1. MĂSURAREA REZISTENŢEI DE IZOLAŢIE LA MAŞINILE
ELECTRICE ROTATIVE
Partea teoretica
1. Probe generale privind maşinile electrice
1.1 Verificări necesare
Verificările ce se efectuează înainte pornirii maşinilor electrice, cum şi metodele de
măsură şi reglare deprind în mod esenţial de tipul constructiv al maşinii, de felul şi
valoarea tensiunii de alimentare, cum şi de destinaţie, iar într-o măsură mult mai mică
chiar de puterea maşinilor.
Privit în ansamblu, programul general de verificări şi încercări, în timpul sau la sfârşitul
lucrărilor de montaj (inclusiv punerea lor în funcţiune) trebuie să cuprindă în ordine:
 Verificarea exterioară şi a stării generale a maşinii;
 Verificarea montajului mecanic al maşinii;
 Măsurarea rezistenţelor de izolaţie;
 Încercarea rigidităţii dielectrice a izolaţiei înfăşurărilor;
 Măsurarea rezistenţei înfăşurărilor;
 Verificarea aşezării periilor şi portperiilor pe colector;
 Pornirea de probă a maşinii, verificarea mersului liber şi controlul funcţionării părţii
mecanice la mersul în gol;
 Ridicarea caracteristicilor la mersul în gol;
 Pornirea în sarcină şi verificarea funcţionării.
2. Măsurarea rezistenţei de izolaţie
Rezistenţa de izolaţie a înfăşurărilor maşinilor electrice se măsoară cu ajutorul
megohmmetrului înaintea pornirii de probă sau înaintea tuturor pornirilor precedate de o
oprire îndelungată.

2. Este indicat ca în perioada pornirilor de rodaj a instalaţiilor tehnologice, să se verifice
rezistenţa de izolaţie a înfăşurărilor maşinilor electrice împreună cu tot circuitul de
alimentare, când între două porniri succesive au trecut mai mult de 24h. Respectarea
acestei recomandări este foarte importantă în cazul unităţilor mari ca putere sau la cele de
tensiune înaltă, cum şi în cazul acţionărilor de răspundere mare.
Tensiunea megohmmetrului este aleasă în funcţie de tensiunea nominală a înfăşurării
care se măsoară.
Conform STAS 1893-65, rezistenţa de izolaţie a înfăşurărilor maşinilor electrice faţă de
masă şi între înfăşurări nu trebuie să fie mai mică decât valoarea obţinută din relaţia:
Rizol =
100
1000 n
n
P
U
+
[MΩ],
în care Un şi Pn sunt valorile nominale ale maşinii (în V şi KVA).
Valoarea obţinută prin relaţia de mai sus reprezintă rezistenţa de izolaţie minimă admisă în
exploatare. La maşinile noi aceasta este mult mai mare decât valoarea obţinută prin relaţia
de mai sus, iar valorile de comparaţie se iau din catalogul fabricii constructoare sau din
cartea maşinii.
Rezistenţa de izolaţie a înfăşurărilor maşinilor electrice depinde foarte mult de
temperatură. Se admite totuşi să se aprecieze starea izolaţiei maşinilor de joasă tensiune
cu puteri până la 100 kW după rezultatele măsurătorilor la rece.
În tabelul 1 se dau date orientative privind variaţia rezistenţei de izolaţie în funcţie de
încălzirea maşinii.
Tabelul 1
∆θ
[0
C]
2
0
4
0
6
0
80 100
K 3 1
0
3
0
100 300
∆θ [0
C] – diferenţa între temperatura maşinii în funcţionare şi cea în stare rece;
K – raportul rezistenţelor de izolaţie a maşinii în stare rece şi cea în stare caldă la θ [0
C].
De exemplu, dacă în stare rece temperatura maşinii este de θ =20 0
C, iar în stare caldă
are 100 0
C, ∆θ =80 0
C iar raportul K are valoarea 100. Dacă rezistenţa maşinii în stare
rece era, de exemplu, Rizol=50 MΩ, în stare caldă va fi de 100 ori mai mică, adică 0,5 MΩ.

3. În cazul în care rezistenţa de izolaţie măsurată la rece şi recalculată la temperatura de
funcţionare indicată în cartea maşinii sau conform STAS pentru clasa de izolaţie
respectivă, este mai mică decât 0,5 MΩ, este indicat să se efectueze o încălzire de probă,
la temperatura de funcţionare la care se va măsura precis valoarea rezistenţei de izolaţie.
În cazul maşinilor de tensiune înaltă, măsurarea rezistenţei de izolaţie are anumite
particularităţi care în mod obligatoriu trebuie luate în considerare.
Datorită izolaţiei puternice, înfăşurările statorice au o capacitate mare între ele şi faţă de
masă. În timpul măsurării indicaţiile megohmmetrului variază în timp datorită încărcării
capacităţii. Rezultatele obţinute sunt considerate corespunzătoare dacă se citesc la 60 s
după aplicarea tensiunii de măsură, tensiune care trebuie să fie constantă. Tensiunea de
măsură poate fi menţinută practic constantă, dacă turaţia inductorului megohmmetrului
este constantă şi aproximativ egală cu cea nominală indicată de aparat.
Se citesc indicaţiile aparatului după 15 s şi respectiv 60 s de la aplicarea tensiunii
notându-se valorile respective.
Raportul Ka între valorile rezistenţelor de izolaţie citite la 60 s notată cu R60 şi la 15 s notată
cu R15 reprezintă un criteriu de apreciere al umidităţii izolaţiei înfăşurării. Acest raport Ka
este numit coeficient de absorbţie şi se recomandă ca valoarea lui minimă să fie 1,3
pentru temperaturi cuprinse între 15 şi 30 0
C.
Ka = R60/R15 pentru ∆θ =(15 – 30) 0
C
Cu cât raportul Ka este mai mare, cu atât gradul de umiditate al izolaţiei respective este
mai mic. În cazul când R60 are o valoare mult mai mică sub cea normală, iar Ka este
aproape 1, concluzia ce se trage este că înfăşurarea este umedă şi trebuie efectuată o
uscare.
Se recomandă, dacă este posibil şi în special la maşinile de puteri mari, să se determine
coeficientul de absorbţie la câteva valori diferite ale temperaturii înfăşurării. În orice caz se
va determina acest coeficient pentru maşina în stare rece. Se consideră starea rece când
temperatura înfăşurărilor este egală cu cea a mediului înconjurător.
Dacă R60 nu a scăzut sub 50% din valoarea măsurată anterior şi dacă Ka nu a scăzut mai
mult decât valorile indicate în tabelul 2, nu mai este necesară uscarea înfăşurării.
Tabelul 2
Valori recomandate pentru coeficientul de absorbţie
Temperatura înfăşurării [0
C] 2 3 4 5 6 7

4. 0 0 0 0 0 0
Scăderea admisă pentru K [%
] 4
4
3
0
2
5
2
2
2
0
1
9
Valoarea medie de exploatare a rezistenţei de izolaţie la o anumită temperatură este
definită ca fiind media aritmetică a tuturor valorilor rezistenţelor de izolaţie măsurate la
aceeaşi temperatură. De aceea, este absolut necesar ca toate măsurările de izolaţie
pentru o maşină să fie făcute practic la aceeaşi temperatură, în caz că compararea datelor
are o valoare reală.
Modificarea valorilor rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie poate fi
provocată de diferite cauze: umiditate pe suprafaţa înfăşurării, umiditate în grosimea
izolaţie, depunerii de praf conductor la ieşiri, pe înfăşurări, pe colector, pe inele,
deteriorarea izolaţiei etc.
În asemenea cazuri trebuie luate măsuri pentru stabilirea cauzei ce a dus la scăderea
izolaţiei şi apoi uscarea, curăţarea maşinii sau repararea izolaţiei deteriorate.
În cazul rezistenţelor foarte mici, pentru a se preciza dacă izolaţia este deteriorată sau
puternic umezită, trebuie să se efectueze măsurarea rezistenţei de izolaţie cu puntea
Wheatstone. Măsurarea se face cu puntea pentru ambele sensuri de circulaţie a curentului
în înfăşurarea controlată.
Se deosebesc două cazuri după rezultatele măsurătorilor:
 Cele două măsurări dau rezultate egale. În acest caz scăderea valorii rezistenţei de
izolaţie se datoreşte umezelii de la suprafaţă sau a prafului depus pe înfăşurări.
 Rezultatele celor două măsurări sunt diferite. Scăderea rezistenţei de izolaţie se
datoreşte umezelii izolaţiei în grosime. Măsurările dau rezultate diferite datorită apariţiei
unor tensiuni electromotoare galvanice, create de circulaţia curentului continuu şi deci de
valoarea tensiunii la care puntea se echilibrează se modifică.
Refacerea rezistenţei de izolaţie prin curăţare şi eliminarea umezelii se efectuează după
metode şi instrucţiuni speciale, în funcţie de tipul şi mărimea maşinii.
Pentru motoarele de fabricaţie AEG tip D5, capsulate, antiexplozive de 0,4 kV, izolate cu
mecafoliu şi şerlac, rezistenţa de izolaţie minimă admisă la 75 0
C este
Rizol min [Ω] = 100 x Un [V].
Pentru motoarele de aceeaşi fabricaţie şi tip cu Un=6 kV, valoarea minimă a rezistenţei de
izolaţie la 75 0
C este dată de relaţia:

5. Rizol min [Ω] =
[ ]
[ ]mrotoruluiDiametrul
VxUn1000
.
In cazul în care măsurarea se face la o altă valoare a temperaturii înfăşurării decât aceea
de 75 0
C şi pentru care sunt date relaţiile de mai sus, valoarea rezistenţei minime de
izolaţie se recalculează pentru temperatura respectivă.
Valoarea rezistenţei minime de izolaţie pentru temperatura dată se calculează cu relaţia :
Rizol min [la θ 0
C] = k Rizol min [la 75 0
C],
In care k este un coeficient de corecţie dat şicare are valorile din tabelul 3, întocmit după
prescripţia de fabrică.
Tabelul 3
Valori coeficientului de corecţie
θ
[0
C]
1
0
20 30 40 50 60 70 7
5
80 90
k 1
2
8,1 5,6 3,85 2,65 1,85 1,3 1 0,85 0,6
Dacă valorile măsurate ale rezistenţei de izolaţie sunt mai mici decât valorile ce rezultă din
calcul, se va face uscarea.
Conform instrucţiunilor de fabrică, uscarea este indicată să se facă în curent continuu, la
început cu un curent de I=0,5 In pentru încălziri uniforme şi fără solicitări, iar la sfârşitul
operaţiei să se ajungă la Imax=In. în cazul folosirii curentului alternativ trifazat, rotorul trebuie
imobilizat, iar la maşinile cu rotorul bobinat înfăşurarea acestuia trebuie scutcircuitată.
Pentru rotoarele bobinate, o măsură în plus la această metodă este de a controla
temperatura bobinajului rotoric pentru a nu se depăşi temperatura maximă admisă.
2.1 Măsurarea rezistenţei de izolaţie în cazul generatoarelor şi compensatoarelor
sincrone (conform PE 116/84)
2.1.1. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor şi determinarea coeficientului
de absorbţie.
Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face cu megaohmmetrul, conform tabelului 4:

6. Tabelul 4
Tensiunea înfăşurărilor [V] ≤100
0
1000-
3000
>3000
Tensiunea megaohmmetrului
[V]
500 1000 2500-
3000
Un megohmmetru prezintă două borne (+) şi (-) şi reprezintă un Ω-metru serie destinat
măsurării rezistenţelor cu valori mari (de ordinul MΩ). Borna (-) este borna de linie şi se
conectează la înfăşurarea testată. Borna (+) este borna de masă şi se conectează la
masa echipamentului de încercat.
În cazul în care se măsoară izolaţia dintre două înfăşurări de tensiuni diferite, borna (-) se
conectează la înfăşurarea cu tensiunea cea mai mare, iar borna (+) se conectează la
înfăşurarea cu tensiunea cea mai mică.
În concluzie, borna (-) se conectează la înfăşurarea testată scurtcircuitată, iar restul
înfăşurărilor care nu participă la măsurare, se scurtcircuitează şi împreună cu carcasa
maşinii electrice se conectează la masă. În figura de mai jos este prezentat un exemplu de
măsurare a rezistenţei de izolaţie cu megohmmetrul, în cazul unei maşini de curent
continuu.
Măsurarea se face la temperatura mediului ambiant.
Pentru măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor rotorice faţă de masă se va utiliza
un megaohmmetru de 1000V.
 Valorile obţinute nu trebuie să fie mai mici de 50 % din datele de la punerea în
funcţiune, la aceeaşi temperatură.
 În lipsa acestora , rezistenţa de izolaţie trebuie să fie :
- la maşini cu Un ≤ 1000 V , Riz >1 MΩ;
+ -
MΩ
Infăşurarea testată

7. - la maşini cu Un > 1000 V ,
[ ]Ω
+
= M
100
)kVA(S
1000
)V(KU
Riz
Pentru aprecierea gradului de umiditate la maşini cu U ≥ 3000 V şi P ≥ 300 kW (sau S ≥
300 kVA) se măsoară R60 şi R15.
NOTĂ : Proba se execută cu circuitul de apă în funcţiune, la înfăşurările răcite cu apă
conductivitatea apei va fi cel mult egală cu cea indicată de furnizor.
3,1
R
R
K
15
60
abs ≥=
pentru temperatura ale înfăşurărilor între 100
şi 300
C.
Măsurarea rezistenţei de izolaţie a circuitului de excitaţie, inclusiv a suporturilor
portperiilor:
 Se execută cu megohmmetrul de 1000V.
 Valoarea minimă 1MΩ.
 Se execută la PIF, RC, RK.
2.2 Măsurarea rezistenţei de izolaţie în cazul motoarelor de curent continuu
(conform PE 116/84)
2.2.1 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a fiecărei înfăşurări faţă de masă
Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face :
 cu megohmmetre de 500 V la maşini cu Un ≤ 500 V;
 cu megohmmetre de 1000 V la maşini cu Un > 500 V;
Rezistenţa de izolaţie trebuie să aibă valori mai mari decât valoarea minimă dată de
constructor cu cel puţin 70% din valoarea de referinţă.
Pentru maşini cu Pn < 1kW, rezistenţa de izolaţie nu trebuie să scadă sub 1 MΩ.
Se efectuează la punerea în funcţiune, reparaţii curente, reparaţii capitale, intervenţii la
înfăşurări, înainte şi după încercarea cu tensiune mărită.
2.2.2 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a bandajelor rotorice
Se măsoară rezistenţa de izolaţie a fiecărui bandaj faţă de înfăşurare. Măsurarea se face
cu megohmmetrul de 1000 V.
Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să scadă sub 1 MΩ.

8. 2.3 Măsurarea rezistenţei de izolaţie în cazul motoarelor de curent alternativ
(conform PE 116/84)
2.3.1 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor. Determinarea coeficientului de
absorbţie
Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face :
 cu megohmmetrul de 500 V pentru înfăşurări cu U < 500 V, între faze;
 cu megohmmetrul de 1000 V pentru înfăşurări cu U = 500 - 1000V, între faze;
 cu megohmmetrul de 2500 V pentru înfăşurări cu U > 3000 V, între faze;
Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face la temperatura mediului ambiant.
La motoarele cu rotorul bobinat, măsurătorile se fac separat pentru stator şi rotor.
Coeficientul de absorbţie R60⁄R15 se determină pentru înfăşurări cu U > 3000 V.
[ ]Ω
+
≥ M
100
)kVA(P
1000
)V(KU
Riz
2.3.2 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a bandajelor rotorice
Se măsoară cu megohmmetrul de 500 V.
Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 1 MΩ.
Aceste tipuri de măsurători se execută la punerea în funcţiune, după reparaţiile curente,
capitale şi după intervenţiile la înfăşurări şi bandaje.
Partea practica:
Sa se determine rezistenta de izolatie pentru urmatoarele masini electrice:
1. motor de c.c.
2. generator de c.a.
3. rotor asincron trifazat cu rotor bobinat;
Pentru motorul de c.c.
STAS 1893 – 78 – Masini electrice rotative. Conditii generale.
STAS 7814 – 79 – Masini electrice de c.c. Metode de incercare.
Date echipament verificat:
Un=220V; Pn=2.2kW; Uexc=110V
Uinc=500V conform Tabel pag. 27 din normativ

9. Rezistenta de izolatie a infasurarii fata de masa nu trebuie sa fie mai mica decat valoare
obtinuta din relatia:
][0000002.0
0022.1000
00022.0
100
0022.0
1000
][00022.0
100
1000
Ω==
+
=⇒
+
= M
MV
R
P
U
R izol
n
n
izol
izolR - rezistenta de izolatie minim admisa in exploatare
MASURAREA EFECTIVA: - indus
R15’’ > 100 MΩ
R60’’ > 100 MΩ → din acest punct de vedere infasurarea indusului este buna.
- infasurarea de excitatie:
R15’’> 100 MΩ
R60’’> 100 MΩ → din acest punct de vedere infasurarea indusului este buna.
][0000001.0
0022.1000
00022.0
100
0022.0
1000
00011.0
Ω==
+
= MRizol
Generatorul de c.a.:
Masina pe care se va verifica rezistenta de izolatie la infasurari este un generator sincron trifazat de
24V.
Din masurari a rezultat ca:
-pt. Infasurarea de excitatie izolR > 100 MΩ
-pt. Infasurarea trifazata izolR = 100 MΩ
Motor asincron trifazat cu rotor bobinat:
Date nominale: Un = Y,D – 220/380 V
Pn = 2.5 kW
Determinari:
-pt. infasurarea rotorica: izolR > 100 MΩ
-pt. stator: izolR > 100 MΩ
nu s-a putut determina cu precizie rezistenta de izolatie datorita aparatului folosit si anume JK
500V.

10. Rezistenta de izolatie a infasurarii fata de masa nu trebuie sa fie mai mica decat valoare
obtinuta din relatia:
][0000002.0
0022.1000
00022.0
100
0022.0
1000
][00022.0
100
1000
Ω==
+
=⇒
+
= M
MV
R
P
U
R izol
n
n
izol
izolR - rezistenta de izolatie minim admisa in exploatare
MASURAREA EFECTIVA: - indus
R15’’ > 100 MΩ
R60’’ > 100 MΩ → din acest punct de vedere infasurarea indusului este buna.
- infasurarea de excitatie:
R15’’> 100 MΩ
R60’’> 100 MΩ → din acest punct de vedere infasurarea indusului este buna.
][0000001.0
0022.1000
00022.0
100
0022.0
1000
00011.0
Ω==
+
= MRizol
Generatorul de c.a.:
Masina pe care se va verifica rezistenta de izolatie la infasurari este un generator sincron trifazat de
24V.
Din masurari a rezultat ca:
-pt. Infasurarea de excitatie izolR > 100 MΩ
-pt. Infasurarea trifazata izolR = 100 MΩ
Motor asincron trifazat cu rotor bobinat:
Date nominale: Un = Y,D – 220/380 V
Pn = 2.5 kW
Determinari:
-pt. infasurarea rotorica: izolR > 100 MΩ
-pt. stator: izolR > 100 MΩ
nu s-a putut determina cu precizie rezistenta de izolatie datorita aparatului folosit si anume JK
500V.