2. Conţinuturile generale ale educaţiei
Conţinuturile generale ale educaţiei reprezintă
dimensiunile/laturile/formele activităţii de
educaţie care asigură formarea şi dezvoltarea
complexă a personalităţii (celui educat) în plan:
moral, intelectual, tehnologic, estetic şi fizic.
Corelaţia între conţinuturile generale ale
educaţiei şi valorile pedagogice fundamentale:
✔ educaţia morală – binele moral
✔ educaţia intelectuală – adevărul ştiinţei
✔ educaţia tehnologică – utilitatea ştiinţei aplicate
✔ educaţia estetică – frumosul din artă, natură,
societate
✔ educaţia psihofizică – sănătatea psihofizică
3. Conţinuturile generale ale educaţiei au caracter :
• obiectiv: exprimă o realitate proprie naturii umane
şi structurii bio-psiho-socio-culturale a personalităţii
• unitar: rezultă din interdependenţa organică şi
funcţională a celor cinci conţinuturi generale ale
educaţiei
• dinamic: rezultă din interacţiunea continuă a două
laturi – latura informativă şi latura formativă –
implicate în structura oricărui mesaj pedagogic
• deschis: rezultă din problematica specifică fiecărei
comunităţi şi societăţi, aflate în evoluţie istorică,
reprezentând conţinuturi specifice raportabile la
oricare dintre cele cinci conţinuturi generale ale
educaţiei
4. Analiza conţinuturilor generale ale educaţiei
Educaţia morală
• Educaţia morală reprezintă activitatea de formare-
dezvoltare a conştiinţei morale a personalităţii care
se realizează prin intermediul valorilor etice
referitoare la dimensiunile binelui moral.
• Obiectivul general al educaţiei morale se referă la
formarea-dezvoltarea conştiinţei morale care
reflectă o anumită modalitate de raportare a
personalităţii umane la realitatea socială şi la sine
prin intermediul normelor etice (oficiale şi
neoficiale, scrise şi nescrise).
5. Obiectivele specifice educaţiei morale se identifică
în raport cu structura profilului moral, latura
teoretică şi latura practică a conştiinţei morale:
• obiective care urmăresc formarea-dezvoltarea
conştiinţei morale teoretice: reprezentări, noţiuni,
judecăţi, raţionamente morale, susţinute prin
afectivitate şi voinţă morală, în vederea cultivării
unor convingeri morale (care asigură trecerea
de la conştiinţa morală teoretică la conştiinţa
morală practică)
• obiective care urmăresc formarea-dezvoltarea
conştiinţei morale practice: deprinderi sau
obişnuinţe morale, atitudini morale (afective,
motivaţionale, caracteriale) integrate treptat în
structura personalităţii
6. Conţinuturile morale specifice sunt de ordin:
• civic
• politic
• juridic
• religios
• filozofic
• economic: atitudinea faţă de muncă
• comunitar:
⮚ atitudinea faţă de familie sau faţă de colectiv,
având ca rezultat integrarea/neintegrarea la nivelul
clasei de elevi
⮚ atitudinea morală faţă de sistemul social şi faţă de
propria personalitate: supraestimare, subestimare
sau atitudine morală echilibrată
O mare parte a conţinuturilor morale specifice
sunt preluate de la nivelul “noilor educaţii”.
7. Metodologia specifică educaţiei morale:
• povestirea
• conversaţia
• explicaţia
• exerciţiul
• exemplul
• aprobarea
• dezaprobarea
• analiza de caz
• problematizarea etc. – cu semnificaţie morală
Se impun în mod deosebit
două metode cu valoare de strategii:
conversaţia morală (învăţământul secundar inferior)
dezbaterea morală (învăţământul secundar superior)
8. Principiile educaţiei morale:
• asigurarea concordanţei dintre conştiinţa
morală teoretică şi practică
• valorificarea prioritară a trăsăturilor pozitive
ale personalităţii
• respectarea particularităţilor de vârstă şi
individuale
• valorificarea tuturor formelor de organizare
existente în mediul şcolar şi extraşcolar
Principiile educaţiei morale reglementează şi
normează, din punct de vedere pedagogic,
proiectarea şi desfăşurarea activităţilor cu
finalitate etică la nivel şcolar şi extraşcolar.
9. Educaţia intelectuală
• reprezintă activitatea de formare-dezvoltare
a personalităţii prin ştiinţă şi pentru ştiinţă
• realizează pregătirea omului astfel, încât să
poată înţelege, aplica şi crea ştiinţă în
activitatea sa
Educaţia intelectuală are ca obiectiv general
formarea-dezvoltarea conştiinţei ştiinţifice
care înseamnă stimularea inteligenţei şi a
spiritului de investigaţie necesar unui om cult
în societatea actuală şi viitoare.
10. Obiectivele specifice
⮚ înzestrarea tinerilor cu un sistem multilateral
de cunoştinţe
⮚ dezvoltarea capacităţilor cognitive care
favorizează o performanţă superioară
⮚ formarea şi dezvoltarea motivaţiei pentru
activităţile intelectuale
Conţinuturile specifice educaţiei intelectuale
sunt preluate şi prelucrate pedagogic din
domeniul tuturor ştiinţelor: al ştiinţelor
matematice, al naturii, al ştiinţelor istorice, al
ştiinţelor socioumane etc.
11. Metodologia educaţiei intelectuale
Metodologia educaţiei intelectuale valorifică
toate metodele didactice, îndeosebi cele
bazate pe investigaţie, cum sunt:
• observarea
• experimentul
• modelarea
• problematizarea
• documentarea
Un rol major revine
✔ exerciţiului algoritmic şi euristic
✔ lecturii dirijate, descoperirii, demonstraţiei
✔ instruirii programate
12. Principiile educaţiei intelectuale:
Principiile educaţiei intelectuale reglementează
şi să ordonează din punct de vedere normativ
un set de cerinţe referitoare la:
❖ asigurarea interdependenţei între cunoştinţe şi
capacităţi, între latura teoretică şi latura practică
a conştiinţei ştiinţifice
❖ valorificarea prioritară a resurselor cognitive ale
gândirii
❖ respectarea particularităţilor de vârstă şi
individuale
13. Educaţia tehnologică
• reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a
personalităţii umane prin intermediul valorilor
ştiinţei aplicate (utilitate, productivitate, eficienţă)
• angajează capacitatea personalităţii umane de
aplicare a ştiinţei în toate domeniile vieţii sociale,
în general, în producţie în mod special, cu
implicaţii directe în procesul de orientare şcolară,
profesională şi socială
Educaţia tehnologică vizează formarea
conştiinţei tehnologice, realizabilă în planuri
• teoretic: însuşirea paradigmelor ştiinţei
• practic: abilităţile aplicative cultivate în mediul
şcolar şi extraşcolar
14. Conţinuturile specifice educaţiei tehnologice
corespund acestor obiective realizabile prin
toate ştiinţele, respective prin toate disciplinele
ştiinţifice studiate în cadrul procesului de
învăţământ.
Metodologia educaţiei tehnologice valorifică
îndeosebi metodele didactice bazate pe acţiuni
practice:
⮚ exerciţiul (algoritmizat sau euristic)
⮚ lucrările practice
⮚ studiul de caz
⮚ instruirea programată etc.
15. Principiile educaţiei tehnologice urmăresc:
❖ asigurarea concordanţei teorie-practică
❖ valorificarea capacităţilor aplicative
pozitive ale fiecărei personalităţi
❖ orientarea şcolară şi profesională
progresivă şi deschisă
❖ optimizarea orientării şcolare şi
profesionale la nivelul raportului dintre
cerinţele sociale şi posibilităţile individuale
16. Educaţia estetică
• Educaţia estetică reprezintă activitatea de
formare-dezvoltare a personalităţii umane prin
intermediul valorilor generale ale frumosului
existent în natură, societate, artă.
• Educaţia estetică nu se reduce la educaţia
artistică. Raportul dintre educaţia estetică şi
educaţia artistică este unul comparabil cu cel
existent între întreg şi parte, între general şi
particular.
• Obiectivul general al educaţiei estetice vizează
formarea conştiinţei estetice, realizabilă în plan
teoretic şi în plan practic.
17. Educaţia fizică
⮚ reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a
personalităţii prin intermediul valorilor sănătăţii
umane
⮚ constituie o componentă necesară a educaţiei
integrale care urmăreşte
✔ dezvoltarea fizică echilibrată
✔ consolidarea sănătăţii corporale şi psihice
✔ stimularea capacităţii de rezistenţă fizică şi
psihică a organismului
✔ cultivarea unei “estetici corporale” şi a unor
calităţi psihomotrice specifice (forţă, rezistenţă,
viteză, îndemânare, ritm, mobilitate) care pot fi
valorificate în practica diferitelor discipline
sportive (ca amatori dar şi ca viitori profesionişti)
✔ cultivarea trăsăturilor moral-volitive
(valorificabile în cazul practicării sportului)
18. • Educaţia fizică are ca obiectiv general formarea
conştiinţei fizice, realizabilă prin dobândirea şi
practica unei anumite culturi medicale, igienico-
sanitare, sportive.
• Obiectivele specifice angajează dobândirea şi
aplicarea unor cunoştinţe şi capacităţi tipice
culturi fizice, urmărind valorificarea deplină a
potenţialului fiziologic şi psihologic al omului în
condiţii igienico-sanitare specifice societăţii
moderne.
• Conţinutul corespunzător obiectivelor educaţiei
fizice, conferă acesteia semnificaţia unei
educaţii psihofizice, aflată în strânsă legătură şi
interdependenţă cu toate celelalte dimensiuni
ale educaţiei.
19. Metodologia educaţiei fizice
valorifică metode aplicabile la nivel general şi
special (sportiv): exerciţiul, activităţile practice,
jocul didactic, jocul de roluri, jocul de creaţie,
demonstraţia, studiul de caz, observaţia etc.
Principiile educaţiei fizice vizează:
⮚ asigurarea concordanţei între cunoştinţe şi
capacităţi cu conţinut psihofizic
⮚ valorificarea potenţialului psihofizic pozitiv al
fiecărei personalităţi în raport de particularităţile
de vârstă şi individuale
⮚ valorificarea specială a raporturilor educaţiei
fizice cu toate celelalte conţinuturi generale ale
educaţiei
