1. Genetica (din gr. gennoγεννώ= a da naştere) este o ramură a biologiei, care studiază fenomenele şi legile eredităţii şi variabilităţii organismelor. Genetica a devenit una din cele mai importante ştiinţe ale secolului XX. GENETICA
2. Istoriageneticii Cea mai veche observaţie asupra transmiterii caracterelor ereditare de la părinţi la urmaşi s-a găsit pe o tablă de piatră veche de peste 6.000 de ani. Piatra a fost descoperită în localitatea Elam la est de oraşul Ur din Chaldeea şi reprezintă pedigreul a 5 generaţii de cai. Sunt inscripţionate indicaţii referitoare la modul cum se transmit la urmaşi forma capului şi a copitelor. Acceste mărturii demonstrează că în Chaldeea acum şase milenii se făcea ameliorarea calului.
3. Ereditatea caracterelor (de exemplu: copilul moşteneşte trăsături atât de la mamă, cât şi de la tată)a fost observată încă din antichitate. Însă demonstrarea acestui fapt a avut loc în secolul al XIX-lea, mai precis în 1865, în urma unor experimente efectuate de călugărul austriac G. Mendel - părintele geneticii. Observaţiile şi concluziile sale, precum şi legile pe care le-a stabilit, numite Legile lui Mendel, au făcut obiectul unei lucrări, care fost publicată în 1866. Însă lucrarea sa a fost dezvăluită lumii abia la începutul secolului XX, de către 3 cercetători germani. În 1903 apare teoria conform căreia cromozomii sunt purtătorii eredităţii, iar în 1909 că genele sunt localizate pe cromozomi. În 1906, William Batson a introdus termenul genetică. În 1927, este introdus termenul mutaţie, pentru a descrie schimbările genetice. În 1953 este descifrată structura dublu elicoidală a ADN-ului. În 1957 este descris mecanismul de replicare a ADN-ului.
4.
5.
6. Aciziinucleici Acizii nucleici, componenţi vitali ai tuturor organismelor vii, au fost descoperiţi între anii 1869-1871 de către Friedrich Meischer, în nucleii leucocitelor din plăcile infectate. Ulterior, prezenţa acestor substanţe a fost confirmată şi în alte surse de origine animală, cum ar fi lapţii de somon (Salmo salar). substanţa izolată din nucleii leucocitelor a fost denumită de Meischer, nucleina. În 1889, aceeaşi substanţă a fost denumită de R. Altmann, acid nucleic. Din nucleină, Altmanna izolat o substanţă bogată în fosfor, parte care reprezintă acizii nucleici propriu-zişi.
7. Structura chimică a acizilor a fost descoperită în anul 1953 de către echipa de cercetători formată din Watson, Crick şi Wilkins, care au şi primit pentru acest lucru premiul Nobel. Acizii sunt substanţe macro-moleculare formate din unităţi mai mici numite nucleotide. Nucleotidele sunt formate din trei componente: o bază azotată, un zahăr, un radical fosforic. Bazele azotate sunt de două feluri: Purinice (-A=Adenina, -G=Guanina) şi Pirimidinice (-T=Timina, -C=Citozina, -U=Uracil (ARN)). Zahărul este cunoscut sub termen de riboză la ARN sau dezoxiriboză la ADN.
8. James Watson
9. ADN-ul este format din două lanţuri de polinucleotide. ARN-ul este format dintr-un singur lanţ. Structura primară este formată din nucleotide, iar structura secundară dintr-o spirală dublă (Dublu Helix) în formă de melc. O spirală măsoară zece nucleotide. Cele două lanţuri care formează spirală dublă sunt legate prin legături de hidrogen. A=T, T=A, C=G, G=C. Cele două lanţuri sunt antiparalele şi sunt complementare (totdeauna adenina se leagă de timină, timina de adenină, citozina de guanină şi guanina de citozină). Molecula de ADN încălzită se denaturează (se desparte). Dacă răcim, treptat lanţurile se prind înapoi (se renaturează). Dacă răcim brusc lanţurile rămân separate. Se cunosc trei tipuri de ADN: tipul B Watson, Crick) cu zece nucleotide, tipul A cu unsprezece nucleotide, tipul Z cu douăsprezece nucleotide. Sinteza ADN-ului se numeşte replicaţie.
10. Replicaţia se petrece înainte de diviziunea celulei. Dintr-o moleculă de ADN se formează două molecule identice. ARN-ul este format dintr-un singur lanţ de nucleotide (monocatenar). Se găseşte la unele virusuri-Ribovirusuri (gripal, turbării, HIV, EBOLA). ARN-ul celular se găseşte în trei variante: ARNm-mesager (transcrie informaţia din ADN), ARNt-de transfer (transferă aminoacizi), ARNr-ribozomal (se găseşte în ribozomi).
11. Dogma centrală a geneticii Proteinele sunt substanţe azotate formate din aminoacizi. Cunoaştem numai douăzeci de aminoazici şi câteva sute de mii de proteine. Sinteza proteinelor se face pe baza codului genetic. Codul genetic este un tabel alcătuit din 64 de unităţi, numite codoni. Avem patru feluri de baze azotate luate câte trei. Trei dintre ele codifică "STOP"-UAA, UAG, UGA. Din 61, două semnifică pornirea citirii. Codul este universal de la virusuri şi până la om.
12. Codul Genetic Caracteristici: este universal, este fără virgule, este nesuprapus, este degenerat (din cauza vechimii mai mulţi codoni codifică acelaşi aminoacid). 20 de aminoacizi sunt codificaţi de 61 de codoni.