Revista Ropot nr. 5, iunie 2020

Revista Ropot nr. 5, iunie 2020
potpotpotREVISTĂ ŞCOLARĂ SEMESTRIALĂ, NR.5, IUNIE 2020 ŞCOALA GIMNAZIALĂ BERCHIŞEŞTI, JUD. SUCEAVA
Coperta I: gracă realizată de artist Nicolae Gogan ISSN 2601 – 6761, ISSN-L 2601 – 6761
a
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 3 Jurnalul unui elev Era septembrie 2015, prima zi de școala din clasa pregătitoare. Mă simțeam speriat, eram timid și tăcut. Cum va fi învățătorul și ce alți colegi o să mai cunosc? Am intrat pe poarta școlii, cu mama de mână. Învățătorul meu, o persoană bună la suflet, mă aștepta. Ne-a adunat în jurul lui. Unii eram puțin mai mari decât ghiozdanul. Dar ce emoții uriașe aveam! Atunci am intrat în labirintul claselor primare. Prima ușă s-a deschis. Acolo erau cifrele si literele. Am învățat să le recunoaștem, să le scriem și să formăm cuvinte. Clasa întâi.... un alt an, o altă ușă. Am învățat să scriem de mână literele și să adunăm cifre. Tot în acest an am legat prietenii strânse cu mulți colegi. Următoarea ușă: clasa a doua. Acest an a fost frumos și puțin mai dificil în același timp. Am învățat tabla înmulțirii și să împărțim numere. Eram mândri de reușitele noastre! A mai trecut un an. Îmi amintesc cu drag de clasa a treia. Noi aprofundaserăm ce am învățat în anul precedent și am făcut elemente mai complicate. Domnul învățător, cu multă răbdare, dăruință și perseverență, ne-a ajutat să iubim cartea și să înțelegem că este izvor de înțelepciune. Ultimul an.... ultima ușă. În acest an ni s-a schimbat învățătorul. Am retrăit emoțiile de acum patru ani. Când noi am observat cât de mult ne apreciază și cu câtă iubire ne predă, ne-am obișnuit repede. Domnișoara învățătoare ne-a fost ca o mamă, o mamă foarte tânără,
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 4 pentru unii soră mai mare și pentru toți o prietenă. Ne-a dus în excursii și am făcut multe activități interactive. Abia a început semestrul al doilea și a apărut pandemia. Noi am stat acasă și am făcut ore online. Acum nu se mai certa nimeni pe motivul că nu vrea să stea cu cineva anume în bancă. Singurul coleg de bancă ar putea fi o soră, un frate sau chiar motanul. Am „întâlnit” împreună eroii din cartea de istorie, am „călătorit” prin județele țării noastre, am „urcat” pe munții din cartea de geografie și am vizitat câmpiile. Am făcut texte la română, teste la matematică și am dat evaluări. Școala online a fost frumoasă, dar e mai bine când suntem cu toții împreună. Îmi pare rău că nu am petrecut mai mult timp cu domnișoara învățătoare. Ne putem, totuși, bucura că am parcurs întreg labirintul claselor primare. Acum, labirintul gimnazial ne așteaptă. Le mulțumesc celor doi oameni minunați care ne-au învățat tot ce știm până acum. Munca lor sigur va da roade! Claudiu-Tudor Niță, clasa a IV-a A coord. prof. înv. primar Anamaria Popovici
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 5 Interviu cu oameni Mari Avem privilegiul de a cunoaște, de aproximativ trei ani, un om cu totul deosebit care a intrat în viața școlii noastre. Un OM care ne-a devenit sprijin, care ne inspiră încredere și pe care îl percepem ca pe un model demn de urmat. Domnul Lucian Dimitriu este profesor de istorie la Colegiul Tehnic „Alexandru-Ioan Cuza” Suceava și inspector pentru problemele educaționale ale rromilor în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Suceava. Este un adevărat militant pentru sprijinirea elevilor de etnie rromă și promovează permanent etnia rromă. Aveam să descoperim aceste lucruri din contactul direct cu domnia sa atunci când ne-am bucurat de prezența dumnealui la activitățile școlii, precum și din articolele scrise în presa locală și centrală, dar și din multitudinea de proiecte și acțiuni inițiate și desfășurate în acest sens. Am descoperit de-a lungul timpului un poet talentat, un publicist remarcabil, un om implicat și dedicat și, de aceea, vrem să aflăm cum a reușit să devină un om de succes într-o lume în care, din păcate, discriminarea este un obstacol greu de trecut pentru mulți din cei care aparțin etniei rrome. Cu atât mai mult ne-a impresionat faptul că a urmat nu mai puțin de trei facultăți: Facultatea de Litere și Științe, specializarea Istorie – Geografie, Academia de Teologie Ortodoxă și Facultatea de Drept și Administrație publică. De aceea, vrem să știm cum a depășit prejudecățile, cum a obținut succesul și cum și-a împlinit visul. Recunoaștem că, în urma dialogului purtat cu domnul Lucian Dimitriu, am aflat o poveste care este o minunată lecție inspirațională și motivațională. O poveste de viață care ne arată că prin voință, muncă, perseverență și credință totul devine posibil. 1.Vă rugăm, pentru început, să ne povestiți câteva aspecte din copilăria dumneavoastră. Unde v-ați petrecut copilăria? Unde ați urmat școala primară și școala gimnazială?
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 6 Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața fiecăruia, este o lume mirifică pe care probabil nu o vom putea înțelege pe deplin niciodată, este o perioadă lipsită de tristețe și plină de emoție, bucurie și culoare. Copilăria este o lume aparte; pentru noi o lume ciudată, fantastică, ireală, iar pentru cei care fac parte din ea dimpotrivă, una reală și plină de armonie. Acum îmi amintesc cu drag diferite întâmplări ale copilăriei, evenimente importante pentru mine,care mă fac să zâmbesc şi să evadez din rutina obositoare a vieţii de zi cu zi… ca o carte, pe care o pot citi oricând, ca un film, pe care îl rulează cinematograful gândurilor, ca un cântec pe care îl pot auzi doar eu… şi asta mă face să mă simt special! Nu ştiu cât de mult se bucură alţii, dar eu zâmbesc adesea, când aievea, îmi amintesc de prima poezie la 5 ani,de prima carte primită de la Moş Crăciun, de prima zi de şcoală… de fiecare apus,de fiecare noapte alături de Cățelușul de pluș Bob care era jucăria mea preferată! Le rememorez… doar atât mai pot face, în fiecare zi, când descopăr un alt aspect al întâmplării, din copilăria mea, realizând că nu mă cunosc prea bine, observând schimbările făcute, care nu sunt prea multe, dar sunt totuşi suficiente pentru a-mi pierde copilăria! M-am născut în orașul Suceava. Până în clasa a VIII-a am urmat Școala Generală nr. 2 din Suceava, pe atunci se numea Școala de Muzică, astăzi se numește Colegiul de Arte ”Ciprian Porumbescu” din Suceava. La școală nu excelam. Eram un copil de maximum nota 8. Nu vreau să-mi caut scuze, dar era complicat – n-aveam tot ce aveau ceilalţi. Nu aveam hainele celorlalţi, camera mea, iar principala sursă a mea de documentare era biblioteca. Seara învăţam cel mai adesea. Vreo două ore stăteam cu ochii în carte. Suficient cât să nu mă fac de râs la şcoală. Suficient încât să fiu cel mai bun din cartierul meu, însă insuficient în relaţie cu alţi colegi de-ai mei români. De fapt, cred că asta a fost drama copilăriei mele, în sensul că niciodată nu am fost suficient de bun în ochii celorlalţi. Când am terminat clasa a VIII-a n-am vrut să urmez liceul. A fost nevoie ca mama să mă motiveze, cu două palme peste ochi, pentru a da examenul de admitere. Poate că eu nu mi-am dorit să răzbat, că nu voiam neapărat să merg la şcoală, să am studii, dar prietenii şi profesorii m-au făcut să răzbat. Am avut noroc de câţiva oameni buni în jurul meu. A funcţionat ca în piramida lui Maslow – apartenenţa la un grup. Dacă prietenii mergeau la liceu, mă duceam şi eu. Urmau colegii o facultate? Dar ce, eu sunt mai prost să nu merg? Dintre toţi, mama rămâne cea care ne-a împins mereu de la spate, care s-a zbătut şi a ţipat pentru dreptatea noastră. 2. Care este cea mai frumoasă amintire din anii de școală? Aveam puțin mai mult de 6 ani și jumătate când am pășit pentru prima dată într- o sală de clasă. Abecedarele ne așteptau pe colțurile băncilor. Eram bucuros, aflasem că eram în clasă cu două fete pe care le cunoșteam deja: vecina mea de la același etaj al blocului în care locuiam (cu care nu prea interacționasem până atunci) și prietena mea de la blocul vecin. Nu eram complet în necunoscut și asta îmi dădea un sentiment destul de plăcut. Cert este un lucru, majoritatea dintre noi nu vor uita niciodată năzbâtiile și profesorii care ne-au învățat lucru importante. 3. Ce ați răspuns prima dată la întrebarea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”? Mama îmi tot zicea, când eram mic, că eu trebuie să ajung un om mare. Nu ştiu ce însemna asta pentru ea. Iată, am ajuns, am peste 100 de kilograme (râde). Ea a fost cea care mi-a spus, că diferenţa dintre a eşua şi a reuşi stă doar în puterea mea de a strânge
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 7 din dinţi. Îmi doream foarte tare să fiu arheolog. Eram fascinat de povestirile istorice. Existau nişte cărţi de dimensiuni mari, pentru copii, care se numeau „Povestiri istorice“. Au fost primele mele lecturi. În plus, poezia pe care am ştiut-o încă de la vârste fragede a fost „Scrisoarea a III-a“, de Mihai Eminescu. Cred că aveam 4 ani şi o ştiam ca pe apă. Făceam bani frumoşi recitând poezia asta. Mergeam la tata la serviciu – el a lucrat ca muncitor în port – şi, cum li se întâmplă copiilor, eram întrebat de cei mari: „Ştii şi tu o poezie?“. Abia aşteptam. Începeam să turui 20 de minute de „Scrisoarea a III-a“. Oamenii erau fascinaţi! Primeam câte o bomboană de la fiecare şi, pentru că erau vreo 50 de oameni pe acolo, mă întorceam super fericit acasă. Pe urmă, în şcoala generală, am avut un profesor genial la istorie, pe domnul Cobzaru. Patru ani, cât mi-a fost profesor, n-a scris decât o singură dată la tablă, atunci când a venit inspecţia. În rest, jur că auzeam armele când povestea! 4. Știm că sunteți profesor de istorie. Cine v-a influențat în alegerea profesiei? Încă din fragedă copilărie mi-am dorit să fiu cadru didactic, iar pasiunea pentru această minunată profesie se datorează în primul și în primul rând mamei, care iubește foarte mult istoria. Apoi, fiecare cadru didactic și-a pus amprenta, mai mult sau mai puțin, asupra mea. Cele mai importante principii pe care eu le-am desprins de la dascălii mei au fost: pasiunea, corectitudinea, dăruirea și devotamentul față de copii, și, nu în ultimul rând, profesionalismul. 5. Ce v-a determinat să optați pentru funcția de inspector școlar pentru problemele educaționale ale rromilor? Provocarea e una foarte simplă. Tot ce facem e dintr-un egoism pur, dacă vrei. Oamenii îşi învaţă copiii să fie buni, ordonaţi, să fie „normali“. La un moment dat, însă, copiii lor vor intra în contact cu alţii care o să afle că unul dintre părinţii lor e rom. Se poate întâmpla ca unii, mai răuvoitori, să-i spună acelui copil câte greşeli face din cauza apartenenţei lui etnice. Şi copilul ăla ne va întreba ce am făcut noi ca să schimbăm situaţia asta. Noi vrem să ne uităm în ochii lui şi să-i spunem: „Uite ce am făcut. Să vezi că n-am stat degeaba. N-am schimbat lumea, dar nici n-am stat cu mâinile în sân“. E vorba de conştiinţă. Să elimini rasismul e utopic. Dar să contribui la micşorarea efectelor sale e posibil. Peste ani, eu o să mă simt mai bine pentru că m-am luptat să nu las privirea în pământ . 6. Cum v-a influențat faptul că sunteți de etnie rromă în anii de școală? Au existat momente dificile? Dacă da, cum le-ați depășit? La mine în cartier nu prea am simţit lucrul ăsta. Nu a existat o problemă că eu sunt rom, iar ceilalţi – români. Mergeam la ei acasă şi mâncam, ei veneau la mine, iar părinţilor noştri li se părea ceva obişnuit. Dar am avut parte şi de un şoc. S-a întâmplat când m-am îndrăgostit de o fată din cartier şi nu înţelegeam de ce ea nu voia să fie împreună cu mine. Mi-a spus că mama nu-i dă voie să fie împreună cu un ţigan. N-am înţeles ce mă făcea special în povestea asta, dar m-a durut teribil. Bunica paternă mi-a
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 8 zâmbit când i-am povestit şi m-a consolat spunându-mi că fata aceea nu mă merită. Dar eu sufeream! E realitatea pe care am văzut-o. Pentru că e foarte uşor să cedezi. Ca adolescent, să fii refuzat pe criteriu etnic de o fată de care eşti îndrăgostit e dureros. Suferi ca un câine. Nu înţelegi! Când am cunoscut-o pe soţia mea, Laura, în satul ei se auzise că vând piepteni. Şi că ea îi vinde cu mine, în piaţă. Apoi, când m-au cunoscut, au zis: „Sigur are stilouri de aur!“. În afara cartierului, însă, le-am păţit pe toate. Fireşte că mă dureau. În acelaşi timp, am fost învăţat să devin conştient de faptul că, dacă mă las influenţat de poveştile astea, nu voi face decât să confirm stereotipul. Aş ceda şi imediat o să mi se spună: „Vezi, mă? De-aia ai cedat, că eşti ţigan prost!“. Or, miza mea era alta: să demonstrez – cu ghilimelele de rigoare – că sunt mai bun decât ceilalţi. De fapt, competiţia nu era „care era mai bun“, ci era vorba că eu sunt altfel decât tu mă crezi. Limita e la tine, nu la mine. În general, mult mai multă lume se aşteaptă să eşuezi, mai ales când provii din categorii minoritare – persoane cu dizabilităţi, romi, sărăcie. Dacă vezi numai lucrurile negative, ţi se întunecă sufletul şi devii dur. Dar, în acelaşi timp, ai şi posibilitatea să vezi lumina. Asta m-a ajutat să devin mai relaxat. 7. Am observat că sunteți foarte implicat în acțiuni organizate de școli cu număr mare de elevi rromi. Ați fost prezent și la activități organizate de școala noastră. Ce ar trebui să schimbe acestea în comportamentul nostru? Lucrez de mulţi ani pe tiparul modelelor, dar am văzut că modelele nu sunt suficiente. Avem multe proiecte în peste 20 de şcoli, evenimente, folosim muzica lăutărească, mentori etc. Nu contează numai ceea ce fac eu, ca minoritate, dar şi ceea ce face majoritatea. Noi încercăm să facem cât de mult putem în interior. 500 de ani de robie ne-au transformat în nişte marginali, la fel cum şi pe majoritari i-au transformat în marginali. Pentru că şi ei au prejudecăţile lor. De câte ori n-ai auzit că „dacă nu stai cuminte, vine ţiganul şi te fură“ şi de câţi copii furaţi de ţigani ştii? Mentalitatea e cea care trebuie schimbată, și de o parte și de cealaltă. 8. Considerați că este ceva greșit în atitudinea elevilor rromi față de școală? Dar în atitudinea profesorilor față de aceștia? Elevii rromi trebuie să învețe ce înseamnă disciplina. Foarte mult ține însă și de atitudinea părinților. Trebuie să realizeze că fără educație, nu-și vor depăși condiția. De cealaltă parte, profesorii neromi trebuie să-și schimbe atitudinea față de elevii de etnie rromă. Să nu-i mai considere inferiori celorlalți, doar pentru faptul că sunt rromi. Fiecare pornește în viață cu șansa lui. Din păcate marea majoritate a elevilor rromi pornesc cu un handicap rasial. Să lupte pentru a deveni educați. 9. Pentru elevii de etnie rromă, și nu doar pentru ei, sunteți un adevărat model . Ne spuneți și nouă cum ați reușit? Ce v-a motivat? Sunt mulţi ca mine! Până la urmă, ce am reuşit eu? Gândim mult în etichete şi prejudecăţi. „Şi-a depăşit condiţia...“ Dar cine i-a trasat lui condiţia? A depăşit condiţia pe care tu credeai că poate să o atingă? Am înţeles acum. Am mers odată într-o vizită la o şcoală şi m-a enervat teribil un moment. Copiii erau întrebaţi ce vor să devină când
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 9 vor fi mari. Marcel – medic! Rodica – învăţătoare. E întrebată şi Vasilica, o fată mai amărâtă, atât de ruşinată, încât nici n-a vrut să deschidă gura. „Nu-i aşa că ar trebui să fii croitoreasă?“, i-a zis învăţătoarea. De ce croitoreasă şi nu medic? Lasă-l să viseze! E posibil să n-ajungă medic, dar, dacă nu-şi pune în cap, n-are cum să ajungă acolo. Eu ştiu prea bine. E greu să strângi din dinţi, să te baţi cu stomacul gol, cu ura, cu bullying-ul (n.r. – un comportament ostil şi de umilire a cuiva). Trebuie să ai foarte multă voinţă. Şi ca să ajungi acolo unde visezi îţi dai seama că, uneori, ura face parte din preţul pe care trebuie să-l plăteşti. 10. Ce sfat le dați elevilor de etnie rromă? E ceea ce mi-a spus şi mie mama. Că diferenţa dintre a eşua şi a reuşi stă în putinţa ta de a strânge din dinţi. Nu e corect să te baţi cu stomacul tău. Nu e corect să te baţi cu senzaţia de frig. Nu e corect să te baţi cu sentimentul că eşti urât de ceilalţi, că eşti pus în ultima bancă la şcoală sau într-o clasă separată. Întrebarea e ce faci tu să schimbi situaţia aia. Trebuie să munceşti mai mult. E nedrept ce spun. Dar eu m-am săturat să aştept de la alţii. Şi m-am săturat să le arăt celorlalţi ce trebuie ei să facă. Aşa că reiau o vorbă mare, aceea că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Despre asta e vorba. 11. Care ar fi primul lucru pe care l-ați realiza dacă ați fi ministrul educației? Niciodată nu m-am visat ministru, dar aș face mult mai multe pentru a da o șansă reală la educație elevilor care provin din medii dezavantajate, indiferent de etnia acestora. Rubrică realizată de prof. Loredana Dura
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 10 Dacă unii dintre colegii mei știau de mici că vor să devină profesori, eu, terminând un liceu industrial cu profil chimie, visam să ajung inginer chimist. Dar locul meu nu avea să fie acolo, deci pot afirma fără ezitare că nu eu mi-am ales meseria, ci meseria m-a ales pe mine. Ceva mai târziu am înțeles că de fapt Dumnezeu mă cunoștea foarte bine și ceva mai frumos, mai sensibil și onorabil nu-mi putea hărăzi pentru următorii treizeci și cinci de ani, dar și pentru tot restul vieții. După terminarea facultății șansa mea a fost să ajung dascăl la Școala Gimnazială Nr. 1 Berchișesti, asta se întâmpla în 1984. Nu venisem cu gândul de a rămâne, ci de a pleca după câțiva ani. Dar, așa cum se întâmplă în viață, rareori planurile noastre se intersectează cu cele ale destinului. Aici am întâlnit un colectiv de oameni minunați care m-au primit cu multă dragoste și încredere. Cu toții m-au încurajat, ajutat și am primit cele mai bune sfaturi care au prins foarte bine unui novice ca mine cu mult entuziasm, dar cu foarte puțină experiență didactică. După euforia începutului m-am trezit la realitatea pe care mai apoi am înfruntat-o și care pe alocuri m-a învins, dar nu m-a doborât niciodată. Am înțeles repede că un profesor care se înconjoară de copii trebuie să fie empatic, bun, înțelegător, exigent, dar în limite rezonabile, corect în aprecieri pentru a câștiga încrederea elevilor săi, știutor când să strecoare și un strop de umor într-o continuă căutare de infromații. La școală profesorul este de fapt un al doilea părinte, deci el trebuie să cunoască elevul și să-l pregătească pentru viață, să-i întărească încrederea în forțele proprii, încurajându-l. În același timp, el trebuie să fie atașat de elevi și să-i ajute să-și depășească problemele, să încurajeze performanța, să fie pentru ei un model din toate punctele de vedere. După o activitate de treizeci și cinci de ani aș concluziona că meseria de profesor este unică și poate cea mai frumoasă, dar cere multă vocație, dragoste, curaj, emoție, dăruire și (multă) răbdare. Răsplata muncii fiecăruia dintre noi? Bucuria de a-i vedea cum cresc și progresează devenind mai capabili, mai talentați, mai eficienți. E minunat să-i auzi spunându-ți că ceea ce au învățat de la tine le-a fost util, că ai reușit să le stârnești interesul pentru obiectul predat, ca au ajuns oameni împliniți, într-o anumită măsură și datorită eforturilor tale. Pentru toate acestea meseria de dascăl trebuie să ți se potrivească, să fie esența caracterului tău. M-a impresionat un citat din Socrate, el spune că „educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas”, iar „tu, ca dascăl trebuie să-l înveți pe elev tehnica învățării, lucru de care se va folosi de-a lungul vieții. Tu să dirijezi, această diferență subtilă face totul”. Pe parcursul întregii mele cariere am încercat de multe ori,
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 11 si sper ca am si reusit, sa mblanzesc multe flacari, chiar daca nu am facut-o uniform. Nici un dirijor perfect nu cred ca am fost, dar pe toate m-am straduit sa le fac cat mai bine și cu folos. A fost greu, frumos, solicitant, dar nu imposibil. Închei mulțumindu-le tuturor părinților ai căror copii le-am fost dirigintă, și nu numai, pentru sprijin, înțelegere, ajutor și implicare. Generațiilor de elevi pe care i-am avut, le spun că sunt mândră de realizările lor, iar dumneavoastră, stimați colegi, vă spun că mi-a făcut plăcere să mă aflu printre dumneavoastră, un colectiv de cadre didactice de o valoare profesională și umană de excepție. Vă doresc să fiți sănătoși, puternici, rabdatori ca mpreuna sa realizati pe viitor lucruri la fel de frumoase asa cum ati facut-o si pana acum. prof. Georgeta Oanea
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 12 În ultima perioadă am învățat o lecție, poate cea mai dură a ultimilor ani, aceea că vremurile tulburi vin când te aștepți cel mai puțin și, deși nu putem ști exact cât vor dura, este esențial să ne putem adapta din mers. Dincolo de obstacolele întâmpinate și perturbările produse, vremea pandemiei poate fi socotită un prilej de transformare a crizei într-o oportunitate de a ne reevalua pe noi înșine, de a ieși din zona de confort, de a ne regândi prioritățile, acțiunile, dar și procesul educațional în sine. Ce lecții ne-a oferit nouă, cadrelor didactice de la Școala Gimnazială Berchișești, experiența online a ultimelor luni de școală? Am fost pusă în fața unei provocări pe care n-am mai întâlnit-o în cei 25 de ani de activitate. Sigur că deciziile trebuiau luate imediat și, la început, m-am simțit neputincioasă și frustrată pentru că vedeam foarte clar problemele cu care ne confruntam, cea mai importantă fiind inegalitatea de șanse la educație pentru elevii școlii, dar nu vedeam și soluțiile. În calitate de director era nevoie să acționez repede pentru a asigura continuitatea actului instructiv – educativ. Cu sprijinul tuturor profesorilor am reușit să creăm o legătură cu cel puțin 60% din elevii noștri. Pentru ceilalți am creat punți de legătură adaptate situației fiecărui elev. Dacă a fost un succes perioada de învățare online? Nu cred. Cred doar că, fiecare dintre noi, am învățat lecții foarte importante pentru viitorul imprevizibil care ne așteaptă. În calitate de învățător am avut alte trăiri. Mi-au lipsit enorm copiii! Zâmbetul lor, îmbrățișările lor, privirile întrebătoare sau fericite! Dar, am reușit să rămânem conectați prin diferite căi de comunicare și asta a contat cel mai mult. Cred că această perioadă ne-a unit și mai mult. Am devenit prieteni, ne-am împărtășit probleme, nu doar cele legate de școală. Sunt sigură că și elevii au devenit mai responsabili, au învățat să se descurce în situații diferite de cele normale, și-au dezvoltat abilități. CRED în învățarea realizată față în față, în contactul direct cu copiii pentru că reacțiile lor imediate ne oferă răspunsuri și perspective. Școala online capătă o importanță deosebită, fiind obligatoriu să devină parte a procesului instructiv – educativ. Ce concluzii putem trage după această experiență? Devine imperios să pregătim elevii pentru un viitor în continuă schimbare, elevi care trebuie să se adapteze imediat la situații neașteptate. Iar noi, profesorii, trebuie să ținem pasul cu aceste vremuri și să avem ca prioritate perfecționarea continuă. director, prof. înv. primar Loredana Dura Pentru mine activitatea didactică on-line a fost o experiență inedită. Inițial, neavând o pregătire temeinică a predării-învățării în mediul virtual a fost un pic dificil, dar cu dorință și interes am reușit să-mi însușesc cu succes metodele și strategiile
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 13 didactice pe care le-am aplicat cu ajutorul instrumentelor digitale. De asemenea, atât părinții cât și copiii au fost receptivi și au colaborat foarte bine în mediul on-line. Am făcut diverse activități pe care am reușit să le finalizez. Într-adevăr, activitatea online necesită timp de pregătire mai îndelungat în elaborarea materialelor didactice pentru a avea la final un feedback pozitiv din partea copiilor. Lecțiile în mediul virtual diferă total din punct de vedere relațional față de mediul real al predării-învățării. Consider că relațiile interumane nu se pot dezvolta din punct de vedere afectiv, pentru că nu ne putem apropia fizic. prof. învăț. preșc. Horga Bulgariu Elena-Gina Îmi amintesc cu strângere de inimă o zi de luni, care nu părea altfel decât celelalte, însă în acea după amiază am aflat o veste care urma să schimbe cu totul cursul anului școlar pentru toți cei implicați, anume că școlile se vor închide pentru o perioadă nedeterminată din cauza unui virus. A urmat ziua fatidică, 10 martie. Niciunul dintre noi nu s-a gândit că acea zi de marți, în care am discutat despre triunghi și Regele Carol va fi ultima zi de clasa a IV-a, ultima zi în care ne-am aflat toți în aceeași clasă. Aș fi vrut să prevăd acest lucru și să vă fi îmbrățișat pe toți înainte de plecare, chiar dacă aș fi încălcat regula de distanțare socială! Perioada ce a urmat a fost una care ne-a provocat pe toți să găsim soluții, să ne adaptăm și să devenim rezilienți, mai puternici în pofida lucrurilor mai dificile pe care le întâmpinam! Și am făcut-o! Am reușit să rămânem o echipă, uniți pe grupuri de Facebook, Whatsapp și ne-am simțit ca niște învingători atunci când am reușit toți să intrăm pe Zoom! Am învățat lucruri noi chiar dacă ne despărțeau zeci de kilometri, am exersat recunoștința găsind lucruri bune într-o lume ce promova știri triste, ne-am jucat și am descoperit că telefonul poate fi și educativ, am citit împreună și am povestit la un ceai, fiecare în camera lui și ne- am luat rămas-bun de la clasele primare, constatând că emoțiile adevărate trec dincolo de ecranele de sticlă. Perioda aceasta a fost grea, însă ne-a obligat să ne autodepășim, să ne demonstrăm nouă că reușim să facem lucruri neașteptate, însă cred eu că ne-a și apropiat mai mult, că ne-a învățat să apreciem eforturile pe care elevii noștri le-au făcut și suportul necondiționat pe care l- am primit de la părinți! Drept care vă mulțumesc din suflet și îi felicit din nou pe absolvenții anului 2020! Sunteți absolvenți de excepție, puternici și minunați! prof. înv. primar Anamaria Popovici Fotografie de la festivitatea de absolvire a clasei a IV-a A desfășurată pe Zoom
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 14 „Așterne-ți gândurile în lumină Căci lumea-i prinsă în visare Și-așteaptă zorii ce-or să vină Să-mbrace viața în culoare”. Cam așa m-am simțit eu în această dificilă perioadă pe care, din păcate, a trebuit să o acceptăm și să o îndurăm sperând că va lua curând sfârșit. Trăim vremuri atipice. Toată zona noastră de confort, tot ceea ce consideram dezirabil pentru viața de zi cu zi s-a schimbat brusc în „ceva”, într-o lume pentru care nu știu câți dintre noi eram pregătiți să îi facem față. Nevoia de adaptare continuă, deja inerentă activității didactice, a devenit mult mai intensă. A devenit imperios, cred, mai mult decât oricând, dincolo de transmiterea de cunoștințe, de formarea de deprinderi, de „parcurgerea materiei”, de orice, să menținem viu contactul cu elevii, însă de data aceasta prin intermediul tehnologiei. Această perioadă ne-a consemnat pe fiecare în fața unui ecran rece, impersonal, dar prin care puteam „simți” emoțiile celorlalți: pe ale elevilor de a căror capacitate de adaptare la condițiile inedite și de al căror feedback am fost plăcut surpinsă, și aș putea afirma, chiar pe cele ale colegilor mei, colegi care mi-au fost alături poate cu un gând, poate cu o îndrumare, ajutându-mă să „cresc”, să evoluez în ceea ce presupune „școala virtuală“ și nu numai. prof. Mihaela Gogan Arc peste timp, la Berchișești, în România – membră a Uniunii Europene, semestrul al II-lea al anului școlar 2019-2020 (în cel de-al 125-lea an școlar la Berchișești a fost o provocare datorită pandemiei de Covid-19. Ne-am adaptat noii situații, izolării și învățământului online. Am considerat important să și văd elevii, de aceea am ales platforma educațională ZOOM. Am reușit împreună să parcurgem cunoștințele, conform planificării. Am fost și sunt interesată de îmbunătățirea predării online, de aceea am participat/particip la webinarii online. În calitate de dirigintă a clasei a VIII-a am comunicat cu elevii permanent, atât online cât și în perioada lor de pregătire pentru evaluare, în școală. Cursul festiv a fost un schimb de postări pe facebook, dar a produs la fel de multă emoție ca și momentul premierii online. Cu siguranță, absolvenții 2020 vor deveni buni meseriași, iar Școala de la Berchișești rămâne în continuare un punct de referință pentru învățământul sucevean! prof. Genoveva Bîrgovan Grădinița la distanță era până în această primăvară de neconceput pentru toată lumea. După ce am conștientizat că nu ne vom întoarce foarte curând în sala de grupă, am înțeles că trebuie să-mi folosesc întreaga imaginație și creativitate pentru a proiecta un plan de învățare suficient de variat încât să răspundă nevoilor copiilor de învățare și joc. Am făcut echipă cu familiile copiilor, grup pe Facebook și am planificat cu atenție activități de învățare și distractive, jocuri variate, activități practice care nu au necesitat timp îndelungat în fața ecranului și care s-au bazat pe abilitățile de viață independentă ale copiilor. Copiii au înteles necesitatea izolării, s-au adaptat, s-au implicat în activități și s-au bucurat de timpul petrecut cu părinții, dar lipsa interacțiunii a fost simțită de noi toți deopotrivă. prof. înv. preșc. Senorica Pădure
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 15 În sfârșit a sosit vacanţa! Nimeni nu şi-a închipuit că anul școlar se va termina fără să ne vedem, profesori şi elevi, faţă ȋn faţă. Pandemia s-a abătut atât de brusc asupra noastră! La început ne-am bucurat de câteva zile libere, dar situația a devenit din ce ȋn ce mai serioasă, mai gravă. Întreruperea cursurilor a dus la reorganizarea orarului şi a celorlalte activităţi școlare. ... ȘCOALA ON-LINE. O noutate şi nu prea. Nou era formatul întâlnirilor, dar activităţile didactice erau aceleași pe care le foloseam şi la clasă, în mod obișnuit; la limba franceză lucram cu documente audio-video, exerciții pe platforme educaționale etc. Bineînțeles că am apelat la toate cunoștințele noastre digitale. Am învățat unii de la alții. Elevii au fost foarte ȋncântaţi de lecțiile acestea interactive, mulți dintre ei având deja acces la Internet sau aparate moderne prin care să putem comunica. Au fost şi situații mai neplăcute: elevi care nu aveau telefon propriu şi îl foloseau pe al părinților, familii in care erau 3, 4 frați ce aveau nevoie de aceste aparate ȋn același timp, lipsa semnalului, pană de curent.... S-au făcut compromisuri ca să nu rămână nimeni ȋn urmă. Elevii care nu puteau fi în direct la întâlniri ȋşi luau informațiile necesare de pe grupurile claselor de Messenger sau Whatapps. La întrebările şi nelămuririle elevilor răspundeam în privat, pe rețelele de socializare sau la telefon, luând legătura cu părinţii celor mici, din clasa a doua. Totul e bine când se termină cu bine, referitor la școală. Restul ... Sperăm că ȋn toamnă ne vom putea ȋmbrăţişa şi bucura de momentele emoționante ale revederii. prof. Gabriela Cojocariu Închiderea grădinițelor și școlilor a fost o măsură preventivă, pentru a limita răspândirea noului coronavirus. Deși cei mici au văzut această perioadă, inițial, ca pe o vacanță, și s-au bucurat de această decizie, schimbarea putea duce la plictiseală și iritabilitate, deoarece copiii nu au mai avut aceeași libertate pe care o dețineau înainte. Pentru a continua activitățile cu copiii, în mediul online, am creat un grup pe messenger, unde, cu ajutorul părinților, care mi-au fost parteneri, am desfășurat procesul educațional ,,de acasă”. Unele dintre motivele de îngrijorare ale părinților în acest timp au fost legate de gestionarea timpului petrecut acasă pentru a susține activitatea școlară a copiilor, pentru a nu le permite să stea prea mult timp în fața televizorului, telefonului sau a computerului și pentru a nu abuza de internet fără un scop anume. De asemenea, copiii au fost supărați deoarece nu au putut merge la grădiniță și nu s-au putut întâlni și juca cu prietenii lor. Deși am trecut printr-o perioadă nu foarte plăcută, am putut profita de ea, ajutându-i pe copii să combată plictiseala prin activități care i-au ajutat să progreseze și să se dezvolte. prof. înv. preșc. Loredana Simiganoschi Învățarea la distanță prin mijloace audio-video este o adevarată provocare. Învățarea presupune folosirea mijloacelor audio-video și adaptarea unor materiale pentru mediul online de către profesori. Primul pas în derularea corespunzătoare a activiăților este comunicarea cu părinții. Ei trebuie să fie informați cu modalitățile de predare și obiectivele de învățare. Părinții trebuie încurajați și sfătuiți să asigure un spațiu de lucru bine delimitat pentru copii, astfel copilul va lua în serios lucrul și este mai responsabil.
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 16 Indiferent cât de bine se face predarea la distanță, noi, dascălii, trebuie ,,să ajungem” la copii, măcar prin conectare socio-emoționala. Copiii simt nevoia să știe ca cineva îi ajută, îi îndrumă, iar ei fac parte dintr-un colectiv. Orice mijloc de comunicare cu elevii este benefic, fie audio-video sau telefonic. E foarte important ca noi, cadrele didactice, să ne înarmăm cu multă răbdare și blândețe. prof. înv. preșc. Oana-Violeta Tîrnovan Cum privesc copiii această perioada? Era o zi de luni. Deodată primesc un apel de la prietena mea în care îmi spune: „De miercuri nu mai mergem la școală!” Pe moment m-am bucurat, însă acum realizez că este foarte trist tot ce s-a întâmplat. A doua zi am mers la școală. Toată clasa mea era fericită, dar nu realizam cât de gravă este situația. Nu pot uita ultima zi a anului școlar. Ultima dată în care am fost în clasa a VI-a. O zi de neuitat. Odată ce am plecat de la școală au trecut cele două săptămâni, apoi încă o lună și încă una, apoi am terminat școala online. Acum toți elevii erau de acord că le este dor de coridorul pe care am pășit și am intrat într-o nouă lume, de clasa în care am învățat milioane de lucruri noi și chiar de tabla plină de cretă pe care se adunau sute de cuvinte. Nu realizezi că este ceva atât de important pentru tine până când îți lipsește. În această perioadă de carantină am învățat că totul este cu un folos și școala face parte din viața mea. Bianca Varvaroi, clasa a VI-a, repr. Consiliul elevilor Rubrică realizată de prof. Otilia Corniciuc
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 17 GREU CU NETU’! Perioada pandemiei și a izolării a adus modificări profunde în comportamentul nostru îndividual și social. Totul este altfel, alte reguli, alte probleme, alte soluții, pe scurt altă viață. Eu m-am simțit îngrădită, limitată, frustrată, amenințată de ceva nevăzut, gândindu-mă la ziua de mâine, nu mai departe. Am început încet, încet să ne clădim o lume a noastră, o lume limitată, bazată pe individ și nu pe societate, am foast doar eu și Elisa. Școala online a fost altceva, altfel, un altfel de început, o gură de libertate luată prin internet, până la urmă singura formă de socializare pe care o puteam folosi. Profesori și elevi încercau acel altceva despre care știau, pe care îl mai folosiseră și despre care, nici în momentul de față, nu au o părere clară, nici bună, nici rea. Ceva de genul: „Cum nu te ajută, așa nu strică!”. Așa deci, înarmați cu telefoane, hai la școală în cealaltă cameră! Am fost curioasă cum decurge o oră online (30 – 40 de minute) și, sincer, pe mine nu m-a convins. Rămân la părerea mea conservatoare: „Tot mai bine e la școală!”. Nu contest că profesorii și-au dat toată silința și au sprijinit elevii atât cât s-a putut, dar... greu cu netu’! Și, totuși, învățarea online începe să câștige din ce în ce mai mult teren în fața învățării clasice. Știm cu toții că școala este instituția care-i pregătește pe copii pentru viitor, dar sistemul de învățământ trece printr-o schimbare fundamentală datorată vremurilor în care trăim, precum și datorită dezvoltării tehnologiei și importanței utilizării acesteia în toate domeniile. Prin prisma acestor factori, elevii și profesorii sunt principalul motor al schimbării. Prin prisma acestor
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 18 lucruri, o întrebare stă pe buzele tutror: „Suntem, oare, pregătiți pentru schimbare?” Cine nu și-ar dori, măcar pentru o perioadă, ca confortul casei să devină locul de muncă sau școală? Este o alternativă modernă care îmbină utilul cu plăcutul, însă cât de sigur poți fi că va putea servi aceluiași scop final? E adevărat că există păreri pro și contra cursurilor online, cât pierdem și cât câștigăm. Pierdem contactul cu semenii, cu societatea și câștigăm o flexibilitate a programului, însă poate exact acest lucru va contribui ca tu să devii mai leneș, mai delăsător, din cauza faptului că nu trebuie să mergi la școală și nu ești presat de timp pentru studiu. Încet, încet apare și tendința de amânare și, mai mult decât atât poți deveni dezorganizat, amestecând problemele de acasă cu studiul. Ajung, astfel, la concluzia că contactul direct între profesori și elevi este esențial, contactul față în față care determină reacții imediate atât pentru cadrul didactic, cât și pentru elev. Legătura afectivă este influențată de modul de comunicare, precum și implicarea elevilor. Școala online nu trebuie înlăturată, ea trebuie să devină o activitate complementară, dar în condițiile în care și școala și elevii sunt pregătiți măcar din punct de vedere tehnic, pentru că acesta a fost principalul obstacol în realizarea învățării online. De aceea, greu cu netu’, deocamdată! Valentina Maloș, părinte
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 19 „Cărțile sunt ca oamenii, în sensul că se vor ivi în viața ta atunci când ai cea mai mare nevoie.” (Emma Thompson) LECTURA… ÎN STARE DE URGENȚĂ Perioada care ne-a marcat pe toți pe parcursul semestrului al II- lea a fost, cu siguranță, perioada stărilor de urgență și de alertă instituite din cauza pandemiei care s-a abătut asupra noastră. A fost o perioadă care a adus cu sine noi provocări care au indus în sufletul nostru cele mai diferite stări și trăiri, de la uimire, frică, neputință, izolare până la sentimentul de singurătate. Lipsa colegilor, prietenilor, a programului normal ne-a făcut să ne apropiem de singura prietenă care ne rămâne loială și aproape, în orice situație, Cartea. Copiii s-au refugiat în minunata și nesfârșita lume a cărților. A fost cea mai bună terapie pentru întărirea psihicului, cel mai bun remediu pentru suflet și creier. Membrii cercului de lectură au continuat activitatea prin sugestii de lectură, schimb de impresii, recenzii de carte pe care le-au pus la dispoziția colegilor prin intermediul rețelelor de socializare. Fiecare a dorit să exprime ceea ce a simțit în această perioadă și să explice rolul pe care l-a avut lectura în această perioadă dificilă. Cărțile au fost cele care le-au amintit permanent că există o lume întreagă care așteaptă să fie descoperită.
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 20 Gebriel Sara (clasa a IV-a B) „Am ales să citesc o carte de lecturi geografice. În zilele frumoase mă așezam pe iarbă și citeam despre diferite locuri din lume. Mă trezeam visând cu ochii deschiși, îmi imaginam cum străbăteam toate acele ținuturi. Cel mai mult mi-a plăcut descrierea Africii! Îmi doresc să ajung cândva acolo să pot vedea frumusețea unei lumi sălbatice, puțin atinsă de mâna omului. Multe zile mi le-am petrecut călătorind prin toată lumea. Nici nu știu cum a trecut timpul! Vă recomand aceste lecturi pentru zilele când vă simțiți singuri. Cojocari Anamaria (clasa a IV-a B) „Vaiana este o fetiță care avea o bunică ce îi spunea mereu povești minunate. Tatăl ei era foarte sever și nu o lăsa să meargă la ocean. Dintr-o poveste ea a aflat despre Zeița–mamă, Te Fiti. Curioasă, neascultând sfaturile tatălui, Vaiana s-a dus într-o zi la ocean. Din apele învolburate a ieșit o cutie sub forma unui cadou. Fetița a vrut să o prindă, dar atunci o strigă tatăl ei, iar ea scăpă cadoul din mâini. Bunica o ajută să recupereze cutia a doua zi. Atunci, fetița își dă seama că….. .Vă las pe voi să descoperiți ce s-a întâmplat. Este o lectură care m-a ținut cu sufletul la gură și m-a ajutat să trec peste o zi în care mă simțeam singură.”
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 21 Antonesi Valentina (clasa a IV-a B) „Întotdeauna mi-au plăcut poeziile. Cel mai mult mă încântă versurile lui Eminescu în care descrie natura . Mereu mă imaginez în colțurile de natură descrise: alegând prin pădure, plimbându-mă cu barca pe lac printre nuferi, stând pe o bancă sub tei, privind cerul înstelat. Mă relaxează și îmi bucură sufletul. În această perioadă grea nu m-am simțit izolată, ci am călătorit prin lumea lui Eminescu.” Tîrnovan Sebastian (clasa a IV-a B) „Robinson Crusoe” a fost o lectură perfectă pentru zilele de izolare. Am trăit o adevărată aventură alături de personajele cărții care m-a purtat pe tărâmuri necunoscute. Crusoe hotărăște să navigheze și fuge de acasă. Timp de 28 de ani călătorește peste tot în lume, având parte de nenumărate ghinioane și aventuri. Învăță să se descurce singur, este ingenios în construirea casei, domesticește animale, se folosește de tot ce îi oferă insula. M-a uimit prin puterea de autoeducare și prin bunătatea lui. O recomand cu căldură!
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 22 Pristavu Adina (clasa a IV-a B) Am citit cartea „Mitologia greacă” de Ken Jennings care m-a purtat prin Grecia de demult cu cele mai bune povești antice. Am aflat cum i-a păcălit Prometeu pe zei, cum a murit Ahile din cauza călcâiului său, de ce noi, muritorii de rând, intrăm mereu în belele. Are ilustrații minunate, informații interesante și jocuri amuzante. Zilele de izolare au trecut mai repede călătorind prin Grecia Antică. prof. înv. primar Loredana Dura
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 23 Cum sa devii elev de nota 10? Elevii noștri cu rezultate excepționale în anul școlar pe care tocmai l-am încheiat ne-au mărturisit în câteva rânduri fiecare cum au reușit să atingă performanța de a avea media anuală 10, unii în premieră, alții „în recidivă” și chiar au câteva sfaturi pentru colegii lor: Cum am făcut să ajung la media generală 10? Eu de obicei nu prea aveam încredere în mine: nici nu credeam că o să am vreodată media generală 10... Dar când am intrat în clasa a V-a lucrurile s-au schimbat, m-am ambiționat şi mi-am propus să învăț cât mai mult... Învățam, scriam, citeam. Deja era interesant să fiu o elevă atât de silitoare! Semestrul întâi s-a terminat și media mea generală era 10, aşa că mi-am propus ca în semestrul al doilea să mă străduiesc cât mai mult pentru a avea aceeaşi medie... Să obțin media generală 10 era un vis aproape împlinit! Anul şcolar s-a încheiat, media mea generală era 10... Visul meu era împlinit! Cam aceasta ar fi „rețeta succesului”: multă voință, mult efort și tot mai multă încredere în sine!! Ce i-aş sfătui pe colegii mei să facă pentru a ajunge ca mine? În primul rând, pentru a-şi îndeplini visurile legate de şcoală, eu mi-aș sfătui colegii să nu treacă o zi fară să învețe şi să citească foarte mult. În al doilea rând i-aş sfătui să aibă mare încredere în sine și să lucreze mult pentru ceea ce își doresc. Marina Lușcan, clasa a V-a A Cum să devii elev de nota 10? Mi-am pus această întrebare la finalul clasei a 4-a, când, la festivitatea de premiere, două eleve ale școlii noastre au primit premiul de excelență pentru media 10 în acel an scolar. Atunci mi- am propus să încerc în clasa a 5-a să devin elev de nota 10. Pe parcursul anului școlar am reușit să primesc doar note de 10, deci, am reușit ce mi-am propus. Această reușită a fost posibilă în primul rând datorită atenției din timpul orelor. O lecție poate fi învățată și din clasă, dacă ești atent. Apoi, acasă, am încercat să acord atenție temelor. Însă nu pot spune că doar am învățat. Am avut destul de mult timp liber și pentru pasiunile mele (jocurile video, chitara). Un lucru important este și relația voastră cu profesorii, care au un rol important în dezvoltarea voastră personală. În concluzie, nu trebuie să tocești pentru a lua 10. Trebuie doar să fii atent și să înveți cât este necesar. Matei Olari, clasa a V-a B
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 24 Pentru a încheia un an școlar cu media zece, nu trebuie să îți acorzi tot timpul liber pentru a învăța și este mult mai ușor decât cred alți elevi. Eu am obținut această performanță îndeplinind doar cerințele profesorilor, dar cu multă atenție și silință pentru a înțelege fiecare amănunt dintr-o lecție. Iar cel mai important lucru, după părerea mea, este să acorzi atenție fiecărei materii în mod egal. Sebastian Moroșan, clasa a V-a B Totul a început în clasa pregătitoare. Intrată pe sub bolta de flori pregătită cu drag pentru noi de doamna învătătoare, îmi doream enorm de mult să încep orele. A trecut ușor și frumos primul an, a trecut si al doilea și am ajuns în clasa a II-a. Acum știam deja cum este să fii școlar și iubeam foarte mult școala. Odată cu venirea zăpezii se apropia cu pași repezi și așteptata vacanță de iarnă. Cu gândul deja la ea, mulți copii se jucau și făceau oameni de zăpadă. Când am intrat în vacanță, mama m-a convins să fac multe teme suplimentare, așa că în acea iarnă am studiat cu adevarat foarte mult, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Eu mereu am fost mai „diferită" față de colegii mei, dar acum puteam să mă remarc într-un mod constructiv. Când eram aproape de încheierea anului școlar doamna învâțătoare ne-a spus că cei care vor avea doar note de 10 primesc premiul de excelență. Acest lucru m-a determinat și mai mult să mă preocup de școală și am terminat clasa a II-a cu rezultate foarte bune. Pe următorii doi ani i-am petrecut făcând lecții suplimentare și, cu sprijinul necondiționat al mamei mele, am progresat mereu. Am intrat în clasa a V-a. Aveam milioane de emoții deoarece nu știam ce profesori și ce colegi de clasă noi voi avea. Îmi era frică de ce va urma, dar după prima săptămână mi-am dat deja seama că este totul foarte frumos și că mi-am făcut griji fără rost. Nu pot spune că a fost ușor. Am învățat foarte mult, iar la finalul anului școlar am avut media anuală 10. Când am fost chemată pe scenă pentru a primi DIPLOMA DE EXCELENȚĂ eram un vulcan de fericire. Și în clasa a VI-a m-am străduit să învăț cât mai mult. Uneori, creierul meu îmi spunea la ora 3 dimineața: „Vezi că nu știi lecția bine! Mergi și mai repetă!!'' Așa că eu și noaptea învățam. Nu spun că mereu rețin așa de greu informațiile, însă uneori cele mai ușoare te solicită cel mai mult. După multă muncă am ajuns să termin și clasa a VI-a cu media 10. Acum aștept cu nerăbdare să văd ce provocări voi avea în clasa a VII-a. Dorința mea este să ajung olimpică națională. Nu știu dacă se va realiza, dar cred în visul meu și în mine. Pentru cei care doresc să îmi urmeze exemplul și să ajungă elevi de nota 10 sfatul meu este: la orice test pe care îl dați să întrebați care a fost greșeala și cum era corect. Eu așa am procedat până acum și am învățat din greșelile mele și chiar din cele ale colegilor. În plus, nu contează dacă unii din jur îți spun că nu are rost să fii de nota 10. La final vei realiza că tot efortul a meritat și te vei simți minunat! Crede în visul tău și nu te lăsa influențat de ceilalți din jur! Bianca Varvaroi, clasa a VI-a
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 25 Viața de elev este una dificilă, însă și minunată atunci când o petreci alături de colegi, de profesori, dar și de culegerile de limba romană si de matematică. Pentru a avea cele mai frumoase clipe la școală, nu trebuie doar să ne jucăm prin pauze, ci și să ne străduim să învățăm. Să ne străduim să fim elevi de nota 10. Ca să realizăm acest lucru, trebuie să ne exersăm mintea în fiecare zi, să lăsăm la o parte tehnologia atunci când ne facem temele și, totodată, să citim măcar trei capitole pe zi dintr-o carte care ne place. Mie nu mi-a fost niciodată ușor să urmez acest drum al înțelepciunii, însă mereu am avut în gând un proverb pe care l-am auzit și care mă motivează în fiecare zi: <<Adună argint la tinerețe ca să ai aur la batrânețe!>>. Astfel, perseverând, am reușit timp de trei ani să fiu o elevă de nota 10. Acum îmi dau seama cât de folositoare au fost și sfaturile profesorilor, exigența lor, modul de a ne apropia de tainele învățăturii, dar si dragostea de a descoperi noile căi spre cunoaștere. Îmi doresc ca, în continuare, să obțin rezultate pe măsura muncii depuse, să fiu o elevă de nota 10, să îmi îndeplinesc visurile (ceea ce le doresc și colegilor mei) și nu voi uita niciodată în drumul meu că, așa cum am învățat de la părinții mei, cel mai important în viață e să devii OM. Diana Jitaru, clasa a VII-a A Reușita mea din acest an școlar nu are niciun secret. Am dat dovadă de seriozitate, perseverență, ambiție. Chiar dacă poate nu mi-au placut toate disciplinele, am fost mereu atent la ore și mi-am făcut cu conștiinciozitate temele. Nu m-am dus niciodată nepregătit, am învățat zi de zi, am fost atent în clasă, nu am lăsat să se adune goluri în cunoștințe. Dacă a fost ceva ce nu am înțeles, am cerut imediat explicații suplimentare. Cea mai mare contribuție o au profesorii mei cărora le mulțumesc cu adâncă recunoștință. Au pus suflet în meseria dumnealor și ne-au transmis, cu răbdare și cu înțelepciune, informații noi și interesante, iar eu, un elev de nota 10, sunt rezultatul muncii pe care au depus-o. Îi îndemn pe toți colegii mei să depună mai mult efort, să fie mai conștiincioși pentru a obține note cât mai mari. Cu multă muncă vor ajunge să își depășească limitele. Vă îmbrățișez, dragi colegi și dragi profesori! Nimic nu este imposibil! Alexandru-Gabriel Tanu, clasa a VII-a A Rubrică realizată de prof. Mihaela Gogan
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 26 LECȚIA DE RELIGIE ONLINE Motto: Dincolo de orice reușita e o altă încercare. Cât timp trăiești, simte-te viu. Dacă ți-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp... mergi mai departe când toți se așteaptă ca să renunți. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă în așa fel încât, în loc de milă, să impui respect. Când nu mai poți să alergi, ia-o la trap. Când nu poți nici asta, ia-o la pas. Când nu poți să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodata. (Maica Teresa) Pandemia de coronavirus a adus schimbări majore în toate domeniile. Toate școlile din România au fost închise de miercuri, 11 martie, 2020 până în 22 martie într-o primă etapă (Decretul Președintelui României nr. 195/16 martie 2020), urmând ca starea de urgență să fie prelungită până în data de 15 mai. În acest context a luat naștere ora de religie online. Trecând peste aceste momente încărcate emoțional, am propus elevilor din școala noastră să ne întâlnim zilnic pe pagina de Facebook Religie Școala Berchișești. Activitățile au început cu prezentarea unui material video foarte valoros care poate fi accesat pe youtube, intitulat Minutul de religie. Acesta cuprinde capitolele de mai jos: I. Biblia II. Începutul III. Promisiunea IV. Virusul răului și culorile speranței V. Turnul care n-a ajuns la cer VI. Moise VII. Creștinismul pe teritoriul țării noastre Elevii au mai aflat despre suferința Mântuitorului de pe cruce, despre rolul postului, despre boală și cauzele ei și depre rolul foarte important al rugăciunii și al dragostei creștine. Nichita Stănescu spunea că suntem „ ceea ce iubim”.
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 27 Iisus privește mistic și dumnezeiește tăcând desăvârșit și suferind în Sine, ce măruntă și josnică a ajuns făptura Sa omenească, ce urât a putut-o infecta și otrăvi diavolul din interior la exterior, după căderea în păcat și neascultarea din Rai. Ar părăsi icoana și asemănarea făpturii Sale, ar abandona-o, ar anula lupta și planul de mântuire a omului Adam și neamul Său căzut, dar a promis Tatălui că îl va mântui, a spus că nu v-a face voia Sa, ci voia celui care L-a trimis, ascultător făcându-se pe Sine, până la moarte. Uitându-ne la toate personajele societății de astăzi, vedem că toată lumea este stresată, agitată, dar nu știe de ce. Simplu de înțeles și de dedus: să ne dăm jos măștile mizeriilor sufletești personale, să ne curățim simțirile, să ne vindecăm patimile, ura, lăcomia, răutatea, facerea de rău, apucăturile grosolane și impulsurile necontrolate de dezumanizare continuă. Boala se vindecă prin credință, morală, rugăciune, bunătate, omenie, grijă de trup, grijă medicală, grijă față de starea sufletească și de relația noastră cu Dumnezeu. Trebuie să avem grijă ce mâncăm sau ce bem, neuitând că masura în toate și lucrul bine făcut, în numele credinței ajută la sănătatea biologică, personală a oricărui om care le practică și le respectă. prof. Bogdan Nistor Mihai
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 28 Grădinița de acasă Motto: ,,Mai puțin înseamnă mai mult” Ludwig Mies van der Rohe Starea de urgență a provocat un experiment social în domeniul educației cu o nouă manieră de lucru cu copiii, neașteptată, inedită, provocatoare, prin intermediul părinților și tehnologiei. Când am realizat că nu ne vom întoarce curând în sala de grupă, am căutat cele mai potrivite soluții de interacțiune cu copiii, părinții și cu colegii de la preșcolar și nu numai, apelând la mijloace alternative de comunicare, dovedind că învățarea este un proces continuu, care se poate produce și în afara spațiului grupei . Pe grupul creat pe Facebook, am anunțat părinții că prin intermediul lor voi relua comunicarea cu copiii. Am stabilit un interval orar de două ore, zilnic, pentru comunicare, lucru, coîmpărtășire, întrebări, răspunsuri. Tema săptămânii, supusă atenției copiilor a fost anunțată la începutul săptămânii, iar temele activităților au fost comunicate zilnic. După salutul sau urările de dimineață și după crearea unui moment de bună dispoziție tuturor participanților am propus copiilor o varietate de jocuri, activități de învățare și distractive, care s-au putut desfășura în condiții de izolare. Copiii au vizionat scurte filmulețe educative, au făcut lucrări practice, plastice, au lucrat pe auxiliare, au ajutat părinții la treburile casnice. Aspecte din activitățile realizate de ei au fost expuse pe grup, primind, individual, comentarii apreciative, emoticoane și felicitări. În felul acesta le-am transmit că mă preocupă fiecare copil în parte, că sunt atentă la ei, că îi observ. Fiindcă știm că sportul ne ajută să depășim epuizarea psihică, iar educația este incompletă fără sport, am propus copiilor și momente de mișcare în pauza dintre activități. Seara, înainte de culcare, am instituit momentul de poveste trimițând părinților link-uri cu diferite povești educative. Pentru părinți a fost o perioadă dificilă, deoarece o mare parte din lucrurile pe care le făceam în grădiniță cu copiii – supraveghere, activități educaționale, organizarea rutinelor zilnice au fost acum gestionate de ei, care au trebuit să jongleze cu serviciul, copiii, activitățile casnice și viața personală. De aceea, am sprijinit părinții care au folosit toate instrumentele tehnologice disponibile pentru gestionarea emoțiilor puternice, găsind o combinație sănătoasă între activitățile online și offline pentru a evita expunerea în exces pentru noi toți în fața ecranelor. La grădinița online am învățat că în casele noastre sunt resurse infinite pentru a iniția activități educative, am descoperit că grădinița și familia se pot completa reciproc pentru a face împreună lucruri minunate pentru copii, într-o perioadă dificilă ca aceasta, asigurând, în primul rând, confortul emoțional al copiilor. Putem spune cu certitudine că învățarea există și în online și că înseamnă doar noi ferestre către educație. Bibliografie: ANEXA 1 la Planul județean de intervenție educațională destinat învățământului preșcolar pentru perioada suspendării cursurilor nr. 2531 din 27.05.2020
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 29
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 30 La sfârșit de articol un gând pentru dragii mei preșcolari și părinții acestora: Timpul repede s-a scurs, Nu mai sunteți grupa mică Unde... toți ați plâns. Anii au trecut în zbor, Și la grădiniță multe-ați învățat, Ați scris...ați recitat...ați desenat Și ați legat prietenii cu-adevărat. O nouă poartă se deschide, Un viitor cu multe împliniri La școală voi veți fi ca până acuma... Cu siguranță cei mai buni copii. Vă doresc mult succes Și multă multă împlinire. Cu drag o să rămâneți pentru mine Grupa mea de suflet... o frumoasă amintire. (versuri preluate) Mulțumesc, dragi părinți, pentru că mi-ați fost un ajutor de nădejde în educarea copiilor dumneavoastră și vă mărturisesc că a fost în aceeași măsură o bucurie și un privilegiu să le cultiv personalitatea, să mă minunez de miracolul devenirii lor. prof. înv. preșcolar Senorica Pădure
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 33 Scrisoare către mine, cea din viitor Iată că ai ajuns la finalul ciclului primar! A trecut timpul repede și frumos! Frumos te-ai transformat și tu! Din fetița prea vorbăreață, uneori neatentă, deseori nerăbdătoare ai devenit un copil atent la problemele celor din jur, îți place să asculți pentru a învăța cât mai multe lucruri. Îmi place că ești o persoană pe care se pot baza prietenii tăi și că te implici într-o mulțime de activități și la școală și în timpul liber. Poate prea multe activități! Știu că îți dorești să devii medic. Cred că ți se potrivește. Doar că, pentru a-ți realiza visul, trebuie să te concentrezi pe acele activități care te ajută. Ești o elevă foarte bună și știu că așa vei fi mereu pentru că ești ambițioasă. Îmi doresc să îți atingi scopul pentru că ai toate calitățile necesare: ești bună, altruistă, perseverentă, isteață și creativă. Sunt mândră de tine, cea de acum, și aș vrea, ca peste ani, să ajungi acolo unde îți dorești. Te sfătuiesc să înveți foarte bine în continuare, să fii un om de încredere, să te apleci cu aceeași dragoste asupra problemelor celor din jur. Cred că, cel mai bine în viitor, ți se potrivesc activitățile de voluntariat pentru că, prin intermediul lor, îți poți dovedi dragostea față de oameni și îți poți împlini dorința de a-i ajuta. Nu uita că, în permanență, voi fi cu ochii pe tine pentru a urmări evoluția ta! Privesc cu încredere și speranță spre viitor! Eu, cea de azi, Valentina Antonesi, clasa a IV-a B
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 34 Cu speranță, din viitor Văd o mulțime de oameni așezați la rând în fața unei galerii de artă. Mă apropii (pentru că, se știe, este locul meu preferat) și întreb cine este artistul care își expune operele de artă. O doamnă îmi răspunde că este un artist tânăr și foarte talentat, Paul Cozma. Ce bucurie! Îmi saltă inima de fericire! Îmi dau seama imediat că ai reușit. Ți-ai împlinit visul! Oare va veni și doamna învățătoare la expoziție? Așa a promis acum 15 ani! De mic ai fost foarte ambițios și dornic de succes. Îți plăcea să povestești, să joci în piese de teatru, să cânți și toată atenția să fie îndreptată spre tine. Cel mai mult îți plăcea să desenezi. Ai realizat sute, mii de desene. Îmi amintesc că, aproape zilnic, îi dăruiai doamnei învățătoare câte un desen. Multe au fost expuse la expozițiile din clasă și din școală. Și în pauze desenai. Era cea mai mare dorință a ta: să devii pictor. Mereu am avut încredere în tine, pentru că a fost și este pasiunea ta. Sunt mândru că ești la fel de ambițios și nu ai lăsat să se irosească acest talent. Ți-am urmărit toate activitățile de-a lungul timpului. Am observat că ai rămas un elev foarte bun, iar tot timpul liber l-ai dedicat pasiunii tale, pictura. Visul tău s-a împlinit! Ești faimos! Talentul tău este recunoscut și apreciat în întreaga lume. Ai demonstrat că cel mai important este să crezi în tine și în visul tău. Eu, cel din viitor, Paul Cozma, clasa a IV-a B
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 35 Cerul plânge Curg lacrimi din cer peste lume, Pământul mustește de ape, Călcând peste el rămân urme, Alți nori vin tot mai aproape. Nori negri și gri se-aștern peste sate În deal bubuie zarea, Un bici de foc şi lung dar şi lat Prin nori ȋşi face cărarea. Deodată ca la un semn Apă din cer iarăși curge, Trântește ȋn parul de lemn Fiorul de teamă mă frige. Drumu-i-un drum de apă Ce curge ȋn repezi valuri, Norii de sus iar crapă Drum nu mai e, avem maluri. Potop de apă se revarsă şi plouă, Plouă ȋntr-una, ne ascundem cu toții ȋn casă. E seara! Poate mai târziu văd luna. Elisa-Iuliana Maloş clasa a VII-a A
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 36 Școala online - Hai, nepoate, și te scoală, Că ai spus că mergi la școală, Este 9 și-a sunat Și tu tot mai stai în pat! Iar pe telefon te joci? Ce se-aud atâtea voci? - Bunico, eu sunt pe net, Vorbește, te rog, încet! Clopoțelul nu mai sună, De mai bine de o lună. Fac matematică acum, Cu colegii mei pe Zoom. La română facem texte, Înmulțirea prietenă ne este. La istorie, am povestit, Cu domnitori ne-am întâlnit. La geografie, Europa am vizitat, Prin munți, podișuri ne-am plimbat. Fără panică și stres, Situația noi am înțeles, Temele ni le-am făcut, Serbare online am avut. Eu nu știu ce credeți voi, Dar noi ne vedem eroi. Claudiu-Tudor Niță, clasa a IV-a A Vara Vara caldă a sosit, Câmpul este înverzit, Prin livezi și prin grădini Zboară fluturi și albini. Albinuță, draga mea, Mie-mi place mierea ta Dar de tine-mi este frică Deși ești atât de mică! Însă fluturii-s gingași, Colorați și drăgălași Zboară lin din floare-n floare Cât este ziua de mare. Claudiu-Tudor Niță, clasa a IV-a A
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 37 FOTBALUL, PASIUNEA MEA Mă numesc Carmene și tocmai am terminat clasa a patra. Toată lumea mă întreabă: „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Știu sigur: vreau să devin fotbalist. Unii sunt de acord cu alegerea mea, alții îmi spun că nu e chiar o meserie. Mama îmi spune să învăț și să aleg o meserie sigură. Nu înțelege că e tot ce îmi doresc. Eu cred că trebuie să fac ce îmi place. Fotbalul mă face fericit! Trebuie să știți că sunt un elev foarte bun. Dacă mă pasionează sportul nu înseamnă că nu învăț. Am luat mereu Premiul I. Îmi plac mai multe discipline: matematica, istoria și desenul. Sunt cu adevărat talentat la desen, iar la matematică îmi sclipește mintea (așa zice doamna învățătoare). Dar, dintre toate acestea, educația fizică este ora pe care o aștept mereu cu nerăbdare. Sportul îmi dă o stare de bine, nimic nu mi se pare greu. După ce termin de scris și de învățat, îmi petrec tot timpul liber cu antrenamentele pentru fotbal. Îmi doresc tare mult să ajung un fotbalist faimos, iar lumea să îmi strige numele pe stadioane. Vreau să îmi fac mândri părinții și să onorez numele țării mele atunci când pe marile stadioane voi intona imnul țării și voi câștiga meciuri importante. Carmene Iorgoaia, clasa a IV –a B
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 38 Învățătoarea mea Întâlnindu-vă la școală, admirând comportamentul, dragostea, devotamentul, Prezentându-mă la doamna am uitat și cum mă cheamă. La materia preferată am stat cu gura căscată Cunoscându-vă la școală, am avut încredere, după cele întâmplate la-nceputul anului. Și de când cu pandemia, ce-a cuprins întreg pământul, după fapte și purtare, vă declar din răsputeri CEA MAI BUNA INVAȚATOARE! Tabita-Noelia Eavorschi , clasa a IV-a A
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 39 When we learn our native language, first we listen, then we speak, after that we read and finally we write. Listening, speaking, reading and writing are the four language skills we need to develop for complete communication. To achieve these four basic language skills, you need to surround yourself with English: make English part of your life at home, at school, during your free time. Expose yourself to the language as much as possible: PRACTICE MAKES PERFECT, which means that if you want to improve a certain skill you have to practice it. Listen: 1. To music –old or modern; the type you prefer, but pay attention to the lyrics. Sometimes reading the lyrics may help you understand the song. 2. To movies, TV shows, news, entertainments, the radio – try the classics. If you can watch DVD’s you can watch the movie several times. Watching with subtitles and then, when you feel more comfortable, without them. You can have English radio at home or on your mobile phone. Even if are not actually listening to it, your ears will be getting used to the sounds of the language. 3. Attend plays, exhibitions, talks in English organized by English speaking schools or communities. Speak: 4. Join voiced chats. Technology has advanced a lot in terms of social networks so, wherever you live, you’ll find a chat-room to join. 5. Talk and record yourself. This may sound funny, but it will help you realize how you can improve by repeating the recording several times till you feel happy with the results. 6. Talk to your classmates in English when you are not in class. You can even make a group to play games, have a meal or just chat together.
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 40 Read: 7. Books in English and articles on the web. Maybe, books you have already read in your mother tongue or which have been turned into movies. Try to start with easy books, even children’s books and comics: The images will help you understand even if you don’t know all the words 8. Switch the operating system of your mobile phone, your PC or tablet into English. Associating a function with a certain word will improve your vocabulary. Write: 9. Write down words or expressions you think useful with their meaning and examples. If you see them in sentences you will remember them better. You can use them if you keep a diary. 10. Write comments in English on social media pages or on blogs. You don’t need to be an expert to write a few sentences about what you think or feel about a content. So PRACTICE, PRACTICE, PRACTICE! prof. Otilia Corniciuc Bibliography Milne, M. (2019, November 15). 10 Ways To Improve Your English Language Skills [Web log post]. Retrieved June 26, 2020, from https://www.wallstreetenglish.co
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 41 Dig deep inside Every great dream begins with a dreamer. As quoted by Chantal Sutherland: Believe in yourself, take on your challenges, dig deep within yourself to conquer fears. Many of us try to find purpose and passion in all over the world, but they don’t look within themselves. In order to find your greatness try diving deep into yourself! coord. prof. Otilia Corniciuc
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 42 J’ LE FRANÇAIS Des blagues scolaires Une prof demande à ses élèves: - Si je dis « Je suis belle », c’est à quel temps? Un élève répond: - Sûrement au passé, madame… Le maître demande à Manu: - "Conjugue-moi le verbe marcher au présent". Manu, hésitant: - "Je marche..., tu marches..., il marche..." Le maître: - "Plus vite! Plus vite!" Manu: "Je cours, tu cours, il court..." Un prof interroge un élève: - Cite-moi deux pronoms! - Qui? Moi? - Très bien! A l'école, la maîtresse demande: - Où est mort Jules César? - A la page 54 du livre d'histoire, Madame. Le professeur s'adresse à Maxime et dit: - Dis-moi le nom d'un mammifère sans dents. - Euuuum! Ma grand-mère...
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 43 Le maître vérifie le cahier d'un élève. Il s'étonne: - C'est quoi cette page blanche? - Ça, c'est une page de calcul mental! L'institutrice demande aux élèves: - Dans la phrase suivante: Le malade est mort des suites de son affection, où se trouve le sujet? - Au cimetière, Madame. Rubrică realizată de prof. Gabriela Cojocariu
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 44 Parcă ceva prevestea că se va întâmpla. În cele două luni de școală din semestrul II în care ne-am întâlnit fizic s-au concentrat o multitudine de activități atât în cadrul bibliotecii școlare cât și în cadrul cercului „Micii meșteșugari-viitori antreprenori”. Am adunat în aceste luni de școală multe amintiri frumoase, am dobândit multe cunoștințe și abilități. Prin biblioteca noastră sunt promovate creativitatea, talentul, îndemânarea, comunicarea, socializarea și nu numai. Interacțiunea, dialogul, dezbaterile pe marginea cărților și a lecturilor citite ne animă și ne fac să ne adunăm din ce în ce mai mulți la bibliotecă. De aceea perioada care a urmat celor două luni de școală ne-a întristat foarte tare pentru că ne-au lipsit întâlnirile. Dar ne-am adaptat și acestei perioade și am rezistat. Am citit fiecare cărți, fie din biblioteca personală (pentru care militam tot timpul), fie achiziționate on-line de la diferite librării. Cititul îți deschide „un al treilea ochi”, spunea scriitorul Vladimir Nabokov. Cititul este o artă. Cine ajunge să o practice se vindecă de stres, de teamă de singurătate, își petrece timpul într-un mod plăcut și nu se plictisește niciodată. Pentru a deprinde arta cititului e nevoie de mult exercițiu și răbdare. De pauză și reflecție, de profunzime și seriozitate. Bucuria cititului te recompensează pentru tot felul de inconveniente și frustrări mai ales în această perioadă pe care o traversăm. Cititul nu este o obligație, ci este un act consimțit de formare a personalității umane, cu implicații pe care omul le va respecta în decursul vieții. În semestrul II al anului școlar 2019-2020, biblioteca școlii a derulat mai multe proiecte și activități. „Eminescu-trecut, prezent și viitor” –sărbătorind ziua marelui poet și Ziua Culturii Naționale. „În Unire stă puterea”- marcând Ziua Unirii înfăptuită de poporul român alături de conducătorul Alexandru Ioan Cuza. „Citim, citim și iar citim”- marcând prin diferite activități Ziua Internațională a Cititului Împreună. Activitățile cercului de abilități „Micii meșteșugari-viitori antreprenori” au avut diferite teme premergătoare zilelor de 1 Martie și 8 Martie, prilej cu care micii meșteșugari au confecționat mărțișoare, felicitări și buchete de flori creând o adevărată expoziție. Am învățat tehnici noi și le-am exersat pe cele învățate. Dragi copii, vă îndemn ca în vacanța de vară să nu irosiți timpul, să citiți, să răsfoiți o carte, iar membrii cercului de abilități practice „Micii meșteșugari” să pună în practică ceea ce au învățat! bibliotecar Lupaescu Lacrimioara-Floricica
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 45 Biblioteca, prin ochii elevilor noștri: „Biblioteca... hmm. Ce este biblioteca? Ar spune unii că este o încăpere cu rafturi cu sute sau mii de cărți. Este oare biblioteca o simplă încăpere? Ei bine, nu. Biblioteca școlii mele, chiar dacă acum trec pragul clasei a X-a la Colegiul „Alexandru cel Bun”, ea m-a ajutat să fac pași importanți și mi-a oferit ocazia să cunosc semnificația cuvântului bibliotecă. Acea încăpere cu nenumărate cărți nu este doar un simplu loc. Acea încăpere este locul de refugiu al copiilor care au auzit că biblioteca ascunde pe rafturile ei mii de povești. Printre acei copii m-am regăsit și eu. Biblioteca, definită după propria rațiune, este o „oglindă magică”, precum cea din „Alice în Țara Minunilor”. Cine alege să intre în acea oglindă ajunge să pășească în mai multe dimensiuni, să călătorească în timp și să își însușească abilități supranaturale, luptând sau ajutând persoanele din fiecare lume. Pentru mine, biblioteca școlii mele mi-a deschis ușa și mintea și m-a invitat să experimentez și să cunosc atât de multe lucruri! Chiar dacă sunt elevă de liceu, colaborez și o numesc in continuare biblioteca școlii mele.” Dalia Varvaroi, clasa a X-a, Colegiul „Alexandru cel Bun” „Biblioteca de la școala mea este una modestă, dar plină de cărți frumoase, proiecte și amintiri plăcute. Pe mine, dar sunt sigur că și pe ceilalți copii, m-a ajutat să ne îmbunătățim vocabularul, să fim mai creativi și inventivi datorită cercului de abilități practice și, nu în ultimul rând, să învățăm să ne exprimăm mult mai deschis datorită doamnei bibliotecar care ne este alături mereu și care înlătură bariera cadru didactic- elev. Această bibliotecă este unică deoarece fiecare copil merge cu drag și se bucură de cărți, citit și alte activități”. Sebastian Moroșan, clasa a V-a B „Pentru mine, biblioteca școlii înseamnă relaxare, recreere, abia așteptam pauzele să fug la bibliotecă să-mi încarc bateriile pentru orele următoare. Să răsfoiesc cărțile, să citesc sau să-mi redeschid porțile spre imaginație. Când împrumut o carte și-mi place foarte mult, citind, mă transpun în acea poveste și în acea lume. Pentru mine, cartea este ca o „aripă” pe care plutesc în lumea minunată a basmelor. În cadrul cercului „Micii meșteșugari” am învățat foarte multe tehnici și am făcut activități frumoase. Am cusut, am desenat, am aplicat tehnica decupajului, tehnica string-art, care sper eu, să-mi fie de folos în viață. În concluzie, nu pot trăi fără biblioteca școlii.” Cu drag, Valentina Antonesi, clasa a IV a B
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 46 Rubrică realizată de bibliotecar Lupaescu Lacrimioara-Floricica
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 47 Sfântul Luca al Crimeei În acest număr special al revistei, datorat pandemiei de Covid 19, voi prezenta câteva date reprezentative despre un sfânt contemporan, un sfânt tămăduitor, un sfânt care nu este prea cunoscut, dar un sfânt care a săvârșit foarte multe tămăduiri celor care i-au cerut ajutorul. Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino- Iaseneţki, în Kesţ, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877, şi a primit din botez numele Valentin. Credinţa sa a fost înrâurită de apropierea Lavrei Peşterilor (familia se mutase în Kiev), precum şi de o Sfântă Scriptură, primită cu prilejul absolvirii liceului. Avea un mare talent artistic, precum şi dorinţa de a şi-l cultiva, însă asupra acestuia a predominat dorinţa sa de a-i ajuta pe ţăranii săraci din jur, aşa că s-a înscris la cursurile şcolii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903. În 1904, războiul ruso-japonez l-a adus pe Valentin în Orientul Îndepărtat ca şi chirurg. Acolo îşi va întâlni viitoarea soţie, Anna Vasilievna Lanskaia. S-au căsătorit şi au avut patru copii. În acest răstimp, Valentin s-a specializat în operaţiile chirurgicale oftalmologice, împreună cu anestezia locală şi tratarea infecţiilor piogenice (care au devenit mai târziu pentru el un subiect de studiu). Valentin avea şi o credinţă uriaşă pentru acele vremuri grele – familia sa găzduia lunar o maică de la mănăstirea Fiodorovski, şi mergea regulat la biserică. El refuza să opereze fără să se roage mai înainte în faţa unei icoane a Maicii Domnului din sala de operaţie, şi apoi să-l însemneze pe pacient cu iodină, în semnul crucii. La un moment dat, oficialităţile comuniste au dat
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 48 jos icoana; atunci, Valentin a refuzat să mai opereze până ce icoana nu va fi aşezată la locul ei. După puţină vreme, soţia unui oficial al Partidului a avut nevoie de operaţie, şi l-a cerut în mod anume pe Valentin. El însă s-a ţinut neclintit de hotărârea sa. Atunci, autorităţile s-a supus cererii sale, au aşezat la loc icoana, iar el a intrat în sala de operaţie. Soţia lui Valentin s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit prematur. Deşi Valentin şi-a plâns mult soţia, a izbutit totuşi să vadă mâna Domnului ce-l călăuzea chiar şi-n aceste clipe grele – Dumnezeu i-a trimis o infirmieră care să-l ajute cu creşterea copiilor, şi l-a chemat la preoţie. Făcând ascultare de Arhiepiscopul Innochentie, Valentin a răspuns degrabă acestei dumnezeieşti chemări, fiind hirotonit diacon pe 26 ianuarie şi preot pe 2 februarie 1921. Apoi, fiindcă în acele vremuri de prigoană Biserica ducea lipsă de păstori, părintele Valentin s-a supus chemării norodului şi a intrat în monahism (a luat numele Luca, după Sfântul Evanghelist pe care-l urma în lucrarea apostolească şi de tămăduitor al trupurilor şi sufletelor), fiind hirotonit episcop. Virtuţile, luptele şi realizările Sfântului Luca sunt copleşitoare. Acest arhiereu plin de har a izbutit să redeschidă multe biserici închise de comunişti, a dat naştere unor lucrări teologice de mare profunzime, i-a întărit pe credincioşi şi a adus pe mulţi alţii la Ortodoxie. Pe lângă toate acestea, dragostea, iscusinţa şi dăruirea sa pentru pacienţi au salvat mii de vieţi (îndeosebi ale soldaţilor răniţi în război), iar tehnicile sale medicale au câştigat multe premii ştiinţifice, fiind preţuite de colegii săi chirurgi decenii la rând. După o viaţă de realizări medicale şi lupte duhovniceşti în mărturisirea dreptei credinţe, Sfântul Luca a trecut la Domnul pe când se afla în scaunul de Arhiepiscop al Simferopolului, pe 11 iunie 1961. Aceasta este și data când Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Luca al Crimeei, om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia. prof. Bogdan Nistor Mihai
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 49 TEST DE VACANȚĂ Alege varianta de răspuns pe care o consideri corectă! 1. In California este ilegal ca un bărbat să se căsătorească cu sora văduvei sale? Da / Nu 2. Există 4 iulie şi ȋn Anglia? Da / Nu 3. De câți jucători ai nevoie ca să joci fotbal? 11 / 23 / 22 4. Câte zile de naștere are un om obișnuit? 1 / 66 / 72 / 3 5. Câte animale din fiecare sex a luat Moise pe arca sa? 1000 / 499 / 0 6. Unele luni au 31 de zile; câte luni au 28 de zile? 12 / 1 / 6 7. Împarte 30 la 1/2 şi adăugă 10. Care este rezultatul? 25 / 70 / 35 8. Dacă sunt 3 mere şi iei 2, câte mere ai? 1 / 2 / 3 9. Câte timbre de 2 lei sunt ȋntr-o duzină? 6 / 9 / 12 10. Un fermier are 17 oi şi mor toate ȋn afară de 9. Câte oi au rămas? 17 / 8 / 9 11. Doctorul ȋți dă 3 pastile şi ȋți spune să iei câte una la fiecare jumătate de oră. Pentru cât timp ȋți vor ajunge pastilele? 60 min./ 90 min./ 120 min.
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 50 Acestea sunt răspunsurile corecte: 1. Nu, pentru că e mort! 2. Da - vine după 3 iulie! 3. 22 - câte 11 pentru fiecare echipă. 4. 1 - e doar una ziua ȋn care te-ai născut! 5. Moise nu avea o arcă, ci Noe! 6. 12 - fiecare lună are 28 de zile! 7. 70: 30 ȋmpărţit la 1/2 face 60! 8. 2; acelea pe care le-ai luat? 9. Sunt 12 timbre de 2 lei ȋntr-o duzină! 10. 9 11. 60 - începi cu prima pastilă, după 30 de minute o iei pe a doua, iar după 30 de minute o iei pe a treia. prof. Gabriela Cojocariu
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 51 Povestea noastră e a orișicui, o poveste despre o călătorie frumoasă într-o lume care încă nu și-a dezvăluit toate misterele. Toată lumea a trăit această poveste, însă de fiecare dată este diferită și specială, iar pentru noi, povestea noastră este cea mai frumoasă! Povestea noastră, a clasei a IV-a A, a început acum cinci ani, în anul 2015, când am pătruns timizi în curtea școlii. Eram curioși și emoționați, era începutul călătoriei noastre în lumea literelor și a cifrelor, a cântecelor și a jocurilor, a cunoștințelor și a dezvoltării noastre! Ne-a fost mai puțin teamă atunci când l-am văzut pe el, pe învățătorul nostru, care ne privea cu bunătate, iar privirea lui blândă ne-a dat curaj! Vom păstra în suflet cu o mare prețuire prima zi de școală! ,,Într-o zi frumoasă de toamnă, ne-am îndreptat cu toții către școală. Știam cu toții că astăzi vom începe un capitol nou din viața noastră, clasa pregătitoare! Eram foarte emoționată! Domnul învățător ne-a condus către clasa noastră frumos amenajată, iar noi, ca niște școlărei cuminți, ne-am așezat cu mari emoții în bănci! Cu timpul, am observat că avem un învățător extraordinar de bun și am căpătat curaj! Atunci când nu reușeam să facem o literă sau o cifră el ne îndruma, ne punea mânuța mică în mâna lui, iar apoi, ca prin magie, nicio literă sau cifră nu mai părea greu de făcut!” Maria-Alexandra Mironesei, clasa a IV-a A Timpul a fost neiertător cu noi, iar fiecare an a trecut ca o clipă, neobservat în timp ce noi învățam din ce în mai multe! Fiecare pagină pe
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 52 care am citit-o, fiecare operație matematică dificilă, fiecare pauză plină de râsete cristaline și fiecare joc nou învățat ne-au adus mai aproape de desăvârșirea noastră ca elevi și de această zi a despărțirii! Însă, fiecare an ne-a învățat ceva, ne-a făcut să creștem și acum când privim în urmă suntem tare mândri de ce am realizat! ,,Mereu mi-am dorit să merg la școală, iar după ce am început clasa pregătitoare, mi-am dorit să merg și mai departe! Primul an de școală, clasa pregătitoare a fost pentru mine o joacă frumoasă! Abia mai târziu, în clasa I, am realizat cât de importantă este școala. Din clasa a II-a, am început să fiu mai serioasă în privința școlii. Cu cât învățam mai multe, cu atât deveneam mai curajoasă. Emoțiile încă existau, dar știam că le puteam învinge! Clasa a III-a a fost puțin mai dificilă, din punctul meu de vedere, dar și una plină de emoții, deoarece urma să ne pierdem al doilea tată, pe învățătorul nostru drag care a fost alături de noi la bine și la rău. Însă, am continuat să îl facem mândru de noi, obținând rezultate foarte bune la un concurs și mai ales prin faptele noastre! Iar în final, clasa a IV-a! Consider că a fost un an mai anevoios, pentru că a trebuit să ne adaptăm cu o altă învățătoare. Noi am crezut că va fi mai greu, dar a fost extrem de ușor să ne obișnuim cu această schimbare. Acum ne este greu să ne împăcăm cu ideea că o să ne despărțim de învățătoarea noastră, cea cu care doar ce ne-am fost obișnuit. Însă, vom cunoaște alți profesori minunați și ne vom face învățătorii mândri!” Bianca Țimpău, clasa a IV-a A Povestea noastră a fost minunată, a avut suișuri, dar și coborâșuri, am fost lăudați și uneori mustrați, dar mereu am fost susținuți și îndrumați de oamenii mari și dragi din jurul nostru! Le mulțumim
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 53 părinților noștri iubiți, profesorilor înțelepți și dedicați, și nu în ultimul rând, învățătorilor noștri care au sădit în noi dragostea de carte! ,,L-am iubit pe învățătorul meu pe zi ce trecea mai mult! El m-a învățat o mulțime de lucruri: să scriu frumos, să iubesc, să fiu sigură și precisă, să cânt și multe altele. Nu voi putea niciodată să îi mulțumesc îndeajuns pentru tot ce-a făcut pentru mine! Am iubit-o pe doamna învățătoare din prima clipă în care am cunoscut-o. Când m-am uitat în ochii ei, am văzut o pace și o iubire pe care nu am mai întâlnit-o. Știam că este specială și mi-am promis că mereu o voi face să zâmbească, așa că îi povesteam toate năzdrăvăniile pe care le făceam cu frații mei. Iar ea, în schimb, m-a învățat o mulțime de lucruri, printre care să compun poezii, cântece, melodii și povești! Acum, nu ne putem lua rămas-bun cum se cuvine de la ei, dar sigur ne vom reîntâlni într-o zi, ne vom îmbrățișa și felicita! Știu asta, așa cum știu că după ploaie și furtună va veni și o zi bună!” Tabita-Noelia Eavorschi, clasa a IV-a A Iar acum, am ajuns la finalul poveștii noastre! V-am spus deja, e povestea tuturor și în același timp, e doar a noastră! E cea mai frumoasă poveste, cu douăzeci și unu de pitici cu ghiozdane care, îndrumați de cei mai buni profesori, au reușit să își pună pe cap un simbol al muncii continue, toca de absolvire. E ca o medalie pentru noi, ne arată că am reușit să trecem peste toate lucrurile grele pe care le-am întâmpinat și să devenim mai buni în fiecare zi! ,,Au trecut cinci ani de școală. Ce repede au zburat clipele! Cât de multe am învățat! E frumos să fiu copil și aș opri timpul în loc. Vreau să îmi fac o tocă, cu toate amintirile de până acum. Aș împleti-o cu toate emoțiile din prima zi de școală și cu toate întrebările mele. Aș decora-o cu literele și cifrele din primul an. Aș scrie cu litere de
Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială Școala Gimnazială Berchișești 54 mână despre toate bucuriile trăite, înmulțite zilnic și împărțite cu colegii. Aș împleti apoi și zilele triste în care m-am certat. Au și ele emoția lor! Aș desena chipurile câtorva domnitori și niște mulți înalți, câmpii întinse și ape cristaline. Aș împleti apoi minunatele serbări, în care am fost actori, cu activitățile făcute împreună. Voi decora toca cu toate reușitele și cu notele bune. Mai presus de toate o voi încununa cu mulțumirea și respectul meu pentru cei doi învățători, oameni minunați cu suflet mare. Toca mea e gata și o port cu mândrie!” Claudiu-Tudor Niță, clasa a IV-a A Noi știm că o poveste s-a sfârșit, însă o alta începe! Vom începe să o scriem din toamnă, pe paginile timpului, cu un stilou de speranță, îndrumați de mai mulți profesori minunați pe care abia așteptăm să îi cunoaștem. Vom păstra în suflet amintirile prețioase din clasele primare, însă băncile noastre le vom lăsă unor alți prichindei nerăbdători să își scrie povestea! coordonator prof. înv. primar Anamaria Popovici
ISSN 2601 – 6761, ISSN-L 2601 – 6761

Revista Ropot nr. 5, iunie 2020

Revista Ropot nr. 5, iunie 2020

Recommandé

Contenu connexe

Présentations pour vous(19)

Similaire à Revista Ropot nr. 5, iunie 2020(20)

Plus de Otilia Corniciuc(7)

Dernier(20)

Revista Ropot nr. 5, iunie 2020