1. Universitatea de Stat din Moldova,
Facultatea Stiinte Economice,
Catedra,,Marketing si REI”
Referat
pe tema:
Metode de dimensionare a
stocurilor
Realizat de:Belinscaia Alisa,
studenta anul III,grupa MK1001
verificat de: Bulat Veronica
lector universitar

2. Cuprins
Introducerea………………………………………………………………….…3
Nota introductive……………………………………………………………...4
Metode de dimensionare a stocurilor…………………………………………4
Modalităti analitice de dimensionare a stocurilor………………………….4-7
Dimensionarea sintetică a stocurilor de materii prime, materiale si obiecte de
inventor……………………………………………………………………….....7
Concluzie………………………………………………………………………....8
Bibliografie……………………………………………………………………...9
2

3. Introducerea
To ensure the holding cycle management decision maker must ensure
profitability growth activity in terms of economic and financial risk mitigation. In
this context, harmonization of risk-return relationship requires a balance between
the needs of current assets and sources of financing mobilized. For this, it is vital
to accurate knowledge of the need to finance the holding cycle for a volume of
activity proposed to be covered with minimum cost.
In activitatea curenta a agentilor economici apar probleme operative de
productie, de planificare sau proiectare, care se cer rezolvate in asa fel incat ele sa
corespunda unui anumit scop.
Teoria stocurilor a aparut din necesitatea asigurarii unei aprovizionari ritmice si cu
cheltuieli minime a stocurilor de materii prime si materiale in procesul de
productie, sau a stocurilor de produse finite si bunuri de larg consum in activitatea
de desfacere a marfurilor.
Scopul aceste lucrari este de a analiza metodele de dimensionare a stocurilor.
Obiectivele urmarite sunt:
Definirea metodeleor de dimensionare
Descrierea metodei analitice de dimensionare
Descrierea metodei sintetice de dimensionare
Pentru asigurarea gestiunii ciclului de exploatatie decidentul trebuie să
asigure cresterea rentabilitătii activitătii, în conditiile diminuării riscului economic
si financiar. În acest context, armonizarea relatiei rentabilitate-risc necesită
asigurarea unui echilibru între necesarul de active circulante si sursele de mobilizat
pentru finantarea lui. Pentru aceasta, este vitală cunoasterea cât mai exactă a
necesarului de finantat al ciclului de exploatatie aferent unui volum de activitate
propus, pentru a putea fi acoperit cu costuri minime.
Metodele existente în literatura de specialitate vin să ofere solutii,
decidentul putând opta, în functie de conditiile proprii ale întreprinderii,
pentru una dintre ele. Fiecare metoda oferă avantaje si dezavantaje, opozabile
acestor conditii.
Având în vedere conditiile din tara noastră, o metoda care corespunde
principalelor cerinte ale gestiunii ciclului de exploatatie este metoda analiticii,
deoarece oferă premisele pentru o analiza amănuntită si un control riguros privind
gospodărirea resurselor materiale si financiar ale întreprinderii.
3

4. Nota introductiva
Desi stocajul reprezintă o etapă indispensibilă a mărfurilor, gestiunea
stocului nu poate fi uniformizată. Asa cum remarcă literatura de specialitate
prin gestionarea stocurilor se caută răspuns la doua întrebări fundamentale:
• Când să se comande un nou lot de marfă pentru a satisface cererea în
perioada următoare?
• Cât de mare trebuie să fie un asemenea lot?
Exista mai multe posibilităti de a da răspuns la aceste doua întrebări,
aceasta urmare a nevoii de a trata în mod diferentiat problematica gestiunii
stocurilor, de a avea în vedere obiective sau criterii diferite, în functie de
particularitătile agentilor economici, în general, ale stocurilor, în particular.
Metode de dimensionare a stocurilor
Necesitatea economisirii resurselor materiale si bănesti, folosirea cu
maxim de eficienta a activelor circulante necesită determinarea unui nivel
optim al stocurilor. Pentru aceasta este necesară organizarea judicioasă a
aprovizionării în vederea reducerii imobilizărilor de valori materiale, pentru
asigurarea unor stocuri în concordantă cu nevoile reale de productie. În
vederea stabilirii stocului optim, cantitătii optime de aprovizionat si a
intervalului optim de reaprovizionare este necesară găsirea unor modalităti de
echilibrare a doua costuri antagonice: costul stocajului (care creste odată cu
cantitatea comandată) si costul de comandă (care scade odată cu cantitatea
comandată).
Desi stocurile au o structură generală comună, ca urmare a
modalitătilor diferite în care sunt gestionate nu este posibilă generalizarea
unui model de optimizare . Optiunea pentru o anumită metodă trebuie să tină
seama de factorii concreti care influentează mărimea stocurilor pentru fiecare
resursa materială.
În vederea optimizării stocurilor se pot utiliza, în principal, două
categorii de metode: sintetice si analitice.
Modalităti analitice de dimensionare a stocurilor.
Metodele analitice presupun determinarea stocurilor, anual si
trimestrial, pe fiecare component al elementelor de active, circulante
materiale. La fiecare element de stoc, calculul analitic se desfăsoară pe fiecare
material sau produs si pe fiecare fel de stoc: curent, de sigurantă, de
conditionare si de transport interior.
Dimensionarea analitica a stocurilor de materii prime si material
4

5. Pentru dimensionarea stocului la materii prime si materiale este
necesară cunoasterea:
• necesarului fizic si valoric de materii prime si materiale, în vederea
realizării programului (N). Necesarul fizic se determină în functie de
cantitătile de produse necesare a se fabrica si de consumul specific, iar
necesarul valoric reprezintă produsul dintre necesarul fizic, astfel obtinut si
pretul de aprovizionare;
• timpul de imobilizare total al materiilor prime si materialelor (Tit),
reprezentând numărul total de zile în care acestea vor fi stocate, timpul de
imobilizare total este alcătuit, la rândul sau, din: timpul pentru stocul curent,
timpul pentru conditionare, timpul de sigurantă, timpul pentru transporturi
interioare si pentru stocul de iarnă, în functie de specificul agentului
economic.
Timpul pentru stocul curent (Tsc) reprezintă numărul mediu de zile
între aprovizionări care poate asigura cantitatea de materii prime si materiale
necesare continuării productiei. Se poate obtine din fisele de magazie aferente
perioadei precedente sau din planul anual de productie, calculându-se după
relatia:
TSC = timpul. pentru stocul. curent (intervalul. mediu între
aprovizionări);
Ci = cantităti intrate de materii si materiale;
i = intervale între aprovizionări.
Timpul pentru stocul de conditionare (TSCdt ) cuprinde numărul. de
zile necesar efectuării unor operatiuni de pregătire a materialelor, de stocare,
de uscare în vederea intrării în productie, fiind rezultatul timpilor necesari
acestor operatii.
Timpul pentru stocul de sigurantă ( TSSig ) reprezintă numărul de zile
necesar prevenirii întreruperii procesului de productie ca urmare a unor
variatii în aprovizionare si se calculează conform relatiei:
Cî = cantităti întârziate
Zî = zile de întârziere în aprovizionări
Prin însumarea acestor timpi, eventual si a altora, dacă specificul
productiei o cere se obtine timpul total de imobilizare (Tit).
Fiecărui timp îi corespunde, în expresie fizică si valorică, un stoc: stoc
curent, stoc de conditionare, stoc de sigurantă s.a. Aceste stocuri pot fi
determinate pe baza relatiei generale:
5

6. în care:
Ti = timpul de imobilizare ( Tsc , TSSig, TSCdt etc. ) ;
N = necesarul de materii si materiale.
Stocul total de materii prime si materiale (S) se obtine prin însumarea
tuturor stocurilor componente, sau cu ajutorul relatiei:
În cazul stocului curent, în vederea finantării acesta se corectează cu
coeficientul 1/2, deoarece nivelul sau variază între 0 si 100%. În acelasi timp,
stocul de sigurantă nu trebuie sa depăsească stocul curent deoarece acesta se
poate reconstitui într-un interval de timp maxim egal cu perioada dintre doua
aprovizionări.
În măsura în care stocurile sunt înscrise în fisele de magazie, deci se
cunoaste situatia lor la un moment dat, se poate compara stocul prevăzut (Sp)
cu cel existent (Se), putând rezulta următoarele situatii :
Se>Sp - existenta unor stocuri supranormative, echivalând cu imobilizări de
fonduri si o reducere a rentabilitătii ;
Se < S p - insuficientă de resurse materiale, implicând o serie de costuri
si o diminuare a rentabilitătii.
În vederea optimizării stocurilor de materii prime si materiale se poate
face apel la modelele matematice, în măsura să găsească o solutie
matematică intermediara între reîntregirea stocului la intervale mai lungi sau
mai scurte.
Unul dintre cele mai cunoscute modele matematice de determinare a
optimului de stocaj este modelul WILSON -WHITIN, aplicabil în cazul
cererii constante si a unei perioade fixe de aprovizionare, fără posibilitatea
aparitiei „rupturii” de stoc. Cum însa, în practică, această situatie este întâlnit
mai rar, s-au dezvoltat o multitudine de modele, aferente tuturor modalitătilor
de gestiune a stocurilor.
Modelele de optimizare necesita un volum mare de munca, mai ales în
conditiile unei multitudini de sortimente de materii prime si materiale. Pentru
eliminarea acestor inconveniente este necesar un sistem de gestionare a
stocurilor, integrat sistemului informatic al unitătii .
Dimensionarea analitică a stocurilor la obiecte de inventor
În cazul obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată, a
echipamentului si materialelor de protectie, precum si a materialelor cu valori
mici si foarte numeroase se poate dimensiona stocul pentru toate la un loc,
formându-se o grupa speciala intitulată „diverse materiale”, pentru care
6

7. necesarul de materiale se determină prin regula de trei simplă:
Sdm = stocul total valoric pentru grupa "diverse materiale ",
N dm =necesarul de valori materiale aferent grupei,
Sdm = stocul valoric total la materiile si materialele nominalizate;
n = necesarul valoric total la materiile si materialele nominalizate.
Stocurile (S ) se stabilesc tinându-se seama de stocurile initiale (S j ),
stocul fără miscare (Sfm) achizitiile ce se fac în perioadă aferentă (A) si uzura
(U) acestora, relatia de calcul fiind următoarea:
S = Si -Sfm +A-U.
În cazul obiectelor de inventar de valori mari metoda nu este
recomandabilă, optimizarea acestora necesitând determinări analitice pe
fiecare fel de obiecte de inventar, utilizându-se ultima relatie de calcul.
Dimensionarea sintetică a stocurilor de materii prime,
materiale si obiecte de inventor
Metodele sintetice presupun determinarea nevoii de capitaluri
circulante materiale pentru totalul acestora, în functie de volumul planificat al
activitătii de exploatare si de viteza de rotatie înregistrată în exercitiile
anterioare8.Aceste metode se folosesc cu hune rezultate în perioadele de
stabilitate economica. Cel mai adesea se folosesc modelele liniare de
proportionalitate directă a mărimii financiare a stocurilor, în raport cu
volumul de activitate (productia marfă în cost de productie sau cifra de
afaceri).
Pentru a corecta această liniaritate se introduc în calcul anumiti coeficienti
de degersivitate a evolutiei activelor circulante materiale, în raport
cu productia, determinati la nivelul realizărilor anterioare, privind accelerarea
rotatiei capitalurilor circulante, sau la nivelul unei mărimi dorite a acestei
accelerări. O altă alternativă o reprezintă utilizarea metodelor neliniare
(probabilistice), pe baza legilor statistice ce s-au manifestat în evolutia
activelor circulante materiale, în corelatie cu volumul de activitate. Desi sunt
mai rafinate, rezultatele sunt dependente de o singură variabilă, ca si în cazul
metodelor sintetice.
Metoda mixtă - este o variantă intermediara metodelor sintetice si
analitice. Presupune determinarea trimestrială a stocurilor de materii prime,
materiale si obiecte de inventar cu ajutorul metodelor sintetice, în timp ce
determinarea anuala a lor se face cu ajutorul metodelor analitice.
7

8. Concluzie
Pentru asigurarea gestiunii ciclului de exploatatie decidentul trebuie să
asigure cresterea rentabilitătii activitătii, în conditiile diminuării riscului economic
si financiar. În acest context, armonizarea relatiei rentabilitate-risc necesită
asigurarea unui echilibru între necesarul de active circulante si sursele de mobilizat
pentru finantarea lui. Pentru aceasta, este vitală cunoasterea cât mai exactă a
necesarului de finantat al ciclului de exploatatie aferent unui volum de activitate
propus, pentru a putea fi acoperit cu costuri minime.
Metodele existente în literatura de specialitate vin să ofere solutii,
decidentul putând opta, în functie de conditiile proprii ale întreprinderii,
pentru una dintre ele. Fiecare metoda oferă avantaje si dezavantaje, opozabile
acestor conditii.
Având în vedere conditiile din tara noastră, o metoda care corespunde
principalelor cerinte ale gestiunii ciclului de exploatatie este metoda analiticii,
deoarece oferă premisele pentru o analiza amănuntită si un control riguros privind
gospodărirea resurselor materiale si financiar ale întreprinderii.
8

9. Bibliografie
1 Băsanu, Gh., Pricop, M., Managementul aprovizionării si desfacerii, Editura
Economică. Bucuresti, 1996, pag. 110.
2 Stancu, I., , Finante, Editura Economică, Bucuresti, 1997, pag. 606
3 Adochitei, M., Adochitei, A., Finantele întreprinderii în economia de
piată, Editura Mitrea, Piatra Neamt, 1993, pag. 106.
4 Vintilă, G. Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică si
Pedagogică,
9

10. 10

11. 10