Corneştii de la şipotul rîului Bîc .

2. I. PRIMA MENŢIUNE DOCUMENTARĂ A
LOCALITĂŢII CORNEŞTI- 25 APRILIE 1420
Satul Corneşti a fost documentar într-un uric, act de
proprietate semnat de Alexandru cel Bun la 25 aprilie 1420.
Iată ce zice zapisul despre prima menţiune documentară:
„Cu mila lui Dumnezeu, Noi, Alexandru Voievod,
Domnul Ţării Moldovii, facem cunoscut şi cu această carte a
noastră tuturor, cari vor căuta la dînsa sau o vor auzi citindu-
se, că această adevărată slugă şi credincios boier, pan Vena,
vornic, a slujit mai înainte sfîntrăposaţilor noştri înaintaşi, cu
dreaptă şi credincioasă slujbă, iar astăzi ne slujeşte nouă, cu
dreapta şi credincioasa slujbă. De aceea, noi văzîndu-l cu
dreapta şi credincioasa slujbă către noi, l-am miluit cu
osebita noastră milă şi i-am dat în Ţara noastră a Moldovii
satele, anume Corneştii şi Miclăuşeşti şi Loznova şi Săcărenii
şi Dvornicenii şi Dumeştii şi Ţigăneştii şi Lavreştii şi Sadova
şi Homiceştii.
Toate aceste să-i fie de la noi uric cu tot venitul lor, lui şi
copiilor lui, şi nepoţilor lui şi strănepoţilor lui şi întregii
seminţii a lui, cine se va alege mai de aproape nestricat
niciodată în vecii vecilor. (...).
În Suceava, în anul 6928 Aprilie 25 zile.”

3. II. VERSIUNEA TOPONIMICĂ
 Profesorul Mihail Costăchescu în culegerea „Documente moldoveneşti înainte de
Ştefan cel Mare”, (Iaşi, 1931), vorbind despre mai multe localităţi străvechi din
bazinul rîului podgorean Bîc, interpretînd documentul de la 25 aprilie 1420
susţine că: „Numele îi vine sau de la un vechi proprietar Cornea, din veacul XIV,
sau de la regiunea păduroasă cu mulţi corni”.
Zamfir Arbore în „Dicţionarul geografic al
Basarabiei”, editat în 1904 prezintă: „un sat vechiu
răzăşesc, care şi-a luat numele de la pădurile
seculare ce împrejura altă dată satul, în aceste
păduri creşte în ambundenţă cornul, de aceea şi
satul poartă numele Corneşti”.
 Savantul Ion Dron, doctor habilitat în ştiinţe filologice, afirmă că „Corneştii s-ar fi
putut forma de la antroponimul Cornea şi nu de la un nume de copac”.
(Monografia „Cornova”, Chişinău, 2000, pag. 13).
E posibil ca etimologia satelor Cornova, Corneşti să aibă la bază, în trecutul adînc
al istoriei, vreun strămoş cu numele Cornea, hrisoavele vechi nu ne-au lăsat însă
asemenea dovezi.

4. III. CRONICA SUCCINTĂ A CELOR MAI
IMPORTANTE EVENIMENTE
5000 î. Hr.- mărturiile arheologice atestează la
Corneşti un sat, care peste un timp a ars
definitiv.
Argumente ulterioare: pe vatra părăsită este
mult lut ars, se găsesc diferite obiecte din
cremene, oale de lut tipic pentru epoca numită
eneolit, mileniile IV-III î. Hr.
1420, 25 aprilie – Prima menţiune documentară a satului Corneşti.
1437, 5 octombrie – pe locurile unde se aştern astăzi localităţile Corneşti,
Bumbăta, Rădenii Vechi şi Bălăneşti s-au aflat cîndva ocinile Mănăstirii
Poiana, dăruite ei de voievozii Ilie şi Ştefan la 5 octombrie 1437.
1558 – sat de răzeşi care în acest an mai poseda uricul lui Alexandru Vodă.
1699 – Aniţa Hînculeasa, strănepoata lui Marcu Mîrca, vinde lui Patraşcu
Iordache, vătavul de aprozi, mai multe sate: „Corneşti de sub Codru”.

5. 1718, 11 ianuarie – voievodul Mihai Racoviţă îi întăreşte lui
Toderaşcu, strănepotul pitarului Grigore Săpoteanul, stăpînire
pe o parte di.n moşia Corneşti.
1763, 28 iunie – domnitorul Grigore Calimache porunceşte
lui Constantin Gîndu să determine hotarele moşiei lui
Nicolae Cogîlniceanu „în Cornu, cari sunt Corneşti peste
Prut”
1772-1773 – recensămîntul din acest an fixează în satul Corneşti 25 de
ogrăzi.
1803 – în localitatea Corneşti sînt înregistraţi 98 de răzeşi, toţi supuşi birului
în favoarea oştilor ţariste.
1812 – pune stăpînire pe moşia satului Corneşti negustorul din Iaşi Iordache
Bantîş.
1805 – corneştenii construiesc o biserică din bîrne, care peste 11 ani se duce
în pămînt în timpul unor masive alunecări de teren şi credincioşii cer
învoirea să facă alta.

6. 1826 – în satul Corneşti s-au jucat 12 nunţi, s-au născut
28 de prunci.
1835 – la biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil în 1835
erau preoţi Simion Gavrilovici (în vîrstă de 59 de ani, cu
nevastă şi 6 copii) şi Ion Popovici (în vîrstă de 55 de ani,
cu soţia).
În localitate vieţuiau 151 de familii de ţărani-răzeşi şi 23
de familii de mazili. Cei mai bătrîni oameni erau Ion
Neagară(95 de ani), Tudose Bagrin(93 de ani), Pavel Puiu
şi Ion Ion Siniţaru(cîte 80 ani).
1816 – Corneştii numărau 263 de bărbaţi şi 238 de femei. Apoi,
în afară de tîrgovăţul Iordache Bantîş, se pricopsesc cu moşii în
această localitate Maria Zaharova, văduvă de polkovnik rus şi
boierul din Rădeni Dimitrie Jârdan, nobilul Ion Iamandi.
Satul răzăşesc avea 116 gospodării, 25 de vii şi 65 de livezi, un
iaz şi 2 mori de vînt

7. 1840 – ţăranii se plîng autorităţilor guberniale de boierii
hapsîni.
1859 – Corneştii în acest an aveau 298 de case, cu o
populaţie de 671 de bărbaţi şi 569 de femei. În acel an
mai trăiau aici şi 83 de ţărani din Mirceşti. Răzeşii şi
boierii posedau 2.749 desetine de pămînt.
1866 – s-a ridicat în piatră o nouă biserică. Epidemiile
de holeră au secerat 19 suflete în 1866 şi 38 în 1872.
1869 – din iniţiativa şi cu contribuţia preotului Pavel
Florov în 1869 a fost deschisă în satul Corneşti o
şcoală- model de alfabetizare de o clasă. Şcoala era
întreţinută de săteni, ea aduna la lecţii 40-50 de elevi.
1872 – pe valea Bîc se aşternu din Chişinău spre
Ungheni prima cale ferată din Basarabia. În 1872 pe
sectorul Corneşti munceau 1500 de oameni, cazaţi în
corturi şi bordee. Treptat pe partea dreaptă a liniei
ferate, vis-a-vis de vatra străbună Corneştii crescu pe
muchia dealului Tîrgul Corneşti, zis şi Predeal

8. 1896 – boierul Anuş vinde comerciantului Mihail Ciolacu 1000
desetine de pămînt cu 12 mii ruble, răzeşilor le rămase numai
300 desetine. Se dezlănţui un mare conflict între săteni şi
moşierul Anuş, judecata durează 7 ani, pentru a potoli revolta
răzeşilor în 1903 guvernatorul Basarabiei S. Urusov se
deplasează din Chişinău la Corneşti însoţit de o companie de
soldaţi înarmaţi.
1877, 28 octombrie – moşierul Nicolae Albotă
ceru despăgubire pentru 45 desetine de fînaţuri
ocupate de drumul de fier şi de corturile
spitalului militar, în care se aduceau răniţi din
Balcani. N. Albotă poseda în Corneşti 540
desetine de pămînt, N. Buznea- 531 desetine.
1904, 6 mai – preotul Pavel Florov este decorat cu o
cruce cu diamante de însăşi Cabinetul Măriei Sale
Împăratul Rusiei

9. 1904- Corneşti, sat mare răzăşesc în judeţul Bălţi, centru administrativ al volostei cu
acelaşi nume. Are 333 de case, cu o populaţie de 1984 de suflete. Satul are o frumoasă
biserică cu hramul Sf. Arh. Mihail şi Gavriil. În anumite zile lîngă heleşteul lui Buznea se
ţin bîlciuri. Răzeşii posedă o răzeşie de 1833 deseatini, parte cumpărată de la boierul
Braga pe la 1700. Proprietarii particulari au: porucicul Mihailow 354 deseatini, vechea
familie Albuţa (răzeşi) 540 des., E. Buznea 540 deseatini. Răzeşii posedă hrisoave vechi,
între cari unul a lui Alexandru Vodă în anul 7066 aprilie 3, altul a lui Petru Vodă din
anul 7033 septembrie 18. La Corneşti e sucursala telegrafo-poştală”.
1905 – se deschide şcoala laică cu 2 trepte, director I. Arabagi.
Apoi în localitate se înfiinţează o tovărăşie de credit, ce face legătură telefonică cu
Orheiul şi tîrgul Teleneşti.
1908 – directorul şcolii I. Arabagi în vara anului 1908 întreprinde cu elevii o excursie la
Sevastopol.
Din 120 de elevi în 1909 au absolvit şcoala 12, fiind considerat un învăţător bun A. Buşilă.

10. 1910 – la vîrsta de 80 de ani după 43 ani de preoţie şi 24 ani în funcţie de
protopop în 1910 se stinge din viaţă Pavel Florov, înmormîntat cu toate
onorurile şi obiceiurile creştineşti.
1912, 16 mai – în legătură cu centinarul de la alipirea Basarabiei la Rusia, în
faţa clădirii administrative de voloste din Corneşti a fost sfinţit un monument
ridicat ţarului.
1922 – în toamna anului 1922, 358 de podgoreni din Corneşti-
sat şi 50 din Corneşti – tîrg în toamna anului 1922 au fost
împroprietăriţi cu 885 ha de pămănt.
1923 – satul Corneşti numără 613 clădiri cu o populaţie de 3921
de oameni, avea 2 gospodării boiereşti, cooperativă agricolă,
tovărăşie de credit, o moară de aburi, şcoala primară mixtă.
1933 – din cei 402 copii în vîrstă de 5-16 ani erau în 1933 şcolarizaţi 232, instruiţi
de 4 învăţători- Andrei Gulea, Olimpiada Gulea, Ştefan Racu şi Teodor Coşponac.

11. 1941-1944 – 36 de bărbaţi în floarea vîrstei s-au pierdut
în vîltoarea războiului sovieto-nazist.
1944, 23 august – Armata Roşie a ocupat gara, tîrgul şi
satul Corneşti
1941, 9 iulie – după două săptămîni de război
Majestatea Sa Regele Mihai vizitează trupele române
aflate în luptă pe masivul de la Corneşti.
1940-1941; 1944-1951 – 53 de podgoreni din Corneşti au
fost represaţi de regimul stalinist totalitarist.
1971 – localitatea Corneşti număra 2697 de locuitori.
1989 – satul avea înregistraţi 2443 de locuitori.
2002, 1 ianuarie – localitatea avea 843 de gospodării;
2396 de suflete

12. IV. DINAMICA EVOLUŢIEI POPULAŢIEI LOCALITĂŢII
CORNEŞTI ÎN DATE STATISTICE ŞI RECENSĂMINTE VECHI
Anul Gospodării Populaţia Total
Gen
masculin
Gen feminin
1772-1773 25
1803 98 gospodării de
răzeşi
1816 116 263 238 501 suflete
1835 151 de familii de
răzeşi; 23 familii
de mazili
1904 333 case 1984 suflete
1923 613 clădiri 3921 oameni
1971 2697 locuitori
1989 2443 locuitori
2002 843 gospodării 2396 suflete

13. V. LOCUITORI AI LOCALITĂŢII CORNEŞTI
DECEDAŢI ÎN ANII RĂZBOIULUI SOVIETO-
NAZIST (1941-1945)
N-au revenit din bătălii: Gheorghe Bejan, Vladimir Boboc, Procopie Botnari,
Alexandru Brăguţă, Ion Brăguţă, Ilie Buga, Andrei Chirică, Gheorghe
Chirică, Nicolae Chirică, Gheorghe Cocierov, Dumitru Colţişor, Ion Colţişor,
Vasile Covată, Ion N. Coşponac, Ion P. Coşponac, Alexandru Gorea,
Alexandru Filimon, Vasile Filimon, Isidor Leahu, Petru Leahu, Ion Martea,
Gheorghe Nicorici, Ion G. Obadă, Ion G. Obadă, Ion Rotaru, Arseni Siniţaru,
Vladimir Siniţaru, Alexandru Sîrbu, Gheorghe P. Sîrbu, Gheorghe V. Sîrbu,
Ion Sîrbu, Nicolae Sîrbu, Nicolae Sîrbu, Nicolae Sohoţchi, Gheorghe Tarhon,
Dumitru Zelavoc.

14. VI. LISTA PERSOANELOR REPRESATE ÎN PERIOADA
REGIMULUI STALINIST TOTALITARIST
Petru Andrieş, Nadejda Balaru, Gheorghe Baltag, Ion Bărcă, Ion Boboc,
Mihail Boboc, Maria Bogoi, Galina Bordei, Chiril Brăguţă, Gheorghe Brăguţă,
Liuba Brăguţă, Nadejda Brăguţă, Raisa Brăguţă, Vera Brăguţă, Ecaterina
Cersag, Nadejda Chirău, Ion A. Chirică, Ion G. Chirică, Nadejda Chirică,
Domnica Cotoros, Vera Cujbă, Gheorghe Denisenco, Serghei Drăgan, Olga
Efim, Tatiana Filimon, Ana Foşnea, Olga Galagan, Vasile Hămureac, Ion
Lăpuşneanul, Liuba Leahu, Vera Leahu, Irina Martea , Victor Martea, Elena
Matveev, Serghei Mihalaş, Eudochia Milevschi, Ana Negară, Ana Nicorici, Ion
Obadă, Nadejda Obadă, Eudochia Păun, Ana Postolache, Maria Postolache,
Maria Radu, Maria Rotari, Magdalina Săculţanu, Ecaterina Siniţaru,
Gheorghe Siniţaru, Ion Sîrbu, Nadejda Sîrbu, Maria Tarhon, Vladimir
Tudorachi, Ion Zglăbos.

15. VII. PERSONALITĂŢI MARCANTE
ALE SATULUI CORNEŞTI
Nicolae Florov- (născut 19 decembrie 1876- 1 ianuarie 1948), profesor
de agrogeodezie la facultatea de ştiinţe agricole din Chişinău. Studii:
Seminarul Teologic Superior din Chişinău. Licenţiat în Ştiinţe. E asistent
chimist la Institutul Zootehnic din Petersburg, asistent la catedra agronomie
din Kiev, profesor la Institutul Geografic din Kiev, profesor la Institutul
Agronomic din Odesa, geolog, şef clasa I la Institutul Geologic al
României, conferenţiar suplimentar de agrogeologie la Iaşi, director al
Muzeului Naţional din Chişinău, comisar al Guvernului pe lîngă Camera
Agricolă Lăpuşna. A fondat revista „Buletinul Muzeului Naţional de Istorie
Naturală din Chişinău”. Doctor în ştiinţă. Profesor. A editat mai multe
lucrări ştiinţifice la Bucureşti, Chişinău şi Iaşi

16. Tamara Izbăşescu – a absolvit în 1961 Institutul de Arte
Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, a lucrat desenator
tehnic la Ploieşti şi profesoară la Şcoala Populară de Artă din
Brăila, a avut mai multe expoziţii de pictură în România.

17. Boris Stegărescu – Cîntăreţ şi regizor (1 aprilie 1922-13 mai
1995), a făcut studii la Liceul „Ion Creangă” din Bălţi, la Şcoala de
ofiţeri de artilerie din Craiova (1942-1947), la Academia Comercială din
Bucureşti (1944-1947), la Conservatorul din Bucureşti (1945-1949), a
debutat ca regizor pe scena Operei din Cluj (1954), solist în corul
Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, regizor la Teatrul Muzical
din Braşov şi la televiziunea română. E înmormîntat la Bucureşti.
Petru Tarhon – (născut 15 ianuarie 1930) a devenit doctor habilitat
în ştiinţe biologice, profesor universitar. Laureat al premiului de Stat din
Republica Moldova. Este autor a circa 200 de lucrări, inclusiv 15
monografii, manuale universitare şi compendii pentru studenţi şi
profesori de biologie. A educat mai multe generaţii de specialişti în
biologie, circa 100 de licenţiaţi în fitofiziologie, 5 doctori în ştiinţe
biologice.

18. Valeriu Moraru – (născut 6 noiembrie 1959). Studii: Institutul
Pedagogic, Universitatea Tehnică, Facultatea de Economie şi
Management. Doctor în ştiinţe pedagogice. Activităţi: Calea ferată a
Moldovei, director al firmei „Basarabia” SRL din Sankt-Peterspurg,
director al firmei „UMC” SRL, director al firmei Trans-Marconi”SRL,
director general al Fabricii de sticlă SA „Cristal-Flor”, director general
al ÎM „Langavin Ltd”, director general al SA Combinatul de cereale
din Chişinău, acţionar majoritar la întreprinderile nominalizate şi al
fabricilor de bere „Bere Azuga”(România), al Combinatului de vinuri
din Krasnodar „Kubani-Vino”(Rusia), al fabricii de vin din Cucoara, al
hotelului „Chişinău”. E vice-preşedinte al Federaţiei de Judo din RM,
în care funcţie a ajutat sportivii de înaltă performanţă din Moldova să
participe la competiţii atît în cadrul republicii cît şi la cele
internaţionale.