2. Martisorul
• Originiea sarbatorii martisorului nu este cunoscuta
exact, dar se considera ca ea a aparut pe vremea
Imperiului Roman, cand Anul Nou era sarbatorit in
prima zi a primaverii, in luna lui Marte. Acesta nu era
numai zeul razboiului, ci si al fertilitatii si vegetatiei.
Aceasta dualitate este remarcata in culorile
martisorului, albul insemnand pace, iar rosu - razboi.
Anul Nou a fost sarbatorit pe 1 martie pana la
inceputul secolului al XVIII lea. Cercetari arheologice
efectuate in Romania, la Schela Caldovei, au scos la
iveala amulete asemanatoare cu martisorul datand de
acum circa 8 000 de ani.
Folcloristul Simion Florea Marian presupune ca in
Moldova si in Bucovina martisorul era compus dintr-o
moneda de aur sau de argint, prinsa cu ata alba-rosie
si era purtat de copii in jurul gatului. Fetele
adolescente purtau si ele martisor la gat in primele 12
zile ale lui martie, pentru ca mai apoi sa il prinda in
par si sa-l pastreze pana la sosirea primilor cocori si
inflorirea arborilor. La acel moment, fetele isi scoteau
martisorul si-l atarnau de creanga unui copac, iar
moneda o dadeau pe casa. Aceste „ritualuri” asigurau
un an productiv.
3. Traditii de Paste
• În tradiţia ortodoxă,
începutul sărbătorii e
marcat odată cu postul
de şapte săptămâni. O
semnificaţie foarte
importantă o are Joia
Mare din Săptămâna
Patimilor. Din această zi,
ţăranii încetează lucrul la
câmp şi se concentrează
asupra casei și curţii,
pentru ca totul să fie
curat. Tot în Joia Mare,
femeile încep să
pregătească pasca şi să
vopsească ouăle.
4. Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena
• Sărbătoarea Sfinților
Constantin și Elena care se
celebrează anual la 21 ale
lunii maieste, se pare, cea
mai mare sărbătoare creștină
a bisericii ortodoxe din
această lună.
• Sfinții Împărați Constantin
și Elena sunt cunoscuți drept
cei care au dat libertate
creștinismului. Împăratul
Constantin a devenit,
prin Edictul de la Milano, un
adevărat protector al
creștinilor, în timpul domniei
sale, adoptându-se o serie
considerabilă de măsuri în
favoarea Bisericii și a
preoților.
5. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
• Sfântul Mare Mucenic
Gheorghe sau George c. 275/280 –
d. 23 aprilie 303) este un sfânt pomenit
de aproape toate Bisericile tradiționale,
de obicei pe data de 23 aprilie. Este
considerat patron al multor țări, regiuni și
orașe.
• S-a înrolat în armata romană și,
parcurgând ierarhia militară, Sf.
Gheorghe s-a făcut remarcat prin
îndemânarea cu care mânuia armele. În
ciuda decretului împotriva creștinilor, emis
de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales
să-și mărturisească public
credința creștină. Din ordin imperial,
sfântul a fost întemnițat și supus torturii
pentru a-și renega credința. Loviri cu
sulița, lespezile de piatră așezate pe
piept, trasul pe roată, groapa cu var,
încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită,
bătaia cu vâna de bou și toate celelalte
torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la
credința sa.