1. GLUCIDE
1. Funcţiile glucidelor:
a) [x] energetică
b) [ ] menţin presiunea oncotică
c) [ ] sunt emulgatori
d) [x] constituenţiai ţesuturilor de sprijin, ai acizilor nucleici
e) [ ] de transport
2. Selectaţi glucidele ce sunt prezenteîn organismul uman:
a) [ ] amiloza
b) [x] glucoza
c) [x] glicogenul
d) [x] riboza, dezoxiriboza
e) [ ] amilopectina
3. Monozaharidele sunt:
a) [x] compuşi polihidroxicarbonilici
b) [ ] polialcooli
c) [ ] esteri simpli
d) [ ] eteri compuşi
e) [ ] aldehide
4. Referitor la monozaharide sunt adevărate afirmaţiile:
a) [x] se împart în trioze, tetroze, pentoze, hexoze în funcţie de numărul
atomilor de carbon
b) [ ] toatemonozaharidele posedăunul sau mai mulţi atomi de carbon
chirali
c) [x] unele glucide conţin azot, fosfor sau sulf
d) [x] monozaharidele ce conţin atomi de carbon asimetrici se împart în
seriile L şi D
e) [ ] monozaharidele seriei D sunt obligatoriu dextrogire, iar cele ale
seriei L – levogire
5. Afirmaţii corecte referitor la monozaharide sunt:
a) [ ] se supun hidrolizei
b) [x] sunt compuşipolihidroxicarbonilici
c) [ ] toate monozaharidele formează semiacetali intramoleculari
d) [x] se clasifică în cetoze şi aldoze
e) [ ] toate monozaharidele au doi anomeri – alfa şi beta
6. Monozaharidaaparţine seriei D dacă îndeplineşte următoarele
condiţii:
a) [ ] este dextrogiră
b) [ ] este anomer beta
c) [ ] este anomer alfa
d) [ ] este levogiră
e) [x] configuraţia atomului de carbon asimetric cel mai depărtat de
gruparea carbonil este identică cu cea a carbonului asimetric din D-
gliceraldehidă
7. Referitor la monozaharide sunt corecte afirmaţiile:
a) [x] formează semiacetali interni printr-o reacţie de adiţie
intramoleculară între o grupare aldehidică sau cetonică şi o grupare
alcool
b) [ ] reacţiile de formare a semiacetalilor interni sunt ireversibile
c) [x] prin reacţia de ciclizare aldohexozele formează cicluri piranozice
d) [ ] prin reacţia de ciclizare cetohexozele formează cicluri piranozice
e) [x] ca urmare a reacţiei de ciclizare apar doi stereoizomeri
supranumerari – anomerii alfa şi beta
8. Reacţiile de reducere a monozaharidelor:
a) [ ] D-sorbitolul se formează doar prin reducerea D-glucozei
b) [ ] numai aldozele formează polialcooli prin reducere
c) [x] prin reducerea D-fructozeise obţin D-sorbitolşi D-manitol
d) [x] reducerea monozaharidelor estecatalizată de enzime NADH şi
NADPH dependente
e) [x] retinopatiadiabetică estedeterminată de acumularea sorbitolului
în retină
9. Reacţiile de oxidare a monozaharidelor:
a) [ ] prin oxidarea monozaharidelor la gruparea carbonil se obţin acizi
uronici
b) [x] prin oxidarea monozaharidelor la gruparea carbonil se obţin acizi
aldonici
c) [x] oxidarea monozaharidelor în mediu acid conduce la formarea
acizilor aldarici
d) [x] gluconatul de calciu se utilizează pentru prevenirea
hipocalcemiilor şi a tetaniei
e) [x] acidul glucuronic se utilizează ca agent de conjugare
10. Maltoza:
a) [x] este dizaharidă cu proprietăţireducătoare
b) [ ] este monozaharidă cu proprietăţireducătoare
c) [x] se obţine sub acţiunea amilazei pancreatice
d) [x] estecompusă din 2 molecule de alfa-glucoză
e) [ ] este unitatea repetitivăa celulozei
11. Lactoza:
a) [ ] este dizaharidă alcătuită din două molecule de alfa-galactoză
b) [x] monozaharidele constituentesunt piranoze
c) [ ] este unitatea repetitivăa glicogenului
d) [ ] nu posedăproprietăţi reducătoare
e) [x] poatefi sintetizatăîn celulele umane
12. Zaharoza:
a) [ ] este alcătuită din 2 molecule de alfa-glucoză
b) [ ] posedăproprietăţireducătoare
c) [ ] se obţine prin hidroliza amidonului
d) [ ] ambele monozaharide constituentesunt în formă furanozică
e) [x] este hidrolizată de zaharaza intestinală pânăla alfa-glucopiranoză
şi beta-fructofuranoză
13. Glucoza:
a) [x] există sub forma a 2 anomeri – alfa şi beta
b) [ ] forma glucofuranozică este cea mai stabilă
c) [x] prin oxidarea glucozei la C6 rezultă acidul glucuronic
d) [ ] nu posedăatomi asimetrici de carbon
e) [x] este o aldohexoză cu 4 atomi de carbon chirali
14. Galactoza:
a) [ ] este principalul glucid din sânge
b) [ ] este o cetopiranoză
c) [x] este un epimer al glucozei
d) [ ] în lactoză este prezentăîn formă de alfa-anomer
e) [ ] nu posedă proprietăţireducătoare
15. Fructoza:
a) [ ] prin reducere poateforma numai D-sorbitol
b) [ ] este o cetopiranoză
c) [x] este componentăa zaharozei
d) [ ] este principalul glucid din sânge
e) [ ] este principala componentă a lactozei
16. Dezoxiriboza:
a) [x] este componentăa unor nucleozide
b) [ ] este componentăa RNA
c) [x] există în formă furanozică
d) [ ] nu conţine nici o grupare -OH
e) [ ] este un izomer al ribozei
17. Riboza:
2. a) [ ] este o cetoză
b) [ ] conţine 5 atomi chirali
c) [ ] este componentă a DNA
d) [x] estecomponentă a NAD+
-lui şi FAD-lui
e) [x] poatefi fosforilată
18. Homoglicanii:
a) [ ] unitatea structurală a celulozei estemaltoza
b) [x] celuloza esteo polizaharidă predominantă în regnul vegetal
c) [x] amidonul este alcătuit din alfa-glucoză
d) [ ] glicogenul estealcătuit din beta-glucoză
e) [ ] în structuracelulozei predomină legăturile α-1,6-glicozidice
19. Selectaţi homoglicanii:
a) [ ] heparina
b) [x] amidonul
c) [ ] manoza
d) [x] celuloza
e) [x] glicogenul
20. Selectaţi heteroglicanii:
a) [ ] amilopectina
b) [x] acidul hialuronic
c) [ ] maltoza
d) [x] keratan sulfaţii
e) [x] heparina
21. Afirmaţii corecte referitor la glucide:
a) [x] lactoza se conţine în laptele mamiferelor
b) [ ] prin hidroliza lactozei se obţin 2 molecule de alfa-galactoză
c) [x] ambele hexoze din lactoză sunt în formă piranozică
d) [ ] zaharoza esteprincipalul glucid din sânge
e) [ ] zaharoza este alcătuită din 2 molecule de alfa-glucoză
22. Afirmaţii corecte referitor la glucide:
a) [ ] glucoza nu poateforma O-, S- sau N-glicozide
b) [x] glucoza intră în componenţa lactozei
c) [ ] beta-glucoza estecomponentă a amilopectinei
d) [ ] fructozaeste componentă a lactozei
e) [x] fructozadin componenţazaharozei este în formă de beta-furanoză
23. Digestia glucidelor:
a) [x] amilaza salivară şi cea pancreatică scindează legăturile α-1,4-
glicozidice din polizaharide
b) [x] sub acţiunea amilazelor din amidon se obţine maltoză,
maltotrioză, α-dextrine
c) [ ] amilaza salivară scindează amidonul până la glucoză
d) [ ] dizaharidazele nu posedă specificitate de substrat
e) [ ] celuloza este scindată de amilaza pancreatică
24. Intoleranţa la lactoză:
a) [ ] este determinată de deficitul galactokinazei
b) [x] estedeterminată de deficitul de lactază
c) [x] deficienţa enzimei ce determină intoleranţa la lactoză poatefi
moştenită şi dobândită
d) [x] se manifestă prin dureri abdominale, flatulenţă, diaree cronică
e) [ ] se manifestă prin cataractă
25. Absorbţiaglucozei:
a) [x] necesită Na+
b) [ ] necesită Ca2+
c) [x] necesită enzima Na+
,K+
-ATP-aza
d) [ ] implică antiportulglucozei şi al ionilor de sodiu
e) [ ] implică simportul ionilor de sodiu şi de potasiu
26. Glicogenul:
a) [x] se depoziteazăîn muşchii scheletici
b) [ ] se depoziteazăîn ţesutuladipos
c) [x] se depoziteazăîn ficat
d) [x] ficatul utilizează depozitele de glicogen pentru menţinerea
glicemiei
e) [ ] rezervele de glicogen pot asigura organismul cu energie timp de
15-20 zile
27. Glicogenoliza:
a) [x] este scindarea glicogenului
b) [ ] este scindarea glucozei
c) [ ] este un proces strict hidrolitic
d) [ ] decurge intens postprandial
e) [x] se activează în situaţii de stres, inaniţie
28. Glicogenoliza (reacţia catalizată de enzima glicogen fosforilaza):
a) [ ] glicogen n glucoze + H2O → glicogen n-1 glucoze + glucoza
b) [x] glicogen n glucoze + H3PO4 → glicogen n-1 glucoze + glucozo-1-fosfat
c) [ ] glicogen n glucoze + H3PO4 → glicogen n-1 glucoze + glucozo-6-fosfat
d) [x] glicogen fosforilaza scindează legăturile alfa-1,4-glicozidice
e) [ ] glicogen fosforilaza scindează legăturile alfa-1,6-glicozidice
29. Glicogen fosforilaza:
a) [x] este enzima reglatoare a glicogenolizei
b) [ ] este reglată doar prin fosforilare-defosforilare
c) [x] forma activă este cea fosforilată
d) [ ] scindează atât legăturile alfa-1,4-glicozidice, cât şi legăturile alfa-
1,6-glicozidice din glicogen
e) [ ] este activată de ATP
30. Reglarea hormonală a glicogenolizei:
a) [ ] insulina activează glicogenoliza
b) [x] adrenalina stimulează glicogenoliza
c) [ ] glucagonul inhibă glicogenoliza
d) [ ] insulina conduce la fosforilarea glicogen fosforilazei
e) [x] fosforilarea glicogen fosforilazei are loc sub acţiunea adrenalinei,
glucagonului
31. Reacţia chimică: Glucozo-1-fosfat ↔ Glucozo-6-fosfat:
a) [x] este catalizată de enzima fosfoglucomutaza
b) [ ] este catalizată de enzima glucozo-6-fosfat izomeraza
c) [ ] este o reacţie din glicoliză
d) [ ] este o reacţie din gluconeogeneză
e) [x] este o reacţie din glicogenoliză
32. Glucozo-6-fosfatul(G-6-P) obţinut din glicogen în muşchii
scheletici:
a) [ ] G-6-P estesecretat în sânge şi utilizat de ţesuturipentru energie
b) [ ] G-6-P se supunescindării hidrolitice sub acţiunea glucozo-6-
fosfatazei
c) [ ] glucoza obţinutăprin hidroliza G-6-P este secretată în sânge şi
utilizată de ţesuturipentru energie
d) [x] G-6-P se include în glicoliză
e) [x] G-6-P se utilizează ca sursă de energie pentru muşchi
33. Glucozo-6-fosfatul(G-6-P) obţinut din glicogen în ficat:
a) [ ] G-6-P estesecretat în sânge şi utilizat de ţesuturipentru energie
b) [x] G-6-P se supunescindării hidrolitice sub acţiunea glucozo-6-
fosfatazei
c) [x] glucoza obţinută prin hidroliza G-6-P este secretată în sânge şi
utilizată de ţesuturipentru energie
d) [ ] G-6-P se include în glicoliză în ficat
e) [ ] G-6-P se utilizează ca sursă de energie doar pentru ficat
34. Scindarea legăturilor 1,6-glicozidice din glicogen (glicogenoliza):
a) [ ] este catalizată de glucozo-6-fosfataza
b) [ ] este catalizată de glicogen fosforilaza
3. c) [x] este catalizată de enzima de deramificare
d) [x] enzima ce catalizează procesulare activitate amilo-1,6-1,4-glican
transferazică
e) [x] enzima ce catalizează procesul are activitate 1,6-glicozidazică
35. Selectaţi enzimele glicogenolizei:
a) [ ] glicogen sintaza
b) [x] glicogen fosforilaza
c) [x] fosfoglucomutaza
d) [ ] glucokinaza
e) [x] enzima de deramificare
36. Glicogenogeneza:
a) [ ] este sintezaglucozei
b) [x] estesinteza glicogenului
c) [ ] decurge intens în toate ţesuturile
d) [x] decurge intens postprandial
e) [ ] se activează în situaţii de stres, inaniţie
37. Selectaţi enzimele glicogenogenezei:
a) [x] glicogen sintaza
b) [ ] glicogen fosforilaza
c) [x] fosfoglucomutaza
d) [x] glucokinaza
e) [x] UDP-glucozo-pirofosforilaza
38. Glicogenogeneza (selectaţi reacţiile procesului):
a) [ ] glucoza + ATP → glucozo-1-fosfat + ADP
b) [x] glucoza + ATP → glucozo-6-fosfat + ADP
c) [x] glicozo-6-fosfat → glucozo-1-fosfat
d) [x] glucozo-1-fosfat +UTP → UDP-glucoza + H4P2O7
e) [ ] glucozo-6-fosfat +UTP → UDP-glucoza + H4P2O7
39. Glicogenogeneza (reacţia catalizată de enzima glicogen sintaza):
a) [ ] glicogen n glucoze + glucozo-1-fosfat → glicogen n+1 glucoze + H3PO4
b) [ ] glicogen n glucoze + glucozo-6-fosfat → glicogen n+1 glucoze + H3PO4
c) [x] glicogen n glucoze + UDP-glucoza → glicogen n+1 glucoze + UDP
d) [x] glicogen sintazaformează legăturile alfa-1,4-glicozidice
e) [ ] glicogen sintazaformează legăturile alfa-1,6-glicozidice
40. Glicogen sintaza:
a) [x] este enzima reglatoare a glicogenogenezei
b) [x] estereglată prin fosforilare-defosforilare
c) [ ] forma activă estecea fosforilată
d) [ ] formează atât legăturile alfa-1,4-glicozidice, cât şi legăturile alfa-
1,6-glicozidice din glicogen
e) [x] necesită prezenţaglicogeninei, proteinăcu funcţie de iniţiere a
sintezei glicogenului
41. Reglarea hormonală a glicogenogenezei:
a) [x] insulina activează glicogenogeneza
b) [ ] adrenalina stimulează glicogenogeneza
c) [x] glucagonul inhibă glicogenogeneza
d) [x] insulina conduce la defosforilarea glicogen sintazei
e) [ ] defosforilarea glicogen sintazei are loc sub acţiunea adrenalinei,
glucagonului
42. Formarea legăturilor 1,6-glicozidice din glicogen (glicogenogeneza):
a) [ ] este catalizată de enzima glicogen sintaza
b) [ ] este catalizată de enzima fosfoglucomutaza
c) [x] este catalizată de enzima de ramificare
d) [x] enzima ce catalizează procesulare activitate amilo-1,4-1,6-
transglicozidazică
e) [ ] enzima ce catalizează procesul are activitate 1,6-glicozidazică
43. Glicogenina:
a) [ ] este un fragment de glicogen
b) [x] esteo proteină
c) [x] posedăactivitate glucozil transferazică
d) [ ] participăla scindarea glicogenului
e) [x] participăla iniţierea sintezei glicogenului
44. Utilizarea glucozo-6-fosfatului (G-6-P) în ficat:
a) [x] sintezaglicogenului
b) [x] calea pentozo-fosfat
c) [x] glicoliza
d) [ ] G-6-P este secretat în sânge
e) [x] G-6-P este scindat hidrolitic de glucozo-6-fosfatază, iar glucoza
obţinutăeste secretată în sânge
45. Glicogenozele:
a) [x] sunt determinate de deficienţe ereditare ale enzimelor implicate în
metabolismul glicogenului
b) [x] se caracterizează prin depuneri masive de glicogen în diferite
ţesuturi
c) [ ] în toatetipurile de glicogenoze glicogenul se depoziteazădoar în
ficat
d) [ ] în toate tipurilede glicogenoze structuraglicogenului estenormală
e) [ ] pot fi tratateprin excluderea glucidelor din alimentaţie
46. Boala von Gierke:
a) [x] este o glicogenoză determinată de activitatea redusă a glucozo-6-
fosfatazei din ficat, rinichi, intestin
b) [ ] este determinată de activitatea redusă a glucozo-6-fosfatazei din
muşchi
c) [x] este prezentăhepatomegalia
d) [x] se manifestă prin hipoglicemii
e) [ ] nu este însoţităde dereglări neurologice
47. Glucokinaza:
a) [x] este prezentădoar în ficat
b) [ ] catalizează fosforilarea atât a glucozei, cât şi a altor hexoze
c) [x] posedăKM mare pentru glucoză
d) [ ] este inhibată de glicozo-6-fosfat
e) [x] este enzimă iductibilă, activată de insulină
48. Hexokinaza:
a) [ ] este prezentădoar în ficat
b) [x] catalizează fosforilarea atât a glucozei, cât şi a altor hexoze
c) [x] posedăKM mică pentru glucoză
d) [x] esteinhibată de glicozo-6-fosfat
e) [ ] posedă specificitate absolută de substrat
49. Glicoliza:
a) [ ] are loc doar în ficat şi muşchii scheletici
b) [x] are loc în toate ţesuturile
c) [x] reprezintăscindarea glucozei
d) [ ] reprezintăscindarea glicogenului
e) [ ] atât în condiţii aerobe, cât şi anaerobe produşiifinali ai glicolizei
sunt CO2 şi H2O
50. Glicoliza:
a) [ ] toate reacţiile glicolizei sunt reversibile
b) [x] în condiţii anaerobe produsulfinal al glicolizei este lactatul
c) [ ] în condiţii anaerobe randamentul energetic al glicolizei este 12
ATP
d) [x] în condiţii aerobe produselefinale ale glicolizei sunt CO2 şi H2O
e) [ ] în condiţii aerobe randamentul energetic al glicolizei este12 ATP
51. Reacţia: Glucoza + ATP → glucozo-6-fosfat + ADP:
a) [x] este prima reacţie din glicoliză
b) [x] esteprima reacţie din glicogenogeneză
c) [ ] în toateţesuturile estecatalizată de enzima hexokinaza
4. d) [ ] hexokinaza esteenzimă din clasa ligazelor
e) [x] în muşchi hexokinaza esteinhibată de glucozo-6-fosfat
52. Reacţia: Glucozo-6-fosfat ↔ fructozo-6-fosfat:
a) [x] este o reacţie a glicolizei
b) [x] esteo reacţie a gluconeogenezei
c) [ ] este catalizată de enzima fosfoglucomutaza
d) [x] estecatalizată de enzima glucozofosfat izomeraza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este enzimă alosterică
53. Reacţia: Fructozo-6-fosfat + ATP → fructozo-1,6-difosfat + ADP:
a) [x] este o reacţie a glicolizei
b) [ ] este o reacţie a gluconeogenezei
c) [ ] este catalizată de enzima fosfofructomutaza
d) [x] estecatalizată de enzima fosfofructokinaza
e) [x] enzima ce catalizează această reacţie esteenzimă reglatoare
54. Reglarea activităţii fosfofructokinazei:
a) [x] modulatori pozitivisunt AMP şifructozo-2,6-difosfatul
b) [ ] sarcina energetică mică a celulei inhibă activitatea enzimei
c) [ ] NADH şi NADPH sunt principalii activatori ai enzimei
d) [x] citratul şi ATP sunt modulatori negativi
e) [ ] 1,3-difosfogliceratul, fosfoenolpiruvatulsunt activatori ai enzimei
55. Reacţia: Fructozo-1,6-difosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat +
dihidroxiacetonfosfat:
a) [x] este o reacţie a glicolizei
b) [x] esteo reacţie a gluconeogenezei
c) [ ] este catalizată de enzima fructozo-1,6-difosfataza
d) [x] estecatalizată de enzima fructozo-1,6-difosfataldolaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o hidrolază
56. Reacţia: Gliceraldehid-3-fosfat ↔ dihidroxiacetonfosfat:
a) [x] este o reacţie a glicolizei
b) [x] esteo reacţie a gluconeogenezei
c) [ ] este catalizată de enzima triozofosfat mutaza
d) [x] estecatalizată de enzima triozofosfat izomeraza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o transferază
57. Reacţia: Gliceraldehid-3-fosfat + NAD+
+ H3PO4 ↔ 1,3-
difosfoglicerat + NADH+H+
a) [x] este o reacţie a glicolizei
b) [x] esteo reacţie a gluconeogenezei
c) [ ] este catalizată de enzima gliceraldehidfosfat dehidrataza
d) [x] estecatalizată de enzima gliceraldehidfosfat dehidrogenaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o liază
58. Reacţia: 1,3-difosfoglicerat + ADP ↔ 3-fosfoglicerat + ATP
a) [x] este o reacţie a glicolizei
b) [x] esteo reacţie a gluconeogenezei
c) [x] este catalizată de enzima fosfogliceratkinaza
d) [ ] este catalizată de enzima fosfogliceratmutaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o ligază
59. Reacţia: 1,3-difosfoglicerat + ADP ↔ 3-fosfoglicerat + ATP
a) [ ] este o reacţie de fosforilare oxidativă
b) [x] esteo reacţie de fosforilare la nivel de substrat
c) [x] 1,3-difosfogliceratul este un compus supermacroergic
d) [ ] este o reacţie din calea pentozo-fosfat deoxidare a glucozei
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este enzimă reglatoare
60. Reacţia: 3-fosfoglicerat ↔ 2-fosfoglicerat
a) [x] este o reacţie a glicolizei
b) [x] esteo reacţie a gluconeogenezei
c) [ ] este catalizată de enzima fosfogliceratkinaza
d) [x] estecatalizată de enzima fosfogliceratmutaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este din clasa transferazelor
61. Reacţia: 2-fosfoglicerat ↔ fosfoenolpiruvat + H2O
a) [x] este o reacţie a glicolizei
b) [x] esteo reacţie a gluconeogenezei
c) [ ] este catalizată de enzima fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) [x] estecatalizată de enzima enolaza
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o hidrolază
62. Reacţia: fosfoenolpiruvat + ADP → piruvat + ATP
a) [ ] este o reacţie de fosforilare oxidativă
b) [x] esteo reacţie de fosforilare la nivel de substrat
c) [ ] piruvatul esteun compus macroergic
d) [ ] este o reacţie din gluconeogeneză
e) [x] enzima ce catalizează această reacţie esteenzimă reglatoare
63. Reacţia: fosfoenolpiruvat + ADP → piruvat + ATP
a) [x] este o reacţie a glicolizei
b) [ ] este o reacţie a gluconeogenezei
c) [ ] este catalizată de enzima fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) [x] estecatalizată de enzima piruvatkinaza
e) [x] enzima ce catalizează această reacţie esteenzimă reglatoare
64. Reacţia: Piruvat + NADH+H+
↔ lactat + NAD+
a) [ ] are loc în condiţii aerobe
b) [x] are loc în condiţii anaerobe
c) [x] este catalizată de enzima lactatdehidrogenaza (LDH)
d) [x] LDH este oxido-reductază
e) [ ] este o reacţie din ciclul Krebs
65. Căile de utilizare a piruvatului:
a) [x] în condiţii aerobe se decarboxilează la acetil-CoA
b) [x] în condiţii anaerobe se reduce la lactat
c) [x] se carboxilează la oxaloacetat
d) [ ] se oxidează în lanţul respirator
e) [x] poatefi utilizat în gluconeogeneză
66. Reacţia sumară a glicolizei anaerobe:
a) [ ] glucoza + 2ATP + 2H2O → 2 lactat + 2ADP + 2H3PO4
b) [ ] glucoza + 2ATP + 2H3PO4 → 2 lactat + 2ADP + 2H2O
c) [x] glucoza + 2ADP + 2H3PO4 → 2 lactat + 2ATP + 2H2O
d) [ ] glucoza + 2ADP + 2H3PO4 → 2 piruvat + 2ATP + 2H2O
e) [ ] glucoza + 4ADP + 4H3PO4 → 2 piruvat + 4ATP + 4H2O
67. Produsele finale ale glicolizei anaerobe:
a) [ ] 2 molecule de piruvat
b) [ ] glucoza
c) [x] 2 ATP
d) [x] 2 H2O
e) [x] 2 molecule de lactat
68. Selectaţi enzimele reglatoare ale glicolizei:
a) [ ] piruvatcarboxilaza
b) [ ] fosfoglucoizomeraza
c) [x] hexokinaza
d) [x] fosfofructokinaza
e) [x] piruvatkinaza
69. Glicoliza este activată de:
a) [ ] NADH
b) [ ] ATP
c) [ ] glucozo-6-fosfat
d) [x] fructozo-2,6-difosfat
e) [x] AMP, ADP
70. Glicoliza este inhibată de:
5. a) [ ] NAD+
b) [x] citrat
c) [x] acizii graşi
d) [ ] glucoză
e) [ ] AMP
71. Activatorii (1) şi inhibitorii (2) alosterici ai fosfofructokinazei:
a) [ ] citrat AMP
b) [x] ADP 1,3-difosfoglicerat
c) [ ] ATP ADP
d) [x] fructozo-2,6-difosfat ATP
e) [x] AMP fosfoenolpiruvat
72. În glicoliză ATP-ulse formează în reacţiile catalizate de enzimele:
a) [ ] hexokinaza
b) [ ] fosfofructokinaza
c) [x] fosfogliceratkinaza
d) [ ] glucokinaza
e) [x] piruvatkinaza
73. Selectaţi reacţiile de fosforilare la nivel de substrat:
a) [ ] glucoza → glucozo-6-fosfat
b) [x] fosfoenolpiruvat → piruvat
c) [ ] fructozo-6-fosfat → fructozo-1,6-difosfat
d) [x] succinil-CoA → succinat
e) [x] 1,3-difosfoglicerat → 3-fosfoglicerat
74. Reglarea glicolizei:
a) [ ] toate enzimele glicolizei sunt enzime alosterice
b) [x] doar enzimele ce catalizează reacţiile ireversibile ale glicolizei
sunt reglatoare
c) [ ] sarcina energetică înaltă a celulei activează enzimele reglatoare ale
glicolizei
d) [x] citratul, fosfoenolpiruvatul, 1,3-difosfogliceratul sunt inhibitori ai
fosfofructokinazei
e) [x] acetil-CoA esteinhibitor al piruvatkinazei
75. Reglarea hormonală a glicolizei:
a) [x] glucagonul inhibă fosfofructokinaza prin micşorarea concentraţiei
de fructozo-2,6-difosfat
b) [x] insulina activează enzimele reglatoare ale glicolizei
c) [ ] cortizolul induce sinteza enzimelor reglatoare ale glicolizei
d) [ ] somatotropinastimulează glicoliza
e) [ ] adrenalina stimulează glicoliza hepatică
76. Enzimele comune pentru glicoliză şi fermentaţia alcoolică:
a) [x] piruvat kinaza
b) [ ] alcool dehidrogenaza
c) [ ] lactat dehidrogenaza
d) [x] fosfoglicerat kinaza
e) [ ] piruvat decarboxilaza
77. Care enzimă nu participăla scindarea aerobă a glucozei?
a) [ ] piruvat kinaza
b) [ ] glicerolfosfat dehidrogenaza
c) [x] lactat dehidrogenaza
d) [ ] malat dehidrogenaza
e) [ ] piruvat dehidrogenaza
78. Produsele finale ale oxidării complete a unei molecule de glucoză:
a) [x] 38 ATP
b) [x] 44 H2O
c) [x] 6 CO2
d) [ ] 22 H2O
e) [ ] 44 ATP
79. Câte molecule de ATP se obţin la oxidarea completă a unei
molecule de piruvat:
a) [ ] 3
b) [ ] 2
c) [x] 15
d) [ ] 30
e) [ ] 6
80. Câte molecule de ATP se obţin la oxidarea completă a unei
molecule de lactat:
a) [ ] 6
b) [x] 18
c) [ ] 15
d) [ ] 36
e) [ ] 3
81. Fermentaţia alcoolică:
a) [x] este transformarea glucozei în etanol
b) [ ] toatereacţiile fermentaţiei alcoolice diferă de reacţiile glicolizei
c) [ ] piruvatul se transformă direct în etanol sub acţiunea alcool
dehidrogenazei
d) [x] piruvatulse transformă în acetaldehidă sub acţiunea piruvat
decarboxilazei
e) [x] acetaldehida se reduce la etanol sub acţiunea alcool
dehidrogenazei
82. Enzime comune ale glicolizei şi ale gluconeogenezei:
a) [ ] hexokinaza
b) [x] fosfoglicerat kinaza
c) [ ] fosfoenolpiruvat carboxikinaza
d) [x] fosfoglicerat mutaza
e) [ ] fructozo-1,6-difosfataza
83. Gluconeogeneza:
a) [ ] este sintezaglicogenului din glucoză
b) [x] estesinteza glucozei din surseneglucidice
c) [ ] are loc în toateţesuturile cu aceeaşi intensitate
d) [x] decurge intens în inaniţie
e) [ ] toate reacţiile gluconeogenezei au loc în sens invers reacţiilor
glicolizei
84. Gluconeogeneza:
a) [x ] decurge în sens invers glicolizei cu ocolirea a trei reacţii
ireversibile din glicoliză
b) [ ] are loc intens în intervalele postprandiale
c) [x] decurge intens în ficat şi în rinichi
d) [ ] asigură cu glucoză ficatul şi rinichii
e) [x] asigură cu glucoză ţesuturile glucodependente (creierul,
eritrocitele)
85. Selectaţi compuşii ce servesc substrat pentru gluconeogeneză:
a) [x ] glicerolul
b) [ ] acizii graşi
c) [ ] acetoacetatul
d) [x] lactatul
e) [x] oxaloacetatul
86. Selectaţi compuşii ce servesc substrat pentru gluconeogeneză:
a) [ ] beta-hidroxibutiratul
b) [x] piruvatul
c) [x] aminoacizii glucoformatori
d) [ ] colesterolul
e) [ ] bazele azotatepurinice
87. Reacţia: Piruvat + CO2 + ATP + H2O → oxaloacetat + ADP +
H3PO4:
6. a) [x] este o reacţie anaplerotică
b) [ ] este o reacţie din glicoliză
c) [x] este o reacţie din gluconeogeneză
d) [ ] are loc în citozol
e) [ ] enzima ce catalizează această reacţie este o transferază
88. Piruvat carboxilaza:
a) [ ] este enzimă a glicolizei
b) [x] esteenzimă a gluconeogenezei
c) [x] gruparea prosteticăa enzimei este biotina
d) [ ] gruparea prosteticăa enzimei este tiamin-pirofosfatul
e) [x] este enzimă reglatoare activată de acetil-CoA
89. Reacţia: Oxaloacetat + GTP ↔ fosfoenolpiruvat + CO2 + GDP:
a) [ ] este o reacţie din glicogenogeneză
b) [ ] este o reacţie din glicoliză
c) [x] este o reacţie din gluconeogeneză
d) [x] are loc în citozol
e) [x] raportulATP/ADP înalt favorizează formarea
fosfoenolpiruvatului
90. Fosfoenolpiruvat carboxikinaza:
a) [ ] este enzimă a glicolizei
b) [x] esteenzimă a gluconeogenezei
c) [x] este o enzimă reglatoare
d) [x] glucagonul activează enzima prin fosforilarea ei
e) [ ] raportulATP/ADP mic activează enzima
91. Gluconeogeneza din lactat necesită prezenţaurmătoarelor enzime:
a) [x] piruvat carboxilaza
b) [x] fructozo-1,6-difosfataza
c) [ ] piruvat kinaza
d) [x] lactat dehidrogenaza
e) [ ] fosfofructokinaza
92. Reacţia: Fructozo-1,6-difosfat + H2O → fructozo-6-fosfat + H3PO4:
a) [ ] este o reacţie din glicogenoliză
b) [ ] este o reacţie din glicoliză
c) [x] este o reacţie din gluconeogeneză
d) [ ] are loc în mitocondrii
e) [x] enzima ce catalizează reacţia este fructozo-1,6-difosfataza
93. Fructozo-1,6-difosfataza:
a) [ ] este enzimă a glicogenolizei
b) [x] esteenzimă a gluconeogenezei
c) [ ] este activată de fructozo-2,6-difosfat
d) [x] glucagonul activează enzima prin fosforilarea ei
e) [ ] raportulATP/ADP mic activează enzima
94. Reacţia: Glucozo-6-fosfat + H2O → glucoză + H3PO4:
a) [x] este o reacţie din glicogenoliză
b) [ ] este o reacţie din glicoliză
c) [x] este o reacţie din gluconeogeneză
d) [ ] are loc în mitocondrii
e) [x] enzima ce catalizează reacţia este glucozo-6-fosfataza
95. Glucozo-6-fosfataza:
a) [x] este enzimă a glicogenolizei
b) [x] esteenzimă a gluconeogenezei
c) [x] este o hidrolază
d) [ ] se activează la o concentraţie înaltă de glucoză
e) [ ] esteactivată de insulină
96. Pentru sinteza unei molecule de glucoză sunt necesare:
a) [x] 2 molecule de piruvat
b) [x] 4 ATP
c) [x] 2 GTP
d) [ ] 6 H3PO4
e) [ ] 6 ADP
97. Activatori ai gluconeogenezei sunt:
a) [ ] glucoza
b) [ ] AMP
c) [x] ATP
d) [x] acetil-CoA
e) [ ] NAD+
98. Reglarea hormonală a gluconeogenezei:
a) [x] glucagonul activează enzimele reglatoare ale gluconeogenezei
prin fosforilarea lor
b) [x] cortizolul induce sintezaenzimelor reglatoare ale
gluconeogenezei
c) [ ] insulina activează gluconeogeneza
d) [x] cortizolul stimulează gluconeogeneza prin aport crescut de
aminoacizi din muşchi şi glicerol din ţesutuladipos
e) [ ] adrenalina inhibă gluconeogeneza
99. Selectaţi reacţiile necesare pentru includerea glicerolului în
gluconeogeneză:
a) [x] glicerol + ATP → glicerol-3-fosfat + ADP
b) [ ] glicerol + H3PO4 → glicerol-3-fosfat
c) [x] glicerol-3-fosfat + NAD+
↔ dihidroxiaceton-fosfat + NADH+H+
d) [ ] glicerol-3-fosfat + NAD+
↔ gliceraldehid-3-fosfat + NADH+H+
e) [x] dihidroxiaceton-fosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat
100. Gluconeogeneza din glicerol necesită enzimele:
a) [x] glicerol kinaza
b) [x] glicerolfosfat dehidrogenaza
c) [ ] piruvat carboxilaza
d) [ ] fosfoenolpiruvat carboxikinaza
e) [x] fructozo-1,6-difosfataza
101. Gluconeogeneza din alanină necesită enzimele:
a) [x] alaninaminotransferaza
b) [x] piruvat carboxilaza
c) [ ] piruvat kinaza
d) [x] fosfoenolpiruvat carboxikinaza
e) [ ] fosfofructokinaza
102. Gluconeogeneza din acid aspartic necesită enzimele:
a) [x] aspartataminotransferaza
b) [ ] piruvat carboxilaza
c) [ ] piruvat kinaza
d) [x] fosfoenolpiruvat carboxikinaza
e) [ ] fosfofructokinaza
103. Calea pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei:
a) [ ] decurge activ numai în ficat şi eritrocite
b) [ ] decurge activ numai în ţesutuladipos, suprarenale, glandele
mamare
c) [x] în etapa oxidativă are loc conversia glucozei în pentoze
d) [x] în etapaneoxidativă are loc conversia pentozelor în hexoze
e) [ ] reacţiile etapei neoxidative sunt ireversibile
104. Funcţiile căii pentozo-fosfaţilor deoxidare a glucozei:
a) [x] sintezapentozelor
b) [ ] generarea de NADH
c) [x] generarea de NADPH
d) [ ] generarea de FADH2
e) [ ] formarea pirofosfatului
105. Reacţia: Glucozo-6-fosfat + NADP+
→ 6-fosfogluconolactonă +
NADPH+H+
:
7. a) [ ] este o reacţie din glicoliză
b) [x] esteo reacţie din calea pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei
c) [x] enzima ce catalizează reacţia este glucozo-6-fosfat dehidrogenaza
d) [ ] enzima ce catalizează această reacţie estelactonaza
e) [x] enzima ce catalizează această reacţie esteinhibată de NADPH
106. Selectaţi reacţiile etapei oxidative a şuntuluipentozo-fosfat:
a) [ ] Glucozo-6-fosfat + NAD+
→ 6-fosfogluconolactonă +
NADH+H+
b) [x] Glucozo-6-fosfat + NADP+
→ 6-fosfogluconolactonă +
NADPH+H+
c) [x] 6-fosfogluconolactona + H2O → 6-fosfogluconat
d) [ ] 6-fosfogluconat + NAD+
→ ribulozo-5-fosfat + NADH+H+
+ CO2
e) [x] 6-fosfogluconat + NADP+
→ ribulozo-5-fosfat + NADPH+H+
+
CO2
107. Substanţele iniţiale ale şuntului pentozo-fosfat:
a) [ ] FADH2
b) [x] glucozo-6-fosfat
c) [x] 2 NADP+
d) [ ] ATP
e) [ ] ribozo-5-fosfat
108. Produsele finale ale etapeioxidative a şuntului pentozo-fosfat:
a) [ ] ribulozo-5-fosfat
b) [ ] glucozo-6-fosfat
c) [ ] ATP
d) [ ] NADH
e) [x] 2 NADPH
109. Deficienţa glucozo-6-fosfat dehidrogenazei (G-6-P DH):
a) [x] în eritrocite şuntulpentozo-fosfat esteunica cale de generare a
NADPH-lui
b) [ ] în eritrocite NADPH-ulseobţine doar în reacţia catalizată de
enzima malică
c) [x] deficienţa ereditară a G-6-P DH se manifestă prin hemoliză
d) [x] hemoliza din deficienţa ereditară a G-6-P DH este cauzată de
acumularea H2O2
e) [x] deficienţa ereditară a G-6-P DH este frecventă la persoanele din
regiunile infectate de malarie
110. Etapaneoxidativă a şuntuluipentozo-fosfat:
a) [ ] reacţiile etapei neoxidative sunt ireversibile
b) [x] reacţiile sunt catalizate de transcetolaze şi transaldolaze
c) [x] conversia pentozelor în hexoze se amplifică când necesitatea de
NADPH estemai înaltă decât necesitatea de pentoze
d) [x] conversia hexozelor în pentozese amplifică când necesitatea de
pentozeestemai înaltă decât necesitatea de NADPH
e) [ ] coenzima transcetolazei este piridoxalfosfatul
111. NADPH:
a) [ ] generează ATP în lanţul respirator
b) [x] contribuie la menţinerea gradului normal de oxidare a Fe2+
în
hemoglobină
c) [ ] participăla oxidarea acizilor graşi
d) [x] estedonor de H în sintezaaminoacizilor dispensabili
e) [x] participăla generarea speciilor reactive ale O2 în granulocite
112. Metabolismul fructozeiîn ficat (selectaţi reacţiile):
a) [ ] fructoza + ATP → fructozo-6-fosfat + ADP
b) [x] fructoza+ ATP → fructozo-1-fosfat + ADP
c) [ ] fructozo-6-fosfat + ATP → fructozo-1,6-difosfat + ADP
d) [ ] fructozo-1,6-difosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat +
dihidroxiacetonfosfat
e) [x] fructozo-1-fosfat ↔ gliceraldehidă + dihidroxiacetonfosfat
113. Enzimele necesare pentru metabolizarea fructozeiîn ficat:
a) [ ] hexokinaza
b) [x] fructokinaza
c) [ ] fructozo-1,6-difosfat aldolaza
d) [x] fructozo-1-fosfat aldolaza
e) [x] triozokinaza
114. Metabolismul fructozeiîn muşchii scheletici (selectaţi reacţiile):
a) [x] fructoza+ ATP → fructozo-6-fosfat + ADP
b) [ ] fructoza+ ATP → fructozo-1-fosfat + ADP
c) [x] fructozo-6-fosfat + ATP → fructozo-1,6-difosfat + ADP
d) [x ] fructozo-1,6-difosfat ↔ gliceraldehid-3-fosfat +
dihidroxiacetonfosfat
e) [ ] fructozo-1-fosfat ↔ gliceraldehidă + dihidroxiacetonfosfat
115. Enzimele necesare pentru metabolizarea fructozeiîn muşchii
scheletici:
a) [x] hexokinaza
b) [ ] fructokinaza
c) [x] fructozo-1,6-difosfat aldolaza
d) [ ] fructozo-1-fosfat aldolaza
e) [ ] triozokinaza
116. Fructozuriaesenţială:
a) [ ] este cauzată de deficitul ereditar al hexokinazei
b) [x] estecauzată de deficitul ereditar al fructokinazei
c) [x] are loc acumulare de fructoză
d) [ ] are loc acumulare de fructozăşi fructozo-1-fosfat
e) [ ] se manifestă clinic prin retard mintal
117. Intoleranţa la fructoză:
a) [x] este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1-fosfataldolazei
b) [ ] este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1,6-difosfataldolazei
c) [x] se acumulează fructozo-1-fosfat ce inhibă glucozo-6-fosfataza
d) [x] conduce la insuficienţă hepatică, ciroză
e) [x] se manifestă clinic prin crize hipoglicemice
118. Metabolismul galactozei (selectaţi reacţiile):
a) [x] galactoza + ATP → galactozo-1-fosfat + ADP
b) [ ] galactoza + ATP → galactozo-6-fosfat + ADP
c) [x] galactozo-1-fosfat + UDP-glucoza ↔ UDP-galactoza + glucozo-
1-fosfat
d) [ ] galactozo-1-fosfat + UTP ↔ UDP-galactoza + H4P2O7
e) [x] UDP-galactoza ↔UDP-glucoza
119. UDP-glucoza poatefi utilizată:
a) [x] în glicogenogeneză
b) [x] pentru sintezaglicolipidelor
c) [ ] pentru sintezaglicerofosfolipidelor
d) [x] pentru sintezaUDP-glucuronatului
e) [x] la sintezaglicoproteinelor
120. Enzimele necesare pentru metabolizarea galactozei:
a) [x] galactokinaza
b) [ ] hexokinaza
c) [ ] UDP-galactozo-pirofosforilaza
d) [x] UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferaza
e) [x] UDP-glucozo-4-epimeraza
121. Galactozemia:
a) [ ] este cauzată de deficitul ereditar al hexokinazei
b) [x] estecauzată de deficitul ereditar al galactokinazei
c) [ ] are loc acumulare de galactoză şi galactozo-1-fosfat
d) [x] se manifestă prin cataractă determinată de acumularea
galactitolului în cristalin
e) [ ] se manifestă clinic prin retard mintal
8. 122. Intoleranţa la galactoză:
a) [ ] este cauzată de deficitul ereditar al galactokinazei
b) [x] estecauzată de deficitul ereditar al UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat
uridiltransferazei
c) [ ] se acumulează doar galactoză
d) [x] se manifestă clinic prin retard mintal
e) [x] se manifestă clinic prin cataractă
123. UDP-glucuronatul:
a) [x] este donator de glucuronil la sintezaglicozaminoglicanilor
b) [x] participăla conjugarea substanţelor toxice endo- şi exogene
c) [ ] este donator de glucuronil la sintezacerebrozidelor
d) [ ] participăla sintezalactozei
e) [x] deficienţele ereditare ale glucuronil transferazelor conduc la
perturbarea proceselor de dezintoxicare
124. Sinteza acidului glucuronic (selectaţi reacţiile):
a) [ ] glucozo-6-fosfat + UTP → UDP-glucoza + H4P2O7
b) [x] glucozo-1-fosfat + UTP → UDP-glucoza + H4P2O7
c) [ ] glucoza + UTP → UDP-glucoza + H3PO4
d) [x] UDP-glucoza + 2NAD+
+ H2O ↔ UDP-glucuronat + 2NADH +
3H+
e) [ ] UDP-glucoza + 2NAD+
+ O2 ↔ UDP-glucuronat + 2NADH +
3H+
125. Sinteza lactozei:
a) [x] UDP-galactoza + glucoza → lactoza + UDP
b) [x] reacţia estecatalizată de lactozosintaza
c) [ ] lactozosintazaeste prezentăîn toateţesuturile
d) [x] lactozosintazaestealcătuită din subunitatea catalitică
(galactotransferaza) şi subunitatea reglatoare (lactalbumină)
e) [x] prolactina induce sintezalactalbuminei
126. În intervalele interprandiale glicemia estemenţinută prin:
a) [x] glicogenoliza hepatică
b) [ ] glicogenoliza musculară
c) [ ] gluconeogeneza din aminoacizi cetoformatori
d) [x] gluconeogeneza din acid lactic
e) [x] creşterea raportuluiglucagon/insulină
127. Hiperglicemia poatefi condiţionată de:
a) [x] stres
b) [x] activarea glicogenolizei
c) [ ] activarea glicolizei
d) [ ] diminuarea gluconeogenezei
e) [ ] hiperinsulinism
128. Hiperglicemia poatefi condiţionată de:
a) [ ] excitarea sistemului nervos parasimpatic
b) [ ] amplificarea glicogenogenezei
c) [ ] adenoamele ţesutuluiinsular al pancreasului
d) [ ] maladia Addison
e) [x] hipercorticism
129. Hipoglicemia poatefi cauzată de:
a) [ ] stimularea sistemului nervos simpatic
b) [ ] activarea glicogenolizei
c) [x] amplificarea glicolizei
d) [x] hiperinsulinism
e) [ ] activarea gluconeogenezei
130. Afecţiunile însoţitede hiperglicemie:
a) [x] diabetul zaharat
b) [x] tumorile cortexului suprarenal
c) [ ] hiperparatiroidia
d) [ ] hipotiroidia
e) [ ] diabetul insipid
131. Efectele insulinei asuprametabolismului glucidic în ficat:
a) [x] activarea glucokinazei
b) [ ] activarea glicogen fosforilazei
c) [x] inhibarea fructozo-1,6-difosfatazei
d) [ ] activarea fosfoenolpiruvat carboxikinazei
e) [ ] inhibarea glicogen sintazei
132. Insulina stimulează:
a) [x] transportulglucozei în ţesuturi
b) [ ] conversia glicerolului în glucoză
c) [ ] glicogenoliza
d) [x] sintezalipidelor în ficat
e) [ ] gluconeogeneza
133. Insulina provoacă:
a) [ ] diminuarea glicolizei
b) [ ] activarea glicogen fosforilazei
c) [ ] eliberarea acizilor graşi din ţesutuladipos
d) [ ] conversia aminoacizilor în glucoză
e) [x] induce sintezatransportatorilor de glucoză (GLUT)
134. Efectele insulinei asuprametabolismului lipidic:
a) [x] activarea acetil-CoA carboxilazei
b) [x] activarea lipoproteidlipazei
c) [x] inhibarea triglicerid lipazei
d) [ ] inhibarea conversiei glucozei în glicerol
e) [ ] inhibarea sintezei acizilor graşi
135. Efectele insulinei:
a) [x] favorizează utilizarea glucozei în şuntulpentozo-fosfat
b) [x] măreşte cantitatea de NADPH
c) [x] stimulează transportulaminoacizilor în ţesuturi
d) [ ] inhibă sintezaproteinelor
e) [ ] stimulează catabolismul proteinelor
136. Reglarea hormonală a glicemiei:
a) [x] glucagonul amplifică glicogenoliza
b) [ ] catecolaminele inhibă glicogenoliza
c) [x] cortizolul facilitează gluconeogeneza
d) [ ] somatotropina inhibă gluconeogeneza
e) [ ] cortizolul activează absorbţia glucozei
137. Reglarea secreţiei de insulină:
a) [x] hiperglicemia stimulează secreţia de insulină
b) [ ] aminoacizii inhibă secreţia de insulină
c) [x ] adrenalina inhibă secreţia de insulină
d) [ ] fructoza, manoza inhibă secreţia de insulină
e) [ ] somatostatina amplifică secreţia de insulină
138. Sinteza insulinei:
a) [x] insulina se sintetizeazăîn formă de preproinsulină inactivă
b) [ ] conversia preproinsulinei în insulină are loc prin fosforilare
c) [x] conversia preproinsulinei în insulină are loc prin proteoliza
limitată
d) [x] secreţia insulinei şi a peptideiC esteCa2+
-dependentă
e) [x] insulina şi peptidaC se secretă în cantităţi echimolare
139. Efectele alcoolului etilic asupra metabolismului:
a) [x] măreşte sinteza trigliceridelor şi a VLDL în ficat
b) [x] în cantităţi mici stimulează sinteza de HDL
c) [ ] provoacă hiperglicemie
d) [x] diminuează oxidarea acizilor graşi, favorizând infiltraţia grasă a
ficatului
e) [ ] micşorează cantitatea de NADH
9. 140. 2,3-difosfogliceratul:
a) [x] se obţine în reacţia de izomerizare a 1,3-difosfogliceratului
b) [ ] se obţine în reacţia de fosforilare a 3-fosfogliceratului
c) [ ] sinteza 2,3-difosfogliceratului este catalizată de fosfoglicerat
kinaza
d) [x] sinteza2,3-difosfogliceratului estecatalizată de difosfoglicerat
mutaza
e) [ ] 2,3-difosfogliceratul se formează în toateţesuturile
141. Şuntul 2,3-difosfogliceratului (selectaţi reacţiile):
a) [x] 1,3-difosfoglicerat → 2,3-difosfoglicerat
b) [ ] 3-fosfoglicerat + ATP → 2,3-difosfoglicerat + ADP
c) [x] 2,3-difosfoglicerat + H2O → 3-fosfoglicerat + H3PO4
d) [ ] 2,3-difosfoglicerat + ADP → 3-fosfoglicerat + ATP
e) [ ] 2,3-difosfoglicerat + H2O→ 2-fosfoglicerat + H3PO4
HORMONI
1. Hormonii sunt:
a) [x] substanţebiologice active
b) [x] secretaţi direct în sânge şi limfă
c) [x] sintetizaţide glandele endocrine
d) [ ] catalizatori biologici
e) [ ] receptori cu activitate reglatoare
2. Activitatebiologică posedă:
a) [x] hormonul liber
b) [ ] prohormonul
c) [ ] preprohormonul
d) [ ] hormonul legat cu proteinade transport
e) ) [ ] nivelul totalal hormonului
3. Proprietăţilegenerale ale hormonilor:
a) [x] activitate biologică înaltă
b) [ ] universală
c) [x] acţiune la distanţă
d) [] catalitică
e) [x ] specificitate înaltă
4. Hormonii au acţiune fundamentală asupra:
a) [x] morfogenezei (creşterea şi maturizarea organismului)
b) [x] dezvoltării sexuale
c) [x] funcţiei reproductive
d) [x] dezvoltării sistemului nervos
e) [ ] funcţiilor mecano- şi electroizolatorie
5. Clasificarea hormonilor:
a) [x] proteinopeptide
b) [ ] derivaţi ai fosfolipidelor
c) [x] steroizi
d) [x] derivaţi ai aminoacizilor
e) [ ] derivaţi ai nucleotidelor
6. Este corectă afirmaţia:
a) [ ] toţihormonii sunt proteinesimple
b) [ ] hormonii nu pot fi derivaţi ai colesterolului
c) [ ] toţihormonii sunt proteine conjugate
d) [ ] hormonii hipotalamusului sunt de natură steroidă
e) [x] catecolaminele sunt derivaţi ai aminoacizilor
7. Nivelul sanguin al hormonului este reglat prin:
a) [x] retroinhibiţie negativă
b) [x] retroinhibare metabolit-hormonală
c) [] toţiprin retroinhibiţie pozitivă
d) [x] secreţia moleculelor reglatoare
e) [] modificare covalentă
8. Specificitatea acţiunii hormonilor e determinată de existenţa a:
a) [x] receptorilor specifici
b) [] proteinelor specifice de transport alhormonilor
c) [ ] mediatorilor specifici pentru fiecare hormon individual
d) [ ] lipoproteidelor sîngelui
e) [] colesterolului sanguin
9. Transformarea hormonilor în forma activă se efectuiază prin:
a) [x] proteolizălimitată
b) [ ] fosforilare-defosforilare
c) [ ] intermediul proteinkinazelor
d) [ ] efecte alosterice
e) [x] modificări conformaţionale
10. Receptorii hormonali sunt:
a) [] cromoproteine
b) [x] proteinemultidomeniale
c) [x ] glicoproteine
d) [ ] metaloproteine
e) [ ] lipoproteine
11. Proprietăţilereceptorilor hormonali:
a) [x] posedăafinitate înaltă faţă de hormon
b) [] interacţiunea hormon-receptor esterealizată prin legături covalente
c) [x] denotă efectul de saturaţie
d) [ ] sunt localizati numai în membrană
e) [ ] sunt localizati numai în nucleu
12. Mecanismul de acţiune al hormonilor:
a) [x] poatefi membrano -intracelular
b) [x] poatefi citozolic-nuclear
c) [ ] mecanismul citozolic – nuclear estecaracteristic hormonilor hidrofili
d) [ ] mecanismul citozolic – nuclear estecaracteristic pentru hormonii pepti
e) [ ] mecanismul citozolic – nuclear estecaracteristic catecolaminelor
13. Mecanismul membrano-intracelular:
a) [x] hormonul serveştedrept mesager primar
b) [ ] hormonul serveştedrept mesager secundar
c) [ ] e caracteristic pentru toţihormonii
d) [x]e caracteristic pentru hormonii proteino-peptidici
e) [ ] e caracteristic pentru hormonii steroizi
14. Mecanismul membrano-intracelular:
a) [ ] receptorii sunt situaţiîn nucleu
b) [] hormonii pătrund în celulă
c) [x ] implică formarea complexului hormon-receptor membranar
d) [ ] este unicul mecanism characteristic hormonilor ce sunt derivaţi ai
aminoacizilor
e) [ x] la transmiterea mesajului hormonal participămesagerii secunzi
15. Proteinele "G":
a) [x] sunt trimeri, ce constau din subunităţile alfa, beta, gama (αβγ)
b) [] sunt amplasate pesuprafaţaexternă a membranei citoplasmatice
c) [] posedăun domeniu ce se leagă de receptor şi mesagerul secund
d) [ ] parteaactivă este dimerul beta, gama (βγ)
e) [ ] forma activă este GDP- alfa (GDP-α) complexul
16. Proteinele Gs şi Gi:
a) [ ] subunitatea α este identică structuralşi funcţional de la o proteinăla alt
b) [x] ambele sunt cuplatecu adenilatciclaza
c) [ ] sunt cuplate cu citidilatciclaza
d) [x] Gs are acţiune stimulatoare asupra adenilatciclazei
e) [] Gi reduce activitatea adenilatciclazei mărind concentraţia mesagerului s
17. Proteinele "Gq":
a) [x] proteinaGq este cuplatăcu fosfolipaza"C"
b) [x] generează diacilglicerolul şi inozitoltrifosfat
c) [ ] în stareactivă se află sub formă de trimeri (, , )
d) [ ] generează GMPc
e) [ ] proteina Gq este cuplată cu adenilatciclaza
18. Mesagerii secunzi hormonali sunt:
a) [x ] AMP-ciclic
b) [] GTP
c) [ x] Ca2+
d) [ ] CMPc
e) [x ] inozitoltrifosfatul
10. 19. Mecanismul membrano-intracelular de acţiune a hormonilor mediat de AMPc:
a) [ ] este specific numai insulinei
b) [ ] guanilatciclaza catalizează formarea mesagerului secund AMPc
c) [ ] complexul hormon-receptor activează adenilatciclaza prin intermediul
proteinei Gi
d) [] rolul de mesager îl poateîndeplini nucleotidul poliadenilic
e) [x ] secundar se activează proteinkinaza A
20. Adenilatciclaza:
a) [ ] este o hidrolază
b) [x] se referă la liaze
c) [x] catalizează formarea AMPcdin ATP
d) [ ] catalizează formarea AMPcdin ADP şi H3PO4
e) [ ] se referă la ligaze
21. Adenilatciclaza:
a) [ ] este prezentăîn celulele tuturor speciilor
b) [x] catalizează reacţia:ATP→ AMPc+PPi
c) [ ] catalizează reacţia: GTP → GMPc+PPi
d) [x] este situatăîn membrana plasmatică orientată sprecitozol
e) [ ] estesituată în membrana internă a mitocondriilor
22. Nucleotidele ciclice (AMPc, GMPc):
a) [x] servesc ca intermediari secundari în realizarea efectului hormonal
b) [x] se formează din ATP şi GTP sub influenţa ciclazelor corespunzătoare
c) [ ] se formează din ATP şi GTP sub influenţa fosfodiesterazelor
d) [x] se scindează sub influenţa fosfodiesterazelor corespunzătoare
e) [] AMPcîşi realizează efectul prin proteinkinazaC
23. AMPceste:
a) [ ] mediator primar
b) [x] mediator secundar
c) [ ] produs intermediar în metabolismul energetic
d) [ ] predecesor în procesele de biosinteză
e) [] nucleozid.
24. Fosfodiesteraza:
a)[x ] esteenzima care scindează AMPc
a) [] reglează concentraţia de ADP
b) [ ] activitatea ei nu este dependentă de Ca2+
c) [x] activitatea ei este inhibată de viagră
d) [x] inhibiţia ei provoacă acumularea de AMPcşi GMPC
25. AMPc şiproteinkinazele:
a) [x] AMPc estemediatorulintracelular a multor semnale hormonale
b) [ ] la eucariote controlează direct exprimarea unor gene
c) [x] proteinkinazaA neactivă prezintăun tetramer (C2R2 - 2subunităţicatalitice
şi 2reglatorii)
d) [ ] proteinkinaza A neactivă prezintăun dimer (C1R1 - subunităţicatalitice şi
reglatorii)
e) [ ] enzima este activă la asocierea tuturor subunităţilor
26. Proteinkinaza:
a) [x] proteinkinazale active fosforilează proteinele-enzime
b) [ ] toate enzimele fosforilate sunt active
c) [x] AMPC esteefector alosteric pentru proteinkinaze
d) [ ] se află în nucleul celulei
e) [] toateenzimele defosforilate sunt active
27. NO-reglator metabolic:
a) [x] acţionează asupratuturor celulelor
b) [x] se sintetizeazădin L-arginină prin intermediul NO sintazei
c) [ ] reacţia nu necesită cofactori
d) [ ] concentraţii majore de NO nu provoacă apoptoza
e) [x] protejeazăvasele sanguine şi reglează expresia genelor la diferite nivele
28. Dupărealizarea efectului hormonal are loc:
a) [x] adenilatciclaza devine inactivă
b) [x] formarea de AMPc încetează;
c) [x] AMPclegat cu subunităţile reglatoare ale proteinkinazei (PK) se eliberează
şi este degradat
d) [ ] pe măsura eliberării receptorilor de hormoni AMPc părăseştecelula
e) [x] subunităţile R şi C ale PK se unesc şi PK trece în stareinactivă
29. Fosfodiesteraza:
a) [x] scindează AMPccu formare de 5'-AMP
b) [ ] este o liază
c) [ ] este activată de cofeină, teofilină
d) [x] pentru activarea ei estenecesar Ca2+
e) [ ] pentru activarea ei nu sunt necesari cationii (Ca2+
, Mg2+
, K+
, Na+
)
30. Sistemul intracelular de semnalizare al calciului:
a) [x] este dependent de calmodulină (CM)
b) [x] legînd Ca2+
, calmodulina trece în stare activă
c) [ ] legînd Ca2+
, calmodulina trece în stare inactivă
d) [] CM conţine 2 locusuri de fixare a Ca2+
e) [ ] sursă de Ca2+
sunt numai mitocondriile şi microzomii
31. Complexul Ca++
-calmodulină reglează:
a) [x] contracţiile muşchilor netezi şi a microfilamentelor din celulelele
nemusculare
b) [x] activarea unor proteinkinaze
c) [ ] concentraţia de Ca2+
citozolic nu e dependentă de inozitoltrifosfat
d) [ ] nu activează pompa de calciu
e) [] nu interferează cu alte sisteme mesageriale
32. Referitor la calmodulină (CM):
a) [ ] e o proteinăfixatoare de Fe şi Mg
b) [x] CM conţine 4 locusuri de fixare al Ca2+
c) [x] la toatespeciile de animale are aceeaşi secvenţă aminoacidică
d) [ ] posedă 8 locusuri de fixare a Ca++
e) [x] în creier estefixată de o proteină, conducînd la inhibiţia fosfodiesteraz
33. Mecanismul membrano intracelular de acţiune a hormonilor mediat de
diacilglicerol (DAG) şi inozitoltrifosfat (IP3) :
a) [x] este caracteristic hormonilor, receptorul cărora este cuplat cu proteina
b) [] DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei A2 din fosfatidilinoz
c) [x] DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei C din fosfatidilinoz
4,5difosfat
d) [x ] este caracteristic pentru hormonii hidrosolubili
e) [ ] este caracteristic pentru hormonii liposolubili
34. Mecanismul membrano intracelular de acţiune a hormonilor mediat de
diacilglicerol (DAG) şi inozitoltrifosfat:
a) [x] inozitoltrifosfatul(IP3) măreşte concentraţia intracelulară de Ca++
b) [x] diacilglicerolul activează proteinkinaza C
c) []Ca++
se eliberează numai din reticulul endoplasmatic
d) [ ] se formează complexul Ca3(PO4)2
e) [ ] Ca++
nu pătrundedin exterior
35. Fosfolipaza„C" :
a) [x] prezintăsistemefector din componenţa sistemului ce generează mesag
secundari
b) [ ] acţionează asuprafosfolipidelor membranare, generînd diacilglicerol şi
cholină
c) [x] este activată de proteina Gq
d) [ ] este activată de proteina Gi
e) [x] este o proteinăfixatoare de Ca2+
36. Mecanismul citozolic-nuclear de acţiune a hormonilor:
a) [] este caracteristic tuturor hormonilor ce sunt derivaţi ai aminoacizilor
b) [x ] este caracteristic tuturor hormonilor steroizi
c) [] receptorii acestor hormoni sunt amplasaţi pesuprafaţaexternă a membr
celulare
d) [x ] complexul hormon receptor reglează procesul transcrierii genelor şi
biosinteza proteinelor secundar
e) [] hormonii cu asemenea mecanism de acţiune sunt hidrofili şi traversează
membranele biologice
37. Hormonii hipotalamusului:
a) [ ] sunt de natură steroidă
b) [x] prezintăpeptide scurte(3-44 resturiaminoacidice)
c) [ ] sunt derivaţi ai aminoacizilor
d) [x] sintetizeazăşi secretă 2 tipuride hormoni: liberine şi statine
e) [x] reglează secreţia hormonilor adenohipofizari
38. Hormonii hipotalamusului:
a) [] sunt cinci statine:somatostatina, prolactostatina, tireostatina,
corticostatina şi gonadostatina
11. b) [x] se găsesc sub controlul neurotransmiţătorilor
c) [x ] rolul de neurotransmiţători îl pot îndeplini: catecolaminele,
acetilcholina, acidul gama aminobutiric, histamina, indolaminele
d) [] sunt doar două liberine: somatoliberina şi prolactoliberina
e) [] sunt doar patru liberine: somatoliberina, prolactoliberina,
corticoliberina şi tireoliberina.
39. Liberinele sunt:
a) [x] tireoliberina
b) [ ] vasopresina
c) [ ] oxitocina
d) [x] gonadoliberinele
e) [ ] tireotropina.
40. Statinele sunt:
a) [x] somatostatina
b) [x] melanostatina
c) [x] prolactostatina
d) [ ] corticostatină
e) [ ] tireostatină
41. Hormonii adenohipofizari:
a) [x] sunt proteino-peptidici
b) [ ] sunt derivaţi ai aminoacizilor
c) [ ] sunt steroizi
d) [] sunt devizaţi în cinci subclase
e) [x ] reglează funcţiile altor glande endocrine.
42. Hormonii adenohipofizari sunt:
a) [ ] corticoliberina
b) [x] somatotropina
c) [x] corticotropina
d) [x] tireotropina
e) [ ] tireoliberina.
43. Hormonii adenohipofizari:
a) [x] reglează funcţiile glandelor endocrine periferice
b) [x] toţisunt hormoni tropi
c) [ ] se împart în 2 grupe
d) [] toţisunt peptidederivate din proopiomelanocortină
e) [ ] reglează metabolismul hidrosalin
44. Hormonii - derivaţi ai proopiomelanocortinei (POMC) sunt:
a) [x] corticotropina
b) [ ] prolactina
c) [] somatotropina
d) [] tireotropina
e) [ ] TSH şi FSH.
45. Adrenocorticotropina(ACTH, corticotropina):
a) [ ] stimulează sinteza şi secreţia numai a mineralocorticosteroizilor
b) [] reglează sintezaadrenalinei
c) [ ] nu posedăacţiune melanostimulantă
d) [ ] este o proteină conjugată - glicoproteidă
e) [x] este o polipeptidăsimplăunicatenară.
46. Adrenocorticotropina(ACTH, corticotropina):
a) [x] stimulează secreţia gluco-, mineralocorticoizilor, steroizilor
androgeni
b) [ ] amplifică numai secreţia glucocorticoizilor
c) [x] secreţia de ACTH prezintă un ritm diurn
d) [x] activează transformarea colesterolului în pregnenolonă
e) [x] creşterea plasmatică a cortizolului inhibăsecreţia ACTH-ului.
47. Hormonii somatomamotropisunt:
a) [x] somatotropina
b) [ ] tireotropina
c) [ ] mamofizina
d) [x] prolactina
e) [x] lactogenul placentar.
48. Somatotropina (hormonul de creştere) prezintă:
a) [x] un lanţ polipeptidic(191 resturi aminoacidice)
b) [ ] o glicoproteină
c) [ ] o lipoproteină
d) [] un derivat al aminoacizilor
e) [] un hormon steroid.
49. Somatotropina, efectele:
a) [x] sunt mediate de somatomedine
b) [] are acţiune catabolică
c) [ ] inhibă procesele anabolice
d) [x ] controlează creşterea postnatală, dezvoltarea scheletului şi a
ţesuturilor moi
e) [ ] sunt similare cu cele ale insulinei.
50. Somatotropina:
a) [x] stimulează sinteza proteinelor în ţesuturi
b) [ ] inhibă transcrierea şi translaţia
c) [ ] induce bilanţ azotat negativ
d) [x] scade utilizarea periferică a glucozei, inhibă glicoliza
e) [ ] inhibă gluconeogeneza.
51. Somatotropina:
a) [x] provoacă hiperglicemie şi cetonemie
b) [ ] inhibă lipoliza
c) [ ] scade conţinutulacizilor graşi în plasmă
d) [] măreşte utilizarea periferică a glucozei
e) [x] stimulează beta-oxidarea acizilor graşi în ţesuturile periferice.
52. Somatotropina:
a) [x] stimulează retenţia ionilor de Ca2+
, Mg2+
, fosfat
b) [] este secretată de lobul posterior al hipofizei
c) [x] secreţia sa esteinhibată de somatostatină
d) [ ] insuficienţa hormonului în perioada de creştere conduce la
dezvoltarea acromegaliei
e) [ x] este hormon diabetogen
53. Prolactina:
a) [] esteo glicoproteină
b) [ ] este un polipeptid
c) [ ] se sintetizeazănumai în glandele mamare
d) [x] se sintetizează în adenohipofiză
e) [x] controlează iniţierea şi întreţinerea lactaţiei
54. Prolactina:
a) [x] este o proteinăsimplă cu legăturile disulfidice
b) [ ] este o proteinăconjugată
c) [x] stimulează dezvoltarea glandelor mamare şi lactaţia
d) [x] efortul fizic, stresul, somnul stimulează secreţia şi eliberarea
prolactinei
e) [ ] acţionează asupraglandelor sexuale
55. Hormonii hipofizariglicoproteici sunt:
a) [x] tireotropina
b) [ ] corticotropina
c) [x] hormonul luteinizant
d) [x] hormonul foliculostimulant
e) [ ] prolactina
56. Tireotropina(TSH) este:
a) [ ] un dizaharid
b) [x] o glicoproteină cu structurădimerică
c) [ ] o lipoproteină
d) [] un derivat al aminoacizilor
e) [] un steroid.
57. Tireotropina(TSH):
a) [x] efectele sunt mediate de AMP-c
b) [] inhibă sintezaşi secreţia triiodtironinei şi tetraiodtironinei
c) [] reglarea eliberării lui are loc printr-un mecanism feedback
pozitiv
d) [ ] inhibă lipoliza
e) [ ] somatostatinaactivează eliberarea de TSH.
12. 58. Gonadotropinele:
a) [x] controlează funcţiile glandelor sexuale
b) [ ] includ hormonul luteinizant (LH); hormonul foliculostimulant
(FSH) şi prolactina
c) [x] FSH promovează dezvoltarea foliculilor ovarieni şi pregătirea
lor pentru ovulaţie
d) [] FSH inhibă spermatogeneza
e) [ ] FSH inhibă sinteza proteinei transportatoaredetestosteron.
59. Hormonul luteinizant (LH):
a) [x] promovează sintezade estrogeni şi de progesteronă
b) [] promovează dezvoltarea foliculilor ovarieni
c) [] la bărbaţi stimulează producţia de corticosteron de către celulele
interstiţiale
d) [ ] la bărbaţi induce producţiade progesteronă
e) [x ] la bărbaţi stimulează producţia de testosteron decătre celulele
interstiţiale
-lipotropina:
a) [x] se formează din proopiomelanocortină împreună cu ACTH
b) [] face partedin grupul hormonilor somatomamotropi
c) [ x] din ea se formează β-endorfinele
d) [x] endorfinele atenuează durerea, reglează emoţiile, influienţează
memoria
e) [ ] este sursă de encefaline
61. Hormonii neurohipofizari:
a. [x] sunt reprezentaţide vasopresină şi oxitocină
b. [] sunt reprezentaţide malanotropină
c. [x] prezintănonapeptide
d. [] se producîn lobul posterior al hipofizei
e. [x] împreună cu neurofizina specifică sunt depozitaţiîn
terminaţiunile nervoase din neurohipofiză.
62. Vasopresina şi oxitocina:
a. [] vasopresina se sintetizeazăîn nucleul paraventricular
b. [ ] oxitocina are sediul de sintezăîn nucleul supraoptic
c. [x] ambii sunt sintetizaţisub forma unor precursori
d. [ ] vasopresina diferă de oxitocină prin 3 resturi aminoacidice
e. [] oxitocina se mai numeşte hormonul antidiuretic
63. Vasopresina:
a. [] reglează presiunea osmotică şi oncotică
b. [x] menţine osmolaritatea şi volumul lichidului extracelular
c. [ ] inhibă reabsorbţia apei
d. [x] ţesutulţintăeste rinichiul- epiteliul tubilor contorţidistali şi
colectori
e. [x] mecanismul de acţiune este membrană-intracelular
64. Vasopresina:
a. [ ] în prezenţaei diureza este sporită
b. [x] favorizează creşterea numărului de canale pentru reabsorbţia
apei în tubii contorţi distali şi colectori
c. [x] în insuficienţa ei se dezvoltă diabetul insipid
d. [ ] exercită acţiune vasodilatatoare
e. [x] exercită acţiune vasopresoare
65. Oxitocina:
a. [ ] este un octapeptid
b. [x] exercită acţiune contractilă asupra uterului în travaliu
c. [x] contribuie la contracţia celulelor mioepiteliale în glanda
mamară şi la ejecţia laptelui
d. [ ] se mai numeşte hormon antidiuretic
e. [ ] inhibă sintezaproteinelor în celulele glandulare mamare
66. Hormonii tiroidieni:
a. [x] sunt derivaţi ai tirozinei
b. [] sursa de sintezăeste triptofanul
c. [ ] prezintăderivaţi ioduraţi ai histidinei
d. [] prezintăderivaţi ioduraţi ai treoninei
e. [ ] sunt proteinopeptide
67. Iodtironinele:
a. [x] activate biologică posedătriiodtironina (T3) şi tiroxina (T4 ) liberi
b. [ ] activate biologică posedă triiodtironina (T3) şi tiroxina legaţi de protei
c. [x] moleculele deiodurate nu posedă activitate
d. [ ] mai activ este T4
e. [x] mai activ este T3
68. Sinteza hormonilor glandei tiroide include următoarele etape:
a. [x] biosinteza tireoglobulinei
b. [x] captarea iodului
c. [x] organificarea iodului
d. [ ] condensarea iodului, aminoacizilor, unor glucide şi lipide
e. [] transportultiroxinei şi tireoglobulinei
69. Tireoglobulina prezintă:
a. [x] o proteinăglicozilată
b. [ ] o proteinăsimplă
c. [ ] peste100 de resturi de serină
d. [x] peste100 de resturi de tirozină
e. [ ] o cromoproteină
70. Tireoglobulina:
a. [x] este o glicoproteină (10 % glucide) ce conţine aproximativ 100 resturi
b. [x] se sintetizeazăîn celulele tiroidiene
c. [] este o glicoproteină (10 % glucide) ce conţine 100 resturi de treonină
d. [ ] este secretată în coloid pînă la glicozilare
e. [x ] este secretată în coloid dupăglicozilare
71. Asigurarea cu iod:
a. [ ] se realizează din rezervele tisulare
b. [x] iodul pătrundeîn organism odată cu alimentele şi apă potabilă
c. [x] din plasmă ionii de iod sunt captaţide tiroidă printr-un proces activ
dependent de ATP (pompadeiod)
d. [ ] mecanismul principal de captare al iodului este difuzia
e. [ ] ionii de iod pătrund în celulă prin mecanismul antiport cu Na+
72. Biosinteza hormonilor glandei tiroide – oxidarea iodului:
a. [x] are loc pe suprafaţaapicală a celulelor tiroidiene
b. [ ] H2O2 se formează intracelular sub acţiunea catalazei
c. [x] H2O2 se formează intracelular sub acţiunea unei peroxidaze NADPH -
dependente
d. [ ] H2O2 se formează sub acţiunea oxidazei FMN-dependente
e. [x ] iodul oxidat esteutilizat la iodurarea resturilor de tirozină din tireoglo
73. Biosinteza hormonilor glandei tiroide – iodurarea resturilor de tirozină :
a. [x] iodul aderă la inelul fenolic al resturilor de tirozină cu ajutorul enzimel
peroxidazice
b. [ ] peroxidaza catalizează iodurarea resturilor de tirozină în lipsa H2O 2
c. [] iodurarea decurge pînă la sintezatireoglobulinei
d. [] prin iodurare se formează monoiodtironină şi diiodtironină
e. [x] prin iodurare se formează monoiodtirozină şi diiodtirozină
74. Biosinteza hormonilor glandei tiroide – eliberarea T3 şi T4 din tireoglobuli
a. [x] suprafaţaapicală a celulelor inglobează picături de coloid şi prin endo
picăturile sunt internalizate
b. [x] are loc fuziunea picăturilor de coloid cu lizozomii şi hidroliza
tireoglobulinei
c. [ ] sunt secretaţi în sînge T3, T4, monoiodtirozina (MIT) şi diiodtirozin
DIT)
d. [x] se secretă în sînge în principal T4 şi mai puţin T3
e. [ ] T3 şi T4 sunt eliberaţi în cantităţi egale
75. Transportulhormonilor tiroidieni este realizat de:
a. [x] globulina fixatoare de tiroxină (TBG)
b. [x] prealbumina fixatoare de tiroxină (TBPA)
c. [x] albumine
d. [ ] fibrinogen
e. [ ] hemoglobină
76. Metabolismul hormonilor tiroidieni:
1. [ ] primar- se supun transaminării
2. b) [x] primar - se supun deioduгării
13. 3. c) [ ] se rupe nucleul imidazolic
4. d) [x] prin monodeiodurare T4 formează T3 şi revers T3
5. e) [ x] T ½ pentru T4 estede 6-7 zile şi de 1-2 zile pentru T3
77. Reglarea sintezeişi secreţiei hormonilor tiroidieni:
a. [x] se află sub controlul feed-back negativ la care participătireoliberina,
tireotropinaşi iodtironinele circulante
b. [x] nivelul scăzut de T3 stimulează sinteza tireotropinei
c. [ ] sintezaşi secreţia iodtironinelor sunt controlate de către corticotropinăşi
somatostatină
d. [] nivelul plasmatic crescut al T3 stimulează sintezaşi secreţia de tireotropinăşi
tireoliberină
e. [x ] tiroida posedă mecanisme de autoreglare independente de tireotropină
78. Mecanismul de acţiune al T3 şi T4:
a) [x] traversează liber membrana celulară
b) [ ] interacţionează cu receptorii membranari
c) [] micşorează concentraţia de AMPc
d) [x] hormonul preluat de receptori citozolici cu afinitate joasă este
fixat pereceptorul nuclear
e) [x ] în nucleu activează transcrierea unor gene specifice
79. Efectele metabolice ale T3 şi T4:
a) [x] stimulează producerea ATP-ului
b) [ ] nu posedăacţiune calorigenă
c) [ ] scad vitezametabolismului bazal
d) [x] diminuează rezervele energetice (glucide, lipide)
e) [x] intensifică catabolismul proteinelor (bilanţ azotat negativ)
80. Efectele metabolice ale T3 şi T4:
a)[x] rol esenţial în dezvoltarea fetală şi postnatalăîndeosebi asupra sistemului
nervos şi scheletic
b)[x] reglează metabolismul oxidativ prin sporirea sintezeide Na+
/K+
-ATP-ază
c)[x] stimulează fosforilarea oxidativă în mitocondrii şi utilizarea de O2
d)[ ] în concentraţii fiziologice posedă efect decuplant puternic
e)[ ] inhibă transcrierea genelor, ce inhibă şi sintezaenzimelor respectiv
81. Hiperfuncţia glandei tiroide se manifestă prin:
a)[ ] micşorarea oxidării glucidelor şi lipidelor
b)[x] intensificarea metabolismului bazal
c)[x ] creşterea temperaturii corpului
d)[x] bilanţ azotat negativ
e)[ ] mărirea nivelului de TSH
82. Hipofuncţiaglandei tiroide se manifestă prin:
a)[x] cretinism
b)[x] la maturi se dezvoltă mixedemul
c)[x] scăderea metabolismului general, temperaturiicorpului
d)[ ] amplificarea oxidarei glucidelor şi lipidelor
e)[] micşorarea nivelului de TSH
83. Hipofuncţiaglandei tiroide se manifestă prin:
f) [x] în cretinism se constatăo dereglare psihică profundă
g) [] în cretinism corpul se dezvoltăproporţional
h) [] micşorarea nivelelor de T3, T4 şi TSH
i) [x] micşorarea nivelelor de T3, T4 şi creşterea nivelului de TSH
j) [] tahicardie, exoftalm
84. Homeostazia extracelulară a calciului este asigurată de:
a) [x] hormonul paratiroid (parathormonul)
b) [x] calcitonină
c) [ ] vitaminele K şi E
d) [x] 1,25-dihidroxi-colecalciferolul (D3)
e) [] tireotropină
85. Parathormonul:
a) [ ] este produs de tiroidă
b) [x] este un polipeptid (84 aminoacizi)
c) [x] se sintetizeazăsub formă de preprohormon
d) [ ] se sintetizeazăîn formă activă
e) [x] creşterea calciemiei accelerează degradarea parathormonului
86. Parathormonul:
a) [x] degradarea hormonului are loc în special în ficat
b) [ ] are acţiune hipocalcemiantă
c) [x] mecanismul de acţiune este mediat de AMPc
d) [ ] iniţial se sintetizeazăsub formă de prohormon
e) [x]se activează prin proteolizăparţială
87. Efectele hormonului paratiroid la nivelul ţesutuluiosos:
a) [x] reglează diferenţierea osteoblastelor
b) [] creşte capacitatea osului de a fixa Ca2+
c) [ ] hiperproducţiadetermină creşterea cantităţii colagenului şi a
proteoglicanilor
d) [x] la hiperfuncţie în celule creşte izocitratul, lactatul; în sînge - fosfata
alcalină
e) [x] eliberarea în fluxul extracelular a ionilor de Ca2+
88. Efectele hormonului paratiroid la nivelul ţesutuluirenal:
a) [x] creşte reabsorbţia calciului şi inhibă reabsorbţia ionilor de fosfat
b) [x] inhibă reabsorbţia tubulară a potasiului, carbonatului şi fosfaţilor
c) [ ] creşte reabsorbţia tubulară a fosfaţilor
d) [] inhibă 1-alfa-hidroxilaza renală
e) [] inhibă sinteza1,25(OH)2D3
89. Efectele hormonului paratiroid la nivelul intestinului:
a) [x] promovează absorbţia Ca2+
din intestin printr-un mecanism indirect
b) []promovează absorbţia Ca2+
din intestin printr-un mecanism direct
c) [x ] sporeşteabsorbţiafosfaţilor
d) [] la acest nivel se sintetizează1,25-(OH)2D3
e) [x]1,25-(OH)2D3 mediază absorbţia intestinală a calciului şi fosfaţilor.
90. Trăsăturile metabolice ale hipoparatiroidismului:
a) [x] hipocalciemie şi hiperfosfatemie
b) [ ] hipercalciemie şi hiperfosfatemie
c) [x] depolarizarea membranelor şi hiperexcitabilitatea celulelor muscula
nervoase
d) [] mobilizarea calciului şi fosfatului din oase
e) [ ] osteoporoză.
91. Trăsăturile metabolice ale hiperparatiroidismului:
a) [] hipocalciemie şi hiperfosfatemie
b) [ ] hipercalciemie şi hiperfosfatemie
c) [x] hipercalciemie şi hipofosfatemie
d) [x] excreţia sporităa calciului cu urina
e) [ x] osteoporoză.
92. Calcitonina este:
a) [x] produsăde celulele C adiacente celulelor foliculare ale tiroidei
b) [ ] produsăde paratiroide
c) [] hormon steroid format din 32 de aminoacizi
d) [ ] un derivat al tirozinei
e) [x] este un polipeptid
93. Reglarea secreţiei de calcitonină:
a) [x] sintezaşi secreţia ei depind de concentraţia plasmatică a calciului io
b) [x ] în concentraţia fiziologică a calciului secreţia calcitoninei estecons
c) [x] secreţia ei depinde indirect de aportulalimentar de calciu, gastrină ş
glucagon
d) [ ] sintezaşi secreţia ei depind de nivelul lui T3 şi T4
e) [] cantitatea ei suferă variaţii diurne, dependentede ciclul veghe-somn
94. Efectele metabolice ale calcitoninei:
a)[] inhibă translocarea fosfaţilor din lumenul extracelular în fluidul periostalş
celulele osoase
b)[] sporeştereabsorbţia calciului şi fosfaţilor în celule
c)[] provoacă hipercalciemie şi hiperfosfatemie
d)[x ] sporeştedepozitareade Ca2+
şi fosfat în oase
e)[x] se opune creşterii calciului şi fosfatului în plasmă
94. 1,25 dihidroxi-colecalciferol (calcitriol):
a) [x] este derivatul activ al vit.D3 (colecalciferol)
b) [] se produce în intestin din vitamina D alimentară
c) [x] vit. D3 în ficat este hidroxilată în poziţia25 cu formarea de 25-hidro
14. d) [x] 25-hidroxi-D3 în rinichi sub influienţa 1-α-hidroxilazei se mai supuneunei
hidroxilări şi se transformă în 1,25-dihidroxi-D3
e) [ ] este un hormon hidrosolubil
95. 1,25-dihidroxi-D3 (calcitriol): controlul sintezei şi acţiunea fiziologică:
a) [x] 1,25-dihidroxi-D3 inhibă propriasaformare prin feedback
b) [x] parathormonul stimulează activitatea 1-α-hidroxilazeişi sinteza
calcitriolului
c) [ ] calcitonina stimulează sintezade calcitriol
d) [ ] 1,25 (OH)2D3 sporeştedepunerea de Ca2+
şi fosfat în oase
e) [x] ţesutulţintăpentru 1,25(OH)2-D3 este intestinul, unde promovează
absorbţia calciului şi a fosfatului.
96. Hormonii pancreatici:
a) [ ] celulele insulare alfa produc şi secretă insulina
b) [ ] celulele insulare beta produc şi secretă glucagon
c) [x] celulele insulare D producşi secretă somatostatina
d) [x] insulina şi glucagonul sunt principalii reglatori ai homeostaziei glicemice
e) [x] polipeptidulpancreaticeste sintetizat de celulele F şi reglează diverse
funcţii ale tractului digestiv .
97. Insulina:
a) [x] este produsăde celulele beta ale pancreasului
b) [] are acţiune hiperglicemiantă
c) [ ] este hormon de natură steroidă
d) [x] conţine 2 lanţuri polipeptidice:A - 21 resturi de aminoacizi şi B - 30
resturi de aminoacizi
e) [ ] lanţurile A şi B sunt legate între ele prin 3 punţidisulfurice.
98. Insulina:
a) [] se sintetizeazădirect în stareactivă
b) [] se sintetizeazăsub formă de proinsulină
c) [x] se sintetizeazăsub formă de precursor inactiv preproinsulină
d) [x ] din proinsulină se formează insulina şi peptidulC
e) [ ] fiecare lanţ separat - A şi B posedă activitate.
99. Insulina -reglarea secreţiei:
a) [x] glicemia - factorul reglator principal al secreţiei ei
b) [x] fructoza, manoza stimulează secreţia de insulină
c) [ ] somatostatinastimulează secreţia de insulină
d) [ ] serotonina inhibă secreţia de insulină
e) [ ] adrenalina stimulează secreţia de insulină.
100. Insulina - metabolism:
a) [] timpulde înjumătăţire estede 30-50 minute
b) [x] în principal este inactivată în ficat
c) [x ] timpulde înjumătăţire al ei este de 3-5 minute
d) [] în principal insulina este inactivată în intestin
e) [ ] este inactivată în pancreas.
101. Insulina - mecanismul de acţiune:
a) [] este citozolic nuclear
b) [x] este o formă particulară a mecanismului membrano-intracelular
c) [x] receptorul insulinei reprezintăun complex heterotetrameric α2β2
d) [] subunitatea beta esteextracelulară şi leagă insulina
e) [x ] subunitatea beta posedăactivitate enzimatica de tip tirozinkinazică
102. Insulina:
a) [x] favorizează depozitarea excesului caloric sub formă de lipide, glicogen,
proteine
b) [ ] sporeştedegradarea lipidelor, glicogenului, proteinelor
c) [x] exercită acţiuni mitogene: influenţează creşterea fetală, diferenţierea
celulară, procesele de regenerare
d) [x] ţesuturile ţintăpentru insulină sunt:ţesutuladipos, muscular şi hepatic
e) [ ] activează glicogen sintazaprin fosforilare.
103. Efectele insulinei (metabolismul glucidic):
a) [] activarea glicogenfosforilazei
b) [x] majorarea activităţii glicogensintazei
c) [] activarea gluconeogenezei
d) [ ] activarea glicogenolizei
e) [x] induce sintezade glucokinază în hepatocite
104. Insulina amplifică:
a) [x] transportulglucozei în ţesuturi
b) [] conversia glicerolului la glucoză
c) [] conversia aminoacizilor la glucoză în muşchi
d) [x ] utilizarea glucozei în ciclul pentozofosfaţilor
e) [x] viteza sintezeitransportoruluide glucoză (GLUT)
105. Efectele insulinei asuprametabolismului glucidic:
a) [ ] diminuiază toate căile de utilizare a glucozei în muşchi, ficat, ţesut a
b) [x] suprimă gluconeogeneza
c) [ ] favorizează glicogenoliza
d) [x] favorizează sinteza de glicogen
e) [ ] inhibă enzimele glicolizei
106. Efectele insulinei asuprametabolismului lipidic:
a) [ ] accelerează lipoliza
b) [x] inhibă trigliceridlipaza din ţesutuladipos
c) [x] activează lipoproteinlipaza
d) [ ] activează trigliceridlipaza din ţesutuladipos
e) [ ] măreşte sinteza corpilor cetonici
107. Efectele insulinei asuprametabolismului proteic:
a) [x] facilitează transportulaminoacizilor în muşchi
b) [x] stimulează biosinteza proteinelor
c) [x] influenţează sintezaunor proteinespecifice la nivelul transcrierei ge
(glucokinaza, fosfoenolpiruvat carboxikinaza)
d) [] inhibă biosinteza proteinelor
e) [ ] stimulează degradarea proteinelor.
108. Diabetul zaharat se caracterizează prin:
a) [x] hiperglicemie şi glucozurie
b) [x] hipercetonemie şi cetonurie
c) [ ] hipoglicemie, uremie
d) [x ] polifagie, polidipsie, poliurie
e) [ ] oligurie.
109. Glucagonul:
a) [ ] se sintetizeazăîn celulele insulare beta
b) [x] se sintetizeazăîn celulele insulare alfa
c) [x] este un polipeptid (29 resturide aminoacizi)
d) [ ] este un derivat al triptofanului
e) [ ] este un compus de natură steroidă.
110. Glucagonul:
a) [x] este sintetizat sub forma unui precursor de pre-pro-glucagon
b) [ ] se sintetizeazădirect în formă activă
c) [x] se transformă în hormon activ prin proteolizălimitată
d) [ ] prin proteolizălimitată nu se transformă în hormon activ
e) [ ] acţiunile majore reglatorii se manifestă numai la nivelul ficatului
111. Glucagonul – reglarea secreţiei:
a) [x] somatostatinainhibă secreţia lui
b) [] hiperglicemia favorizează secreţia lui
c) [] hipoglicemia inhibă secreţia lui
d) [x ] agoniştii beta adrenergici stimulează secreţia lui
e) [ ] insulina activează secreţia lui.
112. Glucagonul - acţiuni:
a) [x] amplifică concentraţia de AMPc
b) [ ] activează lipogeneza
c) [ ] inhibă lipoliza
d) [ ] scade conţinutulacizilor graşi în sînge
15. e) [ ] efectul estemediat de Ca2+
.
113. Glucagonul – acţiuni:
a) [x] efectele celulare sunt mediate de AMPcşide proteinkinaza A
b) [x] activează lipoliza
c) [x] activează gluconeogeneza
d) [ ] inhibă activitatea enzimelor cheie a gluconeogenezei
e) [ ] activează enzimele glicolizei.
114. Hormonii gastrointestinali:
a) [x] toţisunt polipeptide
b) [ ] sunt derivaţi ai aminoacizilor
c) [ ] sunt de natură steroidă
d) [x] secretina stimulează secreţia de apă şi bicarbonaţi
e) [x] gastrina stimulează secreţia de HCl şi de pepsină
115. Hormonii gastrointestinali:
a) [x] GIP (gastric inhibitory polypeptide) esteprodus demucoasa gastrică
b) [x ] GIP inhibă activitatea şi secreţia gastrică
c) [ ] GIP inhibă eliberarea de insulină de către celulele pancreatice
d) [] colecistokininele inhibă secreţia pancreatică şi contracţia vezicii biliare
e) [x] colecistokinina stimulează secreţia pancreatică şi contracţia vezicii
biliare.
116. Somatostatina:
a) [x] se sintetizeazăîn hipotalamus, pancreas (celule D), tractul
gastrointestinal, creier
b) [ ] se sintetizeazăîn formă activă
c) [] activează secreţia de glucagon şi insulină
d) [x] inhibă secreţia de glucagon şi de insulină
e) [ ] activează secreţia unor hormoni gastrointestinali ca: secretina,
colecistokinina.
117. Catecolaminele sunt:
a) [x] dopamina, noradrenalina, adrenalina
b) [x] derivaţi ai tirozinei
c) [ ] derivaţi ai treoninei
d) [ ] hormoni ai cortexului suprarenal
e) [] hormoni proteinopeptidici
118. Catecolaminele- biosinteză:
k) [x] se sintetizeazădin tirozină
b) [ ] metilarea noradrenalinei necesită CH3-tetrahidrofolat
c) [x] metilarea noradrenalinei necesită S-adenozilmetionină
d) [ ] tirozină → noradrenalină→ dopamină→ adrenalină
e)[] la sintezănu participăvitamina C
119. Depozitarea, secreţia şi catabolismul catecolaminelor:
a) [x] adrenalina şi noradrenalina sunt depozitateîmpreună cu ATP-Mg2+
, Ca2+
şi cromogranină
b) [] eliberarea hormonilor nu este dependentă de influxul ionilor de Ca2+
c) [ ] timpulde înjumătăţire a hormonilor este lung (10-30 min)
d) [x ] sunt catabolizate sub acţiunea catecol-O-metil transferazei şi monoamin
oxidazei
e) [x] catabolitul comun este acidul vanilmandelic care este secretat cu urina
120. Catecolaminele (mecanisme de acţiune):
a) [x] în ţesuturiexistă receptori membranari adrenergici α, β cu subclasele lor
b) [ ] diferiţi receptorisunt cuplaţi cu aceleaşi sisteme mesageriale secunde
c) [] receptorii α1 şi α 2 sunt cuplaţicu adenilatciclaza prin intermediul
proteinei "Gs" şi determină creşterea de AMPc
d) [x] receptorii α2 sunt cuplaţi cu proteina "Gi", determină scăderea AMPc
e) [x] receptorii α1 determină creşterea intracelulară de Ca2+
.
121. Catecolaminele (mecanisme de acţiune):
a) [ ] catecolaminele interacţionează cu receptorii citoplasmatici
b) [ ] catecolaminele interacţionează cu receptorii nucleari
c) [x] actitvarea receptorilor beta2 provoacă relaxarea muşchilor netezidin vase
d) [x] activarea receptorilor alfa 2 stimulează contracţia muşchilor striaţi
e) [ ] blocarea receptorilor beta1 favorizează creşterea vitezei şi forţei de
contracţie a miocardului.
122. Catecolaminele - efecte :
a) [x] constricţia vaselor periferice
b) [ ] micşorarea presiunei arteriale
c) [x] hiperglicemia şi glucozuria
d) [x] excitarea sistemului nervos central
e) [ ] inhibă gluconeogeneza
123. Catecolaminele realizează:
a) [ ] constricţia vaselor coronariene
b) [x] dilatarea vaselor coronariene
c) [x] relaxarea musculaturii netede a bronhilor
d) [x] stimularea lipolizei în ţesutuladipos
e) [ ] inhibarea triacilglicerol lipazei.
124. Feocromocitomul:
a) [ ] este dereglarea funcţiei cortexului suprarenalelor
b) [x] creşte producerea şi concentraţia plasmatică a adrenalinei şi
noradrenalinei
c) [x] apare hiperglicemie
d) [] apare hipoglicemie
e) [ x] clinic se manifestă prin hipertensiunearterială.
125. Cortexul suprarenalelor:
a) [x] zona glomerulară producemineralocorticoizi
b) [ ] zona fasciculată produce mineralocorticoizi şi androgeni
c) [ ] zona reticulată produce mineralocorticoizi
d) [x] zona fasciculata produce glucocorticoizi
e) [x] zona reticulată produce androgeni şi glucocorticoizi
126. Corticosteroizii conţin (particularităţide structură):
a) [x] inelul ciclopentanperhidrofenantrenic
b) [ ] 20 aminoacizi
c) [x] legătură dublă între C4 şi C5
d) [ ] gruparea carboxil în poziţiaC3
e) [x] cetogrupa în poziţiaC3.
127. Corticosteroizii - biosinteză:
a) [x] precursorul general este colesterolul
b) [x] colesterolul este obţinut din beta-lipoproteinele plasmei sau sintetiz
novo
c) [ ] ca precursorisunt fosfolipidele şi sfingomielina
d) [x] etapacomună este transformarea colesterolului în pregnenelonă (enz
hidroxilaza, conţine citocromul P450)
e) [ ] dupăbiosinteză sunt depozitaţiîn celule.
128. Corticosteroizii - transport:
a) [ ] în sînge circulă preponderent în stare liberă
b) [x] în sînge circulă fixaţi de proteine
c) [x ] cortizolul este transportat detranscortină (70%) şi de serumalbumin
(15%)
d) [ ] cortizolul este transportat doar în stareliberă
e) [x ] aldosteronul şi androgenii sunt transportaţideserumalbumină.
129. Metabolizarea corticoizilor:
a) [ ] T1/2 pentru cortizoleste 15-20 ore
b) [x] T1/2 pentru cortizoleste 1,5-2 ore
c) [x] calea majoră de catabolizare (în ficat) este hidrogenarea dublei legăt
la C4 şi a grupării cetonice de la C3
d) [x] produşiirezultaţi se conjugă cu formele active ale acidului glucuron
sulfuric apoisunt excretaţi cu urina (17-cetosteroizi)
e) [ ] la conjugare se transformă în compuşi liposolubili.
130. 17-cetosteroizi:
a) [x] sunt produşide degradare a corticosteroizilor şi androgenilor elimina
urina
b) [x ] la bărbaţi 1/3 din 17-cetosteroizieliminaţi prezintăprodusele
catabolismului androgenilor
16. c) [ ] la bărbaţi 1/3 din 17-cetosteroizieliminaţi prezintăprodusele
catabolismului glucocorticoizilor
d) [x] majorarea excreţiei acestor cataboliţi se constatăîn tumori ale testiculilor
şi a cortexului suprarenal (cca 600/mg/24 ore)
e) [] excreţii crescute însoţesc tireotoxicoza, hipofuncţiaadenohipofizei, boala
Addison.
131. Glucocorticoizii – reglarea sintezeişi secreţiei:
a) [x]în stări de stres, sistemul nervos central mediază secreţia corticoliberinei şi
ACTH-ului
b) [ ] reglarea se bazează peefectele alosterice
c) [x] ACTH-ulstimulează formarea pregnenalonului
d) [x ] nivelul plasmatic suferă o variaţie diurnă (ritm circadian)
e) [] depind de cantitatea potasiuluiplasmatic.
132. Glucocorticoizii – acţiuni:
a) [x] acţionează prin mecanismul citozolic -nuclear
b) [ ] stimulează activitatea fosfolipazei"C" cu formare de diacilgliceroli
c) []stimulează activitatea adenilatciclazei cu formare de AMPc
d) [ x] utilizează receptori intracelulari care acţionează la nivelul genomului
uman
e) [] utilizează receptorii membranari care acţionează la nivelul genomului
uman .
133. Glucocorticoizii - acţiuni asuprametabolismului proteic:
a) [x] stimulează biosinteza ARNm şi a proteinelor în ficat şi rinichi
b) [ ] accelerează transportulaminoacizilor în celulele ţesutuluimuscular şi
limfoid
c) [x] inhibă biosinteza ARNmşi a proteinelor în muşchi
d) [ ] accelerează biosinteza proteinelor în muşchi
e) [x] inhibă biosinteza ARNmşi a proteinelor în ţesutullimfoid.
134. Glucocorticoizii - acţiuni asuprametabolismului glucidic:
a) [] activează glicogensintaza în ficat
b) [x ] stimulează gluconeogeneza din aminoacizi în ficat şi rinichi
c) [] accelerează transportulglucozei în muşchi, ţesut adipos şi limfoid
d) [x ] diminuă utilizarea glucozei în muşchi şi ţesutuladipos
e) [] creşte producerea glicogenului în muşci.
135. Glucocorticoizii - acţiuni asuprametabolismului lipidic:
a) [] inhibă lipoliza în ţesutuladipos al membrelor
b) [ x] în organele centrale (faţă, trunchi) favorizează depunerea de lipide
c) [x] provoacă mobilizarea grăsimilor de la extremităţi
d) [ ] cetogeneza este inhibată complet
e) [] scade cantitatea acizilor graşi liberi în sînge
136. Glucocorticoizii - acţiuni asuprametabolismului ţesutuluiosos:
a) [] stimulează biosinteza ARNm
b) [ ] accelerează biosinteza proteinelor
c) [x] inhibă biosinteza proteinelor
d) [x ] sporesceliminarea Ca şi a fosfaţilor din oase în sînge
e) [x] producosteoporoză
137. Glucocorticoizii - efecte:
a) [x antiinflamator
b) [ x] în concentraţii mari inhibă formarea de anticorpi
c) [x] facilitează acţiunea catecolaminelor, glucagonului (efect permisiv)
d) [ ] hipoglicemiant
e) [] activează sintezaşi secreţia prostaglandinelor.
138. Hormonii mineralocorticoizi:
a) [x] sunt C21 steroizi
b) [ ] la om 11-dezoxicorticosteronul este de 30-50 ori mai activ ca aldosteronul
c) [x] se sintetizeazădin colesterol
d) [ ] se sintetizeazădin fenilalanină şi tirozină
e) [] mecanismul de acţiune e membrano-intracelular.
139. Reglarea sintezeişi secreţiei aldosteronului depinde de:
a) [x]sistemul renină-angiotensină
b) [ ] cantitatea ionilor de calciu plasmatic
c) [x] ACTH
d) [x ] cantitatea ionilor de potasiu şi sodiu plasmatic
e) []cantitatea ionului de magneziu plasmatic.
140. Reglarea sintezeişi secreţiei aldosteronului prin sistemul "renină-
angiotensină":
a) [ ] renina (R) este o enzimă proteolitică produsăde hepatocite
b) [x] renina este eliberată în sînge sub influenţa diferitor factori
(presiunea sîngelui, hipoxia renală, concentraţia de Na+
, Cl-
în plasmă
etc.)
c) [x] renina scindează un decapeptid din angiotensinogen generînd
angiotensina I
d) [x] enzima de conversie transformă angiotensina I în
angiotensină II (octapeptid)
e) [ ] angiotensina II estevasodilatator.
141. Angiotensina II:
a) [x] măreşte presiunea sângelui
b) [x] stimulează secreţia de aldosteron
c) [ ] inhibă secreţia de aldosteron
d) [ ] se formează direct din angiotensinogen
e) [ ] nu se supunedegradării sub acţiunea angiotensinasei.
142. Efectele metabolice ale mineralocorticosteroizilor:
a) [x] organul ţintăeste rinichiul
b) [x] reglează homeostazia hidrică şi electrolitică
c) [] reglează concentraţia ionilor de calciu şi fosfor
d) [ ] reglează sintezaparathormonului
e) [ ] reglează glicemia.
143. Mineralocorticoizii la nivelul rinichilor favorizează:
a) [x] reabsorbţia Na+
, Cl-
şi a apei
b) [ ] eliminarea de Na+
, Cl-
şi apă
c) [x] eliminarea de K+
, H+
, NH4
+
d) [ ] reabsorbţia de K+
, H+
, NH4
+
e) [x] reabsorbţia de Na+
prin mecanismul activ Na+
/K+
-ATP-aza.
144. Efectele metabolice ale mineralocorticosteroizilor:
a) [ ] majorează concentraţia de K+
în sînge şi reduce concentraţia
de Na+
, Cl-
b) [x] măresc reabsorbţia de Na+
, Cl-
şi HCO3-
în tubii distali renali
c) [x] accelerează schimbul de sodiu extracelular cu potasiu
intracelular
d) [] scade reabsorbţia apei
e) [ ] creşte eliminarea sodiului.
145. Excesul de glucocorticoizi provoacă:
a) [ ] sindromul Conn
b) [x] sindromul Cushing
c) [] boala Addison
d) [] sindromul Turner
e) [ ] sindromul Marfan.
146. Sindromul Cushing se caracterizează prin:
a) [] hiposecreţia, în special a glucocorticoizilor
b) [ x] obezitatecentripetă
c) [x] apariţia hipertoniei, osteoporozei
d) [x] piele subţire cu vergeturi violacee, hirsutism, amenoree
e) [ ] dezvoltarea diabetului steroid cu hipoglicemie.
147. Deficitul de corticosteroizi provoacă:
a) [ ] sindromul Conn
b) [] sindromul Cushing
c) [x] boala Addison
d) [] sindromul Turner
e) [ ] sindromul Marfan.
148. Hipersecreţia de aldostereon se întîlneşte în:
a) [x ] sindromul Conn
b) [x] sindromul Cushing
c) [] boala Addison
d) [] sindromul Turner
e) [ ] sindromul Marfan.
149. Hiposecreţia corticosteroizilor se caracterizează prin:
a) [] obezitate
b) [ ] creşterea conţinutului de Na+
, Cl-
, apăşi scaderea K+
în sânge
c) [x] scaderea conţinutului de Na+
, Cl-
şi creşterea K+
în sânge
d) [] hiperglicemie, glucozurie
17. e) [x] hiperpigmentarea tegumentelor
150. Hiperaldosteronismul (sindromulConn) se caracterizează prin:
a) [x] nivel scăzut de K+
în sânge
b) [x] creşterea concentraţiei de Na in sânge
c) [ ] hiposecreţia corticotropinei
d) [ ] edeme şi hipotensiune
e) [x] mărirea excitabilităţii miocardului.
151. Utilizarea practică a corticosteroizilor:
a) [x] în tratamentul colagenozelor (reumatism, poliartrită
nespecifică)
b) [x] ca agenţi desensibilizanţi (în astmul bronţic, bolile alergice)
c) [x] ca imunodepresanţi în transplantareaorganelor şi ţesururilor
d) [x] folosirea îndelungată poateprovoca atrofia cortexului
suprarenalelor
e) [ ] folosirea îndelungată nu provoacă atrofia cortexului
suprarenalelor
152. Hormonii sexuali :
a) [ ] se sintetizeazănumai în glandele sexuale
b) [x] sunt de natură steroidă
c) [ ] sunt derivaţi ai aminoacizilor
d) [x] în reglarea secreţiei participăgonadotropinele
e) [ ] utilizează receptorii membranari
153. Hormonii sexuali sunt :
a) [ ] folitropina
b) [x] testosteronul
c) [ ] hormonul luteinizant
d) [x] estradiolul
e) [x ] progesterona
154. Sinteza hormonilor sexuali:
a) [ ] se sintetizeazănumai în glandele sexuale
b) [x] se sintetizeazădin colesterolul
c) [ ] în prima fază a ciclului ovarian se sintetizeazăîn special
progesterona
d) [x] în prima fază a ciclului ovarian se sintetizeazăîn special
estrogenii
e) [ ] în faza a doua a a ciclului ovarian se sintetizeazăîn special
estrogenii.
155. Regalarea sintezei şi secreţiei hormonilor sexuali:
a) [ ] lutropinareglează la bărbaţi sinteza glucocorticoizilor
b) [x] folitropina influenţează spermatogeneza
c) [x] folitropina induce dezvoltarea foliculilor ovarieni
d) [ ] lutropinacontribuie la dezvoltarea musculaturii scheletului
e) [ ] progesterona induce secreţia lutropineişi folitropinei şi inhibă
secreţia prolactinei
156. Androgenii:
a) [x] reprezentatulcardinal este testosteronul
b) [ ] principalul androgen esteandrosteronul
c) [ ] se depoziteazăîn celule dupăsinteză
d) [ ] sunt transportaţiîn sânge în stareliberă
e) [x] sunt transportaţideo globulină sanguină specifică
157. Androgenii:
a) [x] sunt C19 steroizi
b) [x ] se sintetizeazăîn celulele interstiţiale Leydig din testicule
c) [ ] hormonul luteinizant micşorează secreţia testosteronului
d) [ ] circulă în plasmă în formă liberă (98%)
e) [] fracţiunea legată de proteineeste biologic activă
158. Catabolismul androgenilor:
a) [x] are loc primordial în ficat
b) [ ] are loc numai în rinichi
c) [x] se conjugă cu formele active ale acidului glucuronic şi
sulfuric şi se elimină cu urina
d) [ ] la bărbaţi 2/3 din 17-cetosteroizisunt de natură testiculară
e) [ x] la bărbaţi 1/3 din 17-cetosteroizisunt de natură testiculară
159. Androgenii – efecte metabolice:
a) [x] activează replicarea şi transcrierea în ţesuturile ţintă,
stimulînd sinteza proteinelor
b) [ ] inhibă sintezaproteinelor în ţesuturile ţintăşi induc bilanţ
azotat negativ
c) [ x] majorează sinteza proteinelor în ficat şi rinichi
d) [x] stimulează mineralizarea ţesutuluiosos
e) [] provoacă hiperglicemie
160. Androgenii – efecte fiziologice:
a) [x] asigură spermatogeneza
b) [ ] nu determină particularităţile sexuale secundare
c) [x ]contribuie la dezvoltarea caracterelor sexuale secundare şi a
comportamentului la bărbaţi
d) [x] rol anabolizant în dezvoltarea scheletului şi a muşchilor
e) [] inhibă spermatogeneza
161. Hormonii ovarieni (estrogenii şi progesterona):
a) [ ] se producnumai în ovare
b) [x] în cantităţi reduse se sintetizeazăîn testiculi, adrenale, ficat,
piele
c) [x] în timpul gestaţiei se producşi în unitatea feto-placentară
d) [x ] estrogenii circulă în plasmă legaţi de proteine
transportatoarespecifice
e) [x] progesterona este intermediarul comun în biosinteza
hormonilor steroizi
162. Hormonii estrogeni - catabolism:
a) [x] se petrece în ficat
b) [] se petrece doar în rinichi
c) [] se petrece în intestin
d) [ x] principalul catabolit este estriolul
e) [ x] estriolul se conjugă cu forma activă a acidului glucuronic
sau sulfuric şi se elimină prin bilă şi urină
163. Efectele metabolice ale estrogenilor:
a) [x] induc sintezaARNm şi producerea proteinelor specifice în
celulele organelor ţintă (organele sferei genitale, glandelor mamare,
cartilajului laringelui, cartilajului epifizar al oaselor tubulare etc.)
b) [ ] sunt inductori ai enzimelor gluconeogenezei
c) [ ] stimulează acumularea lipidelor în ficat şi ţesutuladipos
d) [ ] inhibă eliminarea biliară a colesterolului
e) [x] stimulează sinteza colagenului şi depozitareacalciului şi
fosfaţilor în epifizele oaselor
164. Efectele fiziologice ale estrogenilor:
a) [x] dezvoltarea organelor genitale feminine
b) [x] dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine
c) [ ] inhibarea modificărilor ploriferative ale endometriului
d) [ ] inhibarea contracţiilor uterului în faza foliculară a ciclului
ovarian
e) [x] asigură desfăşurarea sarcinii, a procesului de naştere şi lactaţia
LIPIDE
1. Lipidele sunt:
a) [ ] substanţe organice solubile în apă
b) [ ] substanţe neorganice solubile în apă
c) [x]substanţe organice solubile în solvenţi organici
d) [] omogene după structură
e) [x] substanţe organice insolubile în apă
2. Funcţiile lipidelor:
a) [ x] energetică
b) [ x] izolatoare
c) [ ] catalitică
d) [x] structurală
e) [ ] contractilă
3. Clasificarea structurală a lipidelor:
a) [] protoplasmatice
b) [] de rezervă
c) [x] saponifiabile
18. d) [] neutre
e) [ x] nesaponifiabile
4. După rolul biologic lipidele se clasifică în:
a) [x] structurale
b) [x] de rezervă
c) [] saponifiabile
d) [] neutre
e) [ ] nesaponifiabile
5. După proprietăţile fizico-chimice lipidele se clasifică în:
a) [x] amfifile
b) [] esenţiale
c) [] saponifiabile
d) [x] neutre
e) [ ] nesaponifiabile
6. În celulele şi ţesuturile omului predomină următorii acizi
graşi:
a) [ ] caprinic
b) [ ] caproic
c) [x ] oleic
d) [x] palmitic
e) [x] stearic
7. Pentru organismul uman suntesenţiali următorii acizi
graşi:
a) [ ] lignoсeric
b) [ ] oleic
c) [ ] palmitoleic
d) [x] linolenic
e) [x] linoleic
8. Care din acizii graşi enumeraţi posedă cea mai mică
temperatură de topire?
a) [ ] stearic (С18)
b) [x] arahidonic (С20:4)
c) [] nervonic (С24:1)
d) [ ] palmitic (С16)
e) [] oleic (С18:1)
9. Care din acizii graşi enumeraţi posedă cea mai mică
temperatură de topire?
a) [ ] lignoceric(C24)
b) [ ] miristic (C14)
c) [x] butiric (C4)
d) [] caprilic (C8)
e) [ ] lauric (C12)
10. Acilglicerolii:
a) [] suntconstituenţi ai membranelor biologice
b) [x ] suntesterii glicerolului şi ai acizilor graşi
c) [x ] reprezintă o formă de stocare a energiei
d) [ ] suntmai grei decât apa şi se dezolvă în ea
e) [ ] suntderivaţi ai acidului fosfatidic
11. Glicerofosfolipidele:
a) [] suntinsolubile în solvenţi organici
b) [ ] suntesterii glicerolului şi ai acizilor grşi
c) [x ] suntderivaţi ai acidului fosfatidic
d) [ ] reprezintă o formă de stocare a energiei
e) [x] suntcomponentele membranelor biologice
12. Lecitinele şi cefalinele:
a) [x] suntderivaţi ai acidului fosfatidic
b) [x] suntlipide structurale
c) [ ] suntderivaţi ai sfingozinei
d) [] suntgrasimi neutre
e) [x] fosfolipaza D hidrolizează fosfolipidele cu generarea
acidului fosfatidic
13. Fosfatidilcholina:
a) [ ] se obţine din fosfatidilserină prin decarboxilare
b) [ ] capătul polar posedă sarcină negativă
c) [ ] se mai numesc şi cefaline
d) [ x] suntcomponente principale ale surfactantului
pulmonar
e) [x] rezultă prin metilarea cefalinelor
14. Fosfatidiletanolamina:
a) [ ] reprezintă o formă de depozitare a energiei
b) [ ] conţine sfingozina
c) [ ] conţine ceramida
d) [ ] se mai numeşte şi lecitină
e) [x] se obţine din fosfatidilserină prin decarboxilare
15. 446) Fosfatidilcholina şi fosfatidiletanolamina:
a) [ ] suntreprezentanţi ai ceridelor
b) [x] suntcomponenţii principali ai membranelor celulare
c) [ ] prezintă o rezervă de energie
d) [x] suntderivaţi ai acidului fosfatidic
e) [ ] se deosebesc după sarcina electrică
16. Care din compuşii de mai jos au caracter acid?
a) [ ] lecitinele
b) [ ] cefalinele
c) [x] fosfatidilserina
d) [ ] trigliceridele
e) [ ] cerebrozidele
17. Fosfolipazele:
a) [ ] fosfolipaza D hidrolizează fosfolipidele până la acid
fosfatidic şi acid gras
b) [ ] fosfolipaza A1 hidrolizează fosfolipidele cu generarea
lizolecitinelor
c) [x] fosfolipazele D şi C scindează fosfatidiletanolamina
în diacilglicerol,acid fosforic şi etanolamină
d) [x] ] fosfolipaza A2 hidrolizează fosfolipidele cu
generarea de lizofosfatidă şi acid gras
e) [] sub acţiunea fosfolipazei D se eliberează 2 resturi de
acizi graşi
18. Cardiolipina:
a) [ ] prezintă un lipid ce conţine azot
b) [x] conţine 2 resturi de fosfatidil legate prin glicerol
c) [x] este componentă a membranei interne mitocondriale
d) [] conţine colină
e) [ ] este un lipid de rezervă
19. Sfingomielinele conţin:
a) [ ] sfingozină,acid gras,glucoză, acid fosforic
b) [ ] etanolamină,acid gras,ceramidă, acid fosforic
c) [ ] polialcool ciclic,ceramida
d) [x] ceramidă,acid fosforic,colină
e) [ ] acid fosfatidic,cholină,glicerol
20. Sfingozina:
a) [ ] este un aminoalcool dihidroxilic saturat
b) [x ] e componental sfingomielinei
c) [ x] este constituental glicolipidelor
d) [] este baza structurală a glicerofosfolipidelor
e) [ ] nu intră în structura ceramidei
21. Cerebrozidele:
a) [x] se află în cantităţi mari în substanţa albă a creierului
b) [] nu conţine sfingozină
c) [x] rezultă din unirea ceramidei cu beta-galactoza sau
beta-glucoza
d) [] conţin oligozaharide
e) [ x] din ele se formează sulfatidele
22. Gangliozidele:
a) [ ] conţin câteva resturi de glicerol
b) [x] conţin acid N-acetilneuraminic (NANA)
c) [ ] oligozaharidul este prezentatnumai de glucoza
d) [ ] conţin şi resturi sulfatlegate de galactoză
e) [ ] se conţin pe suprafaţa internă a membranelor
23. Gangliozidul conţine in structura sa:
a) [ ] acid N-acetilneuraminic (NANA), hexoze, acid
19. fosforic,ceramidă
b) [ ] acid sialic,etanolamină,acid gras
c) [ ] glicerol,acid fosfatidic,NANA
d) [x] NANA, oligozaharid,sfingozină,acid gras
e) [ ] fosforilserină,NANA, sulfat,hexoze
24. Glicolipidele:
a) [x] reprezintă ceramida legată de mono- sau
oligozaharide
b) [x ] gangliozidele conţin unul sau mai multe resturi de
acid sialic
c) [ ] gangliozidele suntglicerofosfolipide
d) [ ] gangliozidele conţin acid fosfatidic
e) [] gangliozidele conţin cardiolipină,acid N-
acetilneuraminic
25. Care din compuşii de mai jos conţin fosfor:
a) [x] cardiolipina
b) [ ] sulfatidele
c) [ ] gangliozidele
d) [ ] cerebrozidele
e) [ ] ceramida
26. Colesterolul:
a) [x] este derivat al ciclopentanperhidrofenantrenului
b) [x ] posedă o grupă hidroxil în ciclul A la C3
c) [ x] posedă o legătură dublă în ciclul B la C5
d) [ ] posedă o legătură dublă în ciclul A la C3
e) [ ] catena laterală se finisează cu gruparea carboxil
27. Acizii biliari:
a) [x] suntderivaţi ai colesterolului
b) [ ] constau din 28 atomi de carbon
c) [ ] se conjugă în ficat cu bilirubina
d) [x] suntcompuşi polari
e) [x] participă la emulsionarea grasimilor
28. Metabolismul acizilor biliari:
a) [x ] se sintetizează în ficat din colesterol
b) [] se conjugă cu acidul glucuronic şi ionul sulfatîn
formele lor active
c) [x] se conjugă cu taurina în raţia alimentară bogată în
proteine
d) [x] se conjugă cu glicina în raţia alimentară bogată în
glucide
e) [ ] acizii biliari se excretă în bilă numai în formă liberă
29. Componentele lipidice ale membranelor celulare sunt:
a) [ ] glicolipidele,triacilglicerolii,esterii colesterolului
b) [ ] prostaglandinele,acizii graşi liberi,ceridele
c) [x] fosfogliceridele,sfingomielinele,gangliozidele,
cerebrozidele şi colesterolul
d) [ ] glicolipidele,fosfolipidele,esterii colesterolului
e) [ ] ceridele,sulfatidele, acizii graşi liberi
30. Funcţiile membranelor biologice(1) şi componenta
structurală,responsabilă de această funcţie (2):
a) [] receptoare de fosfolipide
b) [x] metabolică de proteine
c) [] permeabilitatea de triacilgliceroli
d) [x] compartimentalizarea de lipidele
protoplasmatice
e) [ ] generarea mesagerilor secunzi de gangliozide
31. Caracteristicile principale ale membranei:
a) [] simetria
b) [x ] fluiditatea
c) [x ] asimetria
d) [ ] imobilitatea componentelor
e) [ ] monostratul lipidic
32. Membranele biologice suntstabilizate de:
a) [x] interacţiuni hidrofobe
b) [x] forţele Van-der-Waals
c) [x] legături de hidrogen
d) [ ] legături peptidice
e) [ ] legături disulfidice
33. Proteinele membranelor biologice:
a) [x] pot fi superficiale,semiintegrale sau integrale
b) [x ] formează legături atât cu lipidele,câtşi cu glucidele
membranare
c) [] posedă numai capacitate de mişcare laterală
d) [ x] îndeplinesc funcţiile de transporttransmembranar,
recepţie,comunicare intercelulară,antigenică
e) [] suntprecursori ai mesagerilor secunzi
hormonali:AMPc; GMPc, Ca 2+
34. Glucidele membranelor biologice sunt:
a) [x] prezentate masivpe suprafeţele ce nu contactează
cu citoplasma
b) [x ] fixate covalent de lipide sau proteine
c) [] aranjate izolat fără a forma catene oligo- sau
polizaharidice
d) [ ] responsabile de permeabilitatea membranei
e) [x] responsabile de identificarea intercelulară
35. Lipidele suntcomponente indispensabile ale raţiei
alimentare,deoarece:
a) [x] asigură aprovizionarea cu acizi graşi nesaturaţi
esenţiali
b) [ x] asigură absorbţia vitaminelor liposolubile
c) [ ] servesc ca sursă de substanţe proteice
d) [ ] participă la sinteza nucleotidelor
e) [ ] suntsursă de intermediari pentru sinteza bilirubinei
36. Digestia lipidelor alimentare la adulţi:
a) [] are loc în stomac
b) [ x] are loc în duoden
c) [ ] enzimele lipolitice suntde origine biliară
d) [ ] bila şi sucul pancreatic conţin fosfaţi ce neutralizează
HCl al sucului gastric
e) [x ] se digeră doar lipidele emulsionate
37. Scindarea completă a triacilgliceridelor în tractul gastro-
intestinal necesită:
a) [x] lipazele pancreatică şi intestinală
b) [ ] lipoproteinlipaza
c) [ ] fosfolipazele A2, B, C, D
d) [ ] lipaza gastrică
e) [ ] colesterolesteraza
38. Acţiunea enzimelor lipolitice din tractul gastro-intestinal:
a) [x] fosfolipazele (A1, A2, C, D) scindează
fosfogliceridele
b) [ ] colesterolesteraza scindează colesterolul liber
c) [ ] ceramidaza scindează sfingozina
d) [ ] lipaza gastrică este activă la adulţi
e) [ ] lipaza pancreatică scindează restul acil din poziţia
beta a trigliceridelor .
39. Activarea fosfolipazelor în tractul gastro-intestinal are loc
prin:
a) [ ] fosforilare
b) [ ] defosforilare
c) [ ] conjugarea cu activatorul
d) [ ] interactiunea cu coenzima
e) [x] proteoliza limitata sub actiunea tripsinei
40. Hidroliza lipidelor alimentare duce la formarea:
a) [x] monogliceridelor
b) [x] acidului fosforic
c) [ ] numai a acizilor graşi cu catenă mică
d) [ ] numai a acizilor graşi cu catenă lungă
e) [ ] bazelor azotate
41. Sub ce formă se absorb componentele lipidice în tractul
gastro-intestinal:
a) [ x] acizii graşi cu catenă scurtă şi glicerolul – prin difuzie
simulă
b) [ ] acizii graşi cu catenă lungă şi 2-monogliceridele – prin