1. Perceptia.Memoria. Atentie
in procesele de invatare
Facultatea de Economie Si Administrarea Afacerilor
Modulul Psihopedagocic
Afloarei Sorin
Bogdan Eliza
Cazacu Adina
Lunca Diana
Mititiuc Corina
3. PERCEPTIA
• Orice senzaţie evocă altele, inclusiv variate impresii anterioare,
rezultând un fenomen complex denumit percepţie.
• Percepţia constă într-o cunoaştere a obiectelor şi fenomenelor în inte-
gritatea lor şi în momentul când ele acţionează asupra organelor
senzoriale.
• Spre deosebire de senzaţie, care redă o însuşire izolată a unui
obiectT percepţia realizează o impresie globală, o cunoaştere a
obiectelor în întregime, în unitatea lor reală.
• Deşi ne furnizează o imagine sintetică, percepţia efectuează o mare
selecţie. De exemplu, nervul optic are o enormă capacitate de
transmisie : 400 milioane de biţi pe secundă (or, o carte de 500 pagini
conţine cam 100 milioane de biţi!). Dar creierul nu poate asimila mai
mult de 100 biţi pe secundă.
• Deci percepţia nu constituie o reflectare fotografică fidelă, ea
selectează informaţiile şi le prelucrează.
• Nu e vorba atât de o reducere, cât de un fel de rezumare a lor.
Creierul nostru are o capacitate de rezumare şi prelucrare care
întrece cu mult posibilităţile tehnicii contemporane.
4. • Percepţia este considerată de filosofii empirişti ca o primă treaptă a
cunoaşterii. Dar, deşi este indisolubil legată de gândire, ea nu
constituie o cunoaştere aprofundată.
• Numai continuarea analizei şi comparaţiilor permite gândirii să
dezvăluie esenţialul în spatele aparenţelor care ocupă primul plan în
cunoaşterea perceptivă. în schimb, această cunoaştere elementară
este suficientă şi foarte necesară pentru reglarea acţiunilor imediate.
• Fără o percepţie clară n-am nimeri clanţa uşii, nu ne-am putea înnoda
şireturile la pantofi etc.
• Intre percepţie şimisacar este o indisolubilă legătură. Am văzut că o
cunoaştere prin simţul tactil implică mişcarea mâinii pe suprafaţa
obiectului.
• La fel, observarea unei persoane implică mişcări rapide ale ochilor,
conturând-o. Aparate precise, înregistrând mişcările oculare, arată
oscilaţiile lor sistematice şi rapide. N. Syllamy scrie despre percepţie:
„conduită psihologică deosebit de complexă, prin care un individ
organizează senzaţiile sale şi ia cunoştinţă de real" (Syllamy, N., p.
213). El nu se referă la un comportament conştient, mişcările
realizându-se spontan, automat şi nu numai pentru explorare, ci şi
pentru mânuirea obiectelor, act reglat totdeauna perceptiv. Folosindu-
se un aparat extrem de sensibil pentru înregistrarea contracţiilor
musculare (miograf), se constată în timpul unei percepţii, de pildă a
unui fierăstrău, simultan, uşoare contracţii musculare similare celor
prezente în timpul mânuirii lui. încât mişcările intră chiar în structura
percepţiei, alături de senzaţii şi reprezentări.
5. • In percepţie intervin şi o serie de atitudini. Mai întâi este prezentăo atitudine
motorie: poziţia, postura pe care se sprijină comportamentul nostru e în relaţie cu
ceea ce observăm.
Ex: Portarul, într-un meci de fotbal, adoptă mereu o poziţie din care să vadă mai bine
mingea şi să o poată prinde. Subalternul care îl vede pe şeful său apropiindu-se, ia
imediat poziţia necesară pentru un salut respectuos. Atitudinea motorie pregăteşte
percepţia şi acţiunea optimă. Când vrem să auzim bine ce spune o persoană, adoptăm
o anume atitudine, când privim departe - o alta, şi când gustăm o prăjitură - alta.
Această atitudine face corp comun cu percepţia, ca şi mişcările reglate de ea.
• Un rol şi mai important îl auatitudinea intelectuală, starea de pregătire cognitivă, punctul
de vedere, orientarea în situaţie (în germană Einstellungşi în rusă ustanovka).
• Incă din 1904, Kulpe, utilizând un tahistoscop (aparat care expune un timp foarte scurt
o imagine), a prezentat subiecţilor nişte cartonaşe pe care se aflau figuri geometrice de
variate forme şi foarte diferit colorate. Cei solicitaţi să observe numărul şi forma figurilor
reţineau multe, dar nu puteau indica decât foarte puţine culori. Ceilalţi, cerându-li-se
reţinerea culorilor, dimpotrivă, îşi aminteau multe nuanţe, dar nu puteau da detalii legate
de numărul şi forma figurilor.
• Decistarea de pregătire perceptivă determină o puternică selecţie în materialul
perceput. (Paul Popescu- -Neveanu a denumit acest fenomen „montaj", ceea ce nu mi
se pare nimerit - dată fiind rezonanţa sa tehnică, însă are avantajul de a fi un singur
cuvânt, în loc de trei.)
• Apoi această orientare prealabilă duce la creşterea sensibilităţii: noaptea, pilotul unei
nave va zări mult mai repede un far când se aşteaptă să apară, decât atunci când îl
vede din întâmplare. în fine, „montajul" poate duce şi la distorsiuni, la iluzii.
6. • Influenţa afectivităţii pare a se face resimţită şi în cazul percepţiilor subliminale. Percepţia
subliminală este cea ale cărei efecte se fac resimţite,excitanţii ce o produc se află sub
pragul senzorial, fie cel de intensitate, fie cel referitor la timpul de expunere (expunerea
durează prea puţin timp pentru ca stimulul să fie sesizat). Prima semnalare a percepţiei
subliminale a făcut-o Vicary în 1957. în pauza unui film se proiecta o reclamă care
recomanda publicului să mănânce floricele. Vicary a introdus pe film şi un mesaj: „beţi
Coca-Cola", care dura însă prea puţin pentru a fi receptat în mod conştient. Cei care plecau
de la film aveau ambele posibilităţi: să cumpere floricele sau Coca-Cola. Or el a înregistrat
mult mai multe achiziţii de Coca-Cola decât de floricele. Deci percepţia subliminală şi-ar fi
făcut efectul. Atunci s-a făcut multă vâlvă, punându-se problema dacă oamenii n-ar putea fi
manipulaţi prin indicaţii subliminale. De fapt, experienţa lui Vicary era neconcludentă. Ea a
avut loc vara şi căldura te dirija mult mai verosimil către o băutură, decât spre floricele.
Apoi, cum acestea erau sărate, chiar şi cei ce le cumpărau luau şi Coca-Cola pentru a-şi
astâmpăra setea.
• Totuşi, influenţa percepţiilor subliminale a fost dovedită şi prin alte experienţe. De exemplu,
în Franţa, Zajonc a prezentat subiecţilor, la televizor, poligoane de forme variate, timp de o
miime de secundă. Subiecţii nu puteau să le perceapă. Apoi, rând pe rând, a prezentat
poligoanele expuse subliminal împreună cu altele, solicitând persoanelor supuse
experienţei anterioare să aleagă figurile care le plac mai mult. S-a constatat că au fost
preferate mult mai multe poligoane din cele proiectate anterior, decât cele înfăţişate prima
oară, cu toate că nici un poligon expus subliminal n-a fost recunoscut ca atare. Rezultă o
influenţare a evaluărilor prin prezentare subliminală, care pare a avea un ecou afectiv.
• O observaţie cotidiană confirmă această constatare. Când ieşim în faţa unui cunoscut, luat
prin surprindere, pe fizionomia lui observăm, în prima fracţiune de secundă, o expresie
bucuroasă sau contrariată, în funcţie de sentimentele pe care el le are (în mod sincer) faţă
de noi: e momentul percepţiei subliminale. Imediat ce
• nfluenţa afectivităţii pare a se face resimţită şi în cazul percepţiilor subliminale. Percepţia
subliminală este cea ale cărei efecte se fac resimţite, deşi
7. • B. Constanţa percepţiei
• In ansamblul unei percepţii, nu toate detaliile au aceeaşi importanţă. De exemplu, văd
venind de departe o persoană şi o recunosc: e prietenul meu N. Dar la această distanţă
nu se pot distinge trăsăturile feţei, eu îl recunosc după statura sa înaltă, faţa ovală şi
mersul hotărât. Aceste trăsături caracteristice sunt denumite „indici de recunoaştere". Ei
sunt deosebit de importanţi pentru realizarea lecturii rapide a unui text, când nu există
răgazul distingerii tuturor literelor din care se compun cuvintele. Cuvintele sunt „ghicite"
mai ales pe baza primelor şi ultimelor litere. Iată acelaşi cuvânt scris incomplet în două
feluri: ..ec.i.ita.e . ele...ic...te.
• In forma a doua se distinge mai uşor termenul de „electricitate". Comparativ, partea de
sus a literelor e mai importantă decât cea de jos. Astfel, elevii nu reuşesc să citească
repede decât atunci când izbutesc să sesizeze indicii importanţi ai tuturor cuvintelor
uzuale. Când ajungem la un cuvânt rar, puţin cunoscut, toţi începem să
• silabisim!
• Indicii de recunoaştere constituie părţi importante, caracteristice ale obiectelor sau
fenomenelor, pe care noi le considerăm constante, deşi aspectele percepute variază.
De pildă, masa din sufragerie o percepem dreptunghiulară, cu toate că imaginea ei pe
retina ochilor noştri n-a fost niciodată dreptunghiulară. Pentru a o vedea dreptunghiulară
ar trebui să stăm atârnaţi drept deasupra mijlocului ei, poziţie în care nu ne aflăm
niciodată. în mod obişnuit, imaginea din ochi este un patrulater neregulat ori un trapez.
Experienţa noastră ne-a dovedit însă caracterul ei dreptun- ghiular.
• Tot aşa, o monedă metalică o considerăm rotundă, circulară, deşi imaginea ei obişnuită
e un oval turtit. Ca să o percepem rotundă, ar trebui să o ţinem la înălţimea ochilor noştri
şi perpendiculară pe axul vizual, ceea ce se întâmplă extrem de rar.
8. • Asemenea fenomene sunt caracterizate ca probândconstanţa percepţiei. în
cazu- rile citate, e vorba de constanţa formei obiectelor. Există şi o constanţă
a mărimii: consider că fratele meu e înalt, indiferent dacă se află la 1 metru
sau la 6 metri de mine, deşi mărimea imaginii retiniene variază foarte mult. De
asemenea, există şi o
• constanţă a culorii: văd lampa mea de birou ca fiind galbenă, deşi în funcţie
de
• lumina din odaie ea apare albă sau cenuşie.
• Aşadar, percepem obiectele prin prisma unui tip, mai bine zisprototip care
rămâne constant pentru noi, în ciuda variaţiilor impresiilor receptate.
Fenomenul este prezent şi la animalele superioare. Iată: câţiva şoareci
găseau într-un labirint un semn care marca drumul ce ducea spre hrană.
După un timp, forma desenului varia (fig. 12). La început erau două triunghiuri
albe (inversate), apoi apărea numai conturul alb al triunghiurilor şi, mai târziu,
acest contur era redus la câte două laturi
10. • Este un proces prin care oamenii si alte
organisme codifica, inmagazineaza si
refolosesc informatii.
• Psihologi, filozofi, scriitori si alti ganditori au fost
fascinati -de-a lungul secolelor- de memorie.
Problemele cele mai controversate, pe care
acestia le-au analizat sunt :
• Cum memoreaza creierul informatii?
• Pot oamenii sa isi imbunatateasca memoria?
• Care este capacitatea memoriei?
11. • Psihologul American Sperling a demonstrat existenta memoriei senzoriale in anul 1960.
Sperling a rugat cateva personae sa se uite la un ecran alb. Apoi a proiectat 12 litere pe
ecran pentru 1/20 secunde aranjate in ordinea de mai sus. Subiectii erau apoi rugati sa
spuna cat mai multe litere din imagine. Majoritatea isi aminteau 4 sau 5 litere exacte cu
toate ca stiau ca au vazut mai multe litere dar nu isi aminteau exact care erau acestea.
Apoi a adaugat un sunet la imagine, persoanele isi aminteau literele pe randuri si in
functie de fregventa (masurata in Hz) sunetului (joasa medie sau inalta).
• Mersul cu bicicleta nu necesita gandire multa pentru ca folosind memoria de lunga
durata ne putem aminti usor tehnicile de condus. La fel este si in cazul conduceri unui
automobil.
• Muncitorii la o fabrica de tigari au continuat sa isi mareasca viteza de lucru chiar si
dupa ce au facut milioane de tigari. Numai dupa doi ani performantele lor au inceput sa
opreasca din crestere, fapt ceea ce demonstreaza ca experienta poate fi acumulata pe
lungi perioade de timp.
• Un alt experiment a demonstrat ca nu memoram lucruri care nu dorim sau care nu ne
sunt de folos in fiecare zi. Este simplu sa distingem o moneda de alta cu toate ca nu ii
stim detaliile. Rezultatele la 90% din persoanele interogate la experimentul acesta au
fost negative.
• Memoria este un proces psihic de reflectare a experientei anterioare prin
fixarea (intiparirea si pastrarea), recunoasterea si reproducerea imaginilor
senzoriale, ideilor, starilor afective sau miscarilor din trecut. Procesele
memorie se desfasoara atat in legatura cu reflectarea senzoriala cat si in
legatura cu procesele de gandire si de limbaj, la unii oameni predominand
memoria senzorial-intuitiva,la altii cea verbal-abstracta.
12. • memorarea poate fi intentionata(voluntara)sau neintentionata(involuntara).Recunoasterea se
realizeaza in prezenta stimulilor senzoriali sau verbali care au actinonat si anterior, in vreme ce
reproducerea se realizeaza in lipsa acestor stimuli.De aceea,in general recunoasterea se
realizeaza mai lesne decat reproducerea.Fenomenul invers memorarii este uitarea,care se
manifesta prin incapacitatea de a reproduce sau de a recunoaste,iar uneori prin reproducere sau
recunoastere eronata.
• Cu privire la formele memoriei,cei mai multi psihologi disting intre:
• memorie de foarte scurta durata(memoria senzoriala)
• memoria de scurta durata
• memorie de lunga durata.
Memoria o regasim ca:
• Memorie imaginativa-prin conservarea reproducerea imaginilor trecutului;
• Memorie verbal-logica-prin conservarea ideilor informatiilor;
• Mai controversat memorie asfectiva retrairea emotiilor trecute;
• Memorie motorie-prin conservarea si actualizarea miscarilor.
• Memoria are anumite proprietati care se manifesta diferit la persoane difeite:
• Volumul-se refera la cantitatea de informatie ce poate fi stocata.Aceasta difera de la o persoana
la alta.
• Mobilitatea-se refera la capacitatea de a acumula cunostinte noi,de a le corela cu alte
cunostinte,de a le modifica.
• Rapiditatea fixarii vizeaza usurinta intiparirii,efortul presupus pentru realizarea ei.
• Fidelitatea redarii se refera la masura in care informatia actualizata corespunde cu cea intiparita .
14. • Atentia este un act de selectare psihica activa prin care se realizeaza semnificatia,
importanta si ierarhizarea unor evenimente, obiecte si fenomene care ne influenteaza
existenta (acordam atentie lucrurilor care ne intereseaza si o mentinem prin scopul
urmarit).
• Def: Este procesul psihic de orientare selectiva, de concentrare a energiei
psihonervoase asupra unor obiecte, insusiri sau procese, menite sa conduca la sporirea
eficientei activitatii psihice, cu deosebire a proceselor cognitive.
• Cea mai importanta caracteristica a atentiei este, in mod incontestabil in opinia tuturor
specialistilor selectivitatea. Daca un fapt, o idee, un stimul verbal prezinta interes
pentru o persoana, genereaza trairi afective, aceste stari motivational-afective vor
orienta si sustine atentia cu usurinta si pe perioade lungi de timp. Orientarea atentiei
spre anumiti stimuli este concomitenta cu inhibarea altor stimuli, realizandu-se astfel un
fenomen de filtraj senzorial si de organizare, de autoreglare a energiei psihonervoase.
• Atentia este un atribut al celorlalte procese psihice. Daca se asociaza cu perceptia,
atunci aceasta va fi mai clara, precisa si completa. Daca se asociaza cu memoria, atunci
aceasta va fi mai bogata, fidela, trainica. Daca se asociaza cu gandirea si imaginatia,
atunci acestea vor fi mai eficiente, profunde si creatoare.
• Atentia este necesara , este o conditie a reflectarii constiente eficiente, este un proces
psihic, dar si un proces de cunoastere.
• Daca inteligenta este considerata o functie psihica complexa care asigura intr-o forma
superioara adaptarea intre organism si mediu, atentia este un factor activ al investigarii
mediului inconjurator, cu efecte favorabile asupra activitatii de cunoastere.
15. • Caracteristicile sau calitatile atentiei:
• Stabilitatea atentiei:
• Inseamna mentinerea un timp mai lung a orientarii si concentrarii psihonervoase asupra aceluiasi fapt
sau aceleiasi activitati. E influentata de proprietatile stimulului, de complexitatea si natura activitatii si
nu in ultimul rand de motivatia subiectului. Un obiect cu structura simpla si nemiscat ne retine atentia
foarte putin timp.
• Concentrarea (intensitatea) atentiei:
• Inseamna mobilizarea intereselor si eforturilor imntr-o anumita directie in functie de semnificatiile
stimulilor, paralel cu inhibarea actiunii unor factori perturbatori.
• Gradul de concentrare e dependent de multi factori dintre care amintim: interesul subiectului pentru
acea activitate si rezistenta lui la factorii perturbatori. Se poate masura prin rezistenta la factori
perturbatori, in special la zgomot.
• Volumul atentiei:
• Adica cantitatea de date ce pot fi cuprinse simultan in planul reflectarii constiente este limitat. Volumul
mediu este de 5-7 elemente.
• Flexibilitatea sau mobilitatea atentiei:
• Inseamna capaciatea subiectului de a deplasa atentia de la un obiect la altul in intervale cat mai
scurte de timp. Pragul minim de deplasare potrivit cercetarilor este de o sesime de secunda.
• Distributivitatea atentiei:
• Este proprietatea care vizeaza amplitudinea unghiului de cuprindere simultana in planul constiintei
clare a unei diversitati de fapte , procese, manifestari. Adica capacitatea de a sesiza simultan
intelesul mai multor surse de informatii. S-a constatat faptul ca distributia e totusi posibila cand
miscarile sunt puternic automatizate si informatiile foarte familiare. De exemplu pilotul de avion care
este atent la o multime de lucruri in acelasi timp: el urmareste linia orizontului, cadranele, asculta
informatia din casti etc.)
16. FORMELE ATENTIEI
• Atentia involuntara este declansata de stimuli interni si externi si consta in orientarea,
concentrarea neintentionata, declansata spontan si fara efort voluntar. Atentia involuntara poate fi
atrasa de mediul exterior, ca urmare a organizarii particulare a campului perceptiv in care apare
un obiect detasat din ansamblu. Aceasta forma a atentiei o intalnim si la animale. Exista cateva
calitati ale stimulilor care pot provoca, pot capta atentia involuntara: intensitatea stimulilor,
contrastul, noutatea, aparitia sau disparitia brusca, complexitatea, proprietatea stimulilor de a se
adapta interesului etc. Este in general de scurta durata mentinandu-se atata vreme cat dureaza
actiunea stimulilor care o provoaca.
• Atentia voluntara se caracterizeaza prin prezenta intentiei de a fi atent si a efortului voluntar
de a-l mentine. Deci aceasta forma de atentie depinde in mare masura de individ si de motivatiile
sale. Fiind autoreglata in mod constient atentia voluntara este superioara atat prin mecanismele
verbale de producere, cat si prin implicatiile ei pentru activitatea omului. Autoreglajul voluntar se
realizeaza prin orientarea intentionata spre obiectul atentiei, selectivitate in functie de scop si
cresterea efortului psihic. Atentia voluntara este esentiala pentru desfasurarea activitatii, dar
datorita consumului energetic sporit, a interventiei oboselii se poate mentine pe o perioada relativ
scurta de timp.
• Mobilizarea si concentrarea atentiei voluntare se poate mentine cu ajutorul cuvantului care
mareste valoarea semnalizarii unor stimuli, cuvantul orienteaza atentia.
• Aceste doua forme ale atentiei sunt conexate intre ele, existand grade de trecere a uneia in
cealalta. De exemplu invatarea incepe cu atentia voluntara, apoi apare interesul, placerea de a
invata, atentia treptat devenind involuntara.
• Atentia habituala sau postvoluntara este o forma superioara de manifestare a atentiei, fiind
o atentie specializata, bazata pe obisniunte si se formeaza prin educatie, pentru ca atentia se
poate educa.
• .
17. • Psihologul francez Theodule Ribot deosebeste doua tipuri de atentie, cu totul distincte una de
alta, dar care in mare corespund celor doua forme ale atentiei mai sus amintite, si anume atentia
involuntara si cea voluntara. Acestea sunt: atentia spontana (naturala) si atentia voluntara
(artificiala). Cea dintai forma , neglijata de majoritatea psihologilor, este forma naturala, primitiva,
veritabila a atentiei. Cea de-a doua este un rezultat al educatiei, al antrenamentului
• Th. Ribot sustine ca atentia spontana este singura care exista atat timp cat educatia nu intra in
actiune. Atentia este un dar al naturii, repartizata inegal de la un individ la altul. Puternica sau slaba,
are drept cauza starile afective.
• Omul nu da atentie in mod spontan, decat lucrurilor care il intereseaza, il ating, ii produc o stare
placuta, neplacuta ori mixta. Natura atentiei spontane la o persoana releva caracterul acesteia sau
cel putin tendintele sale fundamentale. Ne arata daca avem de-a face cu un spirit frivol, banal,
marginit, deschis, profund. Ribot da exemplul unei portarese care in mod spontan da atentie
barfelor; pictorul este atras de un frumos rasarit de soare; geologului ii atrag atentia niste roci, in
care omul obisnuit nu vede decat niste pietre.
• Atentia voluntara sau artificiala in opinia lui Th. Ribot este un produs al trebuintei, aparut
odata cu progresul civilizatiei, artei, al educatiei, al antrenamentului. Isi gaseste conditiile de
existenta in atentia spontana. Atentia voluntara s-a nascut sub presiunea trebuintei si odata cu
progresul inteligentei. Ea este un aparat de perfectionare si un produs al civilizatiei.
• Subliniind faptul ca atentia voluntara este rezultatul educatiei, Ribot propune ca mijloc de formare
trei directii: prima, in care educatorul, profesor si parinte, se bazeaza pe sentimente (teama sau
tandrete si simpatie, curiozitate, interes si atractie fata de recompensa); cea de-a doua se refera la
ambitie, interes practic si datorie, iar cea de-a treia se refera la faptul ca atentia se dezvolta si se
intretine prin deprinderi si exercitiu impus.
• Dupa locul obiectului aflat in centrul atentiei, atentia poate fi externa si interioara. Vorbim de
atentie externa atunci cand obiectul atentiei este exterior subiectului si de atentia interioara in
cazul in care obiectul atentiei se afla in planul constiintei, al vietii psihice. Atentia interioara este
strans legata de notiunea de privire interioara, care de fapt inseamna o serie de imagini conexe care
muta atentia noastra in planul constiintei, o serie de amintiri. Iar cel care ne trezeste aceste amintiri
este reflexul cu catena lunga.
•
18.
19. ATENTIA- PROCES FUNDAMENTAL INTR-O
INVATARE ELEMENTARA
• In orice act de invatare intervine de fapt intreg psihismul, dar daca in anumite momente domina un
proces, intr-o alta faza intervine mai evident altul. Intr-un act de cunoastere elementara se distinge
indeosebi rolul atentiei, perceptiei si memoriei.
• Nu poate exista un act de cunoastere eficienta fara o focalizare a constiintei elevului, fara
castigarea atentiei sale. Atentia realizeaza o optimizare a cunoasterii: ea selecteaza o anumita
portiune din campul perceptiv, intensificand impresia, asigurandu-i si mai multa claritate.Atentia
concentrata implica si rapiditatea sesizarii unui eveniment asteptat. Este puternic influentat de
motivatie, de starile afective si este insotit de caracteristici bine cunoscute ale posturii si mimicii.
• Cele trei forme principale ale atentiei (involuntara, voluntara si postvoluntara) sunt absolut
necesare in procesul invatarii sistematice. Ca exemplu amintim copilul, care este obligat sa faca
exercitii la un anumit instrument muyical, are nevoie de vointa la inceput, dar treptat, muyica il va
atrage si nu va mai cere efort voluntar. Astfell atentia voluntara se transforma in atentie
postvoluntara.
• Din punct de vedere al desfasurarii si organizarii procesului didactic sunt importante conditiile care
favorizeaza concentrarea involuntara a atentiei. Conditiile externe sunt:
• Noutatea obiectelor, fenomenelor, situatiilor le atrage elevilor imediat atentia. Deci numai daca
avem certitudinea unui aspect important, dar de obicei nesesizat, are rost sa expunem ceva
familiar copiilor.
• Intensitatea stimulilor de asemenea este foarta importanta. O lumina, un sunet puternic trezesc
atentia, obiectele mari sunt observate mai repede decat cele mici, si mai ales culorile vii, tinand
desigur cont de realitate si de contrast.
• Miscarea, schimbarea, variatia atrag usor atentia. De exemplu filmul este mai interesant si util
decat preyentarea unor imagini statice cu ajutorul unor planse sau fotografii.
• Dintre factorii interni cel mai important este interesul. Cultivarea interesului elevilor este una
dintre sarcinile principale ale scolii, ele influentand puternic viata psihica.
