Studenti an V MG

1. Manevra Hirtz

2. Percuţia mobilităţii diafragmatice
• Mobilitatea diafragmatică se determină
percutoric la nivelul feţei posterioare a
toracelui, bilateral, comparativ.
• În inspir normal, bazele pulmonare
coboară cu 1cm.
• În inspir şi expir forţat, excursia bazelor
pulmonare este pe o distanţă de 6 cm.
• Stabilirea excursiilor bazelor pulmonare
poartă denumirea de manevra Hirtz

3. Vom determina o mobilitate diafragmatică diminuată în următoarele situaţii:
• pleurezie;
• pareza nervului frenic;
• emfizem pulmonar;
• peritonită
• Manevra Hirtz- reprezintă metoda prin care se pune în eviden ăț
amplitudinea respiratorie a unui individ, adică mobilitatea diafragmului.
• Se face percuția bazei pulmonare, punând bolnavul să inspire profund, să
ină pu in aerul până se percută, după care se percută în expir profund.ț ț
• În mod normal această manevră determină o mobilitate a diafragmului pe o
arie de aprox. 4-6 cm, ea fiind mai mică la femei i mai mare la sportivi.ș
• Limita inferioară poate fi ridicată în caz de sarcină, ascită, meteorism iș
poate fi coborâtă în emfizem, astm bron ic în criză etc.ș
http://familymedicine.osu.edu/products/physicalexam/exam/flash/diaphragm/index.html

4. Manevra Hirtz-se folosește în diferențierea matităților situate bazal. Bolnavul este
percutat pe fața posterioară a toracelui în expir și apoi în inspir profund. Dacă
matitatea bazală coboară în inspir, atunci ea este dată de diafragm (organe
subdiafragmatice) sau de lichid. Dacă matitatea nu coboară, atunci ea este datorată
unui proces în parenchimul pulmonar.