Comunicarea - proces de emitere și receptare de mesaje care creează și mențin un sistem de activități coordonate de două sau mai multe persoane
transmiterea informației și înțelegerea acesteia de la nivelul a cel puțin două persoane.
mențin și dizolvă colectivități;
contribuie la organizarea comunității,
oferă o identitate organizației
Strategia de comunicare ONU -Comunicarea strategică are o abordare centrată pe client, implică dezvoltarea programelor menite să influențeze comportamentul voluntar al publicului țintă pentru a atinge obiectivele de management” (Lim, 2013,p. 4).
Pentru a îndeplini obiectivele dorite, ONU utilizează Divizia de Comunicații Strategice (SCD)
Campanii globale de comunicare = prioritățile diverse; consultanță în management; comunicări de criză;
Campanii de informare, strategii de advocacy și comunicarea persuasivă adresate factorilor de decizie
Comunicarea este utilizată și pentru a construi parteneriate dintre Organizația Națiunilor Unite și alte organizații.
4. COMUNICARE
proces de emitere și receptare de mesaje care
creează și mențin un sistem de
activități coordonate de două sau mai multe
persoane
transmiterea informației și înțelegerea acesteia de
la nivelul a cel puțin două persoane.
mențin și dizolvă colectivități;
contribuie la organizarea comunității,
oferă o identitate organizației
5. PERSUASIUNE/
ARGUMENTARE
Actul de a influența deciziile și acțiunile altora prin orice mijloc de
comunicare
Act comunicativ intenționat care exclude forța
Argumentul - formă de discurs în organizații utilizat pentru a oferi
o motivație bazată pe rațiune cu privire la reguli și proceduri.
Spre deosebire de persuasiune, argumentarea nu are ca scop să-l facă
pe destinatar să accepte un punct de vedere automat. În schimb, ea
are scopul de a convinge destinatarul să accepte punctului de vedere al
celuilalt
7. Rolul argumentării în organizații
Liderii au nevoie și de
puterea de a convinge –
coerciție vs argument
Persuasiunea de succes -
negocierea care are ca
rezultat un impact asupra
comportamentului altor
persoane sau organizații
Sprijin activ și
schimbarea atitudinilor
8. Strategia de
comunicare
ONU
„Comunicarea strategică are o abordare centrată pe client,
implică dezvoltarea programelor menite să influențeze
comportamentul voluntar al publicului țintă pentru a atinge
obiectivele de management” (Lim, 2013,p. 4).
Pentru a îndeplini obiectivele dorite, ONU utilizează Divizia de
ComunicațiiStrategice (SCD)
Campanii globale de comunicare = prioritățile diverse;
consultanță în management; comunicări de criză;
Campanii de informare, strategii de advocacy și comunicarea
persuasivă adresate factorilor de decizie
Comunicarea este utilizată și pentru a construi parteneriate
dintre Organizația Națiunilor Unite și alte organizații
9. Eficientizarea comunicării
crearea unei experiențe
pozitive a angajaților/
membrilor organizației
= satisfacției și a
angajamentului
opinia = creșterea
satisfacției;
îmbunătățirea
comunicării
organizaționale;
planul comunicării
organizaționale să fie
corelat cu strategia de
business;
cunoașterea nevoilor
grupului țintă
implicarea tuturor
membrilor
Comunicare prin
instrumente și
tehnologie potrivită
10. Concluzii
Rolul comunicării în organizație = informare; reducere a
incertitudinilor; promovare/ conștientizare a problemelor; cultură
organizațională; promovare a intereselor organizației
Rolul argumentării = motiva angajații/ membri organizației să
îndeplinească anumite obiective, mai puțin prin utilizarea autorității și
a coerciției, și mai mult prin utilizarea comunicării și a raționamentului
Strategia de comunicare a organizației este realizată în cadrul Diviziei
de Comunicații Strategice (SCD)
ONU încearcă= promovarea obiectivelor; militare pentru obiectivele
lor; informare; parteneriate;
11. Surse bibliografice
Eemeren, F.H. van, Grootendorst, R. and Kruiger,T. (1987) Handbook of ArgumentationTheory: A Critical
Survey of Classical Backgrounds and Modern Studies. De Gruyter. doi:10.1515/9783110846096.
Elving, W.J.L. (2005) ‘The role of communication in organisational change’, Corporate Communications:
An International Journal, 10(2), pp. 129–138. doi:10.1108/13563280510596943.
André, E., Bevacqua, E., Heylen, D., Niewiadomski, R., Pelachaud, C., Peters, C., Poggi, I., & Rehm, M
(no date) ‘Non-verbal Persuasion and Communication in an Affective Agent. In P. Petta, C. Pelachaud, &
R. Cowie Emotion-Oriented Systems’, Springer. CognitiveTechnologies,The Humaine Handbook (pp.
585-608).(2011).
Lim,Y.J. (no date) ‘Strategic Communications of the United Nations: Case Studies of the Department of
Public Information under Secretary-General Kofi Annan, 1997-2006’, p. 189.
Watkins, M. (2001) ‘In Practice: Principles of Persuasion’, Negotiation Journal, 17(2), pp. 115–137.
doi:10.1111/j.1571-9979.2001.tb00231.x.