Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Departamentul Informaţional Biblioteconomic; director publicaţie: Ilian Galben; coordonator volum: Irina Botnaru; redactor ştiinţific: Carolina Dodu-Savca; contribuţii bibliografice: Teodora Istrati; consultanţi ştiinţifici: Elena Prus, Victor Untilă. – Chişinău: ULIM, 2021. – 198 p.: fig., fot. – (Colecţia «Universitaria»; Fascicula a 56-a, ISBN 978-9975-101-89-9).

1. UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA
DEPARTAMENTUL INFORMAȚIONAL BIBLIOTECONOMIC
Colecția “Universitaria”
Fascicula a 56-a
VICTOR UNTILĂ
ÎN CĂUTAREA UNEI CUNOAŞTERI
COMPLEXE, SISTEMICE ŞI INTEGRALE
Studiu biobibliografic omagial
Chișinău, 2021

2. - 2 -
CZU 016:[80/81+929(478)]=135.1=133.1
V-55
Director publicaţie Ilian Galben, conf.univ.dr.
Coordonator volum Irina Botnaru, director DIB
Contribuții bibliografice Teodora Istrati, serviciul bibliografic DIB
Consultanţi știintifici Elena Prus, dr.hab.prof.univ.
Victor Untilă, conf. univ. dr.
Redactori ştiinţifici Carolina Dodu-Savca, conf. univ. dr.
Tehnoredactare, copertă Larisa Patlis, coordonator CID DB
Stanislav Caraman, serviciul DSIT DIB
Ilustrare copertă Cezar Secrieru, consilier ULIM
Volumul a fost recomandat pentru publicare de către Consiliul coordonator DIB
(proces verbal nr. 2 din 14 octombrie 2020)
și Senatul ULIM (proces verbal nr. 2 din 28 octombrie 2020
Descrierea CIP a Camerei Nationale a Cărții
Victor Untilă : În căutarea unei cunoaşteri complexe, sistemice şi integrale
: Studiu biobibliografic omagial / Universitatea Liberă Internaţională din
Moldova, Departamentul Informaţional Biblioteconomic ; director publicaţie:
Ilian Galben ; coordonator volum: Irina Botnaru ; redactor ştiinţific: Carolina
Dodu-Savca ; contribuţii bibliografice: Teodora Istrati ; consultanţi ştiinţifici:
Elena Prus, Victor Untilă. – Chişinău : ULIM, 2021. – 198 p. : fig., fot. –
(Colecţia "Universitaria" ; Fascicula a 56-a, ISBN 978-9975-101-89-9).
Texte : lb. rom., fr. – Referinţe bibliogr. la sfârşitul temelor. – 50 ex.
ISBN 978-9975-3471-2-9.
016:[80/81+929(478)]=135.1=133.1
V-55
Departamentul Informaţional Biblioteconomic ULIM
Adresa: str. Vlaicu Pârcalab, 52, MD 2012 Chisinau, Republica Moldova
Tel. 022 24 45 49 ; e-mail: biblioteca@ulim.md
library.ulim.md
ISBN 978-9975-3471-2-9.
© ULIM, 2021

3. - 3 -
CUPRINS
Irina Botnaru. Victor Untilă, un intelectual cu o formare
ştiinţifică complementară .......................................................... 5
CURRICULUM VITAE VICTOR UNTILĂ ........................ 8
DEDICAŢII
Jacques Demorgon. Victor Untilă, collège invisible
et famille spirituelle ................................................................... 15
Elena Prus. Victor Untilă: marca rigorii sistemice ................... 21
Carolina Dodu-Savca. Filosoful lingvist Victor Untilă
și însemnătatea filosofiei contradictoriului în cogniție ............ 26
Lettre de félicitations ............................................................... 31
PERSONALIA (OMAGII ȘI SINTEZE)
Elena Prus. Victor Untilă: de la realitatea observabilă până la
(re)cucerirea realității absolute e un parcurs lung al logosului
.................................................................................... 33
Ion Manoli. Victor Untilă și/sau complementaritatea
cuantică ..................................................................................... 35
Carolina Dodu-Savca. Interviu aniversar cu Victor Untilă
despre adevăruri ce „gravitează” în jurul identității,
educației, profesiei ................................................................... 47
STUDII DE AUTOR
Victor Untilă. (Meta)semnele cogniției. O dialectometodologie
trialectică a cunoașterii .............................................................. 52
Victor Untilă. Proiecții actuale ale dia-logosului
(inter)cultural.............................................................................. 71

4. - 4 -
Victor Untilă. Langage et réalité – paradigme(s)
d’oppositions ou à la recherche du tiers inclus ........................ 92
Victor Untilă. Anthropogénie des langues-cultures (Henri
Van Lier). Approche, théorie et/ou paradigme ? ..................... 107
Victor Untilă. Horizons linguistiques et traductologiques
d’une sémio-logique situationnelle ............................................ 135
Victor Untilă. L’enchaînement philosophique des langues.
Traduire Jacques Demorgon ....................................................
În loc de încheiere: un decalog sinoptic prospectiv
al contradicţiei.............................................................................
151
166
LUCRĂRI SEMNATE DE VICTOR UNTILĂ .................. 167
VIAŢA ÎN IMAGINI .............................................................. 184

5. - 5 -
VICTOR UNTILĂ, UN INTELECTUAL
CU O FORMARE ŞTIINŢIFICĂ COMPLEMENTARĂ
Irina Botnaru, Director
Departamentul Informaţional Biblioteconomic ULIM
Prezentul studiu biobibliografic (fascicula a 56-a din colecţia
„Universitaria”, iniţiată de către Departamentul Informaţional
Biblioteconomic în anul 1998) este elaborat cu prilejul omagierii
directorul Institutului de Cercetări Filologice și Interculturale,
conferențiar universitar, doctor, Victor Untilă, un intelectual ce
posedă vaste domenii de interes științific – filologie, lingvistică,
traductologie, filosofie, istoria filosofiei, filosofia limbajului,
filosofia (inter)culturală, semiotica, hermeneutica, metodologia
cercetării.
Lucrarea are drept scop de a face cunoștință publicului larg cu
realizările deosebite ale omagiatului, cât se poate de precis şi
complet. Descrierile bibliografice ale documentelor sunt structurate
conform genului publicaţiei (teze doctor, monografii, contribuţii
ştiinţifice, materiale didactice etc.), respectând criteriile direct
cronologic şi alfabetic. Descrierile bibliografice sunt realizate în
corespundere cu prevederile standardelor bibliologice în vigoare,
fiind păstrate caracterele originale ale documentelor (cu excepţia
următoarelor decizii metodice: numele autorului este reflectat în
compartimentul “responsabilitate”).
În urma contabilizării tuturor publicațiilor a conf. univ. dr.
Victor Untilă, din bazele de date ale Departamentului Informaţional
Biblioteconomic ULIM, catalogului tradițional al Cadrelor
didactico-științifice ULIM și arhivei personale a autorului, putem
concluziona că activitatea ştiinţifică şi didactică a omagiatului, s-a
fructificat în circa 87 lucrări editate între anii 1998-2020.
Analiza bibliometrică succintă (reflectată în Fig.1) ne permite
să menţionăm, că din punct de vedere cantitativ cel mai rodnic an
este anul 2012, fiind semnate 22 publicaţii, urmat de anii 2013 și
2015 cu 11 publicații și anul 2014 cu 8 publicații.

6. - 6 -
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
25 22
Analiza bibliometrică
20 cronologică: 1998-2020
15
10
5 3 3
1
0
5
1 1 2 1 2 2
11 11
8
5
3 2 3
1
Fig.1. Analiza bibliometrică cronologică pentru anii 1998-2020
Analiza bibliometrică lingvistică (reflectată în Fig. 2) ne arată,
că materialele autorului sunt publicate în cinci limbi. Cele mai multe
sunt în limbile română (43 publicații), și limba franceză (40
publicații). Prima lucrare a dr. conf. univ. Victor Untilă a apărut în
limba română în anul 1998.
Analiza bibliometrică lingvistică
2 1 1
43
40
Limba română
Limba franceză
Limba rusă
Limba engleză
Limba italiană
Fig. 2. Analiza bibliometrică lingvistică
Analizând din punct de vedere tipologic lucrările autorului (în
baza destinaţiei funcţionale a publicaţiei) constatăm predominarea
articolelor ştiinţifice (43 la număr), localizate în culegeri, materiale
ale conferinţelor ştiinţifice internaţionale şi naţionale, didactice şi

7. - 7 -
reviste instituţionale publicate în ţară și peste hotare precum şi site-
uri internaţionale
Biobibliografia constituie un suport eficient pentru diferite
solicitări de informare şi documentare. Ea este destinată profesorilor
şi studenţilor, colaboratorilor instituţiilor ştiinţifice de profil precum
şi tuturor celor interesaţi în domeniu.
Echipa Departamentului Informațional Biblioteconomic aduce
sincere mulţumiri conf. univ. dr. Victor Untilă pentru contribuţiile
personale la elaborarea acestei lucrări și îi dorește multe noi succese
şi realizări remarcabile în domeniile profesionale şi în viaţa
personală.

8. - 8 -
CURRICULUM VITAE
VICTOR UNTILĂ
INFORMAŢII PERSONALE
Adresă Republica Moldova, Chișinău,
str. P. Zadnipru, 18/1, ap. 143
Telefon Mobil: +373 06 81 22 379
E-mail victor.untila@yahoo.fr
Naţionalitate
Cetățenie
Data naşterii
Locul naşterii
română
Republica Moldova, România
23.01.1961
s. Dmitrievca, r-n Chilia, reg.Odesa,
Ukraina
EXPERIENŢA PROFESIONALĂ
Domeniul
Științe umanistice
Aria ocupaţională
Activitate didactică, de cercetare, editorială, managerială
Activităţi şi responsabilităţi principale
Didactică,Cercetareștiințifică,Managementcercetare/educațional
Tipul activităţii sau sectorul de activitate
Învățământ preuniversitar/superior
PARCURS PROFESIONAL
2016 – 2020 Director al Institutului de Cercetări Filologice și
Interculturale (ICFI), ULIM.
2011 – 2016 Vice-director al Institutului de Cercetări
Filologice și Interculturale, ULIM.
2009 – 2011 Șef Catedră Filologie Franceză, ULIM,
Chișinău, R. M.

9. - 9 -
2007 – 2008 Șef Catedră Filologie Franceză, IRIM,
Chișinău, R. M.
2005 – 2007 Mediator lingvistic-cultural Milano, Italia.
2004 – 2005 Lector superior, Universitatea de Stat din
Moldova, FRIȘPA.
2001 – 2004 Profesor de limbă franceză, Liceul „Ioan-Vodă”,
Cahul.
1998 – 2001 Decan Facultatea Litere, Universitatea Real-
Umanistică, Cahul.
1990 – 1998 Profesor de limbă franceză, Liceul „Ioan-Vodă”,
Cahul.
1997 – 1998 Inspector Limbi Străine, Direcția Învățământ
Cahul.
1988 – 1990 Secretar/Traducător în Ambasada URSS
în R. Angola.
1983 – 1987 Profesor de limbă franceză, școala medie
Ciobalaccia, Cantemir.
FORMARE PROFESIONALĂ
1998-2001 Academia de Științe a Moldovei, Institutul
de Filosofie, Sociologie și Drept.
Doctor în filosofie
1978-1983 Studii universitare complete, Limba și literatura
franceză, Facultatea de Limbi străine, USM
Сalificare: filolog, profesor, traducător
1968-1978 Studii medii, Școala medie s. Dmitrievca, Chilia,
reg. Odesa, Ukraina.
DOMENII DE SPECIALITATE
 Limba și literatura franceză, FLE;

10. - 10 -
 Semiotică, pragmatică, semantică, hermeneutică,
traductologie, filosofia limbajului, filosofia și antropologia
culturii, filosofia și metodologia științei.
CURSURI PREDATE
 Analiza și interpretarea textului, Teoria și practica traducerii,
Traducerea literară, traducerea specializată – Ciclul Licență;
 Semiotica, Introducere în filosofie, Metodologia și etica
cercetării – Ciclul Master;
 Teorii și doctrine filosofice asupra limbajului – Ciclul
Doctorat
STAGII DE PERFECȚIONARE/CERCETARE /
SPECIALIZĂRI ÎN STRĂINĂTATE
2015, 2012, 2010 Universitatea de Stat Milano, Italia;
2001 Universitatea Al. I. Cuza, Iași, România.;
1999 École Normale Supérieure (Saint-Cloud); Paris, Franța;
1997 Lyon, Franţa;
1996 Formare FLE, Program Soros, Iași, România.
1997, 2002 Institutul de perfecționare a cadrelor didactice,
Chișinău.
ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ. LUCRĂRI ŞTIINŢIFICO-
DIDACTICE PUBLICATE/VOLUME DE AUTOR
REPREZENTATIVE
Jacques Demorgon. Ştiinţa s-a născut în Occident? (trad.
din franceză V. Untilă). Iaşi: Cartea Românească
Educaţional, 2019, 169 p. ISBN 978-606-9088-48-7.
Jacques Demorgon. Omul antagonist. (trad. din franceză V.
Untilă). București: Editura Fundației România de mâine,
2017, 304 p. ISBN 978-606-20-0223-7.

11. - 11 -
Untilă Victor. Ștefan Lupașcu și filosofia contradictoriului
– o radiografie a contradicției. București: Editura Fundației
România de mâine, 2015, 228 p. ISBN 978-973-163-748-8.
Untilă Victor. Éléments de sémiotique. Curs universitar.
Chișinău: ULIM, 2013, 156 p. ISBN 978-9975-124-25-6.
Prus Elena, Untilă Victor. Proiecții interculturale în
filologia contemporană. Chișinău: ULIM, 2014, 170 p.
PUBLICAŢII DE POPULARIZARE ŞI INFORMARE
Victor Untilă. Pentru o cunoaștere complexă, sistemică,
integrală și deschisă. In: Literatura şi Arta. 2016, 28
ianuarie, p. 7.
Victor Untilă Dasein-ul cunoaşterii şi/sau transcenderea
existenţială a Doamnei Profesor Elena Prus. Literatura şi
Arta. 2019, 19 septembrie, p. 7.
Total publicații ștințifico-didactice – peste 70.
CITĂRI ÎN LITERATURA ȘTIINȚIFICĂ DIN
STRĂINĂTATE, SITE-URI
Jacques Demorgon. Complexité des cultures et de
l’interculturel. Contre les pensées uniques. Paris :
Economica/Anthropos, 2015, p. 262, 331.
Jacques Demorgon. L’homme antagoniste. Paris :
Economica/Anthropos, 2016, p. 7, 411.
Jacques Demorgon. Etienne Klein. La science est-elle née en
Occident ? Le monde appartient à ceux qui se lèvent
Occidentaux. Une étude sur l’œuvre de David Cosandey.
Algérie : El Borhane, 2018, p. 127.
www.anthropogenie.com›articles>

12. - 12 -
DIPLOME, MEDALII, ORDINE / TITLURI, GRADE
ȘTIINȚIFICO-DIDACTICE
Diplomă de merit – Ministerul Educației, Culturii și
Cercetării, 18/10/2017
Medalia ULIM – ULIM, 24/02/2016
Grad didactic preuniversitar superior – 1997,
reconfirmat 2002
Doctor în filosofie – 2001, AȘM
Conferențiar universitar (Științe ale limbajului) -2014, ULIM
Certificat de abilitare cu drept de conducător de doctorat
(specialitatea 621.05 – semiotică, semantică, pragmatică) –
2015, ULIM
PARTICIPĂRI LA CONGRESE, SIMPOZIOANE
NAȚIONALE ȘI INTERNAŢIONALE
Participant activ, com unicări, inclusiv în plen, la multiple
simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii, reuniuni,
brainstorminguri, seminare ştiinţifice şi practice, întruniri,
traininguri, mese rotunde, internaţionale din ţară şi de peste
hotare. Dintre acestea la centrele universitare şi ştiinţifice din
Paris, Milano, Bucureşti, Iaşi, Galaţi, R. Moldova.
ACTIVITATE EDITORIALĂ/REDACTOR/COORDONATOR
ŞTIINŢIFIC
Revistă științifică (categoria B) „Francopolyphonie”
(redactor-șef adjunct, 2011-2015);
Revistă științifică (categoria B+) „Intertext” (redactor-șef
adjunct, 2012-2020);
Redactor științific: „La liberté de création au féminin. In
honorem Ana Guțu. ULIM: ICFI, 2012; In memoriam Andrei
Galben: Omul legendă. Chișinău: ULIM, 2019.

13. - 13 -
Responsabil de ediție: Elena Prus „La francosphère
littéraire et l’empreinte française”, Chișinău: Pontos, 2012.
Coordonator științific: Le comparatisme linguistique et
littéraire. Parcours et perspectives. In honorem I. Manoli.
ULIM, ICFI, 2012;
De la lingvistica tradiţională spre sinergetică. In honorem V.
Cijacovchi. Chişinău: ULIM, 2014;
La liberté de la création au féminin. In honorem Ana Guţu.
Chişinău: ULIM, 2012.
Redactor-traducător: Corina Cojocaru. Les régimes
parlementaires et le mécanisme constitutionnel en Europe
Centrale et Orientale. Cișinău: ULIM, 2015, 282 pag.
ACTIVITATEA ÎN COMITETE ȘTIINȚIFICE ALE
REVISTELOR
Revistă științifică „La Francopolyphonie” (categoria B,
2010-2015);
Revistă științifică „Intertext” (categoria B+, 2016-2020)
AFILIERI LA UNIUNI DE CREAȚIE, SOCIETĂȚI,
ASOCIAȚII
Asociația „Ștefan Lupașcu”, Iași, 2001;
„Universitatea Integrală”, Paris, 2014.
COMPETENȚE ȘI APTITUDINI SOCIO-PROFESIONALE
 Spirit inovator, inițiativă și aptitudini manageriale;
 Abilitate de comunicare și de rezolvare a situațiilor de
conflict și ambigue;
 Spirit critic și autocritic;
 Sociabilitate și flexibilitate relațională;
 Spirit de echipă.

14. - 14 -
COMPETENŢE ŞI APTITUDINI ORGANIZATORICE
 Management formare/predare-învățare/cercetare;
 Organizare manifestări științifice naționale și internaționale;
 Coordonare, redactare și editare publicații.
APTITUDINI ŞI COMPETENŢE PERSONALE
 Profesionalism, responsabilitate;
 Capacitate de analiză şi sinteză;
 Deschidere față de domenii adiacente.
Limba maternă: română
Limbi străine cunoscute:
Autoevaluare,Nivel
european(*)
Înțelegere Vorbire Scriere
Ascultare Citire
Participarela
conversație
Discurs
oral
Exprimare
scrisă
Limba franceză
Limba rusă
Limba italiană
Limba spaniolă
C2 f.bine
C2 f.bine
B2 bine
B2 bine
C2 f.bine
C2 f.bine
B2 bine
B2 bine
C2 f.bine
C2 f.bine
B2 bine
B2 bine
C2 f.bine
C2 f.bine
B2 bine
B2 bine
C2 f.bine
C2 f.bine
B2 bine
B2 bine
(*) NivelulCadruluiEuropeanComundeReferinţăPentruLimbiStrăine
Permis de conducere auto – Categoria B
COMPETENŢE ŞI APTITUDINI DE UTILIZARE
A COMPUTERULUI
O bună stăpânire a programelor Microsoft Office: Word,
PowerPoint, Excel. Utilizare a Internetului, email-ului,
blogului. Operarea bazelor de date.

15. - 15 -
D E D I C A Ţ I I
VICTOR UNTILĂ,
COLLÈGE INVISIBLE ET FAMILLE SPIRITUELLE
Hommage pour son 60e anniversaire
Qu’est-ce qu’une rencontre, une vraie? Elle est impossible,
invraisemblable, hautement improbable. Telle notre rencontre avec
Victor Untilă. Elle tient à lui et je lui dois tout ce qui suit. Qu’elle ait
pu avoir lieu tient aussi à l’ambigüité de « l’interculturel », adjectif
vite substantivé: Magie bénéfique d’un mot jeté dans la culture
hâtive contemporaine. Il transcende maintes langues et maintes
cultures. Il transite à travers les pays et réunit nombre de citoyens
étrangers. Magie maléfique d’un mot qui contient de quoi se
brouiller à jamais car il pense tout régler mais on en est loin. Le lien
qu’il propose surgit si l’on tire le mot de son ciel de fiction pour le
ramener sur terre au sein des conflits interhumains immémoriaux. De
mot à la mode, le concept devient incroyable outil d’exploration de
l’étrange aventure humaine qui s’improvise imprévisible, inquiétante.
Ce travail immense convoque à réunir leurs efforts deux hommes qui
jusque là s’ignorent mais alors se reconnaissent quand Victor Untilă
depuis l’Institut de Recherches Philologiques et Interculturelles
(ICFI) de l’Université Libre Internationale de Moldova m’invite à
penser, communiquer, débattre.
*
Deux hommes qui vivent, pensent, parlent, écrivent et, côté
défauts imputés par autrui, en ont un en commun. Dès qu’ils
touchent un mot, une idée, ils savent qu’ils sont déjà entourés d’une
véritable et heureuse meute de frères et de sœurs qui sont eux aussi
des « roseaux pensant ». Cette meute les précède, les accompagne,
les suit. Ils s’en réjouissent. Personne n’est de trop et les
contradictions sont bienvenues. Pourtant de mon côté, j’entends
constamment le même reproche. Mes écrits sont surchargés de
références d’auteurs et d’œuvres. « Qu’as-tu besoin de te cacher
derrière tous ces noms. Parle toi-même ! Mais quand, au début de la
décennie 2010-2020, je lis les appels à communication qui me
viennent de l’ICFI de l’ULIM, je vis bien qu’y contribue quelqu’un

16. - 16 -
de pire que moi, en mieux. Si le « Petit Prince » ne lâchait jamais une
question une fois qu’il l’avait trouvée, Ce Prince-ci ne la lâche
jamais avant de l’avoir présentée sous tous ses angles et selon tous
les auteurs et les œuvres qui en ont traitée. Ces appels à
communication institutionnels ne sont pas personnalisés, n’empêche,
qui peut aligner autant de titres d’œuvres et de noms d’auteurs autour
d’un thème ou d’une discipline ? En tout cas pas moi ! Lors du
colloque international de mars 2014, Ce prince présente huit sortes
de pragmatiques : philosophique, épistémologique, rhétorique-
argumentative, logico-formelle, linguistique, linguo-cognitive,
neurolinguistique, psychosociologique communicationnelle. Il leur
affecte 76 auteurs qui en plus ont droit à leurs « et cetera ». Lors du
colloque international de 2019, il présente neuf sémantiques :
logique, psychologique, cognitive, pragmatique, linguistique,
naturelle, du prototype, et des « possibles argumentatifs ». Il leur
affecte moins d’une trentaine d’auteurs. Mais tout de même, en
simplement deux colloques, on dépasse la centaine d’auteurs dont
chacun a produit plusieurs ouvrages.
*
Dans ces conditions, le mot interculturel trop plein, trop vide,
n’est pas en mesure de décourager Victor Untilă. Certes, la
conséquence en est une tâche immense. Je la vois d’abord du côté de
l’ambigüité de l’histoire mais Victor Untilă a déjà la suite du côté
des sciences humaines. Et, si elles l’étaient ! Vivre et penser sont des
entreprises inséparables hyper joyeuses, hyper sérieuses. Mais cela a
son prix, son coût, élevés. L’interculturel doit faire ses preuves
diachroniques et synchroniques: religieuses, politiques, économiques,
informationnelles. Et, en conséquence: pragmatiques, sémiotiques,
sémantiques, herméneutiques, anthropogéniques éthiques,
écologiques. Comme ça on est averti, la tâche est rude de penser et
de vivre encore en « avec-contre » et « à travers » tant de « roseaux
pensant », eux et elles, tous et toutes. Ils ne sont pas de trop, vu les
situations tragiques que les humains n’arrivent pas à comprendre, ne
disons pas à traiter, encore moins à résoudre.
*
Quand je vois Victor Untilă si respectueux de ceux qui ont
déjà travaillé avant nous, j’emprunte à Yves Winkin son heureux
terme de « collège invisible ». Il l’avait employé pour l’École de

17. - 17 -
Palo Alto. En fait, le collège invisible entier réunit tous les
responsables de la pensée rigoureuse et incarnée qui sans se
connaître personnellement œuvrent ensemble. C’est ce que, sans le
savoir, sans nous connaître, nous avons aussi commencé à faire avec
Victor Untilă. Nous étions en rencontre bien avant notre rencontre
située et datée. Fêtons cette énergie collective humaine solidaire.
Aujourd’hui, cette énergie chez Victor Untilă n’a que peu dépassé la
moitié de son parcours de vie.
*
Cette « légère » ou « lourde » différence d’âge me fait passer
du collège invisible désormais mondial au cercle plus intime, bien
qu’en absence-présence, d’une famille spirituelle élective. Une
famille « spirituelle » n’est pas une famille qui donne dans le
spiritisme ni dans l’humour (merci à lui quand même !). C’est un
groupe de personnes, le sachant ou non, qui en vient à former, même
en extériorité, une composition singulière d’esprits apparentés.
Groupe trans générationnel, allant même, à travers une polyphonie
de dates, jusqu’à jouer une famille qui serait métaphoriquement
biologique. Voyons cette « curiosité » ! Le 20e siècle commence et
avance avec Stéphane Lupasco (1900-1988). Mon année de
naissance ne remonte qu’à la grande crise économique de l’entre-
deux guerres. Et Victor Untilă naît en janvier 1961. Le chiffre
cardinal qui totalise aujourd’hui ses années rejoint presque le chiffre
ordinal de son année de naissance, la 61ème du 20e siècle. Ainsi ces
dates de hasard - 1900, 1929, 1961 - se succèdent comme en un
découpage générationnel de trente ans en trente ans. Précieuse clé
d’autant plus que l’acuité sociologique de Margaret Mead nous aide
à la voir fonctionner. À l’origine, on est dans l’intergénérationnel
« post-figuratif » des trois générations et les données se transmettent
après, en descendant des aïeux aux parents et aux enfants. Et tout
cela à partir de Lupasco. Car la pensée interculturelle n’aurait jamais
pu atteindre son étendue et sa profondeur en cours d’élaboration,
rattachant l’homme à la nature puis à la préhistoire et à l’histoire
géopolitique, s’il n’y avait pas eu la pensée hautement rigoureuse et
entière de notre ancêtre du fondamental et du significatif : Stéphane
Lupasco. Avant de relier les uni-multivers entre eux, il a d’abord
relié les pays « Roumanie, France » et les langues « roumain et
français ». Victor Untilă continue magnifiquement cela. À l’origine,

18. - 18 -
Stéphane Lupasco initie nos deux vies successives d’animal
pensant. En déployant la compréhension des contraires associés : du
cosmo-physique à l’éthique.
*
Alors, pourront arriver ces moments de la décennie 2010-2020
où l’extralucide invitation de Victor Untilă nous conduit à travailler
ensemble à « vivre et penser l’interculturel de plus d’une façon ». On
se croirait dans l’intergénérationnel « co-figuratif » à deux
générations : « père » et « fils ». Erreur, nous sommes bien chez
Margaret Mead mais dans l’intergénérationnel « pré-figuratif ». En
effet, le travail que j’effectue est à chaque fois préfiguré par chaque
nouvelle orientation de recherche décidée à l’ICFI de l’Ulim. C’est
elle qui initie les étapes successives de la relation transdisciplinaire à
l’interculturel : histoire, sémiotique, pragmatique, herméneutique,
sémantique et mondialité éthique. Victor Untilă y a toute sa part !
Moi, je ne fais en réalité que lui emboîter le pas.
*
Celui qui vient après, le dernier arrivé de la nouvelle
génération, Victor Untilă, est en fait celui qui vient avant et transmet
la culture nouvelle. Grâce à lui, les personnes comme moi de la
génération antérieure s’initient à la nouvelle culture interculturelle
advenue. Et je n’aurais certainement pas écrit L’homme antagoniste
(2016) sans les fécondes années de travail avec l’ICFI de l’Ulim et
Victor Untilă. À preuve la maestria avec laquelle il traduit et publie
en roumain « L’homme antagoniste » et « La science est-elle née en
Occident ? Une étude de l’œuvre de David Cosandey ».
*
Pour ce jour du 60e anniversaire de Victor Untilă, laissons
encore parler les dates dans l’esprit ludique de notre métaphore
familiale. Certes, Stéphane Lupasco prime pour ses deux
« descendants » spirituels, Victor et moi. Cependant, le « fils » lors
de ses 20 ans (ce n’est que moi !) ne lit d’abord qu’Edgar Morin qui,
à la fin des années quarante du 20e siècle a déjà publié un texte de
Lupasco dans « Arguments ». Mais « Les trois matières » (énergies)
de Lupasco ne paraissent qu’en 1960. Et, moi le « fils », déjà marqué
par Edgar Morin en premier, écrit et publie finalement en 2010 sa
reconnaissance dans « Déjouer l’inhumain. Avec Edgar Morin ».
Tandis que le « petit-fils » (vous reconnaissez le jeune Victor Untilă)

19. - 19 -
rattrape le temps. Sur Lupasco, il écrit de nombreux articles et son
livre décisif en 2015 : « Ștefan Lupașcu și filosofia
contradictoriului ». Mais on y rencontrera sa traduction d’un long
passage d’Edgar Morin. En 2016, il écrit d’ailleurs: « Complexité de
la traduction et traduction de la complexité. Traduire Edgar Morin ».
Bref, que de liens en correspondance enchevêtrée ont eu tout le
temps de se constituer.
*
Ce que personnellement nous devons aujourd’hui à Victor
Untilă est incommensurable et notre métaphore familiale tente de le
dire. Pour ce jour anniversaire de sa soixantième année nous
souhaitons lui dédier, avec humilité, notre récent écrit, pas encore
publié : « L’Esprit Möbius. La composition des opposés » qui lui doit
infiniment. C’est avec une joie profonde que nous lui souhaitons ce
vif 60e anniversaire au cœur des tragédies, des espoirs, des
renaissances. « Soixante ans » : c’est la jeunesse aujourd’hui ! Et,
toujours, celle de l’éternel enfant néotène que Victor Untilă ne cesse
d’être…
*
Bibliographie
Untilă V. La culture à l’épreuve de la (non)contradiction. Une
nanographie trialectique de la condition humaine. In : La
Francopolyphonie N7/2012, vol. 1, p. 23-37. (Categoria B).
Untilă V. Horizons linguistiques et traductologiques d’une sémio-
logique situationnelle. In : La Francopolyphonie N8/2013, vol. 1, p. 55-67,
0,8 c.a (Categoria B).
Untilă V. Les assises herméneutiques du connaître. Une
dialectométhodologie trialectique de la connaissance. In : La
Francopolyphonie N10/2015, vol. 2, p. 53-65, 0,8 c.a (Categoria B).
Untilă V. 2015. Ștefan Lupașcu și filosofia contradictoriului – O
radiografie a contradicției. téphane Lupasco et la philosophie du
contradictoire – Une radiographie de la contradiction București: Editura
Fundației România de mâine, 228 p. Cf. Untilă V. : Traducere din limba
franceză - Morin E. « Logică și contradicție » p. 125-152.
Untilă V. 2016, 1/2 (10e année, n° 37-38) « Complexité de la
traduction et traduction de la « complexité ». Traduire Edgar
Morin, Intertext n° 1/2, Chișinău : ULIM, p. 20-30.

20. - 20 -
Untilă V. 2017, 1-2 (11e année, n° 41-42) « La systémologie de
Stéphane Lupasco. La propension vers une rationalité transdisciplinaire
complexe et ouverte », Intertext n° 1/2, Chișinău : ULIM, 60-75.
Untilă V. 2017. Traducere din limba franceză: Omul Antagonist.
Bucuresti: Ed. F. Romania de Mâine – Jacques Demorgon. 2016. L’homme
antagoniste. Paris : Economica.
Untilă Victor. Anthropogénie des langues-cultures (Henri Van Lier).
Approche, théorie et/ou paradigme ? In : Intertext, N1-2, 2018, p.
31-52 ou: www.anthropogenie.com ›articles>
Untilă V. 2019. Traducere din limba franceză: Știința s-a născut
în Occident? Iasi: Editura Cartea Românească Educațional – Jacques
Demorgon, Étienne Klein. 2018. Les secrets de l'oeuvre de David
Cosandey. Déploiement de la connaissance. Destin des humains. Alger: El
Borhane.
Jacques DEMORGON,
Philosophe, Sociologue,
Professeur des Universités Bordeaux, Reims, Paris ;
Expert ENA, Entreprises, UNESCO, France.

21. - 21 -
VICTOR UNTILĂ: MARCA RIGORII SISTEMICE
Am obiceiul să păstrez referatele tezelor de doctorat, astfel l-am
regăsit și pe cel al colegului Victor Untilă cu incitantul titlu „Ștefan
Lupașcu și filosofia contradictoriului”. Îmi luasem doctoratul la
Universitatea „Al.I. Cuza”, unde Lupașcu devenise un nume de
referință, grație Fundației care îi purta numele și interesului școlii ieșene
pentru acest filosof francez de origine română care a deschis orizonturi
noi gândirii europene. Autoreferatul lucrării începea cu întrebări care
vădeau anvergura demersului întreprins: „Care sunt posibilitățile unui
demers filosofic atunci când rațiunea își sfidează propriile limite? Care
este statutul și misiunea unei filosofii postevenimențiale? Până la ce
intensitate a contradicției înaintează gândirea?”. Iar constatarea care
urma proiecta un demers care i-a unit pe cel investigat cu autorul într-un
demers cu miză provocătoare: „Istoria filosofiei sec. XX și opera
filosofică a gânditorului numit ne-a convins că deseori faimoasa căutare
de sens în filosofie este inseparabilă de punerea în discuție a sensului
deja stabilit, și că contrariul unui adevăr profund poate fi nu o eroare,
dar un adevăr contrar”. Acest postulat mă ducea cu gândul la H.-G.
Gadamer, tradus și el în acea perioadă a revalorificării marilor texte,
care făcea trimitere la o regulă hermeneutică asemănătoare: „Este de
ajuns să spunem că, dacă în genere se înțelege, se înțelege altfel”.
Prin teza de doctorat care l-a consacrat, dar și studiile savante
care au succedat constant și cu perseverență, Victor Untilă a devenit un
nume distinct în piramida elitei universitare. Biografia sa intelectuală s-a
constituit progresiv prin traseul de gânditor critic care s-a impus în
mediul academic românesc și francofon prin cercetările sale de marcă
distinctă.
Format la școala gândirii ilustrului filosof Ștefan Lupașcu, a
rămas fidel spiritului sistematizant, deschis spre noi sfere de interes pe
care le-a înglobat în complexa sa viziune. Plecând de la principiul
antagonismului și logica energiei ca axiomatică, Ștefan Lupașcu postula
cauzalitatea antagonismului ca o teorie universal valabilă: „Orice fapt,
orice eveniment, orice existent, în universul nostru energetic în care
orice lucru se reduce la energie, sunt actualizări, treceri (...) de la o
anumită stare de potențialitate, la o anumită stare de actualizare. (....)
orice cauză este nu numai o actualizare, ci atrage ca efect o
potențializare antagonistă.” (Ștefan Lupașcu, „Omul și cele trei etici ale

22. - 22 -
sale”, Iași. Ed. „Stefan Lupașcu”, 1999, p. 21) Conceptul de „Logică
dinamică a contradictoriului” (titlu emblematic a unei selecții sugestive
și traduceri în limba română din lucrările filosofului, apărută în 1982)
constituie aportul novator al principiului esențial al gândirii lupasciene și
punctul de pornire al investigației doctorale a lui Victor Untilă „Ștefan
Lupașcu și filosofia contradictoriului”, susținută la Institutul de filosofie,
sociologie și drept din cadrul Academiei de Științe a Moldovei în 2001,
prin care își propunea „explicitarea și reconsiderarea modului de gândire
lupascian în contextul filosofiei și științei contemporane, conturând
explicit modelul teoretic unitar al sistemului său filosofic”.
Argumentând ideea că logica modernistă, postevenimențială lupasciană
ar fi produsul situației de conflict, de ruptură epistemologică între modul
clasic de înțelegere și logicile insurgente de la începutul sec. XX, Victor
Untilă va circumscrie problematica unui cadru universal în căutarea
identității comune a lui homo sapiens: „Cum depășim antagonismul
voințelor și rivalităților, imanente și inseparabile naturii umane, în
condițiile proceselor de integrare și globalizare?”.
Câteva postulate ale ilustrului filozof, venind din nevoia de tot
mai multă rigoare formală, vor fi determinante pentru lucrările de viitor
ale lui Victor Untilă. Pe urmele reputatului filozof, Victor Untilă a adus
în prim-planul controversei contradicțiilor sinteza (dar nu hegeliană!
constatatând depășirea dicotomiilor tradiționale pin postularea trilogității
și a metodologiei tripolare lupasciene a cunoașterii și acțiunii asupra
lumii, care a permis noi „orchestrări” epistemice în logică, ontologie,
sistemologie, structurologie, dialectometodologie, dezvoltându-le
ulterior în consens cu alți eminenți gânditori: teză-antiteză-sinteză
(Hegel), realitate-simbolism-imaginar (Auroux), identitate-alteritate-
interitate (Demorgon), corp-rațiune-cultură (Sebeok) sau altele, care își
au fundamentul în trilogia Spațiu, Timp, Societate. În căutarea condiției
noncontradictorii a culturilor, Victor Untilă operează modelizări
conceptuale trialectice ale (inter)culturalității, care includ analize ale
sistemelor filosofice ale unor importanți gânditori ca Raul-Fornet
Betancour, Raimon Panikkar, Edgar Morin, Jacques Demorgon.
Viziunea structurii ternare universale este o viziune a unității
lumii, bazată pe înlănțuirea indefinită a contradicțiilor, fiind completată
de structuri/logici duale, cuadruple, pentade, hexade sau altele (v. P.
Ioan, J. Demorgon). Victor Untilă a aplicat trialectica la surprinderea
articulațiilor și interferențelor elementelor diverselor sfere categoriale,

23. - 23 -
cum ar fi fenomenologia limbă-cultură; filosofia (in)diferențelor
culturale; radiografia unității în pluralitate; dia-logosul (inter)cultural;
pluralism și plurivers ș.a.
Explozia conceptelor, noțiunilor și instrumentarului nou
întotdeauna impresionează în lucrările sale, racordarea la relieful valoric
denotă o viziune panoramică și o situare permanentă în actualitatea
științifică. Grație receptivității la nou, Victor Untilă contribuie la
punerea în circulație a reputaților filosofi pe care i-a tradus: Jacques
Demorgon L’Homme antagoniste; Paris: Economica, 2016/ „Omul
antagonist” (trad.V.Untilă), /București: România de Mâine, 2017),
Jacques Demorgon, Etienne Klein, La science est-elle née en Occident?
Alger: El Borhane, 2018/ Jacques Demorgon, Etienne Klein, Știința s-a
născut în Occident? Iași: Ed. Cartea Românească Educațional, 2019,
studii de Edgar Morin ș.a. Or, traducerea textelor filosofice presupune o
specializare dublă de filosof și de lingvist terminolog și traductolog, care
cunoaște subtilitățile limbajului filosofic și propune neologisme
adecvate.
Victor Untilă subliniază că „filosoful Lupașcu este singurul care a
îndrăznit să modeleze din contradicție o lege de invarianță (dinamismul
contradictoriu energetist), permițând în principiu prin această lege
unificarea diferitor domenii ale cunoașterii”. În acest sens, strategiile
savantului au prefigurat orizontul zilei de azi, care impune dezvoltarea
științei prin modele diferite: aprofundarea domeniilor ca atare, dar și
interacțiunea științelor soft/uman(itar)e cu cele hard/exacte. O
caracteristică a studiilor dezvoltate în ultimul timp de cercetătorul Victor
Untilă este problematizarea subiectelor pe care le-a luat în discuție, cu
spirit critic, explicații și conexiuni ample cu alte domenii. Emergența
altor paradigme, ca energia, structura, sistemul aduc sub aceeași
umbrelă a filosofiei discipline reale și umaniste. Ceea ce este de apreciat
în mod aparte, este dinamica marilor schimbări de paradigmă și
tranzitările interdisciplinare pe care le sistematizează Victor Untilă,
pentru a analiza tabloul polifonic civilizațional modificat în secolul
globalizării. Pe urmele lui Ferdinand de Saussure, care considera
sistemul ca o totalitate organizată, constituită de elemente solidare
neputând fi definite decât unele în raport cu altele în funcție de locul în
totalitate, Victor Untilă se înscrie în tradiția sistemicii, una dintre noile
metodici de (inter)relaționare și (auto)organizare a structurilor.

24. - 24 -
Profesorul Victor Untilă a avut întotdeauna o activitate didactică
și programe consistente, cursuri și cerințe foarte pedant puse la punct, în
spiritul disciplinei germane. Universitarul Victor Untilă se asociază cu o
nouă înțelegere a ceea ce este astăzi o instituție de învățământ: „Prin
universitate modernă înțeleg acea universitate al cărei model european
s-a impus, după o istorie medievală bogată, a devenit „clasică”de două
secole, în statele de tip democratic. Această universitate pretinde, și ar
trebui să recunoască în principiu, dincolo de ceea ce se cheamă libertate
academică, libertatea necondiționată de a pune întrebări și a face
propuneri, adică, mai mult, dreptul de a spune public tot ceea ce pretinde
cercetare, cunoaștere și gândire a adevărului” (J. Derrida, „Universitatea
necondiționată” Secolul 21. Universitatea. nr. 10-11-12, 2003, p. 69-70).
Cu riscul de a nu fi înțeles, de a nu fi lăsat mult loc prieteniilor, Victor
Untilă și-a păstrat o structură academică intransigentă. Sobru în discurs
și în comportament, nu a căutat favoruri cu prețul încălcării propriilor
viziuni. Chiar dacă contextul nefavorabil al spațiului în care s-a născut
nu i-a favorizat o poziție în vreo universitate occidentală, studiile lui
Victor Untilă au fost apreciate, publicate și citate de ilustre personalități,
cum ar fi Jacques Demorgon, Petru Ioan, Alexandru Roșca și mulți alții.
Eterogeneitatea mediilor, pe care le-a traversat în diferite spații
geoculturale, profilează o curiozitate și aptitudine de a se implica și
contribui la diverse domenii socio-culturale și educaționale din țară și de
peste hotare. Domeniul însă care l-a consacrat a fost știința.
Știința este spațiul de libertate necondiționată de a pune întrebări/
a înainta ipoteze/ a face propuneri / a căuta și găsi soluții. Ea pretinde
dreptul de a spune public tot ceea ce comportă cunoașterea adevărului.
Cercetarea reprezintă zona activă a ştiinţei, rolul societal al căreia rezidă
în trecerea de la „inteligența cognitivă” la „inteligența multiplă”.
Mișcându-se într-un spaţiul al controverselor, știința intervine în
actualitate ca model de gândire paradigmatică inovativă și rezultantă a
circuitelor cunoașterii care investighează neofactori. Anvergura intrării
într-o nouă etapă a societății mondiale necesită și adaptarea creativă a
comunității academice la schimbările iminente ale domeniilor.
Cercetarea răspunde noilor provocări prin căutarea soluțiilor inovative la
problemele de actualitate prin mai multe modalități: disponibilitatea
globală a surselor științifice, configurarea domeniilor prioritare, sinergia
eforturilor transdisciplinare, convergența tehnologică a resurselor,
crearea noilor grupuri de cercetători etc.

25. - 25 -
Un astfel de grup de cercetare a fost creat la ULIM prin
deschiderea în 2006 a Institutului de Cercetări Filologice și
Interculturale, al cărui Director adjunct Domnia Sa a fost numit în 2011.
Consider că o alegere mai bună nu ar fi putut exista, Victor Untilă fiind,
prin esența sa intrinsecă, un cercetător de anvergură. Misiunea
institutului a fost de a da un sens și de a furniza cadrul interpretativ
fenomenelor/evenimentelor din domeniul filologiei, educației și culturii
în funcție de ideile de referință ale timpului. Pentru filologul Victor
Untilă filosofia a devenit o formă de cunoaștere, un rezervor conceptual
și un set de instrumente. S-a reușit astfel o reînscriere a reflexiei
filologice în sisteme și construcții filosofice mai ample, ajungând la
implicații teoretice revelatoare. Între filosofie și lingvistică, cercetările
sale structurează marile interogații ale contemporaneității. În acest
demers teoretico-praxiologic Victor Untilă a dezvoltat proiecte și
colaborări prețioase, a elaborat argumente sofisticate pentru
manifestările științifice internaționale, a mobilizat tinerii în descoperirea
aventurii cunoașterii. De remarcat relațiile de colaborare care leagă pe
unul dintre cei mai mari filozofi contemporani europeni Jacques
Demorgon cu universitatea ULIM, unde distinsul filosof a fost onorat cu
titlul de Doctor Honoris Causa, la propunerea domnului Victor Untilă,
pe care ilustrul filosof francez l-a apreciat și l-a citat în mai multe
rânduri în lucrările sale.
Cercetările întreprinse de „gânditorul organic” Victor Untilă
demonstrează influența tot mai semnificativă a subiectului asupra
obiectului investigat, procesul cunoașterii purtând tot mai mult amprenta
subiectului care cunoaște, a „subiectum-ului privilegiat” (M. Heidegger),
care se asociază cu certitudine cu o operă „plurală” coerentă și unică.
Forța creativă și cultura de calitate a Domniei Sale constituie însemnele
verticalității și demnității academice.
Cu ocazia frumoasei aniversări, dorim ca asumarea distincției să-i
caracterizeze în continuare demersurile alternative și performanțele.
Mulți ani înainte!
Aleasă prețuire,
Elena PRUS, prof. univ. dr. hab., Om emerit,
Prorector pentru Proiecte ULIM

26. - 26 -
FILOSOFUL-LINGVIST VICTOR UNTILĂ
ȘI ÎNSEMNĂTATEA FILOSOFIEI CONTRADICTORIULUI
ÎN COGNIȚIE
Intelectual, filosof, mediator lingvistic și cultural,
traducător/interpret poliglot, Victor Untilă este universitarul care a
beneficiat de aliajul unei educații filologice, formări filosofice,
pedagogii interdisciplinare și a unei experiențe profesionale
plurivectoriale. Doctor în filosofie (2001), conferențiar universitar
(2014), Victor Untilă este implicat în activități didactice, de cercetare,
management cercetare și activitate editorială universitară.
Dacă aș schița o „fișă” academică și socioprofesională a
colegului Victor Untilă, atunci aș păstra următoarele idei directoare,
ca puncte de pornire spre o eventuală deschidere descriptiv-
portretistă: cuvinte, noțiuni, concepte, termeni, sintagme care ar
desemna punctele cardinale ale unui parcurs socioprofesional. Să
începem cu următoarea constatare: dincolo de domeniile de interes
științific, cumulate într-un spectru larg și generos (filosofia
limbajului, semiotică, hermeneutică, lexicologie, traductologie,
istoria filosofiei, filosofia culturii, antropologie), se situează o
individualitate academică a cărei voce, fără a recurge la vociferare
gratuită sau pamfletistă, demonstrează atitudine și verticalitate.
Cuvintele care-i anunță persoana ar fi: rigoare, consistență, tăcere.
Noțiunile care-l reprezintă în comunitate: nonconformist, sagace,
justițiar, tranșant.
Conceptele-far care ar putea să reprezinte esența filosofică a
lingvistului: cunoaştere complexă, sistemică şi integrală.
Termenii de reper care vădesc natura filosofică a lingvistului-
traducător: limbi-culturi, semiotică lingvoculturală, hermeneutică
interculturală, traductologie transdisciplinară şi antropogenică drept
urmare a unei „dialectici de manifestare a Fiinţei şi/sau ființei” .
Sintagmele epistemice ale cercetătorului Victor Untilă:
filosofia logicului, logica filosoficului, filosofia contradictoriului,
filosofia și contradicția, dialectometodologia, trialectică, dialectica
ontologică, sociologică și axiologică, filosofia și interculturalitatea.
Însemnul profesional: gândire filosofică, viziune complexă şi
integrală, cogniție inter-/transculturală, demers transdisciplinar,
comparatism şi contrastivitate interlinguală.

27. - 27 -
Domeniul de bază profund interconectat în lucrările sale
rămâne, după cum putem constata, filosofia lingvistică, iar
perspectivele asociate, deși multiple, pot fi identificate într-un lanț
logic care le include de la cea pragmatică, semiotică, semantică,
hermeneutică până la cele culturale, de antropogenie etică și ecologie
culturală. Problemele magistrale ale cunoașterii umanității − creier-
limbă-cultură-civilizație − sunt proiectate și decorticate în lucrările
sale, pe care le semnează ca autor (de manuscrise, articole, eseuri), le
traduce (traduceri științifice, literare, specializate) sau le coordonează
ca redactor (redactor și redactor-șef plurilingv).
Cu seriozitate științifică și probitate intelectuală, tratează
subiecte majore care repun implicit în discuție conflictele interumane
immemoriale, atât de caracteristice și pentru cultura contemporană.
Aici ne referim la abordările istorice (istoria filosofiei, istoriografie),
semiotico-pragmatice, semantice, traductologice și deontologice. De
multe ori deja, în texte omagiale sau în mesaje conferențiare, a fost
remarcată relația pertinentă a transdisciplinarului cu interculturalul
pe care profesorul Untilă își construiește tezele demersului științific.
Discipol „prin corespondență” al integralismului lui Eugen
Coșeriu, Victor Untilă este un cercetător cu inspiraţie fondată pentru
marii predecesorii, Paul Ricoeur, Ludwig Josef Johann Wittgenstein,
Noam Chomsky, Georges Dumézil, Umberto Eco, Friedrich Ludwig
Gottlob Frege, W.V. Quine, Hilary Putnam, ș.a. Teoreticieni reputați
în domeniile filosofiei limbajului și gândirii sistemice, complexe şi
integrale, precum Edgar Morin, Ken Wilber, Raimon Panikkar,
Fornet-Betancourt, Jacques Demorgon, Petru Ioan, Denis Duclos ș.a.,
au fost citiți, studiați și citați pentru teoriile sistemice pe care
doctorul în filosofie Untilă le re-pune în valoare în lucrările sale.
Caută și cercetează minuțios, trecând în revistă nume reputate și
clarificări epistemologice pentru a interveni cu explicații
gnoseologice, scheme și diagrame interdisciplinare aplicative și
repere lingvoculturale interpretative concludente.
Așadar, acesta ar fi răspunsul la întrebarea, rostită sau tacită,
cum reușește autorul Victor Untilă să integreze zonele reputate ale
filosofiei limbajului, în particular, și ale filosofiei discursului
științific, în general.
Argumentele pe care le elaborează pentru colocviile
instituționale și apelurile pa care le lansează la nivel internnațional

28. - 28 -
sunt elevate și docte, iar tematicile propuse sunt consistente,
profunde, antrenând în dezbaterea acestora nume de talie
internaţională. Problemele pe care le tratează se demarcă prin
amplitudine teoretică și complexitate analitică, cu incursiuni
interdisciplinare și demersuri deliberative pluridisciplinare şi
polifonice. Observăm în articolele dumnealui linii epistemologice
clare și repere teoretico-metodologice distincte, preponderent axate
pe filosofia sistemică a conjuncţiei (in)diferențelor culurale.
Cu titlu de exemplu, vom invoca aspectele identitare, identitar-
lingvistice, etnice, sociale, politice, religioase, etc. care nu lipsesc
nici ele din analiza textuală a cercetătorului, fiind tratate de filosoful
Untilă pe dimensiunea dialecticii sociologice și axiologice, ca vectori
aparținând lumii valorilor. De aceea aceste subiecte complexe și
delicate, uneori dedublate, vor fi metodic asimilate de
dialectometodologia cognitivă (Cf. Victor Untilă, Ștefan Lupașcu și
filosofia contradictoriului - o radiografie a contradicției Editura
Fundației „România de Mâine”, București, 2015) al cărui
instrumentar solicită o detașare de obiectul cunoașterii și o
transcendere a subiectului cunoscător. Respectiv, acestea sunt
examinate în concordanță cu filosofia filosofiei lupașciene prin
metoda contradictoriului care admite complementaritatea paradigmei
limbă-cultură ca o alternativă a condiției culturale /
lingvistice/axiologice și ca modalități de manifestare, existență, co-
existență și reprezentare ale condiției umane.
Este un gânditor care caută răspunsuri filosofice în epoca
mondializării, care scrutează determinațiile plurale ale omului
neotenic (adaptativ) contemporan în era digitală: locul în spațiu și
timp, limba și limbile în și între culturi, religia și confesiunile în
monolog sau dialog, identitatea națională, culturală, lingvistică, de
grup, regională și identitățile versus individualitatea, numele, clasa
socială și biografia de la dat la devenire, etc.
Riguros în tactici, tranșant în fața falsului, pedagogul Victor
Untilă nu va tolera neadevărul și va dejuca manipularea voită sau cea
din indiferență sau neglijență. Va spune sus și tare ce nu
funcționează, va semnala eroarea, va descuraja mimarea învățării și
va penaliza evaluarea formală a celor care nu au o motivație
autentică, a celor care nu au înțeles că se învață pentru sine și pentru
o viață de calitate, nu pentru o anti-performanță cu note-aici-acum.

29. - 29 -
Ca director al Institutului de Cercetări filologice și interculturale,
ULIM (director: 2016-2020, vice-director: 2011-2016) și
redactor/redactor-şef la două reviste cu colegii internaționale și
comitete științifice multinaționale și plurilingve, cu referire la
Francopolyphonie ULIM și Intertext ULIM, și-a demonstrat constant
competențele socioprofesionale: exigent, independent, rectiliniu,
erudit, ponderat, imparțial. Nu va fi aliatul minciunii în viața reală și
nu va suporta demersul pseudoștiințific în spațiile editoriale pe care
le gestionează cu o dexteritate consacrată. De ani buni stă „la staja”
standardelor de calitate ale revistelor științifice susmenționate. Cu
toate acestea, nu este adeptul extremelor. Știe să aleagă calea de
mijloc și să ajungă la compromis, după caz și în funcție de fiecare
situație luată în parte. Avizat și rațional, știe să depisteze clasificările
influențate de „extremisme și reducționisme”, în special „identitare”,
pe care le declară ca fiind condiționate de criterii
etnice/naționale/lingvistice (sau etno-culturale, etno-lingvistice) și pe
care le scanează prin referințe de autoritate, în special prin „filosofia
(in)diferențelor culturale” pe care le developează prin prisma
„noul[ui] modus vivendi” al „interităţii umane” (J. Demorgon) şi
condiţiei sale neotenice perpetue.
Este un practician al filosofiei gândirii. Cu titlu de argument,
amintim că profesorul Untilă este în elementul său atunci când
conferențiază pe subiecte înnodate (cu gândul la filosofia
contradictoriului) lingvocultural și filosofic, pe care le pune în
lumina deliberativă a pragmaticii, hermeneuticii, semioticii și
antropogenezei, ca să le numim, destul de arbitrar de altfel, doar pe
acestea și ca să nu uităm să menționăm că orice clarificare trece prin
filtrul unui dublu principiu al complexității. Această complexitate a
gândirii și analizei, expuse/sonorizate sau scrise, va fi în interacțiune
(inter)disciplinară permanentă cu orizonturile ontologice, sociologice,
axiologice și deontologice pe care autorul le stăpânește enciclopedic.
Prin urmare, conferențiarul Victor Untilă jubilează în cadrul
manifestărilor științifice unde poate să-și prezinte argumentările
conceptuale, poate să-și exemplifice preocupările metodologice și
epistemologice și poate să denunțe fără rețineri carențele proceselor
și sistemelor, în speță a procesului educațional; carențe care provin,
în mare parte, inclusiv din necunoașterea filosofiei și principiilor sale
primordiale.

30. - 30 -
În cadrul forumurilor, precum o face și în aulele de curs,
profesorul Untilă vede o oportunitate de a mobiliza studenţii și de a-i
scoate din inerția proceselor rutinare pe toți actorii educaționali, cu
intervenții pe teme mari, cu finalitate precisă: de a motiva noile
generații să insiste asupra laturii educațional-formative a filosofiei și
a oricărei discipline curriculare.
Iată de ce profesorul Victor Untilă își dorește ca filosofia să fie
o disciplină, probabil obligatorie, în programele preuniversitare și
universitare, întrucât este convins, convingere pe care o împărtășim
plenar, că filosofia este calea inconturnabilă de cunoaștere a lumii și
de formare a caracterelor, alias personalităților socioprofesionale,
pentru toate sferele de activitate și dezvoltare durabilă.
La mulți ani, domnule profesor Victor Untilă!
P.S.: Și totul este, în fond, despre cogniție. Și toate eforturile,
științifice și socioprofesionale ale filosofilor și lingviștilor (dacă-i
invocăm reprezentativ și contextual doar pe aceștia), sunt investite în
filosofia cunoașterii.
Carolina DODU-SAVCA, conf.univ., dr.,
Decan Facultatea de Litere, ULIM

31. - 31 -
LETTRE DE FÉLICITATIONS
À Monsieur Victor Untilă,
Par cette lettre, nous tenons à vous remercier pour le soutien
dont vous avez fait preuve à notre égard en matières étudiées tout au
long de ces années universitaires. La passion pour votre travail est
contagieuse! C est avec un réel plaisir que nous sommes venus
assister à tous vos cours. Vous êtes le professeur qui a réussi à nous
inspirer, à donner confiance en nous et en l avenir mais aussi qui a
réussi à nous donner l envie d apprendre. Merci de nous avoir montré
les clés du succès: croire en soi et en ses capacités et toujours tenter
de se dépasser. Vous êtes la personne qui a contribué à la formation
de notre caractère professionnel.
Il est très important de mentionner qu'à côté de la confiance en
soi, c’est vous qui nous a guidé vers l’habitude de chercher, de
s’informer, d’avoir le désir de faire un bon travail avant de donner,
par exemple, une bonne traduction, une bonne analyse ou une
dissertation, parce que c’est la seule façon de faire preuve de
professionnalisme et de capacité de maîtriser le français.
On peut se poser la question “Est-il si difficile d'étudier une langue
tout seul?” La réponse pourrait être négative. Mais pour devenir un
professionnel, il faut écouter un professeur qui inspire, qui donne des
conseils, qui aime son travail et, bien sûr, il faut mettre en œuvre ce
qui a été dit par l'enseignant.
Merci pour votre amitié, vos conseils et votre dévouement
total. Nous avons toujours apprécié votre patience et votre énergie
dont vous avez montré pendant les cours. Nos remerciements
sincères aussi pour la liberté que vous nous avez donnée, car elle
nous a encouragé à nous perfectionner en tant que personnalités, et la
leçon la plus importante que nous ayons apprise de vous est que la
persévérance surmonte tout obstacle. Grâce à vos conseils avisés et
vos critiques perspicaces, nous avons commencé par de petits pas
pour découvrir ce qui définit le professionnalisme. Vous êtes devenu
pour nous un véritable modèle de valeurs et d'inspiration, un modèle
de créativité et de constructivisme, un professeur louable, avec un
sens exquis d’intelligence et d’esprit. En plus de notre immense

32. - 32 -
gratitude, nous vous souhaitons de nombreuses années d'activité
réussie, de prospérité dans la vie et de santé durable.
Nous vous souhaitons le meilleur, parce que vous avez
consacré plusieurs années de votre vie aux étudiants de l'ULIM. Tous
ceux qui sont venus apprendre avec vous ont été sincèrement appelés
vos enfants. Chaque jour, en entrant dans la salle de classe, vous
l'avez remplie de soleil et de soins, et nos jours - de rêves et de
découvertes, de petits succès et de grandes victoires. Vous nous avez
aidés à être responsables de nos actions dans la vie. Notre gratitude
est immense! Après tout, il n'y a aucune mesure de bonté, d'amour et
de sagesse que vous nous avez donnée. Nous voulons ajouter la
pensée que les plus grandes leçons ne sont pas tirées d’un livre mais
d’un enseignant tel que vous, le menuisier choisit les plus bons bois,
mais vous, vous monsieur choisissez les plus bons mots! Merci
d’avoir pris le temps de nous aider au cours de notre formation et de
nous avoir toujours accompagné dans la maîtrise de nos
connaissances. Vos cours ainsi que votre aide ont été inestimables et
nous ont permis de faire beaucoup de progrès en traduction. Votre
pédagogie et votre patience ont rendu les leçons fascinantes. Nous
sommes sincèrement reconnaissants pour tout ce que vous avez fait
et nous vous souhaitons une bonne continuation pédagogique.
Avec les meilleurs vœux pour le bel anniversaire,
les étudiants en III année Licence, janvier 2021

33. - 33 -
PERSONALIA (OMAGII ȘI SINTEZE)
VICTOR UNTILĂ: DE LA REALITATEA OBSERVABILĂ
PÂNĂ LA (RE)CUCERIREA REALITĂȚII ABSOLUTE
E UN PARCURS LUNG AL LOGOSULUI
Aniversarea vârstei de împliniri majore a colegului, filosofului,
lingvistului și cercetătorului Victor Untilă (23.01.1961) ne oferă un fericit
prilej pentru a face un crochiu-medalion de gânduri și sentimente alese pe
care le nutrimfață de acest intelectual.
Absolvent al Facultății Limbi și Literaturi Străine a Universității de
Stat din Moldova (1983), al studiilor doctorale la Institutul de Filosofie,
Socilogie și Drept al Academiei de Științe a Moldovei (2001), ascendența
Domniei sale s-a afirmat exponențial de-a lungul unui parcurs intelectual
exemplar: profesor de limbă și literatură franceză în sistemul preuniversitar cu
gradul didactic preuniversitar superior, inspector școlar (1983-1987), în
misiunea de secretar-traducător la Ambasada ex-URSS în R. Angola (1988-
1990), responsabil al Antenei Alianței Franceze de la Cahul, mediator
lingvistic-cultural, traducător la Milano (2004-2007). Această deschidere
interculturală și interdisciplinară i-a cultivat gustul pentru aventura spiritului.
Format pe o dublă dimensiune complementară – filologie și filosofie,
dl Victor Untilă știe să orchestreze aceste opțiuni, exprimate dintru început, în
plan de cercetare științifică. Analizele sale remarcabile denotă, mai întâi de
toate, o excelentă pregătire „clasică”, care ține de studiul doctoral exemplar pe
care l-a făcut despre teoria contradictoriului a ilustrului filozof francez de
origine română Ștefan Lupașcu. De acum încolo Victor Untilă va căuta
raspunsuri la întrebările constant prezente în gândirea filosofică a tuturor
timpurilor și cu precădere a contemporaneității: „Care sunt posibilitățile unui
demers filosofic atunci cînd rațiunea își sfideaază propriile limite? Care este
statutul și misiunea unei filosofii postevenimențiale? Până la ce intensitate a
contradicției înaintează gândirea?” Lărgind orizontul de semnificare și
valorizare lupascian, dl Victor Untilă va aduce în anii ce au urmat studiului
său doctoral contribuții importante care vor apărea în volumul „Ștefan
Lupașcu și filosofia contradictoriului. O radografie a contradicției”, recent
apărută la București (2015) la prestigioasa editură a Fundației „România de
Mâine” și vor aduce o extensie calitativă subiectului tratat. Orientat pe
interogațiile supreme ale actualității, filozoful-lingvist va completa demersul

34. - 34 -
lupascian cu un demers hermeneutic integrator și polivalent. Pe aceste
fundamente vin ulterior să se construiască sinteze despre limbă-cultură,
civilizație, umanitate, studii polifonice de largă respirație epistemologică și
gnoseologică. Demersul cercetătorului Victor Untilă vine în consens cu
înnoirea demersului filosofic contemporan la etapa postmodernă/postistorică,
cu multiplele lui arii de aplicare în reconstrucția teoretico-metodologică
modernă a domeniilor.
Actualmente dl Victor Untilă este Director al Institutului de Cercetări
Filologice și Interculturale, ULIM, conferențiar universitar, titular de cursuri
„dure” – Semiotica, Metodologia și etica cercetării științifice, Traducerea
literară. Marcat de această plusvaloare formativă, reușește, profilând noi
deschideri de cercetare și strategii novatoare de predare/învățare. Dl Victor
Untilă este și redator-șef a revistelor științifice „La Francopolyphonie” și
„Intertext” (categoria B), coordonator științific a edițiilor instituționale, iar
stilul său inconfundabil stă la baza Argumentelor Colocviului Internațional
„La Francopolyphonie”, edițiile 2012-2019 (vezi site: icfi.ulim.md).
Satisfacția interioară pe care ne-a dăruit-o fără recompensă colegul
nostru Victor Untilă ține de prestația, exigența și versatilitatea textului său
scris și oral, de comunicarea profesională și interpersonală. Competența,
profunzimea metodologică și epistemologică îl face demn de Școlile elvețiană
ori pragheză, franceză ori americană, iar corespondența virtuală și reală îl
pune în dialog cu marele spirite ale contemporaneității (Edgar Morin, Jacques
Demorgon ș.a).
Original în gândire, distanțat de tot ce e banal și mediocru, ambițios,
netolerant față de pseudoalfabetism și indiferența perfidă a contemporanului,
nerăsfățat de soartă, patriot al acestei limbi și al acestui pământ -pe toate le are
pentru a avansa în secolul XXI și Mileniul Vărsătorului care îi va aparține cu
siguranță, Domnia Sa fiind unVărsător prin excelență.
Elena PRUS, dr. hab. , prof. univ., ULIM,
Ion Manoli, dr. hab. , prof. univ., ULIM
Publicat: Literatura şi Arta, N4, 28 ianuarie, 2016, p. 7.

35. - 35 -
VICTOR UNTILĂ
ȘI/SAU COMPLEMENTARITATEA CUANTICĂ
I.Manoli: Se afirmă pe bună dreptate că oamenii „de calitate”
au și o genealogie nobilă, de „sânge albastru”. Nu ați dori să ne
devoalați puțin arborele genealogic „Untilă„ cu unele precizări
spațio-temporale.
V. Untilă: Domnul Profesor, spre marea mea bucurie cunosc
ceva din genealogia paternă și maternă până în a 4 generație. Bunelul
meu patern – Grigore Untilă (1900-1983), pe care l-am apucat viu a
fost un mare gospodar în comuna Dumitrești, județul Izmail din
România Mare de atunci. În 1940 trebuia să fie ales primar al
comunei. Odată cu ocupaţia rusească (1940) pleacă peste Dunăre la
Galați, intuind arestul și prigoana, lăsând-o pe bunica mea cu cei 6
copii (tata era al doilea copil de 8 ani în 1940. Bunica și cei 6 copii
au trebuit să fie deportați în Siberia unde au petrecut 10 ani (1948-
1958). Bunelul Grigore a plecat, prorocind familiei că rușii „vă vor
învăța 3 lucruri – hoția, beția și sudalma”. Tot de la el am aflat că
este un descendent de viță nobilă din Transilvania austro-ungară,
care s-a strămutat în Basarabia dunăreană după 1870. Bunelul matern
este ucrainean, din descendență de cazaci zaporojeni.
Ion Manoli: Sunteți născut de o mamă ucraineancă și un tată
român. Cine sunteți în esență ca etnie? Cum Vă identificați?
Victor Untilă: Să nu fie cu supărare, dar această întrebare îmi
amintește de tot felul de acte sovietice unde trebuia de indicat
etnia/naționalitatea. Eu sunt „cetățean al planetei Pământ, și, din
întîmplare, m-am născut în Chilia, regiunea Odesa, fost teritoriu
românesc” – ca să parafrasez o vorbă a lui Montesquieu. Nu e o
bravadă, zic așa pentru că țin mult la apartenența speciei homo
sapiens și nu agreez tot felul de extremisme și reducționisme
identitare. Istoria omenirii abundă în tot felul de -isme, inclusiv cele
etnice/naționale/lingvistice care au dăunat mult progresului
civilizațional. Cele mai pure și nobile idei, precum ideia etnică,
națională, de limbă, binele social, ideile religioase au provocat
masacrele cele mai odioase – afirma Cioran. Desigur, libertatea reală

36. - 36 -
a omului de azi mai rămâne una „gravitațională”, după cum afirmă
filosoful Gabriel Liiceanu („Despre limită”). El, omul contemporan,
continuă să posede niște limite și determinații imuabile: zestrea
somatică, mentală, sexul, ascendența, rasa, națiunea, epoca/timpul de
existență. Dar să vedem ce se întâmplă în epoca noastră, mai ales
după anii 90 ai sec. XX, epoca mondializării cu toate consecințele
sale. Determinațiile, imuabile altă dată, precum: locul, limba, religia,
numele, clasa socială, chiar şi genul ș.a au devenit permeabile,
modificabile, adică libertatea, chiar și dacă este gravitațională, poate
reveni asupra lor în intenția de a le modifica. S-ar putea replica că în
ultimii ani – mai ales după 2001, se observa o nouă repliere
identitară, religioasă, națională, lingvistică, de grup, regională ș.a. E
adevărat, dar să nu uităm și de consecințele acestor replieri : războaie,
conflicte regionale, revizuirea influiențelor teritoriale ș.a. la care
suntem azi martori. Dar, desigur, până la urmă, cânt și plâng în
ambele limbi – română și ucraineană, dar se întâmplă s-o fac și în
franceză, italiană.
I. Manoli: Domnule Victor Untilă, cum Vă place într-o haină
dublă - de lingvist/filosof sau filosof/lingvist?
V. Untilă: Domnul Profesor, înțeleg metafora dvs, dealtfel Vă
apreciez ca specialist prin excelență la acest capitol, ași vrea să
relativizez această metaforă măgulitoare și să zic și eu metaforic că
port această haină foarte scumpă, de marcă înregistrată, chiar de lux,
aș zice, fără a o fi achitat-o deplin, am luat-o, într-un fel, în credit, iar
termenul de rambursare este încă lung. Recunosc, îmi place și, unii
zic, că-mi stă bine. Această haină de marcă s-a potrivit mai bine pe
umerii unor oameni mult mai „corpolenți” ca mine, de genul Eugen
Coșeriu, Ludwig Josef Johann Wittgenstein, Noam Chomsky, Paul
Ricoeur, Georges Dumézil, Friedrich Ludwig Gottlob Frege; W.V.
Quine; Hilary Putnam, Umberto Eco ș.a. Dar, dacă să vorbim serios
sunt, fără lipsă de modestie, un privilegiat, fiindcă formarea mea
filologică are o plusvaloare, o complementaritate filosofică, ași
spune cuantică. Și, precum în fizica cuantică lumina se poate
manifesta atât ca undă, precum și ca corpuscul, această orchestrare și
interacțiune disciplinară îmi facilitează mult cercetarea și practica
educațional-formativă, ba mai mult, chiar și viața cotidiană.

37. - 37 -
Ion Manoli: Lucian Blaga zicea: „un filosof când se plimbă
printr-o pădure, nu se plimbă printre triunchiuri, ramuri și frunze. El
se plimbă printr-o pădure de rădăcini”. Dumneavoastră ca filosof
contemporan Vă plimbați și meditați printre ce ori cine?
Victor Untilă: Domnul Profesor, dacă tot continuați acest stil
metaforic, voi recunoaște și eu metaforic că fac plimbări constante
prin „pădurile cunoașterii”, dar nu zăbovesc adorativ și extaziat la
ramuri și frunze care se trec ca valul, sunt preocupat să înțeleg esența,
rolul și importanța sevei absorbite din rădăcini pentru evoluția unui
copac în parte și a pădurii în general. Dacă să revenim la un registru
mai ordinar atunci trebuie să recunosc, cu părere de rău, fac plimbări,
mai mult, pot chiar să zic exist într-o țară-pădure (junglă) cu regulile
respective, dar pe care nu le accept, și atunci îmi rămâne să mă
mulțumesc cu acei cineva care îmi aduc alinarea și sprijinul de tot
felul – rude, colegi, prieteni. Dacă ar fi să trecem la registrul filosofic
pot menționa că continuu să practic „modul eroic de a fi al gândiriiˮ
(C. Noica), urmărind metamorfozele și ajustările acestuia în
condițiile globalizării, proceselor de integrare dar și a celor de crize
de tot felul. Astfel, în ultimul timp, meditez printre și cu, ca să urmez
sintagma dvs, filosofi și filosofii care pretind și profilează teorii
complexe, integrale, sistemice și de gândire deschisă (rationnalité
ouverte) gen Edgar Morin, Ken Wilber, Jacques Demorgon, Raimon
Panikkar, Fornet-Betancourt, Denis Duclos ș.a.
I. Manoli: Când ați simțit că v-ați (re)născut filosof?
Baudelaire afirma că Femeia și Filosofia sunt invitații la Fericire?
Descifrați-ne enigma acestui drum spre fericire.
V. Untilă: Știți, Domnul Profesor, toată lumea e, volens,
nolens, filosof, (în sensul primar – iubitor de înțelepciune, dar mai
puțin în sensul de sophos= înțelept), chiar din fragedă copilărie,
atunci când se nasc întrebările de ce? - ului. Spre maturitate oamenii
obișnuiesc să se acomodeze cu realitatea acestei lumi, acceptând o
filozofie existențială a timpului și locului, uitând de fapt de toată
înțelepciunea filosofică acumulată de veacuri. Iată aici e toată drama
și tragedia speciei umane, fiindcă dacă ar urma măcar o iotă din toată

38. - 38 -
filosofia, omenirea ar putea construi o societate ideală. Dacă omul,
ca specie, a atins culmea evoluției, atunci umanitatea, ca și concept
de organizare socio-civilizațională e doar la începutul evoluției sale.
Și aici rolul filosofiei este extrem de important. Chiar dacă este
neglijată, expulzată din programele preuniversitare și universitare,
considerată disciplină fără obiect de studiu, profanată de nespecialiști,
să nu uităm că filosofia este culmea cunoașterii și culturii umane care,
similar unei religii, are misiunea nobilă de „umanizare” și apropiere
de divinitate, „cioplire” după chip și asemănare dumnezeiască. Nu
înzadar, teologul și filosoful Augustin alegea calea cunoașterii ca
mijloc de accedere la Dumnezeu. Cunoaștem cu toții precaritatea,
carența și chiar lipsa de aptitudini de sinteză, de logică discursivă
și/sau orală, numai vorbesc de argumentare conceptuală, orientare
metodologică, epistemologică, gnoseologică a studenților, dar și a
multor profesori, carențe care provin din necunoașterea filosofiei și
domeniilor sale. Așa dar, umanitatea mileniului trei, care, după
afirmațiile filosofului chinez Liang Schuming, dar și a multor filosofi
occidentali (E. Morin, J. Demorgon ș.a) a ajuns la faza „cunoașterii
imperioase de sine și a relației cu Alter”, după fazele anterioare care
erau marcate de „relația cu Natura” (sec. XVI-XVIII); „relația
economică” (capitalismul/socialismul); „relația socio-politică dintre
societăți/popoare/națiuni (sec.XX). Deci, preceptul delfic „cunoaște-
te pe tine însuși” și cel al lui Hristos – „iubește-l pe aproapele tău ca
pe tine însuți”, precum și alte învățăminte filosofice nu mai pot fi
neglijate în perpetua căutare a fericirii umane. Astfel, după cum
afirma Martin Luther King, „să ne învățăm să trăim ca frații, altfel
vom muri ca idioții”.
I. Manoli: Traduceți, ați profesat meseria de
traducător/interpret la nivelul cel mai înalt – secretar-traducător în
Ambasadă, sunteți titular de cursuri de traductologie. Care este, după
părerea dvs, problema „substanței”, „esenței” în traducerea din/și în
limbile naturale?
V. Untilă: Într-adevăr, trebuie să mărturisesc că visul de a
deveni traducător/interpret/diplomat îl nutream de pe băncile școlii.
Am realizat acest deziderat atunci când am fost angajat în funcția de
traducător/interpret la Ambasada ex-URSS din R. Angola. Apoi au

39. - 39 -
mai urmat și câteva traduceri serioase în domeniul științific, literar,
juridic. Cât privește „substanța”, „esența” traducerii văd și aici un
lapsus - dimensiunea filosofică, sau mai bine zis a filosofiei
limbajului. Pe lângă toate dezbaterile teoretice, metodologice,
epistemologice și de altă natură, care de altfel, sunt inevitabile și
salutare în cadrul disciplinar, consider că perpetua ceartă în jurul
„universaliilor” traductologice și dramatizarea excesivă în jurul
„traducerii perfecte”, erijarea traducerii la rangul de act creativ sau/și
artistic nu iau în calcul fundamentele filosofiei limbajului (disciplină
absentă în sistemul universitar la profilul filologic de toate nivele –
licență, master, doctorat!) care ar putea aduce clarificări
epistemologice, gnoseologice de evidențiere a „substanței” și
„esenței”traductologice care sunt desigur de ordin filosofic, și
anume:
- primo: celebrul mit babelic „confusio linguarum” nu a fost
doar un blestem divin, precum insistă mulți, dar expresia libertății
acordate ființei umane „cioplite după chip și asemănare
dumnezeiască”, și, drept urmare, apariția diversității lingvo-culturale;
-secondo: Logosul uman (gândirea +limbajul) nu este capabil
să pătrundă Realul, realitatea pură, absolută, situat dincolo de
granițele inteligenței. Complementând realitatea, acest logos uman
instaurează o nouă ordine de funcţionalitate antropologică –
transcendenţa Realului prin re-prezentarea, interpretarea acestuia
prin semne/simboluri (mai des semne verbale ale limbilor naturale) şi
perceperea acestora ca reprezentații ale Realului. Indivizii umani nu
sunt ființe angelice ca să comunice prin telepatie și utilizează acest
har divin, fiind limitați în cunoașterea absolută. Dat fiind această
diversitate lingvo-culturală și, drept urmare, diversitatea de
expresie/reprezentare a realității, suntem nevoiți să utilizăm
traducerea drept mijloc de înțelegere/comuniune/comunicare
interlinguală. Să nu uităm: cogniția ca manifestare a Logosului uman
necesită o conștientizare a surselor profunde, de geneză, ancorate în
natura ternară a omului – fizică, biologică, psihică/spirituală. Astfel,
orice act/proces traductiv va urma această ancorare, marcată un
veritabil creuzet al antagonismului adaptativ sistemic, complex,
dinamic și deschis/incomplet. Iată de ce traductologii vorbesc de
perpetua „înobilare”, „revenire”, „remodelare”, „reajustare”,
(re)interpretare” a versiunilor deja existente, adică „căutarea pieteri

40. - 40 -
filosofale” pentru traducere. Astfel, din punct de vedere semiotic,
traducerea este marcată de o textură deschisă, fluidă și
complementară, datorată manifestării prin semne (verbale) a
alterității lingvo-culturale față de Alter ;
-terzo: Cât privește creativitatea/arta traducerii trebuie de
menționat că ea se adeverește secundară/restricționistă și nu radicală
(precum mai afirmă unii), adică este preocupată de „echivalare”,
„redare identică”, „fotocopiere și conformare cu originalul” și, poate,
„amplificare” a adevărului reprezentat într-un univers de semne
transpus spre un altul. Ca urmare, creativitatea în traducere poate
accepta doar cele 3 gradații/niveluri (din 5, vezi P. Ioan): 1) expresiv
– transfer la nivel denotativ și literal; 2) productiv – controlul liber și
inspirat al „jocului lingvistic” și al transferului semiotic; 3) inventiv –
descoperirea de noi relații, interpretări simbolice dar specific unui
anumit univers lingvo-cultural. Rămâne să ne dorim utopic o
creativitate inovatoare (cunoaștere nouă, modificarea fundamentelor
și principiilor) și una emergentivă (radicală, supremă, genială);
- quarto: traducătorul, la rândul său, ar reprezenta „omul orfic”
dotat cu o percepere alocentrică – deschisă spre un obiect dublu:
limba/cultură sursă - limba/cultură țintă și o capacitate cvasi-
exhaustivă de decodare/codare semio-logică dublă.
I.Manoli: Ultima lucrare a dvs este dedicată marelui gânditor,
filosof francez de origine română - Ștefan Lupașcu. Am participat și
la lansarea acestei monografii la Salonul de carte de la Biblioteca
Națională unde ați obținut și o diplomă de merit pentru cea mai bună
carte de filosofie. Ștefan Lupașcu este practic „nașul de botez
filosofic” al dvs. Ca cunoscător în materie ce nu ați reușit încă să
devoalați din viața și filosofia lui?
V. Untilă: Trebuie să mărturisesc că monografia, bazată pe
teza de doctorat, susținută încă în 2001, a fost revăzută și completată,
în primul rând, cu o bibliografie de dată recentă și acele contribuții
care au apărut după 2001. Lucrarea mai conține și unele contribuții
personale care, în mare parte, se înscriu în albia filosofiei lupasciene
și a dezvoltării sale transdisciplinare de către apologetul său Basarab
Nicolescu. Las pe seama cititorului să aprecieze această lucrare, iar
aici ași dori să scot în evidență mai multe lucruri interesante, care,

41. - 41 -
până acum au fost vualate sau tainice chiar. Spre exemplu, ași dori să
aflu de ce, fiind stabilit în Franța din 1916 și fiind deja trecut prin
scolirea franceza la Liceul „Buffon”, apoi prin mai multe facultăți de
la Sorbona, fiind deja savant cu renume și lucrări de rezonanță,
Ștefan Lupașcu a primit cetățenia franceză abia în 1947?; de ce nu a
fost acceptat la CNRS? de ce opera sa era considerată neacademică,
inclasabilă și trecută sub tăcere? care au fost dedesubturile relațiilor
sale cu astfel de savanți precum G. Bachelard (La philosophie du
„non”), cu Edgar Morin (gândirea complexă) cu care coresponda ș.a
care s-au inspirat din filosofia lupasciană fără a-i aminti numele sau
chiar diminuându-i importanța? Care ar fi interferențele filosofiei
lupasciene cu ezoterismul și filosofia non occidentală?
I. Manoli: Ca persoană, ca dascăl universitar, ca manager
Dumneavoastră vorbiți doar când cineva vă întreabă. Adică sunteți
tăcut. Și Dumnezeu este tăcut și tot ce este mai prețios pe lume e plin
de tăcere. Cum explicați această tăcere, credeți că este de aur?
V.Untilă: Trebuie să accept observația Dumneavoastră. Asta
mă caracterizează. Explicația este complexă. Cred că temperamentul,
caracterul, dar și cei 7 ani de acasă și-au pus amprenta. Filosofia,
cred, a amplificat această caracteristică. Cred într-adevăr în
afirmațiile „tăcerea spune mai multe”, „tăcerea e de aur”. Tăcerea
este mai mult caracteristică filosofiilor non-occidentale: chineză,
indiană. Dar și în Grecia lui Platon și Aristotel era apreciată. Astfel,
una din legendele filosofice grecești spune că exista o Academie a
tăcerii, unde candidații erau admiși doar dacă puteau convinge fără a
vorbi sau utilizând doar minimum de vorbe. Astfel, un candidat
foarte pertinent în intenția de a fi admis s-a pomenit în fața unui juriu
din această Academie care indica la o cupă plină cu apă, dându-i de
înțeles că nu mai este loc în Acedemie. Acesta s-a apropiat de masa
juriului, a luat o petală de tradafir din vaza cu trandafiri, a plasat-o în
cupa plină cu apă fără ca apa din vas să dea afară! Și a fost admis.
Un chinez, mult sau mai puțin inteligent, educat de morala și
filosofia confucianistă nu va răspunde, va păstra tăcerea, vă va lăsa
fără replică, cum se spune, dacă convorbitorul sau discuția ia caracter
contradictoriu sau denigrator! Deseori încerc și eu să practic această
filosofie a tăcerii mai ales atunci când sunt sigur că trebuie să urmez

42. - 42 -
modelul confucianist. Mai mult, urăsc oamenii, politicienii,
profesorii și toți cei a căror unealtă de lucru este limbajul/discursul
(tot felul de șefi, șefuleţi și birocrați) care vorbesc mult fără a spune
ceva. Nu înzadar avem proverbul popular: „Vorba multă – sărăcia
omului”.
I.Manoli: Am observat că uneori, în discursurile dvs, utilizați
metafora plasticizantă și/sau revelatorie. Metafora, în sensul ei major,
nu doar lingvistic sau/și literar, are un loc în filosofie, știință, teoriile
de cunoaștere?
V.Untilă: Domnul Profesor, să înțeleg că este o întrebare de
provocare, dar și eminamente filosofică. Voi începe de la o definiție,
dată încă de Aristotel, pe care dvs la sigur o cunoașteți din „Poetica“
: „metafora este transferul unui termen, fie de gen la speţă, fie de la
speţă la gen, fie de la o speţă la altă speţă, fie prin analogie“, și sunt
sigur că o citați la cursul dvs. Ași dori acum să punctez din start
esența filosofică a întrebării dvs, preluând din definiția stagiritului
termenul „analogie”. Filosofic vorbind gândirea umană, dar odată cu
aceasta și re-prezentarea Realității din jur nu este posibilă decât prin
opoziție, discriminare, analogie. Asociind gândirea și imaginația,
metafora dă naștere unei raționalități imaginative care dobândește
valoare cognitivă îndată ce trangresează nivelul semantic spre cel
frastic, discursiv pentru a descrie, interpreta realitatea din afara
limbajului, aducând un „adevăr mataforic”, cum ar spune P. Ricoeur.
Mai mult ca atât, se pare T.Vianu a fost cel care a încercat să
delimiteze chiar „funcțiunea” filosofică în operele unor filosofi
precum Aristotel, Kant, Ortega, Descartes, Vico şi alţii. Jean Molino,
în lucrarea sa „Métaphores, modèles et analogies dans les sciences”
(1979) a încercat să facă o discriminare dintre limba pură a științei și
limba cotidiană metaforică ajungând să conteste existența primei,
catalogând această puritate drept mit. Și într-adevăr, o mare parte din
lexicul științific are o proveniență metaforică: „Big bang” (fizică,
cosmologie = fenomenul genezei); „undă – corpuscul” (fizica
cuantică); „sferă, cerc” – matematică ș.a. Mai mult, unele domenii,
precum sociologia și antropologia, exemplul lucrărilor lui Levi-
Strauss au demonstrat o utilizare largă a metaforei care a dat naștere
la concepte antropologice. Francezul F. Rastier de la CNRS

43. - 43 -
subliniează și el rivalitatea modelelor lingvistice și a celor metaforice
în completarea corpusului conceptual în științele cognitive. Filosoful
și semioticianul U.Eco a teoretizat mult pe seama acestui subiect. O
radiografie profund filosofică a metaforei din punct de vedere a
categoriilor opozitive și a diverselor mituri a fost realizată de Lakoff
și Johnson, punând în valoare diverși termeni opozitivi : obiectiv –
subiectiv; abstract – concret; rațional – empiric; formă –conținut ș.a.
I.Manoli: Politicul și filosoficul au careva tangențe sau se
ignorează reciproc? Credeți în celebra afirmație că un Stat prosper și
fericit trebuie să fie guvernat de un filosof?
V.Untilă: Ași începe cu a doua întrebare. Am avut și noi un
Președinte de țară filosof (!) – Petru Lucinschi (lucrarea sa „Viața
după moarte”, se pare așa se numește, studiază epitafiile din diverse
zone). Mai mult – no comment!
Politicul își are rădăcini filosofice de atunci de când Aristotel a
calificat omul drept „animal social” teoretizând mult în jurul
organizării unui modus vivendi socio-politic a indivizilor din specia
homo sapiens și subliniind ideia promovării„bunăstării cetății”, adică
a cetățenilor. Pe parcusul istoriei s-au dezvoltat multe teorii și
doctrine politice pe care le cunoaștem. Știm că există și filosofia
politică ca disciplină exclusiv centrată pe argumentarea filosofică a
actului și procesului politic. Nu voi descoperi ceva nou dacă voi
afirma că politicul, chiar dacă este înzestrat cu teorii și doctrine
filosofice foarte bune, tot mai mult stăruie să ignoreze, cum ați zis
dvs, chiar să se distanțeze de preceptele filosofice, mai ales de cele
de „adevăr”, justiție”, „egalitate”, „dreptate”, „morală”, „valori”,
„bunăstare comună”, „verticalitate”, „integritate”, non-coruptibilitate
ș.a. prin diverse speculații și manipulări. Și filosoful Platon, cel care
a inventat conceptul de democrație, a avut în viața lui o decepție
totală atunci când a acceptat o invitație din partea unui domnitor de
„cetate” (stat) să-l ajute să organizeze un stat democratic ideal.
Acesta a elaborat, cum am zice astăzi, o Constituție în care erau
stipulate cele mai bune și juste reguli de convețuire socială, bazate pe
egalitate, dreptate, bunăstarea comună, respect reciproc ș.a. După
implementarea acestor principii și reguli, doar la o lună, poporul s-a
revoltat și a venit să ceară domnitorului moartea autorului

44. - 44 -
Constituției. Platon a fost nevoit să fugă de ura poporului și să
declare cu ironie : „democrația este cel mai prost lucru inventat din
toate timpurile”. Mai ales dacă se manifestă în mod separat: „demos-
ul” de o parte a baricadei și „-crația” de altă parte a baricadei (cazul
R. Moldova). Care sunt cauzele unui astfel de comportament social,
și de ce omul nu acceptă reguli și principii de organizare social-
politică justă? De ce marele teorii, doctrine și proiecte socio-politice
au rămas utopii, „povești de succes”, eșecuri și profanări ale
idealurilor politice. Desigur, pe parcursul istoriei, politologia a
încercat să găsească răspunsuri la aceste întrebari care, în mare parte,
au rămas unidimensionale, reducționiste și lacunare. Filosofia
antropologică, alte științe cognitive astăzi au un răpuns mult mai
profund și argumentat. Astfel, dacă e să recurgem la filosofia
lupasciană, la trialectica sa a contradictoriului dinamic transfinit, a
naturii trialectice a ființei umane putem profila o radiografie
fundamentală a „condiției socio-politice umane”: „fără logica
antagonismului contradictoriu a celor 3 materii-energii, fără
spațialitățile și temporalitățile sociologice pe care le implică, fără
proprietățile de actualizare și de potențializare, de omogenizare și
eterogenizare a energiei, fără apariția și dispariția datelor
ontologice ale afectivității, fără noțiunile de subiect actualizator
[…]și obiect potențializat […] ar însemna să te lipsești de
instruumente de investigație indispensabile pentru astfel de
fenomene…” (1978). Care nu ar fi societatea, deoarece Lupaşcu îi
relevă un fundament energetic, natura sa şi legile ei vor depinde de
aici. Din necunoaşterea universului fizic, biologic şi a celui neuro-
psihic – funcţie de aceste două, sociologia/politologia continue să
insiste pe o independență și reducționism.
Astfel constituirea colectivităţilor se supune, după Lupaşcu,
legilor atracţiei şi repulsiei, asocierii şi disocierii coexistente şi
operante, instaurând astfel o lege a antagonismului energetic. Orice
colectivitate este supusă priorităţilor energetice fundamentale de
omogenizare şi eterogenizare, deci legii contradicţiei pe care ele o
implică, cât şi proprietăţilor fundamentale de potenţializare şi
actualizare. Toate aceste legi şi proprietăţi generează şi în societatea
umană, după Lupaşcu, sisteme şi ierarhii de sisteme de sisteme, care
sunt propulsate şi organizate de cele trei tipuri de dialectici pe care
le-am văzut în lucrarea de la sistemul atomic până la sistemul uman.

45. - 45 -
Pentru ca oamenii să se adune în colectivitate, trebuie ca ei să se
atragă, să existe factori de atracţie complecşi, a căror forţă este
indispensabilă. Sa crezut până acum că aceşti factori sunt suficienţi
pentru a constitui o societate. Dar factorii de repulsie, de disociere
sunt de asemenea indispensabili – consideră filosoful.
De asemenea, s-a crezut că omogenitatea, forţele de
omogenizare, unitatea de gândire, de comportament, armonizarea
diversităţilor, orientărilor anarhice dispersive erau singurele necesare
pentru generarea şi cimentarea colectivităţilor. La prima vedere,
aceasta pare a fi condiţia esenţială. Or, forţele de eterogenizare,
diversitatea antagonistă şi contradictorie sunt de asemeni esenţiale. O
colectivitate umană este influienţată de o materie–energie fizică, o
materie–energie biologică şi o materie-energie neuro-psihică, cum şi
fiecare din membrii săi constituenți. Colectivitățile umane sunt
funcţie de o psihobiotică şi de o psihofizică, cât şi de un fizico-psihic
şi de un bio-psihic – consideră filosoful. Un individ percepe un alt
individ şi acţionează asupra lui. Într-un grup există interacţiune
perceptivă şi motorie acţională reciprocă a tuturor asupra unui
(individ) şi a unui asupra tuturor. Dar, fiecare, şi toţi împreună, ca
structuri şi sisteme se supun unor legi fizice şi unor legi biologice
care se repercută asupra legilor neurofizice, şi acestea din urmă au
implicaţii asupra celor dintâi. Există deci – în opinia filosofului, o
competiţie dialectică între dialecticile exteriorizării fizice şi
biologice şi a interiorizării psihice. Astfel, trialectica lupasciană
trebuie să permită ştiinţelor umane să iasă din alternativa dintre
idealism şi materialism.
Sigur, mai sunt și alte modele mai recente de salvare și
metamorfozare a socio-politicului : (inter) culturalitatea lui Jacques
Demorgon, bazată pe „interitatea umană”, modelul societal al lui
Edgar Morin „La voie pour l’avennir” cu 10 principii de reconstruire
a „Societății-lumi”, modelul antropofanic al lui Raimon Panikkar ș.a
I.Manoli: Cu siguranță acest interviu va fi citit și de copii dvs
care sunt departe și, tot odată, aproape de Tăticul lor. Ce gânduri
filosofice ați dori să le transmiteți cu ocazia acestor împliniri? Un
gând pentru fata tatei? Un gând pentru băiatul tatei?

46. - 46 -
V.Untilă: Într-adevăr copiii mei, fiica, născută în 1984, fiul,
născut în 1993, sunt departe (de multă vreme) dar și aproape de
mine, fiica în Anglia, fiul în Italia. Fiica Ana, după studii liceale și
universitare la Cluj a activat în Italia în business turistic și hotelier ca
ultimul timp să se consacre artei comunicării și medierii,
traducerii/interpretariatului. O întorsătură neașteptată, dar și plăcută,
într-un fel, pentru mine, profesând actualmente meseria de
traducător/interpret la Tribunalul Regal din Londra. Fiul – Victor
(junior) (s-a născut la 24 ianuarie, ziua ce urmează ziua mea de
naștere!) este pasionat de informatică, a făcut licența și masteratul la
Politehnica din Milano și are pretenții să devină un inginer-
programator nu mai puțin reușit ca Bill Gates, fiind angajat
actualmente într-o companie multinațională prestigioasă din Milano.
Sunt mândru de ei, cred că au marcajul genelor paterne și sunt sigur
că vor reuși mult mai multe decât tatăl lor în viață. Unica dorință și
sfat pentru ambii este, indiferent de spațiu și timp:
ă-mi zică mereu, ca-n copilărie:
TĂTICULE, mi-e dor de tine….
Publicat: Intertext, Nr. 1-2, 2016, p. 273-280.

47. - 47 -
INTERVIU ANIVERSAR CU VICTOR UNTILĂ
DESPRE ADEVĂRURI CE „GRAVITEAZĂ”
ÎN JURUL IDENTITĂȚII, EDUCAȚIEI, PROFESIEI
Realizat de Carolina Dodu-Savca, conf.univ., dr.,
decana Facultății de Litere, ULIM
Pentru a-l prezenta publicului larg pe colegul Victor Untilă − conferențiar
universitar, doctor în filosofie la catedra Filologie Romanică „Petru Roșca”
a Facultății de Litere ULIM și director al Institutului de Cercetări
Filologice și Interculturale ULIM − apelez la sursă, direct, făcând uz de
metoda interviului.
Respectiv, vă propun mai jos răspunsurile intervievatului la întrebările pe
care le-am croit simple, căci autentice și atemporale, în esență; simple,
întrucât am știut că aceste întrebări se vor umple de semnificație la
întoarcere.
Așadar, mizând pe profunzimea înglobantă a înțelesurilor filosofice, atât
despre viața imediată, cât și despre condiția particulară a intelectualului, a
fost suficient să trec pe listă punctele cardinale, după părerea-mi
subiectivă, care vădesc omul tale quale și care ar trebui să figureze într-un
portret textual omagial. Le-am formulat la persoana a III pentru a pune
accent pe efortul de obiectivitate solicitat de la cel „examinat”, cum ar fi
zis Montaigne, precum și pentru a conferi privirii o încărcătură
panoramică asupra „examinatului în procesul examinării/examenului”, în
cheia valéryană a celui care se privește privindu-se în lume și a celui care
caută adevărul ca un Descartes sau ca un Domn Teste, sau ca personajul
singular pe care-l re-prezintă.
Ce ați dori să se știe despre profesorul universitar V.Untilă ?
- V.Untilă: ar fi suficient un CV personal, mai cu seamă
dimensiunile didactice, metodologice și contribuțiile personale în
calitate de dascăl universitar. Ar conta mult (obiectiv sau/și subiectiv)

48. - 48 -
părerile mai multor generații de studenți pe care i-am avut de-a
lungul anilor şi care, sper, ar fi bucuroşi să se expună.
Ce ar trebui să rețină, colegii și studenții, despre filosoful-lingvist
Untilă?
- V.Untilă: Probabil faptul că sunt un lingvist „mai răsfățat”, având
și o formare filosofică (doctorat în filosofie, 2001) și, eventual, unele
contribuții (a se vedea CV) sub dubla ipostază.
Ce ați vrea ca studenții să știe despre Dvs.?
- V.Untilă: Că sunt un dascăl principial şi tranşant care nu tolerează
ignoranța, imbecilitatea, neștiința de carte și lipsa de voință în a
cunoaște, dar și faptul că am stăruit mult în remedierea acestora. Să
mai ştie, de fapt le explic de fiecare dată când pornesc un curs nou,
sistemul meu de evaluare a cunoştinţelor la disciplinele mele:
apreciez cu nota 7 un răspuns bun; nota 8 – un răspuns foarte bun;
nota 9 – un răspuns egal cu răspunsul meu la întrebarea în cauză;
nota 10 o acord studentului care mă învaţă pe mine, în calitate de
profesor, ceva nou la întrebarea în cauză.
Ce știe traducătorul Victor Untilă și le-ar fi de mare folos
traducătorilor în devenire să afle?
- V.Untilă: Cursurile predate la disciplinele traductologice la ciclul
Licență și Master vin doar să formeze bazele în această meserie
deloc ușaoră. Sigur, fiecare traducător experimentat deține și unele
secrete în ale meseriei. Acestea țin în mare parte de formarea
continuă enciclopedică, lingvistică, dar și de profunzimea „simțirii”
limbilor-culturi în lucru. Nu prea cred în posibilitatea recomandării
și/sau transpunerii unor cunoștințe sau abilități creatoare și euristice
mai speciale trecute prin filiera evoluției ego-ului spiritual personal
spre alte ego-uri spirituale în devenire. Acestea din urmă sunt nevoite
să-și modeleze parcursul traductologic perseverând titanic în această
devenire şi, desigur, urmând toate poveţile traductologice profesorale.

49. - 49 -
Ce este Victor Untilă?
- V.Untilă: cum au menţionat alţii cu diferite ocazii şi/sau cu lipsă de
modestie personală: profesionalism, perfecționism, non-conformism,
perpetuă devenire, sinceritate, colegialitate, spirit creator și inventiv,
rigoare, seriozitate.
Ce nu este Victor Untilă?
- V.Untilă: antinomiile celor citate mai sus.
Cine este studentul de azi? Și ce devine fără un curs fundamental
de filosofie în parcursul său de formare?
- V.Untilă: Studentul de azi este „pacientul” epocii noastre în schimbare
şi devenire paradigmatică. Este nevoit să se conformeze noilor condiţii
pragmatice, deseori discriminatorii. Încercările Ministerului de resort,
care pe parcursul anilor, de la ’90 încoace, de a scoate din programele
preuniversitare şi universitare disciplinile filosofice (vorbim aici şi de
logică formală/neformală, filosofia religiilor ş.a.) a rezultat doar cu
prejudicii la formarea/educarea tinerilor specialişti. Fără aceste
discipline, îndrăznesc să afirm, că „producem” semi-docţi, semi-alfabeţi,
aceştea din urmă fiind marii „perturbatori” (exemplele din istoria
omenirii sunt multiple: Neron – semidoct în guvernare, Hitler –
semidoct în pictură, Stalin – semidoct în preoţie ş.a.) ai mersului normal
al lucrurilor. Consecinţele unor astfel de „specialişti” se resimt mereu şi
pertinent în societate, inclusiv (cu precădere) în R. Moldova de după
independenţă încoace.
Cum poate filosofia să ajute generația digitală?
- V.Untilă: Simplu – prin implicarea mediului academic, Ministerului de
resort, dar şi prin conştientizarea şi aplecarea generaţiei digitale spre
„dragoste de înţelepciune”, căci anume aşa se descifrează termenul
„filosofie”.

50. - 50 -
Acum, vă invit la un exerciuțiu interactiv care constă în următoarele:
voi numi câte un cuvânt pe care îl veți tălmăci, printr-o definiție,
citată sau proprie, printr-o asociere sau disociere, sau așa cum
doriți să explicitați fiecare noțiune/concept.
Filosof: rudimentar - iubitor de înţelepciune
Adevăr: un deziderat veşnic al speciei homo sapiens care rămâne relativ
(omul nu poate cunoaşte adevărul pur/absolut, dar se complementează
perpetuu prin dezvoltarea ştiinţifică şi civilizaţională a omenirii.
Identitate: o determinaţie „gravitaţională” (G. Liiceanu) polifonică
umană (somatică, naţională, etnică, lingvistică, culturală, religioasă, de
gen, de grup etc.) care, în epoca mondializării, îşi îngustează aria de
acoperire existenţial-antropologică. Astfel, azi mai păstrăm „gravitaţia”
somatică, iar multe alte identităţi, precum cea naţională, culturală, de
limbă, chiar şi cea de religie, de gen nu mai „gravitează” pertinent în
jurul fiinţei umane, fapt care, după mine, degenerează specia umană.
Educație: condiţie umană prin excelenţă cu menirea de a discrimina
lumea animală de cea umană. Deseori această condiţie poate discrimina
şi lumea umană. Esenţa acesteia într-o societate este o plus valoare a
naţiunii date şi propulsează o dezvoltare cultural-civilizaţională
deosebită, iar lipsa acesteia într-o societate generează mărirea numărului
de corupţi, poliţişti, soldaţi, închisori şi periclitează mersul normal al
lucrurilor.
Formare: un proces de generare a unui homo faber, a unui homo
sapiens sapiens.
Cunoaștere și dezvoltare personală: nimic nou sub soare, vechi
precept filosofic, înscris pe frontispiciul delfic « cognosce te ipsum ».
Deci, urmaţi preceptul delfic !