3. O caracteristică a peisajului ţări noastre o constituie plantele ornamentale, care
înconjură casele de la sate şi orase cu bogaţia florilor multicolore. Multe plante sunt
cuprinse în formaţii decorative artistice, constituind o unitate indisolubilă în aspectul
edilitar al oraşelor şi centrelor industriale în plină dezvoltare.
Astăzi se cultivă milioane de plante floricole, care sunt folosite ca să decoreze
străzile, bulevardele, gradinele, parcurile din oraşe, ca şi drumurile din sat. Efectul
înviorător al factorilor naturali, aerul şi lumina solară, formele de relief şi apele natural,
se completează prin bogaţia ornamentaţiilor florale asociate artistic cu fântâni arteziene,
bazine, poduri, terase.
Plantele sunt martori tăcuţii, informatori de necontestat ai istoriei planetei. Din
adâncurile întunecate ale pământului, încrustate în cărbune, până la plantele ce au
supraveţuit încă, adevăraţi cronicari vii, ne povestesc zbuciumatul trecut al planetei,
uriaşele migraţii datorate capriciilor climei, încleştarea între apă şi uscat, implicaţiile
directe ale acestora asupra prefacerilor adânci ale faunei.
Dintodeauna natura l-a încântat pe om, I-a creat cele mai frumoase clipe de
destindere fizică şi morală, l-a încurajat în momente grele şi mai ales l-a ajutat îndeosebi
în primele etape ale evoluţiei sale, în asigurarea hranei şi adăpostului, permiţându-i
treptat să o depăşească, să o supună voinţei şi idealurilor sale , să o transforme în
direcţiile găndite de el, specia cea mai evoluată care a trait vre-o dată pe tera.
4. În afară de latura cea mai valoroasă a
unei flori - frumuseţea florii, culorii şi
parfumului, trebuie să recunoaştem că
florile, această minune a naturii şi omului,
pe lângă aspectul cromatic şi estetic
impresionant, ne îmbogăţesc viaţa de zi cu
zi, prin infuzia de optimism, de satisfacţie
şi sănătate şi mai ales prin difersitatea lor,
prin numărul enorm de plante pe care le
admirăm în tot timpul anului, din ianuarie
şi până în decembrie, una mai fumoasă
decât alta, prin coloritul de fond şi
cromatismul variat, în sute de nuanţe,
realizănd o bogăţie permanentă şi durabilă
de frumos, care ne înnobilează viaţa. După
părerea noastră, nu există om pe care să
nu-l impresioneze florile indiferent unde şi
cum se găsesc ele:
5. în parcuri şi gradini, sub formă de ronduri
şi peluze, pe marginea şoselelor şi
trotuarelor, în givecele ferestrelor şi
balcoanelor blocurilor şi caselor
obişnuite, în vaze şi buchete decorând
interioarele locuintelor.
Bogăţiia şi diversitatea lumii vegetale
sunt de neegalat. Oriunde am merge pe
Terra, vom întâlni plante ce ne vor
impresiona, pe care am dori să le
cultivăm, să le avem mereu alaturi.
Fiecare plantă se distinge prin frumuseţea
formei, prin modul de aşezare şi aspectul
frunzelor, ca să nu mai vorbim de
momentul înflorii, prin parfumul ce-l
degajă mai puternic sau mai suav.
6. Fiecare plantă, în funcţie de locul ei de
origine, are pretenţiile ei faţă de sol, de
climă, cerinte pe care de foarte multe ori
nu le putem asigura în altă parte.
Desigur, plantele ce pot fi cultivate
într-un spaţiu restrâns sunt multe şi provin
din cele mai diverse zone ale globului.
Trandafirul este gen originar din
regiunile continentale şi subtropicale ale
emisferei nordice, în Africa şi Asia, peste
200 de specii, arbuşti erecţii, căţărător sau
târtor adesea spinoşi, frunze alterne,
caduce, semipersistente sau persistente, cu
peste 11 foliole, rar simple, însoţite de
stipele. Flori felurite ca mărime, formă,
număr de petale, paletă coloristică (de
obicei cu 5 petale,
7. 5 sepale, numeroase stamine şi stile),
solitare, în corimbe multiflore sau în
raceme unbeliforeme. Fruct cărnos.
Receptacul sferic sau urceolat cu
numeroase ovare, stilul cu stigmatul
capitat.
Î-l întâlnim în parcuri şi grădini, flori
tăiate - din liber şi cultură forţată - pentru
arta buchetieră şi diferite aranjamente
florale; decorarea interioarelor şi
teraselor, ca plante la ghivece. El se
îmulţeste pe cale sexuală (seminte) şi
asexuată (butaşi, marcotaşi, altoire, etc.).
Preferă terenuri cu o textură lutoasă,
permeabilă suficient de calde (locuri
însorite), bogate în substraturi nutritive şi
adânc lucrate, circa 60 centrimetri.
8. Înaite de de înfiinţarea plantaţiilor se
administrază terenului gunoi de grajd
bine putrezit. Trenul să fie bine drenat
căci trandafiri suferă mult pe locurile
unde bălteşte apa. Solul cu reacţie acidă
şi cel cu tendinţă accentuată spre reacţe
alcalină nu este favorabil pentru cultura
trandafirilor.
Preferă terenuri cu expoziţie sudică,
mai ales pentru trandafii destinaţi florilor
tăiate, deoarece acestea contribuie la
coacerea lemnului şi înfloritul mai
devreme.
Floarea Flamingo gen originar din
regiunile tropicale ale Americii, peste
200 de specii cu creştere sub formă de
tufă, perene, erecte. Florii (4 stamine,
ovat) hermafrodite galbene sau portocali,
pe un spadice
9. însoţit de o spată rotund - cordată,
pieloasă, lucioasă, cerată, uneori gofrată,
roşie, cafenie, roz , albă. Frunze
persistente, pieloase, nedendate sau
lobate, verzi, lucioase, oblonge,
spatulate. Sunt folosite ca flori tăiate şi
ornamentale în ghiveci (plante de
apartament). Floarea flamingo se
îmulţeşte prin însămânţare, prin butaşi
de lăstari şi prin despărţire.
Diathus (garoafă) gen originar din
Europa, Nordul Africi, circa 270 specii
erbacee, sub formă de tufe, cu un sistem
radicular de obicei adânc. Frunziş bogat,
glaucent. Floare cu caliciul aproape
cilindric, cu numeroase nervurii. Sunt
cultivate în câmp şi seră pentru flori
tăiate, decorarea parcurilor şi grădinilor,
gradini alpine şi stăncării şi mai
10. puţin ca plante la ghiveci. După durata
culturii, diferitele specii de garoafe sunt
anuale, bienale sau multianuale (vivace
sau perene).
CIRCAEEA gen originar din
America de Nord, 4-5 specii, erbacee,
perene. Frunze alterne, ovate, dentate,
peţiolate. Flori mici, albe, în raceme
laterale sau terminale, 2 sepale, 2 petale,
2 stamine.
Fruct mic, nuculă, ovală sau în formă
de pară, puţin pieloasă, aspră, cu 1-2
seminţe. Este întălnită în parcuri şi
grădini.
Se înmulţeşte prin despărţire, seminţe
şi butaşi. Se cultivă într-un sol humos,
umed şi la umbră.
11. Lilium (Crin) gen originar din
regiunile temperate ale emisferei nordice
(China, Japonia), păna la 110 specii
erbacee, vivacee, cu bulb, fara tunică
alcătuit din solzi cărnoşi aşezaţi imbricat.
Unele specii formează rădăcini adventive
la baza tulpinei, iar altora le apar la
subsoara frunzelor, bulbi aerieni, prin care
plantele se înmulţesc. Înfloresc primăvara
- toamna. Flori cu o gamă variată de culori
şi forme, parfumate, în ciorchini mari în
vărful tulpinii. Tulpină foliată dreaptă
terminată într-o inflorescenţă multifloră.
Frunze drepte, întregi mai mult sau mai
puţin late, deseori ovate, ascuţite cu
nervuri paralele. Fruct, capsulă oblongă.
Este întâlnită în parcuri şi grădini şi ca
flori tăiate.
12. Se îmulţesc prin diviziune bulbilor
prin bulbilii aerieni, butaşi de frunze,
seminţe şi solzi de bulb, sol bine
drenat. La ghivece se foloseşte un
amestec de pământ şi nisip.
Camebaţia gen originar din
America circa 2 specii. Flori în umbelă
terminală, rară, 5 sepale, 5 petale, â
numeroase stamine. Fruct pielos cu o
sămînţă. Este folosit în alpinari, soluri
obişnuite, adăpostite şi însorite.
Ea se înmulţeşte prin butaşi de
vară. Iarna plantele se feresc de ger.
Datisca gen originar din Vestul
Asiei pănă în India. Două specii
erbacee, perene, asemnătoare cu
cânepa. Frunze alterne, adânc crestate,
neregulat penate. Flori dioice, uneori
13. Poligame, cele femele în ciorchine în
axa frunzei, cele masculine, în buchete
scurt penduculate. Se întâlnesc în
parcuri şi grădini. Se înmulţesc prin
însămânţare sau prin divizare. Se
cultivă în sol obişnuit. Pentru a se
obţine seminţe între plantele femele se
plantează câteva mascule. În regiuni cu
ierni aspre plantele se protejează cu
frunze.
Dahlia este gen originar din Mexic
circa 15 specii, perene, erbacee sau
semilemnoase, cu rădăcini tuberizate,
cărnoase fasciculate. Tulpini (circa 2
metri înălţime) ramificate glabre sau
pubescente. Frunze opuse, penate, cu
segmente ovate, ascuţite, serat dentate
sau incise.
14. La specia tipică florile centrate sunt
galbene, mici, tubukoase, cele marginale
abia vizibile şi viu colorate în roşu-
stacojiu. Are numeroase varietăţii cu flori
cu diferite forme şi culori (albe, galbene,
roşii, violet). Sunt folosite în parcuri şi
grădini pe rabate, peluze sau ronduri.
Plantele cu talie mică se folosesc
pentru palntarea platbandelor sau
bordurilor. Se mai folosesc ca flori tăiate,
în vaze sau în arta buchetieră. Se
înmulţesc prin seminţe, la daliile cu flori
simple, cu port pitic, cultivate ca anuale.
Semănatul se face în martie, în sere,
rasadniţe calde sau direct în câmp în luna
aprilie
15. Ourisia gen originar din America
Latină, Noua Zeelandă şi Tasmania, pânî
la 28 specii erbacee, unele lemnificate la
bază, vivacee. Flori (corolă tubulară
largită spre vârf, cu 5 lobi, caliciul cu 5
sepale, 4 stamine) albe, galbene sau
roşii, singulare în axa frunzei sau în
verticil terminal sunt folosite pentru
alpinarii şi la ghivece în sol bine drenat.
Se înmulţesc prin divizare şi prin butaşi.
Specie care înfloreşte din primăvară
până în toamnă. Flori roşii, tubulare,
oendente, în verticiile paniculate, la bază
cu una, două frunze peţiolate. Frunze
radicale, lung peţiolate, cordiforme,
nesegmentat - lobate, crestate. Plantă
înaltă până la 30 centimetri.
16. PANDANUS gen originar din Africa
tropicala ,Jawa,India,circa 260
specii,arbori sau arbusti erecti.Tulpina
simpla sau cu ramuri indepartate ,cu
radacini aeriene inalte, groase ,
cilindrice,dind plantei un aspect .Frunye
persistente,liniare,60-70 centimetri
lungime,cu dungi albe,zimtii
ascutiti,marginea si nervura mediana
zimtate,asezate in spirala in jurul
tulpinei.Plante minunate pentru decorarea
apartamentelor.Prefera incaperi
temperate,incalzite ,cu multa lumina fara
sa fie plasate sub rayele directe ale
soarelui.Se inmultesc prin seminte si
drajoni.Drajonii pe care îi formeaza
planta in jurul coletului ,se taie ,se
pudreaza cu praf de mangal.
17. Papăhiopedilum gen originar din
India până în Noua Guienee, frunze verzi
sau marmurate, în faza de muguri pliate.
Din mijlocul lor porneşte pendunculul
floral, fără internobii, de regulă cu o
singură floare, rareori rulate. Folosită
pentru interioare, ca plantă la ghiveci şi
ca floare tăiată în arta buchetieră. Se
înmulţeşte prin însîmânţare şi prin
divizare. Se cultivă în seră rece,
temperată sau caldă. Tranportarea se face
după perioada de înflorire, în pământ cu
ferigi, pământ de telină.
Petunia gen originar din Aregntina,
circa 26 specii erbacee până la
semilennoase, vivacee, cultivate ca
anuale, tulpine ramificate, înalte sau
pitice.
18. Ottelia gen originar din regiunile
tropicale ale Asiei, Africii, Australiei,
circa 10 specii, flori albe sau galbene
(sepale oblonge mai scurte decăt petalele
rotunde). Plante subacvatică, cultivată ca
anuală. Flori (petale lungi de 2
centimetri, ovar mare) albe.
Frunze late (până la 20 cm lungime),
la bază cordiforme.sunt folosite pentru
acvarii mari cu apă caldă.
Se înmulţesc prin seminţe, ţinute 2-4
luni în apă, 200 C şi apoi în apă 250C.
19. Grădinile şi parcurile se creează după stilul peisager sau natural, după stilul
geometric, sau prin combinarea ambelor stiluri într-un tot organic armonios. În
grădinile şi parcurile cu stil peisager se păstrează în mare parte vegetaţia naturală,
la care se adaugă în mai mică măsură şi intervenţia omului. În astfel de parcuri
sunt mulţi arbori dintre foioase şi conifere, alături de arbuşti care cresc spontan şi
de unii care sunt plantaţi spre a satisface cerinţele estetice.
20. Multe grădini şi parcuri sunt decorate după stilul mixt prin care se combină cu
pricepere stilul peisager sau natural cu stilul geometric. Numeroase plante decorative
se cultivă pentru a împodobi cât mai artistic terenurile cu grădini şi parcuri:
trandafiri, bujori, salvia, petuniile, gura leului sunt doar câteva exemple din
mulţimea speciilor de plante folosită în floricultură.
21. Spre a satisface şi mai mult dorinţa nelimitată a oamenilor pentru în
frumuseţarea mediului în care trăiesc, se mai decorează şi faţadele clădirilor
întrările, ferestrele, balcoanele, arcadele şi coloanele. În acest scop se folosesc
uni arbuşti agăţători foarte apreciaţi: glicina, trandafiri urcători, viţa
japoneză şi alte plante decorative.
22. - SFĂRŞIT-
Aleile umbroase se desfăşoară după formele reliefului, iar plantele cu flori sunt
răspândite natural pe întinsul peluzelor. În grădinile şi parcurile cu suprafeţe mici se
practică stilul clasic sau geometric, stil prin care plantele decorative sunt dispuse în
compoziţii florale de parte, cu forme geometrice. În amenajarea artistică a terenurilor
după stilul geometric se ţine seama de un complez de factori: alegerea riguroasă a
plantelor după înălţime, formă, culoare, armonia şi contrastul culorilor, după anotimp
şi epoca înflorii.
