Revista Tehnium 74_07

M

TEHNIUM - Revista lunara pentru constructorii amatori. Colectia Tehnium 1970-2006.

Revista Tehnium 74_07
.-
{ ~~-;
i l ~ : .,
I in ~
! U. :; '~' " . /", ; _ __-l
Pentru o anume simplificare s-a
prevăzut împărţirea semnalului În
patru subgame, şi anume 20 - 200 Hz,
200-2 000 Hz, 2-20 kHz şi 20-
200 kHz (deci toate în raportul I : 10),
alegerea subgamei dorite făcîndu-se
'din comutatorul dublu K.
Reglajul fin al frecvenţei Într-o
subgarnă se face din potenţiometrul
dublu pe ax de 2 x 10 k!l.
r-c:J-------___1~___1~__-t__~-9V
Liniaritatea amplitudinii semna-
lului sinusoidal se realizează cu un
termistor Th montat în emitorul
tranzistorului TI' Rezistenţa acestui
termistor la temperatura de 25°C
este de 1 500-2 ()()() !l. Tranzisto-
rul T, este de tip OC 45, P 403 sau
EFI' 317. Tranzistorul T, este de
tip npn şi pnt fi folosite OC 140,
MP 111 sau similar. Celelalte două
tranzistoare folosite ca amplifica-
toare sînt de tip pnp. din care TJ
" 'e ve 41 , MP 39 sau EFf 31~.
iar T. este OC 71 . MP 42, EFI' 319.
100 {l din emitorul tranzistoJ:ului T3•
pînă ce voltmetrul electronic va
avea indicatia 1 V. Potentiometrul
de 100 n se lasă în aceasti poziţie,
apoi nivelul Ia ieşire Între valoarea O
şi 1 V se regleazA din potenţiome­
trul de 1 lea, montat în emitorul
tranzistorului T4 ' Acest potenţio­
metru are axul prevăzut cu buton.
.Pe butonul pntenţiometrului se fixea-
ză un ac indicator, iar pe panoul
frontaI se trec repere cu valori ale
nivelului de ieşire măsurate În puncte
discrete cu voltmetrul electronic
6.8~
Inlii'l' '1 ~
,,!1', 1
I~l:;
Verificarea unor montaie electronice cu ajutorul
oscilografului catodic irr.pune de cele mai muhe
ori utilizarea -unor semnale de probă sub fonnă
de impulsuri dreptuughiulare. Desigur. sint nece-
sare impulsuri of frecven ă mică şi cu frecventă
mai ridicată. dar pentru verificări complexe în
receptoare 1V, respectiv pentru lanţul de video
şi etajele de sincronizare cadre şi linii, gama de
frecvenţe trebuie să fie mult mai largă şi chiar
co ntinuă.
Acestor deziderate le răspunde generatorul
descris în continuare, a că rui schemă electrică
este prezentată al ăturat.
Gama de frecvenţe generate este Între 20 Hz
şi 40 kHz, împă rţi tă 'În 5 subgame, astfel: 20-200
Hz; 90-400 Hz; 390- 3300 Hz: 2,6-12.5 kHz:
7.1-40 ·kHz.
fn schema electrică se observă că tubl;lJ T, are
rol de generator, comutarea subgamelor făcîn-
2.
După ce montajul a fost executat
pe circuit imprimat sau pe circuit
convenţional, ieşirea se cuplează pe
poziţia 1, iar la ieşire se montează
un voltmetru electronic. Se roteşte
potenţiometrul din emitorul tran-
zistorului T4 pentru semnal maxim.
apoi se reglează potenţiometrul de
feşirea din generator are un ate-
mmtor la care niveluJ semnalului
este pe poziţia · 1 în raportul 1 :1.
pe pnziţia 2 în rapOrtul 1 :10, iar
pe pnziţia 3 în rapnrtul 1 : 100.
Neunifonnitatea semnalului in
banda 20 Hz- 50 kHz este de 0,5%,
iar in rest de 1%.
Alimentarea se face de la o sursă
cu tensiunea de 9 V.
du-se din comutatorul K . iar reglajul rm al frec-
venţei Într-o subgarnă f.alizindrse din poten-
ţiometrul cu valoarea de 280 kn.
Acest etaj este construit cu o dublă triadă de
tipul 6 N 15 P sau· similară. Se observă că poate
fi utilizată o dublă trindă eu catndă comu nă sau
separată Eee 82-ECC 85, 6 N 14 P, E 88 ce etc.
Următorul etaj foloseşte o pentodă 6 J 5P sau
EF 80, EF 184 etc. şi lucrind fără Ilegativare,
acest etaj are un puternic efect de litnitare. La
ieşire, spre grila primei triode a -tubului 13 se
o bţin impulsuri perfect dreptunghiulare. cu front
de creştere abrupt şi palier orizontal.
Tubul T" o dublă triodă 6 N 5P eu eatnde
sepamte, realizează două etaje repetoare cato-
dice.
Din catoda celei de a doua triode. prin inter-
mediul unui condensator de lOO .. ,F. se cuplei!za
GRUPAJ REALIZAT DE ing. ILIE MIHĂESCU
boma de ieşire.
NivelUl etajuJui la ieşire se face cu potenţio­
metrul de 1,5 k Q , montat în catoda primei
triode. ..,--- .
La ieşire se mai cuplează o punte fonn ată din
patru diode semiconductoare EFD 108 sau simi-
lare. in care este cuplat instrumentul indicator de
nivel.
Alimentarea montajului se poate face cu un
transformator de la radioreceptoarele obişnuite .
De la redresor tensiunea filtrare este aplicată
la o rezistenţă de 4-5 kQj5W şi apoi este montat
un tub stabilizator de tensiune SG lP sau VR 150.
Stabilitatea frecven ţei şi amplitudinii impulsuri-
lor depinde foa rte mult de stabilitatea tensiunii de
alimentare.
Intregul generator se realizează pe un şaşiu
met..dic de lOO x 250 mm.
.o;
Controlul şi verificarea diverse lor etaje cu care es.e
echipat un televizor impun. bineinţeles. o aparatură
adecvată. în sensul că fiecare subansamblu trebuie să
fie verificat cu semnal specific: sinusoidal, drept un·
ghlular sau complex. Desigur, există aparatură profe·
sională de acest gen. dar un generator de semnale TV
tranzistorizat, u.şor de manipulat. are avantajele sale.
Generatorul descris in continuare se compune din
trei etaje distincte ca funcţio nare. Primul etaj echipat
cu tranzistorul Tt este un generator de radiofrecven ~ă
ce poate debita semnale slnusoidale in gama 30-70
MHz.. Tranzistorul T. trebuie să funCţioneze la aceste
frecvenţe Înalte şi el poate fi de tipul AF 139, P 403.
Acest etaj poate fi modulat cu semnale de la genera·
toarele echipate cu T2 sau T].
Bobinele Li şi L2
se confecţlonează pe un suport cu
diametrul de 18 mm.
infăşurarea ~ conţine 6 spire. iar Lz conţine 2 spire.
Sirma utilizată este Cu·Em ; 0,6 mm, bobinarea făcin·
du·se spiră lîngă spiră. Intre Înfăşurarea II şi l ... se
lasă o distanţă de 3 mm. Variaţia frecvenţei in această
gamă de 30-70 MHz se face din condensatorul trlmer
CU capacitatea cuprinsă inwe 5 şi 50 pF.
Inductanţa ~. montată În emitor, conţine 200 spire
cu sirmă de 0.1 mm. diametrul carcasei fiind de 20 mm.
Pentru generarea unei (recven~ de aproximativ
70 kHz sefol~eşte generatorul echipat cu tranzistorul
T2• Semnalul din acest generator va crea pe ' ecranul
televi'Zorului dungi verticale. 5e observă că acest gene·
rator modulează generatorul de radiofrecvenţă, dar
in acelaşi timp are şi barne (CD) separate la ieşire.
Bobinele Ll şi L4 se confecţionează pe o carcasă
cu miez de ferită (feracart) de 6 mm, Bobinajul se face
tip fagure. distanţa intre bobine fiind de .. mm. in
acest oscilator poate fi utilizat tranzistorul EfT 319-
EFT 321 sau oricare alt tip similar,
O frecvenţă de aproximativ 250 Hz este generată
de oscilatorul echipat cu tranzistorul T] de tip EfT 351
sau oricare alt tranzistor de joasă frecvenţă.
Transformatorul Tr este realizat pe un miez de fero·
siliciu cu secţiunea de 1 cm2 , infăşurarea cupiată in
,..-..... ,-- ...
.., .'... ~.
I :j , iJ
~ ~, " 1
[' I
~ t..:,_.......
: -,J
colecto' a.. 450 d. ,pir.. 1.. infăşu...... cupiară in :~
bază are 100 de spire. Sirma utilizată la bobinaj este !~] -
Cu·Em cu l.iametrul 0,1 , mm . ;.;:.~
Verificarea etajeior de radiofrecvenţă se face cu ,,g
semnal de la bornele CD sau EF, obţinîndu·se pe ecran ~
bare verticale, respectiv orizontale. ~
Aceste generatoare vor funcţiona cind intrerupă- ti
toarele Kl şi ~ ~int Tn poziţia «inchis», iar Kl in ~~
poziţia «deschis». ,1)
Generatorul de rad iofrecvenţă funCţionează cind ~
alimentarea este cuplată prin Kt
şi cu el se poate l~~
verifica lanţul amplificatorului de frecvenţă interme. ~
diară sau chiar si blocul schimbător de canale. ~
Modulind gen'eratorul de radiofrecvenţă cu unul din ie
celel.alte gene..toa.. ,au cu ambele simultan. pe em- ~
nul televizorului vor apărea dungi verticale, orizontale ~
sau un desen ca (. tablă de şah. '~
Modul de realizare pract.ică a generatorului nefiind ,
pretenţios, fiecare constructor Îşi va utiliza insl?lraţiă:" ~4
o
~ i ( --,
ii t ;-'
, J , _
'---' '---.:
r.:(15V)
i-r):Ci-·"1·r ~~-~:~~:-l iiilf'·".!IicI ' ,- 1 ~ 1! ':.:-,"-; : :! ii: ! ~ ~ ~ I :-'
~_~U~J[~] UW Uj G
Stabilizatorul (figura aIăturata) are
o intrare de 30 V şi mai multe ieşiri,
a1e căror tensiuni pot fi variate in
anumite limite cu potenţiometrele
aferente. Ceea ce este mai interesant
este faptul că intregul stabilizator
fonnează un grup de celule - trei
în cazul nostru, indicele de stabili-
zare adunlndu-se, Astfel, dacă fie·
care grup va avea un indice de stabi-
lizare de 100, arunci pentru o varia-
ţie de 1 V a tensiunii de intrare vom
avea o variaţie de 10 mV la ieşirea A,
o variaţie de 0,1 mV la ieşirea B şi
de O,OOl mV la ieşirea C. Se observâ
deci că acest dispozitiv se pretează
la alimentarea unui emiţător de
mică putere, indicele de stabîJi-
zare al ultimului grup fiind indicat
pentru aJimentarea osciJatorului pi-
lot. Tranzistoarelor li se vor ataşa
nişte mici radiatoare pentru disi-
paţia dldurii.
~~
I!~
;~
I
i,
~
I
I
~~,~,t;
I
I~
~
-
::,.::....:.
• Generator de semnal sinusoidal
• Generator de impulsuri dreptunghiulare
• Generator de semnale TV
• Stabilizator de tensiune
:. , ,~ ,-:; ~:;" t,,""i~ ~: ..:t ~. t.i -;-; :;,..-;
• Amplificator stereo
• AmplificatOr cu două tuburi
• Interfon
• Radioreceptor pentru gama de UM
• Generator, Morse
• Generator de 250 mW
• Măsurarea re;zistenţelor şi cond~nsatoarelor
• Adaptor pentru protecţia surselor stabilizate
• Aeroionizator portabil
• Reglarea generatorului de miră electronică
... -- C~.·-':'" C ". _.-
• Receptor ce {raJic
• Antena YAGI cu 15 elemente
eMulti-Q
• .Monitor pentru SSTV
;::"~ t-3':.~h nkc i'J,=r!t r..: tr r.:e?~itod Ji G~'..-c ~~'at
.Indici de expunere
• Greşeli foto
T ",n:1id 'Şi '~ po rt
• Apărăcorl pentru roţi la «Dacia>r1 300
• Frînele
Per:tnJ ta.eii ;' ţ? de " a~5.
• Barcă cu cabină
Sch eme. m 0 7lt oje, :: Di1stn.l cţ ; i -;)<1":I";tn .. ·:': ~~· t; ..i"'-: , ,,,"
'? p:lcat,,:e
• Quadruplor de tensiune
• Miniampliflcator pentru chitam
• Interfon simplu
• Sirenă electronică
• Atenuator cu 5 trepte
• Reglaj de ton
~e~;g~
----.stn ~ ornament în realizarea produselor
Tehn; '.~fn ~.~ M .!i ~az; :-:
• Rigla . pentru codul culorilor
• Antena elicoidală
.ABe-Auto .
• Actualitatea anronautică
• Reţete utile - chimie
.Indicator de acord·
• Măsurători de cimp
• Radioservlce: Meridian
• Poşta redacţiei
•
Amplificatorul prezentat este for-
mat de fapt din două amplificatoare
identice,· care redau o bandă de
fl'OCvi'liţe de 30 Hz - 30 kHz în
mod linear,cu o neuniformitate în
bandă mai mică de ± 10% (± 1 dB).
Puterea obţinută la ieşire -
2 x 8 W - ..cu distorsiuni nelineare
mai mici de 5%, este suficientă
pentru o audiţie obişnuită de mu-
zică. C'md ascultarea are loc la un
nivel al volumului acustic relativ
scăzut. de circa 2 x 2 W, tranzistoa-
rele fma1e T6 şi T7 nu necesită radia-
toare (fiecare tranzistor putînd radia
uşor o putere de pînă la 1 W fără
a avea nevoie de radiator suplimen-
tar). în cazul cind audiţia se face la
nivel mai ridicat, va fi nevoie de
radiatoare de circa 50 cm2
pentru
fiecare tranzistor final.
TranzIstorul TI este un repetor
pe emitor şi permite obţinerea Uliei
impedanţe de intrare ridicate, de
,:,,:dinul sutelor de kiloohm~ fapt
care face posibilă conectarea la boma
de intrare şi a dozelor de picup cu
cristal (se ştie că aceste doze au o
impedanţă mare).
Tranzistoarele T2 şi T3 sînt ampli-
ficatoare de tensiune cu reacţie ne-
gativă de curent, fapt care face ca
montajul să fie stabil din Dunct de
vederI)- termic şi să depindă relativ
AMPlIfiCAI
CU
AMPlIfI-
CAlDa
STIHIU
I
I
1
;?~
INTR.: I
~;M-'4I
--'--
puţin de factorul de amplificare al
tranzistoarelor. Tranzistoarele T4 şi
T5, de structuri diferite (p-n-p şi,
respectiv, n~p-n), permit obţinerea
a două tensiuni egale şi în antifază,
necesare pentru comanda celor d~ă
tranzistoare finale T6 şi T7 care
funcţionează în contratimp.
Tranzistoarele prefmale (T4 şi T 5)
sînt cuplate galvanic cu cele pre-
finale (T6 şi T 7),.Japt eate permite
obţinerea une~ benzi largi de frec-
venţe.
Curentul de repaus (fără semnal
la intrare al tranzistoarelor finale)
trebuie să fie de ordinul a 10-15 mA.
Această valoare. se reglează acţio­
nînd asupra valorii rezistenţei de
100 O: (însemnată pe schemă cu ste-
luţă), corectată între cele două baze
ale tranzistoarelor T4 şi T5'
Pentru obţinerea unei benzi largi
de frecvenţe s-a folosit o reacţie ne-
gativă de tensiune destul de pro-
nunţată (aproape 20 dB), formată
de tezistenta de 10 kO: în serie cu
capacitatea' de 0,22 ţ.lF, conectate
între ieşire (colectorul lui T7) şi
colectorul tranzistorului T2.
Cele două amplificatoare sînt
montate pe o placă din pertinax cu
cablajul imprimat cu dimensiunile
de 150 x 100 mm. Amplasarea pie-
selor se poate vedea în fotografia
din titlu. Piesele menţionate ~ pe
schemă punctat (potenţiometrul de
la intrare şi condensatorul de
1 000 .uF de la ieşire) nu sînt prevă­
zute pe placa de bază, ci se mon-
tează pe panoul frontal al cutiei in
care se montează amplificatorul.
Alimentarea se face de la un re-
dresor de· 24 V (de preferinţă o
sursă stabilizată), care să permită
un curent de pînă la 1 A.
frecvenţe inalte., variaţia curbei.caracteristice de răspuns
putînd fi modificată cu ± 10 dB. Ond potenţiometrele
de reglaj al tonului nu sînt acţionate., caracteristica
amplificatorului are o neliniaritate in banda. de ± 1 dB.
difuzor conţine 85 de spire cu sîrmă Cu-Em cu dia-
metrul de 0,8 mm lmpedanţa bobinei mobile a difuz0-
rului este de 4 0:.
Transformatorul de reţea Tr1 se construieşte pe un
miez cu secţiunea de 8 cm2
, la care., pei:ltru înfăşurarea
de 220 V, se vor.bobina 1 380 spire ~ 0,25 mm. tnfişu­
rarea pentru redresor conţine 1 360 spire 1/1 0,2 ibm,
iar infăşurarea de ,filament - 44 spire 1/1 0,6 mm.
A doua triodă a tubului ECC 83 este amplificator
de tensiune. urmînd apoi etajul final de putere echipat
cu tubul electronic EL 84. De remarcat că În locul
tubului ECC 83 poate fi montat 6N 2P, iar în locul
tubului EL 84 poate fi folosit 6P 14 P.
Transformatorul Tr2 din anoda tubului final este
construit pe un miez de ferosiliciu cu secţiunea de 4 cm2
•
Infăşurarea din anodă conţine 2 200 de spire cu sîrmă
cu-Em, de diametru 0,25-0,3 mm Intaşurarea pentru
Puntea redresoare are 4 diode DR 304, D 226 sau
similare Amplificatorul se construieşte ~ un şasiu
metalic şi se are in vedere ca transformatorul de reţea
să nu fie aşezat aproape de transformatorul de ieŞire
sau de tubul ECC 83.
1. MIHAI
Amplificatorul a cărui schemă o publicam alăturat,
în stare să redea o bandă de frecvenţă cupriBsi între
60-12000 Hz, poate debita o putere de ~ W. Ca
avantaj deosebit - un număr mic de piese·componente
şi tuburi..
Prima triodă a tubului ECC 83 constituie un etaj
de amplificare în tensiune., de nivel mic. La ieşirea
acestui etaj este cuplat sistemul de reglaj al tonului
format dintr-o reţea de rezistenţe şi capacităţi. Reglajul
se poate face atît pentru frecvenţe joase elt şi pentru
4.
/" , ..~
....
MASURAREA
REZISTENTELOR
.. . SI
CONDENSATOARELOR
M.ILIESCU
Vă prezentăm în cele ce urmează un aparat
simplu pentru măsurarea rezistenţelor şi COD-
densatoarelor. Se ' pot măsura cu ajutorul lui
rezistenţe pe poziţii,l xl, cu valori cuprinse Între
50 n şi 10 k!I, pe poziţia XIO cu valori cuprinse
Între 500 n şi 100 k!l,iar pe poziţiaXlOO cu va·
lori cuprinse Între 5 k!l şi J Mn
Pentru condensatoare pe poziţia Xl se mă­
soară valori cuprinse între 100 pF şi 0,1 ţlF,
pe poziţia XlO 5el pot măsura valori cuprinse
Între 1000 pF şi I JlF, iar pe poziţia x100 valori
cuprinse între 10 oF şi 10 ţtF. Cu acest instru-
ment d,e măsură nu pot fi măsurate condeo&a-
toarele electrolitÎce.
Tranzistoarele folosite sînt de tipul EFT 323,
ascultarea semnalului făcîndu-se in casca cuplată
În .colectorul celui de al doilea tranzistor.
Pentru alimentare se utilizează un transfor-
mator care în primar are cuplată reţeaua de
220 Y.
Se va utiliza un pachet de tole de 4 cm2
, la
care infl.şurarea 1 are 2 750 de spire, inflsurarea
a II-a are 110 spire, iar înfăşurarea a III-a are
55 spire. .
Toate înfăşurările sint făcute cu sîr mă Cu-Em
~ 0,1 1DDl.
După ce- aparatul a fost construit, la intrare
~ vor cupla rezistenţe şi condensatoare de va-
loare cunoscută. iar în jurul axului se vor nota
pe o scală aceste valori.
~--------------------------------~c180A
Ry~i-.::"I-.t!-r,-c-__-.-~-DZII_a
,,~ .,' , '''''',.,
, :
JI
TR
ADAPTOR PENTRU
PROTECTIA SURSELOR
T .STABILIIATE
ţîle se schim bă conform fig. 2, iar
inversarea Între bornele (1) şi (2) se
face dacă este necesar ca mmusuJ
să. fie masa.
Montajul funcţionează pe prin-
cipiul următ o r: dacă cu·rentul con-
sumat este în limite normale (IN)'
căderea de tensiune pe rezistenţa RE
este mai mică docît tensiunea minimă
de cQnducţie a diodelor; în conse-
cinţă, diodele nu conduc. Rezistenţa
R
B
asigură polarizarea bazei tranw
zistorului in aşa fel Încît căderea de
tensiune pe..tranzistor să . fie mică.
Dacă curentul consumat trece de
valoarea maximă admi să, diodele
blochează tranzistorul şi curentul
scade instantaneu. Rezisten ţa RE se
calculează după. formula':
n reprezintă mrmăr ul diodelor, iar
U,-tensiunea minimă de conducţie
a diodei folosite. Această tensiune
la diode cu germaniu este de 0,3 V,
iar la siliciu de 0,6 V. Tranzistorul T I
trebuie ales în aşa fel încît UCEO
~ fie mai mare ca UN şi le mai
mare ca IN" Rezisten{a RB
se ~ege
ca. R
B
= 10R
E
. Pentru tranzistoa"
rele cu siliciu se folosesc neapărat
diode cu siliciu. De remarcat că
tranzistorul cu siliciu ace o trecere
mai bru scă din domeniul de conducw
{ie În cel de blocare, însă. căderei!
de tensiune pe tranzistor este mai
mare.
servă că, apăsind pe rînd clapele,
t ondensatoarele apar cuplate in se-
rie. deci frecvenţa sunetului gene-
rat este din ce in ce mai mare
(exemplu : Kg).
Transformatorul Tr1 este de ti-
pul celor ce se folosesc in etajul
dBnor al amplifkatorului de audio-
fre('1enJă din radioreceptoarele por-
tabiie. In acest montaj. acest trans-
formator· utilizează inf"aşur.i.rile se-
cundare legate la colector şi partea
de reaCţie. iar cealaltă Înf~urare
serveşte pentru cuplajul cu baza
I
Sursele stabilizate cu semiconduc-
toare au o largă intrebuinţare dato-
rită avantajelor pe care le prezintă;
majoritatea lor Însă nebeneficiind
de o protecţie electrQnică se defec-
R nUs.
E = --, lD care
IN
SURSĂ
STABIL/-
ZATĂ
Diodele folosite vor fi alese astfel
ÎnCÎt să poată suporta fiecare un
curent de cel pu ţin tOO mA.
,---------,
1
,1
I
1 1
i D, D2 i
~
primului etaj din amplificator.Trans-
formatorul Trz este de tipul celor
folosite in etaiul final contratimp
. al radioreceptouelor tranzistoriza-
te. Din primar fe foloseşte o singură
înfăşurare. iar secundarului i se
cuplează un difuzor miniatură cu
tem frecvent. fapt explicabil dato-
ri tă vitezei rapide de ră.spuns a mon-
tajului (la o suprasarcină scurtă,
tranzistorul de putere se strică mai
repede decît fuzibilul de p<O!ecţie).
Acest accident este mai frecvent la
sursele folosite de amatorii con-
structori sau de depanatori, fiind
indeajuns de posibil ca montajul
e:r..perimcntal sau aparatul de depa·
nat să. prezinte un scurtcircuit sau
un consum exagerat datorită unei
legături greşi te sau a unei piese
defecte.
Montajul prezentat in fig. 1 are
avantajul că se ad a pt ează la orice
sursă de curent. fli ră modificarea
sau reconstruirea sursei de curent
folosi tă. Avînd În vedere diversita-
tea acestora., vom da formula de
calcul pentru piesele componente.
intrucît valorile pot diferi de la caz
la caz. Dacă polaritatea poziti vă
trebuie să fie la masă, adaptorul se
intercal ează În bratul cu polarita-
Fig. 1:
Fig. 2:
1 1
L ________ J
1- - -- -- ---- -1
I 1
I Ii mpedanţa de 6 .0..
Tranzistoarele folosite sint toate
de acelaş tip, de exemplu. EFT 353
• - EFT 319.
Alimentarca se face de la o bate-
rie de 4.5 V. consumul fiind de
aproximativ 7 mA. Butoanele (res-
pectiv, clapele instrumentului) nu
au o construcţie specială. b....toanele
de sonerie pretindu-se perfect a-
cestui scop;
I
tea negativă. iar bornele (1) şi (2)
: ale montajului se inversează (intra-
rea cu ieşi rea din adaptor). Dacă
.i; tranzistorul TI este pop, polarilă-
SUR S Ă
STA BILI -
zA TĂ
I I
1
4ERDIDNIZ4TDR
Incă din secolul trecut se foloseau pentru electro-
terapie ion ii generaţi de curentul continuu. obţinut
cu aparate speciale numite pantostate pentru ionizări
locale, iontoforeză, băi galvanice generale cu 4 elec-
trozi.
În general, toate aceste metode a căror aCţiune
fizi ologică utilă este efectul interpolar menit să pro-
ducă modificări electrolitice, electroosmodice, ionto-
foretice, electroforetice sau modificări ale excitabili-
tăţii nervoase sint Însoţite şi de acţiuni fiziologice
secundare, cum ar fi efectul palar asupra ţesuturilor
şi tegumentelor,- cauzat de rezistivitatea şi capacitanţa
acestora. sezisabil mai ales in jurul polului pozitiv
care influenţează in special nervii senzitivi, făCÎnd să
crească pragul sensibilităţii tactile (efect analgezic).
Spre deosebire de metodele amintite mai sus. aero-
ion ii inhalaţi aCţionează distribuit. fără prezenţa densi-
tăţi lor concentrate polare de curent Între 20 şi 200flA
pe crtr al epidermei. in special asupra mucoaselor şi
ţesuturilor interne care compun aparatul respirator şi
digestiv. cu reflexe pronunţate asupra aparatului circu-
lator şi a sistemului neuro-vegetativ, influenţînd astfel
metabolismu1.
Aeroionii iau naştere pe malul apelor sau În păduri,
după furtuni. ca rezultat al mişcării maselor de aer
INI li -ION;
Aeroionizatorul este un aparat electromedical folos:it- p~n-~r~ p~fijaxie;,; -fer~~ sa,u -~~-qv--cre~rea
unor condiţii stimulatoare În timpul aplicării altor metod1;!'_ ~e:tra~~ţ Şpr:e ţj~OU:birt_'<l~__'~Jt~ .m~tode
similare de electroterapie, care necesită instalaţii speciale _~_u -~a~t~ _:~ţ_io,'1ar.;:;deser~jţ~/d e:_personal
specializat, obligînd pacientul să Întrerupă activităţile cqţidien~i ~r9~,~izat~rul at_e chj~r~;re_~~n q~
a fi utilizat În mod curent În timpul activităţii zilnice dato~:i~~ se"'~~,~iti,:~,e ~~J1~_'dl,s~i! ~~r~:~Cr-4!'~
ca urmare a efectului stimulativ pe care îl au ionii (moleclAl~ de ga~~p4:rtătga~~ff~~~iW~~) as:t!-P_fa
funcţiunilor biologice, prin intensificarea metabolismului, amplificînd randamentul energetic al activităţii
fiziologice şi contribuind la o repartiţie raţională a energiei rezu Itate prin asimi laţie Între diferitele organe,
În funcţie de gradul de solicitare a acestora, în raport cu caracterul muncii prestate.
liber, sub influenţa razelor co~mice, a radiaţiilor solare
sau a descărdrilor electrice. In urma acţiunii energiei
excitante, unele molecule ale amestecului de baze
care formează aerul se scindează, altele se integrează.
rezultînd astfel un număr de ioni de polaritate pozitivă
sau negativă. Aerul conţine circa o cincime molecule
biatomice de oxigen. Energia excitantă strică pentru
moment echilibrul acestor molecule. creind ioni cu
polaritate negativă conţinînd 3 atomi de oxigen. adică
ozon. Starea acestora. nefiind stabilă în timp. conduce
permanent la generarea de oxigen in stare atomică
năsCÎndă. Componenţa oxigenată a aerului i6nizat dis-
truge microbii şi contribuie la o mai bună oxigenare
a singelui la nivelul alveolelbr pulmonare. Acţiunea
fiziologică a ionilor negativi inhalaţi nu se rezumă
numai la senzaţia de prospeţime a aerului. lonii negativi
dau reacţii vasomotorii la nivelul mucoaselor aparâtului
respirator. Vasoconstivitatea iniţială, de scurtă durată,
este urmată de o vasodilataţie şi o hiperemie activă
care persistă CÎteva ore, afectÎnd vasele capilare, ceea
ce determină o intensificare a ci rculaţiei sîngelui şi o
reducere a tensiunii arteriale. lonii negativi care pătrund
in aparatul digestiv modifică componenţa chimică a
sucului gastric prin fixarea hidroxidului de sodiu.
dînd astfel o reacţie bazică menită să amelioreze gas-
tritele hiperacide. Prezenţa ionilor pozitivi se remarcă
prin efectul lor sedativ (de calmare) asupra sistemului
nervos, prin creşterea pragului sensibilităţii organelor
Ing. ZAHARIA IANCU
olfactive şi gustative. prin influenţa lor asupra funcţio­
nării sistemului neuro-endocrin. mai ales glanda tiroi-
dă. precum şi prin reaţţia de acidulare a sucului gastric.
prin fixarea acidului clorhidric. care duce la amelio-
rarea gastritelor hipoacide şi la creşterea poftei de
mîncar.e. Aeroionii dau rezultate pozitive În cazul
tulburărilor organelor de simţ ca hipoaciziile. vîjiielile
din urechi cauzate de otoscleroze şi al altor maladii
ca aerofagia. sughiţul, sau senzaţia de greaţă la Înce-
putul sarcinii, al cărei efect fiziologic este mult diminuat
În prezenţa aeroionilor. Datorită multiplelor efecte
ale aeroionilor purtitori de sarcini electrice de dife-
rite polarităţi."'-ftitOsirea aeroionizatorului este bine
să se facă respectînd cu stricteţe indicaţiile medicului
internist.
Aeroionizatorul prezentat mai jos este simplu, uşor
de realizat, deoarece nu conţine piese deficitare şi,
fiind conceput sub o formă portabilă, poate fi utilizat
deopotrivă În cadrul locuinţelor, la locurile de muncă.
in mine, ateliere, birouri, sau În timpul deplasărilor.
Folosirea lui este recomandată În special persoanelor
suferinde de hipEţrtensiune, insuficienţă respiratorie.
cardiace, sau sensibile la variaţii climaterice sau de
temperatură.
Schema prezentată În fig. 1 arată că aparatul constă
dintr-un generator de impulsuri realizat cu tranzis-
torul T , care practic lucrează În regim de comutaţie.
ImpulsJrile obţinute in infăşurarea I a transformatoru-
--------~~--------- , 40
-?/-<<-+.----
-----';o!«----- 3 9 -------c'""'>-- 20
I
_.+-1_.I :
.tU
I
I
I
a
50
130
~====~==
--n~~~10too
TABLA
SîRMA DE OfEL NICHELAT
lui Tr, avind forma de treaptă. cu polaritatea cores-
punzătoare poziţiei comutatorului K (care inversează
sensul Înfăşu rărilor I şi 11 faţă de Înfăşurarea 11t), şi
frecvenţa dictată de constanta de timp a circuitului de
reacţi e R
1
, ~" Ci din baza tranzistorului T
1
sînt ampli-
ficate de inl~ura::rea III şi apar pe pieptenele de ioni-
zare, creÎnd Între ace~tea şi masa aparatului un cîmp
electric capabil să sdndeze moleculele de gaz. Alimen-
tat dintr-o baterie de lanternă de tip 3 R 12. aparatul
consumă circa 100 mA (0,45 W). din care aproape jumă­
tate se consumă În circuitul de reacţie.. (Pentru pro-
ducerea ionior de polaritate pozitivă, randamentul
energetic este ceva mai mare datorită reducerii pra-
gului de extracţie al electronilor din atomi.) Cu cei
circa 230 mW care alimentează pieotenele de ionizare
70
100
8
(impulsuri cu amplitudinea de circa 500 V), ap~ratul
este capabil să producă o cantitate de ioni negativi de
1 ,6'106~, concentratie suficientă dacă remarcămcmls .
Ţţ:::1.. =:EiM
, ~=-+...:::::=:~::;=::::J
faptul că limitele combinaţiei de ioni cu efect fiziologic
pozitiv sînt de 10" pînă la 10f! ~
cm.ls
Gradul de mobilitate al ionllor generaţi de aparat
este de 1 cm
2
• ceea ce face posibilă utilizarea lui la o
voit s
distanţă de 15--20 cm de faţa pacientului. Consumul
aparatului este foarte redus. in ac.est sens, e suficient
să amintim că o baterie conţine cantitatea de energie
necesară funCţionării normale a aparatului timp de
circa 5 ore - adică 20-30 şedinţe a cite 10-15 mi-
nute fiecare.
Transformatorul Tr se va realiza pe un miez din
ferită cu ciclu hysterezis dreptunghiular (fig. 2).
Dintr-o bară de ferită folosit! ca anten! la radio-
receptoarele portabile (tefir,. S 631 T etc.). OJ sec-
ţiune dreptunghiulară de 20 x5 mm.se vor confecţiona
prin polizare cu o platr!. a cărei granulaţie este foarte
fină. CÎte două piese I (fig. 2a) şi 2 piese E (fig. 2b).
Pe o carcasă. din textolit sau preşpan. gros de 0,8-
1 mm se va bobina inraşurarea ~ constind din 46 spire
conductor de cupru emailat ti 0.25 mm, boblnaj exe-
cutat cu 2 fire paralel. Apoi in continuare, intăşurarea
II, in aceIaşI sens, acelaşi conductor, cite 2·fire paralel
sau un singur fir conductor de cupru emailat ,0,35 mm
conţinind 4S de spire. După 2-3 straturi de hirtie
parafinată (de la condensatoare) sau 1-2 straturi de
mătase uleiată (bandă sterling). se va bobina infhurarea
III. in acelaşi sens. constituită din 5000 spire conductor
de cupru emarlat IÎJ 0.05 cu izolaţie din cite un strat de
hîrtie parafinată la fiecare 715 spire. Miezul magnetic
se va monta Întreţesut. Capetele infăşurate se scot de
aceeaşi parte a miezului, prin pereţii laterali ai carcasei.
pe o parte capetele infăşur!rilor I şi II. iar prin peretele
opus capetele Înfăşurării III. inceputul infăşurării III
se con&t ează la şasiul metalic, iar sfîrşitul la arcul
lamelor care face contact c~ pieptenele de ionizare.
Potenţiometrul ajustabil ~ este calculat pentru un
curent de lucru de 50 mA, EI se va realiza din sîrmă
• PERTiNAX SAU PREŞPAN 15
15
de constantan de 0.1 mm diametru sau se va utiliza
un pote nţiometru bobinat folosit În circuitele de fila-
ment la radioreceptoarele cu tuburi. pentru reducerea
zgomotului de fond. De asemenea. se poate folosi şi un
potenţÎometru de yolum de la difuzoarele de radio-
ficare de 0,25 W.
După execuţia montajului. reglajul aparatului este
foarte simplu. Se aCţionează trimerul R._ pentru a se
obţine amplitudinea maximă a impulsului in colec-
torul tranzistorului T
1
. măsurată cu un voltmetru de
curent alternativ sau vizualizată pe ecranul unui osci-
loscop (circa 4.3 V dintre emiter ~ colector). iar apoi
2. FETE DiN PlASTic GĂURiTE
.L
/sA~iu ,*E-TAlÎe
V ' ) MO+OR
BATERiE 3R12 t-t-i
~
t---=
./-a
SPRE FATA PACIENTULUI
._ ._._-......,.....
BATERiE 3R12
IU~ U
l.o Tl
R2
Tr
t-
EUeEA
VENTilATORULU;
4 FETE AL E
CUTiEi DiN MA-
TER.iAl PLASTic
'SiTĂ DE inNizARE
(APAC
CUlÎSAEI;l
METAlÎC
b
se modifică capacitatea C intre limitele 0,2-1 MF.
astfel ca frecvenţa de repe1iţie a impulsuri lor generate
să fie de 3 kHz. măsurată cu un frecvenţmetru sau
audiată cu urechea de la transformatorul Tr. pentru ca
suneTUl muzical si fie corespunzător notelor supe-
rioare ale octavei a IV-a. Pentru transformal0rul Tr se
poate folosi ~i miezul de permaloy cu secţiunea de 1.5
-2 cm2
de la transformatoarele audio din radiorecep-
toarele Delta. Turist. Mamaia. dar in acest caz frecvenţa
impulsurilor se reduce şi. bineinţeles. scade şi randa-
mentul aparatului.
În varianta fără ventilator propriu. aparatul foloseşte
mişcarea naturali a aerului prin pieptenele de ionizare
(fig. 3). Acesta se realizează din sîrmă de oţel (de pre-
ferinţă, nichelat! sau cromată) cu dIa metrul de 2 mm.
Dinţii şi suporţii distanţieri sînt imbinaţi prin " fă­
muire sau chiar cositori re. De partea suportului din
margine se ataşează. prin aceeaşi metodă de imbinare.
o scoaoo in formă de U. realizată din ·tablă de fier sau
alamă de 1 mm grosime (fig. 3 a), prin braţele căreia se
prevăd găuri de t$ 1 mm pentru axul de Oţel în jurul
căruia pieptenele ionizator se poate roti, pentru a
permite ambalarea aparatului în timpul cît acesta nu
este utilizat.
Pieptenele ionizator este fixat mecanic. prin inter-
mediul axului. Într-o cavitate special! executată in
piesa suport ~ peretele cutiei aparatului (fig. 5). exe-
cutată din textollt gros de 54 mm. Pe marginile
cavităţii se fixeazl cu nituri cite O Iarnă de arc (poate
fi o bucată de lamă de ras) cu dublu rol: de a permite
fixarea pieptenului ionizator în cele 2 poziţii stabile.
de lucru în afara cueiei. şi de repaus. poziţie opusă
primeia, ambele conţinute În acelaşi plan perpendicu-
lar pe planul feţei din textolit, ~I un rol electric de a
face contact intre pieptenele metalic şi sfirşitul înfăşu­
rării III a transformatorului Tr.
Tot pe placa din textolit din fig. 5 se fixează comuta-
torul polarităţii fonilor (K) care poate fi un comutator
de game utilizat la radioreceptoarele Turist sau un
întrerupător dublu basculant OJ contacte de lucru in
ambele poziţii .
Tot În placa de textolit se prevăd pe mucÎlii citeva
găuri filetate M 3 pentru fixarea. ulterioară a aparatului
În cutie. Şasiul aparatului este confecţionat dintr-o
tablă de aluminiu şi are forma literei U cu braţe neegale
(fig. 4). Braţul mai scurt este fixat 'prin intermediul a 2
şuruburi cu piuliţe de placa de textolit din ·fig. 5..
Braţul mai tu", este prelungit cu o paietă Îndoită la
900
faţă. de eJ (paralelă cu puntea centrală). Paleta. Ia
(Continuare În pag. 20)
9 I
,1.'i
l.
BIRIAIIA
SIRIUATOBUIUI
OI MIBllllCTH
2P13 •••••
{Ul iiiii
11r1IIIII
«(~ IIIII
Ing. 1. ZAHARIA
Un numlir mare de cititori ai revistei
ne-au solicitat rdatii suplimentare despre
generalOrul de mi ră electro nică publica.1
in nr. 11 din 1972. Articolul de fală re-
prezintă o sintezâ a răspun surilor astfel
concepu tă inCÎt să satisfacA pe deplin
imagi natia îna ripa lă a celor mai e;< igen,i'
amatori începă tori.
1 - S"gesrje d(' reali=lIN' proc,iriJ
in fig. I este prc:zen la1.ă o me t odă de
realizare a aparatului sub fo rmă portabilă.
Cutia· se va confectiona din tablă de fier
de 1 mm grosime" sau de alu miniu de
1.5 mm grosime şi se compune din două
părti. in formă de l... îmbinate prin ş uru­
burI. în interiorul cutiei se· montează
piesele pe două plăci de text c I;, gros de
2 -3 mm. îmbinate intre ele şi fhate de
postamentul cutiei. prin intermediul unor
coltare din tabl ă. Tot in aceste plăci se
pre~ăd găuri in care se vor nitui apoi
case pentru fixarea pieselor mlirunte. Aşa
cum au fost dispuse piesele in fig. 1. mon-
tajul nu necesită ecranări suplimentare
Condensatorul variabil a fost realizat prin
cuplarea a două condensatoare variahil~
.de la circuitele de UKW ale rece ptorulUi
«Ma maia» (conectate in paralel
:! x 11 pF). Roma de ieşire de ra~ i o­
frecventă este o bornă de ante nă de tele-
vizor. Bornefe de ieşi re pentru frecvenlele
de baleiaj sînt bucşe obi şnuite. ri u te la
distanta de 19 mm intre centre.
Se ~a acorda o deose bită atenţie cali-
tăţii pieselor. ln special condensatoru! de
cuplaj inlre cele două jumătăţi ale tubului
T. (de 25 pF}.
Dimensiunile montajului pot fi oare-
cum reduse. înlocuind tuburile indicate în
nr. 11/1972 cu tuburi miniaturA. Tubul
6 H9C poate fi inlocuit cu tubul ECC 83
sau 6N 2N. iar t ub uI 6)K -g îşi are ca echi-
valent function al in scheml de mai sus
fllhul EF 86.
2 - Reglarea
După verificarea «Ia rece)) a monta-
jului realizat, se introduc in soclu doar
tubul redresor şi tubul T" Ieşirea de
30-250 k:Hz este conectatA la intrarea
un ui osciloscop plasat pe pozi ţia de În-
O/3N/3RATOR DE MIRĂ
trare 1/ 100.
Potentiometrul de reglaj al numărul ui
de bare 'verticale fiind plasat într-o pozi-
tie mediană.. se reduce valoarea rezisten-
tei de sa rcină anodicl a triodei din dreapta
tubului T I pină la circa 5 kQ. astfel ÎnCÎt
pe ecran ul osciloscopului să se ,o bţi nă
imaginea din fig. 2 a. Se mut! apoI tubul
din soclul rezervat pentru T iin soclul
lui T l şi reductorul de intrare al oscilo-
scopului În poziţia 1/ 1000. Se plaseaza.
potenţiometrul pentru reglajul numâru-
lui de bare orizontale in p'oziie mediană.
Condensatorul pentru obtinerea impulsu-
filor de sincronizare pe cadre se deco-
nectează provizoriu de la -unul din capete.
Mărind. valoarea rezistenţei de sarcină
anodică a triodei din dreapta - de la
47 H! pînă la 100 Hl. se caută să se obtină
pe ecran ul osciloscopului o funcţie dreaptă
(unde dreptunghiulare ca in fig. 2 b).
Asupra acestei operaţii o mare innuenţ!
au calitatea capacităţii de cuplaj între cele
două triode ale tub ului T~, ca şi valoarea
introdusă În circuit a potenţiometrului de
reglaj al numărului de bare orizontale.
Ca urmare. după ce aparatul va ~ reglat
şi etalonat,pe ecranul tele-vizorulut se vor
obţine imagini sta bile doar penlrU unele
poziţii cores pun zătoa re Între cele două
pote oţiometre de reglaj al numArului de
bare. alte pozilii prezentind imagini distor-
sionate şi iostabile (nesincronizate).
Introducînd in sOClul T I al" doilea tub,
pe ecranul osciloscopului conectat la ieşi­
rea de 50 -500 Hz .se obţine fig. 2 c, Re-
făcînd acum conexiunea ca pacită ţii pen-
tru obţinerea impulsului de sincronizare
(50 Hz din circuitul de fila.ment al tubu~
lui T2 ). pe ecranul osciloscopului se o bţine
figura 2 d
Acum se introduce in soclu tubul T 3'
Se conectează ieşirea de radiofrecve nţă
a generatorului de miră la borna de antenă
a unui televizor bine reglat. Se posteazâ
televizorul in poziţia în care este capabil
să asigure o recepţie bună în conditii nor-
male. reglind imaginea pentru maximum
de contrast (amplificarea maximA a lan-
{ului video din receptorul de televiziune).
LegAtura intre generatorul de miri care
se reglează şi televizor !le face eu o bucată
de cablu coaxial cu impeda nţa caracte-
ristică de 15 fi lung de 50 - 15 cm.
Se învîrte axul condensatorului de acord
al circuitului oscilant din griJa tubului Ţ 3:
pînă pe ecranul televlzoruluÎ apare ima-
ginea mirci electronice din fig. 3. După
cum se vede.. mira electronică obfinut5
aduce mai mult cu fatada unui bloc cu
ferestre negre decît c•• o tablă de sa h.
Negrul fiind acţiunea oscilaţiilor de baleiaj
orizontal, se va varia valoarea rezistenţei
ne descărcare a grilei supresoare din lubul
T 3 (reducînd-o pînă la 10 kn), astfel ca
dungile albe orizontale să se deschidă pin!
la un gri de nuanţă aproximativ egală
cu cea a dungilor albe verticale. Totodată,
prin această operaţie se curăţă barele
albe de diferite noxe şi impurităţi care apar
iniţial. ştirbindu-le din calitate. Cu aceasta
operaţia de reglaj a generatorului de miră
se incheie. Se montează capacul. Pe una
din feţele laterale ale capacului se prevede
un miner. Ambele feţe laterale ale capacu-
lui sînt prevăzute cu deschideri de -venti-
l aţie termică (e-ventual, găuri de 5-6 mm
diametru. dispuse Într-o ordine geome-
triei regulată~ Rezistenţa de deseircaH
(Continuare in pag. 1'1}
DI fFD106
10
C,
Int
RI
fOK
S,
Sz
APARATURI DE
TELECOMANDJ
PIITRU
AERI
NII~­
Mllil II(URMARE 0111 IIUMlRUL TRECUT)
RE[EPTORUl
rn receptor este necesar si se transforme ce~ doua
variaţii de frecvenţi ale oscilatoarelor din emiţător rn
variaţii corespunzătoare de tensiune. cu aiutorul unor
discriminatoare.
Receptorul propriu-zis este prezentat in două variante
'1 - superreaq.ie şi II - s~pe:rheterodină). răminÎnd ca
:ealiz.a[01'tJ1 Si alea&i schema ce corespunde cel mai bine
nece:sitiţilar sale. Precizim insa ci in cazul realizirii supe:r-
heterodinei, aceasta va putea fi foiositi CI SUCCI5 .p pentru
realizarea unei telecomen:ti digital proporţională ce va fi
prezentati În viitor.
Datele necesare realizării receptorului OJ superreacţie
sint următoarele:
- Bobina L.. are 12 spire sîrmă Cu-Em 0,3 mm. intişu­
rare pe o cardsi prevăzută QI miez reglabil. avind 95 mm
(ca cele folosite la MF ;de televizoarelor). -Se poate insi
ut iliza şi una industrială, Ibind-o neschimbati (vezi «Teh-
nium» nr. 4/1974). .
Şocul 5.. are 20-25 spire sîrmă Cu-Em d 0.1 mm.
bobinace pe o buciţîci de feriti avind 4 2,5 mm; @I poate
fi de provenienţă indu$t1"iali. avind o inductanţl (neai-
tiei) de 20-8)..u,H.
Reglajul este simplu ~ consti in ajustarea valorilor rezis-
tenţei R..şi alecondensar.orului c." pînă la stabilirea regi-
mului oorett de supe:rreaqte ~i atingerea sensibilităţii
maxime.
ln cazul realizării superheterodinei, vor fi necesare două
bobine de acelaşi tip (l1 şi l..,). Ia prima priza nefiind folo-
siti. Ele sint utilizate ÎI1 rece'ţ,torul «Mamaia» şi au· numă­
rul de cod 171)4 (culoa.... maro).
Cristalul trebuie să aibă o frecvenţă mai mici (5aU mai
mare) QI ....55 kH:r:± 2(f'.{, decit cel folosit in emiţător pen-
tru obţinerea frecvenţei standard, pentru care se găsesc·
medii frecvenţe industriale (cum ar fi cele folosite in recep-
tol'tJl S6)2T sau similare).
Re,lajul superheterodÎnci este simplu şi se poate face cu
ajutorţll emiţătorului pornit: CtJ un instrument (ca cel
folosit la controlul emisiei), montat prin intermediul a 2
rezistenţe de 3.3 kfi. se măsoară tensiunea la bornele
rezistenţei de 2.2 kn.
Rotind pe rind miezurile mediilor frecve·nţe, căutăm si
ob,inern deviaţia maximl a acului instrumentului, apoi
acordăm bobinele L.. .p L, incit distanţa de la care se (ace
simţită prezenţa em'titoflJlu.i să fie CÎt mai mare.
Se revine asupra reclaiului M.F.• in special a celei albe.
şi se retuşeaD. apoi media plbeni şi neagră.
După realizarea primului modul al receptorului se trece
la rellarea decodorului.
Acesta constă in fixarea tensiunÎÎ de joasă frecvenţi
1. CABIAGLIA
aplicată pe bau lui T
1
prin int.ermediul rezistenţei semi-
reglabile R
1
de ~ kn. şi sortarea unor condensatoare
(e... şi C.J p_cntru obţinerea benzii de ~;i~~~~:~:~~~C!)~f:(s~ prefera alelerea unor perechi care
reciproc: coeticienţii de temperatură.
acest lucru).
Această ultimă 9penţie este mult l.Işurati daci se dis-
pune de un ,enerator de )oasă frecvenţă bin.! etalonat
(ve:ri eTehnium» nr. Sf7-f) cu ajutorul ciruia putem ridica
curba discriminatorului pînă la obţinerea relulutului
scontat (frecvenţele centrale să fie de -4,5 kHz şÎ respectiv
6.5 kHz).
Amplificatorul servomecanismului este clasic şi nu nece-
DECODERUL $1
AMPLIFICATORUL
SERVOMECANISMULUI
RECEPTORUL
(VARIANTA III)
RECEPTORUL (VARIANTA II)
R2
j 6V(OE LA RECEPTOR
-(4.5V)-,,- -
sită nici un fel de reglaje; pentru obţi nerea unui cimp de
răspuns mic. valoarea opcimă Ro demultiplidrii ax-motor
servo-ax potenţiometru fiind de 3,3 kn.
Datele necesa~ realiurii bobinelor discriminatorulUI
sînt urmitoarele :
(Continuare in pag. 13)
II
RECEPTOR
DE TRAFIC
infăşurarea LH • se mai adau gă inci. una
secun dară (L16) , formată din 30 de spire.
La circuitul detector de raport (LIS) se
ad ună infăşurarea LI..- formată din 2 x50
de spire.
şi Tg de .tipul SC 107-'-109. .. r= '7::,~·. ~ .';;:,~
Desenul cablajului imprima~ ~ p~~.'" .....
z:ntat i~ fig~ ra 2 Pe placă nu..~~"t p~~~~ ": "'" _,
vazute CirCUitele ampllficatorulw de .ra-- :} ~ " " .~;,>
diofrecvenţă şi ale osci latorul~ 10C'ar(·~,~::-::4>::.~
(Tt
şi Tz) care se-realizează in cablaf ~.:~:~. '''~;;':~~;: .
sic, in apropierea condens~toru lui var:t~:1((::~~i.t,:!
Receptoruf prezentat În articolul de
faţă permite ascultarea in bune condiţii
a emisiunilor de telegrafie (CW), tele-
fonie cu modulaţie de amplitudine (MA)
şi a celor cu o singură bandă laterală
(8 l U) .
Performanţele principale ale recepto-
ru lui prezentat sint următoare le :
- Sensibilitatea : mai bună de 1 jJ V;
- Selectivitatea <Ia 6 dB): 3,5 kHz;
Prima frecvenţă intermediară: 2,7 MHz;
- A doua frecvenţă inter-
med iară:
- Banda recepţionad:
12
230 kHz;
25 ,8- 30 MHz.
Y03AVE Noi le condensatoare de acord sînt de
1 n F (cele o riginale fiind excluse). ceea
ce face ca infăşu rările originale Îm p reună
cu noile condensatoare să rezoneze pe
frecvenţa de 230 kHz. Dacă se pun con-
densatoare de 470 pF (in locul celor de
1 n F). frecve nţa de acord va fi de 300 kHz,
bilp~~c;el:~~n~~'nate cu stea pe d~~'<~:·~~'~~:~·<·~
Recepto rul este prevăzut cu reglaj
automat al amp lificării. precum şi cu
reglaj manual. Amplificatorul de RAA
este realizat cu tranzistorul T,.
Tranzistoarele T1- T6 sînt de tipul
senul cablajului imprimat reprezin tă
puncte de masă şi se unesc Între ele cu
circuite cit mai groase posibi l.
Nu dăm descrierea realizării cabla-
jului imprimat deoarece a fost prezen-
tată in nu merele noastre anterioare.
Blocul de frecvenţă inte rmediară este
realizat pe o placă cu circuit imprimat.
Transformatoarele de frecven ţă inter-
mediară sînt folosite de la receptorul
«Mamaia», la care au fose schimbate ca-
pacităţi le de acord. Toate condensataa-
rele de tre<:ere şi de recuplare sint ce-
ramice, de tip plachetă. SF 214, 215. 167. 173 sau 183, iar T] L
3 L4
Schema elect rică a receptoru lui este
prezentată in figura 1. Tranzistorul T, AYT
indeplineşte rolul de amplificator de ~
În a ltă frecven~ pe 2~30 MHz. Tran-
zIstorul T2
are rolul de mlxer, Iar T]
de oscllato[ local pe frecvenţa de 30,1- C,
C6_T
56~ r' - ,- 1
, ,
tate pe carcase din material plastiC stan- fOap C's
dard (ca cele foloSite in receptoarele ro- 1J-l=:::JHIf-I:..
mâneştl «AtlantiC». «PaCific» sau «Ma- 10-110 I
esu o». În circuitele de unde scurte) P
A
32.7 MHz Inr~urănle l,ŞI l ssint execu- C3W .7P
Datele bobmelor sînt date in tabelul J 'O P I1JOf Dt I
alăturat, l J' l 7 SI l~ sînt realizate pe e2
carcase din cele folosite in receptorul I ...., ~--+---;;-~---~-l-----""C:-l-~-- 8
«Mamaia» in lanţul de 10.7 MHz (cod CV Ll L2
2337)*. Circuitul l ,Cf este acordat in
mijlocul benzii pe frecvenţa de 29 MHz.
iar circuitul l 1C ", C1,/ pe frecvenţa de
2.7 MHz.
* Aceste bobine ou fost transformate
conform tabe/ului cu datele infdşurdrilor.
de la care ou fost Îndeţ>drtate bobinele orj-
ginale. precum şi eondensotoarele de acord.
A
B
Circuitul l6C~, rezonează pe frec-
ven ţa de 2.93 MHz. Cea de a doua (rec-
ven ţă intermediari de 230 kHz are două
etaje de amplificare, dintre care primul
este comandat cu semnal de RAA Cele
patru transformatoare de frecven ţă in-
term ediară LII' LIO' LIl' L'lI l ~4 şi LI"
LA sint realizate pe carcase de frecvenţă
R25 intermediari. de la recepto rul «Mamaia»
de <470 kHz (cod 2131). de la care au
fost înd epărtate condensatoarele origi-
nale de acord. La bobinele l i' L10 şi l1
nu s-a făcut nici o modificare (cu excep-
ţia excluderii condensatoarelor o rigi-
nale). La ult imul etaj amplificator de FI
(circuitul Lul peste in~u rarea. originală
se mai adaugă 100 de spire (infăşura rea
pentru detecţie MA). la circuitul osci-
latorului local de bătăi (BFO). ad.Î.că la
L,
L,
L,
L.
L,
L,
L,
L,
L~. L IO' Lu
l2. LIS. ~
Lll
1. ' 6
L..
I
OS
2
3
1
"33
1 +3
30
-
-
1.00
30
2 x50
DATELE ÎNFĂŞURĂRILOR
0,31 .; 6 Spiră l u.ngă
0,3 1 Peste L,
0,1 «Mamaia.l) (cod.. 2331) -
0,1 ,. Peste L3
0,31 ;, 6 Priză la spira 1 (E) şi spira 7 (O)
0,1 I<: Mamaia» (cod 2337)
0, 1 .. (cod. 2337) Capătul cu o spirl la mas.
0,1 .. .. Peste LlJ
- «Mamaialt (cod 2137) Cea originală
0,08 .. Peste L I':.!
0.08 .. Peste L I1
0.08 .. Peste L Is
ANTENA VAGI
CU15ELEMENTE
Recepţia semnalelor din banda unde-
lor ultrascurte se face cu antene adecvat
construite, dintre care ante:na YAGI este
cea mai răspîndită..
Y03CO
Cînd semnalul care soseşte la punctul
de recepţie este slab din cauza distanţei
mari pînă la punctul de emisie, sau cind
însuşi emiţătorul este de putere mică,
antena trebuie să aibă cîştig mare şi să
fie foarte directivă. Recomandabilă pen-
tru realizarea acestor deziderate, antena
YAGI cu 15 elemente realizează un
cîştig de 12 dB cu un raport faţă-spate
de 25-30 dB.
Datele constructive ale vibratorului
sînt indicate în schiţa A, iar modul de
dispunere a elementelor, respectind dis-
tanţele între elemente, este indicat În
fig. B~_ _ _
DImensiunile elementelor directoare
ale vibratorului şi ale reflectoarelor pe
diferite canale de televiziune (respecti
frecvenţe) sint notate în tabelul alăturat.
impedanţa de ieşire apare acum de
300 n. Deci. un cablu coaxial cu impe-
danţa de 75 Q se va lega la linia J..!4 cu
o buclă J../2., aşa cum se face la o antenă
YAGI cu 3 elemente,
Toate elementele se fixează pe un -su-
port metalic sau din lemn. Elementele
se fixeam pe mijloc, unde potenţialul
este nul.
Lungimea antenei fiind de peste 3 m,
este necesară o bună legătură mecanică
cu pilonul de susţinere.
Intrucit impedanţa de ieşire a antenei
este în jurul a 170 !l, legătura cu fiderul
se face printr-o linie ),/4 şi o buclă J../2.
Linia J../4 se confecţioneam din acelaşi
material cu vibratoruL distanţa Între
braţe fiind D, lungimea liniei flind notatfl
tot în tabelul alăturat. La ieşirea liniei,
Materialul folosit la confecţionarea
antenei este o ţeavă de cupru sau alu-
miniu cu diametrul între 8 şi 15 mm,
iar pentru vibrator se utilizeam o ţeavă
cu diametrul de 9- 12 mm.
In cazurile cind antena este ridicată
la peste 10 m de Ia soL este recomandabil
a se folosi şi un amplificator de antenă.
În componenţa antenei intră 11 di-
rectoare, un vibratof şi 3 reflectoare.
3~0 .320 290 260 230 200 170 120 /8f}
O,
MULTI-Q
k.ecepţionarea unor -semnale slabe, întilnite destul
de des in telefonie în legăturile DX, imp'une pose-
darea unui receptor sensibil şi selectiv, In vederea
obţinerii acestui deziderat, receptoarele comerciale
de trafic sînt prevăzute, in etajele de frecvenţă inter-
mediară, cu filtre cu cristal. Banda se 'Îngustează in acest
fel pină la 100 Hz, exeluzÎndu-se blocarea acestor etaje
de un semnal puternic perturbator. Rezultatul este
spectaculos, semnalele slabe apar «ca din mormînt»,
amatorul izbutind să realizeze nişte legături DX de
mare valoare. Din cauza greutăţii de procurare a crista-
+ -*""-F.
lelor de frecvenţă adecvată. realizarea acestor filtre
este Însă dificilă pentru amatori.
Montajul din fig. 1 reprezintă o schemă multi-Q
care poate Înlocui satisfăcător un filtru cu cristal
Schema este destul de simplă ~i se poate monta şi ulte-
rior intr-un receptor existent. Schema se bazează ?e
recuperarea pierderilor din secundarul primului trans-
formator de medie frecventă intermediară cu ajutorul
unei reacţii pozitive. in acest fel se obţine imbunătăţirea
factorului de calitate Q al bobinei şi, implicit, banda
de trecere. Singurul impediment al acestui gen de
montaj ar fi instabilitatea sa din cauza reaCţiei pozitive.
Pentru a preveni asemenea fenomene, s-a folosit tran-
zistorul cu siliciu BC 107, iar pentru obţinerea unor
rezultate optime montajul a fost prevăzut cu elemente
reglabile.
Folosirea este simplă: cu potenţiometrul P2 În pozi-
ţia maximă se caută cu potenţiometrur Fţ un punct
apropiat de acroşaj. Se reglează apoi cu P2 lărgimea
benzii de trecere, iar cu condensatorul Ci punctul de·
accentuare În cadrul benzii de trecere.
Folosind dispozitivul, amatorul se va familiariza
repede cu manevrarea butoanelor (se folosesc in mod
normal cele de la P2 şi Cj ) şi va avea satisfacţia unor
legături DX interesante.
100k 63V",
r-
1O~--- FI.11
II
I?A.A. BCt07
I
I
I
I
....--,
L __
F.1.
1
1
I 116
I
1)I
I
I
1
__J
~ 20
'" 340 ~
i,
[12n ŞOC
2.5mH
t"; fJ226 ~ ~
. 470
150
~~ ro 1 V _~ OI
50K ~'~
fOO P2 16V
ffOOllN.
...
APARATURA DE
TELECOMAND4(Urmare din pag. 11)
a) Pentru 4,5 kHz
L, = 120 spire Cu-Em 0,1 intre pct. 1-----4 şi 260 spire
Între pC!. 2-3.
L2 = 290 spire Cu-Em 0,1 intre pet. 1-2, 15 spire intre
2-3 şi 27 Înt re 3--4.
b) Pentru 6,5 kHz
L1
= 80 spire Cu-Em 0,15 Între pct. 1--4 şi 190 spire
Între pct. 2-3.
Li = 270 spire Cu-Em 0,1 Între 1-2, 14 spire Între
2-3 şi 250spire Între J---.o4.
Pentru control se pot măsura inductanţele obţinute:
a) t.., (2-3) ~ 12 mH; '-2 (3-1) ~ 62 mH.
b) L (2-3) ~ 5.6 mH; L. (3-1) ~ -16 mH.
În scbpul obţinerii inductanfelor sus-enumerate. se vor
folosi miezuri de ferită tip oală, avind AL=160; desigur,
se pot folosi şi oale OJ alt A , Însă numărul de spire va
trebui recalculat, ţinîndu-se.cbnt doar.de raportul dintre
numărul de spire şi de fereastra disponibilă (se va verifica
dacă intră numărul de spire necesar).
in cazul obţinerii- inductanţelor exact ca la punctele a)
şi b), capacităţile necesare sînt: C3
=105 nF, C... =20 nF
(pentru 4,5 kHz) şi C, = 95 nF, C4 = 12 nF (pentru
6,5 kHz).
in figura alăturată se dă o scnemă cinematică posibilă a
realizării servomecanismului, desigur nu unica. Nu s-a
dat numărul de dinţi ai pinioanelor şi cotele, rămînînd
ca realizatorul să poată alege diverse rotiţe (provenind
de la ceasuri sau contoare electrice defecte), În scopul
obţinerii raportului de demultiplicare dorit.
Roata dinţată solidară OJ axul potenţiometrului de 3,3
kn este perforată pe o zonă În formă de sector in scopul
obţinerii devierii cerute elementului de execuţie respectiv
(cîrmă. profundor etc.), fapt ce permite folosirea instala-
ţiei la diverse telecomenzi de modele.
Precizăm că există motoraşe avind montate reductoare
cu diverse rapoarte de demultiplicare; in cazul folosi rii
unuia industrial (utilizat la diverse iucării mecanice), se va
alege! cel cu rapon:ul n=1 :«X).
Cu titlu informativ menţionăm că există intreprinderi
specializate ce produc intregul sistem motor-demultipli-
care-potenţiometre, man.se (3 cele folosite in emiţător
etc., care pot fi folosite cu succes.
in incheiere. autorul aminteşte ci stă. Ia dispoziţia tutu-
ror celor dornici să construiasci aparatura descrisă cu
orÎce fel de detalii sau lămuriri suplimentare.
13
,~
l
Monitorul pe care il descriem se poate
întrebuinţa atît la emisie cit şi la recep-
tie, Însă intrucit emisia necesită o cameră
de luat vederi TV. ne limităm deo-
camdată la posibilitatea folosiriimoni-
torului la recepţie. După cum reiese din
schema bloc din fig.1, monitorul se poate
cupla direct la receptor sau la un mag-
netofon. De remarcat că imaginea re-
cepţionată se poate înregistra cu un mag-
netofon obişnuit şi apoi reda pe un
monitor, datorită faptului că imaginea
se transmite prin modularea audiofrec-
venţei.
Analizînd schema bloc. vedem că sem-
nalele de la intrare ajung la un etaj limi-
tator, care asigură un nivel constant la
ieşire cu un nivel de intrare Între 10 mV
şi10 V. După limitare. semnalul ajunge
la etajul discriminator video. Din acest
etaj se obţin semnalul video pe de o parte
şi semnalul de sincronizare pe de altă
parte. Semnalul video este amplificat la
nivelul necesar şi după detecţie legat la
grila de comandă a tubului catodic, co-
mandÎnd iluminarea spotului În raport
de conţinutul imaginii. Semnalele de
sincronizare obţinute de la discrimina-
torul video sînt trecute Într-un discri-
minator sincron. Acest semnal după am-
plificare este demodulat. Semnalul sin-
cron de durată mai lungă necesară pen-
tru cadre este despărţit de un element
de integrare, iar semnalul de sincroni-
zare pentru linii este introdus În circui-
tul de baleiaj linii.
Circuitele de luminozitate, focalizare
etc. corespund cu cele folosite uzual În
osci loscoape.
Analizînd schema _aparatului din fig.
2A, 28, 2C, 20, se vede că s-a căutat
Întrebuinţarea unor piese care se pot
procura usor de radioamatori.
La intrare În aparat. transformatorul
Tr1. cu un raport 1 : 8. asigură adapta-
rea impedanţer de intrare la ieşirea re-
ceptorului sau a magnetofonului. Etajul
limitator se compune dintr-un amplifi-
cator În trei trepte care, lucrînd într-un
regim de amplificare puternică, limi-
tează semnalele acestea, fiind transfor-
mate in semnale dreptunghiulare. Dis-
criminatorul video este un circuit acor-
dat pe o frecvenţă de 2300 Hz. Este
importantă acordarea precisă pe această
frecvenţă. Bobina Li este confecţionată
pe oală de ferită şi are o inductanţă de
200 mH.
Amplificatorul video are două etaje.
Semnalul amplificat se trece apoi de la
anoda tubului V3 b prin două transfor-
matoare de ieşire radio obişnuite În opo-
ziţie (Tr~ Tr3
) la demodulatorul video.
Semnalul detectat trece printr-un filtru
de 100 Hz la grila de comandă a tubului
catodic.
În circuitul de grilă al tubului V4 a se
găseşte un circuit acordat pe 1 20C Hz.
Se va avea grijă să se respecte şi in acest
circuit precizia acordării pe frecvenţa
prescrisă. Bobina ~ este identică cu
bobina L...
Amplificarea În două etaje a semnalu-
lui sincron se realizează cu tubul E B8 CC
(ECC 88), iar tranşformatorul Tr 4. care
are un raport de trar.sformare 3: (2x1)
şi este de tipul folosit În audiofrecvenţă.
cuplează semnalul la demodulatorul de
sincronizare. Semnalele de sincronizare
14
CONSTRUCTIA NUMARULUI
MONITOR
Metoda transmiterii imaginilor la
distanţă cu.baleiaj lent (SSTV) se răs­
pindeş.te din ce in ce mai mult in rin-
dul radioamatorilor. Răspîndirea sis-
temului se datorează faptului că trans-
miterea se face in be-:!:zile de frecy~nţe
folosite de amatori. In acest fel se fac
legături la distanţe mari ş.i, totodată,
se uti Iizează aparatura existentă fo-
losită in mod curent în fonie cu BLU
(558).
PENTRU SSTV
după detectare ajung la elementul de
integrare fC1 care desparte semnalele
de 5 ms pentru linii de cele de 30 ms
necesare pentru cadre. Aceste semnale
comandă CÎte un multivibrator mono-
stabil. Sensibilitatea trigger a multi-
vibratoarelor se reglează cu potenţio­
metrul semireglabil P1. Multivibratoa·
rele monostabile comandă oscilatoarele
de linii şi cadre. Aceste oscilatoare, ge·
neratoare simple de semnal dinte de
ferăstrău . sînt realizate cu tuburi cu
descărcare in neon NG-2. Frecventele
sînt determinate de elementele R~C.
Cz-Rz respectiv ~-R. Tubul V7 a, res·
pectiv V7b sint folosite ca tampoane in
montaj de reper catodic pentru a des-
părţi oscilatoarele de amplificatoarele
diferentiale. care asigură bareiajul sime-
triC al tubului cinescop. Butonul K1 per-
mite sincronizarea manuală. Practica a
dovedit Însă că acest buton se foloseşte
foarte rar. întrucît semnalele video slă­
besc la propagare proastă înainte de a
strica sincronizarea. Butonul K2.serveşte
de a reduce rapid În poziţia de pornire
oscilatorul de cadre, dacă acesta Întîm-
plător a fost pornit de la un semnal para-
zit.
RECOMANDĂRI, PUNEREA iN
FUNCŢIUNE, EXPLOATAREA
Trebuie să menţionăm că problemele
constructive ale aparatului necesită cu-
noştinţele şi experienţa unui construc-
tor amator versat, din acest motiv ne-
dîndu-se detalii şi recomandări construc-
tive elementare.
La: amplasarea pieselor se va avea grijă
ca bobina de 10 H a filtru lui de 100 Hz
să nu fie În cîmpul magnetic dispersat
de transformatorul de reţea, pentru a
evita modularea parazită cu 50 Hz a re-
ţelei.
Se va avea grijă de asemenea ca tubul
catodic să fie prevăzut cu ecran magne-
tic original. sau se va confecţiona un
ecran din tablă de fier ori permaloy.
Circuitele discriminatoarelor video
de sincronizare se verifică după mon-
tare dacă sînt acordate pe frecvenţa
prescrisă_
Punerea În funcţiune Începe <;<J regla-
rea spotului. Se verifică dat-el- reglajele
manuale răspund corect la comenzi. Se
reglează luminozitatea la un nivel mic.
Întrucît fără baleiaj se poate arde uşor
stratul luminescent al tubul!.!; catodic. 550
Se ajustează apoi focalizarea şi astigmati- K
zatorul, căutînd ca spotul să fie «punct}}.
Se trage spotul apoi cu ajutorul poten-
ţiometrelor de poziţionare (vertical-ori-
zontal) În colţul din dreapta al părţii +.<>-:-~-""'4r---T--:T-4~--""'--~-"fc===-=--~-""'---,':~'~inferioare a ecranului.
La primul impuls de sincronizare ca·
dre. spotul sare in colţul sting al părţii
superioare a ecranului şi începe baleiajul
pe orizontală. de la stinga la dreapta.
Dimensiunile imaginii sînt În raport 1 : 1
şi se reglează din potenţiometrele duble
plasate În circuitele anodice ale ampli-
ficatoarelor diferenţiale.
De remarcat că piesa care se procură
cel mai greu din aparat este tubul cato-
dic. Tubul recomandat DR 13-14 are un
ecran de 130 mm şi este cu remanenţă.
Este fabricat de Tungsram (R.P.U.). se
(Continuare În pag. 16)
c
[
INDICI DE EXPUNERE
ai timpului de expunere. Semnul mÎnus
al valorilor din tabelul 2 indici o orien-
tare relativl inversa. faţl de ceH: din
tabelul 1.
Dm tabelul 3 se observă că suma in-
dicilor de pe aceeaşi coloanA e constan-
tA. Indicii de expunere reprezintă tocmai
suma a doi indici partiali particularizaţi.
Ing. V. CĂLINESCU
Din ce in ce mai des, pe monturile
aparatelor foto şi pe calculatoarele foto-
exponometrelor apar şiruri de numere,
din unitate În unitate, care nu sînt nici
diafragme. nici timpi de expunere.
dardizate pe plan internaţional fiind
astfel alese incit succesiv există un ra-
port de dublare sau de injumătăţire
funcţie de sensul modificării.
Cele doul şiruri se pot deplasa unul
faţă de altul precum rigleta unei rigle
de calcul faţă de corpul liniei. tn orice
poziţie, suma indicilor partiali rămîne
constantă.
Aşadar, dacă conditiile de iluminareSă urmMim tabelul 1.
Indicii de expunere, căci despre ei
este vorba. permit o manevrare mai co-
modă., o schimbare reciprocă mai ra-
pidă a diafragmei şi timpului de expu-
nere.
Ce sint indicii de expunere'?
Materialul fotografic are nevoie pen-
tru o corectă expunere de o cantitate
anumită de lumina.. funcţie de sensibi-
litatea sa. Aceastl cantitate de lum,ină.,
numită practk expunere, se obţine gratie
sistemului diafragml-timp de expunere.
Diafragma şi obturatorul au roluri
distincte, ceea ce nu exclude Însă. posibi-
litatea ca un acelaşi efect slI. poată li
obtinut cu oricare dintre ele.
Revenind, cantitatea de lumină rezultă
prin actiunea Într-un timp «t» dat de
obturator a unui flux de lumină «Vi)} a
cărui intensitate e funcţie de deschide-
rea diafragmei «D».
Valoarea expunerii corespunde expre-
siei matematice
E - t •D2
_ constant
D 1,4 2 2.8 4 5.6
D 2
rotunjit 2 4 16 32
2' 2· 2' 2' 2' 2< 2'
1/2 1/4 1/8 1/16
2" r ' 2" r'
indicii parţiali ai
O 2diafragmei
indicii parţiali ai
timpului de
10 9 7expunere
Tabelul 1
11 16 22 32 64 128
64 128 256 512 1024 2048 4096
2' 2' 2' 2' 2'· 2" 2"
Tabelul 2
1/32 1/64 ll lU 1/256 1/512 1/1024
2" Z-6 2" 2" r ' r lO
Tabelul 3
4 6 9 10
6 4 2 O
E = constant pentru o expunere
corectă pe tot materialul fotografic expus.
Fluxul luminos e exprimat în formulă
prin intermediul valorii «D», fluxulliind
proporţional cu pătratul deschiderii dia-
fragmei.
Se observă că D2
poate li exprimat
sub formă de 2%, valorile lui x liind un
şir de numere Întregi
fntr" formă asemănătoare po.t fi expri-
maţi timpii de expunere (vezi tabel 2).
, Se observI cu uşurinţă apariţia a două
şiruri de indici p?r4iati ai diafragmei şi
dintr·un mediu pot fi exprimate printr-un
indice, diafragma şi timpul de expunere
se aleg perechi pe baza constantei sumei
indicilor partialL constantA care inseam-
nA. in fond cantitatea de lumină necesarI
unei expuneri corecte.Atit valorile timpului de expunere cît
şi a'e deschiderilor diafragmei sint stan-
GRESELI FOlO•
13. Pete transparente, aproximativ circulare
Se datorează unor bule de aer ce aderă de film la
introducerea acestuia În revelator. Pentru a le InIă­
tura, la Inceputul developării, se imprimă pentru citeva
secunde mişcări rapide spiralei, urmate de opriri
bru şte sau se bate cu degetul în capacul dozei. Uneori,
bulele se desprind In timpul prelucrării, rezultind pete
de Imagine parţial developate.
14. Pete mici circulare. transparente, cu sau
firi margini intunecate
Acest defect al peliculei se datorează unor bacterii
(mal rar, dar posibil şi insectelor) ce atacă gelatina.
Defectul se prOduce pe timp călduros, 1n condiţiile
unui spaţiu prost aerisit sau ale unei spăIări Îndelun-
gate.
Preventiv se foloseşte o soluţie de fixare tonantă
sau se pun In apa de spălare cîteva picături de formol.
Pete cu aspect asemănător pot apărea dacă pe film,
in timpul manipulării in laborator, s-a depus puHiere
de sare de fixare.
15. Gelatini. increţită sau eu băşieuţe
Acest aspect e consecinţa unei băi de fixare prea
acidă sau a unei băi de intrerupere prea acidă. Poate
apărea şi rn cazul unei treceri directe, fără baie de intre-
rupere, din revelator 1n fixativ. Neutralizarea alcalini-
tătii revelatorului de către baia de întrerupere "sau
fixare acicIă e tnsoţită de producerea de bioxid de
carbon In stratul de gelatină. Urmarea e producerea
de băşicuţe.
Fenomenul poate fi favorizat deci şi de un grad mare
de alcalinitate a revelatorului.
Desprlnderi locale de gelatină pat apărea şi în cazul
unei diferenţe de temperatură prea mare între diferitele
băi şi apa de spălare.
16. Pete cu contur circular
E vorba de pete ee nu modifică imaginea din punct
de vedere al tonurllOf şj contururilor. Ele se observă
in relief pe suprafaţa peliculei care are strat de gelatină.
Se datorează picăturilor de apă ce fncetinesc usca-
rea in locul respectiv. a uscare rapidă favorizează
apariţia defectulul. Ca remediu, se spală filmul din
nou şi se usucă mal lent sau se şterge cind e atirnat.
a spălare scurti flnaJă cu un detergent pentru film
(aRWO 9(5) lmpiedică apariţia defe'ctului.
Scările valorilor timpilor de expunere
17. Dungi transversale
Este vorba de dungi cu caracter regulat, care apar
fie intre perforaţii, fie intre două puncte luminoase
situate la margInile filmului. Se datorează unei deve-
10p6r!' Inegale avlnd perforaţiile drept centre diferen-
tiatoare. Apar numai în cazul că filmul nu a fost mişcat
la tnceputul şi în timpul developării. ·Dacă s-a folosit
banda COREX. punctele 1n relief ale acesteia care cad
pe gelatină împiedică developarea În acele locuri,
obtintndu-se, În lipsa unei mişcări a filmului, aspectul
amintit. .
18. Dungi transversale sau pete de culoarea fil-
mului nedevelopat
E un defect minor. Se datorează unei fixăr! insufi-
ciente, stratul antihalo rămînînd nedizorvat. Dungile
se formează ca şi În cazul anterior, actiunea de fixare
tiind mai slabă. Petele a par ca urmare a alipirii in timpul
fixării a unor portiuni din buclele de film. Remediul
constă într-o fixare suplimentară. Se face remarca DEFECT 22
că dungile se formează în mod normal la Inceputul
fi xării şi dispar 1n iumătate din timpul afectat fixărII.
Se verlficli cele spuse, fixind o bucată de film nereve-
Iată, la lumină.
19. Precipitat alb uscat
Se datorează unei spăIări insuficiente sau cu apă
prea rece. Ca urmare, sirurile rezultate in urma pro-
cesului de fixare nu sînt eliminate suficient din gela-
tină ş[ se instalează la uscare pe suprafaţa ei. Filmul
se fixează din nou în soluţie proaspătă şi se spală
normal.
20. Strat umed, alb, unsuros
Se datorează unei fixăl'i şi spă1ări insuficiente. DEFECT t 3
Apare in sDecial În cazul folosirii
băilor de fixare tanante. Săruri le
. rămase se cristalizează pe supra-
faţa gelatlne! şi. datorită hidrosco-
Dicităţii lor, absorb vaporii de apă
din aer, ceea ce are ca urmare as-
pectul umed, unsuros. Se refixează
intr-un fixativ acid proaspăt şi se
spali abundent cu apă (tempera-
tura apel; 17-2.fC).
21. Pete sau dungi izolate
Se datorează -alipirii parţiale a
splrelor de film tn doză. Numai cele
produse In timpul fixării pot fi in-
Iăturafe (vez] nr. 18).
22. Dungi (zone) închise, aso·
ciate unor obiecte fotografiate
Apar numai în condiţiile unei miş­
cări reduse a filmului in soluţie
pentru negative. prezentînd carac-
teristica următoare: obiectele fo':'
togratlate. de contraste foarte dife-
rite, intră unele într-altele fără por-
FOlO-
TEHNICA
şi ale deschiderilor diafragmei a apara-
telor fotografice moderne sint dublate
de şirurile indicilor partiali respectivi.
Cum se lucrează in această situaţie '?
Exponometrele şi tabelele de expu·
nere arată indicii de expunere. Acest
indice de expunere se separi in doi
indici partiali convenabil aleşi din con-
siderente tehnice sau artistice.
Tn incheiere, vom da un exemplu care
slI.' ilustreze cele spuse mai inamte. Con·
diţiile de iluminare impun indicele de
expunere 14.
Dacă e nevoie de profunzime mare,
sc alege o diafragmă mare, sa. zicem 8.
Timpul de expunere rezultă prin scl-
dere: 14-8=6 (diafragmă 16 cu timp
1/60).
Dacă e nevoie de timp scurt, subiectul
fiind in mişcare, se va alege un indice
parţial de timp mare, să zicem 9, ceea.
ce in<eamnă diafragma 14-9=5 (dia·
fragml 5.6 cu timp 1/500~
DupA cum se vede, indicii de expu-
nere simplifică muJt manevrarea apara-
telor Cotogra6ce.
DEFECT 21
ţiuni de tranziţie. Un exemplu foarte
bun e negativul unor turnuri indus-
triale negre pe fondul cerului. Pe
cer apar nişte dungi intunecate in
continuarea turnurilor (care sint
transparente).
Cauza defectului conslă Intr" di-
fuzie a produse4or de developare
din partea transparentl fn ceaJaltă,
difuzie însoţită de aparitia aspec-
tului amintit.
Atragem atentia că, aşa cum s-a
spus, numai dacă filmul ,e Insufi-
cient mişc~t, in salut;. apare acest
defect.
(Continual"@ in numărul viitor)
15
Se ştie că vremea umedă favori-
zează depunerile de noroi la partea
inferioară a autoturismului. Aceste
depuneri sînt vizibile în partea in-
ferioară a pragurilor la autoturismul
«Dacia}}-1300, datorită conformatiei
acestora (7), conferindu-Ie un asp~ct
neplăcut.
Acest neajuns se poate îndepărta
confecţionînd singuri aceste apără­
tori pentru roţile din faţă şi înlocuind
pe cele din spate, care sînt depărtate
de roţi şi lasă neprotejati o porţiune
din aripă. În cele ce urmează sînt
prezentate schiţele apărătorilor din
cauciuc şi schiţele desfăşurate ale
suporţilor din tablă. •
Suportul (1) se executii în două
exemplare simetrice în oglindă pen-
tru roţile din faţă; se decupează
APA'nAIonl
PfNlnD nOIIT
Ing. LUCIAN CORNESCU
după linia continuă şi se îndoaie
dreptunghiurile A şi B după linia
punctată astfel: la 90'" în sus pentru
roata din dreapta şi în jos pentru
roata din stînga.
Apărătoarea (2) pentru roţile din
faţă se fIxează cu ajutorul întăritu­
rii (3) de suportul (1) cu şuruburi M4
şi piuliţe sau cu nituri din aluminiu.
Pentru roata din stînga spate se
decupează suportul (4) şi se îndoaie
la 90°, A şi B în sus, iar C în jos,
faţă de planul figurii, iar pentru
roata din dreapta spate, la supor-
tul (5) se îndoaie A (la 90") şi B
(la 30°) în sus, iar C (la 90°) şi D
(la 120°) în jos. Aripioarele (X) se
asamblează prin nituire sau sudură
pentru rigidizare. Apărătorile (6) de
Prinderea suporţilor pe caroserie
se face cu şuruburi M6, piuliţă şi
şaibă în orificiile existente; găurile
q, 7 şi q, 4,2 se recomandă să se exe-
cute după îndoireasuporţilor; ma-
terialul pentru suporţi - tablă nea-
gră groasă de 1 ... 1,5 mm, iar pen-
tru apărători - cauciuc gros de
6 mm sau covoraşe din comerţ.
Apărătorile şi suporţii au fost
executati de semnatarul acestor rîn-
duri. d~vedindu-se foarte eficiente.
cauciuc se fIxează la fel ca cele din T-.-----'-'~-+-r_J....~
faţă
MONITOR~ +GROS. 1+r.5
PENTRU SSTV
pot folosi şi tuburile de 70 mm DP7-176
sau DP7-178. Tot aşa corespund tuburile
12 QR 51 (TESLA); 13 LO 36 (U.R.S.S.)
>aU 5 ADP 7 (S.U.A.).
Cu aceste· tubu ri imaginea transmisă
se poate percepe Vi:z:ual şi totodată se
poate fotografia cu un dispozitiv similar
celor folosite la osciloscQape.
În caz că nu se poate procura un tub
cu remanenţă, imaginea se poate vizua-
liza numai prin fot.ogra(iere.
Se recomandă ca imaginea să fie înre-
gistrată pe magnetofon. In acest fel, sem-
nalele se pot repeta şi reglajele se fac
mai usor.
În ~azul fotografierii, seexperimen·
tează !uminozitatea optimă a spotului În
raport de filmul folosit şi reglarea para-
metrilor aparatului fotografic. Se va evita
influenta luminii ambiante. Dacă tubu l
cinesco·p e fără remanenţă, se va folosi
un film mai sensibil pentru a compensa
durata scurtă a apariţiei spotului; de
asemenea, expunerea şi diafragma se
reglează În mod adecvat.
RECEPŢIO NAREA
EMISIUNILOR SSTV
Astfel de emisiuni se pot recepţiona
pe frecvenţele 3 600 kHz; 7040 kHz;
14 230 kHz', 21 340 kHz. Cel mai frec-
vent se poate ((auzi» la 14 230 kHz, dar
uneori se prind emisiuni şi pe 3 600 kHz
si 21 340 kHz. Di~ cauza QRM-ului pu-
16
ternic, frecvenţa de 7040 kHz se folo-
seşte rar. Poate să sune bizar pentru
unii că imaginea se poate auzi, însă trans-
misiunile SSTV au un sunet de sCÎrtiit
specific. Receptoarele prevăzute cu de-
tector de produs dau o calitate ceva mai
bună imaginii.
Recepţia se face in Blu (SSB). Se po-
triveşte receptorul cînd se face emisia
În fonie. Se măreşte apoi amplificarea
desincronizare, Începind de la minimum.
Spotul baleiază rîndul inferior, iar la pri-
mul impuls de sincronizare de 30 ms,
sare În partea stîngă a colţului superior
şi, baleind ecranul de la stînga la dreapta
şi de sus În jos, spotul desenează imagi-
nea transmisă.
Rezoluţia imaginii transmise este des-
tui de bună pentru redarea În bune con-
diţii a unor portrete statice luate direct
cu ajutorul camerei de luat vederi sau
după o fotografie (de obicei, a amatoru-
lui care transmite) sau a unui QSL, dacă
nu este scris cu litere prea mărunte.
Amatorii care doresc să-şi constru-
iască monÎtorul descris mai sus sînt ru-
gaţi să se adreseze radioclubului, în ve-
derea obţinerii unor informaţii supli-
mentare privitoare la reglementările de
trafic, la completarea QSL-urilor şi altor
informaţii administrative, totodată ca să
obţină şi indicativul amatorilor din ţară
care au posibiiitatea. să transmită imagini
SSTV sau se ocupă de această problemă.
15
GROS.t+1.5
135
GR05.6
GROS. 6'
140
3
30ĂURI-P4.2
220
7
DEPIfNEI<I
DE NOIe."'OI'-_-""'''-''.....__
-1
pentr~ UOEilnţO ~e ~!~r~I - - ! :
Procurindu-vă O barcă din cele existente în mod
obişnuit in comerţ - o bard din lemn produsli la
Reghin sau O barcă din material plastic fabricată la
Buzău - o puteţi transfonna, fliră dificultăp deose-
bite, într-o ambarcaţie relativ mai complexcl: o barcă
cu cabină.
În locul unor dimensiuni ftxe, vă oferim un sistem de
rapoarte fală de valorile corespunzătoare gabaritu1ui
(fig. 1), astfel incit, efecruind citeva calcule simple,
constructorul deterInirm el însuşi dimensiunile exacte
pentru barca pe care o are la dispoziţie.
Desigur, rămin diferite probleme de deta1iu care se
defmitivează in funcţie de posibilităţile constructive
practice. Aceeaşi barcă, înzestrată cu cabină şi cu un
motor ataşabil, va deveni o veritabilă şalupă.
Să trecem in~ ta prezentarea construcţiei.
Din fotografiile 1 şi 2 rezultJ că barca se acoperă cu
cabina, montatJ anterior pe o placă curbată avind
forma bărcu. In completare, se fIxează peretele din
sph.te al cabinei, perete care ocupă întreaga înalţime,
de la capacul cabinei pînă la fundul bârcii.
Prima etapă constă in realizarea unei rarne din lemn
(1) care constituie suportul construcţiei. Rama se
compune din două părţi (1 a) şi (1 b), fiecare pane fiind
flkută dintr-un număr cit mai mare de secţiuni (fig. 3).
Secţiunile fiecl:rei pârţi sint astfel alese încit, prin
îmbinarea cClor doui'l. părţi, zonele de îmbinare mter-
secţiuni să nu se suprapun§..
Forma se stabil~te pe baza unui contur meut pe o
hîrtie aşezată pe podea, coorur obţinut aI ba~ ca În-
toarsă. Rama trebuie să dep!şeascl linia de oonrur in
prima sa fază de realizare.
îmbinarea celor două pi1rţj se face ro un clei sintetic,
neafectabil de umezeală, şi cu holzşuruburi. Ca regulă
generală, nu se vor folosi decit deiuri insensibile la
umezeall!. şi holzşuruburi din alamă. După ce rama a
'1 •
",
fost imbinată, ea se aduce la forma exactil a conturului.
tăindu-se surplusul cu un ferăstrău cu laml fină, tăiere
umuuJ! de o finisare cu raşpeIul şi glaspapirul.
Rama se IIXeazi'l. cu şuruburi M 6 cu piuliţe de mar-
ginea bllrcii (fig. 7).
Suprafaţa curbată a feţei ce apare prin introducerea
cabinei este din placaj (5--6 mm grosime), aşezat pe
nişte şipci (3) preformate (aIrbate)~ care sint prinse
la tapete de rarne (1).
Aceste şipci precurbate se obţin prin stringerea
într-o menghină de lemn special acută. Cele 44 de
şipci simple necesare (numărul lor poate fi modificat)
vor forma 22 de şipci curbate duble. Secţiunea şipcii
simple e de 8 x 20 tnDl. Inainte de a fi introduse în
menghină, ele se Iasă un timp in atm. Dup:§. uscare se
lipesc doWl cîte douil şi se strîng din DOU în menghină
pînă ce se usudi cleiul.
Rama e impărţitJi in 23 de părţi egale, de care se
fixeazA şipcile curbate. Se' taie extremităţile ce depăşesc
mar~inea şi se ajustează partea ce vine în contact cu
rama.
Cabina e formată din pereţii laterali (6), peretele
frontal (14) şi peretele posterior (16).
Dimensiunile lor rezultJi din figurile 5, 4, 6. Dimen-
siunile şi forma ferestrelor pentru pereţii laterali le
stabileşte constructorul. Se observă că in peretele (6)
sînt executate nişte caoe1uri la partea inferioară, cores-
punzAtor şipcilor curbare de la enremităţi. Poziţia
canelurilor se determirul prin aşezarea pe rama cu şipci
gata asamblate.. In zona de mi~ şipcile sint tăiate.
Părţile ce rezuM din titiere servesc ca schelet pentru
acoperişul cabinei.
Acoperişul cabinei (10) este din placaj de 5--6 mm,
aşezat pe şipcile curbate, fixate de pereţii laterali.
Geamul ferestrelor (8) se prinde cu o garnitură de tip
(9) sau CU o ramă ro canal pentru geam aşezatâ deasupra.
E preferabil ca in loc de stic1!l s1[ se folosească Wl ma-
terial plastic transparent.
Caneluri1e(5) se fac în funcţie de forma efectI.o~ a
2. --...::~ -.-. . -.
Din desen rezultă componenţa ~i modul de asam·
blare. Din două repere (1). două repere (2) şi pat ru
repere (3) se obţine o structură rezisten tă. pe care se
fixează un număr de şipci ce alcătuiesC' faţa banchetei.
Supor~il (1) ~i (2) se prind pe picioarele (3) cu holz-
~uruburi (2- 3 bucăţi de. fiecare îmbinare), iar ~ipcile
(5) ~i (6) cu cite un cui de fiecare parte.
Pentru minerele (4), in partea superioară a fiecărui
picior se dă cite o gaură de dimensiune corespum:ă­
toare. Minerele odat ă introduse, se asigură cu puţin
clei sau cu cite un cui de fiecare parte.
Degajările a x b din cele două repere (5) se dau
emrcii, la nevoie putîndu-,se renunţa la ele.
De jur-împrejurul ramei (1) se face din sCÎnducl o
bo,dură (2).
Pereţii cabinei se învelesc cu o faţă (7) din placaj.
Elementele (11), (i2), (13) alcltuiesc o structură de
colţ menită să evite pătrunderea apei. între ele se poate
pune o gamit11n1 de cauciuc.
Uşa (15) trebuie previ1zută cu un sistem de deschidere
şi unul de zăvorire. Sugedim utilizarea ei şi ca masa:.
Grătarul (17), facultativ, este utilI independent de
existenţa cabineÎ.
Finisajul general se face prin vopsire cu o vopsea
rezisrentă intr-o culoare deschisă. Peste vopsea se
aplidi cîteva straturi de lac pentru a spori rezistenţa
la apă.
după realizarea scheletului. funCţie de dimensiunile
reale ale pi cioarelo r, astfel incit d fie simetrice faţă
de capete.
După cum se vede, reperele au forme geometrice
uşor de realizat şi ca atare nu cer rn.ult timp.
In te rstiţi ul (ti» dintre şipdle (6) va fi funcţie de
va loarea reală a cotei N. şi poate oscila În jur de 20 mm.
Tot funcţie de valoarea reală a cotei N este şi numă·
rul de repere 6.
Sistemul de cat are aferent părţilor componente eS'e
dat in tabelul a lăt urat. Se observă d se oferă două
rinduri de dimensiuni corespunzătoare unor banchefe
de mărimi diferite (pentru adulţi şi pentru copii)
-
1.
Suport
AxC x g1 (1200-2000) X(150- 200) X (20-30 (1100-1300) X (100- 150) X (15 - 30)
De preferinţă sein
I_on,itudina duri.
Se poate folosi pa
2.
Suport
BX0!&1 600x (150-200) X(20-30) .al X(100-150) X (15-30) nel. pft. Pentru r~
transversal perele (5), (6) s
3. Picior Exa x b 7S0x (<0-60) X (25-60) 6S0x (<0-50) X(25-60)
poate folosi pl~
,ros sau carton m.
lamÎnat
<. Miner Fx</ 660 X(25-30) <60 X(25-30)
5.
$ipci. de
lxMc Iz 7ooX(120-15O) X(6- 20) 500 X(120-15O)X (6- 20) ~.. : Cota O .,.,
capă. ... 550 respec·
tÎv 350 ... 550
6. Şipcă LXNxI, 700X (SO-120) X (6-20) Soox (50-120) X(6-20)
17
quadruplor
de tensiuneGRUPAJ DE MATERIALE REALIZAT DE
ing. GRÎNEA STEJĂREL
precum şi a tensiunii de negativare
regl abilă 0___-150 V_
Sint situaţii in care este nevoie
de o tensiune continuI pînă la
1 000 V (osciloscop catodic etc.).
Schema prezentată inlltură difi-
cultatea unui trafo de ' reţea care
ridică probleme de gabarit şi con-
struCţie la această tensiune (în pri-
mul rind, izolaţia electrică a secun-
darului), folosind tensiunea de reţea
220 şi realizînd un multiplu de 4
intr-un montaj clasic de punţi diode
- condensator electrolitic de du-
blare.
Condiţiile care se impun la exe-
cuţia montajului sint legate de res-
pectarea wattajului rezistenţelor da-
te in schemă. cît şi a condensatoa-
reler electrolitice (de cea mai bună
calitate) avind curenţii de fugă cit
mai mici (vezi schema dată in «Teh-
+--r------------~~~~-Q~K
UN
1O~(IW) D5 100-A{2W} 1
'-'-=~o-==i~~~
"O__.-I5DV
S-a prevăzut şi posibilitatea unei
tensiuni mai mici (de +600 V).
niurn»). ,.
Oiodele folosite pot fi de tipul:
F 407, 8Y 127, pentru care se asi-
gură un consum de 500 mAfK)O V.
Soluţia optimă este folosirea unui
cablaj imprimat calculat «lejer» Den-
tru a preveni străpungeriie posi-
bile de inaltă tensiune.
Folosind electroliticii daţi in sche-
mă şi rezistenţele de compensaj,
filtrajul este suficient de bun pentru
uzurile curente.
mini-
1
-
f
- t
am~ II[a ar
pentru [hitarii
putere fmalA de circa 2 W lUI., în - gama 50
Hz...;.-15 000 Hz. cu distorsiuni de 1%la 1W ieşire.
Montajul, conceput pentru amplificarea de
cameră a unei chitare electrice (cu o do:lă «."Bri1-
lant de Luxe»), existentă în comerţ), poate fi
montat direct pe sau în chitară, alimentarea la
5 V(4 baterii de 1,5 V, tip R20) fiind realizată în
cutia difuzorului. VOLUM AC180KApari~ia tranzistoarelor <le tipul ASZ în cadrul
produselor fabricate de 1.P.R.S. Băneasa a deschis
noi orizonturi.
Pentru electroniştii amatori, această schemă
simplă oferă satisfacţii. realizînd amplificarea
unui semnal de minimum 50 mV/50 k.Q. Ia o
Potenţiometrul Pi reglează volumul, potenţio­
metrul P, (valoarea optimă la 47 k.!l) reglează
pragul de distorsiune.
AC 180 ASZ17
Montajul pennite o amplificare suficientă prin
cupla.rea directă a primelor două. tranzistoare.
pentru atacul rmalului de tipul ASZ 12 (în lipsă.
EFf 212 etc_)_
Cu acelaşi succes, poate amplifica şi UD semnal
provenit de la un picup sau magnetofon.
Interfon simplu Sirenă
eleElroniEiiFoarte la modă, utilizarea inter-
foanelor ridică unele probleme prin
în SeŞi particularităţile acestor insta-
laţii. Exigen~ele minime implică:
- un consum de energie cît mai
redus;
- o amplificare suficientă pentru
captarea sunetelor de la distanţe
de minimum 1 ro;
- folosirea difuzoruluî de auditie
şi ca microfon. .
Schema al ăturată prezintă toate
avantajele sus menţionate şi poate
fi folositA cu succes pentru legătura
bilaterală a dQu1i posturi la o distan-
tă de 15 ___20 m între ele_ O astfel
de schemă este foarte potrivită pen-
tru cei ce vor 5-0 instaleze la uşa
de la intrare şi in sufragerie, la
poartă şi in casă. stlu la garaj şi
casă elco
ec/ooc BClOYC
-: ~. 18
Preamplificalorul. realizat cu tran-
zistoare cu siliciu, asigură o bună
preamplificare cu zgomot de fond
redus.
Finalul, cu germanîu (de tipul
Ac lW, Ac 180 K. sau analoge1 nu
ridică probleme.
Importantă este şi calitatea difu-
zoarelor. în speţă.. aceStea vor fi de
impedanţă cit mai man; minimum
20 n. maximum 160 fi_
(De exemplu, tipol Vegaf2- W-2O fi
dati rezultate excelente.)
Alimentarea la 9 V (2 baterii de
4.5 V 1n serie). :Njci un reglaj de
volum nu este necesar.
Observa ţ ii ; in lipsa difuzoarelor
cu impedanţă mare. se vor folosi
difuzoare Gbişnuitc, cuplate prin-
tr-UD .transformator de ieşire tip
«Mamaia».
ACI80K
Di
Pentru amatorii de telecomenzi, ca. şi pentru constructorii de
jucării electronice, imitarea perfectă a sirenei de alarmă, necesari
in anumite situaţii, solic1tă deseori un montaj de tipul celvi prezentat
mai jos.
Schema conţine 4f etaje distincte :
- Generatorul de impulsuri de joasă frecvenţă.
- Modulatorul
- Generatorul de ton obişnu it.
- Amplificatoful de joaSă frecvenţă.
Schemele in parte sînt clasice şi, chiar dacă par compHcate,
realizarea lor nu ridică probleme de netrecut. Sirena nu va depăşi
mărimea unui pachet d~' ţigări.
Toate tranzistoarele sint cu germaniu; rezultate optime .se obţin
cu cele de tipul AC.
Se pot folosi şi EFT sau SB.
Alimentarea -Ia 9 V (2 baterii de ....5 V in serie).
T1___ _ 75 = AC '80 7(;~AC18'
T7- -- TiJ = AC f80K
fs- --lio = AC 18fK 470.A.
MOOUlArDR
"C, • C2:re fOnF, 22nf SAU 33nF
6ENERATOR
SUNET
Atl!nuator .HlGlllll 1IIIIII0IUlUI
[u 5 trl!ptl! OI MIIIIlICIIAmatorii de Hi-Fi, precum şi cei care doresc să aibâ un instrument de
laborator de mare precizie, au la îndemînă o schenUI experimencală, care
dă rezuItate foarte precise, asigurînd atenuarea unui semnal de pină la 20 V
(alternativ) in 5 trepte: 10, 20, 30, 40, 50 dE, in banda de frecvenţă: 10
Hz-i-8oo kHz.
Sursa de alimentare: 2 baterii de 9 V la un conswn de 1;2 mA.
Impedanţa de intrare mare - 2 M.a sau 12M .Q.(funcţie de cuplarea lui
13) - este asigurati1 şi de prezenţa unui tranzistor cu efect de cîmp de tipul
2 N 3819 sau Ee 300.
Atenuarea se realizează micşorînd rezistentele cuplate în sursa tranzis-
torului, concomitent cu o amplificare compensativă, folosind un montaj
Darlington pop - npo.
Prin cuplarea ÎIlrrerupătorului ro 6 poziţii pe poziţia O şi a intrerupăto­
rului dublu de pe baterii pe poziţia ÎNCInS se transmite semnalul întrodus
făm atenuare.
Apararu1 poate fi folosit; ca mijloc pentru micşorarea impedanţei de
adaptare a unei surse OI impedanţa mare; ca un <laudio signa1 tracen; ca
preamplificator pentru osciIoscop; ca instrumenr pentrU m11surarea cîşti­
gului sau pierderilor in toate etajeIe unui amplificator de putere.
2N38/9
O
S G O
"t072 N 3819
6,81(
47< ,o.
1X 6 POZIŢII
Reglai de ton
Inregistrările magnetice de pe
discuri necesită., in majoritatea ca-
zurilor. diferite corecţii ale caracte-
risticii de frecvenţă Desigur, sint
montaje cu filtre de corecţie in care
intervin mai multe etaje, cu tuljuri
sau tranzistoare. Depanajul acestor
filtre porneşte de la faptul că eIe au
o curbă stabilită fIX, nepermiţind
abaterile dorite de obicei de ope-
rator.
Montajul prezentat în schema ală­
t urată fol oseşte o dublă triodă
ECC 83 ·în care prima triodă, în
montaj de receptor catodic, are mon-
tate În ieşire trei grupuri de re-
zistenţe şi condensatoare. Reglajul
.it face independent, ÎIÎ toată banda
de frecvente audio din cele trei
poteD~ometre de 500 kn.
A doua triodă a tubului ECC 83
este folosită ca amplificator de ten-
siune. Bineinteles că acest montaj
se cuplează Între doza pîcupului şi
intrarea amplificatorului de la în-
registrare sau a preamplificatorului
unui agregat acustic.
Alimentarea se face dintr-un re-
dresor al amplificatofului cu ten-
siunea de 200 V, consumul fiine
de 12.5 mA.
(Urmare din pag. 10)
a grilei de comandă a tubului TJ (6)t.C8)
va fi de 47 Idl.
3 ~ Etalonarea
Generatorul de mi ră reglat conform
datelor de mai sus şi neelalonat liste doar
un instrument indicator. Prin etalonare
se inscriu datele corespunzăt oare curenli-
lor generali şi devine un instrument de
măsură util pentru acordarea şi reglarea
receptoarelor de televiziune.
Etalo narea se face: In aceeaşi ordine ca
şi reglarea. Mai intii etalo narea scalei pa -
lenţiometrul ui de reglaj al baleiajului o ri-
zontal (plasat În circuitul grilei tubului T2 ).
Este cunoscui că pentru a obline m figuri
negre orizontale pe ecranul unui televi-
zor. pe electrod ul de comandA. al tubului
cinescop (grila sau catoduJ) se va aplica
o frecvenţl sinusoidall f. dati de relatia:
f. _ 2!1_ f., In care :
2
f. este frecvenla baleiajului de cadru, la
noi, in sistemul OIRT, este de :,0 Hz.
Tensiunea semnalului CU frecventa f"
depinde de punctul de a plicare in recep-
torul de televiziune: direct pe electrozii
tubului cinescop va fi de 16 ver, iar pe
grila de comandă a tubului final din
lanţul amplificator video (ELI 80. P l 83,
6"9 etc.) va fi de 2 Ve( Exemplu : pentru
m = lO bare negre orizontale, a plicînd
formula, obtinem: f. =!Q. 50 = 250 Hz.
2
Î<lf pentru m = 2. adi că o jumatate de
ecran alb lumÎnos şi jumatate neg.ru in-
tunecat, obţine m r. = 1-.50 = 50 Hz.
2
Scala pol e nţi omet rul ui de reglaj al rrec-
venţei de baleiaj o rizonr.al se va regla cu
diviziuni din 50 in 50 Hz (inlre 50 Hz
şi 500 Hzl fie in com paraţie cu un gene-
rator de audiofrecvenţl (du pă i ndica ţiile
date de un indicator de interfe renţă sau
după figurile Lisajoux descifrate pe ecra-
nul unui osciloscop sau, conform form ule~
după numărul de barc albe şi negre ori-
zontale care apar pe ecranul unui recep-
tor de televiziune bine reglat). Scala acestui
potenţiometru se mai poate grada direct
in numărul de bare oriZOntale care apar
pe ecran. Simila r, pentru a obine m dungi
albe şi negre ver ticale pe ecranul unliÎ re-
ceptor de televiziune, se apli"cl pe elec-
trozii de comandă ai tubului cinescop
(sau la intrarea unui etaj din lanlul a mpli-
ficator video) o tensiune de valoare ase-
mănătoare cu valorile indicate mai sus,
sub frec ve nţa r. dată de relaţia:
f. = .1!!... Z • n, in care
4
z este numărul de linii orizontale care
ron;nează. imaginea intr-un cadru. in siste-
mul OI RT, aplicat la noi este de 625 linii,
şi II este numărul de cadre pe secund!, În
cazul nostru este 50. Exemplu: pentru a
obtine 10 bare verticale albe şi negre. pe
ecranul televizorului vom a pUca rrecven ţa
f~ = !!!.. 625 . 50 = 78125 Hz sau pentru
4
m = 2. adică o jum ătate de ecran pe ver-
ticală.alb şi jumatate ocgru,·rQ
,.. 1... 625 ·
4
50 = [5. 625 Hz. Scala potenţiometr ului
de reglaj al numărului de ba re verticale
(plasat in circuitul grilei t ubului T d se va
grada prin una din metodele indicate mai
sus,. inscriind grad aţii. din 30 in 30 k:Hz
(sau direct" in numl r de bare verticale) În
i~tervalul 30 -240 kHz.
Etalonarea oscilatorului de raruofrec-
venţi co nstă În 3fadarea scalei con,jensa-
lor.ului varia bil de 6 + 25 pF. Pe scai! se
VOI" inscrie pozitiile corespuozltoare (rcc-
vcnţelor celor 1.2 canale dţ: Id .eviziuoe
cuprinsc în benzile 1, 2 'ii 3 ale standar-
dului OIRT. Primele 5 canale vor fi În-
scrise pe un an: de cerc cu centrul in
centrul axului condeDsatorufui variabi1 ii
cu UD dia metru de circa 55 mm, iar cana-
le!e 6-1 2 vor fi ioscrisc p: un arc de
~erc conceotric cu primul şi cu UD dia~
metru de circa 38 - 40 mm. De asemenea.
se pot ingroşa porţiunile corespunzAtoare
Iăţimii de bandă alocate fiecăr ui canal
(de 8 MHz). Datele pentru inscriptio narea
scalei se găsesc În tabelul nr. I 'in coloa-
nele O. 1, 2 şi 5.
O metodă simplă de gradare a scalei
constă în recepţia semnalelor cu ajutorul
unui receptor de televiziune, care este co- 1..-
mutat pe rînd pe cîte unul din cele f2 ca-
nale. Pe fiecare canal se invÎrte axul con-
densatoruJui variabil al generatorului de
miră, a clrui ieşire este c upl ată la borna
de antenă a receptorului de televiziune,
pe ecranul televizorului obţinindu-se mira
cu contrast maxim. Acolo se notează ca-
nalul respectiv pe scala generatorului.
Este bine ca in prealabil sI. se regleze
acordul rro al televizoru.lui pe pozi ţia me-
diană. Metoda este cea mat co m odă, dar
rezultatele sint aprox.i malive.
O metodă mai greoaie, dar care asigurl
rezultate exacte este cea care utilizeazA. o
linie de rezonanţă (Lecher~ Linia de re-
zonanţă constă din două conductoate
paralele întinse între suporţi din material
izolant. Lungimea conductoarelor va fi dţ
circa 1,5 -31 (coloana 6 din tabelul nr. 1).
Impedanţa caracteristică a două bare din
cupru, alamă, fier sau aluminiu intins.
între dOÎ suporţi din material izoladt ca
plexiglas textolit sau chiar lemn, este daU
de relaţia:
Zo = 276 log 2D , in care:
E, d
Zo este impedan,a caracteristicA. a liniei ,
bifilare rezultate in Il ; Er este COnstanta
dielectrică. a mediului a mbian't Pentru
aer Er = 1; D este distan ţa Între centrd,.
celor două conductoare care fonneaz;'!.
linia bifilar;'!. În' mm'; d este dia metrul unuIa
dintre conductoare in ro m.
Se observA. ci linla bifilară se preteazl
pentru impeda n1e mari. De exemplu. pen-
tru a o btine impedanta caracteristici de
75 fi egalI. cu impedanj.a de ieşire a gene-
ratorului de miră, va trebui si. avem ra-
portul 2D de circa 2,5, pe cind pentru
d
impedanţa de 300 fi acelaşi raport va avea
valoarea de 14 ~ 15. .
Ca exemplu, dăm mai jos citeva valori
uzuale pentru construirea liniilor de re-
zonanţă cu impedanţa de 300 O.
d mm
D mm 18 30 50 75
tn figura 4 este prezentat montajul pen-
tru gradarea scalei oscilatorului de radio-
frecventă cu ajutorul liniei bifila.re. Pentru
adapta rea impedanţelor se foloseşte o
buclă din q.blu CQaxial cu impedan{a de
75 fi. de lungime ).13 (dateie buclei se gă­
sesc În coroana 7 din tabelul nr. 1)•
Elalonarea se face prin următorul pro-
cedeu:
Se execută montajul din fig. 4 utilizind ..
două becuri de tip telefon de cite 6 V :f;'- --"
0,045 A fiecare (sau alte beculeţe cu U.!l
consum mai redus~ Cu ajutorul unui
metru sau al unei rulete,. se a'iazl pe linie
becurile prevăzute cu cirlige conductoare
la distanţele de A.şi .l(l între ele (lig. 4).
Se Învîrteşte axul condensatorul ui variabil
al oscilatorului astfel ca nici un bec ' să
nu se Înroşească. Acolo se noteazA A, res-
pectiv dublul distanţei intre becuri
Pentru mărirea preciziei în dedvaţie; pe
becuri se poate monta un vollmetru elec-
tronic pentru radiofrecvenţă..
tn sfîrşit, o altă metodă de gradare a
scalei de radîorrecvenţă coastă in utiliza-
rea indicaţii!ar unui măs urăIOr de cimp.
Ieşirea de radiorrecve~tă a generatofului
este Închisă pe antena di pol prezentati
in fig. 5. Aceasta asigurll rezultate bune
pe toate canalele. Ea este legată de ge'!e·
rator prin intermediul unei buciţi ::le
cablu coaxial ada ptat cu bucll in 1/4. E
bine ca înălţimea efectÎvă a "'''(~nCl d i-
pol si fie mai ma re ca .(. iar ioll!imea
m lsurăt orului de cimp mai mare ca ;'';2.
Antena dipol poate fi apoi u tilizală
pentru acoedarea receptoarelor de: televi-
ziune, plasînd generatorul de miri şi
antena sa. din fig. 5 la circa 2 ~ 3 m de
receptorul care se regleazl.
Mlsur.itoruI de cîmp fiind etalonat, De
rămîne doar să invirtim axul condensa-
torului variabil al oscilatorului pini . ce: 111
mÎcroampermetrul indicatorului de cimp
se obţine deviaţia mllximll
19
mentul, parte integrantă în cadrul
stilului, incorporea.zJ conceptual o
serie de elemente figurative sau
geometrice elocvente pentru bunul
®TI~[
gust artistic şi exigenţele epocii.
Oferindu-ne un produs nou, ptin
excelenţă funcţional, crea.toru1 lui
nu poate face abstracţie de proble-
mele stilu1ui şi ale ornamentului.
rn~ill~~~TI
Pe nesimţite, se instalează un stil
~
'.'. '.. O ft . industrial, influenţat, fir~te, de di-
n versele elemente specîfice unei zone
geografice, unui anumit nivel de
civilizaţie .
ill[~~illrn~ill
De aici şi pledoaria pentru acele
produse practice, utile, în stare toc-
mai prin stil şi ornament să răspundi'i:
justificatelor exigenţe estetice ale
beneficiarului, conducînd la perso-
-.,.··:.rn,,~ rnm~~~rnrn ~:~a;:.:r;d~;~Odeel;;~nduni-Să nu îngăduim deci execuţiei
industriale rapide, alertată de o
Jl::~ sumă de solicitări imediate, să piar-
;'i;~~~; IULIAN CREŢU ~;~:~~;;:;~jit~~
Stilul şi ornamentul produselor de stil şi ornament, conferă fiecărui
teoretic vorbind, produs personalitate, bun gust, o
relevante eficienţă acreditatâ complex prin
in parte: nivelul frumos. Şi închcind aceste însem-
şi civili~aţie, baza nări introductive:
îndem.înarea pro- Este binecunoscut faptul că fie-
faţll de frumos, care popor poate fi identificat prin
prime etc. În elementele specifice aJe stilului şi
pe cei mai proemi- ale ornamentului. Astfel, la români
vom spune că, la sint considerate specifice forma geo-
unei epoci constÎ- metrică şi simetria motivelor. La
de trăsăruri este- unguri, saşi, cehi, polonezi ş.a. pre-
le au produsele domină omamentaţia cu plante, flori
an.s3Int,lu rezultat narurale, în compoziţie monocromă .
a factorului Tehnicile şi modurile de omamen-
a baiei tare constiruie de asemenea elemente
ultimă specifice. La români obiectele de
;1~~;::.:a;:~,,~şi~al::a lemn sînt crestate sau incizate cu
rJj ornamentaţie geometrică, simetrică.
La unguri şi saşi, de pildă, se
aplică vopsea şî omamentape flo-
raIă pe suprafaţa produselor. Com-
poziţia elementelor de stil şi orna-
ment conduce si la o mai bună evi-
denţÎere a deta:liilor chemate ~ se
integreze estetic in grafismul (de-
!ooignul) produselor.
aEROIONIZATOR
.-îndul ei, se continuă cu o placă de textolit ae 1.5 mm
grosime. Pe placa de textolit se fixează o bară de texto-
lit cu secţiunea pătrată de 5 x5 mm. care foloseşte
ca distanţier al acestei părţi a ş;asiului de marginea
cutiei aparatului. Pe placa de cextolit (fig. -4 b) se fixea-
ză. cu ajutorul unor nituri, 2 lamele din tablă de alamă
oţelită. terminate la capăt cu cite o adîncitură cu exte-
rior sferic. Una din lamele face contact electric cu şasiul
metalic care foloseşte în acel aşi timp şJ drept radiator
termic pentru colectorul tranzistorului Ti ' A doua
ba ndă are capătul opus Îndoit la 90°. spre locaşul des-
tinat batrriei de alimentare (fig, 6) şi fo~osită. d rept
pol negativ de . alimentare CII aparatului. In cavitatea
care rezu l~ă intre braţele saJiului se montean celelalte
PORTaBILpiese ale montajului, conform fig. -4 şi 6. Drept pol
pozitiv de alimentare a aparatului se foloseşte tot o
lamelă de .contact din tablă de alamă Oţelită fixată pe
placa de textolit din fig. S. confonn fig. 6 b.
Cutia aparatului se va realiza din material plastic
(se poate adapta cu succes o cutie similară de la maga-
zinele de articole de menaj saI.! de la o savonieră). Cutia
conţine in total doar -4 feţe - lipsind faţa pe care o
formează placa suport din fig. 5 şi una din feţele para-
lele cu puntea centrală a şasi ului metalic. Marginile
acestei feţe sint îndoite spre interior pe o lăţime de
circa S-6 mm. formînd astfel două ,Iistere care susţin
şi permit translaţia capacului metalic din fig. 7. Acesta
este reali-lac din tablă de alamă sau aluminiu şi are o
aripioară Îndoită la 90°, Spre InteriorUl unghiului
format, pe faţa mai mare se lipeşte cu dei o fişie de
carton, preşpan sau textolit sub~ire sau eventual se
fi ~ează cu nituri. Capacul poate culJsa uşor in oricare
din cele 2 poziţii posibile pe glisiera formată de margi-
nile feţei lipsă ale cutie pe care acesta o Înlocu ieşt e
şi restul aparatului (marginea plăcii din fig. 5) pînă la
bara cu seCţiunea pătrată fi xată pe placa de textolit
pe care se află cele două lamele de contact care, in
acelaşi timp, creează o presiune cu rol de a menţine
capacul din fig. 7 lipit de glisierele exterioare ale
cutiei. Introducerea capacului cu partea izolată spre
cele 2 lamele de contact electric corespunde poziţi ei
de repaus a aparatului. Circuitul de alimentare este
astfel intrerupt. Iar pieptenele ionizator este instalat
sub ·capac. (EI nu atinge cele 2 lamele de contact elec-
tric). Partea radiantă a pieptenulul şi porţiunea de
lucru a lui în cavitatea. piesei din fig. 5 sînt astfel aco-
perite de aripioara capacului. Aparatul are aspectul
unei cutii paralelipipedice de circa 115 x75 x30 mm,
adică ceva mai mare decît un pachet de ţigări Snagov.
Punerea in funCţiune este foarte simplă. Se trage afară
capacul apucindu-l de aripioară. se deschide pieptenele
ionizator pînă ce ajunge in afara cutiei intr-un plan
paralel cu planul de translaţie al capacului şi se intro-
Revista Tehnium 74_07
Revista Tehnium 74_07
Revista Tehnium 74_07
Revista Tehnium 74_07

Recommandé

Revista Tehnium 74_06 par
Revista Tehnium 74_06Revista Tehnium 74_06
Revista Tehnium 74_06mircea7
3.4K vues24 diapositives
Revista Tehnium 73_08 par
Revista Tehnium 73_08Revista Tehnium 73_08
Revista Tehnium 73_08mircea7
843 vues26 diapositives
Revista Tehnium 74_05 par
Revista Tehnium 74_05Revista Tehnium 74_05
Revista Tehnium 74_05mircea7
1.7K vues24 diapositives
Tehnium par
TehniumTehnium
TehniumStefan20133
4.9K vues24 diapositives
Revista Tehnium 74_11 par
Revista Tehnium 74_11Revista Tehnium 74_11
Revista Tehnium 74_11mircea7
1.8K vues24 diapositives
Revista Tehnium 74_02 par
Revista Tehnium 74_02Revista Tehnium 74_02
Revista Tehnium 74_02mircea7
936 vues24 diapositives

Contenu connexe

Tendances

Revista Tehnium 74_10 par
Revista Tehnium 74_10Revista Tehnium 74_10
Revista Tehnium 74_10mircea7
2.5K vues24 diapositives
Revista Tehnium 73_06 par
Revista Tehnium 73_06Revista Tehnium 73_06
Revista Tehnium 73_06mircea7
770 vues24 diapositives
Revista Tehnium 74_09 par
Revista Tehnium 74_09Revista Tehnium 74_09
Revista Tehnium 74_09mircea7
1.5K vues24 diapositives
Virgil Teodorescu - Lucrari practice de depanare a radioreceptoarelor par
Virgil Teodorescu - Lucrari practice de depanare a radioreceptoarelorVirgil Teodorescu - Lucrari practice de depanare a radioreceptoarelor
Virgil Teodorescu - Lucrari practice de depanare a radioreceptoarelorRobin Cruise Jr.
405 vues250 diapositives
Revista Tehnium 71_03 par
Revista Tehnium 71_03Revista Tehnium 71_03
Revista Tehnium 71_03mircea7
470 vues24 diapositives
Revista Tehnium 73_12 par
Revista Tehnium 73_12Revista Tehnium 73_12
Revista Tehnium 73_12mircea7
540 vues24 diapositives

Tendances(20)

Revista Tehnium 74_10 par mircea7
Revista Tehnium 74_10Revista Tehnium 74_10
Revista Tehnium 74_10
mircea72.5K vues
Revista Tehnium 73_06 par mircea7
Revista Tehnium 73_06Revista Tehnium 73_06
Revista Tehnium 73_06
mircea7770 vues
Revista Tehnium 74_09 par mircea7
Revista Tehnium 74_09Revista Tehnium 74_09
Revista Tehnium 74_09
mircea71.5K vues
Virgil Teodorescu - Lucrari practice de depanare a radioreceptoarelor par Robin Cruise Jr.
Virgil Teodorescu - Lucrari practice de depanare a radioreceptoarelorVirgil Teodorescu - Lucrari practice de depanare a radioreceptoarelor
Virgil Teodorescu - Lucrari practice de depanare a radioreceptoarelor
Robin Cruise Jr.405 vues
Revista Tehnium 71_03 par mircea7
Revista Tehnium 71_03Revista Tehnium 71_03
Revista Tehnium 71_03
mircea7470 vues
Revista Tehnium 73_12 par mircea7
Revista Tehnium 73_12Revista Tehnium 73_12
Revista Tehnium 73_12
mircea7540 vues
Revista Tehnium 73_01 par mircea7
Revista Tehnium 73_01Revista Tehnium 73_01
Revista Tehnium 73_01
mircea7502 vues
Scheme pentru amatori (selectie) par ivan ion
Scheme pentru amatori (selectie)Scheme pentru amatori (selectie)
Scheme pentru amatori (selectie)
ivan ion544 vues
Revista Tehnium 71_06 par mircea7
Revista Tehnium 71_06Revista Tehnium 71_06
Revista Tehnium 71_06
mircea7647 vues
Revista Tehnium 71_09 par mircea7
Revista Tehnium 71_09Revista Tehnium 71_09
Revista Tehnium 71_09
mircea7364 vues
Revista Tehnium 73_09 par mircea7
Revista Tehnium 73_09Revista Tehnium 73_09
Revista Tehnium 73_09
mircea7405 vues
Revista Tehnium 73_03 par mircea7
Revista Tehnium 73_03Revista Tehnium 73_03
Revista Tehnium 73_03
mircea71.1K vues
Tehnium 8108 par ivan ion
Tehnium 8108Tehnium 8108
Tehnium 8108
ivan ion310 vues
Revista Tehnium 72_09 par mircea7
Revista Tehnium 72_09Revista Tehnium 72_09
Revista Tehnium 72_09
mircea7795 vues
150 Circuitos Elatronicos, Variados. par JORGE SCHLEE
150 Circuitos Elatronicos, Variados.150 Circuitos Elatronicos, Variados.
150 Circuitos Elatronicos, Variados.
JORGE SCHLEE43.2K vues
Revista Tehnium 71_08 par mircea7
Revista Tehnium 71_08Revista Tehnium 71_08
Revista Tehnium 71_08
mircea7449 vues
Tehnium service 1 circuite integrate - echivalente par ivan ion
Tehnium service 1   circuite integrate - echivalenteTehnium service 1   circuite integrate - echivalente
Tehnium service 1 circuite integrate - echivalente
ivan ion600 vues
Revista Tehnium 74_12 par mircea7
Revista Tehnium 74_12Revista Tehnium 74_12
Revista Tehnium 74_12
mircea72.6K vues
Circuitos Electronicos 4 par F Blanco
Circuitos Electronicos 4Circuitos Electronicos 4
Circuitos Electronicos 4
F Blanco1.4K vues

Similaire à Revista Tehnium 74_07

Revista Tehnium 72_07 par
Revista Tehnium 72_07Revista Tehnium 72_07
Revista Tehnium 72_07mircea7
256 vues24 diapositives
suplab91.pdf par
suplab91.pdfsuplab91.pdf
suplab91.pdfivan ion
15 vues16 diapositives
Revista Tehnium 73_10 par
Revista Tehnium 73_10Revista Tehnium 73_10
Revista Tehnium 73_10mircea7
723 vues24 diapositives
Revista Tehnium 72_05 par
Revista Tehnium 72_05Revista Tehnium 72_05
Revista Tehnium 72_05mircea7
362 vues24 diapositives
Revista Tehnium 74_04 par
Revista Tehnium 74_04Revista Tehnium 74_04
Revista Tehnium 74_04mircea7
411 vues24 diapositives
9802i.pdf par
9802i.pdf9802i.pdf
9802i.pdfivan ion
37 vues36 diapositives

Similaire à Revista Tehnium 74_07(20)

Revista Tehnium 72_07 par mircea7
Revista Tehnium 72_07Revista Tehnium 72_07
Revista Tehnium 72_07
mircea7256 vues
suplab91.pdf par ivan ion
suplab91.pdfsuplab91.pdf
suplab91.pdf
ivan ion15 vues
Revista Tehnium 73_10 par mircea7
Revista Tehnium 73_10Revista Tehnium 73_10
Revista Tehnium 73_10
mircea7723 vues
Revista Tehnium 72_05 par mircea7
Revista Tehnium 72_05Revista Tehnium 72_05
Revista Tehnium 72_05
mircea7362 vues
Revista Tehnium 74_04 par mircea7
Revista Tehnium 74_04Revista Tehnium 74_04
Revista Tehnium 74_04
mircea7411 vues
Revista Tehnium 73_05 par mircea7
Revista Tehnium 73_05Revista Tehnium 73_05
Revista Tehnium 73_05
mircea7583 vues
Revista Tehnium 73_11 par mircea7
Revista Tehnium 73_11Revista Tehnium 73_11
Revista Tehnium 73_11
mircea7480 vues
Revista Tehnium 71_04 par mircea7
Revista Tehnium 71_04Revista Tehnium 71_04
Revista Tehnium 71_04
mircea7341 vues
suplabelama91.pdf par ivan ion
suplabelama91.pdfsuplabelama91.pdf
suplabelama91.pdf
ivan ion20 vues
Revista Tehnium 71_11 par mircea7
Revista Tehnium 71_11Revista Tehnium 71_11
Revista Tehnium 71_11
mircea7381 vues
Revista Tehnium 73_07 par mircea7
Revista Tehnium 73_07Revista Tehnium 73_07
Revista Tehnium 73_07
mircea7737 vues
Revista Tehnium 71_10 par mircea7
Revista Tehnium 71_10Revista Tehnium 71_10
Revista Tehnium 71_10
mircea7454 vues
Revista Tehnium 74_03 par mircea7
Revista Tehnium 74_03Revista Tehnium 74_03
Revista Tehnium 74_03
mircea7821 vues
Revista Tehnium 72_01 par mircea7
Revista Tehnium 72_01Revista Tehnium 72_01
Revista Tehnium 72_01
mircea7332 vues
supaut91.pdf par ivan ion
supaut91.pdfsupaut91.pdf
supaut91.pdf
ivan ion43 vues
Revista Tehnium 73_04 par mircea7
Revista Tehnium 73_04Revista Tehnium 73_04
Revista Tehnium 73_04
mircea7415 vues

Plus de mircea7

Revista Tehnium 74_01 par
Revista Tehnium 74_01Revista Tehnium 74_01
Revista Tehnium 74_01mircea7
259 vues24 diapositives
Revista Tehnium 73_02 par
Revista Tehnium 73_02Revista Tehnium 73_02
Revista Tehnium 73_02mircea7
502 vues24 diapositives
Revista Tehnium 72_11 par
Revista Tehnium 72_11Revista Tehnium 72_11
Revista Tehnium 72_11mircea7
399 vues24 diapositives
Revista Tehnium 72_10 par
Revista Tehnium 72_10Revista Tehnium 72_10
Revista Tehnium 72_10mircea7
244 vues24 diapositives
Revista Tehnium 72_08 par
Revista Tehnium 72_08Revista Tehnium 72_08
Revista Tehnium 72_08mircea7
255 vues24 diapositives
Revista Tehnium 72_06 par
Revista Tehnium 72_06Revista Tehnium 72_06
Revista Tehnium 72_06mircea7
307 vues22 diapositives

Plus de mircea7(6)

Revista Tehnium 74_01 par mircea7
Revista Tehnium 74_01Revista Tehnium 74_01
Revista Tehnium 74_01
mircea7259 vues
Revista Tehnium 73_02 par mircea7
Revista Tehnium 73_02Revista Tehnium 73_02
Revista Tehnium 73_02
mircea7502 vues
Revista Tehnium 72_11 par mircea7
Revista Tehnium 72_11Revista Tehnium 72_11
Revista Tehnium 72_11
mircea7399 vues
Revista Tehnium 72_10 par mircea7
Revista Tehnium 72_10Revista Tehnium 72_10
Revista Tehnium 72_10
mircea7244 vues
Revista Tehnium 72_08 par mircea7
Revista Tehnium 72_08Revista Tehnium 72_08
Revista Tehnium 72_08
mircea7255 vues
Revista Tehnium 72_06 par mircea7
Revista Tehnium 72_06Revista Tehnium 72_06
Revista Tehnium 72_06
mircea7307 vues

Revista Tehnium 74_07

  • 2. .- { ~~-; i l ~ : ., I in ~ ! U. :; '~' " . /", ; _ __-l Pentru o anume simplificare s-a prevăzut împărţirea semnalului În patru subgame, şi anume 20 - 200 Hz, 200-2 000 Hz, 2-20 kHz şi 20- 200 kHz (deci toate în raportul I : 10), alegerea subgamei dorite făcîndu-se 'din comutatorul dublu K. Reglajul fin al frecvenţei Într-o subgarnă se face din potenţiometrul dublu pe ax de 2 x 10 k!l. r-c:J-------___1~___1~__-t__~-9V Liniaritatea amplitudinii semna- lului sinusoidal se realizează cu un termistor Th montat în emitorul tranzistorului TI' Rezistenţa acestui termistor la temperatura de 25°C este de 1 500-2 ()()() !l. Tranzisto- rul T, este de tip OC 45, P 403 sau EFI' 317. Tranzistorul T, este de tip npn şi pnt fi folosite OC 140, MP 111 sau similar. Celelalte două tranzistoare folosite ca amplifica- toare sînt de tip pnp. din care TJ " 'e ve 41 , MP 39 sau EFf 31~. iar T. este OC 71 . MP 42, EFI' 319. 100 {l din emitorul tranzistoJ:ului T3• pînă ce voltmetrul electronic va avea indicatia 1 V. Potentiometrul de 100 n se lasă în aceasti poziţie, apoi nivelul Ia ieşire Între valoarea O şi 1 V se regleazA din potenţiome­ trul de 1 lea, montat în emitorul tranzistorului T4 ' Acest potenţio­ metru are axul prevăzut cu buton. .Pe butonul pntenţiometrului se fixea- ză un ac indicator, iar pe panoul frontaI se trec repere cu valori ale nivelului de ieşire măsurate În puncte discrete cu voltmetrul electronic 6.8~ Inlii'l' '1 ~ ,,!1', 1 I~l:; Verificarea unor montaie electronice cu ajutorul oscilografului catodic irr.pune de cele mai muhe ori utilizarea -unor semnale de probă sub fonnă de impulsuri dreptuughiulare. Desigur. sint nece- sare impulsuri of frecven ă mică şi cu frecventă mai ridicată. dar pentru verificări complexe în receptoare 1V, respectiv pentru lanţul de video şi etajele de sincronizare cadre şi linii, gama de frecvenţe trebuie să fie mult mai largă şi chiar co ntinuă. Acestor deziderate le răspunde generatorul descris în continuare, a că rui schemă electrică este prezentată al ăturat. Gama de frecvenţe generate este Între 20 Hz şi 40 kHz, împă rţi tă 'În 5 subgame, astfel: 20-200 Hz; 90-400 Hz; 390- 3300 Hz: 2,6-12.5 kHz: 7.1-40 ·kHz. fn schema electrică se observă că tubl;lJ T, are rol de generator, comutarea subgamelor făcîn- 2. După ce montajul a fost executat pe circuit imprimat sau pe circuit convenţional, ieşirea se cuplează pe poziţia 1, iar la ieşire se montează un voltmetru electronic. Se roteşte potenţiometrul din emitorul tran- zistorului T4 pentru semnal maxim. apoi se reglează potenţiometrul de feşirea din generator are un ate- mmtor la care niveluJ semnalului este pe poziţia · 1 în raportul 1 :1. pe pnziţia 2 în rapOrtul 1 :10, iar pe pnziţia 3 în rapnrtul 1 : 100. Neunifonnitatea semnalului in banda 20 Hz- 50 kHz este de 0,5%, iar in rest de 1%. Alimentarea se face de la o sursă cu tensiunea de 9 V. du-se din comutatorul K . iar reglajul rm al frec- venţei Într-o subgarnă f.alizindrse din poten- ţiometrul cu valoarea de 280 kn. Acest etaj este construit cu o dublă triadă de tipul 6 N 15 P sau· similară. Se observă că poate fi utilizată o dublă trindă eu catndă comu nă sau separată Eee 82-ECC 85, 6 N 14 P, E 88 ce etc. Următorul etaj foloseşte o pentodă 6 J 5P sau EF 80, EF 184 etc. şi lucrind fără Ilegativare, acest etaj are un puternic efect de litnitare. La ieşire, spre grila primei triode a -tubului 13 se o bţin impulsuri perfect dreptunghiulare. cu front de creştere abrupt şi palier orizontal. Tubul T" o dublă triodă 6 N 5P eu eatnde sepamte, realizează două etaje repetoare cato- dice. Din catoda celei de a doua triode. prin inter- mediul unui condensator de lOO .. ,F. se cuplei!za GRUPAJ REALIZAT DE ing. ILIE MIHĂESCU boma de ieşire. NivelUl etajuJui la ieşire se face cu potenţio­ metrul de 1,5 k Q , montat în catoda primei triode. ..,--- . La ieşire se mai cuplează o punte fonn ată din patru diode semiconductoare EFD 108 sau simi- lare. in care este cuplat instrumentul indicator de nivel. Alimentarea montajului se poate face cu un transformator de la radioreceptoarele obişnuite . De la redresor tensiunea filtrare este aplicată la o rezistenţă de 4-5 kQj5W şi apoi este montat un tub stabilizator de tensiune SG lP sau VR 150. Stabilitatea frecven ţei şi amplitudinii impulsuri- lor depinde foa rte mult de stabilitatea tensiunii de alimentare. Intregul generator se realizează pe un şaşiu met..dic de lOO x 250 mm. .o;
  • 3. Controlul şi verificarea diverse lor etaje cu care es.e echipat un televizor impun. bineinţeles. o aparatură adecvată. în sensul că fiecare subansamblu trebuie să fie verificat cu semnal specific: sinusoidal, drept un· ghlular sau complex. Desigur, există aparatură profe· sională de acest gen. dar un generator de semnale TV tranzistorizat, u.şor de manipulat. are avantajele sale. Generatorul descris in continuare se compune din trei etaje distincte ca funcţio nare. Primul etaj echipat cu tranzistorul Tt este un generator de radiofrecven ~ă ce poate debita semnale slnusoidale in gama 30-70 MHz.. Tranzistorul T. trebuie să funCţioneze la aceste frecvenţe Înalte şi el poate fi de tipul AF 139, P 403. Acest etaj poate fi modulat cu semnale de la genera· toarele echipate cu T2 sau T]. Bobinele Li şi L2 se confecţlonează pe un suport cu diametrul de 18 mm. infăşurarea ~ conţine 6 spire. iar Lz conţine 2 spire. Sirma utilizată este Cu·Em ; 0,6 mm, bobinarea făcin· du·se spiră lîngă spiră. Intre Înfăşurarea II şi l ... se lasă o distanţă de 3 mm. Variaţia frecvenţei in această gamă de 30-70 MHz se face din condensatorul trlmer CU capacitatea cuprinsă inwe 5 şi 50 pF. Inductanţa ~. montată În emitor, conţine 200 spire cu sirmă de 0.1 mm. diametrul carcasei fiind de 20 mm. Pentru generarea unei (recven~ de aproximativ 70 kHz sefol~eşte generatorul echipat cu tranzistorul T2• Semnalul din acest generator va crea pe ' ecranul televi'Zorului dungi verticale. 5e observă că acest gene· rator modulează generatorul de radiofrecvenţă, dar in acelaşi timp are şi barne (CD) separate la ieşire. Bobinele Ll şi L4 se confecţionează pe o carcasă cu miez de ferită (feracart) de 6 mm, Bobinajul se face tip fagure. distanţa intre bobine fiind de .. mm. in acest oscilator poate fi utilizat tranzistorul EfT 319- EFT 321 sau oricare alt tip similar, O frecvenţă de aproximativ 250 Hz este generată de oscilatorul echipat cu tranzistorul T] de tip EfT 351 sau oricare alt tranzistor de joasă frecvenţă. Transformatorul Tr este realizat pe un miez de fero· siliciu cu secţiunea de 1 cm2 , infăşurarea cupiată in ,..-..... ,-- ... .., .'... ~. I :j , iJ ~ ~, " 1 [' I ~ t..:,_....... : -,J colecto' a.. 450 d. ,pir.. 1.. infăşu...... cupiară in :~ bază are 100 de spire. Sirma utilizată la bobinaj este !~] - Cu·Em cu l.iametrul 0,1 , mm . ;.;:.~ Verificarea etajeior de radiofrecvenţă se face cu ,,g semnal de la bornele CD sau EF, obţinîndu·se pe ecran ~ bare verticale, respectiv orizontale. ~ Aceste generatoare vor funcţiona cind intrerupă- ti toarele Kl şi ~ ~int Tn poziţia «inchis», iar Kl in ~~ poziţia «deschis». ,1) Generatorul de rad iofrecvenţă funCţionează cind ~ alimentarea este cuplată prin Kt şi cu el se poate l~~ verifica lanţul amplificatorului de frecvenţă interme. ~ diară sau chiar si blocul schimbător de canale. ~ Modulind gen'eratorul de radiofrecvenţă cu unul din ie celel.alte gene..toa.. ,au cu ambele simultan. pe em- ~ nul televizorului vor apărea dungi verticale, orizontale ~ sau un desen ca (. tablă de şah. '~ Modul de realizare pract.ică a generatorului nefiind , pretenţios, fiecare constructor Îşi va utiliza insl?lraţiă:" ~4 o ~ i ( --, ii t ;-' , J , _ '---' '---.: r.:(15V) i-r):Ci-·"1·r ~~-~:~~:-l iiilf'·".!IicI ' ,- 1 ~ 1! ':.:-,"-; : :! ii: ! ~ ~ ~ I :-' ~_~U~J[~] UW Uj G Stabilizatorul (figura aIăturata) are o intrare de 30 V şi mai multe ieşiri, a1e căror tensiuni pot fi variate in anumite limite cu potenţiometrele aferente. Ceea ce este mai interesant este faptul că intregul stabilizator fonnează un grup de celule - trei în cazul nostru, indicele de stabili- zare adunlndu-se, Astfel, dacă fie· care grup va avea un indice de stabi- lizare de 100, arunci pentru o varia- ţie de 1 V a tensiunii de intrare vom avea o variaţie de 10 mV la ieşirea A, o variaţie de 0,1 mV la ieşirea B şi de O,OOl mV la ieşirea C. Se observâ deci că acest dispozitiv se pretează la alimentarea unui emiţător de mică putere, indicele de stabîJi- zare al ultimului grup fiind indicat pentru aJimentarea osciJatorului pi- lot. Tranzistoarelor li se vor ataşa nişte mici radiatoare pentru disi- paţia dldurii. ~~ I!~ ;~ I i, ~ I I ~~,~,t; I I~ ~ - ::,.::....:. • Generator de semnal sinusoidal • Generator de impulsuri dreptunghiulare • Generator de semnale TV • Stabilizator de tensiune :. , ,~ ,-:; ~:;" t,,""i~ ~: ..:t ~. t.i -;-; :;,..-; • Amplificator stereo • AmplificatOr cu două tuburi • Interfon • Radioreceptor pentru gama de UM • Generator, Morse • Generator de 250 mW • Măsurarea re;zistenţelor şi cond~nsatoarelor • Adaptor pentru protecţia surselor stabilizate • Aeroionizator portabil • Reglarea generatorului de miră electronică ... -- C~.·-':'" C ". _.- • Receptor ce {raJic • Antena YAGI cu 15 elemente eMulti-Q • .Monitor pentru SSTV ;::"~ t-3':.~h nkc i'J,=r!t r..: tr r.:e?~itod Ji G~'..-c ~~'at .Indici de expunere • Greşeli foto T ",n:1id 'Şi '~ po rt • Apărăcorl pentru roţi la «Dacia>r1 300 • Frînele Per:tnJ ta.eii ;' ţ? de " a~5. • Barcă cu cabină Sch eme. m 0 7lt oje, :: Di1stn.l cţ ; i -;)<1":I";tn .. ·:': ~~· t; ..i"'-: , ,,," '? p:lcat,,:e • Quadruplor de tensiune • Miniampliflcator pentru chitam • Interfon simplu • Sirenă electronică • Atenuator cu 5 trepte • Reglaj de ton ~e~;g~ ----.stn ~ ornament în realizarea produselor Tehn; '.~fn ~.~ M .!i ~az; :-: • Rigla . pentru codul culorilor • Antena elicoidală .ABe-Auto . • Actualitatea anronautică • Reţete utile - chimie .Indicator de acord· • Măsurători de cimp • Radioservlce: Meridian • Poşta redacţiei
  • 4. • Amplificatorul prezentat este for- mat de fapt din două amplificatoare identice,· care redau o bandă de fl'OCvi'liţe de 30 Hz - 30 kHz în mod linear,cu o neuniformitate în bandă mai mică de ± 10% (± 1 dB). Puterea obţinută la ieşire - 2 x 8 W - ..cu distorsiuni nelineare mai mici de 5%, este suficientă pentru o audiţie obişnuită de mu- zică. C'md ascultarea are loc la un nivel al volumului acustic relativ scăzut. de circa 2 x 2 W, tranzistoa- rele fma1e T6 şi T7 nu necesită radia- toare (fiecare tranzistor putînd radia uşor o putere de pînă la 1 W fără a avea nevoie de radiator suplimen- tar). în cazul cind audiţia se face la nivel mai ridicat, va fi nevoie de radiatoare de circa 50 cm2 pentru fiecare tranzistor final. TranzIstorul TI este un repetor pe emitor şi permite obţinerea Uliei impedanţe de intrare ridicate, de ,:,,:dinul sutelor de kiloohm~ fapt care face posibilă conectarea la boma de intrare şi a dozelor de picup cu cristal (se ştie că aceste doze au o impedanţă mare). Tranzistoarele T2 şi T3 sînt ampli- ficatoare de tensiune cu reacţie ne- gativă de curent, fapt care face ca montajul să fie stabil din Dunct de vederI)- termic şi să depindă relativ AMPlIfiCAI CU AMPlIfI- CAlDa STIHIU I I 1 ;?~ INTR.: I ~;M-'4I --'-- puţin de factorul de amplificare al tranzistoarelor. Tranzistoarele T4 şi T5, de structuri diferite (p-n-p şi, respectiv, n~p-n), permit obţinerea a două tensiuni egale şi în antifază, necesare pentru comanda celor d~ă tranzistoare finale T6 şi T7 care funcţionează în contratimp. Tranzistoarele prefmale (T4 şi T 5) sînt cuplate galvanic cu cele pre- finale (T6 şi T 7),.Japt eate permite obţinerea une~ benzi largi de frec- venţe. Curentul de repaus (fără semnal la intrare al tranzistoarelor finale) trebuie să fie de ordinul a 10-15 mA. Această valoare. se reglează acţio­ nînd asupra valorii rezistenţei de 100 O: (însemnată pe schemă cu ste- luţă), corectată între cele două baze ale tranzistoarelor T4 şi T5' Pentru obţinerea unei benzi largi de frecvenţe s-a folosit o reacţie ne- gativă de tensiune destul de pro- nunţată (aproape 20 dB), formată de tezistenta de 10 kO: în serie cu capacitatea' de 0,22 ţ.lF, conectate între ieşire (colectorul lui T7) şi colectorul tranzistorului T2. Cele două amplificatoare sînt montate pe o placă din pertinax cu cablajul imprimat cu dimensiunile de 150 x 100 mm. Amplasarea pie- selor se poate vedea în fotografia din titlu. Piesele menţionate ~ pe schemă punctat (potenţiometrul de la intrare şi condensatorul de 1 000 .uF de la ieşire) nu sînt prevă­ zute pe placa de bază, ci se mon- tează pe panoul frontal al cutiei in care se montează amplificatorul. Alimentarea se face de la un re- dresor de· 24 V (de preferinţă o sursă stabilizată), care să permită un curent de pînă la 1 A. frecvenţe inalte., variaţia curbei.caracteristice de răspuns putînd fi modificată cu ± 10 dB. Ond potenţiometrele de reglaj al tonului nu sînt acţionate., caracteristica amplificatorului are o neliniaritate in banda. de ± 1 dB. difuzor conţine 85 de spire cu sîrmă Cu-Em cu dia- metrul de 0,8 mm lmpedanţa bobinei mobile a difuz0- rului este de 4 0:. Transformatorul de reţea Tr1 se construieşte pe un miez cu secţiunea de 8 cm2 , la care., pei:ltru înfăşurarea de 220 V, se vor.bobina 1 380 spire ~ 0,25 mm. tnfişu­ rarea pentru redresor conţine 1 360 spire 1/1 0,2 ibm, iar infăşurarea de ,filament - 44 spire 1/1 0,6 mm. A doua triodă a tubului ECC 83 este amplificator de tensiune. urmînd apoi etajul final de putere echipat cu tubul electronic EL 84. De remarcat că În locul tubului ECC 83 poate fi montat 6N 2P, iar în locul tubului EL 84 poate fi folosit 6P 14 P. Transformatorul Tr2 din anoda tubului final este construit pe un miez de ferosiliciu cu secţiunea de 4 cm2 • Infăşurarea din anodă conţine 2 200 de spire cu sîrmă cu-Em, de diametru 0,25-0,3 mm Intaşurarea pentru Puntea redresoare are 4 diode DR 304, D 226 sau similare Amplificatorul se construieşte ~ un şasiu metalic şi se are in vedere ca transformatorul de reţea să nu fie aşezat aproape de transformatorul de ieŞire sau de tubul ECC 83. 1. MIHAI Amplificatorul a cărui schemă o publicam alăturat, în stare să redea o bandă de frecvenţă cupriBsi între 60-12000 Hz, poate debita o putere de ~ W. Ca avantaj deosebit - un număr mic de piese·componente şi tuburi.. Prima triodă a tubului ECC 83 constituie un etaj de amplificare în tensiune., de nivel mic. La ieşirea acestui etaj este cuplat sistemul de reglaj al tonului format dintr-o reţea de rezistenţe şi capacităţi. Reglajul se poate face atît pentru frecvenţe joase elt şi pentru 4. /" , ..~
  • 5. .... MASURAREA REZISTENTELOR .. . SI CONDENSATOARELOR M.ILIESCU Vă prezentăm în cele ce urmează un aparat simplu pentru măsurarea rezistenţelor şi COD- densatoarelor. Se ' pot măsura cu ajutorul lui rezistenţe pe poziţii,l xl, cu valori cuprinse Între 50 n şi 10 k!I, pe poziţia XIO cu valori cuprinse Între 500 n şi 100 k!l,iar pe poziţiaXlOO cu va· lori cuprinse Între 5 k!l şi J Mn Pentru condensatoare pe poziţia Xl se mă­ soară valori cuprinse între 100 pF şi 0,1 ţlF, pe poziţia XlO 5el pot măsura valori cuprinse Între 1000 pF şi I JlF, iar pe poziţia x100 valori cuprinse între 10 oF şi 10 ţtF. Cu acest instru- ment d,e măsură nu pot fi măsurate condeo&a- toarele electrolitÎce. Tranzistoarele folosite sînt de tipul EFT 323, ascultarea semnalului făcîndu-se in casca cuplată În .colectorul celui de al doilea tranzistor. Pentru alimentare se utilizează un transfor- mator care în primar are cuplată reţeaua de 220 Y. Se va utiliza un pachet de tole de 4 cm2 , la care infl.şurarea 1 are 2 750 de spire, inflsurarea a II-a are 110 spire, iar înfăşurarea a III-a are 55 spire. . Toate înfăşurările sint făcute cu sîr mă Cu-Em ~ 0,1 1DDl. După ce- aparatul a fost construit, la intrare ~ vor cupla rezistenţe şi condensatoare de va- loare cunoscută. iar în jurul axului se vor nota pe o scală aceste valori. ~--------------------------------~c180A Ry~i-.::"I-.t!-r,-c-__-.-~-DZII_a ,,~ .,' , '''''',., , : JI TR ADAPTOR PENTRU PROTECTIA SURSELOR T .STABILIIATE ţîle se schim bă conform fig. 2, iar inversarea Între bornele (1) şi (2) se face dacă este necesar ca mmusuJ să. fie masa. Montajul funcţionează pe prin- cipiul următ o r: dacă cu·rentul con- sumat este în limite normale (IN)' căderea de tensiune pe rezistenţa RE este mai mică docît tensiunea minimă de cQnducţie a diodelor; în conse- cinţă, diodele nu conduc. Rezistenţa R B asigură polarizarea bazei tranw zistorului in aşa fel Încît căderea de tensiune pe..tranzistor să . fie mică. Dacă curentul consumat trece de valoarea maximă admi să, diodele blochează tranzistorul şi curentul scade instantaneu. Rezisten ţa RE se calculează după. formula': n reprezintă mrmăr ul diodelor, iar U,-tensiunea minimă de conducţie a diodei folosite. Această tensiune la diode cu germaniu este de 0,3 V, iar la siliciu de 0,6 V. Tranzistorul T I trebuie ales în aşa fel încît UCEO ~ fie mai mare ca UN şi le mai mare ca IN" Rezisten{a RB se ~ege ca. R B = 10R E . Pentru tranzistoa" rele cu siliciu se folosesc neapărat diode cu siliciu. De remarcat că tranzistorul cu siliciu ace o trecere mai bru scă din domeniul de conducw {ie În cel de blocare, însă. căderei! de tensiune pe tranzistor este mai mare. servă că, apăsind pe rînd clapele, t ondensatoarele apar cuplate in se- rie. deci frecvenţa sunetului gene- rat este din ce in ce mai mare (exemplu : Kg). Transformatorul Tr1 este de ti- pul celor ce se folosesc in etajul dBnor al amplifkatorului de audio- fre('1enJă din radioreceptoarele por- tabiie. In acest montaj. acest trans- formator· utilizează inf"aşur.i.rile se- cundare legate la colector şi partea de reaCţie. iar cealaltă Înf~urare serveşte pentru cuplajul cu baza I Sursele stabilizate cu semiconduc- toare au o largă intrebuinţare dato- rită avantajelor pe care le prezintă; majoritatea lor Însă nebeneficiind de o protecţie electrQnică se defec- R nUs. E = --, lD care IN SURSĂ STABIL/- ZATĂ Diodele folosite vor fi alese astfel ÎnCÎt să poată suporta fiecare un curent de cel pu ţin tOO mA. ,---------, 1 ,1 I 1 1 i D, D2 i ~ primului etaj din amplificator.Trans- formatorul Trz este de tipul celor folosite in etaiul final contratimp . al radioreceptouelor tranzistoriza- te. Din primar fe foloseşte o singură înfăşurare. iar secundarului i se cuplează un difuzor miniatură cu tem frecvent. fapt explicabil dato- ri tă vitezei rapide de ră.spuns a mon- tajului (la o suprasarcină scurtă, tranzistorul de putere se strică mai repede decît fuzibilul de p<O!ecţie). Acest accident este mai frecvent la sursele folosite de amatorii con- structori sau de depanatori, fiind indeajuns de posibil ca montajul e:r..perimcntal sau aparatul de depa· nat să. prezinte un scurtcircuit sau un consum exagerat datorită unei legături greşi te sau a unei piese defecte. Montajul prezentat in fig. 1 are avantajul că se ad a pt ează la orice sursă de curent. fli ră modificarea sau reconstruirea sursei de curent folosi tă. Avînd În vedere diversita- tea acestora., vom da formula de calcul pentru piesele componente. intrucît valorile pot diferi de la caz la caz. Dacă polaritatea poziti vă trebuie să fie la masă, adaptorul se intercal ează În bratul cu polarita- Fig. 1: Fig. 2: 1 1 L ________ J 1- - -- -- ---- -1 I 1 I Ii mpedanţa de 6 .0.. Tranzistoarele folosite sint toate de acelaş tip, de exemplu. EFT 353 • - EFT 319. Alimentarca se face de la o bate- rie de 4.5 V. consumul fiind de aproximativ 7 mA. Butoanele (res- pectiv, clapele instrumentului) nu au o construcţie specială. b....toanele de sonerie pretindu-se perfect a- cestui scop; I tea negativă. iar bornele (1) şi (2) : ale montajului se inversează (intra- rea cu ieşi rea din adaptor). Dacă .i; tranzistorul TI este pop, polarilă- SUR S Ă STA BILI - zA TĂ I I 1
  • 6. 4ERDIDNIZ4TDR Incă din secolul trecut se foloseau pentru electro- terapie ion ii generaţi de curentul continuu. obţinut cu aparate speciale numite pantostate pentru ionizări locale, iontoforeză, băi galvanice generale cu 4 elec- trozi. În general, toate aceste metode a căror aCţiune fizi ologică utilă este efectul interpolar menit să pro- ducă modificări electrolitice, electroosmodice, ionto- foretice, electroforetice sau modificări ale excitabili- tăţii nervoase sint Însoţite şi de acţiuni fiziologice secundare, cum ar fi efectul palar asupra ţesuturilor şi tegumentelor,- cauzat de rezistivitatea şi capacitanţa acestora. sezisabil mai ales in jurul polului pozitiv care influenţează in special nervii senzitivi, făCÎnd să crească pragul sensibilităţii tactile (efect analgezic). Spre deosebire de metodele amintite mai sus. aero- ion ii inhalaţi aCţionează distribuit. fără prezenţa densi- tăţi lor concentrate polare de curent Între 20 şi 200flA pe crtr al epidermei. in special asupra mucoaselor şi ţesuturilor interne care compun aparatul respirator şi digestiv. cu reflexe pronunţate asupra aparatului circu- lator şi a sistemului neuro-vegetativ, influenţînd astfel metabolismu1. Aeroionii iau naştere pe malul apelor sau În păduri, după furtuni. ca rezultat al mişcării maselor de aer INI li -ION; Aeroionizatorul este un aparat electromedical folos:it- p~n-~r~ p~fijaxie;,; -fer~~ sa,u -~~-qv--cre~rea unor condiţii stimulatoare În timpul aplicării altor metod1;!'_ ~e:tra~~ţ Şpr:e ţj~OU:birt_'<l~__'~Jt~ .m~tode similare de electroterapie, care necesită instalaţii speciale _~_u -~a~t~ _:~ţ_io,'1ar.;:;deser~jţ~/d e:_personal specializat, obligînd pacientul să Întrerupă activităţile cqţidien~i ~r9~,~izat~rul at_e chj~r~;re_~~n q~ a fi utilizat În mod curent În timpul activităţii zilnice dato~:i~~ se"'~~,~iti,:~,e ~~J1~_'dl,s~i! ~~r~:~Cr-4!'~ ca urmare a efectului stimulativ pe care îl au ionii (moleclAl~ de ga~~p4:rtătga~~ff~~~iW~~) as:t!-P_fa funcţiunilor biologice, prin intensificarea metabolismului, amplificînd randamentul energetic al activităţii fiziologice şi contribuind la o repartiţie raţională a energiei rezu Itate prin asimi laţie Între diferitele organe, În funcţie de gradul de solicitare a acestora, în raport cu caracterul muncii prestate. liber, sub influenţa razelor co~mice, a radiaţiilor solare sau a descărdrilor electrice. In urma acţiunii energiei excitante, unele molecule ale amestecului de baze care formează aerul se scindează, altele se integrează. rezultînd astfel un număr de ioni de polaritate pozitivă sau negativă. Aerul conţine circa o cincime molecule biatomice de oxigen. Energia excitantă strică pentru moment echilibrul acestor molecule. creind ioni cu polaritate negativă conţinînd 3 atomi de oxigen. adică ozon. Starea acestora. nefiind stabilă în timp. conduce permanent la generarea de oxigen in stare atomică năsCÎndă. Componenţa oxigenată a aerului i6nizat dis- truge microbii şi contribuie la o mai bună oxigenare a singelui la nivelul alveolelbr pulmonare. Acţiunea fiziologică a ionilor negativi inhalaţi nu se rezumă numai la senzaţia de prospeţime a aerului. lonii negativi dau reacţii vasomotorii la nivelul mucoaselor aparâtului respirator. Vasoconstivitatea iniţială, de scurtă durată, este urmată de o vasodilataţie şi o hiperemie activă care persistă CÎteva ore, afectÎnd vasele capilare, ceea ce determină o intensificare a ci rculaţiei sîngelui şi o reducere a tensiunii arteriale. lonii negativi care pătrund in aparatul digestiv modifică componenţa chimică a sucului gastric prin fixarea hidroxidului de sodiu. dînd astfel o reacţie bazică menită să amelioreze gas- tritele hiperacide. Prezenţa ionilor pozitivi se remarcă prin efectul lor sedativ (de calmare) asupra sistemului nervos, prin creşterea pragului sensibilităţii organelor Ing. ZAHARIA IANCU olfactive şi gustative. prin influenţa lor asupra funcţio­ nării sistemului neuro-endocrin. mai ales glanda tiroi- dă. precum şi prin reaţţia de acidulare a sucului gastric. prin fixarea acidului clorhidric. care duce la amelio- rarea gastritelor hipoacide şi la creşterea poftei de mîncar.e. Aeroionii dau rezultate pozitive În cazul tulburărilor organelor de simţ ca hipoaciziile. vîjiielile din urechi cauzate de otoscleroze şi al altor maladii ca aerofagia. sughiţul, sau senzaţia de greaţă la Înce- putul sarcinii, al cărei efect fiziologic este mult diminuat În prezenţa aeroionilor. Datorită multiplelor efecte ale aeroionilor purtitori de sarcini electrice de dife- rite polarităţi."'-ftitOsirea aeroionizatorului este bine să se facă respectînd cu stricteţe indicaţiile medicului internist. Aeroionizatorul prezentat mai jos este simplu, uşor de realizat, deoarece nu conţine piese deficitare şi, fiind conceput sub o formă portabilă, poate fi utilizat deopotrivă În cadrul locuinţelor, la locurile de muncă. in mine, ateliere, birouri, sau În timpul deplasărilor. Folosirea lui este recomandată În special persoanelor suferinde de hipEţrtensiune, insuficienţă respiratorie. cardiace, sau sensibile la variaţii climaterice sau de temperatură. Schema prezentată În fig. 1 arată că aparatul constă dintr-un generator de impulsuri realizat cu tranzis- torul T , care practic lucrează În regim de comutaţie. ImpulsJrile obţinute in infăşurarea I a transformatoru- --------~~--------- , 40 -?/-<<-+.---- -----';o!«----- 3 9 -------c'""'>-- 20 I _.+-1_.I : .tU I I I a 50 130 ~====~== --n~~~10too TABLA SîRMA DE OfEL NICHELAT lui Tr, avind forma de treaptă. cu polaritatea cores- punzătoare poziţiei comutatorului K (care inversează sensul Înfăşu rărilor I şi 11 faţă de Înfăşurarea 11t), şi frecvenţa dictată de constanta de timp a circuitului de reacţi e R 1 , ~" Ci din baza tranzistorului T 1 sînt ampli- ficate de inl~ura::rea III şi apar pe pieptenele de ioni- zare, creÎnd Între ace~tea şi masa aparatului un cîmp electric capabil să sdndeze moleculele de gaz. Alimen- tat dintr-o baterie de lanternă de tip 3 R 12. aparatul consumă circa 100 mA (0,45 W). din care aproape jumă­ tate se consumă În circuitul de reacţie.. (Pentru pro- ducerea ionior de polaritate pozitivă, randamentul energetic este ceva mai mare datorită reducerii pra- gului de extracţie al electronilor din atomi.) Cu cei circa 230 mW care alimentează pieotenele de ionizare 70 100 8
  • 7. (impulsuri cu amplitudinea de circa 500 V), ap~ratul este capabil să producă o cantitate de ioni negativi de 1 ,6'106~, concentratie suficientă dacă remarcămcmls . Ţţ:::1.. =:EiM , ~=-+...:::::=:~::;=::::J faptul că limitele combinaţiei de ioni cu efect fiziologic pozitiv sînt de 10" pînă la 10f! ~ cm.ls Gradul de mobilitate al ionllor generaţi de aparat este de 1 cm 2 • ceea ce face posibilă utilizarea lui la o voit s distanţă de 15--20 cm de faţa pacientului. Consumul aparatului este foarte redus. in ac.est sens, e suficient să amintim că o baterie conţine cantitatea de energie necesară funCţionării normale a aparatului timp de circa 5 ore - adică 20-30 şedinţe a cite 10-15 mi- nute fiecare. Transformatorul Tr se va realiza pe un miez din ferită cu ciclu hysterezis dreptunghiular (fig. 2). Dintr-o bară de ferită folosit! ca anten! la radio- receptoarele portabile (tefir,. S 631 T etc.). OJ sec- ţiune dreptunghiulară de 20 x5 mm.se vor confecţiona prin polizare cu o platr!. a cărei granulaţie este foarte fină. CÎte două piese I (fig. 2a) şi 2 piese E (fig. 2b). Pe o carcasă. din textolit sau preşpan. gros de 0,8- 1 mm se va bobina inraşurarea ~ constind din 46 spire conductor de cupru emailat ti 0.25 mm, boblnaj exe- cutat cu 2 fire paralel. Apoi in continuare, intăşurarea II, in aceIaşI sens, acelaşi conductor, cite 2·fire paralel sau un singur fir conductor de cupru emailat ,0,35 mm conţinind 4S de spire. După 2-3 straturi de hirtie parafinată (de la condensatoare) sau 1-2 straturi de mătase uleiată (bandă sterling). se va bobina infhurarea III. in acelaşi sens. constituită din 5000 spire conductor de cupru emarlat IÎJ 0.05 cu izolaţie din cite un strat de hîrtie parafinată la fiecare 715 spire. Miezul magnetic se va monta Întreţesut. Capetele infăşurate se scot de aceeaşi parte a miezului, prin pereţii laterali ai carcasei. pe o parte capetele infăşur!rilor I şi II. iar prin peretele opus capetele Înfăşurării III. inceputul infăşurării III se con&t ează la şasiul metalic, iar sfîrşitul la arcul lamelor care face contact c~ pieptenele de ionizare. Potenţiometrul ajustabil ~ este calculat pentru un curent de lucru de 50 mA, EI se va realiza din sîrmă • PERTiNAX SAU PREŞPAN 15 15 de constantan de 0.1 mm diametru sau se va utiliza un pote nţiometru bobinat folosit În circuitele de fila- ment la radioreceptoarele cu tuburi. pentru reducerea zgomotului de fond. De asemenea. se poate folosi şi un potenţÎometru de yolum de la difuzoarele de radio- ficare de 0,25 W. După execuţia montajului. reglajul aparatului este foarte simplu. Se aCţionează trimerul R._ pentru a se obţine amplitudinea maximă a impulsului in colec- torul tranzistorului T 1 . măsurată cu un voltmetru de curent alternativ sau vizualizată pe ecranul unui osci- loscop (circa 4.3 V dintre emiter ~ colector). iar apoi 2. FETE DiN PlASTic GĂURiTE .L /sA~iu ,*E-TAlÎe V ' ) MO+OR BATERiE 3R12 t-t-i ~ t---= ./-a SPRE FATA PACIENTULUI ._ ._._-......,..... BATERiE 3R12 IU~ U l.o Tl R2 Tr t- EUeEA VENTilATORULU; 4 FETE AL E CUTiEi DiN MA- TER.iAl PLASTic 'SiTĂ DE inNizARE (APAC CUlÎSAEI;l METAlÎC b se modifică capacitatea C intre limitele 0,2-1 MF. astfel ca frecvenţa de repe1iţie a impulsuri lor generate să fie de 3 kHz. măsurată cu un frecvenţmetru sau audiată cu urechea de la transformatorul Tr. pentru ca suneTUl muzical si fie corespunzător notelor supe- rioare ale octavei a IV-a. Pentru transformal0rul Tr se poate folosi ~i miezul de permaloy cu secţiunea de 1.5 -2 cm2 de la transformatoarele audio din radiorecep- toarele Delta. Turist. Mamaia. dar in acest caz frecvenţa impulsurilor se reduce şi. bineinţeles. scade şi randa- mentul aparatului. În varianta fără ventilator propriu. aparatul foloseşte mişcarea naturali a aerului prin pieptenele de ionizare (fig. 3). Acesta se realizează din sîrmă de oţel (de pre- ferinţă, nichelat! sau cromată) cu dIa metrul de 2 mm. Dinţii şi suporţii distanţieri sînt imbinaţi prin " fă­ muire sau chiar cositori re. De partea suportului din margine se ataşează. prin aceeaşi metodă de imbinare. o scoaoo in formă de U. realizată din ·tablă de fier sau alamă de 1 mm grosime (fig. 3 a), prin braţele căreia se prevăd găuri de t$ 1 mm pentru axul de Oţel în jurul căruia pieptenele ionizator se poate roti, pentru a permite ambalarea aparatului în timpul cît acesta nu este utilizat. Pieptenele ionizator este fixat mecanic. prin inter- mediul axului. Într-o cavitate special! executată in piesa suport ~ peretele cutiei aparatului (fig. 5). exe- cutată din textollt gros de 54 mm. Pe marginile cavităţii se fixeazl cu nituri cite O Iarnă de arc (poate fi o bucată de lamă de ras) cu dublu rol: de a permite fixarea pieptenului ionizator în cele 2 poziţii stabile. de lucru în afara cueiei. şi de repaus. poziţie opusă primeia, ambele conţinute În acelaşi plan perpendicu- lar pe planul feţei din textolit, ~I un rol electric de a face contact intre pieptenele metalic şi sfirşitul înfăşu­ rării III a transformatorului Tr. Tot pe placa din textolit din fig. 5 se fixează comuta- torul polarităţii fonilor (K) care poate fi un comutator de game utilizat la radioreceptoarele Turist sau un întrerupător dublu basculant OJ contacte de lucru in ambele poziţii . Tot În placa de textolit se prevăd pe mucÎlii citeva găuri filetate M 3 pentru fixarea. ulterioară a aparatului În cutie. Şasiul aparatului este confecţionat dintr-o tablă de aluminiu şi are forma literei U cu braţe neegale (fig. 4). Braţul mai scurt este fixat 'prin intermediul a 2 şuruburi cu piuliţe de placa de textolit din ·fig. 5.. Braţul mai tu", este prelungit cu o paietă Îndoită la 900 faţă. de eJ (paralelă cu puntea centrală). Paleta. Ia (Continuare În pag. 20) 9 I ,1.'i
  • 8. l. BIRIAIIA SIRIUATOBUIUI OI MIBllllCTH 2P13 ••••• {Ul iiiii 11r1IIIII «(~ IIIII Ing. 1. ZAHARIA Un numlir mare de cititori ai revistei ne-au solicitat rdatii suplimentare despre generalOrul de mi ră electro nică publica.1 in nr. 11 din 1972. Articolul de fală re- prezintă o sintezâ a răspun surilor astfel concepu tă inCÎt să satisfacA pe deplin imagi natia îna ripa lă a celor mai e;< igen,i' amatori începă tori. 1 - S"gesrje d(' reali=lIN' proc,iriJ in fig. I este prc:zen la1.ă o me t odă de realizare a aparatului sub fo rmă portabilă. Cutia· se va confectiona din tablă de fier de 1 mm grosime" sau de alu miniu de 1.5 mm grosime şi se compune din două părti. in formă de l... îmbinate prin ş uru­ burI. în interiorul cutiei se· montează piesele pe două plăci de text c I;, gros de 2 -3 mm. îmbinate intre ele şi fhate de postamentul cutiei. prin intermediul unor coltare din tabl ă. Tot in aceste plăci se pre~ăd găuri in care se vor nitui apoi case pentru fixarea pieselor mlirunte. Aşa cum au fost dispuse piesele in fig. 1. mon- tajul nu necesită ecranări suplimentare Condensatorul variabil a fost realizat prin cuplarea a două condensatoare variahil~ .de la circuitele de UKW ale rece ptorulUi «Ma maia» (conectate in paralel :! x 11 pF). Roma de ieşire de ra~ i o­ frecventă este o bornă de ante nă de tele- vizor. Bornefe de ieşi re pentru frecvenlele de baleiaj sînt bucşe obi şnuite. ri u te la distanta de 19 mm intre centre. Se ~a acorda o deose bită atenţie cali- tăţii pieselor. ln special condensatoru! de cuplaj inlre cele două jumătăţi ale tubului T. (de 25 pF}. Dimensiunile montajului pot fi oare- cum reduse. înlocuind tuburile indicate în nr. 11/1972 cu tuburi miniaturA. Tubul 6 H9C poate fi inlocuit cu tubul ECC 83 sau 6N 2N. iar t ub uI 6)K -g îşi are ca echi- valent function al in scheml de mai sus fllhul EF 86. 2 - Reglarea După verificarea «Ia rece)) a monta- jului realizat, se introduc in soclu doar tubul redresor şi tubul T" Ieşirea de 30-250 k:Hz este conectatA la intrarea un ui osciloscop plasat pe pozi ţia de În- O/3N/3RATOR DE MIRĂ trare 1/ 100. Potentiometrul de reglaj al numărul ui de bare 'verticale fiind plasat într-o pozi- tie mediană.. se reduce valoarea rezisten- tei de sa rcină anodicl a triodei din dreapta tubului T I pină la circa 5 kQ. astfel ÎnCÎt pe ecran ul osciloscopului să se ,o bţi nă imaginea din fig. 2 a. Se mut! apoI tubul din soclul rezervat pentru T iin soclul lui T l şi reductorul de intrare al oscilo- scopului În poziţia 1/ 1000. Se plaseaza. potenţiometrul pentru reglajul numâru- lui de bare orizontale in p'oziie mediană. Condensatorul pentru obtinerea impulsu- filor de sincronizare pe cadre se deco- nectează provizoriu de la -unul din capete. Mărind. valoarea rezistenţei de sarcină anodică a triodei din dreapta - de la 47 H! pînă la 100 Hl. se caută să se obtină pe ecran ul osciloscopului o funcţie dreaptă (unde dreptunghiulare ca in fig. 2 b). Asupra acestei operaţii o mare innuenţ! au calitatea capacităţii de cuplaj între cele două triode ale tub ului T~, ca şi valoarea introdusă În circuit a potenţiometrului de reglaj al numărului de bare orizontale. Ca urmare. după ce aparatul va ~ reglat şi etalonat,pe ecranul tele-vizorulut se vor obţine imagini sta bile doar penlrU unele poziţii cores pun zătoa re Între cele două pote oţiometre de reglaj al numArului de bare. alte pozilii prezentind imagini distor- sionate şi iostabile (nesincronizate). Introducînd in sOClul T I al" doilea tub, pe ecranul osciloscopului conectat la ieşi­ rea de 50 -500 Hz .se obţine fig. 2 c, Re- făcînd acum conexiunea ca pacită ţii pen- tru obţinerea impulsului de sincronizare (50 Hz din circuitul de fila.ment al tubu~ lui T2 ). pe ecranul osciloscopului se o bţine figura 2 d Acum se introduce in soclu tubul T 3' Se conectează ieşirea de radiofrecve nţă a generatorului de miră la borna de antenă a unui televizor bine reglat. Se posteazâ televizorul in poziţia în care este capabil să asigure o recepţie bună în conditii nor- male. reglind imaginea pentru maximum de contrast (amplificarea maximA a lan- {ului video din receptorul de televiziune). LegAtura intre generatorul de miri care se reglează şi televizor !le face eu o bucată de cablu coaxial cu impeda nţa caracte- ristică de 15 fi lung de 50 - 15 cm. Se învîrte axul condensatorului de acord al circuitului oscilant din griJa tubului Ţ 3: pînă pe ecranul televlzoruluÎ apare ima- ginea mirci electronice din fig. 3. După cum se vede.. mira electronică obfinut5 aduce mai mult cu fatada unui bloc cu ferestre negre decît c•• o tablă de sa h. Negrul fiind acţiunea oscilaţiilor de baleiaj orizontal, se va varia valoarea rezistenţei ne descărcare a grilei supresoare din lubul T 3 (reducînd-o pînă la 10 kn), astfel ca dungile albe orizontale să se deschidă pin! la un gri de nuanţă aproximativ egală cu cea a dungilor albe verticale. Totodată, prin această operaţie se curăţă barele albe de diferite noxe şi impurităţi care apar iniţial. ştirbindu-le din calitate. Cu aceasta operaţia de reglaj a generatorului de miră se incheie. Se montează capacul. Pe una din feţele laterale ale capacului se prevede un miner. Ambele feţe laterale ale capacu- lui sînt prevăzute cu deschideri de -venti- l aţie termică (e-ventual, găuri de 5-6 mm diametru. dispuse Într-o ordine geome- triei regulată~ Rezistenţa de deseircaH (Continuare in pag. 1'1} DI fFD106 10 C, Int RI fOK S, Sz
  • 9. APARATURI DE TELECOMANDJ PIITRU AERI NII~­ Mllil II(URMARE 0111 IIUMlRUL TRECUT) RE[EPTORUl rn receptor este necesar si se transforme ce~ doua variaţii de frecvenţi ale oscilatoarelor din emiţător rn variaţii corespunzătoare de tensiune. cu aiutorul unor discriminatoare. Receptorul propriu-zis este prezentat in două variante '1 - superreaq.ie şi II - s~pe:rheterodină). răminÎnd ca :ealiz.a[01'tJ1 Si alea&i schema ce corespunde cel mai bine nece:sitiţilar sale. Precizim insa ci in cazul realizirii supe:r- heterodinei, aceasta va putea fi foiositi CI SUCCI5 .p pentru realizarea unei telecomen:ti digital proporţională ce va fi prezentati În viitor. Datele necesare realizării receptorului OJ superreacţie sint următoarele: - Bobina L.. are 12 spire sîrmă Cu-Em 0,3 mm. intişu­ rare pe o cardsi prevăzută QI miez reglabil. avind 95 mm (ca cele folosite la MF ;de televizoarelor). -Se poate insi ut iliza şi una industrială, Ibind-o neschimbati (vezi «Teh- nium» nr. 4/1974). . Şocul 5.. are 20-25 spire sîrmă Cu-Em d 0.1 mm. bobinace pe o buciţîci de feriti avind 4 2,5 mm; @I poate fi de provenienţă indu$t1"iali. avind o inductanţl (neai- tiei) de 20-8)..u,H. Reglajul este simplu ~ consti in ajustarea valorilor rezis- tenţei R..şi alecondensar.orului c." pînă la stabilirea regi- mului oorett de supe:rreaqte ~i atingerea sensibilităţii maxime. ln cazul realizării superheterodinei, vor fi necesare două bobine de acelaşi tip (l1 şi l..,). Ia prima priza nefiind folo- siti. Ele sint utilizate ÎI1 rece'ţ,torul «Mamaia» şi au· numă­ rul de cod 171)4 (culoa.... maro). Cristalul trebuie să aibă o frecvenţă mai mici (5aU mai mare) QI ....55 kH:r:± 2(f'.{, decit cel folosit in emiţător pen- tru obţinerea frecvenţei standard, pentru care se găsesc· medii frecvenţe industriale (cum ar fi cele folosite in recep- tol'tJl S6)2T sau similare). Re,lajul superheterodÎnci este simplu şi se poate face cu ajutorţll emiţătorului pornit: CtJ un instrument (ca cel folosit la controlul emisiei), montat prin intermediul a 2 rezistenţe de 3.3 kfi. se măsoară tensiunea la bornele rezistenţei de 2.2 kn. Rotind pe rind miezurile mediilor frecve·nţe, căutăm si ob,inern deviaţia maximl a acului instrumentului, apoi acordăm bobinele L.. .p L, incit distanţa de la care se (ace simţită prezenţa em'titoflJlu.i să fie CÎt mai mare. Se revine asupra reclaiului M.F.• in special a celei albe. şi se retuşeaD. apoi media plbeni şi neagră. După realizarea primului modul al receptorului se trece la rellarea decodorului. Acesta constă in fixarea tensiunÎÎ de joasă frecvenţi 1. CABIAGLIA aplicată pe bau lui T 1 prin int.ermediul rezistenţei semi- reglabile R 1 de ~ kn. şi sortarea unor condensatoare (e... şi C.J p_cntru obţinerea benzii de ~;i~~~~:~:~~~C!)~f:(s~ prefera alelerea unor perechi care reciproc: coeticienţii de temperatură. acest lucru). Această ultimă 9penţie este mult l.Işurati daci se dis- pune de un ,enerator de )oasă frecvenţă bin.! etalonat (ve:ri eTehnium» nr. Sf7-f) cu ajutorul ciruia putem ridica curba discriminatorului pînă la obţinerea relulutului scontat (frecvenţele centrale să fie de -4,5 kHz şÎ respectiv 6.5 kHz). Amplificatorul servomecanismului este clasic şi nu nece- DECODERUL $1 AMPLIFICATORUL SERVOMECANISMULUI RECEPTORUL (VARIANTA III) RECEPTORUL (VARIANTA II) R2 j 6V(OE LA RECEPTOR -(4.5V)-,,- - sită nici un fel de reglaje; pentru obţi nerea unui cimp de răspuns mic. valoarea opcimă Ro demultiplidrii ax-motor servo-ax potenţiometru fiind de 3,3 kn. Datele necesa~ realiurii bobinelor discriminatorulUI sînt urmitoarele : (Continuare in pag. 13) II
  • 10. RECEPTOR DE TRAFIC infăşurarea LH • se mai adau gă inci. una secun dară (L16) , formată din 30 de spire. La circuitul detector de raport (LIS) se ad ună infăşurarea LI..- formată din 2 x50 de spire. şi Tg de .tipul SC 107-'-109. .. r= '7::,~·. ~ .';;:,~ Desenul cablajului imprima~ ~ p~~.'" ..... z:ntat i~ fig~ ra 2 Pe placă nu..~~"t p~~~~ ": "'" _, vazute CirCUitele ampllficatorulw de .ra-- :} ~ " " .~;,> diofrecvenţă şi ale osci latorul~ 10C'ar(·~,~::-::4>::.~ (Tt şi Tz) care se-realizează in cablaf ~.:~:~. '''~;;':~~;: . sic, in apropierea condens~toru lui var:t~:1((::~~i.t,:! Receptoruf prezentat În articolul de faţă permite ascultarea in bune condiţii a emisiunilor de telegrafie (CW), tele- fonie cu modulaţie de amplitudine (MA) şi a celor cu o singură bandă laterală (8 l U) . Performanţele principale ale recepto- ru lui prezentat sint următoare le : - Sensibilitatea : mai bună de 1 jJ V; - Selectivitatea <Ia 6 dB): 3,5 kHz; Prima frecvenţă intermediară: 2,7 MHz; - A doua frecvenţă inter- med iară: - Banda recepţionad: 12 230 kHz; 25 ,8- 30 MHz. Y03AVE Noi le condensatoare de acord sînt de 1 n F (cele o riginale fiind excluse). ceea ce face ca infăşu rările originale Îm p reună cu noile condensatoare să rezoneze pe frecvenţa de 230 kHz. Dacă se pun con- densatoare de 470 pF (in locul celor de 1 n F). frecve nţa de acord va fi de 300 kHz, bilp~~c;el:~~n~~'nate cu stea pe d~~'<~:·~~'~~:~·<·~ Recepto rul este prevăzut cu reglaj automat al amp lificării. precum şi cu reglaj manual. Amplificatorul de RAA este realizat cu tranzistorul T,. Tranzistoarele T1- T6 sînt de tipul senul cablajului imprimat reprezin tă puncte de masă şi se unesc Între ele cu circuite cit mai groase posibi l. Nu dăm descrierea realizării cabla- jului imprimat deoarece a fost prezen- tată in nu merele noastre anterioare. Blocul de frecvenţă inte rmediară este realizat pe o placă cu circuit imprimat. Transformatoarele de frecven ţă inter- mediară sînt folosite de la receptorul «Mamaia», la care au fose schimbate ca- pacităţi le de acord. Toate condensataa- rele de tre<:ere şi de recuplare sint ce- ramice, de tip plachetă. SF 214, 215. 167. 173 sau 183, iar T] L 3 L4 Schema elect rică a receptoru lui este prezentată in figura 1. Tranzistorul T, AYT indeplineşte rolul de amplificator de ~ În a ltă frecven~ pe 2~30 MHz. Tran- zIstorul T2 are rolul de mlxer, Iar T] de oscllato[ local pe frecvenţa de 30,1- C, C6_T 56~ r' - ,- 1 , , tate pe carcase din material plastiC stan- fOap C's dard (ca cele foloSite in receptoarele ro- 1J-l=:::JHIf-I:.. mâneştl «AtlantiC». «PaCific» sau «Ma- 10-110 I esu o». În circuitele de unde scurte) P A 32.7 MHz Inr~urănle l,ŞI l ssint execu- C3W .7P Datele bobmelor sînt date in tabelul J 'O P I1JOf Dt I alăturat, l J' l 7 SI l~ sînt realizate pe e2 carcase din cele folosite in receptorul I ...., ~--+---;;-~---~-l-----""C:-l-~-- 8 «Mamaia» in lanţul de 10.7 MHz (cod CV Ll L2 2337)*. Circuitul l ,Cf este acordat in mijlocul benzii pe frecvenţa de 29 MHz. iar circuitul l 1C ", C1,/ pe frecvenţa de 2.7 MHz. * Aceste bobine ou fost transformate conform tabe/ului cu datele infdşurdrilor. de la care ou fost Îndeţ>drtate bobinele orj- ginale. precum şi eondensotoarele de acord. A B Circuitul l6C~, rezonează pe frec- ven ţa de 2.93 MHz. Cea de a doua (rec- ven ţă intermediari de 230 kHz are două etaje de amplificare, dintre care primul este comandat cu semnal de RAA Cele patru transformatoare de frecven ţă in- term ediară LII' LIO' LIl' L'lI l ~4 şi LI" LA sint realizate pe carcase de frecvenţă R25 intermediari. de la recepto rul «Mamaia» de <470 kHz (cod 2131). de la care au fost înd epărtate condensatoarele origi- nale de acord. La bobinele l i' L10 şi l1 nu s-a făcut nici o modificare (cu excep- ţia excluderii condensatoarelor o rigi- nale). La ult imul etaj amplificator de FI (circuitul Lul peste in~u rarea. originală se mai adaugă 100 de spire (infăşura rea pentru detecţie MA). la circuitul osci- latorului local de bătăi (BFO). ad.Î.că la L, L, L, L. L, L, L, L, L~. L IO' Lu l2. LIS. ~ Lll 1. ' 6 L.. I OS 2 3 1 "33 1 +3 30 - - 1.00 30 2 x50 DATELE ÎNFĂŞURĂRILOR 0,31 .; 6 Spiră l u.ngă 0,3 1 Peste L, 0,1 «Mamaia.l) (cod.. 2331) - 0,1 ,. Peste L3 0,31 ;, 6 Priză la spira 1 (E) şi spira 7 (O) 0,1 I<: Mamaia» (cod 2337) 0, 1 .. (cod. 2337) Capătul cu o spirl la mas. 0,1 .. .. Peste LlJ - «Mamaialt (cod 2137) Cea originală 0,08 .. Peste L I':.! 0.08 .. Peste L I1 0.08 .. Peste L Is
  • 11. ANTENA VAGI CU15ELEMENTE Recepţia semnalelor din banda unde- lor ultrascurte se face cu antene adecvat construite, dintre care ante:na YAGI este cea mai răspîndită.. Y03CO Cînd semnalul care soseşte la punctul de recepţie este slab din cauza distanţei mari pînă la punctul de emisie, sau cind însuşi emiţătorul este de putere mică, antena trebuie să aibă cîştig mare şi să fie foarte directivă. Recomandabilă pen- tru realizarea acestor deziderate, antena YAGI cu 15 elemente realizează un cîştig de 12 dB cu un raport faţă-spate de 25-30 dB. Datele constructive ale vibratorului sînt indicate în schiţa A, iar modul de dispunere a elementelor, respectind dis- tanţele între elemente, este indicat În fig. B~_ _ _ DImensiunile elementelor directoare ale vibratorului şi ale reflectoarelor pe diferite canale de televiziune (respecti frecvenţe) sint notate în tabelul alăturat. impedanţa de ieşire apare acum de 300 n. Deci. un cablu coaxial cu impe- danţa de 75 Q se va lega la linia J..!4 cu o buclă J../2., aşa cum se face la o antenă YAGI cu 3 elemente, Toate elementele se fixează pe un -su- port metalic sau din lemn. Elementele se fixeam pe mijloc, unde potenţialul este nul. Lungimea antenei fiind de peste 3 m, este necesară o bună legătură mecanică cu pilonul de susţinere. Intrucit impedanţa de ieşire a antenei este în jurul a 170 !l, legătura cu fiderul se face printr-o linie ),/4 şi o buclă J../2. Linia J../4 se confecţioneam din acelaşi material cu vibratoruL distanţa Între braţe fiind D, lungimea liniei flind notatfl tot în tabelul alăturat. La ieşirea liniei, Materialul folosit la confecţionarea antenei este o ţeavă de cupru sau alu- miniu cu diametrul între 8 şi 15 mm, iar pentru vibrator se utilizeam o ţeavă cu diametrul de 9- 12 mm. In cazurile cind antena este ridicată la peste 10 m de Ia soL este recomandabil a se folosi şi un amplificator de antenă. În componenţa antenei intră 11 di- rectoare, un vibratof şi 3 reflectoare. 3~0 .320 290 260 230 200 170 120 /8f} O, MULTI-Q k.ecepţionarea unor -semnale slabe, întilnite destul de des in telefonie în legăturile DX, imp'une pose- darea unui receptor sensibil şi selectiv, In vederea obţinerii acestui deziderat, receptoarele comerciale de trafic sînt prevăzute, in etajele de frecvenţă inter- mediară, cu filtre cu cristal. Banda se 'Îngustează in acest fel pină la 100 Hz, exeluzÎndu-se blocarea acestor etaje de un semnal puternic perturbator. Rezultatul este spectaculos, semnalele slabe apar «ca din mormînt», amatorul izbutind să realizeze nişte legături DX de mare valoare. Din cauza greutăţii de procurare a crista- + -*""-F. lelor de frecvenţă adecvată. realizarea acestor filtre este Însă dificilă pentru amatori. Montajul din fig. 1 reprezintă o schemă multi-Q care poate Înlocui satisfăcător un filtru cu cristal Schema este destul de simplă ~i se poate monta şi ulte- rior intr-un receptor existent. Schema se bazează ?e recuperarea pierderilor din secundarul primului trans- formator de medie frecventă intermediară cu ajutorul unei reacţii pozitive. in acest fel se obţine imbunătăţirea factorului de calitate Q al bobinei şi, implicit, banda de trecere. Singurul impediment al acestui gen de montaj ar fi instabilitatea sa din cauza reaCţiei pozitive. Pentru a preveni asemenea fenomene, s-a folosit tran- zistorul cu siliciu BC 107, iar pentru obţinerea unor rezultate optime montajul a fost prevăzut cu elemente reglabile. Folosirea este simplă: cu potenţiometrul P2 În pozi- ţia maximă se caută cu potenţiometrur Fţ un punct apropiat de acroşaj. Se reglează apoi cu P2 lărgimea benzii de trecere, iar cu condensatorul Ci punctul de· accentuare În cadrul benzii de trecere. Folosind dispozitivul, amatorul se va familiariza repede cu manevrarea butoanelor (se folosesc in mod normal cele de la P2 şi Cj ) şi va avea satisfacţia unor legături DX interesante. 100k 63V", r- 1O~--- FI.11 II I?A.A. BCt07 I I I I ....--, L __ F.1. 1 1 I 116 I 1)I I I 1 __J ~ 20 '" 340 ~ i, [12n ŞOC 2.5mH t"; fJ226 ~ ~ . 470 150 ~~ ro 1 V _~ OI 50K ~'~ fOO P2 16V ffOOllN. ... APARATURA DE TELECOMAND4(Urmare din pag. 11) a) Pentru 4,5 kHz L, = 120 spire Cu-Em 0,1 intre pct. 1-----4 şi 260 spire Între pC!. 2-3. L2 = 290 spire Cu-Em 0,1 intre pet. 1-2, 15 spire intre 2-3 şi 27 Înt re 3--4. b) Pentru 6,5 kHz L1 = 80 spire Cu-Em 0,15 Între pct. 1--4 şi 190 spire Între pct. 2-3. Li = 270 spire Cu-Em 0,1 Între 1-2, 14 spire Între 2-3 şi 250spire Între J---.o4. Pentru control se pot măsura inductanţele obţinute: a) t.., (2-3) ~ 12 mH; '-2 (3-1) ~ 62 mH. b) L (2-3) ~ 5.6 mH; L. (3-1) ~ -16 mH. În scbpul obţinerii inductanfelor sus-enumerate. se vor folosi miezuri de ferită tip oală, avind AL=160; desigur, se pot folosi şi oale OJ alt A , Însă numărul de spire va trebui recalculat, ţinîndu-se.cbnt doar.de raportul dintre numărul de spire şi de fereastra disponibilă (se va verifica dacă intră numărul de spire necesar). in cazul obţinerii- inductanţelor exact ca la punctele a) şi b), capacităţile necesare sînt: C3 =105 nF, C... =20 nF (pentru 4,5 kHz) şi C, = 95 nF, C4 = 12 nF (pentru 6,5 kHz). in figura alăturată se dă o scnemă cinematică posibilă a realizării servomecanismului, desigur nu unica. Nu s-a dat numărul de dinţi ai pinioanelor şi cotele, rămînînd ca realizatorul să poată alege diverse rotiţe (provenind de la ceasuri sau contoare electrice defecte), În scopul obţinerii raportului de demultiplicare dorit. Roata dinţată solidară OJ axul potenţiometrului de 3,3 kn este perforată pe o zonă În formă de sector in scopul obţinerii devierii cerute elementului de execuţie respectiv (cîrmă. profundor etc.), fapt ce permite folosirea instala- ţiei la diverse telecomenzi de modele. Precizăm că există motoraşe avind montate reductoare cu diverse rapoarte de demultiplicare; in cazul folosi rii unuia industrial (utilizat la diverse iucării mecanice), se va alege! cel cu rapon:ul n=1 :«X). Cu titlu informativ menţionăm că există intreprinderi specializate ce produc intregul sistem motor-demultipli- care-potenţiometre, man.se (3 cele folosite in emiţător etc., care pot fi folosite cu succes. in incheiere. autorul aminteşte ci stă. Ia dispoziţia tutu- ror celor dornici să construiasci aparatura descrisă cu orÎce fel de detalii sau lămuriri suplimentare. 13 ,~
  • 12. l Monitorul pe care il descriem se poate întrebuinţa atît la emisie cit şi la recep- tie, Însă intrucit emisia necesită o cameră de luat vederi TV. ne limităm deo- camdată la posibilitatea folosiriimoni- torului la recepţie. După cum reiese din schema bloc din fig.1, monitorul se poate cupla direct la receptor sau la un mag- netofon. De remarcat că imaginea re- cepţionată se poate înregistra cu un mag- netofon obişnuit şi apoi reda pe un monitor, datorită faptului că imaginea se transmite prin modularea audiofrec- venţei. Analizînd schema bloc. vedem că sem- nalele de la intrare ajung la un etaj limi- tator, care asigură un nivel constant la ieşire cu un nivel de intrare Între 10 mV şi10 V. După limitare. semnalul ajunge la etajul discriminator video. Din acest etaj se obţin semnalul video pe de o parte şi semnalul de sincronizare pe de altă parte. Semnalul video este amplificat la nivelul necesar şi după detecţie legat la grila de comandă a tubului catodic, co- mandÎnd iluminarea spotului În raport de conţinutul imaginii. Semnalele de sincronizare obţinute de la discrimina- torul video sînt trecute Într-un discri- minator sincron. Acest semnal după am- plificare este demodulat. Semnalul sin- cron de durată mai lungă necesară pen- tru cadre este despărţit de un element de integrare, iar semnalul de sincroni- zare pentru linii este introdus În circui- tul de baleiaj linii. Circuitele de luminozitate, focalizare etc. corespund cu cele folosite uzual În osci loscoape. Analizînd schema _aparatului din fig. 2A, 28, 2C, 20, se vede că s-a căutat Întrebuinţarea unor piese care se pot procura usor de radioamatori. La intrare În aparat. transformatorul Tr1. cu un raport 1 : 8. asigură adapta- rea impedanţer de intrare la ieşirea re- ceptorului sau a magnetofonului. Etajul limitator se compune dintr-un amplifi- cator În trei trepte care, lucrînd într-un regim de amplificare puternică, limi- tează semnalele acestea, fiind transfor- mate in semnale dreptunghiulare. Dis- criminatorul video este un circuit acor- dat pe o frecvenţă de 2300 Hz. Este importantă acordarea precisă pe această frecvenţă. Bobina Li este confecţionată pe oală de ferită şi are o inductanţă de 200 mH. Amplificatorul video are două etaje. Semnalul amplificat se trece apoi de la anoda tubului V3 b prin două transfor- matoare de ieşire radio obişnuite În opo- ziţie (Tr~ Tr3 ) la demodulatorul video. Semnalul detectat trece printr-un filtru de 100 Hz la grila de comandă a tubului catodic. În circuitul de grilă al tubului V4 a se găseşte un circuit acordat pe 1 20C Hz. Se va avea grijă să se respecte şi in acest circuit precizia acordării pe frecvenţa prescrisă. Bobina ~ este identică cu bobina L... Amplificarea În două etaje a semnalu- lui sincron se realizează cu tubul E B8 CC (ECC 88), iar tranşformatorul Tr 4. care are un raport de trar.sformare 3: (2x1) şi este de tipul folosit În audiofrecvenţă. cuplează semnalul la demodulatorul de sincronizare. Semnalele de sincronizare 14 CONSTRUCTIA NUMARULUI MONITOR Metoda transmiterii imaginilor la distanţă cu.baleiaj lent (SSTV) se răs­ pindeş.te din ce in ce mai mult in rin- dul radioamatorilor. Răspîndirea sis- temului se datorează faptului că trans- miterea se face in be-:!:zile de frecy~nţe folosite de amatori. In acest fel se fac legături la distanţe mari ş.i, totodată, se uti Iizează aparatura existentă fo- losită in mod curent în fonie cu BLU (558). PENTRU SSTV după detectare ajung la elementul de integrare fC1 care desparte semnalele de 5 ms pentru linii de cele de 30 ms necesare pentru cadre. Aceste semnale comandă CÎte un multivibrator mono- stabil. Sensibilitatea trigger a multi- vibratoarelor se reglează cu potenţio­ metrul semireglabil P1. Multivibratoa· rele monostabile comandă oscilatoarele de linii şi cadre. Aceste oscilatoare, ge· neratoare simple de semnal dinte de ferăstrău . sînt realizate cu tuburi cu descărcare in neon NG-2. Frecventele sînt determinate de elementele R~C. Cz-Rz respectiv ~-R. Tubul V7 a, res· pectiv V7b sint folosite ca tampoane in montaj de reper catodic pentru a des- părţi oscilatoarele de amplificatoarele diferentiale. care asigură bareiajul sime- triC al tubului cinescop. Butonul K1 per- mite sincronizarea manuală. Practica a dovedit Însă că acest buton se foloseşte foarte rar. întrucît semnalele video slă­ besc la propagare proastă înainte de a strica sincronizarea. Butonul K2.serveşte de a reduce rapid În poziţia de pornire oscilatorul de cadre, dacă acesta Întîm- plător a fost pornit de la un semnal para- zit. RECOMANDĂRI, PUNEREA iN FUNCŢIUNE, EXPLOATAREA Trebuie să menţionăm că problemele constructive ale aparatului necesită cu- noştinţele şi experienţa unui construc- tor amator versat, din acest motiv ne- dîndu-se detalii şi recomandări construc- tive elementare. La: amplasarea pieselor se va avea grijă ca bobina de 10 H a filtru lui de 100 Hz să nu fie În cîmpul magnetic dispersat de transformatorul de reţea, pentru a evita modularea parazită cu 50 Hz a re- ţelei. Se va avea grijă de asemenea ca tubul catodic să fie prevăzut cu ecran magne- tic original. sau se va confecţiona un ecran din tablă de fier ori permaloy. Circuitele discriminatoarelor video de sincronizare se verifică după mon- tare dacă sînt acordate pe frecvenţa prescrisă_ Punerea În funcţiune Începe <;<J regla- rea spotului. Se verifică dat-el- reglajele manuale răspund corect la comenzi. Se reglează luminozitatea la un nivel mic. Întrucît fără baleiaj se poate arde uşor stratul luminescent al tubul!.!; catodic. 550 Se ajustează apoi focalizarea şi astigmati- K zatorul, căutînd ca spotul să fie «punct}}. Se trage spotul apoi cu ajutorul poten- ţiometrelor de poziţionare (vertical-ori- zontal) În colţul din dreapta al părţii +.<>-:-~-""'4r---T--:T-4~--""'--~-"fc===-=--~-""'---,':~'~inferioare a ecranului. La primul impuls de sincronizare ca· dre. spotul sare in colţul sting al părţii superioare a ecranului şi începe baleiajul pe orizontală. de la stinga la dreapta. Dimensiunile imaginii sînt În raport 1 : 1 şi se reglează din potenţiometrele duble plasate În circuitele anodice ale ampli- ficatoarelor diferenţiale. De remarcat că piesa care se procură cel mai greu din aparat este tubul cato- dic. Tubul recomandat DR 13-14 are un ecran de 130 mm şi este cu remanenţă. Este fabricat de Tungsram (R.P.U.). se (Continuare În pag. 16)
  • 13. c [ INDICI DE EXPUNERE ai timpului de expunere. Semnul mÎnus al valorilor din tabelul 2 indici o orien- tare relativl inversa. faţl de ceH: din tabelul 1. Dm tabelul 3 se observă că suma in- dicilor de pe aceeaşi coloanA e constan- tA. Indicii de expunere reprezintă tocmai suma a doi indici partiali particularizaţi. Ing. V. CĂLINESCU Din ce in ce mai des, pe monturile aparatelor foto şi pe calculatoarele foto- exponometrelor apar şiruri de numere, din unitate În unitate, care nu sînt nici diafragme. nici timpi de expunere. dardizate pe plan internaţional fiind astfel alese incit succesiv există un ra- port de dublare sau de injumătăţire funcţie de sensul modificării. Cele doul şiruri se pot deplasa unul faţă de altul precum rigleta unei rigle de calcul faţă de corpul liniei. tn orice poziţie, suma indicilor partiali rămîne constantă. Aşadar, dacă conditiile de iluminareSă urmMim tabelul 1. Indicii de expunere, căci despre ei este vorba. permit o manevrare mai co- modă., o schimbare reciprocă mai ra- pidă a diafragmei şi timpului de expu- nere. Ce sint indicii de expunere'? Materialul fotografic are nevoie pen- tru o corectă expunere de o cantitate anumită de lumina.. funcţie de sensibi- litatea sa. Aceastl cantitate de lum,ină., numită practk expunere, se obţine gratie sistemului diafragml-timp de expunere. Diafragma şi obturatorul au roluri distincte, ceea ce nu exclude Însă. posibi- litatea ca un acelaşi efect slI. poată li obtinut cu oricare dintre ele. Revenind, cantitatea de lumină rezultă prin actiunea Într-un timp «t» dat de obturator a unui flux de lumină «Vi)} a cărui intensitate e funcţie de deschide- rea diafragmei «D». Valoarea expunerii corespunde expre- siei matematice E - t •D2 _ constant D 1,4 2 2.8 4 5.6 D 2 rotunjit 2 4 16 32 2' 2· 2' 2' 2' 2< 2' 1/2 1/4 1/8 1/16 2" r ' 2" r' indicii parţiali ai O 2diafragmei indicii parţiali ai timpului de 10 9 7expunere Tabelul 1 11 16 22 32 64 128 64 128 256 512 1024 2048 4096 2' 2' 2' 2' 2'· 2" 2" Tabelul 2 1/32 1/64 ll lU 1/256 1/512 1/1024 2" Z-6 2" 2" r ' r lO Tabelul 3 4 6 9 10 6 4 2 O E = constant pentru o expunere corectă pe tot materialul fotografic expus. Fluxul luminos e exprimat în formulă prin intermediul valorii «D», fluxulliind proporţional cu pătratul deschiderii dia- fragmei. Se observă că D2 poate li exprimat sub formă de 2%, valorile lui x liind un şir de numere Întregi fntr" formă asemănătoare po.t fi expri- maţi timpii de expunere (vezi tabel 2). , Se observI cu uşurinţă apariţia a două şiruri de indici p?r4iati ai diafragmei şi dintr·un mediu pot fi exprimate printr-un indice, diafragma şi timpul de expunere se aleg perechi pe baza constantei sumei indicilor partialL constantA care inseam- nA. in fond cantitatea de lumină necesarI unei expuneri corecte.Atit valorile timpului de expunere cît şi a'e deschiderilor diafragmei sint stan- GRESELI FOlO• 13. Pete transparente, aproximativ circulare Se datorează unor bule de aer ce aderă de film la introducerea acestuia În revelator. Pentru a le InIă­ tura, la Inceputul developării, se imprimă pentru citeva secunde mişcări rapide spiralei, urmate de opriri bru şte sau se bate cu degetul în capacul dozei. Uneori, bulele se desprind In timpul prelucrării, rezultind pete de Imagine parţial developate. 14. Pete mici circulare. transparente, cu sau firi margini intunecate Acest defect al peliculei se datorează unor bacterii (mal rar, dar posibil şi insectelor) ce atacă gelatina. Defectul se prOduce pe timp călduros, 1n condiţiile unui spaţiu prost aerisit sau ale unei spăIări Îndelun- gate. Preventiv se foloseşte o soluţie de fixare tonantă sau se pun In apa de spălare cîteva picături de formol. Pete cu aspect asemănător pot apărea dacă pe film, in timpul manipulării in laborator, s-a depus puHiere de sare de fixare. 15. Gelatini. increţită sau eu băşieuţe Acest aspect e consecinţa unei băi de fixare prea acidă sau a unei băi de intrerupere prea acidă. Poate apărea şi rn cazul unei treceri directe, fără baie de intre- rupere, din revelator 1n fixativ. Neutralizarea alcalini- tătii revelatorului de către baia de întrerupere "sau fixare acicIă e tnsoţită de producerea de bioxid de carbon In stratul de gelatină. Urmarea e producerea de băşicuţe. Fenomenul poate fi favorizat deci şi de un grad mare de alcalinitate a revelatorului. Desprlnderi locale de gelatină pat apărea şi în cazul unei diferenţe de temperatură prea mare între diferitele băi şi apa de spălare. 16. Pete cu contur circular E vorba de pete ee nu modifică imaginea din punct de vedere al tonurllOf şj contururilor. Ele se observă in relief pe suprafaţa peliculei care are strat de gelatină. Se datorează picăturilor de apă ce fncetinesc usca- rea in locul respectiv. a uscare rapidă favorizează apariţia defectulul. Ca remediu, se spală filmul din nou şi se usucă mal lent sau se şterge cind e atirnat. a spălare scurti flnaJă cu un detergent pentru film (aRWO 9(5) lmpiedică apariţia defe'ctului. Scările valorilor timpilor de expunere 17. Dungi transversale Este vorba de dungi cu caracter regulat, care apar fie intre perforaţii, fie intre două puncte luminoase situate la margInile filmului. Se datorează unei deve- 10p6r!' Inegale avlnd perforaţiile drept centre diferen- tiatoare. Apar numai în cazul că filmul nu a fost mişcat la tnceputul şi în timpul developării. ·Dacă s-a folosit banda COREX. punctele 1n relief ale acesteia care cad pe gelatină împiedică developarea În acele locuri, obtintndu-se, În lipsa unei mişcări a filmului, aspectul amintit. . 18. Dungi transversale sau pete de culoarea fil- mului nedevelopat E un defect minor. Se datorează unei fixăr! insufi- ciente, stratul antihalo rămînînd nedizorvat. Dungile se formează ca şi În cazul anterior, actiunea de fixare tiind mai slabă. Petele a par ca urmare a alipirii in timpul fixării a unor portiuni din buclele de film. Remediul constă într-o fixare suplimentară. Se face remarca DEFECT 22 că dungile se formează în mod normal la Inceputul fi xării şi dispar 1n iumătate din timpul afectat fixărII. Se verlficli cele spuse, fixind o bucată de film nereve- Iată, la lumină. 19. Precipitat alb uscat Se datorează unei spăIări insuficiente sau cu apă prea rece. Ca urmare, sirurile rezultate in urma pro- cesului de fixare nu sînt eliminate suficient din gela- tină ş[ se instalează la uscare pe suprafaţa ei. Filmul se fixează din nou în soluţie proaspătă şi se spală normal. 20. Strat umed, alb, unsuros Se datorează unei fixăl'i şi spă1ări insuficiente. DEFECT t 3 Apare in sDecial În cazul folosirii băilor de fixare tanante. Săruri le . rămase se cristalizează pe supra- faţa gelatlne! şi. datorită hidrosco- Dicităţii lor, absorb vaporii de apă din aer, ceea ce are ca urmare as- pectul umed, unsuros. Se refixează intr-un fixativ acid proaspăt şi se spali abundent cu apă (tempera- tura apel; 17-2.fC). 21. Pete sau dungi izolate Se datorează -alipirii parţiale a splrelor de film tn doză. Numai cele produse In timpul fixării pot fi in- Iăturafe (vez] nr. 18). 22. Dungi (zone) închise, aso· ciate unor obiecte fotografiate Apar numai în condiţiile unei miş­ cări reduse a filmului in soluţie pentru negative. prezentînd carac- teristica următoare: obiectele fo':' togratlate. de contraste foarte dife- rite, intră unele într-altele fără por- FOlO- TEHNICA şi ale deschiderilor diafragmei a apara- telor fotografice moderne sint dublate de şirurile indicilor partiali respectivi. Cum se lucrează in această situaţie '? Exponometrele şi tabelele de expu· nere arată indicii de expunere. Acest indice de expunere se separi in doi indici partiali convenabil aleşi din con- siderente tehnice sau artistice. Tn incheiere, vom da un exemplu care slI.' ilustreze cele spuse mai inamte. Con· diţiile de iluminare impun indicele de expunere 14. Dacă e nevoie de profunzime mare, sc alege o diafragmă mare, sa. zicem 8. Timpul de expunere rezultă prin scl- dere: 14-8=6 (diafragmă 16 cu timp 1/60). Dacă e nevoie de timp scurt, subiectul fiind in mişcare, se va alege un indice parţial de timp mare, să zicem 9, ceea. ce in<eamnă diafragma 14-9=5 (dia· fragml 5.6 cu timp 1/500~ DupA cum se vede, indicii de expu- nere simplifică muJt manevrarea apara- telor Cotogra6ce. DEFECT 21 ţiuni de tranziţie. Un exemplu foarte bun e negativul unor turnuri indus- triale negre pe fondul cerului. Pe cer apar nişte dungi intunecate in continuarea turnurilor (care sint transparente). Cauza defectului conslă Intr" di- fuzie a produse4or de developare din partea transparentl fn ceaJaltă, difuzie însoţită de aparitia aspec- tului amintit. Atragem atentia că, aşa cum s-a spus, numai dacă filmul ,e Insufi- cient mişc~t, in salut;. apare acest defect. (Continual"@ in numărul viitor) 15
  • 14. Se ştie că vremea umedă favori- zează depunerile de noroi la partea inferioară a autoturismului. Aceste depuneri sînt vizibile în partea in- ferioară a pragurilor la autoturismul «Dacia}}-1300, datorită conformatiei acestora (7), conferindu-Ie un asp~ct neplăcut. Acest neajuns se poate îndepărta confecţionînd singuri aceste apără­ tori pentru roţile din faţă şi înlocuind pe cele din spate, care sînt depărtate de roţi şi lasă neprotejati o porţiune din aripă. În cele ce urmează sînt prezentate schiţele apărătorilor din cauciuc şi schiţele desfăşurate ale suporţilor din tablă. • Suportul (1) se executii în două exemplare simetrice în oglindă pen- tru roţile din faţă; se decupează APA'nAIonl PfNlnD nOIIT Ing. LUCIAN CORNESCU după linia continuă şi se îndoaie dreptunghiurile A şi B după linia punctată astfel: la 90'" în sus pentru roata din dreapta şi în jos pentru roata din stînga. Apărătoarea (2) pentru roţile din faţă se fIxează cu ajutorul întăritu­ rii (3) de suportul (1) cu şuruburi M4 şi piuliţe sau cu nituri din aluminiu. Pentru roata din stînga spate se decupează suportul (4) şi se îndoaie la 90°, A şi B în sus, iar C în jos, faţă de planul figurii, iar pentru roata din dreapta spate, la supor- tul (5) se îndoaie A (la 90") şi B (la 30°) în sus, iar C (la 90°) şi D (la 120°) în jos. Aripioarele (X) se asamblează prin nituire sau sudură pentru rigidizare. Apărătorile (6) de Prinderea suporţilor pe caroserie se face cu şuruburi M6, piuliţă şi şaibă în orificiile existente; găurile q, 7 şi q, 4,2 se recomandă să se exe- cute după îndoireasuporţilor; ma- terialul pentru suporţi - tablă nea- gră groasă de 1 ... 1,5 mm, iar pen- tru apărători - cauciuc gros de 6 mm sau covoraşe din comerţ. Apărătorile şi suporţii au fost executati de semnatarul acestor rîn- duri. d~vedindu-se foarte eficiente. cauciuc se fIxează la fel ca cele din T-.-----'-'~-+-r_J....~ faţă MONITOR~ +GROS. 1+r.5 PENTRU SSTV pot folosi şi tuburile de 70 mm DP7-176 sau DP7-178. Tot aşa corespund tuburile 12 QR 51 (TESLA); 13 LO 36 (U.R.S.S.) >aU 5 ADP 7 (S.U.A.). Cu aceste· tubu ri imaginea transmisă se poate percepe Vi:z:ual şi totodată se poate fotografia cu un dispozitiv similar celor folosite la osciloscQape. În caz că nu se poate procura un tub cu remanenţă, imaginea se poate vizua- liza numai prin fot.ogra(iere. Se recomandă ca imaginea să fie înre- gistrată pe magnetofon. In acest fel, sem- nalele se pot repeta şi reglajele se fac mai usor. În ~azul fotografierii, seexperimen· tează !uminozitatea optimă a spotului În raport de filmul folosit şi reglarea para- metrilor aparatului fotografic. Se va evita influenta luminii ambiante. Dacă tubu l cinesco·p e fără remanenţă, se va folosi un film mai sensibil pentru a compensa durata scurtă a apariţiei spotului; de asemenea, expunerea şi diafragma se reglează În mod adecvat. RECEPŢIO NAREA EMISIUNILOR SSTV Astfel de emisiuni se pot recepţiona pe frecvenţele 3 600 kHz; 7040 kHz; 14 230 kHz', 21 340 kHz. Cel mai frec- vent se poate ((auzi» la 14 230 kHz, dar uneori se prind emisiuni şi pe 3 600 kHz si 21 340 kHz. Di~ cauza QRM-ului pu- 16 ternic, frecvenţa de 7040 kHz se folo- seşte rar. Poate să sune bizar pentru unii că imaginea se poate auzi, însă trans- misiunile SSTV au un sunet de sCÎrtiit specific. Receptoarele prevăzute cu de- tector de produs dau o calitate ceva mai bună imaginii. Recepţia se face in Blu (SSB). Se po- triveşte receptorul cînd se face emisia În fonie. Se măreşte apoi amplificarea desincronizare, Începind de la minimum. Spotul baleiază rîndul inferior, iar la pri- mul impuls de sincronizare de 30 ms, sare În partea stîngă a colţului superior şi, baleind ecranul de la stînga la dreapta şi de sus În jos, spotul desenează imagi- nea transmisă. Rezoluţia imaginii transmise este des- tui de bună pentru redarea În bune con- diţii a unor portrete statice luate direct cu ajutorul camerei de luat vederi sau după o fotografie (de obicei, a amatoru- lui care transmite) sau a unui QSL, dacă nu este scris cu litere prea mărunte. Amatorii care doresc să-şi constru- iască monÎtorul descris mai sus sînt ru- gaţi să se adreseze radioclubului, în ve- derea obţinerii unor informaţii supli- mentare privitoare la reglementările de trafic, la completarea QSL-urilor şi altor informaţii administrative, totodată ca să obţină şi indicativul amatorilor din ţară care au posibiiitatea. să transmită imagini SSTV sau se ocupă de această problemă. 15 GROS.t+1.5 135 GR05.6 GROS. 6' 140 3 30ĂURI-P4.2 220 7 DEPIfNEI<I DE NOIe."'OI'-_-""'''-''.....__
  • 15. -1 pentr~ UOEilnţO ~e ~!~r~I - - ! : Procurindu-vă O barcă din cele existente în mod obişnuit in comerţ - o bard din lemn produsli la Reghin sau O barcă din material plastic fabricată la Buzău - o puteţi transfonna, fliră dificultăp deose- bite, într-o ambarcaţie relativ mai complexcl: o barcă cu cabină. În locul unor dimensiuni ftxe, vă oferim un sistem de rapoarte fală de valorile corespunzătoare gabaritu1ui (fig. 1), astfel incit, efecruind citeva calcule simple, constructorul deterInirm el însuşi dimensiunile exacte pentru barca pe care o are la dispoziţie. Desigur, rămin diferite probleme de deta1iu care se defmitivează in funcţie de posibilităţile constructive practice. Aceeaşi barcă, înzestrată cu cabină şi cu un motor ataşabil, va deveni o veritabilă şalupă. Să trecem in~ ta prezentarea construcţiei. Din fotografiile 1 şi 2 rezultJ că barca se acoperă cu cabina, montatJ anterior pe o placă curbată avind forma bărcu. In completare, se fIxează peretele din sph.te al cabinei, perete care ocupă întreaga înalţime, de la capacul cabinei pînă la fundul bârcii. Prima etapă constă in realizarea unei rarne din lemn (1) care constituie suportul construcţiei. Rama se compune din două părţi (1 a) şi (1 b), fiecare pane fiind flkută dintr-un număr cit mai mare de secţiuni (fig. 3). Secţiunile fiecl:rei pârţi sint astfel alese încit, prin îmbinarea cClor doui'l. părţi, zonele de îmbinare mter- secţiuni să nu se suprapun§.. Forma se stabil~te pe baza unui contur meut pe o hîrtie aşezată pe podea, coorur obţinut aI ba~ ca În- toarsă. Rama trebuie să dep!şeascl linia de oonrur in prima sa fază de realizare. îmbinarea celor două pi1rţj se face ro un clei sintetic, neafectabil de umezeală, şi cu holzşuruburi. Ca regulă generală, nu se vor folosi decit deiuri insensibile la umezeall!. şi holzşuruburi din alamă. După ce rama a '1 • ", fost imbinată, ea se aduce la forma exactil a conturului. tăindu-se surplusul cu un ferăstrău cu laml fină, tăiere umuuJ! de o finisare cu raşpeIul şi glaspapirul. Rama se IIXeazi'l. cu şuruburi M 6 cu piuliţe de mar- ginea bllrcii (fig. 7). Suprafaţa curbată a feţei ce apare prin introducerea cabinei este din placaj (5--6 mm grosime), aşezat pe nişte şipci (3) preformate (aIrbate)~ care sint prinse la tapete de rarne (1). Aceste şipci precurbate se obţin prin stringerea într-o menghină de lemn special acută. Cele 44 de şipci simple necesare (numărul lor poate fi modificat) vor forma 22 de şipci curbate duble. Secţiunea şipcii simple e de 8 x 20 tnDl. Inainte de a fi introduse în menghină, ele se Iasă un timp in atm. Dup:§. uscare se lipesc doWl cîte douil şi se strîng din DOU în menghină pînă ce se usudi cleiul. Rama e impărţitJi in 23 de părţi egale, de care se fixeazA şipcile curbate. Se' taie extremităţile ce depăşesc mar~inea şi se ajustează partea ce vine în contact cu rama. Cabina e formată din pereţii laterali (6), peretele frontal (14) şi peretele posterior (16). Dimensiunile lor rezultJi din figurile 5, 4, 6. Dimen- siunile şi forma ferestrelor pentru pereţii laterali le stabileşte constructorul. Se observă că in peretele (6) sînt executate nişte caoe1uri la partea inferioară, cores- punzAtor şipcilor curbare de la enremităţi. Poziţia canelurilor se determirul prin aşezarea pe rama cu şipci gata asamblate.. In zona de mi~ şipcile sint tăiate. Părţile ce rezuM din titiere servesc ca schelet pentru acoperişul cabinei. Acoperişul cabinei (10) este din placaj de 5--6 mm, aşezat pe şipcile curbate, fixate de pereţii laterali. Geamul ferestrelor (8) se prinde cu o garnitură de tip (9) sau CU o ramă ro canal pentru geam aşezatâ deasupra. E preferabil ca in loc de stic1!l s1[ se folosească Wl ma- terial plastic transparent. Caneluri1e(5) se fac în funcţie de forma efectI.o~ a 2. --...::~ -.-. . -. Din desen rezultă componenţa ~i modul de asam· blare. Din două repere (1). două repere (2) şi pat ru repere (3) se obţine o structură rezisten tă. pe care se fixează un număr de şipci ce alcătuiesC' faţa banchetei. Supor~il (1) ~i (2) se prind pe picioarele (3) cu holz- ~uruburi (2- 3 bucăţi de. fiecare îmbinare), iar ~ipcile (5) ~i (6) cu cite un cui de fiecare parte. Pentru minerele (4), in partea superioară a fiecărui picior se dă cite o gaură de dimensiune corespum:ă­ toare. Minerele odat ă introduse, se asigură cu puţin clei sau cu cite un cui de fiecare parte. Degajările a x b din cele două repere (5) se dau emrcii, la nevoie putîndu-,se renunţa la ele. De jur-împrejurul ramei (1) se face din sCÎnducl o bo,dură (2). Pereţii cabinei se învelesc cu o faţă (7) din placaj. Elementele (11), (i2), (13) alcltuiesc o structură de colţ menită să evite pătrunderea apei. între ele se poate pune o gamit11n1 de cauciuc. Uşa (15) trebuie previ1zută cu un sistem de deschidere şi unul de zăvorire. Sugedim utilizarea ei şi ca masa:. Grătarul (17), facultativ, este utilI independent de existenţa cabineÎ. Finisajul general se face prin vopsire cu o vopsea rezisrentă intr-o culoare deschisă. Peste vopsea se aplidi cîteva straturi de lac pentru a spori rezistenţa la apă. după realizarea scheletului. funCţie de dimensiunile reale ale pi cioarelo r, astfel incit d fie simetrice faţă de capete. După cum se vede, reperele au forme geometrice uşor de realizat şi ca atare nu cer rn.ult timp. In te rstiţi ul (ti» dintre şipdle (6) va fi funcţie de va loarea reală a cotei N. şi poate oscila În jur de 20 mm. Tot funcţie de valoarea reală a cotei N este şi numă· rul de repere 6. Sistemul de cat are aferent părţilor componente eS'e dat in tabelul a lăt urat. Se observă d se oferă două rinduri de dimensiuni corespunzătoare unor banchefe de mărimi diferite (pentru adulţi şi pentru copii) - 1. Suport AxC x g1 (1200-2000) X(150- 200) X (20-30 (1100-1300) X (100- 150) X (15 - 30) De preferinţă sein I_on,itudina duri. Se poate folosi pa 2. Suport BX0!&1 600x (150-200) X(20-30) .al X(100-150) X (15-30) nel. pft. Pentru r~ transversal perele (5), (6) s 3. Picior Exa x b 7S0x (<0-60) X (25-60) 6S0x (<0-50) X(25-60) poate folosi pl~ ,ros sau carton m. lamÎnat <. Miner Fx</ 660 X(25-30) <60 X(25-30) 5. $ipci. de lxMc Iz 7ooX(120-15O) X(6- 20) 500 X(120-15O)X (6- 20) ~.. : Cota O .,., capă. ... 550 respec· tÎv 350 ... 550 6. Şipcă LXNxI, 700X (SO-120) X (6-20) Soox (50-120) X(6-20) 17
  • 16. quadruplor de tensiuneGRUPAJ DE MATERIALE REALIZAT DE ing. GRÎNEA STEJĂREL precum şi a tensiunii de negativare regl abilă 0___-150 V_ Sint situaţii in care este nevoie de o tensiune continuI pînă la 1 000 V (osciloscop catodic etc.). Schema prezentată inlltură difi- cultatea unui trafo de ' reţea care ridică probleme de gabarit şi con- struCţie la această tensiune (în pri- mul rind, izolaţia electrică a secun- darului), folosind tensiunea de reţea 220 şi realizînd un multiplu de 4 intr-un montaj clasic de punţi diode - condensator electrolitic de du- blare. Condiţiile care se impun la exe- cuţia montajului sint legate de res- pectarea wattajului rezistenţelor da- te in schemă. cît şi a condensatoa- reler electrolitice (de cea mai bună calitate) avind curenţii de fugă cit mai mici (vezi schema dată in «Teh- +--r------------~~~~-Q~K UN 1O~(IW) D5 100-A{2W} 1 '-'-=~o-==i~~~ "O__.-I5DV S-a prevăzut şi posibilitatea unei tensiuni mai mici (de +600 V). niurn»). ,. Oiodele folosite pot fi de tipul: F 407, 8Y 127, pentru care se asi- gură un consum de 500 mAfK)O V. Soluţia optimă este folosirea unui cablaj imprimat calculat «lejer» Den- tru a preveni străpungeriie posi- bile de inaltă tensiune. Folosind electroliticii daţi in sche- mă şi rezistenţele de compensaj, filtrajul este suficient de bun pentru uzurile curente. mini- 1 - f - t am~ II[a ar pentru [hitarii putere fmalA de circa 2 W lUI., în - gama 50 Hz...;.-15 000 Hz. cu distorsiuni de 1%la 1W ieşire. Montajul, conceput pentru amplificarea de cameră a unei chitare electrice (cu o do:lă «."Bri1- lant de Luxe»), existentă în comerţ), poate fi montat direct pe sau în chitară, alimentarea la 5 V(4 baterii de 1,5 V, tip R20) fiind realizată în cutia difuzorului. VOLUM AC180KApari~ia tranzistoarelor <le tipul ASZ în cadrul produselor fabricate de 1.P.R.S. Băneasa a deschis noi orizonturi. Pentru electroniştii amatori, această schemă simplă oferă satisfacţii. realizînd amplificarea unui semnal de minimum 50 mV/50 k.Q. Ia o Potenţiometrul Pi reglează volumul, potenţio­ metrul P, (valoarea optimă la 47 k.!l) reglează pragul de distorsiune. AC 180 ASZ17 Montajul pennite o amplificare suficientă prin cupla.rea directă a primelor două. tranzistoare. pentru atacul rmalului de tipul ASZ 12 (în lipsă. EFf 212 etc_)_ Cu acelaşi succes, poate amplifica şi UD semnal provenit de la un picup sau magnetofon. Interfon simplu Sirenă eleElroniEiiFoarte la modă, utilizarea inter- foanelor ridică unele probleme prin în SeŞi particularităţile acestor insta- laţii. Exigen~ele minime implică: - un consum de energie cît mai redus; - o amplificare suficientă pentru captarea sunetelor de la distanţe de minimum 1 ro; - folosirea difuzoruluî de auditie şi ca microfon. . Schema al ăturată prezintă toate avantajele sus menţionate şi poate fi folositA cu succes pentru legătura bilaterală a dQu1i posturi la o distan- tă de 15 ___20 m între ele_ O astfel de schemă este foarte potrivită pen- tru cei ce vor 5-0 instaleze la uşa de la intrare şi in sufragerie, la poartă şi in casă. stlu la garaj şi casă elco ec/ooc BClOYC -: ~. 18 Preamplificalorul. realizat cu tran- zistoare cu siliciu, asigură o bună preamplificare cu zgomot de fond redus. Finalul, cu germanîu (de tipul Ac lW, Ac 180 K. sau analoge1 nu ridică probleme. Importantă este şi calitatea difu- zoarelor. în speţă.. aceStea vor fi de impedanţă cit mai man; minimum 20 n. maximum 160 fi_ (De exemplu, tipol Vegaf2- W-2O fi dati rezultate excelente.) Alimentarea la 9 V (2 baterii de 4.5 V 1n serie). :Njci un reglaj de volum nu este necesar. Observa ţ ii ; in lipsa difuzoarelor cu impedanţă mare. se vor folosi difuzoare Gbişnuitc, cuplate prin- tr-UD .transformator de ieşire tip «Mamaia». ACI80K Di Pentru amatorii de telecomenzi, ca. şi pentru constructorii de jucării electronice, imitarea perfectă a sirenei de alarmă, necesari in anumite situaţii, solic1tă deseori un montaj de tipul celvi prezentat mai jos. Schema conţine 4f etaje distincte : - Generatorul de impulsuri de joasă frecvenţă. - Modulatorul - Generatorul de ton obişnu it. - Amplificatoful de joaSă frecvenţă. Schemele in parte sînt clasice şi, chiar dacă par compHcate, realizarea lor nu ridică probleme de netrecut. Sirena nu va depăşi mărimea unui pachet d~' ţigări. Toate tranzistoarele sint cu germaniu; rezultate optime .se obţin cu cele de tipul AC. Se pot folosi şi EFT sau SB. Alimentarea -Ia 9 V (2 baterii de ....5 V in serie). T1___ _ 75 = AC '80 7(;~AC18' T7- -- TiJ = AC f80K fs- --lio = AC 18fK 470.A. MOOUlArDR "C, • C2:re fOnF, 22nf SAU 33nF 6ENERATOR SUNET
  • 17. Atl!nuator .HlGlllll 1IIIIII0IUlUI [u 5 trl!ptl! OI MIIIIlICIIAmatorii de Hi-Fi, precum şi cei care doresc să aibâ un instrument de laborator de mare precizie, au la îndemînă o schenUI experimencală, care dă rezuItate foarte precise, asigurînd atenuarea unui semnal de pină la 20 V (alternativ) in 5 trepte: 10, 20, 30, 40, 50 dE, in banda de frecvenţă: 10 Hz-i-8oo kHz. Sursa de alimentare: 2 baterii de 9 V la un conswn de 1;2 mA. Impedanţa de intrare mare - 2 M.a sau 12M .Q.(funcţie de cuplarea lui 13) - este asigurati1 şi de prezenţa unui tranzistor cu efect de cîmp de tipul 2 N 3819 sau Ee 300. Atenuarea se realizează micşorînd rezistentele cuplate în sursa tranzis- torului, concomitent cu o amplificare compensativă, folosind un montaj Darlington pop - npo. Prin cuplarea ÎIlrrerupătorului ro 6 poziţii pe poziţia O şi a intrerupăto­ rului dublu de pe baterii pe poziţia ÎNCInS se transmite semnalul întrodus făm atenuare. Apararu1 poate fi folosit; ca mijloc pentru micşorarea impedanţei de adaptare a unei surse OI impedanţa mare; ca un <laudio signa1 tracen; ca preamplificator pentru osciIoscop; ca instrumenr pentrU m11surarea cîşti­ gului sau pierderilor in toate etajeIe unui amplificator de putere. 2N38/9 O S G O "t072 N 3819 6,81( 47< ,o. 1X 6 POZIŢII Reglai de ton Inregistrările magnetice de pe discuri necesită., in majoritatea ca- zurilor. diferite corecţii ale caracte- risticii de frecvenţă Desigur, sint montaje cu filtre de corecţie in care intervin mai multe etaje, cu tuljuri sau tranzistoare. Depanajul acestor filtre porneşte de la faptul că eIe au o curbă stabilită fIX, nepermiţind abaterile dorite de obicei de ope- rator. Montajul prezentat în schema ală­ t urată fol oseşte o dublă triodă ECC 83 ·în care prima triodă, în montaj de receptor catodic, are mon- tate În ieşire trei grupuri de re- zistenţe şi condensatoare. Reglajul .it face independent, ÎIÎ toată banda de frecvente audio din cele trei poteD~ometre de 500 kn. A doua triodă a tubului ECC 83 este folosită ca amplificator de ten- siune. Bineinteles că acest montaj se cuplează Între doza pîcupului şi intrarea amplificatorului de la în- registrare sau a preamplificatorului unui agregat acustic. Alimentarea se face dintr-un re- dresor al amplificatofului cu ten- siunea de 200 V, consumul fiine de 12.5 mA. (Urmare din pag. 10) a grilei de comandă a tubului TJ (6)t.C8) va fi de 47 Idl. 3 ~ Etalonarea Generatorul de mi ră reglat conform datelor de mai sus şi neelalonat liste doar un instrument indicator. Prin etalonare se inscriu datele corespunzăt oare curenli- lor generali şi devine un instrument de măsură util pentru acordarea şi reglarea receptoarelor de televiziune. Etalo narea se face: In aceeaşi ordine ca şi reglarea. Mai intii etalo narea scalei pa - lenţiometrul ui de reglaj al baleiajului o ri- zontal (plasat În circuitul grilei tubului T2 ). Este cunoscui că pentru a obline m figuri negre orizontale pe ecranul unui televi- zor. pe electrod ul de comandA. al tubului cinescop (grila sau catoduJ) se va aplica o frecvenţl sinusoidall f. dati de relatia: f. _ 2!1_ f., In care : 2 f. este frecvenla baleiajului de cadru, la noi, in sistemul OIRT, este de :,0 Hz. Tensiunea semnalului CU frecventa f" depinde de punctul de a plicare in recep- torul de televiziune: direct pe electrozii tubului cinescop va fi de 16 ver, iar pe grila de comandă a tubului final din lanţul amplificator video (ELI 80. P l 83, 6"9 etc.) va fi de 2 Ve( Exemplu : pentru m = lO bare negre orizontale, a plicînd formula, obtinem: f. =!Q. 50 = 250 Hz. 2 Î<lf pentru m = 2. adi că o jumatate de ecran alb lumÎnos şi jumatate neg.ru in- tunecat, obţine m r. = 1-.50 = 50 Hz. 2 Scala pol e nţi omet rul ui de reglaj al rrec- venţei de baleiaj o rizonr.al se va regla cu diviziuni din 50 in 50 Hz (inlre 50 Hz şi 500 Hzl fie in com paraţie cu un gene- rator de audiofrecvenţl (du pă i ndica ţiile date de un indicator de interfe renţă sau după figurile Lisajoux descifrate pe ecra- nul unui osciloscop sau, conform form ule~ după numărul de barc albe şi negre ori- zontale care apar pe ecranul unui recep- tor de televiziune bine reglat). Scala acestui potenţiometru se mai poate grada direct in numărul de bare oriZOntale care apar pe ecran. Simila r, pentru a obine m dungi albe şi negre ver ticale pe ecranul unliÎ re- ceptor de televiziune, se apli"cl pe elec- trozii de comandă ai tubului cinescop (sau la intrarea unui etaj din lanlul a mpli- ficator video) o tensiune de valoare ase- mănătoare cu valorile indicate mai sus, sub frec ve nţa r. dată de relaţia: f. = .1!!... Z • n, in care 4 z este numărul de linii orizontale care ron;nează. imaginea intr-un cadru. in siste- mul OI RT, aplicat la noi este de 625 linii, şi II este numărul de cadre pe secund!, În cazul nostru este 50. Exemplu: pentru a obtine 10 bare verticale albe şi negre. pe ecranul televizorului vom a pUca rrecven ţa f~ = !!!.. 625 . 50 = 78125 Hz sau pentru 4 m = 2. adică o jum ătate de ecran pe ver- ticală.alb şi jumatate ocgru,·rQ ,.. 1... 625 · 4 50 = [5. 625 Hz. Scala potenţiometr ului de reglaj al numărului de ba re verticale (plasat in circuitul grilei t ubului T d se va grada prin una din metodele indicate mai sus,. inscriind grad aţii. din 30 in 30 k:Hz (sau direct" in numl r de bare verticale) În i~tervalul 30 -240 kHz. Etalonarea oscilatorului de raruofrec- venţi co nstă În 3fadarea scalei con,jensa- lor.ului varia bil de 6 + 25 pF. Pe scai! se VOI" inscrie pozitiile corespuozltoare (rcc- vcnţelor celor 1.2 canale dţ: Id .eviziuoe cuprinsc în benzile 1, 2 'ii 3 ale standar- dului OIRT. Primele 5 canale vor fi În- scrise pe un an: de cerc cu centrul in centrul axului condeDsatorufui variabi1 ii cu UD dia metru de circa 55 mm, iar cana- le!e 6-1 2 vor fi ioscrisc p: un arc de ~erc conceotric cu primul şi cu UD dia~ metru de circa 38 - 40 mm. De asemenea. se pot ingroşa porţiunile corespunzAtoare Iăţimii de bandă alocate fiecăr ui canal (de 8 MHz). Datele pentru inscriptio narea scalei se găsesc În tabelul nr. I 'in coloa- nele O. 1, 2 şi 5. O metodă simplă de gradare a scalei constă în recepţia semnalelor cu ajutorul unui receptor de televiziune, care este co- 1..- mutat pe rînd pe cîte unul din cele f2 ca- nale. Pe fiecare canal se invÎrte axul con- densatoruJui variabil al generatorului de miră, a clrui ieşire este c upl ată la borna de antenă a receptorului de televiziune, pe ecranul televizorului obţinindu-se mira cu contrast maxim. Acolo se notează ca- nalul respectiv pe scala generatorului. Este bine ca in prealabil sI. se regleze acordul rro al televizoru.lui pe pozi ţia me- diană. Metoda este cea mat co m odă, dar rezultatele sint aprox.i malive. O metodă mai greoaie, dar care asigurl rezultate exacte este cea care utilizeazA. o linie de rezonanţă (Lecher~ Linia de re- zonanţă constă din două conductoate paralele întinse între suporţi din material izolant. Lungimea conductoarelor va fi dţ circa 1,5 -31 (coloana 6 din tabelul nr. 1). Impedanţa caracteristică a două bare din cupru, alamă, fier sau aluminiu intins. între dOÎ suporţi din material izoladt ca plexiglas textolit sau chiar lemn, este daU de relaţia: Zo = 276 log 2D , in care: E, d Zo este impedan,a caracteristicA. a liniei , bifilare rezultate in Il ; Er este COnstanta dielectrică. a mediului a mbian't Pentru aer Er = 1; D este distan ţa Între centrd,. celor două conductoare care fonneaz;'!. linia bifilar;'!. În' mm'; d este dia metrul unuIa dintre conductoare in ro m. Se observA. ci linla bifilară se preteazl pentru impeda n1e mari. De exemplu. pen- tru a o btine impedanta caracteristici de 75 fi egalI. cu impedanj.a de ieşire a gene- ratorului de miră, va trebui si. avem ra- portul 2D de circa 2,5, pe cind pentru d impedanţa de 300 fi acelaşi raport va avea valoarea de 14 ~ 15. . Ca exemplu, dăm mai jos citeva valori uzuale pentru construirea liniilor de re- zonanţă cu impedanţa de 300 O. d mm D mm 18 30 50 75 tn figura 4 este prezentat montajul pen- tru gradarea scalei oscilatorului de radio- frecventă cu ajutorul liniei bifila.re. Pentru adapta rea impedanţelor se foloseşte o buclă din q.blu CQaxial cu impedan{a de 75 fi. de lungime ).13 (dateie buclei se gă­ sesc În coroana 7 din tabelul nr. 1)• Elalonarea se face prin următorul pro- cedeu: Se execută montajul din fig. 4 utilizind .. două becuri de tip telefon de cite 6 V :f;'- --" 0,045 A fiecare (sau alte beculeţe cu U.!l consum mai redus~ Cu ajutorul unui metru sau al unei rulete,. se a'iazl pe linie becurile prevăzute cu cirlige conductoare la distanţele de A.şi .l(l între ele (lig. 4). Se Învîrteşte axul condensatorul ui variabil al oscilatorului astfel ca nici un bec ' să nu se Înroşească. Acolo se noteazA A, res- pectiv dublul distanţei intre becuri Pentru mărirea preciziei în dedvaţie; pe becuri se poate monta un vollmetru elec- tronic pentru radiofrecvenţă.. tn sfîrşit, o altă metodă de gradare a scalei de radîorrecvenţă coastă in utiliza- rea indicaţii!ar unui măs urăIOr de cimp. Ieşirea de radiorrecve~tă a generatofului este Închisă pe antena di pol prezentati in fig. 5. Aceasta asigurll rezultate bune pe toate canalele. Ea este legată de ge'!e· rator prin intermediul unei buciţi ::le cablu coaxial ada ptat cu bucll in 1/4. E bine ca înălţimea efectÎvă a "'''(~nCl d i- pol si fie mai ma re ca .(. iar ioll!imea m lsurăt orului de cimp mai mare ca ;'';2. Antena dipol poate fi apoi u tilizală pentru acoedarea receptoarelor de: televi- ziune, plasînd generatorul de miri şi antena sa. din fig. 5 la circa 2 ~ 3 m de receptorul care se regleazl. Mlsur.itoruI de cîmp fiind etalonat, De rămîne doar să invirtim axul condensa- torului variabil al oscilatorului pini . ce: 111 mÎcroampermetrul indicatorului de cimp se obţine deviaţia mllximll 19
  • 18. mentul, parte integrantă în cadrul stilului, incorporea.zJ conceptual o serie de elemente figurative sau geometrice elocvente pentru bunul ®TI~[ gust artistic şi exigenţele epocii. Oferindu-ne un produs nou, ptin excelenţă funcţional, crea.toru1 lui nu poate face abstracţie de proble- mele stilu1ui şi ale ornamentului. rn~ill~~~TI Pe nesimţite, se instalează un stil ~ '.'. '.. O ft . industrial, influenţat, fir~te, de di- n versele elemente specîfice unei zone geografice, unui anumit nivel de civilizaţie . ill[~~illrn~ill De aici şi pledoaria pentru acele produse practice, utile, în stare toc- mai prin stil şi ornament să răspundi'i: justificatelor exigenţe estetice ale beneficiarului, conducînd la perso- -.,.··:.rn,,~ rnm~~~rnrn ~:~a;:.:r;d~;~Odeel;;~nduni-Să nu îngăduim deci execuţiei industriale rapide, alertată de o Jl::~ sumă de solicitări imediate, să piar- ;'i;~~~; IULIAN CREŢU ~;~:~~;;:;~jit~~ Stilul şi ornamentul produselor de stil şi ornament, conferă fiecărui teoretic vorbind, produs personalitate, bun gust, o relevante eficienţă acreditatâ complex prin in parte: nivelul frumos. Şi închcind aceste însem- şi civili~aţie, baza nări introductive: îndem.înarea pro- Este binecunoscut faptul că fie- faţll de frumos, care popor poate fi identificat prin prime etc. În elementele specifice aJe stilului şi pe cei mai proemi- ale ornamentului. Astfel, la români vom spune că, la sint considerate specifice forma geo- unei epoci constÎ- metrică şi simetria motivelor. La de trăsăruri este- unguri, saşi, cehi, polonezi ş.a. pre- le au produsele domină omamentaţia cu plante, flori an.s3Int,lu rezultat narurale, în compoziţie monocromă . a factorului Tehnicile şi modurile de omamen- a baiei tare constiruie de asemenea elemente ultimă specifice. La români obiectele de ;1~~;::.:a;:~,,~şi~al::a lemn sînt crestate sau incizate cu rJj ornamentaţie geometrică, simetrică. La unguri şi saşi, de pildă, se aplică vopsea şî omamentape flo- raIă pe suprafaţa produselor. Com- poziţia elementelor de stil şi orna- ment conduce si la o mai bună evi- denţÎere a deta:liilor chemate ~ se integreze estetic in grafismul (de- !ooignul) produselor. aEROIONIZATOR .-îndul ei, se continuă cu o placă de textolit ae 1.5 mm grosime. Pe placa de textolit se fixează o bară de texto- lit cu secţiunea pătrată de 5 x5 mm. care foloseşte ca distanţier al acestei părţi a ş;asiului de marginea cutiei aparatului. Pe placa de cextolit (fig. -4 b) se fixea- ză. cu ajutorul unor nituri, 2 lamele din tablă de alamă oţelită. terminate la capăt cu cite o adîncitură cu exte- rior sferic. Una din lamele face contact electric cu şasiul metalic care foloseşte în acel aşi timp şJ drept radiator termic pentru colectorul tranzistorului Ti ' A doua ba ndă are capătul opus Îndoit la 90°. spre locaşul des- tinat batrriei de alimentare (fig, 6) şi fo~osită. d rept pol negativ de . alimentare CII aparatului. In cavitatea care rezu l~ă intre braţele saJiului se montean celelalte PORTaBILpiese ale montajului, conform fig. -4 şi 6. Drept pol pozitiv de alimentare a aparatului se foloseşte tot o lamelă de .contact din tablă de alamă Oţelită fixată pe placa de textolit din fig. S. confonn fig. 6 b. Cutia aparatului se va realiza din material plastic (se poate adapta cu succes o cutie similară de la maga- zinele de articole de menaj saI.! de la o savonieră). Cutia conţine in total doar -4 feţe - lipsind faţa pe care o formează placa suport din fig. 5 şi una din feţele para- lele cu puntea centrală a şasi ului metalic. Marginile acestei feţe sint îndoite spre interior pe o lăţime de circa S-6 mm. formînd astfel două ,Iistere care susţin şi permit translaţia capacului metalic din fig. 7. Acesta este reali-lac din tablă de alamă sau aluminiu şi are o aripioară Îndoită la 90°, Spre InteriorUl unghiului format, pe faţa mai mare se lipeşte cu dei o fişie de carton, preşpan sau textolit sub~ire sau eventual se fi ~ează cu nituri. Capacul poate culJsa uşor in oricare din cele 2 poziţii posibile pe glisiera formată de margi- nile feţei lipsă ale cutie pe care acesta o Înlocu ieşt e şi restul aparatului (marginea plăcii din fig. 5) pînă la bara cu seCţiunea pătrată fi xată pe placa de textolit pe care se află cele două lamele de contact care, in acelaşi timp, creează o presiune cu rol de a menţine capacul din fig. 7 lipit de glisierele exterioare ale cutiei. Introducerea capacului cu partea izolată spre cele 2 lamele de contact electric corespunde poziţi ei de repaus a aparatului. Circuitul de alimentare este astfel intrerupt. Iar pieptenele ionizator este instalat sub ·capac. (EI nu atinge cele 2 lamele de contact elec- tric). Partea radiantă a pieptenulul şi porţiunea de lucru a lui în cavitatea. piesei din fig. 5 sînt astfel aco- perite de aripioara capacului. Aparatul are aspectul unei cutii paralelipipedice de circa 115 x75 x30 mm, adică ceva mai mare decît un pachet de ţigări Snagov. Punerea in funCţiune este foarte simplă. Se trage afară capacul apucindu-l de aripioară. se deschide pieptenele ionizator pînă ce ajunge in afara cutiei intr-un plan paralel cu planul de translaţie al capacului şi se intro-