3. Ion Ag`rbiceanu
REFERIN|E ISTORICO -LITERARE
E o mic[ schi[, scris[ cu mai mult[ ]ngrijire de limb[ =i de stil, de cum
obi=nuie=te acest minunat povestitor, =i ]n care se revel[ cu o putere din ce ]n
ce mai mare o ]ntunecat[ =i ad`nc[ imaginaie. }ntr-]nsa, Ag`rbiceanu ne
poveste=te ultimele clipe ale unei biete babe — baba M`ia — care bole=te
singur[ ]ntr-o c[su[ de la o margine de sat =i moare ]ncerc`nd zadarnic s[
pun[ m`na pe luminia (noi am zice: lum`n[rica), pe care i-o pusese
al[turi, ]mpreun[ cu chibriturile, fiica ei, Salvina, c`nd plecase dup[ munc[
la oameni. Mult timp plouase =i, neav`nd de lucru, Salvina, fat[ b[tr`n[,
trebuise s[ r[m`n[ cu ea ]n cas[, f[r[ nici de unele. Greu ap[sa asupra
b[tr`nei vremea rea, mai cu seam[ c[ simea c`t se s[turase fiica ei de
aceast[ bolire; dar iat[ vine vremea cea bun[, afar[ se vede soarele, Salvina
pleac[ l[s`ndu-i lapte de b[ut =i „luminia“, iar baba ]=i simte sufletul cuprins
de-o bucurie, de-o n[dejde, de-un dor de via[, ce parc[ are s[ i se ]mplineasc[;
bea lapte, se simte ]ntremat[, colind[ cu mintea uliele satului, vorbe=te cu
cutare =i cu cutare despre viaa din sat, din care o smulsese boala — o simte iar
]n juru-i — e o fericire nespus[ pentru ea, c[ mai poate atinge m[car cu
g`ndul realitatea: drumul, casele, oamenii, cerul, soarele... Dar ]n mijlocul
acestei nea=teptate viei, moartea venise pe nea=teptate; =i zadarnic ]ntinde
acum m`na dup[ lum`n[ric[: b[tr`na se rostogole=te din pat =i moare, ]n
od[ia mic[, ]ntunecoas[ =i p[r[sit[, ]n care, cu o clip[ mai ]nainte, p[trunsese
parc[ toat[ bucuria vieii, cu nesf`r=itele ei sperane =i doruri. Aceast[ analiz[
sufleteasc[, at`t de original[ =i at`t de simpl[, nu-=i poate g[si perechea dec`t
]n scrierile lui Tolstoi, ne]ntrecutul descriitor al ultimelor momente ale vieii.
Mihail DRAGOMIRESCU, Luminia de I. Ag`rbiceanu, ]n Convorbiri
literare, III, nr. 1, 25 ianuarie 1909.
Peste ]ntreaga oper[ a lui Ag`rbiceanu se ridic[... dou[ din povestirile
sale: Luminia =i Fefeleaga.
}n Luminia asist[m la clipele din urm[ ale babei M`ia, uitat[ de
vreme =i de moarte, uscat[, g`rbovit[; de teama iadului n-are alt[ dorin[
dec`t s[ poat[ aprinde luminia sf`nt[ ]nainte de a muri; ]ncep`nd s[ se
sting[ din picioare =i f[r[ s[ fie bolnav[, i se p[ru c[ devine tot mai u=oar[,
340
4. Fefeleaga
c[ se urc[ parc[ ]n v[zduh ca pe o arip[; ]ntinz`nd atunci m`na gr[bit[
spre luminia de cear[, baba r[sturn[ ulcica, a=a c[ muri f[r[ ultima-i
m`ng`iere.
}n Fefeleaga e schiat[ viaa unei femei nenorocite, ce-=i agonise=te
bucata ei de p`ine muncind cu Bator, un cal tot at`t de b[tr`n =i de
nenorocit ca =i d`nsa. A muncit astfel din greu p`n[ ce =i-a ]ngropat
b[rbatul =i cei cinci copii, r`nd pe r`nd; nemaiav`nd apoi pentru cine
munci, Fefeleaga =i-a luat calul de c[p[stru =i s-a dus cu el la t`rg, ca s[-l
v`nd[. Cu banii primii, s-a ]ntors ]n sat s[ ]mpodobeasc[ sicriul celei din
urm[ copile moarte. Prin duio=ie, prin fineea observaiei, prin intuiie
psihiologic[, am`ndou[ schiele sunt strajele ]naintate ale literaturii lui
Ag`rbiceanu.
E. LOVINESCU, Literatura Ardealului. Cu prilejul povestitorului I.
Ag`rbiceanu, ]n Convorbiri literare, XLIV, nr. 7, septembrie 1910.
Trat`nd aceste conflicte tragice =i dezv[luind r[nile grele l[sate de
r[zboi, Ag`rbiceanu s-a a=ezat ca observator ]n centrul epocii noastre.
Povestirile sale te captiveaz[, te tulbur[, te ]nal[, te ]nt[resc suflete=te.
Durerile morale ale altora, autorul le simte ca pe ale sale, le-nelege ad`nc
=i le red[ cu sinceritate. Ai crede c[ dintr-un respect religios pentru
suferinele — v[zute, nu n[scocite — ale semenilor s[i, Ag`rbiceanu se
fere=te de orice me=te=ugire, ca de o profanare... Eroii s[i au inimi viteze
(clas[ s[n[toas[!...): r[nile cele mai grele sf`r=esc prin a se cicatriza. }n
sufletele ]ntregi, suferinele morale au putere elementar[, dar =i forele
regeneratoare nu se las[ mai prejos...
}l numesc diletant pe Ag`rbiceanu, fiindc[ operele sale nu sunt scrise
cu maxima ]ncordare a minii =i a sufletului, ci ]n ceasurile pe care i le-
au l[sat libere alte ocupaiuni =i preocup[ri...
Dac[ durerile de dup[ r[zboi ale Ardealului — pe care ]n mod firesc at`t
de bine ]l cunoa=te — el le-ar studia oarecum =tiinifice=te, str`ng`nd mate-
rial, dac[ apoi, izol`ndu-se pe vreun an de zile, ar organiza acest material ]n
cadrul unui roman =i ar scrie acest roman chibzuind, medit`nd,
fr[m`nt`ndu-se =i =lefuind fiecare r`nd, atunci ar crea o oper[ de scriitor
de vocaie, o oper[ care ar r[m`ne vie pentru generaiile urm[toare.
Dar =i a=a cum este, opera sa st[, ]n literatura noastr[ actual[, pe
planul ]nt`i; iar prin sinceritatea simirii sale =i prin nobleea sa moral[,
Ag`rbiceanu ]ntrece pe toi ceilali scriitori de ast[zi“.
H. SANIELEVICI, Citind pe Ag`rbiceanu, ]n Adev[rul literar =i ar-
tistic, VI, nr. 234, 31 mai 1925.
Ion Ag`rbiceanu este scriitorul care, al[turi de Sadoveanu, a oferit cu
341
5. Ion Ag`rbiceanu
generozitate — timp de peste o jum[tate de secol — o bogat[ =i substanial[
literatur[ mai multor generaii de cititori. Aceast[ literatur[ — ]n ceea ce
are ea mai revelator — vine parc[ din ]nsu=i izvorul inepuizabil al spiritului
popular, are ceva din aureola acelui epos anonim ]n care tr[iesc, sintetizate,
tr[s[turile eseniale, specifice omului din popor, experiena lui de via[.
Povestitor prin excelen[, Ag`rbiceanu e un maestru al genului scurt
=i tocmai aceast[ parte a operei sale ]l define=te cel mai adecvat =i ne
oblig[ s[-l recunoa=tem ca pe un mare poet al vieilor umile, al durerilor
]n[bu=ite, al unei lumi ce-a tr[it ]n bun[ m[sur[ ]ntr-un fel de ]mp[r[ie
a ]ntunericului, ca s[ folosim expresia lui Dobroliubov. Aici, ]n povestire,
Ag`rbiceanu — cu toate c[ e at`t de legat de anumite ]mprejur[ri locale
=i de o anumit[ epoc[ — are multe afinit[i cu scriitori ru=i, ca Gogol,
Tolstoi, Cehov, Gorki, a c[ror concepie =i viziune de ad`nc[ umanitate
=i poezie l-au impresionat ]n mod hot[r`tor. Scriitorul ardelean cunoa=te
=i el, ca =i ceilali mari povestitori, secretul naraiunii, acea art[ subtil[
=i durabil[ a evoc[rii concentrate, a sintezei dintre epic =i liric, ]n care
materialul de via[ se ordoneaz[ ]n modul cel mai firesc ]n vederea unei
maxime eficiene artistice. +tie s[ ]nf[i=eze, cu elemente puine, viaa =i
destinele omene=ti cu acel farmec aparte pe care ]l posed[ numai
personalitatea scriitorului profund umanist. +i un astfel de scriitor este
Ag`rbiceanu. La el emoia estetic[ nu poate fi desp[rit[ de atitudinea
etic[, de compasiune =i simpatie, de ]ncrederea ]n valorile rezistente ale
sufletului omenesc. Povestirile sale — dup[ cum se =tie — evoc[ sau
zugr[vesc ]nt`mpl[ri =i oameni dintr-o epoc[ revolut[, oameni de condiie
umil[ de obicei, suferind toate nedrept[ile =i constr`ngerile unui regim
nedrept, obligai adeseori s[ creasc[ diform =i s[ tr[iasc[ ]ntr-un cumplit
primitivism. Ag`rbiceanu a avut pentru astfel de personaje obidite o
privire sigur[ =i ]neleg[toare, de o rar[ c[ldur[ poetic[, lipsit[ ]ns[ de
idilism; aici atinge culmile artei sale, d[ruind literaturii noastre o serie
de tablouri realiste de o ad`nc[ frumusee, care prin specificul lor, prin
culoarea =i accentul lor, ]ntregesc peisajul poetic naional.
Iat[ dou[ povestiri, una despre o femeie s[rman[ (Fefeleaga), cealalt[
despre un cal b[tr`n =i orb (Cer=itorul). C`t[ noblee =i umanitate
cuprinde fiecare din ele! Despre Fefeleaga s-au rostit multe aprecieri
elogioase =i e socotit[ pe bun[ dreptate o capodoper[ a prozei noastre
scurte. Ea face parte dintre buc[ile pe care le cite=ti =i le recite=ti, cu
uimirea de a g[si ]n acel univers restr`ns al eroinei at`tea lucruri neb[nuite,
cu ]nelesurile =i amara lor frumusee. Privirea noastr[, format[ la =coala
cinematografului =i deprins[ cu observarea mai atent[ a am[nuntelor
semnificative, a detaliilor discrete, dar gr[itoare, vede ]n Fefeleaga un
342
6. Fefeleaga
film de o tragic[ m[reie, adecvat =i celor mai moderne exigene, prin
sobrietatea mijloacelor utilizate, prin atmosfera lui p[trunz[toare. Aceasta
e numai una din sugestiile pe care i le propune ast[zi povestirea amintit[.
Pentru un cineast, aci se afl[ un filon ce merit[ a fi exploatat, put`nd
duce la rezultate din cele mai fericite.
Cer=itorul, povestea calului b[tr`n =i orb, p[r[sit de st[p`n s[-=i caute
singur hrana, e la fel de trist[, pentru c[ soarta acestui animal se confund[,
de fapt, cu soarta multor oameni pe care Ag`rbiceanu i-a descris ]n alte
povestiri, ar[t`ndu-i ]n aceea=i stare jalnic[, inuman[, la periferia vieii =i
a societ[ii. E un poem al durerilor mute, neluate ]n seam[, cum puine s-
au scris la noi. A= spune, ca ]ncheiere, c[ trebuie s[ lu[m mai mult aminte
la aceste frumusei care trec pe l`ng[ noi =i nu le observ[m, la posibilit[ile
=i ]nv[[tura ce se ascund ]n numeroasele povestiri ale maestrului. E o
lume care nu a r[mas numai un document de epoc[; ea tr[ie=te ]n filele
scriitorului s[rb[torit =i ne solicit[ dragostea =i fantezia.
Victor FELEA, Citindu-l pe Ag`rbiceanu, ]n Steaua, XIII, nr. 9,
septembrie 1962.
Exist[ ... numeroase aspecte ]n povestirile lui Ag`rbiceanu care arat[
c[ el =tie s[ utilizeze cuv`ntul ]n vederea obinerii unor efecte artistice.
Eroul din povestirea Dragoste veche revine la aceea=i idee, pe care o
exprim[ ]ntr-o formulare aproape invariabil[ =i care ilustreaz[
imposibilitatea de a evita ratarea. Alteori, ca ]n povestirea Popa Vasile,
Ag`rbiceanu arunc[ lumin[, doar prin c`teva fr`nturi de fraz[, asupra
unui teritoriu vast al suferinei omene=ti.
Oralitatea este, f[r[ ]ndoial[, una din tr[s[turile caracteristice ale
stilului lui Ag`rbiceanu, cum este =i a lui Slavici, predecesorul s[u. Oralitatea
apare ]n primele scrieri c[utat[, uneori, chiar cu insisten[. Pornea, c`nd
proceda a=a, de la ideea c[ scria „frumos“, pe c`t[ vreme, prin excesul de
oralitate, nu f[cea dec`t s[ ]ncetineasc[ istorisirea ]nt`mpl[rilor.
Locuiunile populare ]i sunt la ]ndem`n[ =i, cum lumea evocat[ este cea
de peste muni, cuvintele cu circulaie local[ se ]nt`lnesc frecvent.
Particularit[ile de grai local nu par, ]ns[, s[ fie ]n opera sa mai numeroase
dec`t ]n cea a lui Sadoveanu =i chiar Gala Galaction. Nu aceasta este ]ns[
problema principal[. Ag`rbiceanu face, comparativ cu ali scriitori, o
prea mare risip[ de cuvinte. Ea se explic[ prin nerevenirea asupra
manuscriselor, prin nesupunerea lor la reelabor[ri. +i tocmai acestea fac
gloria marilor arti=ti ai cuv`ntului.
Dimitrie VATAMANIUC, Povestirile, ]n Ion Ag`rbiceanu, Bucure=ti,
343
7. Ion Ag`rbiceanu
Editura Albatros, seria Micromonografii, 1970, p. 84.
Povestirea lui Ag`rbiceanu cucere=te adeziunea noastr[, re]nnoit[ =i
inepuizabil[ ca satisfacii estetice, deoarece constituie un univers uman divers
=i conving[tor prin dramatismul fiec[rei viei ]n parte, =i pentru c[, aidoma
povestirii de totdeauna, ne invit[ la reflecia despre valorile ireductibile ale
fiinei. Femei muncite de necazuri, din aceea=i lume cu Fefeleaga (V`rvoara,
Copilul Chivei), oameni ]nfr`ni =i lovii de via[, ajun=i la cap[tul rezistenei
lor fizice (Fi=panul, S[racul Toni), sunt ]n acela=i timp portrete definitive.
Scriitorul este un portretist =i a ]nv[at arta lui din creaia marilor reali=ti ai
secolului al XIX-lea. Unele au dimensiuni de simbol sau reclam[ un str`ns
paralelism cu limbajul plastic. Bunica aduce-aminte de procedeele picturii
flamande, de tonurile ei ]ntunecate =i exacte, de sobrietatea ei, ]n general. }n
schimb Bunica Iova ne duce cu g`ndul spre pasta mai luminoas[ =i mai fluid[
a picturii veacului trecut.
Ag`rbiceanu e adesea cehovian, asociindu-ne o literatur[ a provinciei
(Maupassant, bun[oar[). O inevitabil[ apropiere se impune c`nd e vorba
de povestirea inspirat[ din mediul micilor slujba=i. Pictura acestui mediu
reine automatismul sufletesc =i epuizarea, vidul interior sau anchilozarea,
paralizarea =i atrofierea sentimentelor generoase proprii omului. O anume
democratizare sufleteasc[ e ]nsoit[ de reacii dezarticulate de fanto=e, de
unde nota depresiv[ prezent[ =i la Cehov. (Bolnavii, Dragoste veche,
}nt`rziatul, O zi rea).
Se pot explica unele geneze, deoarece c`teva povestiri prevestesc (tematic
sau prin structuri preg[titoare) unele opere mai ample de mai t`rziu.
Arhanghelii nu e str[in de povestiri cu ]nt`mpl[ri triste (Duhul b[ilor,
Costina=), sau de altele prefigur`nd datele conflictului: consecinele
]mbog[irii. V`lva b[ilor =i, mai ales, Lada (cu tot caracterul ei vizibil
didacticist) preg[tesc motivele din roman.
+i ]n aceea=i direcie a observaiilor de mai sus, un num[r compact de
povestiri preg[tesc nervul satiric =i liniile caricaturale dedicate stigmatiz[rii
acide a micii =i marii burghezii rom`ne=ti din Transilvania. }n tradiia
unui Caragiale, scriitorul ardelean (bun cunosc[tor =i al literaturii ruse
din secolul trecut) dezv[luie neputina micii burghezii de a reu=i ]n via[,
de=i voina de parvenire ]i decide aciunile (Milionul). Sau condamn[
ipocrizia burghez[, filistinismul ei moral (Morala public[, Un candidat,
Distana ]n societate etc.).
Cele mai multe din aceste povestiri de tip satiric au valoarea unui
exerciiu pentru romanele sale, dintre care Sectarii este un moment
interesant ]n aria romanului satiric (oper`nd cu modalit[ile pamfletului).
344
8. Fefeleaga
Ion VLAD, Treptele povestirii £II¤. Miraculoasele ]nsu=iri ale po-
vestirii: I. g`rbiceanu, ]n Descoperirea operei, Cluj, Editura Dacia,
1970, p. 140-141.
Multe volume de nuvele =i schie ale scriitorului Ion Ag`rbiceanu sunt
consacrate ]n temei vieii satului, cu [rani ap[sai =i obijduii p`n[ la
s`nge de neomenoasele or`nduieli capitaliste. Durerile sf`=ietoare ale
sufletelor simple nu degenereaz[ niciodat[ sub pana scriitorului ]n
melodrame. Ag`rbiceanu, dup[ cum a menionat critica, are un des[v`r=it
tact artistic. Dou[ din nuvelele lui Ag`rbiceanu, Fefeleaga =i Luminia,
pot fi considerate flori nu numai ale nuvelisticii rom`ne, ci =i ale celei
universale.
Prin umanizmul =i poezia lor suav[ multe din schiele =i nuvelele lui
Ag`rbiceanu ne amintesc de nuvelele marelui scriitor italian Giovanni
Verga, ]n care, la fel, lirismul =i realizmul se contopesc ]n chip des[v`r=it.
Iat[ de ce culegerile de nuvele ale scriitorului s-au bucurat =i se bucur[ de
o mare popularitate printre cititori.
Vasile COROBAN, Ion Ag`rbiceanu — Studii, eseuri, recenzii,
Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1968, p. 303—304.
Dac[ tragediile tr[ite de at`tea femei de la ora= ]n epoca lui Ion
Ag`rbiceanu nu fac obiectul interesului s[u, povestirile inspirate din viaa
satului sunt rareori lipsite de tenta mohor`t[ a tristeilor de tot felul care
cov`r=esc sufletul femeilor din Transilvania acestei epoci.
S[tencele din proza lui Ion Ag`rbiceanu sunt ]mb[tr`nite de suferine
=i s[r[cie, biete epave umane, victime ale unor patimi m[runte, crescute
ca plantele veninoase ]n mediul ]ntunecat de ne=tiin[ al satului de alt[dat[.
M[tu=a Stana, alt[dat[ doftoroaia satului, a r[mas singur[ pe lume =i s-
a dedat beiei. }n monologul ei poticnit, mai p`lp`ie ]nc[ o firav[ lumin[
a con=tiinei: „S[ te-mbei ca beutorii!... Tic[loas[!...“
O Nu[ adulter[, o nor[ r[ut[cioas[, o soacr[ rea, o bab[ M`ie,
z[c`nd pe patul ei imund, cu suprema dorin[ de a muri cu lum`narea
aprins[, sunt c`teva din chipurile pe care cade fugara lumin[ a interesului,
desprinz`ndu-le o clip[ din fresca tern[ a satului, refugiat ]n eresuri =i
bigotism. Nuvela Stana este un mic roman cu o puternic[ tensiune
psihologic[, purt[tor al mesajului de condamnare a r[zboiului care distruge
=i dezumanizeaz[, sf[r`m`nd cele mai puternice leg[turi de familie,
dezl[nuind instinctele cele mai josnice. Numai ]n contextul r[zboiului
setea bestial[ de pl[ceri a Stanei ajunge s[ calce ]n picioare sentimentele
tuturor, oprobriul satului ]nteg =i toate ]ndatoririle ei de soie =i mam[.
345
9. Ion Ag`rbiceanu
Poate c[ ]n toat[ proza scurt[ a lui Ion Ag`rbiceanu un portret mai
mig[lit ca al Bunic[i £...¤ nu g[sim: „B[rbia galben[, ]ncreit[, se reazim[
de =tergarul alb ]nnodat sub ea, de pieptul tras ]n[untru, iar deasupra
b[rbiei, gura larg[ st[ smerit ]nchis[, p[zit[ de nasul lung, f[r[ culoare.
Cele dou[ puncte de argint viu, ce lic[resc mereu din fundul capului, par
dou[ luminie dep[rtate, ce bat ]n stingere. Pe obrajii vechi, din mijloc,
pornesc ]ncreiturile — o mulime — =i trag spre coada ochiului. Altfel,
izvor`nd de la ]mbinarea nasului cu umerii obrajilor, se r[sfir[ pe toat[
faa, ca tot at`tea r`ulee. +tergarul alb e tras p`n[ peste frunte. Nici un
fir din cuviosul argint al b[tr`neelor nu scap[ de sub acoper[m`ntul lui.
Cele dou[ dungi u=oare de spr`ncene rare se tot ascund =i iar[ ies de sub
]nveli=ul alb.“
Una dintre cele mai puternice creaii ale acestui scriitor ]ns[ este
Fefeleaga. Ceea ce d[ acestui personaj maxim[ capacitate de a r[scoli
sufletele ... este tocmai execuia lui lapidar[. }n faa noastr[, Fefeleaga
tr[ie=te ultimul act al cutremur[toarei sale drame. Cu chip imobil, ca de
statuie, pe care nici un g`nd =i nici o simire omeneasc[ nu se mai reflect[,
Fefeleaga poate fi luat[ ]n tragicul cuplu pe care-l alc[tuie=te cu Bator,
anexa ne]nsufleit[ a calului care poart[ povara. Munca istovitoare,
batjocura =i nedreptatea n-au ]nfr`nt-o. Dragostea pentru soul =i copiii
ei, m[cinai de oftic[, a susinut-o. De-a lungul unei viei ]ntregi, singurele
evenimente au fost ]nmorm`nt[rile succesive, sporind ]ncremenirea
chipului =i pustiul din sufletul ei. Dar azi, c`nd ultimul copil — P[unia
— ia drumul cimitirului, resortul automatului se fr`nge =i o und[ de
lacrimi ]i umeze=te ochii. Podoabele de ]nmorm`ntare le va avea tot cu
ajutorul singurului ei prieten, Bator, =i recuno=tina fa[ de cal ]i umeze=te
a doua oar[ ochii.
Nici fetele tinere din povestirile lui Ag`rbiceanu, prinse ]n aceea=i
perioad[ istoric[, nu au parte de un destin mai fericit. Puine dintre ele
trec pe ecranul operei, ]n prim[vara vieii, z`mbind. Cele mai multe par
desprinse dintr-un co=mar dantesc.
Lina n-a avut tineree, natura n-a pus nici un farmec ]n fiina ei.
P[rinii au murit am`ndoi de oftic[; trei dintre frai s-au risipit ]n lume
dup[ p`ine. Ea a r[mas s[-l ]ngrijeasc[ pe Ion, bolnav =i el, cer=ind lapte de
la vecine. Dup[ moartea lui, cu mintea r[t[cit[ de lipsuri =i dezn[dejde,
intr[ p[zitoare la vaci, dar ]n cur`nd sf`r=e=te ]n patul ]ngheat din coliba
pustie.
Sora lui Simion e schil[vit[ din tineree de propriul ei frate, ca s[-i lase
lui averea. A venit ]n c`rji s[ se ]mp[rt[=easc[, n[d[jduind c[ o va ierta
Dumnezeu de suferine. }n mintea ei de sclav[ mutilat[, silit[ s[ stea ]n
duhoarea din co=arul mieilor, nu ]ncape dec`t un g`nd: s[ nu-i ias[ vreun
346
10. Fefeleaga
miel din co=are c`nd va deschide u=a. Blestemele cumnatei ar m`nia-o =i
ar fi p[cat, c[ a luat ]mp[rt[=anie.
Eroinele lui Ion Ag`rbiceanu, ]n fresca prozei sale, ]=i ]nscriu patetica
m[rturisire despre o epoc[ dureroas[ a satului rom`nesc =i dezv[luie
capacit[ile de narator =i portretist ale acestui fecund scriitor.
Emilia +t. MILICESCU, Eroinele lui Ion Ag`rbiceanu, ]n Ramuri nr.
1, ianuarie 1980.
}n concentrarea beletristic[ =i ]n profunzimea ei uman[, Fefeleaga
(1908) este esenial[ ca o fabul[ de Esop =i problematic[ precum Moartea
lui Ivan Ilici. }n puin[tatea ei formal[, model artistic asemenea poemului
Lacustr[ de Bacovia. C[ci exist[ la Ag`rbiceanu un realism elementar =i
sintetic, ce d[ viziunilor sale epice o densitate pe care nu o au dec`t ideile
poetice =i care este de fapt propriu naraiunii populare.
Ion NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1991, p. 201.
...Ion Ag`rbiceanu... este mai ales un observator al vieii de toate zilele,
]n tradiia lui Ioan Slavici, nu f[r[ afinit[i cu reprezentanii =colii
naturaliste =i debitor marilor prozatori ru=i, ]n special Dostoievschi. Ferindu-
se de orice idealizare, scriitorul alc[tuie=te, pe cea mai ]ntins[ poriune a
nuvelisticii sale de inspiraie rural[, — dup[ un debut romantic cu De la
ar[ (1906), — o p`nz[ vast[ pe care se ]n=iruie priveli=ti de infern.
}nchegate, obi=nuit, fiecare ]n jurul a c`te unui singur personaj, naraiunile
recruteaz[ din ad`ncurile obscure ale satului de pe vremuri o diversitate
de figuri omene=ti reduse la numitorul comun al suferinei, ]nf[ptuind o
galerie vast[ de portrete ]n c[rbune. Fiecare portret este chipul unei dureri.
Nu rareori, str[b[t`nd imensa colecie de portrete ]ntunecate, atenia
cititorului e izbit[ violent de adev[rate viziuni de co=mar, desprinse parc[
din tablourile lui Goga...
Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, vol. 1, Editura
Iriana, Bucure=ti, 1994, p. 351.
Scriitor inegal =i monoton, Ag`rbiceanu r[m`ne totu=i un pictor origi-
nal, fie =i miniaturist, al lumii transilvane, al Fefeleag[i =i al hocmanilor
din minele de aur din |ara Moilor, un povestitor remarcabil c`nd a=terne
peste realitate o lume de fantasme =i de ]nchipuiri.
Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Grai =i suflet — Cultura
347
11. Ion Ag`rbiceanu
Naional[, Bucure=ti, 1994, p. 143.
Plasat ]ntre dou[ din monumentele prozei rom`ne=ti — Ioan Slavici
=i Liviu Rebreanu —, Ion Ag`rbiceanu se deta=eaz[ totu=i net de profilul
acestora: mai ]ndr[zne prin proiectele-i epice dec`t Slavici, dar mai puin
ad`nc ]n sondajele psihologice =i sociale dec`t Rebreanu, el e mai liric
dec`t am`ndoi, mai receptiv e la zona de fantastic =i de mister a lumii
[r[ne=ti, p[str`nd totu=i o atitudine candid[, optimist[ =i tonic[ ]n faa
existenei. Spiritualismul viziunii =i atracia pentru temperamentele
pasionale ]l apropie de Gala Galaction, cu care ]mp[rt[=e=te condiia de
scriitor-prelat, mai puin manifest ]n abordarea laturii speculative-mistice
=i savant-teologice prezent[ ]n opera confratelui s[u. El r[m`ne mai
aproape de percepia cosmic[ „p[g`n[“ a lui Mihail Sadoveanu, cu a
c[rui oper[ se ]nrude=te printr-o comun[ sensibilitate [r[neasc[ =i o
identificare cu formele vechii noastre civilizaii rurale. Masivitatea
cantitativ[ a creaiei, vasta ei geografie, varietatea topologic[ =i ]ndelunga
prezen[ ]n mi=carea literar[ a secolului ]l impun pe Ion Ag`rbiceanu ca
pe unul dintre prozatorii rom`ni cei mai semnificativi, prin viziune, etos
=i specific naional.
Mircea ZACIU, Ca o imens[ scen[, Transilvania..., Editura Fundaiei
Culturale Rom`ne, Bucure=ti, 1996, p. 227.
348
