1. GAVRIL CIUBAN
Odele Maramureşului-ecoul unei dezrădăcinări
"Odele Maramuresului", Editura Transilvania, 2011 autor
Mihai Ganea, poarta în structura lor dramatic-sentimentala, izul
unei monografii lirice închinată spaţiului natal, în fapt ecoul unei
severe dezrădacinări, rupturi autobiografice transfigurate poetic
prin versuri nu în puţine rânduri , austere Nu lipsesc aluziile ce
vizează un trecut social-atroce trăit de autor la temperaturi înalte,
aluzii expediate într-un poem ce curge torenţial-telegrafic pe un sol
coşmaresc: "Interogatoriul"-pag.90.
In pofida unei încrâncenări , sugerate frust, există un
sentiment luminos, zăpezile din lirica poetului sunt calde, aidoma
cenuşii rămasă în vatră după ce focul îşi va fi isprăvit scânteile,
rămânând izbăvirea solară.
De remarcat că elementele autobiografice tulbură peisajul
paradisiac nu pentru a crea ambiguităţi, ci doar pentru a spori
expresivitatea versurilor.
Precum într-un muzeu înţesat de icoane, dar în spaţiu
deschis, labirint străveziu care nu ascunde taine, ci traduce în
graiul de acasă misterul trecerii: (amânată candelă)-pag.25
"albastră iubirea a tot şi a toate/într-o zi amânată candelă de
argint / va pleca în caleaşca de aur trasă / de trei cerbi albi spre
ţară / zăpezilor calde îngropând cenuşa / celor patru zări într-o
inimă de diamant ". Apoi am întâlnit pe parcursul lecturării
prezentei cărţi în mai multe poeme, cuvântul "cristal", neînconjurat
de vreo nuan ţă adjectivala, ci pur şi simplu un cristal mascul cu-
dacă doriţi- cu proprietăţi neutre care conferă versurilor o strălucire
stranie.
Câteva observaţii legate de tentativa lui Mihai Ganea de a
se mărturisi în vers clasic: Nu se contestă uşurinţa înlănţuirii
muzicale, curgerea este însă opintită şi mă grăbesc să atrag luarea
aminte: nu din neştiinţa autorului- ar fi o carenţă- ci din ( poate) un
impuls organic care include involuntar ezitarea. Şi de aici sugestia
de a rupe versul pentru a opri cuvintele să sune gratuit " din
coadă'- ceea ce în economia poemelor este un câştig! Oricum
mesajul este limpede:(Refugiatul") pag. 56.

2. Mobilitatea textului poetic într-o scriere cu iz de
capodoperă ("Munţii mergători")-pag.61 , eroticul cu subînţelesuri
la vedere :"am iubit femeia/ chiar pe aceea pe care / nu o plăcea
nimeni/", desele trimiteri biblice cu rol terapeutic precum şi
prezenţa versurilor cu puteri de oralitate scoase din întelepciunea
populară, înviorează unitatea cărţii, seducând lectorii. De
asemenea motivul şarpelui, al ochiului - mi-l închipui pe poet
muindu-şi pana într-o călimară sferică plină ochi cu cerneală
albastră şi- sub privirile umezite ale mamei - desenând "
vinişoarele albastre " prin care pulsează sângele curat al
poeziei("ochii"-pag. 63) Istoria cea crudă este o prezenţă vie,
timpul poetului definit ca un "ucigaş plătit", în unele "Portrete"
sunt livrate într-un limbaj parcă împrumutat de la, citez:"nişte
băieţi în costume şi cravate albastre", secvenţe ostentativ anti-
lirice, sau demenţa din "jocul de-a puterea' cu toate străjuite de
“veşnicia cosmică-universul infinit. .
Aş mai consemna motivul "pietrei": Enigma încuiată în această
alcătuire primară de elemenete generatoare de energii, piatra
înlăuntrul căreia sunt de găsit rădăcinile nisipului, ale Timpului
revolut. Un poem care conţine o vădită încâlcitură semantică
("Protocol la Nistru"), poate un portret al poemului însuşi , elogiile
aduse celor ce ne-au dat viata, prea uitaţilor noştri părinţi(pag.43),
sau "sunt/ ca o pasăre/ albă/ în zbor/ iscodind liniştea/ în
aşteptarea furtunii", spovedanii lirice smulse din sufletu-i
zduncinat, dau socoteală de existenţa unui poet adevărat, Mihai
Ganea. Citindu-i cartea mi-am reamintit un vers celebru "iar ca
sentiment, un cristal"(Elitis -grecul). Felicitari Ganea!!
- Fragment dintr-un studiu mai amplu -