Religiile sincretiste eleniste - I.F.R

394 Istoria Ei filosofia religiei Ia pop-oqelg ryfe
PArvan, Y., Getica, Bucuregti, 1982;
ldr;rtt Dacia. Civilimtiite antice din lfuile carpato4anubiene, Bucrnepti, 1972;
Petolescrl C.C., Ies cultes oientaux dans la Dacie mdridionale, lriden, 1976;
Idem, Cultele panteonului roman in Dacia sud'carpaticd, in: Biserica
Ortodoxd Romdnd, nr. 9 * 12, 1979;
Pehescu-Dimbovila, M., Scurtd istorie a Daciei pretarnane, Ia$i, 1978;
Pippidi, D. M., Contribulii Ia istoia veche a Rominiei, Bucureqti, 1967;
Idem, Ghndun de iert Si de azi cu privire |a cultul lui Zalmoxis, in: Studii
clasice, XIV (1972);,,, ':r.
Popescu, Al., Rurndnische Erntebriiuche, Bonn, 1974;
Protase, D., Rihrite funerare la daci Si daco+omani Bucurepti, l97l;
Rlmureanu, I., Noi consideralii pivind pdtnmderea crestinismultti la traco-
geto-daci, in: Ortodoxia, l, 1974;
Russun l.l-, Retigia geto-dacilor. Zei, credinle, pactici religioase, in: Anuarul
Institntului de Studii Calsice, Cluj, V 0947);
Idem, sarmizegetusa, capitala daco-gelilor, in: Revtsfa Istoricd Ront6nd,
vol. XIV, Bucuregti, 1945 ;
Idem, limba traco-dacilor, Bucuregti 196'1 ;
ldem, Etnologia romnilor. Fondut autohton traco-tlacic 9i componenta
latino-romanicd, Bucuregti, 1981 ;
Sanie, S., Cultele syriene gi palmyiene in Dacia romand, tezd de doctorat,
Bucuregti, 1976;
Idem, Cultut zeilei-Mame la daco'romani, in: Sanie, S., Tudor, D',
Enciclopedia civilizaliei romilne, Bucureqti, 1982;
Sperantia, Th., Miorila Si cdlusarii. Urme de la daci Si alte studii de
lblclor, Bucuregti, l9l4 ;
Tudor, D,, Scurrd istorie a Daciei, Bucuregti, 1979;
Turcu, M., Geto-dacii in CAmpia Munteniel Bucure$ti, 1979;
Vuia, R., CdluSaii, dans vindecd'tor, Bucurepti, 1924;
ldem, Sfudii de etnogralie Si folclor, Bucuregti, 1975;
Vtrlc6nescu, R., Mitologie romAnd, Buctrregti, 1987;
Idem, Mdgrile populare, Bucuregti, 1970;
Xenopol, A. D., Istoria rominilor din Dacia Traiani, Bucurepti, 1985'
I
I
I
RELIGIILE SINCRETISTE ELENIST
r. coNSrDERATrr crNnnaib
sincretismul religios orientalo-elenist este strdns legat de istor
statelor eleniste succesoare ale tmperiului lui Alexandru cel Ma
(- 323 i.d.Hr.) gi, in fine, ale Imperiului Roman, care cuprindr
anumite plrfi din vechiul imperiu al lui Alexandru cel Mare, d
Europa Apuseand gi din diferite p[r[i ale Africii cucerite de roma
sau din fdrile dun6.rene. in acest spafiu au apirut nenumera
comunitdtri religioase, dar qi literaro-filosofico-religioase, care r
putea fi desemnate ca trepte premerg[toare pentru acele api
numite religii ,,universale" sau ,,imperiale,,, Aceste religii se distir
clar de religiile autohtone din cadrul imperiului, de6i au mul
lucnrri comllne cu acestea. Toti cei care au aderat la ele, a
fEcut-o in mod liber. sfargitul imperiului a insemnat 9i sffirgitr
lor, intruc6t ele erau strict dependente de cultura gi spiritualitate
imperiului pe care il reprezentau.
La moartea lui Alexandru cel Mare, survenit[ la Babilor
c6nd impdratul avea mai pufin de 33 de ani, imperiul sdu s
intindea, practic, din Egipt pdni in lndia, in statui pundjab. i
timpul campaniilor sale, el cucerise cetatile-state din Grecia, Asi
MicE gi Fenicia, supusese imperiul Ahemenizilor, dar, in cele di
urm5, armatele sale refuzaserd si mai continuie inaintarea lor i
India. oricum, viitorul istoriei lumii in generar fusese deja trasa
De acum inainte, Asia avea sd fie deschisd unor influenf
mediteraneene, iar contactele dintre orient pi occident vor continu
pentru totdeauna,
De fapt, moartea lui Alexandru cel Mare insemna gi schimbare
radical[ a profilului istoric al lumii: toate structurile politice ;
religioase anterioare, cum ar fi cetEfile-state $i institutiile lor de cul

6 Istoria si filosofia retigiei la popoarele antice
ri vechiul polis grecesc ca ,,centru al lumii" se pr[bugesc definitiv.
cul lor este ocupat de oikumena - comunitatea universala,
unoscutd prin tendinfele ei ,,cosmopolite" 9i ,,universaliste"'
Unificarea lumii istorice inifiati de Alexandru Macedon se va
liza, intr-o primd fazd, prin emigrarea masivi a elenilor spre
;iunile orieniale qi, totodata, prin rdsptndirea limbii grece$ti 9i
ulturii elenistice. Astfel, limba greaci comun[ (koine) era vorbitd
scrisl din India 9i Iran p6ni in liria, Palestina, Italia pi Egipt. in
rgele mai vechi sau mai noi, grecii au inceput s[ inalte temple
ieatre gi s[ infiin]eze vestitele gymnasla. Educafia specific
:ceascd a inceput sd fie asimilatd de mai toli bogalii 9i sus-pupii
r toate !5rile asiatice. Instrucfia de tip grecesc, fundamentatd
deauna pe o filosofie, se bucura de un prestigiu aproape religios'
Cu toate acestea, de prin anul 212 i.d.Hr., Roma a inceput si
.ervind in problemele regatelor, absorbind treptat intreaga lume
:diteraneeana. in junrl anului 30 i,d.Hr., cdnd impdratul Octavian
rgustus avea sd cucereasc6 Egiptul, noua oilrumend se intindea
n Egipt gi Macedonia panS in Anatolia 9i Mesopotamia. Totodat[,
tperiul Roman a marcat sfrrSirul civilizayiei eleniste'
. RELIGIA. iX EVLAVIA POPULARA
,rTerapia" religioasl
Zeii o,terapeufi"
Nici un uit zeu din intreaga lume anticd nu s-a bucurat de o
rpularitate mai mare datorita calit5lilor sale ,,terapeutice" ca
,il Asktepios. Aceastd popularitate a durat de la sfhrgitul secolului
d,lea i.O.Ur. pdnd in ieiolul al III-lea d.Hr. Cultul zeului a fost
iimilat de atenieni chiar in anul 420 i.d.Hr., c6nd i-a fost consacrat
1 sanctuar pe versantul sudic al muntelui. in anul 293 i.d.Hr',
rttul lui eiklepios s-a r[spdndit pdni la Roma, unde i-a fost
rnsacrat un alt sanctuar. in cultul care i se aducea, zetul era
:semnat frecvent ca,,mdntuitor" (X <,1trt p)' Mijlocul,,terapeutic"
rincipal il constituia somnul in templul zeului, aqa-numita
incttbayie". in acest scop existau terase largi pe care emu apezati
olnavii pregdtifi pentru vindecare. Fiecare bolnav visa, aici' la
Religiile sincretiste eleniste 397
extraordinarele acfiuni,,terapeutice" ale zeului Asklepios,
imagindndu-gi ci in ziua urmitoare va putea pleca ins6nitoqit
acas6. Astfel, Asklepios vindeca, chipurile, orbi, paralitici, hidropici
gi surzi etc. Ca elemente ,,terapeutice" erau utilizate mai ales apa
de izvor 9i garpele sacru.
in credinla poporului, Asklepios executa gi operafii chirurgicale
care depigeau cu rnult standardele medicinei contemporane, curn ar
fi, de pild6, deschiderea cavit[1ii atftlominale. Uneori, o asemenea
chirurgie cip[ta chiar trisituri grotegti: unui hidropic i se tiia capul
gi apoi ii era agezat la loc, dupd ce sb scurgea lichidul.
Alituri de Asklepios, meritd a fi amintifi gi alti zei aga-numifi
,,terapeufi", intre care .[srs gi Serapl's. Se credea, astfel, c5 gi zeila
Isis ii poate insinltogi pe cei bolnavi, cu condilia ca acegtia sd se
conformaze prescripfiilor fdcute de ea prin intermediul viselor.
Tot mai mulli bolnavi, care nu-gi giseau vindecarea la medici,
socoteau ci vor fi salvafi de zeild. in sanctuarul lui Serapis de la
Kanopos, de pild6, erau consernnate toate mijloacele ,,terapeutice"
folosite de zeu, curele ,,terapeutice" etc. Interpre[ii viselor
,,terapeutice" aparfineau personalului pennanent al templului lui
Isis gi Serapis.
Desigur, n-au lipsit nicidecum in perioada elenisti criticii unor
asemenea zei ,,terapeu[i", cum ar fi; Aristophan, Plutarh, sau
cinicul Diogene.
b) Statui qi chipuri ,,terapeutice"
Anticii atribuiau puteii teurgice chipurilor gi statuilor unor
divinitdli gi eroi, fiindcd ei credeau cd zeii gi eroii respectivi erau
realmente prezen[i in ele, ba chiar identici'cu ele. in antichitate
exista ferma convingere c[ un zeu care rdnegte, poate tot la fel de
bine s5 gi vindece. Astfel, in secolul al ll-lea d.Hr., delegafii
oragelor lovite de ciuml au primit de la oracolul zeului Apollo
recomandarea de a a$eza Ia porfile oragului statuia zeului, pentru
a alunga boala. Tocmai de aceea gi romanii au v[zut in ridicarea
statuilor Dioscurilor, ca zei ,,terapeufi", in Cetatea eternE o
modalitate de alungare a ciumei. De asemenea, tot la fel se explic[
gi faptul c[ nu arareori divinitatea ,,terapeut6" respectiv[ se ar[ti
bolnavilor in vis sub chipul statuii ei.

398 Istoria $i filosofia religiei Ia popoarele antice
Puteri ,,terapeutice" erau atribuite, ins[, gi statuilor unor eroi.
De pild[, statuia generalului Pelichos din Corint il vindec[ de un
atac de friguri atdt pe Eukrate cdt gi pe allii aflali in
'aceeagi
situalie. Datoritd puterilor ei miraculoase, statuia era impodobitd
tot timpul cu coroane, monezi de argint gi pldci votive. Puteri
,,terapeutice" similare ii erau atribuite gi statuii eroului latros.
Apologetul creqtin Atenagora relateazd despre multele statui ale
eroului Neryllinos, care gr?lf incoronate gi aurite, socotindu-se cd
ar avea puteri miraculbase. Contrar credinfei aproape generale
din acea vreme in aga-numitele lor puteri ,,terapeutice", Atenagora
le socotea acfiuni ale diavolului. Chiar gi unor statui reprezentdnd
atleli renumi(i li se atribuiau puteri ,,terapeutice".
Mai mult decAt at6t, anticii credeau chiar cd anumite statui iqi
puteau dovedi forma lor de viaf[, faptul cd sunt vii, ci nu simple
obiecte inerte: ele r0d, vorbesc, inchid ochii pentru a nu vedea
anumite fapte reprobabile, sau se intorc in alti parte, glumesc, se
migc[ etc.
c) ,,Ficitorii de minuni"
Anticii atribuiau asemenea aptitudini miraculoase nu numai zeilor
gi anumitor eroi divinizali, ci gi unor personalitdli cu totul exceplionale,
desemnale cu denumirea de ,,bdrbali divini" (Oeiot &v6peq).
Din aceastd categorie flceau parte, intre al1ii, anumili vizionari,
prezicitori, sacerdofi ai oracolelor, magicieni $i ,,fEcdtori de
minuni", profeli gi cffntdreli, conducltori gi regi, fondatori de
oraqe gi state, legiuitori etc. Stoicii au rezervat noliunea de ,,bdrbafi
divini" exclusiv pentru ,,intelepfi", sacerdoli gi vizionari, fiindci
sunt ,,puri" (&yvoi). ,,inleleptul" transcende riul, el viefuiegte
pe pflm6nt ca o fiinf[ asemdndtoare zeilor. Grecii antici cinsteau
ca ,,b[rbati divini", intre al1ii, pe Socrate, Platon, Epicur gi Diogene.
Firegte, aldturi de aceqtia, mai existau pi alli ,,bdrbali divini",
in juml cdrora tradifia a fesut o intreagl mitologie. Ca prototip
este considerut Pitagora, a cinri na$tere era corelatl cu zeul Apollo.
El a inceput sA-$i rdspindeascd invdfdtura gi sI sf,vdrgeascd
,,minuni" dupi ce a fost iniliat in misterele grecegti gi orientale.
Toatd lumea il numea, pur gi simplu, 0eioq adicl ,,divin". El
urma strict o dietd sacr6, purta vegminte sacre gi s[vdrpea ,,minuni".
Un alt ,,birbat divin" era socotit Enpedocle. discipolul
Pitagora Asemenea maestrului s6u, gi el purta vegmintc specii
gi era filosof, politician qi ,,fEcitor de minuni,,. in aceastd c
urmr calitate, i se atribuie salvarea unei femei care zicuse tir
de 30 de zile IEr[ puls gi frrd respira{ie. chiar vAntul gi ploaia
fi ascultat de el. De altfel, el insugi igi expune ,,minunili' gi a:
sa ,,terapeuticd" in lucrarea sa ,,physika,,. Empedocle ajunge pf,
acolo incfit iru se sfieqte sd se nurneasca pe ,in" ,,r"u
-nemuritc
gi sE vorbeasci despre cultul sdu divin.
o figure similar[ lui Empedocle h fost medicul Mene*ates c
Syrakusa. Acesta se considera fiinfd divin[ gi se numea Zeus. For
sa ,,terapeutic6" se indrepta mai ales spre epileptici. cei vindecr
intrau in suita sa, primind de la el nume pi demnitdtri specifice zeil
Corelat mai ales cu pitagora gi Empedocle, apire in aceas
calitate de ,,b5rbat divin" qi ,,fEc6tor de minuni,, gi un contemporr
al sffintului Pavel, gi anurne Apollonius din Thyana, a c[rui via
a fost scrisi de Philostratus din insdrcinarea irnpdritesei lul
Domna. in realitate, Apollonius fdcea parte ti. migcarr
neopitagoreici. Tradilia mai veche il privea ca pe un magician
vrijitor. in lucrarea sa, insr, philostratus ii ia apnrarea irirpotri,
unor asemenea acuze qi il prezint[ ca trirnis de zei (6orp6vro,
gi divin (0eio6).El este divin, spune philostratus, pentru c6 a
o putere pi o cunoaptere aseminitoare cu cea a zeilor. Divinitatr
sa este confirmatd, pe de o parte, de darul siu de a profe{i, iar,l
de altr parte, de puterea sa de a vindeca bolnavi gi de a invia icei morfi. Astfel, la Atena, spune philostratus, Apollonius scoa
un demon dintr-un t6nir, iar la Roma readuce la viald o mireas
La sfhrgitul vielii, Apollonius, spune mai departe philostrarus, r
va apdra in fala implratului Domilian la Roma, iar apoi dispar
pe asculls din sala de judecatS, pentru ca mai ldrziu .e .. u.o,
din nou prietenilor sii cu care va mai rdrndne impreun5 40 c
zile. Dupd aceea se va inilla la cer, in lumea zeilor. Legat d
aceasta, refinem ci mult discutata problemi, dacr aici philostratt
nu cumva dorea si facd o paraleld intre Apollonius gi Histos,
primit un rdspuns negativ in rAndul mai tuturor cercetdtorilc
moderni, ea fiind lipsitl de un suport real qi serios.
Religiile sincretiste eleniste
I
I
I

corect mijloacele simpatetice corespunzitoare pentru cazul respectiv.
Oricine cunoapte mijlocul simpatetic propriu unui demon' poate
exsrcita asupra acestuia o influenp magic6. in acest punct, observafiile
fizice gi chimice se coreleazd cu cea mai cras6 superstilie.
Ca mijloace simpatetice utilizate in magie amintim, mai intii,
pe cele materiale, dobindite din domeniul animalelor, plantelor
qi mineralelor. Folosirea simultand a mai multor mijloace oferea
mai multd forfd actului magic. De" reguli, aceste mijloace erau
prelucrate ca unguente, bluturi,"pirodenii, cerneluri etc. De
asemenea, erau utilizate anumite ph4i componente ale asinului,
cum ar fi: pielea, p5ru1, laptele, b[legarul 9i sdngele sdu. Mai
erau folosite gi anumite pietre prefioase gi semiprefioase. Dintre
metale erau preferate fierul, cuprul gi plumbul. De pild6, fierul
era socotit ca inamic al demonilor. Tot la'fel, astrologia atribuia
fieclrei planete un metal special, dar gi un anumit animal, o
anumit[ plant[ gi o anumitd piatr[. Fiecare zeu-planetd conferl
rnetalului slu puterile sale demonice.
Pe de altd parte, al6turi de aceste mijloace materiale, era
indispensabil gi elementul imaterial in actul magic. Nici un act
magic nu putea fi imaginat ftrd anumite formule 9i rug[ciuni, dar
rnai ales f6r6 invocarea autentic[ a divinitilii, respectiv a
demonului, prin care se exercita o presiune irezistibili asupra
forlelor superioare, Tocmai de aceea, Clement Alexandrinul ii
nurnea pe demoni ,,slujitori" (6o0,l,ol) ai magicienilor.
Un alt mijloc magic il reprezentau, de asemenea, statuetele
sau figurile rnagice, consacrate printr-un ritual magic pi
reprezent6nd divinitltile sau fiinlele spirinrhle superioare invocate
in actul magic. Vrajitonrl avea misiunea de a lua in captivitate
spiritul respectivilor zei sau demoni gi de aJ incarcera in aceste
statuete sau figurine, Neoplatonicii au numit aceasta feurgie gi au
scris cirli intregi despre ea. Pentru intrarea divinitdfii sau demonului
in statuetE, decisiv6 era recitarea formulei teurgice. Figurinele
respective insuflelite protejau, in primul rind, 1ara, orapul, templul
unde se aflau, dar gi pe individul care purta permanent o asemenea
figurini magic[ cu sine.
401
lstoria Ei fitosofia religiei la popoarele antice
Un alt mare ,,fac6tor de minuni" - de altfel, ultimul la care ne
rm referi - era socotit pseudo-profetul Alexandru de
bonuteichos. in secolul II d.Hr., acesta intemeia in oragul sdu
tal de pe coasta nordicd a Asiei Mici un cult consacrat zeului-
rpe Glycon, pe care el il numea ,,lumina oamenilor" sau
"noul
si<lepios". Acest zeu-oracol, aI cdrui profet Alexandru se
,nsidlra, a dobindit in curind o foarte mare popularitate. Profetul
considera gi un mijlocitor al rugdciunilor credinciogilor cdhe zeu.
ai mult decat atit, in cadrul unui oracol ,,terapeutic", Alexandru
etindea chiar cd el ar fi o reincamare a lui Pitagora' La intreblrile
lresate zeului, el rispundea fie in scris, fie il lisa pe ,,zev" insupi sI
rmunice rdspunsurile printr-un tub de comunicare'
Magia
Vfalia era practicatl deja in Grecia clasic6' Platon pi Teofrast'
lr qi Hipocrate sau oricine altul ar fi autorul lucrdrii despre
Boala sicrd,, (epilepsia) oferd dovezi clare in aceastd privint6.
l urma rdzboaielor persane, in Grecia a pitruns magia asiro-
abiloniana. La aceaita se adaugd diferite influenle egiptene'
erioada de glorie a rnagiei grecegti o reprezint6, insd' perioada
)man[, respectiv prirnele doud veacuri creqtine'
in.a dio vechime, magia in sine se fundamenta, teoretic' pe
redinfa in existenla detnonitor gi pe credinfa in existenla unei
impa'tii, respectiv antipatii in cosmos, de unde cunoscuta magie
impatiia. drecii antici credeau in existenla a nenumlrate stafii,
uhuri necurate, la care avea s[ se adauge - de prin secolul al
VJea i.d.Hr. - credinfa orientali in demoni, care pitrunsese in
paliul vechii Elade.
Arta magiei consta, nu in cele din urm6, in izgonirea demonilor
6i pi in c6gigarea bunivoinfei celor buni. O atare acfiune magicd
rsupra zeilor, demonilor qi oamenilor era posibila tocmai datoritd
apiului c[ in intregul cosmos ar exista o simpatie' respectiv
titipatie reciprocd. invdfdtura despre simpatie, de origine asiro-
rabiloniand, a fost des6vdrgiti gi fundamentat6 filosofic de cdtre
;toici gi de neoplatonism. Aitfel, au fost urm[rite cu griji simpatiile
;i antipatiile existente intre agtri, faun6, flord qi oameni' Magicianul
," i*prn", in primul r6nd, prin faptul cd el cunoaqte 9i utilizeazd

402 Istoria gi filosofia religiei la popoarele antice
Alte mijloace folosite in magie erau a$a-numitele ,,tdblile ale
blestemului" Si amuleta. Pe anumite tibli{e confecfionate din plumb
era inscripfionatd nenorocirea doriti a i se intdmpla, de pild6,
rivalului cuiva intr-o competifie sau adversarului intr-un proces.
Asemenea ,,t[bli1e ale blestemului" erau agezate in morminte,
socotindu-se c[ astfel ele vor ajunge in posesia divinitdlilor gi
spiritelor subp[mflntene. Dimpokiv[, amuletele aveau rolul de a
proteja pe cei care le purtau impotriva unor eventuale stric[ciuni,
Exista credinfa cd delnonii se supun lor. inrudite cu amuletele
erau gi aga-numitele telesmata, gravuri expuse, dupi principiul
magiei analogice, in scopul inllturdrii anumitor nenorociri. De
pild6, in Tripoli, un vrdjitor expunea portretele unor scorpioni
pentru alungarea acestor animale periculoase.
- Sigur, orice act magic cuno$tea nigte reguli foarte precise.
lnainte de orice, vrljitorul respectiv trebuia sd respecte anumite
condilii foarte precise, intre care prescripliile de purificare pi
abstinenfd. De asemenea, existau indicatii exacte privind locul gi
timpul propice pentru desfEqurarea ritualului magic. Existau zile
favorabile gi nefavorabile pentru ritualul respectiv.
3. Astrologia
inci din perioada lui Alexandru cel Mare, astrologia a inceput
s[ ia locul credintei in vechii zei gi iu vechile oracole. Sistemul ei
bine perfecfionat reprezint[ un rezultat al sincretismului, care are
rdddcini caldeene, egiptene pi grecegti. Din Babilon provine ideea
fundamentald a legdturii existente intre orice astru ceresc, dar
mai ales intre orice planetd gi un zeu special, ale cdrui insugiri
sunt atribuite astnrlui sau planetei respective. O altd concepfie,
potrivit c[reia fenomenele ceregti ar reprezenta semne prevestitoare
pentru evenimentele de pe pim6nt, ba chiar cd le-ar produce pe
acestea, poate fi corelatd cu vechea credin$ greceascd c5, de
pildd, schimbdrile atmosferice ar fi cauzate de agtrii ceregti.
Astrologia a primit aspectul sdu aparent gtiinfific prin relatia sa cu
matematica gi astronomia, mai ales dacd avem in vedere cd vechii
romani ii desemnau pe astronomi ca ,,tnathelnatic1".
Ajunsd la apogeul siu in perioada imperiali, astrologia nu
reprezenta, totugi, o structurd unitar6. A rdmas pe mai departe
valabild distinclia dintre astrologia strict gtiinlificd gi astrolol
populard. Astrologii se considerau, in general, sacerdo;i, ,,ini1i
intr-o qtiinld divin[", consemnind toate acfiunile celor n
importanfi agtri in texte de invifflturr inaccesibile celor neiniliz
Fiecirui astru i-au fost repartizate anumite regiuni, perioade
timp, animale, plante, oameni, insuqiri, actiuni gi multe altele.
conceptia astrologilor, intre macrocosmos qi microcosmos ar eril
o solidaritate universalS, aga incdt orice intdmplare sau evenirnr
poate fi prognozat cu exactitate. Desigur, in spatele unei asemen
conceplii se afld invdldtura de oriline asiro-babiloniand desp
,,simpatia" cosmic[.
Trebuie fhcut[, ins[, o distinc]ie clard intre astrologia universi
gi cea individuald. Cea dint6i ne oferi informalii legate de difeq
regiuni, popoare, ora$e etc. Ea se preocupl, in principal,
catastrofe naturale gi rizboaie, dar gi de prognozarea vremii, dr
intr-o mlsur[ mai mic6. Astrologia individuald, in schimb, es
preocupatd de tot ceea ce-l privegte pe om ca individ. in ba
horoscopului intocmit chiar din momentul nagterii, aceastd astrolo6
face preziceri privind structura trupului pi sufletului, privind fizic
gi caracterul individului respectiv, privind durata de viafi, privir
plrinfii gi fiafii, avere, cdsdtorie, copii, prieteni, profesie etc.
Atitudinea statului fa[E de astrologie n-a fost unitar6. La Ror:
a existat aproape totdeauna o atitudine critica fa{[ de aceasl
Astfel, imp6rafii Augustus, Tiberius, Nero, Domilian qi aproal
tofi ceilalli impirali pand la constantius qi valentinian au reinnr
vechiul edict din anul 138 i.d.Hr., prin care astrologilor cardee
li se ordonase sd pdrdseascd Roma gi Italia in termen de l0 zil
o asemenea atitudine critici fafi de astrologie era fundamentar
desigur, politic. Informaliile astrologice privind via(a impdratul
puteau periclita chiar viala imperiului.
Astrologia n-a rispdndit doar o noui imagine despre lume,
a nodificat Si vecltiul panteon greco-roman. indatd ce ze
Olimpului au fost absorbifi de citre agtrii ceregti, iar Saturn
Jupiter au devenit planete, ei gi-au pierdut, desigur, caracterul l
primordial. DivinitSIile strict astrologice nu s-au bucura
indubitabil, niciodati de un cult, exceptdnd cazur mithraismult

04 Istoria Ei filosofia religiei la popoarele antice
) excepfie pot fi considerate doar cultul Soarelui Si culnl zeului
lion, strins corelate cu zeul Mithras.
Ziua intemeierii templului roman al Soarelui, respectiv 25
ecembrie, avea sd devind pe mai departe sdrbitoarea de nagtere
lui Sol invictus, pe care implratul Iulian avea s-o decreteze
irept dies natalis Solis Invicti (ziua de naptere a Soarelui invincibil).
rlult mai abstract decdt zeul Soarelui era zeul Aion, o personificare
. nofiunii de ,,timp" gi ,,vegnicie". Acest nou zeu apare mai intii
n Siria gi Fenicia, unde se ascundea in spatele zeului Chronos
:are era cinstit ca zelu intemeietor al oragelor Byblos gi Berytos.
)upi aceea, in timpul Ptolemeilor, Aion apare ca zeu protector al
rragului Alexandria. Aici, punctul central al cultului s[u il
'eprezenta sdrbdtoarea anual6 din noaptea de 5 - 6 ianuarie. De
a Alexandria, cultul zeului Aion a ajuns la Rorta, unde incepdnd
:u secolul I i.d.Hr. acest zeu a fost identificat cu vechiul zeu
'oman Janus, zeul inceputului gi sffirgitului. De altfel, corelat cu
Icest zeu a gi apdrut ideea despre stdpdnirea eternd a Romei, intr-
rn nou saeculutn, intr-un nou aion, intt-o noud erd marcatl de
race, de fericire, despre care vorbesc mai ales Vergiliu gi Horafiu.
l. Mantica
Vechii greci credeau ci mantica ar fi un dar fEcut de zei
>amenilor incd din timpurile primordiale. Mai tdrziu, filosofii
ionieni ai naturii au respins rnantica, ca gi epicureenii, dar a fost
;usfinutd de cltre Pitagora, Empedocle, Socrate gi Platon.
Asemenea magiei, gi mantica presupunea indeplinirea prealabild
r unor condilii de cdtre cei ce o practicau. De obicei, oracolele
puteau fi s[vfirgite doar in anumite zile gi locuri, cel mai frecvent
in apropierea unor izvoare sau cratere. Tot la fel, aptitudinile
Jivinatorii erau apanajul strict al anumitor familii de prezicdtori gi
al unor categorii sacerdotale. Ca o condilie individualE, pretutindeni
manticul trebuia sd se supuni unor ritualuri precise de purificare,
sI evite anumite mdnciruri gi sI respecte un regim aspru de
abstinenld sexual6. in templele oraculare trebuia adus6 mai int6i
o jertfE. Pentru divinafia privati, momentele cele mai potrivite
erau socotite acelea c6nd sufletul se desprinde de trup, adicd
momentul rno(ii sau, la fel de bine, in timpul somnului de noapte,
Retigiile sincretiste eleniste 405
dar mai ales dupi miezul nopfii. Ca mediumi mantici erau folosili
in special copii gi tineri aflati la virsta pubertdfii, acegtia fiind
considerali ?ncd puri.
Zeul propriu-zis al oracolelor grece$ti nu era, dup[ cum se
gtie, Zeus, ci Apollo, ale c6rui oracole erau rdspindite in intreaga
Iume greceascd. ln Delphi, principatul sdu loc de cult, zeul Apollo
venit, probabil, din Asia Micd, a inlocuit cultul zeilei p6mflntului
Ge. Pythia, renumitul medium de h oracolul din Delphi, a fost
adusi, probabil, gi ea tot din Asia Mic6.
Pe parcurs, dupd ce vechile oiacole gi-au pierdut mult din
renumele de odinioar[, s-au impus tot mai mult colecfiile de
oracole scise care aveau sd devind gi mijtoc eficace de propagandd
religioasd gi politicl in toate pdrfile. Reamintim aici, firegte, vestitele
Cdrli sibiline care s-au r6spdndit de-a lungul secolelor ajung6nd
in cele din urmd pi la Roma. Multi profeli anonimi pretindeau cE
vorbesc in numele strdvechii Sibylle. Pentru orientali, oracolele
sibiline reprezentau cea mai potriviti fonnl de literatur6 prin care
igi puteau exprima propriile lor idei religioase, dar gi rezistenfa
lor ascuns6 impotriva Romei. Din pdcate, s-au pdstrat doar
Sibilinele iudeo-crestine, a ciror vechime nu trece insd de secolul
al ll-lea i.d.Hr. Ele sunt dominate de idei apocaliptice, culmindnd
cu prezicerea c6derii Romei. in perioada imperiald de mai tdrziu,
alituri de Sibiline, au mai existat gi aga-numitele Oracula Chaldaica
din timpul impdratului Marc Aurelius. S-au pdstrat in scrierile
neoplatonicilor, fiind socotite, nu fird dreptate, drept ,,Biblia"
acestora. Scopul lor era de a justifica teurgia. Ar putea fi desemnate
ca o formd de gnoz6 pdg0n6. ,r.,'.'l
O alti formi de mantic6, larg risp6ndit6, era mantica oniricd.
insugi Cicero, invocflnd pe Socrate, Platon, Aristotel etc., frcea
referire la caracterul divin al viselor. De asemenea, Plinius sustinea
cI in timpul viselor sufletul plrdsea pe cel adormit 9i migra prin cele
mai indepdrtate locuri. Dupd cum reularca Apollonius din Thyana,
interprelii viselor obignuiau si selecteze doar acele vise pe care cel
adormit le avea spre dimineafi, cdnd nu se mai afla sub influenfa
vinului consumat seara. De asemenea, cel ce dorea si aibi un vis
mantic hebuia sd se abfind de Ia orice mdnciruri greu digerabile.

406 Istoria pi filosofia religiei la popoarele antice
Dar gi sufletele morfilor puteau dirui anumite vise mantice.
Pentru a avea parte de ele, unii dormeau pe morminte sau la aga*
numitele ,,intrdri in Hades"o ori ziboveau acolo in stare de veghe
pentru a fi inspirafi.
Firegte, mai existau gi alte multe mijloace utilizate in
manticd. De pild[, manticii apelau frecvent la arta
interpretirii a tot felul de semne exterioare pentru a prezice
viitorul. inci din vremea lui Homer, dar gi in perioada la
care ne referim, era'u studiate gi interpretate multe fenomene
ale naturii: tunetul, fulgerul ;i curcubeul, mai tdrziu
eclipsele de soare qi luni, constelaliile de agtri, cometele,
meteorii etc. De pild6, fulgerele pi tunetele venite din partea
dreapti insemnau noroc, pe ctnd cele din partea stdngd,
nenorocire. De asemenea, erau interpretate qi o multrime de
semne legate de flacdra focului qi fumul care se rispdndea,
de cregterea rapidd sau ofilirsa unor plante, de zborul gi
tipitul vulturului sau al anumitor p5s6ri rdpitoare de noapte.
Anumite animale, cum ar fi piianjenii, iepurii gi pisicile
insemnau nenorocire, pe ctnd cerboaica, albinele gi furnicile
aduceau noroc.
ln afard de acestea, un rol important in mantici il juca pi
interpretarea anumitor fenomene ce apdreau la gi in lumina ldmpii
in ap6 sau in diferite oglinzi magice. Insistdnd indelung, manticii
credeau c6 v6d acolo zei, demoni sau suflete ale mo4ilor. in
viala privatd se practica aga-numita hidromanticS, constdnd in
aruncarea unor alune in apd gi in observarea qi interpretarea felului
cum acestea pluteau sau se scufundau.
5. Cultut eroilor qi morfilor
Rddlcinile cultului grecesc se afl6 chiar in cultul mo4ilor din
perioada miceniand, un cult.adus pentru membrii decedati ai
familiilor conducdtoare. Toate oragele sau coloniile nou intemeiate
igi primeau eroii lor fondatori, care so bucurau de un cult deosebit.
in perioada clasici, eroi erau consideratri gi apdritorii justitiei $i
cei care-i pedepseau pe cei ce incilcau legea. Treptat, profilul
eroului s-a schimbat: erou era acela care avea puteri ,,terapeutice",
cel care ii proteja pe agricultori pi pe crescdtorii de animale.
Orice ora$ avea voie s[ ,,eroizeze" (a$qporf (etv) anurn
cetdleni cu merite deosebite, dupl moartea acestora. Eroii er
considerafi a fi in acelagi timp oameni gi zei.
Cultul eroului se concentra, in mod frresc, asupra mormAntul
acestuia. Deseori, mormAntul se afla in templu sau in jurul templu,
unei divinitili cunoscute. in eventualitatea in care morm6ntul
afla in cAmp liber, deasupra sa se construia o capel6 mici,
aga-numit heroon sau un templu. in toat[ complexitatea s
dispun0nd de o statuie a eroului respectiv gi de un altar. Spafr
sacru al eroului (c6pevo6) era plantat, de regul6, cu arbori
lnconjurat de un zid, Cel mai important lucru pentru cultul eroul
respectiv il reprezenta indispensabila groapd sacrificial6, in ca
se scurgea s6ngele animalelor sacrificate gi erau aruncate celela
ofrande sacrficiale. De menfionat, din camea animalelor sacrificr
nu se consuma nimic, pentru cE era consacrat6 fiinfelor htoni<
Ulterior, locul jertfelor a fost preluat de fructe, prdjituri etc.
in perioada elenistd, nenumlratele obiecte puse in mormd
din averea celui decedat au devenit formalitdfi nesemnificativ
in locul jertfei sacrificate a ap5rut un cult spiritualizat al mor[ik
asigurat 9i indeplinit de anumite fundalii Si asociayii. Mulli oame
avufi donau un capital in bani sau pdm6nt, ale cdror dobflnzi s
venituri erau folosite de urmapi sau de asociafia respectivd pent
ingrijirea morm6ntului gi pentru comemorarea celui decedat.
acest fel, s*a ajuns la constituirea unor asociafii familia
independente. Asemenea asocialii existau, practic, in Grecia in
din secolul IV i.d.Hr. Perioada de glorie a unor astfel de asocia
private a fost atinsi in timpul imperiului, pe pdm6nt roman. D
asernenea asociafii {Eceau parte, cel mai frecvent, clase socia
inferioare, dar mai ales cele provenite din ldri strdine. pe acest
Ie uneau nenurndrate interese comune: cinstirea aceluiapi ze
aceeagi profesie (megtegugari, negustori, cdntdrefi, actori etc
aceeagi gcoali etc. Aproape toate asociafiile ipi alegeu un zeu si
un erou ca patron, c[ruia ii consacrau un cult mai mult sau m
pufin r6sp6ndit. Cel mai frecvent, in aceastd ipostazd, este intAn
Dionysos. Nu arareori asocia;ia respectivd poseda un loc comt
de inmorm6ntare sau un monument comult pentru incinerare. I
4r

t08 Istoria gi filosofia religiei la popoarele antice
;uporta, cel pufin parfial, costurile pentru inmorm0ntare gi pentru
Lngrijirea mormdntului. in afar[ de aceasta, mo(ii erau cinstifi prin
rspefe comemorative care aveau loc aproape anual in localul asociafiei.
II. MISTERELE ELENISTE ORTENTALE
[. Misterele frigiene
n) Cybele 9i Attis
Marea zei{i-mam[ Cybele gi acolitul ei, t6ndrul zeu Attis, sunt
rriginari din Asia Mic6, cultul lor fiind larg r6spindit in Frigia, Lidia
;i Galatia. Centrul acestui cult se afla in oragul Persinunt.
S[rbdtorile de iniliere aveau loc c5tre echinocfiul de primlvari,
intre 17 gi 27 martie. Pe data de 15 martie, consemnatd in
:alendarul roman sub numele de ,,intrarea trestiei"( canna intrat),
;onfreria cannoforilor aducea, cu mare pomp6, la templul zeifei
Cybele de pe Palatin trestii tiiate, cu siguranfd, de pe malul rdului
Almo, un afluent at Tibrului. Ceremonialul prevedea gi sacrificiul
unui taur de gase ani, executat de arihigal/, marele preot al zeilei,
pentru belpugul c0mpurilor. Dup[ papte zile, membrii confreriei
dendroforilor slvdrgeau ceremonia,,intrlrii arborelui" (arbor intrat),
aducdnd din pidure un pin tdiat. Trunchiul acestuia era acoperit
cu bandaje, ca un cadavru, av6nd prins6 la mijloc o imagine a lui
Attis. Desigur, arborele il reprezenta pe zeul Attis mort. Semnifica[ia
celor doui ,,intrdri" ar fi urmltoarea: pe timpul iernii, in trestie 9i
mai ales in pin se concentrau fo4ele vii ale naturii, spiritul vegetaliei;
in ele trebuia cEutat principiul vielii spre a fi risp6ndit prin intermediul
sacrificiului gi pentru a fi stimulati astfel fecunditatea plm6ntului.
Apa se pi explic6, de altf'el, de ce se spunea despre zeu cd murise
sub un pin sau cA se metamorlozase in pin.
Pe 24 martie, ,,ziua s6ngelui" (dl'es sanguinis), avea loc marea
iniliere sacedotald, cdnd zeila Cybele iqi recruta preofii (SalD.
Pentru aceastd zi, neofilii trebuiau sd se supun6 unor restric{ii
speciale timp de noud zile: abstinen[[ sexual6, interdicfia
consumdrii p6inii gi a mai tuturor produselor vegetale, dar mai
ales a cerealelor gi preparatelor din ele etc. Explicalia este simplS:
ei se ablineau sd consulne produse vegetale in general gi cereale
in special, fiindc6, din clipa in care trestiile pi pinul au fost t6iate,
zeul vegetafiei - Attis era considerat mort din punct de vedere
mistic iar, pe de altd parte, el era indentificat cu, spicul secerat.
,,Ziva sdngelui" pare sd fi fost o ceremonie de doliu desffiguratd
cu mare zarvd. Preofii pi candidatii la inifierea sacerdotalE se
int6ritau impreunE, ajungindu-se pin6 la o crizi de nebunie
colectivi. intr-rur zgomot infemal de fluiere, chimvale gi tambwine,
ei se lSsau pradd unor dansuri frenetice, se biciuiau pdn[ la sdnge,
igi crestau bratele cu cufite, firia lo1 {Ecindu-i, intr-o mdsurd mai
mici sau mai mare, sE nu mai simtd'loviturile pe care gi le aplicau.
in acest vacarm infemal, unul dintre neofi1i, slujindu-se de un cutit
din piatr[, ipi amputa cu iufeald organele bdrbdtegti aare erau aduse
ca ofrand[ zeilei. Semnificafia acestui act era aceea c[ galft sunt
preolii zeilei-mame pi c[ ea ii aduce in slujbb sa prin castrare.
Dup6 incheierea acestor rituri singeroase, pinul*Attis era
cobordt in cavoul din templu gi rimdnea acolo p6ni anul urmltor.
Urma ,,ziua veseliei" (Hilana). Dupd lamentafiile funebre din
noaptea de 24 spre 25 martie q$a_brusq o explozie de bucurie,
rn zon, cano era anunlaffi manle nu avea
loc nici o ceremonie, aceasta fiind ziua ,,odihnei" (requietio), iar
a doua zi avea loc marea procesiune a Cybelei la riul Almo
pentru imb6ier - lavatio. in fruntea procesiunii se aflau
quindecerivirii, iar personalitdlile romane de vazd erau mfindre
s6 meargi desculle inaintea carului pe care era agezat[ statuia din
argint reprezentdnd-o pe Cybele. Dupd imbdiere, zeila se intorcea
in cetate gi se indrepta spre templu sub o ploaie de flori.
Dupd unii autori, inilierile aveau, .loc, pe 28 martie; acum,
neofitul era sanctificat cu sdngele unui taur (taurobolium) sau
berbec (cibolium) jertfit. Textele epigrafice dovedesc cd tauroboliul
gi criboliul se celebrau fie pentru credinciogii asupra cdrora s6"ngele
victimei era v[rsat direct, fie in cinstea unor persoane absente,
a$a cum se int0mpla c6nd em vorba de impf,rat. Probabil, jertfa
inlocuia ritul de automutilare a iniliatului, deoarece acesta oferea
organele genitale ale jertfei ze(ei Cybele. At6t tauroboliile c0t gi
criboliile erau nigte rituri ale regenerdrii, ale renagterii intru

410 Istoria Si filosofia religiei la popoaiele antice
eternitate. Cu toate acestea, anumite taurobolii private erau
reinnoite la capdtul a doudzeci de ani, ca gi c0nd eficacitatea lor
nu depdgea aceastd durat6, sau trebuia sd fie interit6 atunci.
b) Sabazios
Tot din Frigia gi inrudit, de altfel, cu cultul lui Cybele-Attis
provine gi cultul misteric al lui Sabazios, numit gi Savazios sau
Sabos. Prin secolul al V-lea i.d.Hr., acest cult a ajuns la Atena, iar
mai t6rziu s-a rdspdndit in Imperiul Roman, insd {Erd a se bucura
de prestigiul cultulul' Cybele - Attis. Iudeii din Asia Mic6 il
indentificau pe Iahve ca Dumnezeu al sabatului cu Sabazios, un
sincretism int6nlit gi la Roma deja in anul 139 i.d.Hr. Inilierile
aveau gi ele un caracter sincretist, a$a cum reiese dn picturile de
la Roma dat0nd de pe la mijlocul veacului al III-lea d.Hr. Astfel,
un inger bun (angelus bonus) ii conduce pe cei inifiati la ospdful
festiv al celor ,,ferici1i", dupl moarte, in lumea de dincolo. Dar,
iniliatul in misterele lui Sabazios avea parte de o ,,pregustare" a
acestei atmosfere din lumea de dincolo cu prilejul ospdlului sacru
care marca sfhr;itul inilierii nocturne la care participase. ln centd
riturilor misterice se afla parpele, ca reprezentant al zeului.l Cel ce
se inilia ipi punea garpele in sdn, simbolizdnd prin aceasta unirea
sa in iubire cu divinitatea. De asemenea, riturile de purificare
jucau un rol insemnat. In cadrul unor procesiuni festive,
acompaniat de muzic6, dansdnd frenetic Ai cu strigite extatice
(-Evoi, Saboi !'), cel ce se inilia purta cu sine intr-o lad[ garpele
sacru pi liknon-ril, coqul sacru cu primiliile cerealiere.
2. Misterele siriene
a) Adonis
Prezenla zeului fenician al vegetaliei, Adonis, al cdrui loc
principal de cult se afla in orapul fenician Byblos, este atestati ?n
Grecia anticd chiar din secolul al VII-lea ?.d.Hr. Aici, mitul siu
primegte trdsdturi pregnant grecegti. Existi, practic, dou5 variante
ale mitului grecizat ale acestui zeu oriental. intr-o prim6 variantd,
se arati cum Persefona nu mai vrea sd renunle la Adonis care ?i
fusese incredin[at de cdrte Afrodita, aga inc6t Zeus insugi va
trebui sd aplaneze conflictul. El hotlrdgte ca Adonis sI aparfind,
in egalS misur[, fieclreia dintre cele doud zeile c6te o jumEtate
de an. Mai frecvent prezentati, insd, este cea de-a doua varian
care are trisdturi mult mai vechi gi potrivit cireia Adonis, iubir
Afroditei, este r6nit la v6nitoare de cltre un mistref.
Pentru cultul consacrat zeului, importante sunt doar moart
gi doliul dupi moartea acestuia, la care particip[ intreaga natut
Sdrbdtoarea consacratl zeului, Adoniile, dura doud zile gi av
loc in fiecare an vara. in prima zi, avea loc o reprezentare,
cadrul cdreia mullimii adunate ii era ardtatd nunta lui Adonis
Afrodita. Pe covorage purpurii, incopjurate de aur, fildeg gi fru<
specifice sezonului de varS se aflau doud pipugi din lemn, deasup
cS.rora fluhrau amoraqi. Aceasti zi era, practic, o zi de bucur
pentru femei, care erau adoratorii propriu-zigi ai tAndrului zet.
doua zi urma jelirea zeului decedat. Cu gesturi disperate, feme:
il purtau pe Adonis mort spre malul m[rii. Totugi, bocetele lor r
aveau doar o notl de jale ad6nc6, ci qi de ruglciune, pentru
zeul iubit sI se intoarc[ dup[ trecerea unui an.
Mult mai tdrziu, deja in perioada cregtini, in prima zi
Adoniilor aveau loc bocetele gi se aduceau jertfele respectil
pentru ca a doua zi sd se sdrbdtoreascd ziua invierii zeului * ca
zi a regeneririi gi revigordrii naturii - cdnd femeile trebuiau
apard cu pdrul tuns.
b) Dea Syria
Pe Eufrat, in Hierapolis, strivechea zeild tribali Atargatis av
un renumit sanctuar. Ca sofie a lui Hadad, ea era o divinitate
procreerii gi fecunditetii. Falusul, ca semn al forfei virile, fEc,
parte dintre simbolurile ei de cult. Datoritd acestei insugiri, ea
devenit ?ncd de timpuriu o zeill a naturii, ba chiar o zei[[ panteis
a destinului care conduce viafa oamenilor qi cursul lucrurilor.
aceasti calitate, in secolele III - II i.d.Hr., ea a fost adusd r
anumili sclavi sirieni in porturile grecegti, Ia Delos, in Sicilia gi
Roma, ajungdnd, in cele din urmd, prin intermediul trupel
orientale, sub numele de Dea Syria, p6nd in Britania.
Misterele consacrate zeilei sunt confirmate prin documen
dat6nd doar de prin secolul I i.d.Hr., dar este sigur ci ele avet
loc incd cu mult timp inainte la Delos, unde sanctuarul ei dispunr
de un teatru. De asemenea, existd infonnatii despre preofii cergetc

br2 Istoria pi filosofia religiei la popoarele antice
ai zeilei, care peregrinau cu o statuie a zeilei purtatd de un asin
pe Ia farI, incasdnd de la spectatori bani pentru dansurile lor
extatice sdngeroase gi pentru oracolele lor.
intre altele, cultul consacrat zeilei incearcd sI promoyeze ca
experienf[ religioasd senzualul, actul sexual prin prostitufia sacrd
gi prin autocastrarea orgiasticd, promildnd adepfilor fericirea gi
siguranfa zeilor.
c) Jupiter Dolichenus
in Doliche, un ordgel din nordul Siriei, era adorat in perioada
romand un zeu reprezentat, de obicei, agezat pe un taur care
alerga spre dreapta. El linea in mina stdngd un tr6snet, in mina
dreaptd ridicati o secure cu tiig dublu, purtind pe cap o bonet[
frigiand gi fiind bine inarmat. inci de pe vremea lui Vespasian,
acest zeu a fost dus de citre soldafii, negustorii gi sclavii sirieni
in Occident, unde a pdtruns sub numele de Jupiter Dolichenus
pind in regiunea Rinului, ba chiar ptni in Galia gi Britania.
Adoratorii sdi, in general soldafii din legiunile romane, se numeau
intre ei ,,frali" (fratres) gi se considerau ,,alegi" ai zeului Jupiter
Dolichenus. De reguld, templele sale dispuneau de o fEntdnd sau
de o cisternd, utilizat[ pentru purificirile cultice. De asemenea,
ele dispuneau gi de un fel de cristelnild. in cadrul procesiunilor
lestive era purtatl cu mare pomp6 statuia zeului.
3. Misterele egiptene. Isis gi Serapis
Propagat Ia inceput in Asia MicX pi in Grecia, cultul misteric
al lui Isis gi Serapis (numele acestuia din urmi este derivat, in
general, de la Oserapls, adic6 ,,Osiris-Apis") a pdtruns in Italia in
secolul al Il-lea i.d.Hr. gi la Roma la inceputul secolului I i.d.Hr.
Acest cult egiptean a dobindit o aga mare popularitate, inc6t de
mai multe ori romanii s-au opus violent hot[rdrilor Senatului de a
demola templele consacrate lui. Aidoma celorlalte mistere ale
perioadei elenistice gi imperiale, misterele egiptene dispuneau de
sdrbdtori publice, un cult zilnic qi rituri secrete. in ce privegte
inilierea, pe buni dreptate, mirturia lui Apuleius din cartea a XI-
a a Metamorfozelor este socotit[ cel mai serios document din
literatura antic[ cu privire Ia mistere.
in Egiptul antic, a$a cum am mai vdzut, exista o credinli
puternicl in posibilitatea identificdrii cu Osiris (Serapis) a celui
decedat. Prin inifierea sa in mistere, insd, neofitul putea dob6ndi
incd din viata actuald aceasti identificare misticd cu zeul; dup[
cum Osiris a fost ,,inviat" de zeila Isis, tot la fel gi cel ce se inifia
putea fi ,divinizat" gi, astfel, ,,inviaf' de citre aceeagi zeilfl.
Templele isiace aveau nigte incdperi unde locuiau cei ce se
pregiteau pentru iniliere, ducind c viafi de-a dreptul monasticd,
p0ni ln momentul in care zeila irt6dgi ii chema la iniliere. Sub
Ptolemei, neofilii tr5iau in serapeim c'a nigte adevdrali pustnici,
iar ,,captivitatea" Ior, desigur voluntarE, putea dura chiar ani de-a
rindul, daci Isis nu catadicsea sI-i cheme la inilierea doriti.
C6nd era chemat, candidatul, insofit de cohorta sacri a
inifiafilor, era condus mai intdi de marele preot pin6 la bdile
aflate in apropierea imediat[ a templului; acolo era cufundat in
apd, iar marele preot turna peste el ap6 din toate pdrfile, invocdndu-
i pe zei. Era vorba, firegte, de un rit de purificare, dar gi de
regenerare. in continuare, preotul in flcea candidatului o
admoniliune secretd gi, in fala asistentei, ii impunea cu voce tare
o abstinenfd de la came gi de la vin pentru zece zile. DupI aceste
zece zile, la apusul soarelui, se celebra inilierea propriu-zis[.
Ritualul inilierii era, in fapt, strivechiul ritual osirian al
funeraliilor, ritual ce se aplica faraonului in viaf6. De data aceasta,
el era aplicat celor ce se iniliau, pentru ca ei sd intre in comuniune
cu Osiris gi sI se imp6rtdgeasc6 din nemurirea sa. Cu acest prilej,
candidatul la inifiere era plimbat, cu certitudine, prin nigte incdperi
in care lumea celor morfi era reprodusi 'ln picturi sau sculpturi,
acesta fiind ferm convins c[ se afl6 iu lumea morfilor stlpdnit[
de insugi Osiris.
Dimineafa, candidatul reapirea in templu, unde erau celebrate
riturile obignuite ale cultului, celelalte acte ale ceremonialului
inilierii nemaifiind secrete. Acoperit cu doulsprezece vegminte
sacre (figurdnd probabil mersul anual al Soarelui gi cele
douisprezece luni ale anului), el venea in mijlocul templului,
unde era pregdtit6 o estradd din lemn, in fala statuii lui Isis. Era

414 lstoria gi filosofia retigiei la popoarele antice
vorba de ceremonia ,,intronrrii regale?', transformatd intr-o apateoza
a iniliatului. ,,Renagterea,, sau ,,invierea,, celui ce ,,murise,,,
asemenea lui osiris, se incheia printr-un osp[] cu mAncdruri alese.
4. Misterele persane. Mithraismul
cultul zeului Mithra dateazd de la inceputurile poporului indo-
iranian. In sh[vechiul panteon vedic din India cit gi in religia
persan[, Mithra apare cdnd aldturi de zeul varuna, c0nd ar[turi
de Ahura Mazda, ca zev al luminii gi adev[rurui. in forma in care
a pitruns gi s-a rasptndit'in rmperiul Roman, cultul lui Mithra nu
avea nimic comun cu o religie nafional[. spre deosebire de alte
culte orientale prezente in epoca elenistE, .l ..p..renta un cult
absolut de misterii, cu alte cuvinte era celebrat numai de initiali qi
penffu initiafi. intr-un cuvdnt, cultul mithraic era un cult absolut
inchis, era un cult de confrerie. pe de alt[ parte, confreriile sale
igi recrutau membri exclusiv din rdndul birbalilor, femeile fiind
excluse de la iniliere.
sanctuarele lui Mithra erau, prin defini1ie, nigte pegteri. Ele prstrau
numele de pegteri pi incercau sd p6streze deopotrivd caracterul, forma
gi propo4iile acestora. Erau nigte grote naturale, cavitdtri la care era
adaptat6 o constructie, nigte beciuri pi, de asemenea, nipte edificii nu
prea inalte gi a c5ror incdpere principald era totdeauna o criptr, o
cameri boltitr care reprezenta firmamentul, dar care rdmanea gi se
numea pe mai departe pqterd sau grotd.
Fericitrsl leronint gi numeroase inscripfii ne prezintd numele celor
gapte grade de iniliere in misterele mithraice: Corb (corax), Sofie
(nymphus), Soldat (miles), Leu (Ieo), persan (perses), Sol al Soarelui
(heliodromus) gi Pdrinte (Pater). F. cumont presupune cr cele gapte
grade ale initrierilor mithraice fliseserd stabilite pornindu-se de la
cele gapte planete ocrotitoare ale lor gi cd ele corespundeau ,,celor
papte sfere planetare pe care sufletul era nevoit s[ le traverseze spre
a ajunge Ia sdlagul preafericililof', adic6 al celor pe deplin ini1ia1i.
cele gapte planete ocrotitoare ale treptelor de initriere erau urmatoarele:
Mercur - Corb, Venus - Sofie, Marte * Soldat, Jupiter - Leu, Lun6
- Pcrsan, Soare * Sol al Soarelui gi Satum - pdrinte.
Admiterea ln primele grade iniliatice era acordati inclusiv
copiilor, incep0nd de la vArsta de qapte ani. Acegtia primeau, in
prealabil, o anumitd educafie religioas6 qi invifau imnuri gi cdnte
Comunitatea celor initiati cuprindea doui grupdri: ,,slujitori,,
,Barticipanfi", din rAndul celor din urmd fEcAnd parte inilialli
la gradul Leu in sus.
Din p[cate, nu se cunosc prea multe detalii despre inilierile
fiecare treapti. Teftulian amintegte de o anume form6 de ,,botr
care avea, probabil, menirea de a-l introduce pe neofit in nc
viati, Este posibil ca acest ritual s6-l fi vizat pe neofitul care
pregdtea si devind Soldat. Apoi, Soidatului i se inmena o corou
pe care el trebuia sd o refuze, spundnd cd ,,Mithra este singura
coroand", dupl cum menfioneazd Tertulian. in continuare, el r
insemnat pe frunte cu un fier ropu sau purificat cu o fEclie aprin
Inilierea in treapta de Leu prevedea tumarea de miere in palm,
candidatului, ung6ndu-i-se totodat[ cu miere limba, pentru
mierea era consideratd hrana celor sfinli pi a nou-n6sculilor, r
cum aratd Porphir.
confonn unei informalii cregtine furnizate de pseudo-Augus
(Quaesf. vet. et novi Test., ll4,l2) di, veacul al lV-lea, ce1
pregdtiti pentru i,iliere li se legau ochii, fiind inconjurali de
ceatd de dansatori frenetici, dintre care unii incercau si im
fipdtul corbilor, iar al1ii r[geau asefilenea reiror. Allii aveau m6in
legate cu- intestine de gdini gi trebuiau sd sard peste un qanf p,
cu ap6. in fine, ap[rea cineva cu o spadd, tiia intestinete gi
declara eliberator.
Aga cum reiese din anumite scene de iniliere pictate
mithreun-tni, cum ar fi acela de la capua, este evident cd
cadrul acestor mistere aveau loc ai anumite confiuntdri inifiatic
intr-una dintre aceste scene, cel pregdtit pentru iniliere ufor. g,
stand jos, legat la ochi gi, probabil, cu miinile legate ia spar
Mystagogul apare apropiindu-se de el pe la spate, parc[ dorir
s5-l imbrdnceascd inainte. in fafd este prezentat un sacerdot,
vegm6nt oriental, cu o bonetd frigian5 pe cap qi cu o spadi
direclia captivului. De asemenea, se ptie cE iespectivul candid
Ia iniliere trebuia sd asiste la un omor simulat, dupr care i
arlta o spadd pdtati de s6ngele presupusei victime.

416 Istoria pi filosofia religiei la popoarele antice
Degi aceste imagini prezint[ multe scene care contrasteazd
realmente cu bunul sim{ religios, totugi Ernest Renan {ine sE
supraevalueze mithraismul gi posibltIlile sale de universalizare,
dac6 contextul istoric i-ar fi fost mai favorabil; ,,Dacd, cregtinismul
ar fi fost oprit in cre$terea sa de weo boalS mortald, lumea ar fi fost
mithraistd". Firegte, afirmafia sa se coreleazd cu prestigiul gi
popularitatea de care se bucurau misterele mithraice in secolele III -
IV d.Hr.; el era foarte impresionat de r[spdndirea lor masivd in toate
provinciile Imperiului Roman. Dar, apa cum subliniazd Mircea Eliade,
qJrebuie refinut foarte bine faptul c[ mithraismul, spre deosebire de
multe alte mistere, nu admitea femeile la iniliere. Or, o asemenea
interdictie fEcea dificil[, dac[ nu imposibilS, convertirea lumii la
mithraism gi, cu at6t mai putin, tinerea pasului cu cregtinismul.
Unii Sfinfi Pirinli gi scriitori bisericegti din primele veacuri
creqtine au infierat puternic mithraismul pentru practicile sale.
Astfel, Sfdntul Grigorie de Nazianz se referea la ,,chinurile gi
cauteriz6rile mistice" (Or. IV, adversus lulian., 70) la care erau
supugi cei ce se iniliau in misterele lui Mithra, avdnd in vedere
treapta de Soldat, care presupunea ritul insemn6rii cu fierul inrogit
pe frunte a neofitului; dupd aceea, Tertulian se refer6 gi el la
,,ofranda p6inii" gi a ,,apei" din mithraism, pe care o socotea o
irnitalie diabolicd a ,,euharistiei" din cregtinism, Sfhntul lustin
Martirul Si Filosoful intr-una din apologiile sale, explic6 aceste
asemdn[ri aparente astfel: ,,E ceea ce, pe calea imita[iei, demonii
cei rdi au prescris sd se facd gi in misterele lui Mithra; c[ci in
ceremoniile de iniliere sunt infifigate pdinea pi o cup6 cu ap6,
odatd cu anumite formule pe care voi le qtili sau le puteli afla"
(Apologia I-a, 66; cf. Dialogul cu itrdeul Tifon, 70).
III. FILOSOFIA RELIGIOASA
incE de pe la inceputurile infloririi sale, g6ndirea greceascd
antic6 a abordat problemele religioase dintr-o perspectivl filosofic6
gi a incercat s5 pitrundd in panteonul transmis prin mit pi cinstit
prin cult cu ajutorul raliunii qi al speculaliei. Mai mult decit at6t,
filosofii gi-au insugit tot mai mult problema religiei, ba chiar au
devenit ei ingiqi creatori de idei gi sisteme religioase, contribuind
Relieiile sincretiste eleniste
la dezvoltarea istoriei religioase antice. Risp6ndirea culturii grecegti
gi amestecul ei cu elemente religioase orientale ?n perioada elenistic6
au stimulat acest proces. intre filosofii din aceastS perioadE au
existat critici gi adversari ai religiei, dar li unii care pi-au adus o
contribulie considerabil[ pozitivi pe aceastd linie, Firegte, ne vom
referi doar la sistemele filosofice religioase mai importante.
l. Epicureismul 1.
Epicur din Samos (341'27A i;d.Hr') a intemeiat prin anii
307-306 la Atena o gcoald desemnata, uneori, 9i ca o comunitate
sau sect6, intrucflt igi baza comunitatea de viafl pe un cult interior
al prieteniei. Ca asociafie culturala, aceastd gcoala epicureicd
dispunea de sfirb6tori comune, in prirnul rflnd ziua de nagtere a
intemeietorului ei, de ospefe comemorative gi acte de cult. Socotit
un eliberator de ingrldirile religioase clasice, de iluzii gi team6,
Epicur insuqi a inciput s[ fie cinstit in forme quasireligioase. In
fala adeplilor s5i, el trecea drept un ,,mantuitor".
Din punct de vedere filosofic, Epicur explica aparilia lucrurilor
lumii in unna formdrii unor adevdrate ,,vartejuri" ale atomilor,
carora le atribuia spontaneitate, libertate 9i autodetenninare. in
concepfia sa, existd o infinitate de lumi, dac[ avem in vedere cd
universul este infinit gi cd spaliul gi numIrul atomilor este infinit.
Lumea noastri nu este decdt o parte din acest univers infinit. Pe
de altl parte, spunea el, dacl universul, ca totalitate, este ve9nic,
totugi nenumiratele lumi, cum este 9i a noastr6, sunt produse qi,
in consecinfd, trecitoare.
in baza unei asemenea conceptii rnecaniciste, Epicur a ajuns,
firegte, la ateism. in viziunea sa, lumea este dominati de materie
gi de legile acesteia care exclud, din capul locului, vreo crealie
din nimic cit gi conducerea universului de cltre o anume
Provident6 divinE.
in privinla sufletului, filosoful suslinea cd acesta ar consta din
patru p54i: o materie cald[, una similard aerului, alta simihre suflSrii
pi, in fine, una dinr-o materie anonimi compus6, la rindul ei, din
atomi foafie fini deosebifi de atomii lumii fizice. O atare materie
gdnditd ca suflet este rdsptndita, practic, in tot trupul. in acest fel,
417

418 Istoria Si filosofia religiei Ia popoarele antice
tnsd, Epicur concepea sufletul ca o parte veritabili a trupului, mai
precis ca pe un organ al acestuia gi nu ca pe o entitate distinctd de
acesta, autonomd. Care era destinul sufletului dupi moarte ? in
conceplia sa, el se dezintegra, ca pi trupul, in atomii din care era
compus. Prin urmare, nu poate fi vorba de o nemurire a sufletului.
Paradoxal, degi ateu, Epicur acceptd zeii. ins6 el afirmd ci
acegtia ar fi fiinte trupegti, frumoase, compuse din atomi eterici
gi, in consecinfd, asemdn[tori oamenilor. Mai mult, el le atribuie
chiar gi deosebiri dg seix. Tot paradoxal este la Epicur gi faptul
ctr, degi sunt corporali, asemenea oamenilor, zeii s[i sunt
netrecetori, hdind in spaliile extramundane, departe de schimbirile
din lume gi firI a avea absolut nici o legiturd cu destinul lumilor
qi al omului. El incearc[ si evite aceastd corrtradicfie, susfin6nd
c6 zeii ar avea trup eteric, compus din atomi nespus de transparenfi.
In plan moral, Epicur pornegte de la premisa cI toate fiintele,
inclusiv omul, prin firea lor, tind s[ evite durerea gi si triiasc[
plicerea (d6ov{) care conduce la adevdrata fericire. El era
convins cd orice pldcere in sine este un bun, pe cdnd suferinla
este un rdu. De aceea, el suslinea cd pldcerea trebuie sd devinI
pentru orice inlelept scopul ultim al existentei sale, in timp ce
suferinfa singurul r[u de care trebuie sd se fereascl. in opinia sa,
temeiul tuturor pldcerilor sau al sentimentelor de plicere ar fi
plicerea trupeascd, pldcerea senzoriall. Unul dintre discipolii s6i,
Metrodor, mergea pdnl acolo, incdt afirrna in acest sens: ,,Fiecare
inceput al valorii este pl5cerea burfii, tot produsul plin de
infelepciune ajtinge la sfbrpit la aceasta."
Cu toate acestea, Epicur prefuia gi pldcerea spiituald, inleleasd
ca ataraxia, ca o pldcere provenitd iirr starea de linigte interioard.
Pentru aceasta este nevoie, in conceptia sa, de infelepciune, de
infelegere, in ea av6ndu-gi originea toate virtulile.
Epicureismul a fost reinviat prin anul 200 d.Hr., in timpul
Imperiului, de cdtre Diogene, in provincia Licia. Acesta a fixat
principiile epicureice pe o piatrd descoperitS, de altfel, de cur6nd.
Dar cel ce a influenfat mult cultura anticd qi pe cea modernd in
sensul epicureismului a fost, desigur, poetul Lucretius Carus, mai
ales prin lucrarea sa ,,De rerum natura".
2. Stoicismul
Migcarea filosofici elenisti cea mai considerabil[, care pr
orientarea sa practic[, legat[ de via]d, a inlocuit sistemr
metafizico-speculative ale lui Platon gi Aristotel, a fost stoicism
$coala stoic[ a fost intemeiatd de cdtre Zenon din Kitton (3
- 262 i.d.Hr.), care s-a ndscut in insula Cipru. potrivit concepl
stoice, tot ceea ce existd este corporal, pi anume fie ca princip
,,suferind" (materia), fie ca principiu ,,activ', (fizica), respecl
focul creator, identic cu Logosul *.Dumnezeu
- Zeus. Logosul
creat tot ceea ce este individual din unitatea existenfei primordia
in sensul c5 materia (srn) ca substrat a primit o anume calita
o formd, dar in primul rdnd a primit calitelile sau forme
primordiale ale celor patru elemente (focul, aerul, apa pi pimdntu
care se pot intrepitrunde reciproc. suportul material al focul
este Logosul, ca element creator de via[[, care conservd viafa ,
pe p5mdnt gi penetreaz5 intreg cosmosul. Lumea este un cosm
unitar, continuu gi bine organizat, un organism determinat r
Logos ((Qov l,oylrrirv), care este vegnic ca substan;I, d
care, in calitate de produs al Logosului, este supus gi el disparilie
dupi o perioadd cosmic6, ordinea cosmicd degenereazd gi
reabsorbitl de substanfa primordiald a focului, pentru ca, du1
aceea, prin Logosul creator, care aclioneazd, prin puterile sa
seminale (orcepparrrcoi l,oyor) in toate componentele materit
s[ fie restabilifi, gi anume conform unei legrturi indestructibil
exact aga curn a fost gi mai inainte; fiindci, indiscutabil, ordin,
cosmic[ actual6, ca lucrare a Ratiunii cosmice des6v6rpite, es
cea mai buni dintre cite sunt posibile.
Pentru stoici, Diviniatea este ceva material, motiv pentru ca
fizica gi teologia nu reprezintd dec6t doud modalitali distincte t
a privi spre acelagi obiect. Evident, Divinitatea n-ar mai
divinitate, dacd n-ar dispune de raliune. Dar, in concepfia stoic
rafiunea este gi ea ceva material. prin aceasta, divinitatea-ratiul
guverneazd, in fapt, at6t lumea insuflelita c6t pi pe cea neinsuflefit
In cazul stoicilor, ea poate fi identificatd cu ceva ce insemneai
,,destin", o for!5 cdreia se supull chiar gi zeii.

Istoria gi filosofia religiei la popoarele antice
deplind simplitate. Comparativ cu cel ,,infelept", pentru stoici,
ceilalli oameni, domina;i de instincte gi pasiuni, sunt nigte ,,nebuni",
pentru cE nu sunt condugi de rafiune. De fapt, acolo unde rafiunea
nu domini, ea nici nu exist[.
in pofida unor aspecte cu totul pozitive ale moralei stoice,
totugi n-au int6rziat sd aparl multe critici legate de ea, mai ales in
ce privegte valoarea ei pentru viafa in sine. Opozifia radicalil intre
rational gi instinctual, discrepanfa:iintre,,infelepfi" pi,pebuni"
arat[ mai degrabS metehnele unui iigorism extrem 9i exacerbat.
Cicero (106 - 43 i.d.Hr.) a trandmis pe mai deparle romanilor
concepfia gi atitudinea stoici fa16 de lume 9i via{[. intre adepfii
romani ai stoicismului de mai t6rziu se mai num6ri Seneca (4
i.d.Hr. * 65 d.Hr.), Epictet (cca. 50 - 120 d.Hr.), despre care am
amintit, pi impdratul-filosof Marcus Aureliis (l2l - 180 d'Hr.)'
La acegtia se adaug6, firegte, gi nenumdrati predicatori in materie
de morald gi religie, intrucfit a existat gi o variantd populari a
acestei inv6f5turi 9i filosofii.
3. Neopitagoreismul
Principalii reprezentanfi ai neopitagoreismului sunt: Apollonius
din Thyana, contemporan cu Sfhntul Apostol Pavel, dupd cum
am mai spus, Moderatus din Gades, din aceeaqi perioadd, 9i
Nichomachus din Gerasa, n[scut in Arabia, care a trdit in jurul
anului 140 sau 150 d.Hr.
CaracteristicE pentru neopitagoreici este concepfia lor dualistX,
relafia cu lumea divinului in acte ritualice 9i revelafii, speranfa
intr-o continuare a viefii intr-o lurne mai. bqn6 dincolo de mormdnt
qi o interpretare alegorico-moralizatoare a cultelor tradifionale'
insugi Pitagora este considerat o fiinf6 superioari, care face
revelafii. De asemenea, neopitagoreicii acceptau prezicerile,
interpretarea viselor gi a numerelor, promovdnd totodatd o via[6
rnorali asceticd.
in conceptia lui Apollortius din Thyana, ,,IJnul", adicd
,,Dumnezeu", era distinct de toate cele existente, inclusiv de ceilalli
zei. El nu poate fi definit prin notiuni, ci doar prin conceptul de
,,nous". Toate lucrurile pimintegti existl doar pentru ele insele,
42t
420
Aga cum s-a vdzut, Zenon identifica divinitatea cu focul creator,
cu Zeus, cu Ra{iunea lumii etc., dar la toate aceste epitete mai
adaugd una foarte important[: Providenla conStienti de un scop.
De pild6, zeii lui Epictet nu sunt altceva decdt conducdtorii
destinului uman, dar gi ai universului. Ei hot[rdsc destinul fiecdrei
plante, fiec[rui animal, fiecdrui om.
Tocmai cu aceasta se coreleaz[ pi credin]a stoicilor in mantic6'
Zenon a scris chiar o carte intreagd despre mantic6. Stoicii erau
convingi c[ fenomenele lumii se influenfeazd reciproc, aga incit
migcdrile planetelor influenleaz6 tot ceea ce se int0mpld pe pSmdnt,
inclusiv viafa oamenilor, bucuriile qi suferinfele lor.
in ceea ce privegte sufletul, filosofii stoici, potrivit conceptiei
lor psihologice materialiste, sustin cd materia obignuit6 a sufletului
este supusl morfii, pe c6nd ra]iunea, materia spirituald cea mai
fin[, ca parte a divinitilii, este nemuritoare. De pild[, Posidonius
(135 - 50 i.d.Hr.), stoic convins, afirma cd sufletul trebuie sd Iie
nemuritor, pentru cd este cauza migcdrii care nu are sfirpit. El nu
se poate dezintegra, a$a cum afirmau epicureii, pentru cd el este
o unitate qi este ceva simplu. Sufletul nu apare simultan cu trupul,
el vine in trup de undeva din exterior, el este preexistent, iar
upd moartea trupului se ridicl in zonele astrale, unde va avea
parte de aceeaqi hrand ca pi planetele.
in plan moral, to{i filosofii stoici sus}in cd a fi virtuos inseamnd,
in fond, a trdi in concordanfd cu principiul naturii, adicd natura
sau rafiunea individual6 trebuie sI fie in concordantd cu natura
sau ra(iunea universald; trebuie respectatd ordinea ralionald a
lurnii, trebuie respectat5 annonia cosmicd. Stoicii sunt foarte severi
critici la adrcsa celor care stricd sau fac imposibilS aceastd armonie.
Cine stricd aceast6 armonie cosmicd ? Instinctele sau afectele
omului. De aceea, libertatea fald de instincte 9i afecte reprezinti
o premisi esenliali a moralitdlii. EIe trebuie subordonate raliunii,
fiindc6 doar rafiunea il distinge pe om de celelalte fEpturi, dar
mai cu seami de animal.
Avulia, onorurile gi gloria, iubirea gi prietenia reprezintd un
impediment foarte serios spre via{a virtuoasS, motiv pentru care
orice ,,inlelept" stoic renun[[ la toate acestea $i triie$te intr-o

sunt impure gi fEr[ valoare, motiv pentru care nu pot intra in
contact cu Dumnezeu.
o personalitate apropiatd neopitagoreismului a fost plutarh
din cheronea (cca. s0 - l2s d.Hr.) discipol ar filosofului
peripatetician Ammonius care a profesat filosofia la Atena sub
Nero gi vespasian. Lucrdrile lui plutarh sunt uneori foarte apropiate
de spiritul lui Platon, depi uneori se indepdrt eazd de acesta. unele
dintre acestea au un caracter de pedagogie gi filosofie religioasd.
In general, el cotnbate monismul rLic *, asemenea lui platon,
susfine existenfa a dou6 principii cosmice: pe de o parte,
Dumnezeu, ca origine a binelui, iar pe de alt[ parte materia, ca o
condilie a existentei rdului. In viziunea lui plutarh, lumea reprezintd
o parte a lui Dumnezeu, o emanafie din acesta. lntre Dumnezeu
gi materie, filosoful plaseazd ideile, temeiur vegnic ar tuturor lucrurilor,
care sunt in acelagi timp numere. in fiinta sa, Dumnezeu rdm6ne
incognoscibil; el vede totul, dar este invizibil; er este unitar gi liber
de orice alteritate; el nu este ndscut, pentru c6 este ins[gi Existen]a
in sine; de aceea, noi putem percepe doar acliunile sale.
Totodati, Plutarh mai sustine cA materia (6,[q) in sine nu
este rea, ci indiferentd; ea este locul comun at6t pentru bine c6t pi
pentru riu. El este adeptul politeismului, intrucAt crede ci existi zei
rnfenon gi demoni. .In parte, zeii sunt buni, dar gi rdi, dupd cum gi
sufletul omenesc este simultan bun pi rdu. omul are ftr sine trei pd4i
componenter tup, spirit gi suflet. Sufletul este nemuritor.
4. Neoplatonismul
Filosofia neoplatonicd reprezintE cea mai semnificativd creafie
filosofici a primului mileniu de dupd Hristos; ea a fost in acelagi
timp filosofie religioasd, ba chiar religie, in sensul de rerigiozitaie
mistic[. ca gi alte sisteme filosofice, neoplatonismul se bazeazd
pe filosofia lui Platon, fiindc[ comportd trisdturi dualiste gi
accentuiazd ontologicul.
Locul sdu de na$tere este ora$ul Alexandria, orag aflat in
punctul de intersectie a trei continente: Asia, Africa gi Europa. in
acest punct a cdpdlat, practic, contur una dintre ideile fundamentale
ale intemeietorului acestui ora$, respectiv Alexandru cel Mare,
intrucAt in vremea sa s*au intdlnit aici aproape toate religiile
concepfiile filosofice. Dar, nu numai c[ ele s-au intAlnit, ci s-ar
amestecat in formele cele mai diverse posibil. in urma intAln
dintre spiritul antic grecesc qi spiritul Orientului, prin neoplatonit
aici avea sd se nascd mistica greceascd aproape inegalabild.
fapt, spun unii istorici ai filosofiei, neoplatonismul avea sI ap
pe fondul discreditfuii vechilor sisteme filosohce grecegti, pe fon
discreditirii acute a dominafiei rafiunii gi, totodatS, a cre$t(
credin[ei in puterea intuiliei ca expdrienf[. Acum, se nagte o nr
viziune despre lume gi viafd, in baLa cdreia adevdrul nu mai
agteptat sd apard decAt printr-o revelatie mai inalt6.
Personalitatea de numele ciruia se leagd neoplatonismul e
Plotin (203 - 270 d.Hr.), care dispunea de o uriagd putere
sintez[ qi care este cel mai mare gdnditor al antichit[fii tirzii.
r6ndul sdu, el era discipolul nu mai pufin cunoscutului filo
Anmonius Saccas (cca. 175 - 243 d.Hr.) din Alexandria, desl
care unii istorici afirmi cd ar fi de origine indiani, provenind r
celebra dinastie Sakya din nordul lndiei, aceeagi dinastie din c
se trigea 9i Buddha.
in conceplia lui Plotin, Dumnezeu este ftanscendent; El
afld deasupra lumii gi, in consecinfi, nu poate fi definit sau cupr
in simple concepte. El este,,Unul" (rb Ev), fiind numit * d
orice atribut nLl poate surprinde exact ceea ce Dumnezeu este
Sine - gi ,,Principiul" (& pXTl) sau ,,Cel Dint6i" (rd np<iro
intrucdt in El igi g[sesc fundamentul unitatea fiin1ei noastre,
intregii viefi, a tuturor fenomenelor qi chiar a materiei. Dumnez
este Absolutul, El este nu numai unitatea tuturor lucrurilor, dar
valoarea supremi a acestora. El nu este existenfa, ci teme
intregii existente, este centrul universului lucrurilor, izvorul ett
al virtulii 9i obArqia iubirii divine; in jurul Sdu se migci totul
spre El se indreapt5 totul. Tot ceea ce existl este produsul $r
pentru cd, degi este transcendent, totupi intrepitrunde totul.
Totul se nagte din El prin emanalie; toate formele de vir
eman6 din acel ,,IJnul" * Dumnezeu din vegnicie, din fundamen
existenlei gi vielii spre care se intorc mereu. Nu este vorba, fireq
de o emanafie cu caracter istoric sau fizic, ci de una supranatura

in viziunea neoplatonic[, Dumnezeu este prezent permanent
in lume, dar aceasta nu inseamnd cd El S'ar impdrfi, fiindcd tot
ceea ce este spiritual nu se divide gi nu poate fi divizat. Cum este
El, atunci, prezent in lume ? Prin forfele Sale spirituale, numite de
Plotin 0n6otflorq. $i, dac6 Dumnezeu este prezent in lume,
inseamnd ci gi omul se poate impirt[gi de Dumnezeu, in viziunea
lui Plotin, dar numai cu condilia eliberarii propriului interior, in
care sd fie primit insugi Dumnezeu. La unirea, ba chiar la unitatea
cu Dumnezeu - ,,IJnul", omul poate accede doar prin extaz; in
nici un caz, ins6, prin dialecticS, prin intermediul gAndirii
discursive, ci printr-o stare extaticd, in care omul intuiegte pe
Dumnezeu, il experimenteazl, dupS care se uneqte cu El'
Treapta supremd a existentului este Spiitul, identic cu Existenla
supremd qi cu ,,ideile" din platonism, cu acele ,,Idei" - prototip
din sistemul idealist platonic, ce se regdsesc ai in conceptul lui
Aristotel despre,,gindirea gtndirii" (v6qotq vorl oe<oq),
Rafiunea care transcende pi, simultan, cuprinde totul. Spiritul acesta
universal este unul qi, totodatd, o diversitate (6v no.l,.l"&), prin
faptul c6 el confine in sine intreaga lume inteligibild. El reprezintE,
de fapt, o pur6 activitate gi actualitate. Pentru Plotin, Spiritul
apare ca un principiu absolut creator, comparativ cu sufletul carc
este un principiu pasiv. Sufletul are o naturi femininS, este imanent
lumii gi contrariu Spiritului, conceput ca o entitate veqnic[ 9i
aflat[ permanent deasupra lumii,
De fapt, Spiritul lumii constituie izvorul energiilor sufleteqti
ale divinita{ilor, demonilor, oamenilor, animalelor 9i plantelor, al
tururor fiinfelor individuale. El dA suflet acestor fiin]e, fErd sd se
divizeze insd in ele, ci r6mandnd pentru totdeauna o unitate.
Spiritul universal cuprinde in sine toate aceste suflete individuale.
Dupi cum spatiul reprezinti locul unde se regisesc toate corpurile,
tot la fel Spiritul universal este locul unde se reglsesc toate sufletele
diriduule. in viziunea lui Plolin, universul este trupul in care se
reg5segte Spiritul lumii, in timp ce acesta din urm[ penetreazd
intregul univers, fEr6 ins6 s6 se simplifice sau s6 se dividd in
func{ie de lucrurile pe care le intrepdtrunde.
TotodatI, Plotin este de pdrere cd sufletul individual este calea
pe care omul, fiecare om, trebuie s-o urneze pentru a ajunge la
Spirit, iar prin spirit se uneqte cu Dumnezeu.
in conceplia neoplatonici, sufletul este o substanf[ imaterial[,
separabild de trup, neimpdrfitI, simpld gi intreagd. Aceasta inseamnd
cE sufletul este intreg in fiecare parte a trupului, depi inceputul
activitdfii sale se afld in creier. Ciudat este faptul cd, pentru Plotin,
nu sufletul este cel care sdligluiegto: in trup, ci trupul in suflet, ca
organul acestuia, intruc6t sufletul d.bte coordonatorul functiunilor
trupului. Orice sulfet igi forrneazi trupul sdu, fErd de care acesta
din urmd nici nu poate exista.
Urmagii 9i adepfii lui Plotin au urmat linia sa, ba chiar au
intensificat-o. lntreaga teologie gi dernonologie a antichitdlii
apusene gi a Orientului, impreund cu cultele religioase populare,
cu practicile ceremoniale, oraculare qi magice inferioare, au fost
valorificate in cadrul unui mare sistem mitologico-teologic
speculativ, aflat sub auspiciile maestrului Plotin. Acest lucru l-a
fEcut, in primul r6nd, sirianul Jamblichos (secolul IV d.Hr.), un
discipol al lui Porfir din Tyr care era, Ia rdndul s[u, discipol al lui
Plotin. De asemenea, pdnd in secolul al Vl-lea d.Hr., a existat o
puterincd gcoald neoplatonic[ la Atena, dupd cum au existat, la
fel de bine, 9i neoplatonici occidentali, cum ar fr Marius Victoinus
(275-cca.362 d.Hr.), care au influenfat, spun unii cercetitori, chiar
evolufia religioasi a Fericitului Augustin.
5. Hermetismul
in general, pnn hermefism infelegeT. o qnultitudine de credinfe,
idei qi practici religioase cuprinse in texiele hermetice, redactate
intre secolele III i.d.Hr. gi III d.Hr. Existd, practic, doud categorii
de texte: unele aparfin hennetismului popular (astrologie, magie,
gtiinle oculte, alchirnie) gi altele fin de hennetismul savant, ftind
reprezentate, in primul rind, de cele paptesprezece tratate din
Corpus Hermeticurn. Aceste texte vizeaz[, inainte de orice,
sincretismul iudeo-egiptean, degi se resimte gi influenfa
platonismului; incepflnd cu secolul al Il-lea d.Hr., dualismul gnostic
devine prioritar, Textele hermetismului popular s-au impus mai
425
424 antice

426 Istoria gi filosofra religiei la popoarele antice
ales in epoca Imperiului, reveldnd ,,secretele naturii,' (de pild6,
doctrina analogiei, relafiile de ,,simpatie,, existente intre
diferitele nivele cosmice). Cunoscdnd aceste,,secrete,,,
magicianul reugea sd le stdpdneascd gi, in plus, si dispun[ de
fo4ele lor. ,,$tiinla" hermeticd nu era doai un mister, ci gi o
transmitere inifiaticd a acestui mister;,,secretele naturii,' puteau
fi cunoscute atdt prin rugiciune gi acte de cult, dar - la un
nivel inferior - chiar prin magie.
Textele hermetibe''shvante, ca gi cele populare de altfel, sunt
considerate a fi revelate de c6tre un zeu, cunoscut sub numele
sdu grecesc ca Hermes Trismegistul ( ,,cel de hei ori mare,,). Ele
se deosebesc, ins[, de cele populare mai ales prin doctrina lor.
Descoperim aici doud concepfii diferite: una de tip monist-panteist
gi alta dualist5. Conform celei dintdi, cosmosul este bun pi frumos
prin sine insugi, intrucdt este pdtruns de Dumnezeu, numit in
Corpus Hermeticum N, 2) o,zel",,,Marele Zet,,,,zeul invizibil,'
care se manifesti prin intermediul lumii. La Dumnezeu se poate
ajunge prin contemplafia cosmosului. Divinitatea este in acelagi
timp ,,Unul" gi ,,Totul". Omul ocupd a treia treaptd in aceastd
triad[, dupd ,,Marele Zeu" qi cosmos. potrivit celei de-a doua
concepfii, insd, lumea este una fundamental rea, ea nu poate fi
opera,,Marelui ZetJ", a divinitdtrii, pentru c6 divinitatea primordiali
transcende materia, este mai presus de aceasta, fiindc[ ,,Marele
Zeu" rdrndne ascuns in misterul propriei sale fiinle. Calea pe care
se poate accede Ia Dumnezeu este fuga de lume, instrlinarea de
ea, fiindc[ lumea este ,,totalitatea r6ului,n. instrdinat de lume,
iniliatul nu face altceva decat sE sivdrgeascd ,,nagterea divinitetii",
dupd cum se arat6 in Corpus Hermeticum (XIII, 7), qi s6 ,,renasc[,,
el insugi; de acum lnainte, el are un trup nemuritor, el este ,,Fiul
lui Dumnezeu, Totul in Tot" (XIII, 2). in acest sens, textele
hermetice savante presupun existenla unor grupdri inchise,
participdnd la acte iniliatice comparabile cu acelea ale alchimiptilor
gi tantricilor.
.Religiile sincretiste eleniste
IV. CONCLUZTI. MISTERELE ELENISTE
MISTERUL CRE$TIN
Aqa cum s-a putut observa din prezentarea misterelor grec,
qi eleniste, prin iniliere neofitul atingea un alt mod de a fi:
devenea egal cu zeii, se identifica cu acegtia. ln general, ant
pngdni credeau gi ei cu tlrie in divinizarea omului prin asemer
mistere cultice: ,,Sd gtii, agadar, cd-tu eqti un zeu,,, afirma Cic
in lucrarea sa De Republica (VI,,{7). Tot la fel, intr_unul
textele hermetice se spune: ,,Te cunbsc, Hermes, gi tu m6 cunor
eu sunt tu pi tu epti eu".
credinfa cd cei iniliatri urrnau sd aib6 parte de o situalie
totul privilegiatd nu numai in timpul vietii actuale, dar gi dt
moarte, a cunoscut o largd rdspindire in perioada elenistd. p
iniliere, candida{ii urmireau, in faqt, sd-pi asigure supraviefui
dup6 moarte, ba chiar nemurirea. in acest scop, toate mister
pdgdne folosesc ul1 ,,scenariu', comun, dup6 cum s_a v[zr
moartea misticr a celui ce se inilia, iar apoi renagterea s
,,invierea" spirituald. Aceastl ,,inviere', personald nu putea ar
loc dec6t in cadrul unor mistere de initriere particularr, fiinc
cultele publice ipi propuneau, in primul r6ncl, sacralizarea vI
publice gi continuitatea statului.
Ulterior, ,,scenariul" unor asemenea mistere avea sd pitruur
in cele din urmi, intr-o vastd literatur5 spirituald pi dlosofi,
incepAnd cu antichitatea tirzie, deqi filosofia qi inilierea au deve
un fel de leitmotiv de pe la inceputurile pitagoreismului
platonismului. $i mai interesant este, insd, faptul ci anumite asper
ale acestei ,gnisteriosofii" aveau sd supraviefuiasci chiar gi p6
in Evul Mediu. Astfel, doctrina misteriosoficd a fost revigoratd
unele cercuri literare gi filosofice prin redescoperir
neoplatonismului in Italia din perioada Renagterii.
Multd vreme, incd de pe ra sfdrgitur secolurui ar XIX-rr
numerogi savanfi au incercat sd explice originile cregtinismul
pe baza unei pretinse influenle directe sau indirecte, venite d
partea misterelor greco-orientale. cercerrrile recerlte au infirmr
ins[, clar toate aceste teorii. De pildi, s-a pretins ci multe elemen

428
de iniliere din misterele eleniste au fost preluate de cregtinism. In
acest sens, spuneau ei, botezul crestin n-ar fi altceva decdt
,,botezul" mithraic. Lucrurile nu stau, insa, apa' Este adevirat c[
botezul creqtin poate fi socotit un fel de ,,ini1iere", pentru c6-l
integreazd pe catehumen in noua comunitate religioasd,
deschizandu-i drumul spre viata vegnicS. Dar, spre deosebire de
aga-numitele ,,boteze" pigine, botezul cregtin a devenit 9i a putut
deveni un sacramsnt, o tain6, tocmai pentru cd a fost intemeiat
de Hristos. Agadar, valoarea Sacramentalfl a botezului se datoreqte
faptului c5 primii cregtini au vazut in lisus pe Mesia, Fiul lui
Dumnezeu. Botezul creqtin este, in fond, un dar gratuit conferit
de Dumnezeu omului, care face posibild renagterea prin api Pi
prin Duh (Ioan l, 5), dupS cum subliniazd 9i Mircea Eliade. Tot
ia fel, euharistia din creqtinism a fost b6nuitd de unii cercet6tori
a-gi avea originile in mesele rituale din mistere, cum ar fi, de
exemplu, ,,ofranda piinii" din mithraism, despre care amintesc
inclusiv sf. Iustin Martirul si Filosofirl 9i Terntlian Dar aga cum
afirmd si Eliade, acepti cercetatori ignor6 lucrul cel mai fundamental
atunci cdnd vin cu aceastd ipotez[: pentnt creptini, euhaistia era
pi esfe legatd de o persoand istoicd Si de un eveniment istoric
-(Hristos
Si Cinu cea de Taind), pe cale le reactualizeazd pdnd la
sfargitul lumii gi nicidecum de persoane qi evenimente mitico-
imaginare, a$a cum se int6mpl[ in misterele eleniste p6g6ne.
S-a mai incercat, de asemenea, acreditarea. ideii c6 misterele
iniliatice eleniste qi cregtinismul ar pendula, in fapt, in jurul aceluiaqi
punct comun: ,,moartea" 9i ,,invierea" divinitSlii, de care se poate
impdrtSgi gi cel ce se iniliazd prin ritualuri iniliatice speciale. ins6,
ugu
"r*
se stie, ceea ce distinge, in primul r6nd, cregtinismul de
cultele misterice gi ezoterice in general este sentimentul de bucurie
gi cle noutate pe care acesta il aduce in lume. Noutatea
cregtinismului - subliniazd foarte frumos acelaqi Eliade - a constat
gi consta in istoricitatea lui Iisus Hristos, ca om 9i Dumnezeu, iar
bucuria izvorigte din certitudinea invierii Sale. Pentru primii cregtini,
invierca lui Hristos nu putea fi asemdnatd ,,ntorfii" Si ,,invierii"
periodice a divinitdsilor din mistere: Attis, Adonis, Serapis etc.
Ar"rn"n"u vielii, patimilor pi mor{ii sale de pe cruce, invierea lui
Retigiile sincretiste eleniste 429
Hristos a avut loc, in istorie, ,in timpul lui Ponfiu Pilat"' Invierea
Sa a fost un eveniment ireversibil; ea nu se repetd pi nu se repetl
in fiecare an ca cea a zeului Adonis, de pild6. lnvierea lui Hristos
a deschis o noui erd in istorie, prin reinnoirea totald a lumii din
punct de vedere spiritual. Firegte, aceasta constituia gi pentru
primii creptini un ,,mister", dar un ,,mister" care urma s[ fie
propovdduit ,,in gura mare" tuturor popoarelor. ,nlnitierea" in
rnisterul cregtin era deschisd fufuror";.
Este foarte adevirat c6, in triumful sIu, creptinismul gi-a insupit
cdte ceva din acea lume pdgdni afldtd la apogeul ei: nu elemente
inifiatice din misterele eleniste, ci notiuni, terminologii, idei etc.
din filosofia greacd, dar gi ceea ce era esenfial din unele institulii
juridice romane. Ca religie ruriversald, cregtinismul a trebuit sI giseascl
un numitor comun pentru toate expresiile. ,,regionals", religioase gi
culturale ale lumii cunoscute. Aceasti unificare delicati, dar m[reaf6,
s-a putut realiza traducind in termeni cregtini forme, figun 9i valori
cdrora ffebuia s[ li se gdseascd, neaplrat, corespondenfe.
$i, dacd misterele plgdne n-au fost asimilate de cregtinism,
ele au ,,supravietuit", totugi, intr-un fel sau altul, pe cu totul alte
cdi pin[ in epoca modem6. Sigrrr, ele nu au supravieluit totdeauna
ca rituri iniliatice propriu-zise, ci mai ales sub forma unor obiceiuri
populare, a unor jocuri gi motive literare. De pild6, in intreaga
Europd rurald de p0ni la sfhrgitul secolului a[ XIX-lea, integrarea
biietilor in grupul tinerilor, la pubertate, implica un ,,rit de trecere"
gi unele incercdri inifiatice, Tot la fel, reminiscenfe ale unui
,,scenariu" initiatic pot fi v6zute gi in ceremonialul breslelor de
meptegugari, in special in Evul Mediu,'in balurile mascate,
carnavaluri, ba chiar in festivitifile gi sdrb[torile profane,
ceremoniile publice, spectacole, competiliile sportive etc. Degi
rnult desacralizatd, societatea zisi ,,modern[", omul ,,modenl",
omul chiar nereligios * aga curn aratd Mircea Eliade - con$tient
sau inconqtieut, voit sau fdr[ voie, continui tiparele de
comportament, credintele gi limbajul omului religios (homo
religiosus), degi le desacralizeazd totodati, le golepte de
semnifica{iile lor originare.

440 lstoria gi filosofia religiei Ia popoarele antice
lumea astral6, cu sferele ceregti, cu m[surarea timpului gi unit[1ile
de cronometrare, pentru a se scoate in evidenf[ caracterul cosmic.
in acelagi timp, insd, gnosticismul prezint[ anumite ritualuri
magice gi tot felul de acte de cult care igi propun, in cele din
urmd, asemenea misterelor elenistice, s[ actualizeze pentru
comunitatea religioasi respectivi mesajul de mdntuire intr-o formd
perceptibili, mai precis s6 facd ca aceastd comunitate religioasd
sd participe chiar trupe$te la adevdrurile religioase respective.
Aceastd coborire a sp6iulatriei intr-o comunitate de cult, organizati
pe principii de tip misterico-iniIiatice, este caracteristici
gnosticismului, ca gi religiilor misterice orientalo-elenistice, motiv
pentru care nu vom intra prea mult in amdnunte. O atare comunitate
cuprindea in r6ndurile sale pe acei oameni destinali mtntuirii, pe
cei care erau socotiti ,pnevmatici", ,,iluminati" gi care se deosebeau
de oamenii ,,rnateriali", de masa mare a celor socotifi incd ,,ilici".
Asemenea ritualuri misterice ocupd un loc important in lucrarea
Plsfis Sophia. Misterele de aici au rolul de a conferi putere gi de a
comunica ceva. Astfel, in capitolul 91, de pild6, se spune textual:
,,Oricine a primit misterele luminii, rIm0ne pe loc p6nd ce a
primit misterele... gi cel ce primeqte cel dintAi mister, reprezentAnd
misterul al 24-lea din exterior gi cilduza spre primul spafiu exterior,
acesta are puterea de a merge in toate p6rfile din afar6, dar nu
spre locurile aflate deasupra sa" etc. Mai departe se spune: ,,Cine
primegte misterul cel inexprimabil... gtie de ce au apirut intunericul
gi lumina; gi misterul cunoagte de ce a apdrut haosul gi de ce a
apirut comoara luminii". Din aceste scurte texte deducem ci
misterele aveau o funcfie decisivS, aproape magicd.
Diferite imne pi rituri sunt pomenite atdt in Pistis Sophia c6t gi
fin Cele doud cdrli ale lui Jefi, cuprinse ?n Codex Brucianus.
Acest lucru ne face sd tragem concluzia cd gnosticismul n-a
reprezentat doar o direclie ptrr ,,invd15toreasc6", ci dispunea gi de
un cult bogat. Traditia imnologici era veche in gnosticism: insupi
cunosctrtul eretic gnostic cregtin Valentin (cca. 140 d.Hr.) era
poet. Funcfia aproape magici a riturilor, a$a cum rezultd ea din
Prsas Sophia gi din Cele doud cdrli magice ale lui Jef, era in
bun[ concordanfi cu sincretismul orientalo-elenistic.
Gnosticismul
V. CONCLUZfi
In general, gnosticismul igi propunea s5 ofere r[spuns la
problemd care devenise fundamentald gi decisivd pentru elenisr
gi antichitatea tArzie. Toate sistemele gnostice, pe care noi nu ne
am propus s[ le trat[m separat, se striduiau s[ anihileze - pi
eliberare - sciziunea omului in trupesc Ai spiritual, schilAnd
anume imagine despre lume qi oln cu ajutorul unor elemenl
preluate ca auxiliar din mitologia ari.tici, orientall, din iudaism r
cregtinism; toate erau transpuse in. acte cultico-religioase c'a{
aveau ca scop si-l scape pe om de necazurile inerente vielii qi d
teama de viaf5, sd-i ofere o existenfi satisfEcdtoare, pe care credint
veche in zei nu i-o mai putea asigura. in fapt, atitudinea dualist
se plaseazd tn planul al doilea, urmdnd a fi dep6git5. Soluliile, c
gi punctul de plecare de altfel, sunt moniste. Erezia cregtind a lt
Marcion qi sistemul mixt iraniano-cregtin al maniheismului - despr
care vom vorbi mai departe - reprezint[, din punct de veder
istoric, mlIdilele devenite laterale pe trunchiul v6njos al mipclr
gnostice. $i tot la fel, mandeismul - la care ne vom referi pufi
mai tdrziu - poate fi privit ca o formd de reprezentare comuni
ca o form[ ritualisti a gnozei.
in ce privegte impactul migc6rilor gnostice asupra cregtinismulu
trebuie spus foarte clar c6, in anumite perioade, acestea a
reprezentat realmente un pericol penlu unitatea Bisericii: in primt
rdnd, un pericol doctrinar, const6nd mai ales in exaltarea gtiin{t
in detrimentul credinlei gi in denaturarea principalelor inv[fihri r
dogme cregtine; apoi, un pericol moral, vizdnd suprimare
responsabilit[1ii umane, pentru ci supunea omul unui destin astrz
orb, qi, in fine, un pericol social, intruc6t semlna dezbinare in cadn
comunitElilor creqtine din acea vreme, atentdnd la unitatea Biserici
Pericolul acesta pe care il reprezenta gnosticismul pentru vial
Bisericii creptine a putut fi evitat mai ales datorit6 vigilenlei 1
activitdlii unor mari Pirinfi gi scriitori ai Bisericii, care au gtit
cum si contracareze acfiunile diferitelor sisteme, prezentdn
inconsecvenfa qi absurditatea lor: SfAntul lrineu, Tertulian, Ipoli
Clement Alexandrinul, Origen, Hermas etc.
44

t42 Istoria gi filosofia religiei Ia popoarele altig Gnosticismul 443
Unnik, W,C. van, Newly discavered Gnostic writings, Naperville, 1960;
Vdlker, W, Quellen zur Geschichte der christlichen Gnosis, TtbingerL 1960'
2. Religie
Eltester, W (ed.), Chistentum und Gnosis, Berlin, New York, 1969;
Gartner, 8., The Theology of the Gospel of Thomas, London, 1961 ;
Grant, R.M., Gnosticism and Early Christianity, New York, 1959;
Haardt, R., Die Gnosis. Wesen und Zeugnissq Salzburg, 1967;
Jonas, H., The Gnostic Religion, Bostor5 1958;
Idem, Gnosis und sptantiker Geist, Gditingen, 1988;
Leisegang, H., Die Gnosis, Stuttgart, l9{5;
M6nard, J.-E., L'Evangile selon Thomas, Leiden, 1975;
Pagels, 8., The Gnostic Gospels, Penguin Books, 1985;
Pamschiv, T., CrcStinim Si gnosticix4 ir:. Teologie gi viaya nr. 8 - lO, 1992;
Peterson, 8., FrilI*irche, ludentum und Gnosis, Studien und Untersuchung,en,
Freiburg i. Br., 1959; '
P6trenrent, S., Le dualisme chez Platon, les gnostiques et les manichdens,
Paris, 1947;
Puech, H,-Ch., En quite de Ia Gnose, I, La Gnose et Ie Temps, lI, Sur
I'Evangile selon Thomas, Paris, 1978;
Quispel, G., Gnostic Srudies, I - lI, Leiden, 1973;
Idem, Gnosis als Weltreligion, Ziirich, l95l;
Rudolph, K., Die Gnosrs. Wesen und Geschichte einer spiitantiken Religion,
Gcittingen, 1990;
Idem (ed.), Gnosis und Gnostizismus, Dannstadt, 1975;
Schenke, H.-M., Der Gott ,,Mensch" in der Gnosis, Berlin, 1962;
Wilson, R. Mc L., The Gnostic Problem, London, 1958;
ldem, Sfudies in the Gospel of Thonas, London, 1960.
Aga cum sublinia un teolog roman, ,,gnosticismul a fost in
:ealitate numai speculatie. S-a suprimat realitatea lui Iisus cel viu
pi 1i s-a l6sat un Iisus fantomd {Eri puterea de a converti inima;
s-a inlocuit efortul moral cu pretinsa $tiin16 (astrologia n.n.); s-a
introdus iluzia in locul realit[filor cregtine; fiecare gi-a croit dup6
placul sdu un cregtinism de fantezie."
Firegte, gnosticismul acesta cu amprenti cregtina, la care se
face referire aici, reprezentat in primele trei secole cre$tine prin
diferite secte, cum ar fi cele ale valentinienilor, marcionifilor,
elchesaililor, adeptilor lui Vasilide, cerentienilor, sau adepfilor lui
Simon Magul, a fost, in cele din urm6, biruit de cregtinism, dar
intre timp apar alte gi alte asemenea secte $i sisteme cu caracter
gnostic; dintre acestea arnintim maniheismul 9i mandeismul, acesta
din urmf, supraviefuind in Irak chiar pini in zilele noastre'
VI. BIBLIOGRAFIE
l. Izvoare
Bdhlig, A., Labib, P., Koptisch-gnostische Apokalypsen aus Kodex V von
Nag Hammadi im Koptischen Museum zu Alt-Kairo. wz der Martin-
Luther-Universitiit Halle-Wittenberg, Sonderband, 1963 ;
Doresse, J., Les livres secrets des gnostiques d'Egypte, I, Introduction aux
6cits gnostigues coptes decouverts d Khenoboskion, Paris, 1958;
Fiirster, W., Die Gnosrs, I - II, Z0rich, 1969, 1971:
Grant, R.M,, Gnosticism. A sourcebook of Heretical writings from the
. Early Christian Period, New York, 196l;
Krause, M., Labib, P., Die drei Versionen des Apokryphon des Johannes
im Koptischen Museunt zu Alt-Kairo, Abhandlungen des Deutschen
Archiiologischen Instituts Kario, Koptische Reihe I, Wiesbaden, 1962;
Renrus, R., Evanghelia rlupd Toma, sa.t un exemplu timpuriu de
contextttalizare a invdldturii crestine, in" Glasul Bisericii, nr.3, 1988;
Robinson, J.M., (ed,) The Nag Hammatli Library in English, San l'rancisco,
t.a., 1981;
Schmidt, C., Till, W.C., Koptisch-gnostische Schriften, Berlin, 1959;
Scholer, D.M., Nag Hammacli Bibliography 1948 * 1969, Leiden, l97l:,
Till,W.C., Die gnostischen Schriften des koptischen Papyrus Berolinensis
8502, Berlin, 1912;

MANIHEISMUL
I. SCT]RT ISTORiC,
.
Degi are un profil distinct, maniheismul aparfine gi el aceleiagi
grupe de miqcdri religioase larg rdspdndite gi foarte populare din
antichitate, cunoscute, de regulS, sub numele de religii gnostice.
Cu toate cd nu avem un r6spuns definitiv pi unanim in privinla
perioadei apariliei acestora, totugi se pare c[ ele iqi au originile
inc6 din vremurile precreptine; specificul gi caracterul propriu,
ins6, gi-l contureaz[ abia odati cu venirea cregtinismului, odat6
cu cunoa$terea invdfdturii acestuia despre Iisus, Mdntuitorul ceresc.
1. Mani
intemeietorul gi organizatorul acestei religii a fost Mani,
niscut la 14 aprilie 216 d.Hr. (annl 527 dupi era seleucidi) in
provincia Babilonului, mai exact in apropiere de Ktesiphon
din Seleucia, care era regedinla pa4ilor. Tat6l sdu, Patek, era
persan gi aparfinea unei mi;cdri ,,baptismale", mipcarea
elchasaitd (,,cei care se spal6"), o migcare ap[rut5 in acelagi
spatiu in care igi are originile gi mai cunoscutul mandeism. Pe
linie matern[, Mani era inrudit cu dinastia partici a arsacizilor,
dinastie inldturatl de c[tre sasanizi in anul 226 d.Hr.
in primii doudzeci gi cinci de ani ai vielii sale, Mani a fost
iniliat in migcarea baptismald elchasaitd de cdtre tatdl sdu, care a
reupit sd-i trezeasc[ sensibilitatea religioas[ fa16 de toate practicile
zilnice ale segtei qi fafd de minunatele relatdri cu privire la lisus.
Ulterior, insd, el intrl in conflict cu elchasailii mai ales datorit[
practicilor baptismale, aplicate nu numai oamenilor, ci gi fructelor
pi legumelor, socotindu-le bizare gi neintemeiate.
Maniheismul 4z
Pretenfia unei revelalii primite din partea unui inger va insemn
in fapt, sfdrgitul apartenentei la religia copildriei sale, dar gi inceput
activildtrii sale misionare in calitate de fondator al unei noi relig
Astfel, el igi incepe activitatea publici printr-o cildtorie in Indi
in timpul cdreia ipi cAgtigi prirnii adepli. Din anumite motir
politice, el a trebuit si se intoarcr in far6, dar aceste rnotive nu r
sunt cunoscute. Oricum, ?n perioada urm6toare, se va bucura r
protecfia regelui sasanid Schahpur f e$ * 273), care ii gi r
ingddui
^
s6-gi propovdduiascd propria sa invlfdturd in imperi
persan. in ziua incorondrii regelui Schahpur, el apare pentru prin
datd in public, firegte in noua sa calitate, in Ktesiphon-ul natz
De o mare favoare din partea palatului regal Mani se va bucura
in timpul legelui Hormizd (273 * 274), urmaqul la tron al lr
schahpur. in toatd aceasti perioadd de domnie a celor doi re1
sasanizi, Mani va reugi s6-gi r[sp0ndeascd pe mai departe nor
sa invS{[turi pi va atrage noi aderenfi, av6ndu-l ca model c
propovrduitor pe sfhntul Apostol pavel. Dupd cum reiese di
una dintre lucrrrile necanonice maniheice, Mani a ilrtreprins acur
numeroase crl[torii de propovrduire in tot imperiul iranian, p6r
la granitra sa Giental6. i, ptur, el a trimis numeroase misiuni i
interiorul imperiului sasanid pi in strdindtate, in Egipt, Bactrian
etc- Mai mult dec0t atat, in timpul regelui Hormizd dobdndis
chiar reinnoirea sciisorilor de protecfie gi autorizafia de a merg
in Babilonia.
lnsd, dupi numai un al1 de domnie, regele Hormizd moar(
tronul revenind fratelui sdu, Bahram I (274 * 277). Adept t
renaqterii vechii religii zoroastriene, Mani este somat s6 se prezinl
la acesta, pentru a fi interogat in legdturi cu inv[{6tura pe care
propovdduia. Actzat cr incalci gi nesocotegte religia mazdeean
oficiali, Mani igi proclamd caracterul divin al misiunii, lucru car
il infurie gi mai tare pe regele Bahram. Fiind condamrlat, el est
legat in lanluri gi amcat in inchisoare, trecind priu multe suferinlr
Dryn 26 de zile de chinuri, Mani moare la 26 februarie 277, i
vdrst[ de 60 de ani. in evlavia maniheicd populari, patimile 6
moartea sa din inchisoare sunt socotite o imitare a patimilor i

1S
ii
$
l:
mo4ii lui Iisus. Acest lucru reprezinta inc[ o confirrnare a manr
insemn6tdfi a lui Iisus pentru religia maniheic[: dac[ Iisus *
prototipul gnozei - a suferit moartea pe cruce in trupul sdu aparent,
susfin maniheii doche{i, atunci qi Mani - ultimul 9i cel mai mare
m0ntuitor - trebuia s5 aibd aceeagi soart6.
2. Evolufia istoricl a religiei maniheice dup[ moartea lui Mani
Dupi moartea profetului, regele Bahram a ordonat o represiune
necrul6toare a migiarii maniheice. Maniheismul pdrea cd gi-a g[sit
sfhrgitul. Cu toate acestea, el n-a incetat si se dezvolte in decursul
secolelor urmdtoare, raspandindu-se in Apus p6n6 in Peninsula
Ibericd 9i in Rdsdrit pdnd in China.
Un fapt determinant in rdspandirea rapidd a maniheismului in
primele veacuri dupi moartea lui Mani l-a constituit, in primul
rand, solida sa structurd ierarhic[ interioard, despre care vom
vorbi mai in amdnunt intr-un subcapitol viitor. in orice caz, in
jurul urmagului direct al lui Mani la conducerea comunitlfii, socotit
un pap[ maniheic - pdnd in secolul al X-lea, acesta igi avea
regedinfa in Babilon, iar dupd aceea in Samarcand - era grupatd
intreaga comunitate maniheic[. Aceasta era constituitd in cinci
structuri distincte: cei 12 apostoli sau inv5fatori, cei 72 de episcopi,
cei 360 de preoli, rnai precis ,,cei alegi" (electl, bdrbati 9i femei,
gi, in fine, comunitatea ,,auditorilot" (auditotes), de asemenea
bdrba[i gi femei.
Sub conducerea unor misionari plini de zel, intre care in
Apus Mar Srsin, succesorul lui Mani, iar in Rds6rit Mar Ammo,
invi{dtura maniheicd sau ,,dreptatea", cum mai era numit5, s-a
propagat rapid in Siria, Palestina, nordul Peninsulei arabice, Egipt,
Africa de Nord, Armenia, Asia Mic6, Dalmafia 9i Roma. APa se
face c6, in perioada anticd tirzie, aceastd religie dispunea de
nenumirafi adepJi at6t in Mesopotamia, Siria, Egipt 9i Africa de
Nord - dar, in special in Cartagina, unde s-a menlinut chiar 9i in
timpul stdpanirii vandalilor (429-534) - cdt gi in Spania pi sudul
Galiei. La Roma, unde pdtrunsese in timpul episcopului Miltiade
(31l-314), avea si dcvini chiar un pericol pentru Biserica cregtinl
pe parcursul secolului al IV-lea, lucru care avea sd conduci la o
Maniheismul 447
susfinutd campanie apologetic5 din partea scriilorilor cregtini din
acea vreme, ca gi la unele persecutii venite din partea autoritdtilor
de stat. De altfel, inci de la 31 martie 297, impdratul Dioclelian
declangase deja aceast[ acfiune de persecufie impotriva maniheilor-
prin edictul s6u de Ia Alexandria, trimis proconsulului roman
pentru Africa, Julianus; de asemenea, in Apus, incep6nd cu anul
382, orice trecere la maniheism se pedepsea cu moartea.
Maniheismul a supraviefuit, insft o perioadd mai indelungatd
de timp in Orient. in timpul dinaitiei islamice a Omeiazilor
(661-750), maniheisrnul avea statritul de ,,religie permis6", in
Mesopotamia cunosc&nd o mare perioadd de inflorire.
Documentele arati c5, in veacul al Vlil-lea, aceastd religie eta
rdspilnditd in intreaga Asie Centrald, pentru ca in anul 763 s[
devind ihiar religie de stat in cadrul Impeiiului uiguric. Av0nd
acest statut, maniheismul se bucura gi de o protecfie diplomaticd
la curtea imperiald chinez6. in pofida unei puternice persecufii
din anul 843, in tonplrl lui Wu-tsung; conduc6torul dinastiei
chineze T'ang, maniheismul avea si supraviefuiascd, totugi, in
China p6n[ in secolul al XIV-lea; in Asia Central6, aceast[ religie
va fi eradicati ptnd la urmi de c6tre Imperiul mongol.
II. IZVOAR"E,
Cercetarea moderni a maniheismului s-a bazat, p0ni nu
demult, mai ales pe anumite izvoare secundare, in speJ6 pe
diferite expuneri venite din partea unor contestatari ai
invifdturii maniheice sau pe unele citate din textele originale
consemnate de autori din afara acestei''reti[ii. fotemistul cregtin
cel mai activ in aceast[ privinf6 a fost Fericitul Augustin (354
- 430), care intre anii 376 - 384 figura chiar ca membru
,,auditor" (auditor) al comunitdtii religioase maniheice gi care
mai tirziu a devenit autorul mai rnultor scrieri anti'maniheice.
De pe la inceputul secolului al XX-lea, insi, au fost cunoscute
deja primele scrieri maniheice originale. Acestea provin din cele
mai diferite locuri - e adevSrat, indepdrtate unele de altele din
punct de vedere geografic * aparlindnd spatiilor chinezo-
I
ii
:i
i,
l.
g
ti

Religiile sincretiste eleniste - I.F.R

Religiile sincretiste eleniste - I.F.R

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Tendances

Tendances (20)

En vedette

En vedette (19)

Similaire à Religiile sincretiste eleniste - I.F.R

Similaire à Religiile sincretiste eleniste - I.F.R (20)

Plus de Moldoveanu Sorin-Andrei

Plus de Moldoveanu Sorin-Andrei (15)

Religiile sincretiste eleniste - I.F.R