Catalog De Basm 2020

CATALOG DE BASM
2 0 2 0
Ilustrație de Irina Maria Iliescu

C U P R I N S
S c r i i t o r i D e B a s m / B i o / P r e z e n t a r e c ă r ț i /
F r a g m e n t e d i n p o v e ș t i l e n o a s t r e
0 3
0 4
0 9
1 4
1 9
Cuvânt înainte
Cristina Andone
Flavius Ardelean
Lavinia Braniște
Simona Epure
Brîndușa Luciana Grosu
Claudia Groza Lazăr
Laura Grünberg
Andreea Iatagan
Cristina Beatrice Preda
Adina Rosetti
Francisca Stoenescu
Carmen Tiderle
6 2
6 6
71
7 6
2 4
2 8
3 3
3 8
4 3
4 8
5 2
5 7
Iulia Iordan
Irina-Anca Mureșan
Victoria Pătrașcu
Sînziana Popescu
Nesupusele - prezentare
Mulțumiri
8 1
8 2

„De Basm” înseamnă o mână de oameni îndrăgostiți de
povești. O patrie unde scriitorii visează cu ochii deschiși
și scriu povești care să bucure copiii.
În lumea oamenilor mari, „De Basm” își propune să
promoveze cât mai eficient literatura națională
contemporană pentru copii și adolescenți, să
construiască un spațiu comun de creație și reflecție
pentru creatorii de povești. Ne dorim să ajungem
deopotrivă în zone defavorizate din punct de vedere
cultural, cât și pe piața internațională de profil.
Catalogul „De Basm” reunește prezentările celor 16
membri ai asociației, a titlurilor recent publicate, plus
câte un fragment reprezentativ din cărțile lor. Din
Regatul Timpului până pe Tărâmul lui Andilandi sau în
lumea magică a lui Zuralo și Zurali, de la tabăra din
vulcanii noroioși a lui Rostogol, purcelușul-poet, până
la ploaia curcubeu a libelulei Carla și apoi, hop, către
un selfi cu elfi, ori spre căutarea bătrâneții fără tinerețe,
călătorind neîncetat printre ierburi și lumină până hăt
departe, în fantasticul oraș Mecanopolis, poveștile
Cuvânt înainte
celor 16 autori români așteaptă să fie descoperite,
explorate și, de ce nu, traduse în cât mai multe limbi
pentru a ajunge la cititorii din toată lumea. Ne dorim să
punem astfel o cărămidă la construirea unui Incubator
„De Basm”, o platformă colaborativă care să reunească o
comunitate în jurul unui interes comun: literatura
pentru copii.
Catalogul pe care urmează să-l răsfoiți pune sub lumina
reflectoarelor noutățile literare autohtone, care cel mai
adesea nu se bucură de vizibilitatea meritată. Sperăm ca
acest demers să fie de folos tuturor celor interesați de
literatura română pentru copii: scriitori, ilustratori,
editori, librari, bibliotecari, traducători și, nu în ultimul
rând, institute și organizații culturale care pot ajuta la
promovarea poveștilor made in România.
Mai multe despre proiectele asociației găsiți pe pagina
www.debasm.ro, unde vă invităm să ne urmăriți. Și
acum, să-nceapă poveștile!
Echipa De Basm

C R I S T I N A A N D O N E
D a t e d e c o n t a c t
E - m a i l : c r i s t i n a . i . a n d o n e @ g m a i l . c o m

Cristina Andone este scriitor, trainer de creativitate și
activist educațional. Cărțile ei au fost vândute în
160.000 de exemplare. La editura Univers a lansat, pe
1 aprilie, primul ei roman – „Plec”. Scris într-un stil alert,
plin de umor, „Plec, roman cu publicitari, măgari și
umbre”, este, de fapt, o poveste despre cum să-ți dai
demisia dintr-o corporație. La aceeași editură a mai
publicat și antologiile „Cum e să fii fată” și
„Nesupusele”, în două volume, precum și proiectele
educaționale „Școala banilor bine-crescuți” și „Cartea
bunătății”.
La editura Nemi a lansat colecția „Povești din Pădurea
Muzicală”, prin care și-a propus să îi împrietenească pe
copii cu muzica clasică. A participat la „Târgul de
Carte de la Göteborg”, „Salon du Livre Paris”, „Festivalul
TIFF Cluj”, „Bookfest”, „Gaudeamus”, „Șotron – Iași” și a
ținut ateliere de poveste în tramvai, pe trotuar, în
palate vechi, precum Cantacuzino, Cesianu–Racoviță,
ICR Bucuresti, ICR Stockholm, în capela unui castel
părăsit la Bontida, în librării, galerii de artă, biblioteci
naționale sau județene, iaurtării, școli, grădinițe. Da,
este un povestitor împătimit.
Până în 2030 are contracte semnate pentru încă 20
de cărți, între care 18 titluri pentru copii, un roman
despre revenire – „Carusel” – și o colecție de nuvele.

Vivaldi și cele 4 anotimpuri
Colecția „Povești din Pădurea Muzicală” reprezintă o
serie de povești pentru copii scrise de Cristina Andone,
ale căror personaje principale sunt cei mai mari
compozitori ai lumii. Cărțile, original ilustrate de
Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea Olteanu, îi
vor „împrieteni” pe copii cu muzica clasică, oferindu-le,
într-un mod accesibil, informații esențiale pentru
cultura lor generală.
Text: Cristina Andone
Ilustrații: Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița și Thea
Olteanu
Vârsta recomandată: 8-10 ani
Anul apariției: 2018
Format: Hardcover, H: 27.5cm | l: 23cm
Nr. de pagini: 80
ISBN: 9786067589627
Editura NEMI – Grup Editorial NEMIRA
Beethoven și furtuna de sunete
Beethoven e protagonistul acestui nou volum, iar
furtuna lui muzicală se desfășoară între appassionato,
energico și eroico.
Și această poveste împletește de o manieră
prietenoasă informațiile serioase cu aventuri din
Pădurea Muzicală, aducând copiii mai aproape de
universul muzicii clasice.
Olteanu
Nr. de pagini: 56
ISBN: 9786064307170

Paganini și capriciile magice
Un volum nou ce completează colecția binecunoscută
a Cristinei Andone, „Povești din Pădurea Muzicală”, este
„Paganini și capriciile magice”, care ni-l aduce în
centrul poveștii pe inegalabilul violonist și compozitor
Paganini, mereu nedespărțit de vioara sa dragă – Il
Cannone. O călătorie muzicală jucăușă, la capătul
căreia copiii vor afla ce e acela un pizzicato, dar și care
e rețeta unui capriciu vanilat.
Olteanu
Nr. de pagini: 64
ISBN: 9786064306197
Mozart și curcubeul muzical
Spiridușul Mozart e poate cel mai jucăuș și cel mai viu
dintre toate personajele din „Povești din Pădurea
Muzicală”. Între Marșul turcesc și Mica serenadă se
întind o serie de aventuri, care îmbracă în haine de
poveste viața și opera unuia dintre cei mai mari
compozitori ai lumii.
Olteanu
Nr. de pagini: 56
ISBN: 9786064307187

S-a așezat la masa de lângă fereastră. Și s-a pus pe
așteptat. A luat o bomboană fondantă. Două cireșe
confiate. Trei bucăți de ciocolată cu lapte. Și acum? s-a
întrebat el descurajat. Cum să compună cu adevărat?
Ar vrea să scrie pe partitură ca Mozart, a la leggero, așa,
ușor și fără griji. Să îngâne câteva note, să meargă apoi
la pian să vadă dacă-i bun un acord…
– Asta e! și-a spus Allegretto. Am nevoie de Acord și de
prietenii lui șoricei. Cling-cling-cling! a sunat el din trei
clopoței.
Trebuie să știți că Mozart avea niște prieteni de
nădejde care locuiau lângă cuptor și veneau bucuroși
când erau chemați în ajutor. Hai să-i prezentăm pe
rând! Arpegio: un șoricel alb, harnic și ordonat. Basso
Albertino: un șoricel gri, mereu agitat. Acord: un șoricel
rotofei, politicos, așezat.
– Da, da, să o luăm pe rând, a spus Arpegio, cel căruia
nu îi plăcea să sară peste nicio notă plăcută sau… fel de
mâncare. Pentru cântecelul tău, dragă Allegretto, uite
un arpegiu vesel, dulce–vanilat, numai bun de cântat:
do-mi-sol, do-mi-sol. Pentru mâna stângă, firește.
– Oh, dar sună cam plictisitor. Parcă-i un hamster
începător. Care aleargă mereu în cerc, încântat, a spus
Basso Albertino, șoricelul gri, puțin săltat. Hai să ne
jucăm puțin cu notele acestea, bine?
– Dar ordinea este foarte limpede: jos-mijloc-sus,
jos-mijloc-sus. Do-mi-sol, do-mi-sol… da, da, cântă așa,
nu te lăsa! spune Arpegio către iepurașul care se
așezase la pian și încerca arpegiul cu mâna stângă.
– Notele sunt bune, sigur, dar cântă-le în ordinea care
mi se pare mie potrivită: jos-sus, mijloc-sus, a zis
șoricelul Basso Albertino și a început să țopăie ca totul
să fie clar. Jos, pe dușumea. Și țop, pe masă. Țop, pe
scaunul cu un fir de mătase dus. Țup, din nou pe masă,
sus.
– Țup-cum? s-a mirat iepurașul, iar mustățile lui s-au
arcuit de-ndată a semn de întrebare, puțin înmuiate în
ciocolată.
– Ei, nu te speria, i-a spus Basso Albertino. E simplu, zău
așa. Do-sol-mi-sol. Do-sol-mi-sol.
– Bine, e clar, s-a bucurat iepurașul. Îmi place mult cum
sună. Deci avem compoziția pentru mâna stângă, e
chiar bună. Dar cu mâna dreapta… ce să fie? Da, da știu:
ne trebuie o melodie. Să-mi amintesc ce spunea
Mozart: o melodie sună ca o întrebare care va primi un
răspuns. O să urce și apoi o să coboare.
– Ai putea scrie întrebarea aceasta ca pe un arpegiu:
do, mi, sol? îi propune șoricelul Arpegio, sfătos, care,
iată, măcar acum spera să fie de folos.
Allegretto a deschis ochiul drept. Apoi pe cel stâng.
– Nu vreau să dorm la prânz! Țop! a sărit el din culcuș.
Sau să spun… zopf? și-a spus și a pufnit în râs.
În fața lui, pe perete, se afla înrămat un tablou nou, cu
un iepuraș purtând o perucă pudrată, prinsă la spate în
ceea ce se numea Zopf.
– Nu râde! s-a auzit prin ușă vocea lui Mozart din
camera de compus. Zopfsmusic se mai numește
muzica aceea simplă, veselă, cu niște înflorituri lejere
ca…
– Da, ca niște chifle împletite, ca niște codițe
nereușite… a zis iepurașul și a ajuns din trei țopăieli
lângă spiriduș.
Mozart l-a mângâiat pe cap.
– Știu că nu-ți place portretul cu codiță de lângă pat.
– Zopf-portretul, vrei să spui. Nu, nu-mi place. Arăt ca
un iepure murat.
– Ei, gata, Allegretto… i-a spus spiridușul cu un zâmbet
bun. Am nevoie de liniște. Compun.
– Gata, Mozart! Am nevoie de liniște. Compun!!! i-a spus
iepurașul demn și s-a dus către dormitor.
Mozart și curcubeul
muzical–FRAGMENT

F L A V I U S A R D E L E A N
E - m a i l : f l a v i u s @ f l a v i u s a r d e l e a n . c o m
W e b s i t e : w w w . f l a v i u s a r d e l e a n . c o m

Flavius Ardelean este scriitor, muzician, trainer
autorizat și coach de scriere creativă și creativitate,
membru afiliat al „Horror Writers Association” și „De
Basm”. Este autorul romanelor „Îmblânzitorul apelor”
și „Noumenoir”, al volumelor de povestiri „Acluofobia”
și „Bizaroproze” și creatorul seriei „Miasma”. A câștigat
două Premii Colin pentru literatură fantastică, iar
prima sa carte a fost nominalizată la Festival du
Premier Roman din Chambéry, Franţa.
Pentru romanele sale din ciclul „Miasma” a fost
nominalizat de două ori consecutiv la Premiul Tânărul
Prozator al Anului în cadrul Galei Tinerilor Scriitori,
București. Romanele sale pentru copii, „Bezna”
(Polirom, 2018) și „Mecanopolis” (Polirom, 2019) au fost
nominalizate la premiul Cartea Anului în cadrul Galei
Premiilor Anului în Cultură la Brașov.

Bezna
Când Bezna pune stăpânire pe întreg ținutul, copiii
sunt salvați și aduși la conacul lui Arnim von Veltheim,
singurul loc neatins de ceața vâscoasă și periculoasă.
Căci copiii nu sunt niște copii obișnuiți, ci Povestitori cu
har, adunați la un loc pentru a alunga Bezna din lume.
Seară de seară, ei se adună la îndemnul lui Arnim și
dau naștere Luminii, citind în imensa Bibliotecă din
cărți culese din toate colțurile lumii. Însă când Ardei și
cățelul său credincios, Iute, ajung la conac, descoperă
că nimic nu e ceea ce pare și că harul lor de povestitori
e un cuțit cu două tăișuri.
Monștri, aventuri, mistere – „Bezna” este o poveste
despre prietenie și curaj, despre răul deghizat în bine și
despre binele cu chip de rău; o carte despre puterea
cuvintelor și despre magia basmelor.
Text: Flavius Ardelean
Ilustrator: Ecaterina Gabriela
Vârsta recomandată: 10 +
Format: Paperback, H: 20cm | l: 13cm
Nr. de pagini: 200
ISBN: 9789734676057
Editura Polirom Junior
Mecanopolis
Oliver (sau Ollie, cum îi spun prietenii) este pasionat de
rock și cântă la chitară, la fel ca tatăl lui, dispărut într-un
accident de motocicletă cu câțiva ani în urmă. Ollie
trăiește acum cu mama și cu sora lui și are un singur
prieten, cu care deseori se ascunde de Tommy Lamă
Ramirez, bătăușul școlii. Dar, într-o răfuială cu Ramirez,
Ollie leșină și se trezește într-un univers magic, lângă
fantasticul oraș Mecanopolis. Împreună cu noii săi amici,
scheletele din formația „The Bones”, Ollie pleacă la drum
să salveze orașul de monstrul O Mie și Una de Lame și
să-și găsească tatăl în Lumea de Sub Camion.
O aventură fantastică în care Ollie va întâlni Turbărici, un
neam de șobolani goniți din subterane și acarieni de
praf înțelepți ce poartă secretele lumii, Mașinomonștri și
schelete ce cântă rock, totul într-un oraș mecanic
misterios din Lumea de Sub Camion.
Text: Flavius Ardelean
Ilustrator: Ecaterina Gabriela
Nr. de pagini: 224
ISBN: 9789734679805
Editura Polirom Junior

Nimeni nu și-a dat seama cum s-a întâmplat. Puteai să
fii la piață, cumpărând cartofi și roșii și Bezna să se
furișeze printre tarabe și să te învăluie. Puteai să fii la
teatru și până să cadă cortina să plutești deja prin
miezul dens și pufos și lipicios și negru al Beznei.
Puteai să fii la școală și cerneala din stilou să curgă fără
oprire, inundând clasa cu Beznă apărută parcă de
peste tot și de nicăieri. Puteai să dormi și să nu te mai
trezești niciodată, plutind cu tot cu pat prin odaie,
poate chiar alunecând printre perdele pe geam afară,
prin străzi scufundate în Beznă. Puteai să strigi, văzând
Bezna de departe, dar viteza cu care dădea buzna era
atât de mare, încât strigătul îți rămânea blocat în
gâtlej într-un urlet mut fără sfârșit. Căzând ca o pătură
grea și întunecată, Bezna se lăsa peste toate și se
strecura prin orice ungher și se lungea sub orice pat
și se cocoța pe orice dulap și înghițea orice clădire, cât
de mică sau mare.
Bezna - FRAGMENT
A venit pe nebănuite și părea hotărâtă să rămână. Era
ca un aer dens și lipicios, negru și cam urât mirositor,
ca și cum cineva ar fi turnat cafea peste aerul curat al
oamenilor și ar fi acoperit totul cu întuneric. Și, tot ca
un zaț de cafea, o substanță grunjoasă și lipicioasă
plutea prin Beznă și se lăsa peste orice lucru sau ființă.
Odată învăluiți de Beznă, oamenii pluteau prin ea cu
mintea pierdută, incapabili de a spune ceva sau de a
face ceva. Unii dintre ei se auzeau gemând ca de
departe, alții se auzeau plângând, dar, cu fiecare oră
care trecea, zgomotele erau din ce în ce mai puține.
Bezna s-a lăsat în acea zi la primele ceasuri ale
dimineții și a cuprins tot ținutul până după-masă.
Seara nici nu mai conta, căci totul era întuneric. O
noapte eternă în care nimic nu se mai auzea și nimic
nu se mai urnea.

Când Ollie deschise ochii, nu recunoscu nimic în jur. Îl
dureau toate oasele, dar măcar nu părea să fie vreunul
rupt. Se ridică de pe asfaltul străzii. Era confuz – capul
încă îi mai vâjâia un pic și vederea parcă îi era ceva mai
tulbure. Dar unde erau ceilalți? Gașca lui Tommy Lamă
Ramirez dispăruse și nu mai era nici urmă de Bobby.
În plus, unde se afla? Se uită în jur și nu recunoscu locul.
Stătea într-un câmp pustiu, străbătut de la un orizont la
altul de o autostradă. Pe alocuri se zăreau mici lacuri cu
apă întunecată ce-i aminteau de bălțile de sub
camioane. Undeva, în față, abia se putea desluși
conturul unui oraș gri cu turnuri înalte, iar undeva mai
la stânga lui, o mică clădire pe care scria CAFE BAR
MOTEL.
Făcu câțiva pași și își dădu seama că purta ceva în
spate. Era o husă de chitară. Ce straniu! Nu își luase
chitara de acasă. Deschise husa și recunoscu
instrumentul: era chiar chitara lui, cea pe care o primise
moștenire de la tatăl său.
Apoi ridică ochii și se uită la cer: în loc de albastrul
cerului presărat cu nori, totul era o placă gigantică de
metal îndepărtată, încât abia se zăreau țevile și elicele
Mecanopolis – FRAGMENT
și tot felul de alte forme metalice pe care Ollie nu le
putea descifra prea bine. Deși cerul de fier era departe,
tot apăsător se simțea, iar în acea clipă băiatul avu un
gând ce-i făcu inima să-i bată și mai tare: ajunsese în
Lumea de Sub Camion!
O rupse la fugă spre barul din apropiere și intră. Se opri
în prag, pentru că nu se așteptase la așa multă lume:
dintr-un capăt în celălalt al barului înghesuit se afla o
sumedenie de indivizi stranii.
Cei mai mulți erau o combinație între oameni și roboți,
purtau plăci metalice în unele părți ale corpului, iar
din cap le ieșeau cabluri și le intrau în burtă, alții aveau
degete mecanice, ba unii aveau ochi strălucitori din
leduri roșii sau verzi. Alții nu erau deloc așa: păreau
mai degrabă de pe altă planetă. La o masă din colț,
unele persoane cu cap de coral purtau câte un borcan
pe umeri și vorbeau prin bile de aer ce se spărgeau la
suprafața apei, câteva mese mai încolo niște omido-
lăcuste păreau fie să se certe, fie să râdă – lui Ollie îi era
greu să se decidă. Mai erau însă și roboți obișnuiți, erau
chiar chelnerii și barmanul și, printre ei, pe alocuri,
câte un om rătăcit și scufundat în gânduri.

L A V I N I A B R A N I Ș T E
E - m a i l : l a v i n i a . b r a n i s t e @ g m a i l . c o m

Lavinia Braniște s-a născut în 1983, la Brăila. A studiat
limbi străine la Cluj-Napoca și București. A debutat în
2006 cu volumul de poezii „Povești cu mine” (Paralela
45), după care au urmat volumele de proză scurtă
„Cinci minute pe zi” (Casa de Pariuri Literare, 2011) și
„Escapada” (Polirom, 2014). Primul său roman, „Interior
zero”, a apărut în 2016 la editura Polirom și a fost
tradus în germană și polonă și adaptat pentru scenă
atât în România, cât și în Germania. Al doilea roman,
„Sonia ridică mâna”, a apărut în 2019, la aceeași
editură. Ambele romane au luat Premiul Nepotu’ lui
Thoreau pentru cea mai bună carte de proză a anului.
Lavinia scrie și literatură pentru copii. Din seria cu
porcușorul Rostogol, ilustrată de Andrei Măceșanu, au
apărut la editura Arthur trei volume: „Rostogol merge
acasă” (2016), „Rostogol păzește pepenii” (2017),
„Rostogol și vulcanii noroioși” (2018). A mai publicat un
volum de povestiri, ilustrat de Oana Ispir, „Duminică și
alte povestiri cu Iosifel” (Arthur, 2019) și câteva albume:
„Jungla lui Toco” (Cartier, 2017, ilustrații de Anca
Smărăndache), „Melcușorul” (Cartier, 2018, ilustrații de
Veronica Neacșu) și „Anatol și Gregor la aeroport” (Vlad
și Cartea cu Genius – Grupul Editorial ART, 2018),
ilustrații de Oana Ispir. „Rostogol merge acasă” și
„Melcușorul” au fost incluse în catalogul White Ravens
în 2017, respectiv 2019.
Lavinia a lucrat ca profesoară de limbi străine și
traducătoare. A tradus din engleză, franceză și
spaniolă peste patruzeci de cărți, majoritatea pentru
copii. După apariția primului roman, s-a dedicat
scrisului. În prezent locuiește în orașul natal, Brăila.

Melcușorul
Melcușorul e supărat. E ziua lui, dar niciun cadou din
lume nu-l poate înveseli. Cel mai mult și mai mult își
dorește s-o vadă pe mama, care lucrează peste șosea.
Cum să treacă drumul? Miriapodul Centiped, fost
general de armată și prieten cu Moșumelc, are o idee
teribilă.
Text: Lavinia Braniște
Ilustrații: Veronica Neacșu
Format: Hardcover, 20 x 16 cm
Nr. de pagini: 32
ISBN: 9789975862530
Editura Cartier – Colecția Codobelc
Anatol și Gregor la aeroport
Așa mic cum e, elefănțelul Anatol e mare campion la șah.
Părinții și frățiorul Gregor sunt tare mândri de el, și când vine
vorba să participe la un concurs important, se hotărăsc să
meargă toți, cu mic, cu mare. Dar peripețiile se țin lanț: pe
Anatol îl sperie călătoria cu avionul, în aeroport e o
debandadă totală, tatăl elefant abia încape prin scannerul
de securitate, Gregor se smiorcăie că nu mai are suc și, colac
peste pupăză, cei mici se tot cer la baie. Unde mai pui că, în
zbenguiala lui, Gregor se mai și pierde de familie.
Ilustrații: Oana Ispir
Format: Paperback, 27 x 24 cm
Nr. de pagini: 40
ISBN: 9786067884470
Editura Vlad și Cartea cu Genius – Grupul Editorial ART

Rostogol și vulcanii noroioși
După ce o vară întreagă a păzit pepeni pe câmp, acum
Rostogol stă singur în grădină. Și porcușorul nostru
începe să scrie poezii. Îi ies atât de bine, încât primește
un loc într-o tabără de creație în apropiere de vulcanii
noroioși. Te-ai aștepta ca într-o astfel de tabără copiii să
umple pagini întregi cu versuri. Nu e cazul: Rostogol ar
vrea să se bălăcească în glod toată ziua, ariciul Păducel,
ursuz din fire, ar fi preferat să rămână acasă, iar cârtița
Șobo stă mai mult pe sub pământ mâncând râme.
Noroc că rața Grațian le-a pregătit și o vânătoare de
comori, care le dă prilejul să-și exerseze aptitudinile
sociale și să lege prietenii.
Ilustrații: Andrei Măceșanu
Nr. de pagini: 128
ISBN: 9786067883664
Editura Arthur – Grupul Editorial ART
Duminică și alte povestiri cu Iosifel
În fiecare dintre cele cinci povestiri din acest volum i-
am dat lui Iosifel ceva din mine. Mirarea lui în fața
unor cuvinte pe care le aude prima oară e mirarea
mea din copilărie în fața lumii. Din fericire, încă îmi
amintesc destul de clar confuzia și apoi fascinația cu
care se limpezeau lucrurile. De fiecare dată când scriu
pentru micuți, se întâmplă ceva miraculos: devin un
copil preocupat de soarta șoarecelui din podea, un pui
de elefant rătăcit în aeroport sau un porcușor care
scrie conștiincios poezii, fiindcă așa l-a instruit
profesorul său. Toate vin din trecutul meu. Și cu fiecare
din aceste povești, eu mă reconstruiesc pe mine.
– Lavinia Braniște
Ilustrații: Oana Ispir
Nr. de pagini: 112
ISBN: 9786067886375
Editura Arthur – Grupul Editorial ART

tremura tot când mama l-a lins cu limbuța pe cap și și-
a luat rămas-bun, însă vorbele ei i-au dat cu adevărat o
forță specială, deși nu-i era prea clar la ora aceea ce
este un urs.
Apoi a tot auzit povești în stânga și-n dreapta și și-a dat
seama că urs e ceva ce-ai vrea să fii, negreșit, fiindcă
urșii sunt mari și tari, nu se pune nimeni cu ei, iar puiul
de urs poate sta cu mama până la patru ani.
Deci clar, voia să fie urs! Atât de urs cât putea fi un
câine.
Mama îi trimitea pachete cu pâine, coji de salam și alte
bunătăți, iar Bobus, învățat de mic cu greutățile, mânca
puțin și restul îngropa în pământ cu tot cu pungă. În
iulie, de ziua lui, când a împlinit un an câinesc, a primit
de la mama un oscior metalic agățat de o sfoară, și pe
oscior o inscripție pe care el n-a înțeles-o niciodată,
fiindcă nu fusese deloc la școală, dar despre care și-a
imaginat că e numele lui. Purta osciorul la gât mândru
nevoie mare și i s-a părut că acesta a avut un cuvânt
greu de zis atunci când a fost acceptat să stea la
marginea șoselei, lângă o umbrelă anume, și să
păzească mormanele de pepeni care erau aduse acolo.
Fiindcă nu era un câine oarecare, ci un câine cu o
identitate recunoscută și de alții.
În ziua toridă în care a primit cel mai mare transport,
după ce pepenii au fost așezați frumos unul peste altul
și camionul a plecat să-și vadă de-ale lui, Bobus își luă
în serios, ca de obicei, rolul de paznic. Dădu roată
mormanului, amușină și se întrebă a mia oară ce gust
au pepenii de e lumea atât de leșinată după ei. Și încă
ceva ce n-ar trebui să spunem, Doamne iartă-ne, dar
asigurându-se că nu-l vede nimeni, își alese un pepene
mai din margine, ridică un picior și trase un jet ca să-l
însemneze, deși jet e mult spus, trase acolo vreo trei
picături, cât să-l marcheze cu mirosul lui.
Apoi se așeză vigilent cu spatele la șosea și cu fața spre
grămada uriașă de fructe. Gândurile îi fugeau întruna la
borcănelele de miere în care ar fi băgat și el laba, ca un
urs adevărat, și chiar când își imagina unul mare de tot,
de opt sute de mililitri, pe care l-ar fi îngropat bine într-
un loc numai de el știut, un pepene din vârf se mișcă și
o luă la vale, apoi încă unul și încă unul.
Bobus sări cât colo și începu să latre, iar din vârful
mormanului își scoase botul ceea ce părea a fi nici mai
mult nici mai puțin decât un pepene viu, cu un cap roz,
doi ochi mici și negri și un nas ciudat în care era
imposibil să te scobești cu ușurință.
Departe, dincolo de câmp și dincolo de Ciuliniș, la
marginea șoselei străjuite de plopi, micul câine Bobus
păzea un maldăr de pepeni care sosiseră în ziua aceea
cu camionul.
Erau pepeni uriași, verzi și vărgați și cu miezul roșu,
plin de zahăr. Bobus se aciuase pe lângă șosea de la
începutul verii, de când ai lui plecaseră la muncă în alt
sat și rămăsese singur în curtea gării de provincie. Dar,
de prin iunie, la marginea șoselei începuseră să apară
umbrele și lădițe de legume și fructe, ba uneori saci
întregi, iar acum, de când cu pepenii, chiar munți.
Cel mai mult și-ar fi dorit să ajungă la stupină. Auzise
el vorbindu-se despre o remorcă plină de stupi,
așezată frumos în apropierea unui pâlc de salcâmi,
cam la o jumătate de zi de mers pe jos în pas de câine
rătăcit. Și în fața remorcii, la șosea, era o măsuță
pliantă plină de borcănele cu miere galbenă și fină,
care era minunea minunilor, din moment ce până și
urșii și-ar fi pus viața în pericol ca să bage laba într-un
borcan.
Lui Bobus îi spusese maică-sa, înainte să plece, că
acum e mare și se descurcă singur, fiindcă are în el o
putere de urs. Bobus era mic, blănos și maro și
Rostogol păzește
pepenii – FRAGMENT

S I M O N A E P U R E
E - m a i l : s i m e p u r e 4 0 @ y a h o o . c o m

Simona Epure este absolventă a facultății de drept și
a început să publice cărți pentru copii în anul 2014.
Cărțile ei sunt potrivite, în general, copiilor preșcolari:
rime vesele, poezii și povești în versuri. Prin textele
sale, îi îndeamnă pe cei mici să exploreze și să
descopere natura, să se amuze, să mănânce sănătos,
dar, mai ales, să se joace. Afară, în aer liber, cu mult
curaj, căci numai așa vor rămâne cu amintiri prețioase.
Dintre cărțile ei, le amintim pe cele mai cunoscute:
„Ghici, ghici ce-i aici?”, „Sofia și pisoiul Miau”, „Povestea
celor trei vrăjitoare toante” și „Literele vesele”. Cȃteva
dintre premiile obținute de Simona Epure ar fi:
Premiul al III-lea la Secțiunea Volume Publicate –
Festivalul Național de Poezie Satirico-Umoristică „Ion
Budai-Deleanu” (Geoagiu, Județul Hunedoara, 2016),
Premiul Special al Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga”
Alba – Festivalul Internațional de Literatură Umoristică
și Grafică Satirică „ALB UMOR”, (Alba Iulia, 2016),
Premiul al III-lea la Concursul Național „Ion Creangă”
al Muzeului Literaturii Române (Iaşi, 2018), Premiul I la
Concursul Național „Ion Creangă” al Muzeului
Literaturii Române (Iași, 2019) și Premiul cel mare la
„Incubatorul de povești colorate" (București, 2019).

Povestea celor trei vrăjitoare toante
O poveste în versuri, amuzantă și cu un final
neașteptat, în care cele trei personaje principale,
vrăjitoarele Nalta, Scunda și Zurlia, au afecțiuni sau
preocupări omenești – una suferă de reumatism, alta
are pasiuni culinare, iar una îndeletniciri de parfumier.
Toate acestea aduc povestea în real, fără a distruge însă
mitul vrăjitoarei. Vrăjitoarea cândva rea și de temut,
acum se poate regăsi în arhetipul femeii moderne.
Povestea a fost pusă și în scenă, în mai multe rânduri,
spre deliciul celor mici.
Text: Simona Epure
Ilustrații: Diana Pandelea (Tivu)
Format: Hardcover, 23,5 x 18,5 cm
Nr. de pagini: 32
ISBN: 9786066833172
Didactica Publishing House
Urecheatul sașiu și lupul sur
O poveste cu mult umor și ritm, scrisă sub forma unui
jurnal, ca un subterfugiu literar, în care autoarea nu își
asumă veridicitatea întâmplărilor povestite, ci le
relatează ca și cum au fost citite în acel jurnal scris de un
mic raton. Narațiunea este presărată cu pasaje în versuri
ce „rup” în mod neașteptat povestea, din loc în loc, astfel
încât cititorul este nevoit să își canalizeze toată atenția
asupra firului narațiunii pentru a nu ieși de pe traiectoria
poveștii. Mesajele sunt multiple: nimeni nu trebuie să
renunțe niciodată, în orice situație s-ar afla, apoi că, prin
istețime și curaj putem răzbi și, nu în ultimul rând,
nimeni nu are dreptul de a ne hotărî soarta. Partea
inedită a acestei povești constă în cele două epiloguri
ale sale, care dau posibilitatea cititorilor de a-l „pedepsi”
sau nu pe personajul negativ al cărții. (Premiul al III-lea la
Concursul Național „Ion Creangă”, Iași, 2018.)
Text: Simona Epure
Ilustrații: Diana Tivu
Format: Paperback, 23,5 x 16,5 cm
Nr. de pagini: 40
ISBN: 9786066839297

Întâmplări cu trei pisici – Miau, Miorlau și Miaunici
Volumul conține mici întâmplări în versuri, având drept
protagoniști trei pisoi: Miau, Miorlau și Miaunici. Aceștia
trec prin diverse peripeții, descoperind pe rând ce e un
șoricel, o rață sau un arici, un fluture sau o broască.
Cartea este plină de duioșie, iar trăsăturile
necuvântătoarelor sunt surprinse cu atenție și dragoste
de către autoare, dar mai ales cu mult umor.
Text: Simona Epure
Ilustrații: Alexia Udriște
Nr. de pagini: 40
ISBN: 9786063344527
Editura Litera
Ghici, ghici, ce-i aici?
Carte cu ghicitori în rime, ilustrate în mod foarte atractiv.
Ghicitorile conțin și indicii pentru răspunsuri, ajutându-i
pe cei mici în dezlegarea lor, și îi provoacă pe copii nu
numai să găsească răspunsurile corecte, ci chiar să
încerce să născocească, la rândul lor, noi ghicitori. Cartea
este un bun suport în grădinițe, oferindu-le
educatoarelor posibilitatea de a ține ateliere cu ajutorul
acesteia.
Text: Simona Epure
Ilustrații: Cornelia Revulets
Nr. de pagini: 42
ISBN: 9786066837545

Între timp, lupul devenise din ce în ce mai furios din
cauza foamei pe care o simțea tot mai mare, dar și
pentru că se simțea păcălit de supușii săi: „Aceștia și-
au încălcat promisiunea față de mine, prin urmare vor
plăti scump această îndrăzneală!”, se gândea el cu
cruzime. Într-un târziu, ajunse și iepurele la vizuina
lupului. Cu inima strânsă de teamă, iepurele dădu să
se prezinte lupului impunător:
– Eee-euu sss-suunt Rr-rii-lă cel Sss-aa-şş-iiuuu! se
bâlbâi el de teamă și de emoție, iar privirea îi deveni și
mai sașie decât de obicei. Și, șii am-am v-v ve-nit să-
să...
Disprețuitor și plin de uimire față de atâta naivitate,
lupul răcni la bietul iepure din toți rărunchii:
– Știu prea bine de ce ai venit! După ce că ești slab ca o
umbră, ai mai și întârziat! Drept pedeapsă, mâine voi
mânca toți iepurii din pădure!
Urecheatul sașiu și
lupul sur –FRAGMENT
Lupul îți pierduse cumpătul din cauza foamei, dar furia
îl cuprinsese mai mult la gândul că ajunsese bătaia de
joc a supușilor. Oare cum se va sătura el cu acest
iepure slab și prăpădit, care mai avea și o uitătură
strâmbă? Sigur, în burtă asta nu va mai avea vreo
importanță! Dar așa, măcar din principiu, lupul se simți
jignit de ofranda sașie care se afla acolo, drept în fața
lui:
– Alt iepure nu au găsit
Decât pe-acesta pricăjit?
Lupul flămând jignit răcni:
– Prea aspru îi voi pedepsi
C-au vrut să-și bată joc de mine!
Prea bine minte mă vor ține!
(Al patrulea extras din Jurnal)

B R Î N D U Ș A L U C I A N A G R O S U
E - m a i l : g r o s u l u c i a n a @ g m a i l . c o m

Brîndușa Luciana Grosu este pasionată de poezie și
de lumile fantastice care fac concurență Realității în
nuanțe de gri-murdar. Este absolventă de Psihologie și
Jurnalism, dar lucrează (sau se joacă) cu copiii.
Luciana crede că scrisul trebuie să vină din suflet și să
înlăture barierele dintre oameni, în special
nedreptatea și tristețea singurătății. Cel mai puțin îi
place să scrie despre ea... cel mai mult, să trimită
„scrisori fără litere”.
În acest moment, Luciana nu are o adresă fixă de
corespondență în universul Ficțiunii, dar poate fi
contactată prin mesaje pe nori sau lebede călătoare.

Realitate imposibilă
Romanul „Realitate imposibilă” ne invită într-o călătorie
inițiatică alături de Crisanta, eroina-copil care se decide
să lupte cu Imposibilul pentru ca oamenii să nu-și
piardă speranța. Povestea este o alegorie, un basm
modern cu final original.
Să luptăm pentru visurile noastre este singura cale de a
ne împlini pe noi înșine și de a salva în același timp
omenirea de la disperare și distrugere. Dar nimeni nu
poate reuși de unul singur. Bătălia Finală între Fantezie
și Realitate este, de fapt, lupta interioară a celui prins
între speranță și îndoială.
Text: Brîndușa Luciana Grosu
Ilustrații: Silvia Mitrea
Format: Hardcover, 245 x 175 x 13 mm
Nr. de pagini: 190
ISBN: 9789735006037
Editura Humanitas – Colecția Humanitas Junior
Scrisoare fără litere
O lume altfel, diversă, surprinzătoare, contradictorie. O
lume unde devenirea este cheia evoluției, unde ființele
magice visează la cunoaștere și perfecțiune, dar și la
libertatea oamenilor. Două universuri diferite, aparent
separate, de fapt unite misterios prin destinul unui copil
sensibil. Între imaginație și realitate, între universul
interior și cel exterior, toate personajele cărții încearcă să
găsească drumul către Adevăr și răspunsul la propriile
întrebări.
Vor știi oare să facă alegerea corectă înainte de a fi prea
târziu? Va reuși oare Dominic, copilul venit din lumea
oamenilor să găsească un drum? Va putea Clymene,
vulpea albastră, să dezlege misterul lumii ei și să afle
cine este ea cu adevărat? Este oare posibilă lupta cu
Zeul Destinului? Evoluția este posibilă dacă suntem
uniți, acesta este mesajul „Scrisorii fără litere”, scrisoarea
imaginară care poate trece dincolo de toate barierele
reale ce ne separă.
Text: Brîndușa Luciana Grosu
Ilustrații: Silvia Mitrea
Nr. de pagini: 520
ISBN: 9789736979583
Editura Paralela 45 – Colecția Conexiuni

Rămase câtva timp lipită de el, fără să se mişte.
Băiatului i se păru că o aude spunând ceva. Apoi se
desprinse uşor şi se pierdu definitiv în beznă.
Urmară alte fiinţe, unele groteşti, înspăimântătoare,
cu gheare, cozi uriaşe şi cleşti ascuţiţi, altele,
dimpotrivă, fragile, plăpânde, atât de mici încât te
întrebai cum de reuşeau să trăiască printre toţi
monştrii aceia.
Dar lor nu le păsa unii de alţii, se tolerau fără să
schimbe măcar o privire. Oerten dispăru brusc de
lângă el. Dură o veşnicie până când Dominic reuşi
să-l zărească vag în raza tremurândă a unei făclii.
Înainte tocmai se desprinsese de Sceptrul de Topaz
o fiinţă mică, alunecoasă, un amestec între peşte şi
şarpe. Oerten înconjură cu ambele braţe stâlpul de
piatră şi Dominic îl auzi rostind clar câteva cuvinte.
Apoi se îndepărtă şi băiatul aşteptă liniştit să revină
lângă el.
— Pot să merg şi eu? întrebă Dominic cuprins de
curiozitate.
— Tu n-ai nevoie... îi răspunse trist Oerten.
Plecară. Dominic nu puse nici o întrebare până
când n-ajunseră iar într-un loc luminat.
— Ce este Sceptrul de Topaz?
Oerten se opri.
— N-am mai fost aici de foarte mult timp. Voiam să
renunţ la asta, ca la toate!... Dar ai venit tu şi atunci...
Nimeni nu vorbeşte prea mult aici. Dacă ar rupe
tăcerea, s-ar jigni, s-ar certa, s-ar lovi. Sunt prea
diferiţi şi fiecare se simte în felul său dat la o parte,
refuzat. Pe mine m-au alungat, nu mai am voie să
ies la suprafaţă!
Pe măsură ce vorbea Oerten recăpăta forţa vieţii.
Demnitatea pe care Dominic o crezuse pierdută
revenea pe chipul său. Era inteligent, fusese poate
puternic, înainte de a fi atât de umilit, de respins,
înjosit şi nedreptăţit de fiinţe care nu-i erau
nicidecum superioare.
— Dar legile o interzic! se revoltă Dominic.
Oerten nu auzise niciodată de aşa ceva, de aceea
nu răspunse. Se mai târî câţiva metri, apoi se opri
iar, obosit. Băiatul insistă:
— Dar Sceptrul de Topaz?
Iarăşi nu primi nici un răspuns. După ce merseră
mai mult timp în tăcere, Oerten îşi aduse totuşi
aminte de întrebarea lui.
−Da, Sceptrul de Topaz... În el trăiesc sentimentele
noastre. Când îl atingem suntem încurajaţi şi, oricât
de mare ne-ar fi durerea, simţim cum ne învăluie o
căldură blândă. O voce din interior ne consolează,
ne spune cuvinte bune, alinătoare, cuvinte pe care
altfel nu le rostim şi nu le auzim niciodată.”
„Dominic urî din prima clipă oraşul de Întuneric
Sclipitor. După căldura vieţii din oraşul de Foc
Albastru, acest loc i se părea sumbru, mohorât şi trist.
Locuitorii nu râdeau niciodată şi vorbeau pe un ton
scăzut. Se strecurau fără zgomot printre casele negre,
în formă de turn spiralat, cu o unică încăpere îngustă,
umbrită, deschisă în vârf. Toate locuinţele erau legate
între ele printr-un fel de tunele subpământene, şi
acestea slab luminate. Dominic prefera bezna
luminoasă de deasupra semiobscurităţii sufocante de
dedesubt. Îl umpleau de groază mai ales privirile
fiinţelor de aici, unele erau oarbe, altele, nefericite şi
fioroase. Majoritatea se uitau la Dominic cu duşmănie.
Se refugiaseră în acest loc mai ales cei care se simţeau
inferiori celorlalţi, cei care se credeau nedreptăţiţi de
destin şi cei care încercau să fugă de propria înfăţişare
sau de propriul caracter. Dar întunericul nu-i consola:
în adâncul sufletului ei tânjeau cu toţii după lumină!
[...]
Dominic îşi aţinti ochii asupra Sceptrului, aşteptând.
Din beznă se desprinse o siluetă subţire, grăbită,
semănând cu o panteră. Când trecu prin dreptul unei
făclii, băiatul văzu colţii imenşi, ca de elefant, care îi
porneau din maxilare. Creatura se aproprie de Sceptrul
de Topaz, acum din nou învăluită de întuneric.
Scrisoare fără litere
- FRAGMENT

C L A U D I A G R O Z A L A Z Ă R
E - m a i l : c l a u d i a . g r o z a @ g m a i l . c o m
W e b s i t e : w w w . c l a u d i a g r o z a l a z a r . r o
h t t p s : / / w w w . f a c e b o o k . c o m / C a l a t o r i a C a r t i l o r

Claudia Groza Lazăr este o scriitoare pentru copii, dar
și pentru oameni mari. Scrie zi de zi povești pentru
gemenii ei, dar și pentru copiii de la școală. Iubește să-și
întâlnească cititorii și să discute despre personaje,
lectură și lumea magică a poveștilor. Fiecare carte scrisă
are un mesaj important pentru evoluția copiilor. Crede
în faptul că o carte poate vindeca un suflet.
Prima ei carte, „Tobias, elefănțelul colorat”, apărută la
editura Aramis, s-a conturat la un curs de scriere
creativă. Au urmat alte cursuri, care au dat viață
următoarelor cărți: „Povești cu pilde pentru copii isteți”
(Editura Reprograph), „Avionul Năzdrăvan” (Editura
A.T.U.), „Povești cu îngeri” (Editura InfoRapArt),
„Așteptând Crăciunul” (Editura Stef), „Tolba cu povești”
(Editura Cadrelor Didactice), „Dorințe călătoare în trei
povestioare” (Editura Zorio), „Aventurile detectivului
Curios” și „Noile aventuri ale detectivului Curios” (Editura
Nomina), „Dinu și legumele” (Editura InfoRapArt),
„Povești iscusite pentru minți strălucite (Editura
InfoRapArt), „Călătoria iepurașului Ronț” (Editura
InfoRapArt), „Bubu în lumea bebelușilor” (Editura
InfoRapArt) și „Povești cu Ina și Rareș” (Editura Ștef).
Autoarea organizează ateliere de lectură și creativitate
în grădinițe, școli ori librării. Pe tărâmul poveștilor ei,
fiecare copil descoperă curajul, prietenia, dragostea
pentru părinți și încrederea în forțele proprii.

Povești cu îngeri
„Povești cu îngeri” este o colecție de unsprezece povești
care ajută copiii să învețe ce înseamnă iertarea,
prietenia, puterea de a dărui și magia creativității.
Nu este o carte religioasă, ci o carte motivațională.
Text: Claudia Groza Lazăr
Ilustrații: Simona Bulimac
Format: Paperback, 200 x 270 mm
Nr. de pagini: 34
ISBN: 9786060121282
Editura InfoRapArt
Povești cu Ina și Rareș
Volumul adună șapte povești despre Timp, Sfintele Paști,
Ziua Mamei, Polul Nord, muzică, bullying, magia
sportului și sănătate. Copiii vor învăța cu ce se măsoară
timpul și cât de valoros este sau că sportul este ca o
baghetă magică pentru sănătate. Fiecare poveste are
câte un mesaj pentru suflet și minte. De pildă, „lectura
este un prieten de nădejde”, pentru că cu fiecare carte
citită copiii vor deveni mai isteți, mai puternici și mai
creativi.
Ilustrații: Patricia Băndălău
Nr. de pagini: 80
ISBN: 9786060281733
Editura Stef

Noile aventuri ale detectivului Curios
Cartea cuprinde patru povești despre fluturi, meduze,
lilieci și bacterii și este o mini-enciclopedie scrisă pe
înțelesul copiilor iubitori de cercetare, de descoperire
a lumii înconjurătoare. Fiecare poveste are un mesaj
ecologist și prietenos pentru speciile din natură.
Ilustrații: Sorina Ștefănescu
Format: Hardcover, 230 x 280 mm
Nr. de pagini: 24
ISBN: 9786065358225
Editura Nomina

Din cerul trist, cenușiu, au început să alunece veseli,
calmi și foarte jucăuși, primii fulgi de nea. Își strigau
numele pentru a face cunoștință, dansau prin aerul
înghețat ce mirosea a fum de la coșurile caselor și, într-
un final, atingeau pământul.
Brazii erau împodobiți în fiecare casă. Mirosul
cozonacilor și aroma de scorțișoară a fursecurilor se
simțeau pretutindeni. Colindătorii se auzeau, iar
clopoțeii vesteau bucuria Sărbătorilor de iarnă.
– Eu nu voi primi nimic de la Moș Crăciun! Am mințit-o
pe mama că am rămas la școală, dar, de fapt, am fost
la patinoar, șopti supărat, cu voce tremurândă, Radu.
– La fel și eu, adăugă fratele său, Toma. Am spus că ne-
au cerut bani la școală pentru un spectacol de teatru,
dar eu voiam să îmi cumpăr o muzicuță.
Băieții erau abătuți și nu aveau curajul de a mărturisi
adevărul părinților.
– Dragilor, nu vă pregătiți să mergeți la colindat? grăi
mama voioasă, deschizând ușa camerei, dar nu înainte
de a ciocăni de trei ori, precum capra din povestea cu
iezii.
– Nu, mama! Suntem obosiți!
– Preferăm să ne jucăm!
Îngerii iertării –
FRAGMENT
– Cum doriți! Joacă plăcută atunci!
Cei doi frați s-au privit și au oftat.
– Nu vom putea continua astfel! Trebuie să le
destăinuim adevărul...
– Da, sunt de acord cu tine!
Radu și Toma s-au jucat până când au adormit, răpuși
de oboseală, dar și de grijile apăsătoare ale
minciunilor.
Ding-dong-ding! se auzeau clopoțeii. Fâlfâit de aripi se
simțea în camera băieților. Îngerii iertării au sosit să le
vegheze somnul și să le ofere liniște.
– Radu, Toma sunteți minunați! Fiecare om greșește, e
firesc! Se întâmplă oricui să mai mintă. Dacă vă
mărturisiți greșelile, părinții vă vor ierta. Știți că „iartă-
mă” are puteri magice! Așadar, în zorii zilei, la micul
dejun, îmbrățișați-vă părinții și spuneți-le că ați greșit.
Vă veți elibera inimile!
Când zorii zilei mijeau printre fâșiile de întuneric ce nu
se îndurau să plece, Radu și Toma s-au trezit hotărâți
să scape de corvoada minciunilor.
– La micul dejun dezvăluim părinților greșelile, șopti
Radu.
– Da, chiar am visat care sunt etapele pe care ar fi bine
să le urmăm! murmură Toma.
Copiii au mers în bucătărie și au pregătit, așa cum s-au
priceput, micul dejun.
– Ce bine miroase! au exclamat părinții.
– Am dorit să vă înseninăm ziua!

L A U R A G R Ű N B E R G
W e b s i t e : w w w . v e s t i d e s p r e p o v e s t i . r o
E - m a i l : l a u r a g r u n b e r g @ y a h o o . c o m

Laura Grűnberg este scriitoare, membră a Uniunii
Scriitorilor din România și co-fondatoare a Asociației
„De Basm” – Asociația Scriitorilor de Literatură pentru
Copii și Adolescenți din România. A publicat o serie de
cărți pentru copii: „Istorie cu copii și Pârș, mâță, frunză
de gutuie” (Editura Compania, 2007), „Povestea unui
Gând Strănutat” (Editura Paralela 45, 2011), „Să creştem
mici. Carte pentru cei mici care trebuie neapărat citită
de cei mari” (Editura Arthur, 2014) și „Improvești. Povești
cu lucruri simple, hazlii, firești” (Editura Arthur, 2019).
Este autoarea multor povești apărute în diverse volume
colective sau reviste pentru copii – „Mica istorie a unui
neam mare” (Editura Arthur, 2018), „Bookătăria de texte
și imagini” (Editura Pandora M, 2016), volumele din
colecția „Cărțile mele” (Editura Arthur) și revista
„Fabulafia”. Este co-autoare la volumele colective
„Nesupusele. 100 de femei pentru 100 de ani de
Românie modernă” (Editura Univers, 2018-2019).
Fragmente din cărțile ei sunt introduse în diverse
manuale școlare şi / sau au fost date ca subiecte la
olimpiade de profil. Are o bogată experiență în
realizarea de ateliere educaționale și de scriere
creativă pentru copii și adulți.
Când nu scrie cărți pentru copii, Laura Grűnberg este
profesoară la Facultatea de Sociologie, Universitatea din
București, face activism în domeniul drepturilor
femeilor, scrie prin reviste pentru oameni mari, joacă
tenis sau merge la ski.

ISTORIIoare
Copiii Magda și Simon decid să salveze o pendulă
aruncată de părinți în pod și înlocuită cu un ceas
obișnuit. Și nu sunt singuri în această aventură, pentru
că li se alătură o pisică neagră, o frunză de gutui și un
personaj misterios, care trăiește la firul ierbii și se
numește Marele Pârș.
Oare istoria este numai ce învățăm în cărțile de istorie?
Oare copiii nu fac istorie atunci când traversează
strada, mănâncă sau merg la școală? Unde sunt pisicile
negre în istoria din cărțile de istorie? Dar frunzele de
gutui? Dar fetele? De ce este istoria atât de serioasă și
fără umor? Se poate face istorie din prezent sau din
viitor sau numai din trecut?
Sunt doar câteva dintre întrebările stârnite de această
carte pentru copiii isteți și părinții lor, dar și pentru
învățătorii și profesorii de română dornici de altfel de
povești.
Text: Laura Grűnberg
Ilustrații: Stela Lie
Anul apariției: 2019 / Ediție revizuită
Nr. de pagini: 72
ISBN: 9789733411239
Editura Univers
Poveste cu un gând strănutat
Un gând firav și bun, gândul unui băiețel de șapte ani, s-
a rătăcit prin lume și nu-și dorește altceva decât să-l
regăsească pe cel căruia îi aparține. Dar, deși se spune
despre gânduri că pot zbura, nu este ușor pentru Gând
cel bun să învețe cum să se descurce. Va fi, pe rând, răpit
de un plagiator, atras într-un brainstorming care mai-
mai să-l coste viața, va fi luat prizonier de un tip cu
memorie de elefant, manipulat de un creator de
publicitate, pus la treburi serioase de marele filosof
Descartes și transformat într-un erou de carte pentru
copii. Va descoperi, de asemenea, că în lume sunt foarte
multe gânduri pierdute, care trebuie adoptate și
îngrijite.
Micul cititor va intra, așadar, pe urmele lui Gând cel bun,
într-o poveste care-l va învață să respecte gândurile
altora și, mai ales, să nu le abandoneze pe ale sale, așa
cum fac uneori, prea grăbiți, oamenii mari.
Ilustrații: Alexandra Rădulescu
Nr. de pagini: 40
ISBN: 9789734711673
Editura Paralela 45

Să creștem mici
Toți copiii vor să devină oameni mari. Dar știați că unii
oameni vor să rămână copii și nu pot? Știați că a crește
prea mare (nu în înălțime!) poate fi periculos pentru
orice om, dar și pentru omenire? Ați auzit de oamenii
codiță, de plutitori, ofuscați, pufoși, omari sau omici?
Iată o carte despre cum pot niște copii isteți ajuta
oamenii mari să nu crească în exces. Alături de fel
de fel de propuneri ingenioase de combatere a
„omaritei” – boala crescutului excesiv la oameni, veți
găsi și un „Ghid de crescut mic”, cu teste de evaluare a
bolii și cu exerciții de combatere a ei, dar și o bandă
desenată care ilustrează una dintre inițiativele
„Grupului Internațional pentru Combaterea Omaritei în
Lume” – GICOL.ro
Design: Ana-Maria Nica
Ilustrații bandă desenată: Alexandru Ciubotariu
Nr. de pagini: 96
ISBN: 9786068620077
Editura Arthur
Improvești cu lucruri mici, hazlii, firești
Este o carte pe care părinții o pot folosi ca inspirație atunci
când au nevoie de povești noi de adormit copiii care nu mai
vor să audă iar și iar frumoasele poveștile cu Harap Alb,
Cenușăreasa sau Zmeul Zmeilor. Vor prinde curaj să
improvizeze și să inventeze împreună cu cei mici povești
hazlii despre o pană de curent, despre bătrânețe fără
tinerețe sau despre un fulg roșu.
Ilustrații: Bilyana Velikova
Format: Hardcover, 22,5 x 23 cm
Nr. de pagini: 64
ISBN: 9786067884449
Editura Arthur

dădeau puteri celor buni, dar nicăieri nu erau în stare de
așa ceva. „O fi foarte greu”, se gândi băiatul. „Și nici măcar
zânele nu au asemenea puteri”.
Nici n-apucă să-și termine gândul că lângă el apăru un
puști ciudat. Purta cerceluș în urechea stângă, avea căști
în urechi și era îmbrăcat foarte colorat. Îi ajungea până la
genunchi.
– Ce dorești? De ce m-ai chemat? îl întrebă.
– Aș vrea să am bătrânețe fără tinerețe.
Puștiul opri muzica (cred că asculta o simfonie).
– Te-ai gândit bine? Bătrânețe înseamnă reumatism,
baston, injecții...
– Bătrânețea mea vreau să fie fără baston și fără
reumatism.
– Bine. Dar de ce vrei asta? Nimeni nu mi-a cerut așa ceva.
– Fiindcă mă plictisesc copiii, joaca, dădăceala. M-am
săturat să văd lumea de la nivelul ăsta. Nici pe vârfuri nu
văd mare lucru. Vreau să fiu ca bunicul.
– Nu-i ușor ce-mi ceri. Dar, fie! Adu o oglindă. Privește în ea
fără să clipești și gândește-te la bunicul tău până-l vezi în
oglindă în locul chipului tău. Nu clipi, dar, mai ales, ai grijă:
dacă vrei bătrânețe fără tinerețe nu pune gura pe dulciuri!
Puștiul era totuși un fel de „zână... băiat”, căci reușise să-l
facă bătrân.
„Ce bine e să fii bătrân!” exclamă el. Privea în jur și
pricepea totul – rostul banilor din sertar, al aparatului de
ras din baie, al carnetului de telefon, al pungilor de plastic
împăturite și înghesuite prin sertare, al asigurărilor de
viață și al glumelor din ziare. Ce mare și puternic era. Și,
mai ales, ce deștept. Privind pe geam văzu o ceată de
copii, alergând și țipând. Ce caraghioși, să fugă așa încolo
și-ncoace...
Se așeză pe fotoliul bunicului. Ce senzație plăcută. Șeful
tuturor. În fața lui, pe masă, era platoul cu bezele făcute
de mama. Făcea niște bezele grozave. Gura îi salivă. Își
aminti ce-i spusese puștiul. Fără dulciuri... dar nu-și putea
lua ochii de la platou. Bezele îi făceau cu ochiul „Hai, hai...
pe mine. Ba pe mine, te rog”.
Cât ai clipi era pe maidan lângă prietenii lui.
– Tu de unde ai apărut? îl întrebă unul dintre ei. Nu ți-e frig
așa, în șort?
– Ce știi tu... zise băiatul întristat.
Peste ani și ani a ajuns cu adevărat bătrân. Într-o zi a
mâncat tot cu poftă niște bezele de pe masa din
sufragerie. Acum și-ar fi dorit tinerețe fără bătrânețe, dar...
numai când ești copil, visurile pot deveni realitate.
...
din nou liniște în cameră.
– M-am descurcat?
– Mami... mi-e somn... hai zi-mi una cu bătrânețe fără
tinerețe.
– Vrei să spui cu tinerețe fără bătrânețe, am zis eu, și
eram gata să încep povestea, fericită că în sfârșit
„tema” îmi era cunoscută.
– Nu. Pe aia o știu. O găsește Prâslea, dar intră-n
grădina interzisă și-l apucă dorul de casă. Se întoarce și
îmbătrânește... Spune-mi cu bătrânețe fără tinerețe.
– Se spune că ar fi trăit cândva un copil care s-ar fi
săturat să fie mic, dădăcit și certat tot timpul. Nu mai
suporta să i se spună mereu „Nu acum, când o să fii
mare”, sau „O să crești și o să înțelegi”. Nu mai avea
răbdare. „Baba oarba”, „Țară, țară vrem ostași” sau
jocurile pe computer îl plictiseau. Desenele animate
la fel. Nu mai avea chef să fie mic. Nu mai putea
aștepta să crească centimetru cu centimetru pe tocul
ușii. Uneori se temea că tinerețea lui era fără
bătrânețe. Nici ca părinții lui n-ar fi vrut să fie. N-
aveau nici un haz, erau mereu la serviciu, mereu
ocupați, zâmbeau rar. Ar fi vrut să știe o scurtătură ce
ducea direct la vârsta bunicului. Da. Ar fi vrut să fie ca
bunicul lui. Avea barbă, păr alb, locul lui era în capul
mesei și cuvântul lui era ascultat și respectat de toți.
Era mereu pe-acasă și știa șah foarte bine.
„Ce bine e să fii bătrân!” se gândea. „Cum să devin și
eu așa?”
Reciti toate cărțile din bibliotecă sperând să
găsească o idee. Zânele bune făceau tot felul de
minuni – transformau oamenii în broaște și invers,
Cu bătrânețe fără
tinerețe -FRAGMENT

A N D R E E A I A T A G A N
E - m a i l : a . i a t a g a n @ g m a i l . c o m
W e b s i t e : a n d r e e a i a t a g a n . r o

Andreea Iatagan este jurnalist de peste douăzeci de
ani. A lucrat în presa scrisă, la mai multe ziare și reviste,
iar acum este unul dintre editorii de la jurnalele
Televiziunii Publice TVR. Ajutată de fetița ei, a început
să își lase imaginația la joacă și să aștearnă pe hârtie
povești pentru copii cu libelule zănatice, bondărițe
vesele, spiriduși plini de surprize și iepuri înțelepți.
Andreea susține ateliere de lectură în școli și grădinițe,
unde le vorbește copiilor despre cărți, lumi magice și
personaje fantastice. Încearcă să îi împrietenească pe
copii cu poveștile și să îi încurajeze să își descopere
puterile și talentele care îi fac speciali. Se simte cel mai
bine printre copii și printre cuvinte.

Ploaia curcubeu
Într-o lume a gâzelor tristă și monotonă, o libelulă cu
aripi colorate și o bondăriță cu o singură antenă se
împrietenesc și se apără una pe cealaltă de răutatea și
de cuvintele urâte ale celor din jur. În joaca lor,
descoperă un boboc de floare cu totul special și își
imaginează că înăuntrul său trăiesc zâne care
îndeplinesc dorințe. Își pun și ele speranța că zânele
vor face ca lumea lor să fie mai colorată, mai veselă și
mai bună cu ele. O ploaie curcubeu cade din cer și
transformă ținutul gâzelor exact așa cum își doriseră
ele. „Ploaia curcubeu” este o poveste despre puterea
copiilor de a schimba lumea prin inocență, imaginație
și zâmbet.
Text: Andreea Iatagan
Ilustrații: Ionuț Robert Olaru
Nr. de pagini: 32
ISBN: 9786069780916
Editura Pandora M – Grupul Editorial Trei
Spiridușii luminii
Aventurile libelulei colorate și zănatice din „Ploaia
curcubeu” continuă în a doua carte, „Spiridușii luminii”.
Când termină școala, libelula Carla devine Explorator,
așa cum nu mai fusese nimeni în Ținutul Gâzelor până
atunci. Pleacă în prima ei călătorie, în care trebuie să
înfrunte întunericul nopții și propriile temeri. Reușește să
facă față unei furtuni aprige și ajunge, astfel, pe tărâmul
unor spiriduși care… aduc lumină.
„Spiridușii luminii" e o poveste care le spune copiilor că
nu trebuie să judece pe nimeni după simpla înfățișare,
pentru că pot avea parte de cea mai frumoasă surpriză:
să se împrietenească cu niște spiriduși caraghioși care
răspândesc lumină.
Nr. de pagini: 32
ISBN: 9786069781692

Iepurele înțelept și secretul poveștilor
Seria dedicată libelulei Carla continuă cu cea de-a treia
poveste. Numai că acțiunea se mută în ținutul fantastic
al iepurilor, acolo unde libelula descoperă cu uimire
cum prind viață toate poveștile create de oameni. Asta
se dovedește a fi o treabă super-ultra-mega-tare grea.
Pentru că iepurii au nevoie de ingrediente speciale:
strălucire de corn de unicorn, rotocoale de vată din nori,
scântei din focul scuipat de o dragoniță, inimă
parfumată de curcubeu, pulbere de stele… Din povestea
„Iepurele înțelept și secretul poveștilor", copiii află că
între copertele fiecărei cărți vor găsi o lume magică.
Nr. de pagini: 48
ISBN: 9786069782606

Un pui de libelulă zboară de colo-colo, printre firele
înalte de iarbă și păpădiile cu pălărie pufoasă. E Carla,
cea cu ochii mari și aripioarele fine, fine, aproape
transparente. O vezi?
Pe Carla o știu toți în Ținutul Insectelor. Poți întreba pe
oricine: cărăbuș, albină, lăcustă sau fluture. Îți vor
spune că ea e libelula care nu poate să zboare cum
trebuie. Știe doar să țopăie prin aer, să se învârtă sau să
o zbughească în zig-zag printre copaci.
Carla are aripile cu totul speciale, de aceea zboară așa
zănatec. Sunt portocalii cele din dreapta și rozalii cele
din stânga. Ele se mișcă numai în ritmul emoțiilor pe
care micuța libelulă le trăiește. Așa că au mereu poftă
să danseze, să plutească, să se joace.
– Bună, culori sucite! Încotro zbori cu aripile tale
încâlcite?
Era o lăcustă cu gura mare cea care îi vorbise atât de
batjocoritor. Și nu era singura care se purta urât cu ea.
Cu antenuțele pleoștite, Carla a zburat în parcul cu
păpădii. Acolo nu prea veneau alte insecte. Așa că
libelula putea să se avânte nebunește printre flori.
Ploaia curcubeu –
FRAGMENT
Le scutura pălăriile și le înălța în văzduh puful lor
moale. Asta o mai înveselea.
– Hei, ce se întâmplă aici? a auzit, deodată, o voce
dintre păpădii.
O bondăriță țipa cât o ținea gura.
– Îmi uscam și eu burta la soare, liniștită. Iar acum arăt
ca un urs îmblănit cu puf de păpădie. Cine mi-a făcut
asta? a întrebat ea în timp ce se scutura, furioasă.
– Scuze, nu știam că e cineva pe aici. Eu doar am bătut
tare din aripi. Plic, plic, plic, cam așa, vezi? Fără să vrea,
Carla a scuturat din nou puful păpădiilor din jur.
Numai că, de data asta, bondărița a început să râdă.
– E cel mai caraghios lucru care mi s-a întâmplat. Mai
poți să faci așa încă o dată?
Carla și-a luat avânt și a început să zboare atât de
repede, încât bondărița nici nu o mai putea vedea.
Zărea doar puful alb care se ridica în aer ca o ceață,
plutea și apoi se așternea peste pământ. Bondărița s-a
aruncat în covorul moale, chiuind de fericire.
Carla făcuse de sute de ori pălăriile păpădiilor să
zboare, dar niciodată nu-i trecuse prin minte să se
bălăcească în stratul gros de puf. Așa că încercă și ea.
Arătau amândouă ca niște pui de găină pufoși, abia
ieșiți din ou.

I U L I A I O R D A N
E - m a i l : q s i m i q @ y a h o o . c o m
W e b s i t e : h t t p : / / w w w . i u l i a i o r d a n . r o

Iulia Iordan a studiat filosofia, pedagogia și istoria artei,
experimentând totodată modalități de a adapta
domenii sobre pe înțelesul copiilor, mai întâi în sistemul
educațional formal, apoi nonformal. Lucrează de peste
cincisprezece ani ca educator muzeal, iar în prezent
este coordonator creativ în cadrul Asociației „Da'DeCe”,
unde inventează proiecte culturale care au ca scop
apropierea copiilor de patrimoniu, filosofie, literatură
sau artă contemporană. Viața sa cotidiană este
alcătuită din nenumărate moduri de a se întâlni cu
copiii: povești, expoziții interactive, ateliere, trasee
culturale sau instalații interactive sau audio-ghiduri
concepute special pentru ei. Scrie povești din anul
2012, două dintre acestea fiind premiate la concursurile
de carte românească pentru copii și participante la
expoziții și târguri internaționale: „Călătorie printre
ierburi și lumină” (2012) este cartea sa de debut, urmată
de „Povești din calendar” (2015), „Luli și căsuța din
copac” (2015), „Da’ de ce să mă întorc în timp?” (2016),
„Supa de pietre” (2018) și „Nesupusele” (2018 - 2019).
Este co-fondatoare „De Basm” - Asociația Scriitorilor
pentru Copii și Adolescenți din România.

Călătorie printre ierburi și lumină
Cartea este o combinație de joacă, experiment, poezie și
poveste. Poate fi și un bun instrument auxiliar pentru orele de
cunoașterea mediului în ciclul primar, datorită informațiilor și
ilustrațiilor prietenoase, dar și pentru că implică un grad de
interactivitate nu numai a copilului cu cartea, dar și a copiilor
între ei, prin jocuri și experimente. Povestea lui Luli mai este și
o carte de folclor pentru cei mai mici cititori, pentru că se
împletește din loc în loc cu povești și versuri vechi românești.
Se poate citi în orice loc confortabil, dar pentru o lectură
printre ierburi nu ar strica să aveți cu voi câteva „instrumente”:
bicicletă, lupă, atlas botanic, coșuleț, săculeți, carnet și creion,
ierbar, sticluță de strâns rouă și… curiozitate.
„Călătorie printre ierburi și lumină” a fost desemnată în anul
2013 ca fiind cea mai frumoasă carte pentru copii la concursul
„Cele mai frumoase cărți din România”, iar în anul 2015 a fost
publicată la aceeași editură „Luli și căsuța din copac” – un nou
volum care o acompaniază pe Luli, de data aceasta prin
lumea fascinantă a copacilor.
Text: Iulia Iordan
Ilustrații: Cristiana Radu
Format: Hardcover, 26 × 24 cm
Nr. de pagini: 48
ISBN: 9786068544755
Editura Cartea Copiilor
Povești din calendar
De ce povești din calendar? Calendarul popular e modul prin
intermediul căruia societățile tradiționale priveau lumea, fiind
în același timp sistemul de gândire în jurul căruia se ordona
timpul lor cotidian sau cel magic. Faptul că fiecare moment,
zi, oră, lună, anotimp erau investite cu un anumit tip de
încărcătură magică, a dat naștere unei diversități debordante
de povești cu caracter apotropaic. Modul în care țăranii se
raportau în permanență timpului sacru corespunde, în alt
plan, celui al psihologiei copilului mic și a preocupării
acestuia de a înțelege ce este timpul. Simțul temporal nu este
unul înnăscut, ci el se dobândește de-a lungul vieții prin
intermediul diverselor experiențe. Printre primele întrebări pe
care copiii și le pun, multe dintre ele se referă la dimensiunea
temporală a existenței lor. Și pentru că timpul nu se poate
percepe cu ajutorul simțurilor, el rămâne pentru copil multă
vreme o noțiune abstractă.
„Povești din calendar” este o culegere de douăzeci și două de
povești vechi românești selectate din culegeri de folclor de o
mare calitate etnografică, douăzeci și două de texte vechi
românești necunoscute publicului larg, prezentate într-un
limbaj simplu, dar fidel în același timp.
Text: Iulia Iordan
Format: Paperback, 21 × 21 cm
Nr. de pagini: 160
ISBN: 9786069800027
Editura Vellant

Supa de pietre
Nu mai țin minte cu exactitate ce conținea primul amestec
trăznit pe care l-am inventat, dar sunt aproape sigură că el
conținea cel puțin o piatră. La fel ca tine și eu sunt o
colecționară. Pe rafturile camerei mele, alături de cărți,
desene, cercei, caiete cu plante presate și vase din lut,
păstrez în cutii de pantofi sute de pietre: de toate culorile, de
toate formele și din toate locurile prin care am călătorit. Așa
se face că am pietre din Asia și Africa, din câteva colțuri ale
Europei și din aproape toate zonele țării noastre. Te întrebi
poate ce fac eu cu atâtea pietre? Ei bine, niciodată nu se știe,
nu-i așa? Uite, de pildă, într-o zi am dat jos cutia galbenă în
care țin pietrele aduse din Tunisia. Miroseau a mare și
străluceau albe printre câteva scoici în nuanțe de roz. Parcă
le și vedeam pe fundul mării cu apa unduind deasupra lor.
Așa că le-am pus într-o oală cu apă și povestea supei de
pietre a început să fiarbă încetișor... – Iulia Iordan
Text: Iulia Iordan
Ilustrații: Zelmira Szabó
Format: Paperback texturat, cu clapete, 22 × 22 cm
Nr. de pagini: 40
ISBN: 9786069430798
Editura Frontiera
Nesupusele – vol. 1 și 2
Nesupusele au fost copii ca noi toți – fete cuminți sau
neastâmpărate care s-au jucat și au învățat fel de fel de
lucruri de la părinți, bunici și profesori. Apoi au devenit
femei care, în feluri diferite, nu s-au aliniat cu orice preț la
regulile societății, au gândit liber, au îndrăznit, au excelat, au
suferit, au trăit frumos, fiind modele de viață pentru noi.
Nesupusele sunt femei din România de ieri și de azi, de
vârste, profesii, etnii, religii diferite, care au creat, au făcut
știință, au militat pentru diverse drepturi, au crescut copii și
au avut grijă de familiile lor, au alinat suferințele celor de pe
front, au plecat în lume pentru un trai mai bun pentru cei
din jurul lor, au făcut performanțe în sport, au fost
deschizătoare de drumuri pentru alte femei.
Nesupusele este un proiect al „De Basm", care propune o
recuperare cultural-istorică a 100 de personalități feminine
despre care tânăra generație nu are ocazia să afle multe
lucruri prin intermediul școlii sau instituțiilor media.
Text: Adina Rosetti, Victoria Pătrașcu, Iulia Iordan, Laura
Grünberg și Cristina Andone;
Anul apariției: 2018 (vol. 1), 2019 (vol. 2)
Nr. de pagini: 128
ISBN (vol. 1): 9789733410690 / (vol. 2): 9789733411413
Editura Univers

Pe masa mare din lemn stă nemișcat un dreptunghi
mare, complet alb. Artista ba se preface că îl ignoră, ba
îi dă târcoale traversând camera de la fereastră până la
masa de lucru. În privirea ei poți citi teamă. Dar cum
să-ți fie teamă de un dreptunghi? Poți citi mirare. Dar
cum să dai atenție unui lucru atât de banal? Poți citi
emoție. Dar cum să te emoționeze un spațiu gol?
– Nu există spațiu gol acolo unde este emoție, spune
de undeva din afara dreptunghiului un mic punct
negru din vârful unui creion tocit.
Apoi dintr-un capăt al foii țâșnește spre partea opusă o
linie orizontală. Pe deasupra ei se așază mult prea
ordonate mai multe linii verticale. Brusc, o linie oblică
groasă le transformă pe toate în fundal. Iar la sfârșit de
tot vine foarfeca și desenează un cerc în jurul lor.
Linia verticală spune:
– Eu sunt copacul, eu sunt crucea, eu sunt omul!
Linia orizontală spune:
– Eu sunt pământul, eu sunt cerul, eu sunt masa de
lucru.
Linia oblică spune:
– Eu sunt mâna înclinată care scrie, care desenează, eu
sunt arta.
Dreptunghiul
alb – FRAGMENT
Cercul spune:
– Eu vă cuprind pe toate: eu sunt atelierul.
Dreptunghiul alb spune:
– Eu sunt frica de a nu reuși, eu sunt începutul.
Artista se lasă pentru o clipă în scaun și închide tăcută
ochii, apoi pregătește un nou dreptunghi alb.
„Atelierul sunt eu.”
Geta Brătescu (4 mai 1926, Ploiești – 19 septembrie
2018, București) a fost una dintre cele mai cunoscute
artiste vizuale românce. Spre deosebire de mulți
artiști de dinaintea ei, nu și-a propus să arate prin
arta sa cum este lumea, ci să-i arate lumii propriile
sale idei. Mereu curioasă, asemenea unui copil care
nu obosește să se joace, Geta a desenat toată viața.
De asemenea a experimentat foarte multe tehnici
artistice și le-a combinat într-un mod original:
grafică, gravură, colaj, pictură, fotografie, ilustrație de
carte, scris, tapiserie, asamblaj, foto instalație, film,
performance. În anul 2017 Geta Brătescu a devenit
prima artistă din România căreia i s-a dedicat o
expoziție personală în cadrul Bienalei de la Veneția.
Spre finalul vieții a primit „Steaua României”, cea mai
mare distincție oferită de statul român. Lucrările sale
fac parte în prezent din marile muzee, galerii sau
colecții de artă contemporană din lume.

I R I N A - A N C A M U R E Ș A N
E - m a i l : m u r e s a n i a @ y a h o o . c o m
P a g i n a d e F a c e b o o k a c ă r ț i i :
h t t p s : / / f a c e b o o k . c o m / c a r t e D i n c o l o D e C u v i n t e /

Irina-Anca Mureșan s-a născut și a copilărit la Reșita.
După absolvirea liceului, a urmat o facultate cu profil
economic în Timișoara și s-a stabilit în orașul de pe Bega.
Mai bine de 15 ani a lucrat în mediul corporatist, timp în
care a continuat să învețe, a studiat psihologia la Cluj-
Napoca și și-a construit o carieră de succes în
managementul resurselor umane. Apoi, Irina a ales un
alt drum: s-a dedicat unor vechi pasiuni – arta plastică și
scrisul. A urmat cursuri de pictură și de istoria artei, a
publicat primul roman pentru copii, intitulat „Dincolo
de cuvinte – destăinuirile unui motan cuMinte”, iar de
curând a absolvit un program masteral de Consiliere și
Consultanță Filosofică.
În anul 2016, Irina a pătruns în universul celor mici prin
intermediul primelor ateliere interactive de lectură. Din
același an, s-a implicat și în activități de voluntariat în
domeniul educațional pentru copiii proveniți din medii
defavorizate, atât în Timișoara, cât și în mediul rural. Au
urmat atelierele de filosofie pentru copii și cele de
gândire critică prin artă. Irina iubește copiii și încurajează
dorința lor naturală de explorare și cunoaștere.
Într-o lume în care timpul e tot mai plin și informația în
exces deseori împovărează mintea, doresc să le ofer
celor mici momente de răgaz, în care poveștile,
dialogul, empatia, întrebarea și creativitatea să îi ajute
să-și dezvolte un mod de gândire autonom și să facă
propriile descoperiri. – Irina-Anca Mureșan

Dincolo de cuvinte – destăinuirile unui motan
cuMinte
Cartea este o poveste despre acele lucruri simple, bune și
adevărate, care dau culoare vieții. Protagoniștii sunt doi
motănei și o cățelușă care pornesc la drum și au parte de
o aventură uimitoare. Ei pășesc cu îndrăzneala într-o
călătorie a devenirii, în care vor descoperi ce înseamnă
prietenia, curajul, îngăduința și bucuria prilejuită de
binele celuilalt.
Sasha, motanul cel cuMinte, își iubește familia și e fericit
în micul său univers, însă detestă schimbările de orice fel.
Tabieturile pisicești și tihna căminului în care a crescut
sunt de neprețuit. Însă viața lui liniștită se va schimba
pentru totdeauna atunci când îl întâlnește pe Zuzu,
motănelul roșcovan și rebel, pentru care libertatea e mai
presus de orice. Din dorința de a-și ajuta noul prieten
ajuns în impas, Sasha își învinge teama teribilă de
necunoscut și îi propune acestuia să plece împreună
într-o expediție. Ianna, neastâmpărata cățelușă cane
corso, paznicul destoinic al familiei, va porni în căutarea
lor pentru a-i aduce acasă. Drumul celor trei va fi presărat
cu multe întâmplări hazlii, dar și cu pericole neașteptate.
Text: Irina-Anca Mureșan
Format: Hardcover, 26 × 24 cm
Nr. de pagini: 308
ISBN: 9786067165456
Editura ePublishers

Ianna lătra ca apucata în timp ce se chinuia să o prindă
pe Țățica din zbor. Le-am chemat pe amândouă
înăuntru. Cinteza a aterizat în sfârșit pe unul din
coșurile de răchită și ne-a spus îngrozită, cu vocea
sugrumată de emoție:
– Zuzu... l-au luat ostatic pe Zuzu… pândarii lui Calico
Mau... nu am putut face nimic...
Eu mă blocasem complet. Capul îmi vâjâia și gura mi
se încleștase. Nu eram în stare să scot un sunet. Țipam
în mine de disperare. Voiam să o întreb pe Țățica o
sumedenie de lucruri dar, pur și simplu, nu reușeam.
Neputință, vinovăție, furie, durere, un amalgam
întunecat de simțăminte clocotea în mine precum lava
într-un vulcan. Ianna m-a scos din impas. A lătrat
puternic și m-a împins ușor cu botul.
– Sasha, trebuie să-l salvăm pe Zuzu! Hai să mergem, te
rog! Nu spuneai tu că noi trei suntem invincibili,
intangibili, in... indes...
– Indestructibili, am completat-o eu, revenindu-mi. Ai
dreptate, prințeso! Nimeni nu îi va face vreun rău
prietenului nostru. Țățico, dă-ne mai multe informații!
Unde l-au dus pe Zuzuca, e rănit?
– Da, e rănit la lăbuțe. A fost foarte curajos, s-a luptat cu
patru pândari, nu a vrut nicicum să se predea. Eu am
încercat să le distrag atenția motanilor furioși. Celui
mai vânjos dintre ei chiar am reușit să-i aplic câteva
lovituri de cioc între ochi și i-am mai tăiat din elan,
celorlalți trei, doar mici ciupituri pe unde am apucat.
Era o învălmășeală de nedescris. În final, l-au dus într-
un castel părăsit din sat. Acolo e reședința lor de ani
buni. Picior de pisică sau de câine nu s-a mai apropiat
de atunci de castel.
– Ești o prietenă adevărată, întotdeauna am fost
convins de asta, i-am spus laudativ. Te rog, arată-ne
drumul până acolo. După aceea, du-te liniștită la puii
tăi, ne vom descurca.
Trecuseră câteva ore bune de la plecarea lui Zuzu.
Doar o geană firavă de lumină mai străbătea cerul
întunecat, undeva în depărtare. Ianna își pierduse
răbdarea. Ieșea din când în când afară și se uita
îndelung către ulița satului, adulmecând în toate
direcțiile. Eu îmi țineam respirația de câte ori se
întorcea. Așteptarea era din ce în ce mai greu de
suportat. Speranța că prietenul nostru va reveni se
lupta cu teamă că i s-a întâmplat ceva rău. Amândouă
erau la fel de puternice și niciuna nu voia să cedeze.
– Sashaaa, Iannaaa, sunteți aici? se auziră deodată
strigătele disperate ale Țățicăi.
Amândoi am sărit ca arși și am țâșnit afară.
– Suntem aici! am strigat eu.
Țățica zbura haotic în jurul șopronului, ciripind ascuțit
și fără noimă. Nu reușeam să înțelegem nimic din ce
spunea, dar, ne-am dat seama că nu vom avea parte
de vești bune.
– Țățico, așază-te undeva și zi-ne ce ai de zis! mi-am
ieșit eu din fire.
Capitolul 13 - Marea confruntare
–FRAGMENT

V I C T O R I A P Ă T R A Ș C U
E - m a i l : v p a t r a s c u @ y a h o o . f r

Victoria Pătrașcu are o experiență de peste un deceniu
în jurnalism, iar din 2007 se ocupă de conceperea și
susținerea de proiecte culturale și educaționale
destinate, în mare parte, copiilor. În septembrie 2007, a
obținut premiul al II-lea la Concursul de dramaturgie
„100, 1.000, 1.000.000 de povești”, organizat de Teatrul
„Ion Creangă“, cu piesa „O poveste cu Bulbuc, care intră
în bucluc”. A debutat editorial cu „Ziua în care a fugit
somnul” (Editura Nemi, 2008). În 2012 îi apare culegerea
de povești „Stejarul pitic, cel mai bun tătic” (Editura
Cartea Copiilor), carte ce ajunge finalistă a „Galei Bun de
Tipar” la categoria „Cea mai bună carte pentru copii”.
În 2013 povestea „Stejarul pitic, cel mai bun tătic”, sub
formă de piesă de teatru, a fost selecționată pentru
International Children’s and Youth Radio Drama Festival,
desfășurat la Bratislava.
În 2015 publică la Editura Cartea Copiilor „Ela cea fără de
cuvinte”, carte selectată în catalogul The Withe Ravens,
una dintre cele mai prestigioase selecții de carte pentru
copii din lume, iar în 2017 apare ediția a II-a a poveștii
„Ziua în care a fugit Somnul” (Editura Cartea Copiilor),
ilustrații Ágnes Keszeg, carte care intră în selecția „Cele
mai frumoase cărți din România”. În același an îi apare
„Ooooo poveste de iubire”, la Editura Cartier, Republica
Moldova, iar piesa de teatru „Lampio și grăuntele de
lumină” este montată pe scena Teatrului „Stela Popescu”
din București.
Au urmat alte cărți pentru copii: „TiriBomBamBura,
cinci povești de-a dura” (Gutenberg Books), „Șansa
lui Bilețel” (Editura Cartier), „Scrisori din Laponia” (Editura
Univers), „Zuralo și rotița fermecată” (Editura Univers),
„Cântecul lui Zurali” (Editura Univers), „Nesupusele”
(Editura Univers). La sfârșitul anului 2017, alături de alți
scriitori pentru copii, pune bazele Asociației Scriitorilor
de Literatură pentru Copii și Adolescenți – „De Basm”.
În 2017 primește Premiul de Excelență pentru Literatura
pentru Copii acordat de Radio Itsy Bitsy.

Ooooo poveste de iubire
„Ooooo poveste de iubire” este istoria unei căutări.
Elefănțelul Mo, rămas singur în savană după ce mama sa a
fost prinsă și vândută unui circ ambulant, are ca sprijin și
ocrotire litera O, singura pe care o cunoaște, singura pe care
știe să o folosească pentru a-și alina tristețea și singurătatea.
Mo ar vrea să împartă litera sa cu alte animale și să-și facă
noi prieteni, să scape de singurătate, dar animalele din
savană au alte litere, mai noi, mai sofisticate, și nu par
dispuse să renunțe la ele și nici să-l accepte pe Mo și pe a sa
O.
Cu un ton tandru, în care se amestecă umorul, absurdul și
liricul, cartea redă căutările și întrebările pe care orice copil le
are, iar desenele, realizate de Veronica Neacșu, în tonuri
calde de cenușiu și tușe colorate, acompaniază în mod fericit
povestea și o duc mai departe.
„Ooooo poveste de iubire” a primit Premiul pentru design
de colecție la concursul „Cele mai frumoase cărți din
România”.
Text: Victoria Pătrașcu
Vârsta recomandată: 4 -7
Nr. de pagini: 36
ISBN: 9789975862257
Editura Cartier – Colecția Codobelc
Zuralo și rotița fermecată
Cartea face parte dintr-o serie publicată de Agenția
Împreună, în parteneriat cu UNICEF, pentru a schimba
percepția copiilor romi despre ei înșiși și, în același timp,
percepția copiilor români despre copiii romi.
Prima carte dintr-o serie de patru cărți până acum, „Zuralo
și rotița fermecată” este una dintre puținele cărți din
România ce are un copil rom ca personaj principal.
Povestea se petrece în Ținutul caselor verzi-albastre, o țară a
sărăciei și disperării, o țară condusă de vulpi viclene și
răutăcioase. Zuralo, un copil rom, vrea să alunge vulpile și
să-i elibereze pe locuitori. Condus de bune intenții, Zuralo
nu are habar însă cum să facă asta. Își întreabă frații și
surorile, dar nimeni nu îi poate da un sfat bun. Cu toate
acestea, ajutorul vine dintr-un loc neașteptat, de la Trifoi,
calul lui Zuralo. Acesta îl îndeamnă pe băiat să ceară sfaturi
de la bunicul său, un bărbat bătrân și înțelept care a trăit
multe la viața sa. Zuralo află de la bunicul său că fiecare om
are două roți magice: roata inimii și roata minții, și că
oamenii pot realiza lucruri minunate doar atunci când cele
două roți se învârt. Roata inimii lui Zuralo se învârte repede,
dar mintea îi e blocată pentru că băiatul nu a mers
niciodată la școală. Zuralo merge la școală și asta îl ajută să
găsească soluția pentru alungarea vulpilor din ținutul lor.
Vârsta recomandată: 4-10
Nr. de pagini: 32
ISBN: 9789733411543
Editura Univers

Ziua în care a fugit somnul
„Ziua în care a fugit Somnul” a fost lansată, în 2017, la Editura
Cartea Copiilor, într-o nouă ediție ilustrată de Ágnes Keszeg.
Povestea istorisește pățaniile a doi frați gemeni, Alex și Ana,
care își sărbătoresc ziua de naștere. Împlinesc patru ani și, la
această vârstă, nu poți să-ți pui o dorință oarecare când sufli
în lumânările de pe tort. Trebuie să-ți dorești ceva important!
De pildă, să nu mai dormi niciodată. Gata cu somnul, cine are
nevoie de el? N-ar fi nemaipomenit să te poți juca tot timpul?
Însă Somnul aude dorința copiilor și, furios, se decide să nu se
mai întoarcă niciodată la ei. Iar lucrurile se complică și mai
tare atunci când Oboseala, dușmanca de moarte a Somnului,
hotărăște să îi facă sclavi pe cei doi copii.
Prima ediție a cărții „Ziua în care a fugit Somnul” a apărut în
2008, la Editura Nemira, și a reprezentat debutul editorial al
scriitoarei Victoria Pătrașcu. Cartea a fost dramatizată prima
dată în 2009, pentru un spectacol radiofonic, la Radio
România, în regia lui Mihai Lungeanu. În 2013 ea a fost
redramatizată, pentru un spectacol realizat de Teatrul
„Momolino”, în regia Antoanetei Zaharia.
Ilustrații: Ágnes Keszeg
Nr. de pagini: 36
ISBN: 9786068544564
Ela cea fără de cuvinte
„Ela cea fără de cuvinte” este o poveste despre puterea
cuvintelor, despre lumile noastre interioare și despre
imaginația nesfârșită a copiilor.
Ela nu poate vorbi. Cel puțin, asta crede toată lumea, pentru
că fetița nu a rostit niciodată o vorbă. Părinții ei au dus-o la
medic, dar niciun leac nu a putut să o facă bine. Cu toate
astea, Ela ascunde un secret. Ea păzește și păstrează
cuvintele în ea ca pe niște cadouri de preț. Cuvintele, crede
Ela, au putere și de aceea vrea să le folosească cu grijă și să
nu le risipească. Deși nu vorbește, Ela desenează. Cei mai
buni amici îi sunt personajele pe care le conturează în
groapa de nisip din curtea școlii: o pisică înțeleaptă, un
elefant, un șoarece și un pește ce locuiește pe coada pisicii.
Împreună cu ei, Ela călătorește în lumi magice și fuge de cei
ce nu o înțeleg și care o agresează doar pentru că e diferită.
Totul se schimbă atunci când Ian, un băiat de la școală, se
apropie de ea și chiar reușește să intre în lumea desenelor ei
dând aripi pisicii. Bunătatea și interesul autentic al băiatului
îi încălzesc sufletul Elei și o fac să-și deschidă inima. Acum,
este gata să spună primele ei cuvinte.
Nr. de pagini: 28
ISBN: 9786068544106

Plin de speranță, Zuralo îl încălecă pe Trifoi și porni în galop
spre casă. Cum ajunse, fugi la bunicul care meșterea de zor
la o tigaie.
– Bunicule, bunicule, vreau să te întreb ceva!
– Stai, măi nepoate, trage-ți sufletul! Ce s-a întâmplat?
– Bunule, vreau să alung vulpile. Smaranda, Mario și Romică
nu cred că sunt în stare. Ei zic că vulpile sunt multe și
viclene și că nimeni niciodată nu o să le alunge. Au spus că
vom fi mereu săraci și că vulpile vor fi mereu stăpâne.
– Dar tu ce crezi, măi băiete?
– Eu cred că pot. Dar nu știu cum.
– Nepoate, zise bunicul oprindu-se din lucru, ăsta-i primul
pas. Dacă ai speranța, înseamnă că nu e totul pierdut.
– Înțeleg, dar tot nu știu ce să fac. Spune-mi tu.
– Zuralo, zise bătrânul punându-i o mână pe umăr, ca să
reușești trebuie să-ți pui în mișcare rotița fermecată.
– Ce rotiță, bunicule? N-am nicio rotiță.
– Ba da, Zuralo! Ai două rotițe fermecate: rotița inimii și
rotița minții. Dar, dacă nu înveți să le învârți, ele vor rămâne
pe veci înțepenite.
– Și ce fac rotițele astea, bunicule?
– Când o să meargă amândouă, vei afla. Acum nu ți se
răsucește decât rotița inimii. Curajul și bunătatea ta au
făcut-o să se învârtească. Mai trebuie să pui în mișcare și
rotița minții. Când se va învârti, vei ști ce ai de făcut.
– Voi putea alunga vulpile?
– Vei putea să faci tot ce visezi!
Zuralo și rotița
fermecată –FRAGMENT
– Bunicule, cum pornesc rotița minții?
– Mergi la școală!
– La școală? Ce să caut la școală? Tu n-ai fost la școală.
Și nici Smaranda, Mario sau Romică.
– Adevărat, dar tocmai d-aia nu știm cum să ne luptăm
acum cu vulpile.
Zuralo rămase pe gânduri. Bunicul avea dreptate.
Nimeni nu se putea pune cu viclenele. Așa că, a doua
zi, Zuralo se trezi dis de dimineață și merse la școală. Și
cum se mai porni rotița. Vâjâia! 1+1=2 și 5+5=10 și acum
știm câte găini sunt în ogradă și câte vulpi în pădure.
Luni e prima zi a săptămânii și duminica e ultima, iar
vulpile benchetuiesc sâmbăta și duminica, zac leșinate
prin tufișuri. Aha! Iar A e ca o scară, iar M e ca un
munte cu două piscuri, iar dacă urci pe scară poți să
străbați munții care te duc la MAMA.
Zi de zi, rotițele lui Zuralo se învârteau din ce în ce mai
repede. Atât de repede că păreau elice de elicopter. Iar
rotița a adus gândurile bune. Pentru că așa se
întâmplă când se învârt în același timp rotița inimii și
cea a minții. Și gândul bun i-a spus lui Zuralo cum să-i
facă lui Trifoi aripi din baticele mamei. De-acum
Zuralo avea un cal înaripat și era ca vitejii din povești.
Așa că, într-o duminică, Zuralo a încălecat și a zburat
spre castelul vulpilor. Când au văzut roșcatele așa
arătare zburând spre ele, au crezut că e un balaur și s-
au îngrozit. Fugeau mâncând pământul. Dar Zuralo le-
a prins una câte una de coadă, le-a legat bine și le-a
dus dincolo de munți și le-a aruncat într-o râpă,
departe de Ținutul caselor verzi-albastre.

S Î N Z I A N A P O P E S C U
E - m a i l : s i n z i a n a @ a n d i l a n d i . r o
W e b s i t e : w w w . a n d i l a n d i . r o
P a g i n a d e F a c e b o o k :
h t t p s : / / f a c e b o o k . c o m / T a r a m u l L u i A n d i l a n d i /

Sînziana Popescu s-a născut în Târgu-Mureș, într-o familie
de actori. După absolvirea Universității de Medicină și
Farmacie din orașul natal, s-a mutat în București, unde a fost
pe rând medic, jurnalist de știință sau parenting și scenarist.
A scris și publicat teatru pentru copii, piesele ei fiind
premiate, traduse în limbile engleză și germană, jucate pe
scenele profesioniste din întreaga țară, în școli și cluburi de
teatru, precum și la Teatrul Național Radiofonic. Câteva texte
au fost reunite în volumul „Teatru pentru prichindei mari,
mici și mititei” (Mediamorphosis, 2007, 2008, 2014, cu
ilustrații de Ioana Smara Popescu). Sînziana este și autoarea
apreciatei serii Andilandi, o serie fantasy pentru copii mai
mari, inspirată din mitologia româneasă, care a fost publicată
în mai multe ediții din 2005 încoace și din care, în 2019, au
fost reeditate primele două volume la editura Nemi / Nemira.
Cu cartea bilingvă „Mașinuța Curcubeu / Lilla
Regnbågsbilen”, scrisă cu ani în urmă pentru fiul ei, Matei, și
superb ilustrată de Irina Maria Iliescu, autoarea își face
intrarea și pe „scena” literaturii care se adresează celor mai
tineri dintre cititori. Ulterior, Sînziana Popescu a mai scris și
alte cărți bogat ilustrate, pentru copii mici – „Pentru
Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii” (Pandora M, 2017, cu
ilustrații de Iulia Ignat) și romanul bilingv „Experimentul
Martinel / The Teddy B. Experimen” (Pionier press, 2018, cu
ilustrații de Andra Badea), dar a continuat să scrie și teatru
sau să-și adapteze cărțile pentru scenă și radio.
În 2017 a scris piesa de teatru pentru copii „Trumpison, hoțul
zăpezii, și Liga Secretă a Copiilor”, publicată la editura
LiterNet și jucată în premieră absolută la Teatrul „Regina
Maria” din Oradea, a participat la Bookcity Milano 2017, cu
spectacolul „Il figlio di Aram” (dramatizare după
un fragment din primul volum al serie Andilandi tradus în
italiană de Sara Salone – „Il viaggio di Vlad nel Mondo-di-là”),
iar, în 2018, primul volum al seriei Andilandi a fost adaptat
integral pentru radio și difuzat la Radio România Cultural.
Este membră a Uniunii Scriitorilor din România începând
din 2010, iar în 2018 a intrat și în Asociația Scriitorilor de
Literatură pentru Copii și Adolescenți – „De Basm”. În
prezent, Sînziana trăiește în București și e fericită să vă
anunțe că în luna martie a acestui an au început
înregistrările adaptării radiofonice pentru cel de-al doilea
volum al seriei Andilandi și că speră ca romanul
„Experimentul Martinel” să fie tradus și în limba turcă.

Mașinuța Curcubeu / Lilla Regnbågsbilen
„Mașinuța Curcubeu” este o poveste sensibilă și amuzantă
despre puterea prieteniei, despre forța ei capabilă să
pornească motoarele sufletelor, despre felul în care o astfel
de relație ne poate ajuta să ne reinventăm și să colorăm cât
mai viu universul de multe ori tern din jurul nostru. Deși
debutul poveștii și primele ilustrații alb-negru le-ar putea
aminti unora de anii dictaturii din România, de acel climat
dominat de neîncredere, în care legarea unei prietenii
autentice era ceva greu de realizat, iar colorarea treptată a
universului poveștii le-ar putea sugera altora tranziția spre
anii pestriți ai democrației curente, „Mașinuța Curcubeu”
rămâne, înainte de toate, o pledoarie pentru prietenie
dincolo de timp ori de spațiu geografic. Adresându-se celor
mai tineri dintre cititori, „Mașinuța Curcubeu”, publicată în
ediție bilingvă româno-suedeză la editura Pionier press, se
dorește a fi atât o radiografie a adevăratei prietenii, de
oriunde ar fi ea, cât și o invitație adresată copiilor care trăiesc
în medii multiculturale de a se „împrieteni” cu cuvinte noi din
ambele limbi încă de la primele lor lecturi.
„Mașinuța Curcubeu” e o carte care a fost susținută de către
Administrația Fondului Cultural Naţional și nominalizată la
concursul „Cele mai frumoase cărți din România”.
Text: Sînziana Popescu
Ilustrații: Irina Maria Iliescu
Traducere și design: Arina Stoenescu
Format: Hardcover, 23 x 18,5 cm
Nr. de pagini: 37
ISBN: 9789198205015
Editura Pionier press
Pentru Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii
Când Mihnea împlinește șase ani, părinții îi fac un cadou
fantastic: un iepuraș alb, cu ochii roșii, pe nume Petrică.
Mihnea îl îndrăgește pe dată, apoi îl ia cu el peste tot – în
parc, la terenul de tenis, la joacă, chiar și la bazinul de înot.
Uneori, când Mihnea își face temele, Petrică îi adoarme în
brațe. Dar Petrică e un mare iubitor de lalele și de aceea
preferă să trăiască în grădina familiei, într-o căsuță galbenă,
cu acoperiș roșu. De Crăciun, Petrică primește și el daruri de
la Moșul, iar de Paște, îl ajută pe Mihnea la vânătoarea
ouălor. Mihnea și Petrică sunt de nedespărțit!
După doar patru ani, într-o zi, cea mai tristă dintre toate,
băiatul găsește căsuța iepurașului... pustie. Oare cum va
reuși Mihnea, de acum băiat mare, să treacă peste pierderea
prietenului său?
Ilustrații: Iulia Ignat
Nr. de pagini: 32
ISBN: 9786069780619

Experimentul Martinel / The Teddy B. Experiment
„Experimentul Martinel ” este un roman bilingv, în limbile
română și engleză, centrat pe povestea unui „pui de
căpșunar” – un băiat de nouă ani, rămas în țară cu bunicul, în
vreme ce mama lui a plecat să muncească în Spania. Pe
băiețel îl cheamă Teodor Martin, dar toată lumea îi spune
Martinel. Povestea începe atunci când învățătoarea băiatului
descoperă că acesta locuiește singur de ceva vreme, sub
supravegherea unei vecine, după ce bunicul „a adormit și nu
s-a mai trezit”, iar mama lui a venit special din Spania pentru
a-l duce pe bătrân nu se știe unde, „probabil acolo, în Spania,
unde sunt doctori mai buni”.
Învățătoarea, Daniela Dor, îl duce pe Martinel provizoriu acasă
la ea, unde încearcă să-l crească împreună cu soțul ei, doctor,
și alături de cele două fiice ale lor – Nico și Nora. Martinel este
hrănit, îngrijit, ascultat, încurajat, îndrăgit. Este dus la teatru,
unde îi cunoaște pe actori. Este dus la palatul-muzeu Peleș,
unde îl cunoaște întâmplător pe însuși Regele României. Este
dus la bunicii fetelor din Transilvania, care îl tratează și ei ca
pe propriul lor nepot. Dar Martinel nu este nepotul lor. El încă
mai crede că are un bunic, pe iubitul lui tataie, plecat să se
facă bine în Spania. Când mama îi zice, pe chat, că bunicul lui
murise, ceva se rupe în el și nimeni nu-l mai poate împăca...
cu excepția unui discurs istoric al Regelui în Parlament.
Text: Sînziana Popescu / Traducerea: Grațiela Georgescu
Ilustrații: Andra Badea
Format: Paperback, 23 x 19 cm / Nr. de pagini: 145
ISBN: 9789198424232
Editura Pionier press
Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărâm. Seria ANDILANDI
Trimis în vacanță la bunici, Vlad se simte abandonat de
părinți, preocupați acum de venirea pe lume a gemenilor
Andrei și Lucia, așa că fuge de acasă. Unde? În Pădurea
Bogății, care se dovedește a fi un adevărat portal magic prin
care va trece pe Celălalt Tărâm. Odată ajuns acolo, Vlad va
dobândi o nouă identitate, va deveni un Făt-Frumos în
miniatură, va primi drept ajutor un Cal Năzdrăvan înaripat,
vorbitor și consumator de jăratec și, desigur, va avea de dus
la bun sfârșit și o misiune tainică încredințată de Ursitoare,
ca orice erou care se respectă: va trebui să transporte
Pasărea Măiastră până-n Poiana Vie, la Sânziene, și s-o apere
de cei care vor s-o obțină prin vicleșuguri. În peripețiile lui,
Vlad se va lupta cu personaje fantastice fioroase, știute până
atunci doar din basme (Strigoi, Iele, Zmei, Căpcâni, Balauri și
Solomonari), dar va fi și ajutat de „slujitorii luminii”: Blajinii,
Uriașii, Crăiasa albinelor și Sfintele. Cheia reușitei misiunii se
află, însă, doar în sufletul lui și va trebui s-o găsească singur.
Volumul a fost distins cu Premiul „Asociației Scriitorilor din
București” în 2009 și adaptat pentru radio. Serialului s-a
difuzat la Radio România Cultural în decembrie 2018.
Din aceeași serie s-a mai reeditat la editura Nemi și
„Aventura gemenilor Andrei și Lucia dincolo de Poiana Vie”.
Ilustrații: Livia Coloji
Nr. de pagini: 400
ISBN: 9786064304735
Editura Nemi – Grup Editorial Nemira

Catalog De Basm 2020

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Tendances

Tendances (20)

Similaire à Catalog De Basm 2020

Similaire à Catalog De Basm 2020 (20)

Catalog De Basm 2020