text

1. Aprofundare în învăţătura lui Bruno
Groening
"Această învăţătură a mea este o înţelepciune pentru viaţă excelentă, conform căreia trăiesc
mulţi dintre prietenii mei şi au avut succes cu ea. Prin acceptarea acestei învăţături s-a petrecut
în ei o schimbare radicală, care în multe cazuri a dus la succes în sănătate".
Bruno Groening nu şi-a formulat învăţătura sa niciodată în scris. El nu a vrut să creeze o nouă
filozofie sau ideologie. Strădaniile sale urmăreau numai un ţel: Să le ajute celor suferinzi. Lor le-
a dat o învăţătură de credinţă pe drumul lor, care nu se baza pe reflexie intelectuală sau chiar
ştiinţifică, ci provenea din simţirea intuitivă a legilor spirituale. Cine se preocupă mai
îndeaproape cu ea, va găsi şi recunoaşte o complexitate nebănuită, care depăşeşte cu mult
aspectul vindecării. El a chemat pe oameni să creadă în bine şi să-l aplice în practică. Porunca
creştină de a-ţi iubi aproapele constituie sâmburele învăţăturii sale.
Cauza bolilor
Mulţi oameni trăiesc astăzi în credinţa, că o boală este ceva întâmplător, care apare dintr-o dată
şi-l năpădeşte pe om din senin. Bruno Groening a spus însă:
"Cu cât omul se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, conştient sau inconştient, cu atât e mai
puţină viaţă în corpul său, astfel că abia mai era atâta viaţă în el, încât să poată reacţiona
organele după cum vroia el. El nu mai putea merge prin viaţă cu toată puterea. El s-a abătut
aici de la acest izvor de putere. În final el a pierdut legătura cu marele izvor de putere divin. El
nu a mai putut asimila în el puterea lui Dumnezeu. Şi aşa a ajuns el, corpul său, să fie un vrac."
Bruno Groening a descris în modul următor, cum poate omul să ajungă înapoi la sănătate:
"Dumnezeu l-a creat pe om frumos, bun şi sănătos. Aşa şi vrea să-l aibă. Iniţial oamenii au fost
complet legaţi de Dumnezeu, atunci nu exista decât iubire, armonie şi sănătate, totul era o
unitate. Însă, în momntul în care primul om a ascultat de vocea răului, care vorbea în afara
acestei unităţi, a ascultat-o şi a făcut ceea ce i-a spus ea, atunci s-a rupt această legătură şi de
atunci Dumnezeu stă aici şi omul acolo. Între Dumnezeu şi oameni s-a format o prăpastie
adâncă. Nu mai era nici o legătură. Omul - care se bazează numai pe el însuşi - poate fi oricât
de credincios şi să se roage, el va fi atacat de rău pe drumul vieţii sale şi tras la fund.
Dumneavoastră aţi ajuns pe drumul vieţii dumneavoastră acolo jos. Dumneavoastră trăiţi
nefericire, dureri, suferinţe incurabile. Eu vă spun: Nu vă duceţi şi mai jos, ci vă chem să vă
reîntoarceţi! Veniţi în sus, iar peste abis vă construiesc eu o punte. Treceţi de pe drumul
suferinţei pe drumul divin! Pe acesta nu există nefericiri, nici dureri, nici incurabil - aici e totul
bine. Acest drum duce înapoi la Dumnezeu!"
Marea întoarcere

2. Bruno Groening i-a chemat mereu pe oameni la "marea întoarcere". El i-a avertizat să pună în
aplicare credinţa în bine şi să se debaraseze de obiceiurile rele.
În primul rând i-a rugat pe oameni, să nu se gândească la boală. El a accentuat mereu, că boala
vine de la cel rău şi este răul. Să te preocupi de ea înseamnă, să te preocupi de rău. Aceasta
împiedecă procesul de vindecare şi-l poate face chiar imposibil.
"Cine se preocupă de boală, ţine la ea şi blochează calea puterii divine."
Omul trebuie să se debaraseze de boală, să nu o privească ca o proprietate a sa, ci să vadă în ea
răul.
"Boala nu aparţine de om!"
Bruno Groening le-a făcut oamenilor oferta de a le lua boala:
"Daţi-mi mie bolile dumneavoastră şi grijile dumneavoastră! Singuri nu vă veţi descurca cu ele.
Le duc eu pentru dumneavoastră. Însă daţi-mi-le de bună voie, căci eu nu fur!"
"Dacă vă eliberaţi de boală, ca eu să v-o pot lua, e bine; dacă vă ţineţi de ea, atunci n-am voie
să fac nimic. A şaptea poruncă interzice: ‚Tu nu trebuie să furi!’ Dacă eu îi iau omului boala cu
forţa, atunci eu aş păcătui. Eu nu am voie să fur! Cine îşi iubeşte boala, se ţine de ea, cine o
poate uita, aceluia i-o iau, să o predea benevol, nu numai în gând, ci şi în fapte. Trebuie să
ascultaţi de cuvântul meu! Eu nu vreau să vă influenţez. Dacă vreţi să predaţi boala benevol,
atunci vă iau toate suferinţele!"
Cât de importantă era pentru Bruno Groening reîntoarcerea lăuntrică a omului, o face clar pasajul
următor din cartea "Marea reîntoarcere" a lui Kurt Trampler:
"Şi în convorbirile private am auzit adesea pe Groening spunând ferm, că el poartă
responsabilitatea faţă de Dumnezeu, de a realiza vindecarea ‚exclusiv prin puterea divină’
numai la suferinzii, care cel puţin au bunăvoinţa de a trăi conform legii divine, şi de a exclude
de la vindecare, pe cei care nu sunt dispuşi să se debaraseze de rău."
"Aş putea", aşa zicea el, "să realizez o vindecare în masă, spunând: Toţi bolnavii unui oraş sau
ai unei ţări să devină sănătoşi! Dar nu s-ar pierde mai mult prin asta decât s-ar câştiga? Ar fi
cei răi dintre bolnavi de acord să se reîntoarcă pe calea bună? Nu s-ar folosi de sănătatea
recâştigată în scopuri rele? Nu! Mai întâi trebuie ca omul să se schimbe radical înlăuntrul său,
mai întâi trebuie să fie gata să zmulgă din el ce e diavolesc şi să găsească drumul spre
Dumnezeu. De-abia după aceea merită să fie vindecat."
Următoarele cuvinte ale lui Bruno Groening clarifică această afirmaţie şi explică formarea
bolilor:
"Cum a fost de fapt posibil, ca omul să se îmbolnăvească? Omul la origine n-a fost bolnav.
Oamenii s-au pervertit tot mai mult, din ce în ce mai rău din generaţie în generaţie. Răutatea s-a

3. dezvoltat aşa de mult în jur, că în curând nu mai e posibil să trăieşti. Duşmănie şi ceartă până şi
în familii, mai mult război decât pace între popoare! Grijile au adus suferinţa sufletească asupra
oamenilor şi au prins rădăcini aşa de adânci, că oamenii au trebuit să devină bolnavi. Unul îl
împovărează sufleteşte pe celălalt. Oamenii sunt deformaţi, s-au îndepărtat de ce e natural, mulţi
şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu. Cine însă se abate de la drumul divin, acela se abate şi de
la sănătatea sa."
Dacă omul vrea, să-şi redobândească prin Bruno Groening sănătatea, trebuie să fie dispus să se
debaraseze de "răutate". El trebuie să-i întoarcă spatele răului, bolii, să se despartă de ea, să nu
mai gândească "astma mea, reumatismul meu etc."
Asta nu e mereu uşor. Cere o schimbare interioară. Omul trebuie să-şi schimbe radical gândirea.
El nu trebuie să mai creadă ca de obicei în boală, ci să creadă în sănătate. El trebuie să preia
credinţa, că şi bolile incurabile pot fi vindecate.
Ce aştepta Bruno Groening aici de la cei ce caută ajutor! Nu rebelează orice gândire logică, să iei
în serios o astfel de cerere? Cum e posibil ca închehieturile deformate de reumatism să revină în
ordine, cum pot să funcţioneze din nou membrele paralizate? Cum e posibil să-i dai lui Bruno
Groening bolile, fără ca el să facă cel mai mic tratament, da, chiar fără să-i descrii nici măcar
suferinţa? Nu este asta, o jignire la adresa oricărui om care gândeşte clar?
Într-adevăr este o mare schimbare, ceea ce Bruno Groening aşteaptă de la oameni, căci doar
înseamnă să dai la o parte fiecare judecată ştiinţifică, intelectuală şi să-ţi însuşeşti credinţa în
ceva superior. Învăţătura sa se bazează pe alte legităţi, decât se obişnuieşte astăzi, care este o
gândire raţională generată de spiritul contemporan materialist. De aceea el spunea deseori:
"În mod sigur nu pot fi înţeles cu intelectul."
Curentul de vindecare
Bruno Groening s-a definit singur a fi un mijlocitor al unei puteri spirituale, care vine direct de la
Dumnezeu şi provoacă vindecarea. Această putere divină a numit-o "Heilstrom".
Pentru a explica esenţa "Heilstrom"-ului, el s-a folosit de o imagine. El l-a comparat pe
Dumnezeu cu o centrală electrică, iar pe om cu un bec electric. Aşa cum becul numai atunci îşi
poate împlini menirea, când curentul din centrală ajunge la el, tot aşa şi omul poate numai atunci
trăi în ordinea divină, când e alimentat cu puterea lui Dumnezeu. Bruno Groening şi-a asumat
singur sarcina unui "transformator". El transformă în aşa măsură energia divină, încât fiecare om
să primească numai atât, cât poate el să asimileze. Capacitatea sa de a asimila puterea era
nelimitată. Aşa a fost posibil de exemplu, ca la Traberhof lângă Rosenheim mii de oameni să
simtă simultan puterea de vindecare şi să se împlinească vindecări în masă.
Bruno Groening a explicat, că iniţial a existat la origine o legătură directă între Dumnezeu ca
"centrala de putere" şi om "destinatarul". Oamenii trăiau pe Pământ ca, copii ai lui Dumnezeu
într-o perfectă unitate cu Tatăl lor. Însă despărţindu-se de Dumnezeu, ei au ieşit din ordinea

4. divină şi au devenit pradă nevoii şi suferinţei. Legătura între Dumnezeu şi om s-a rupt. Cu timpul
s-a format o prăpastie tot mai adâncă, pe care oamenii n-au mai putut-o trece din proprie forţă.
"Şi pentru că omul n-a mai putut niciodată să se reîntoarcă pe drumul divin, deoarece puntea
care ducea spre el a fost distrusă, iar omul se afla dezamăgit pe o grămăjoară şi umbla în jur
numai aşa dezorientat. Puntea spre acest drum adevărat divin, am refăcut-o la loc şi dacă vă
folosiţi de această punte, dacă păşiţi pe ea, ajungeţi pe drum, pe drumul divin, unde
dumneavoastră înşişi aveţi apoi legătura cu marea, unica operă divină, unde apoi primiţi purul,
adevăratul curent de viaţă divin, pentru a putea după aceea trăi viaţa dumneavoastră mai
departe cu bine şi mai ales în sănătate deplină."
"Şi cine păşeşte pe această punte şi merge mai departe pe adevăratul drum divin, acela va primi
un sentiment cu totul altul, el se minunează de tot ceea ce există aici, ceea ce el până aici nu a
putut să recunoască. Abia acolo primeşte cu adevărat legătura cu marea operă divină."
Cine urmează învăţătura lui Bruno Groening şi se deschide puterii divine, va simţi curentul de
vindecare pe propriul corp. Un sentiment de viaţă absolut nou va pătrunde în el: dureri, griji şi
nevoi vor dispărea, sănătatea, armonia şi bucuria vor găsi loc în el. El începe să trăiască, că
Dumnezeu nu tronează ca un judecător fără inimă, departe deasupra norilor, ci că se află alături
de oameni ca un Tată iubitor şi vrea să le ajute. Prăpastia a fost învinsă. Omul trăieşte din nou
starea originală.
Receptarea
Cum poate omul însă să preia curentul de vindecare, cum se poate deschide faţă de puterea
divină? Bruno Groening recomanda căutătorilor de ajutor următoarea poziţie de şedere: braţele şi
picioarele să nu se încrucişeze şi palmele deschise orientate în sus, ţinându-le pe partea
superioară a coapsei. Pe lângă acest aspect exterior este important să fie deconectate toate
gândurile care deranjează şi să se concentreze asupra a ceea ce se petrece în corp. Condiţia de
bază este o atitudine spirituală deschisă, de credinţă. În acest fel omul se poate deschide pentru a
fi pătruns de puterea divină. Bruno Groening a spus:
"Dumnezeu ne dă tot ce este bun, numai că noi trebuie să preluăm în noi ceea ce El ne trimite.
Deci, faceţi acest lucru!"
El a explicat în modul următor, de ce este aşa de importantă poziţia corpului:
"Cei ce au încă un corp pe care-l mai pot mişca liber, îl încordează adesea cu plăcere. Aceasta
este de asemeni puterea, puterea obişnuinţei. Picioarele unul peste altul, încrucişate; desigur că
te poţi câte o dată întinde, adică să-ţi extinzi corpul, însă să n-o faci tocmai atunci când vrei să
preiei binele, când vrei să primeşti divinul. Atunci trebuie să fi liber, cu mâinile deschise, trebuie
să şezi sau să stai cu mâinile goale!"
Kurt Trampler a scris în carte sa "Marea întoarcere":

5. "Important (...) este pe lângă pregătirea interioară şi un aspect exterior aparent mic, dar totuşi
foarte important. Trebuie să se şeadă cu spatele liber şi nici cele două picioare, nici cele două
mâini să nu se atingă. După concepţia lui Bruno Groening, atingerea reciprocă a mâinilor
produce un scurtcircuit al curentului vieţii în partea superioară a corpului, atingerea sau chiar
încrucişarea picioarelor, duce la aceleaşi rezultate negative în partea inferioară a corpului.
Cine face astfel de greşeli în mod obişnuit, ar putea chiar cu timpul, să-şi atragă boli de-a
dreptul neplăcute."
Receptarea conştientă a puterii a fost denumită de Bruno Groening "Einstellen". Persoana "se
pune pe recepţia" curentului de vindecare. Nu este important unde şi când se petrece asta.
Important este ca persoana să aibă linişte, să alunge toate gândurile care deranjează şi să observe
atent ce se întâmplă în corpul său. Bruno Groening îşi întreba mereu auditorii, ce simţeau.
"Nu trebuie decât să vă puneţi aici pe recepţia adevăratei emisii divine pentru a o primi, mai
bine spus: pentru a o dobândi. Veţi constata singuri cum veţi dobândi această emisie. Însă eu
trebuie mereu să repet, că asta o puteţi face abia atunci când veţi acorda într-adevăr corpului
dumneavoastră atenţie şi anume atenţie la ceea ce se petrece în el, mult mai puţin la ce se
petrece în jurul său, ci numai în interiorul lui, în propriul dumneavoastră corp."
Fiecare om poate simţi curentul de vindecare pe propriul corp. Unul simte o furnicătură, altul
stări de frig sau de căldură. Al treilea trebuie să-şi mişte braţele sau picioarele, al patrulea să se
scuture. Aşa provoacă curentul de vindecare la fiecare om în parte cele mai diferite reacţii.
Reglementări
Unii oameni au dureri când preiau curentul de vindecare. Acest fenomen a fost denumit de Bruno
Groening "reglementare". Ea este un semn al începutului schimbărilor în corp. Durerile de
reglementare nu se compară cu cele ale bolii. Ele sunt generate de curentul de vindecare şi sunt
expresia unei curăţiri a organelor bolnave. Kurt Trampler scrie despre asta:
"Şi durerea de reglementare îi duce adesea în eroare pe cei care caută ajutor. Durerea de
reglementare trebuie să fie." Când apar durerile de reglementare mulţi oameni se sperie, crezând
că a revenit boala. Acestora le era frică şi îşi spuneau: Este şi mai rău, trebuie să mergem la
doctor. Groening spune:
"De aceea vă atrag atenţia, când apare durerea de reglementare s-o suportaţi. Nu se întâmplă
nimic rău, ci numai că omul devine sănătos."
Forma de manifestare a reglementărilor poate fi diferită. Durerile pot să se asemene cu cele ale
bolii sau chiar să fie mai puternice. Însă se pot manifesta chiar complet altfel. Asta este diferit de
la caz la caz, deoarece fiecare om reacţionează individual la puterea de vindecare.
Omul nu poate fi scutit de durerile de reglementare. Ele fac parte din procesul de purificare, prin
care murdăria bolii este înlăturată din corp pe cale spirituală.

6. Bruno Groening a explicat fenomenul reglementărilor luând ca exemplu o cană murdară de lapte.
El a întrebat ce e de făcut, când trebuie înlocuit laptele acrit şi urât mirositor din cană, cu lapte
proaspăt. Răspunsul e clar: Întâi se aruncă laptele stricat, apoi va fi curăţată cana. Exact la fel - în
mod analog - este şi la om. Dacă luăm corpul drept cană, boala drept laptele stricat şi sănătatea
drept laptele bun, atunci omul trebuie să se despartă mai întâi mintal de boală, deci să arunce
laptele stricat. După aceea corpul va fi curăţit de "murdăria"bolii - acestea sunt reglementările.
De-abia în corpul curăţit poate fi turnat laptele proaspăt - sănătatea pătrunde în om.
Într-o altă imagine i-a comparat pe oameni cu o farfurie cu fructe:
"Luaţi o farfurie care este plină, indiferent cu ce, din partea mea poate fi cu fructe, care stau
acolo de zile întregi, respectiv au stat şi nimeni nu s-a îngrijit de ele, nimeni nu a ştiut cum să se
ocupe de ele şi aşa s-au stricat. Dumneavoastră nu mai puteţi savura aceste fructe. Şi dacă acum
vine cineva care vrea să vă dea fructe noi, sănătoase, atunci ar fi o mare prostie, dacă aceste
fructe noi, sănătoase, s-ar pune peste cele stricate, căci cele bune ar ajunge în aceeaşi stare în
care se află deja cele stricate. Dacă vreţi să vă bucuraţi de fructele sănătoase, atunci trebuie
mai întâi să daţi la o parte pe cele stricate, nesănătoase, care nu se mai pot mânca; dar nu
numai asta, ci şi vasul în care s-au aflat fructele trebuie curăţat, pentru a putea pune în el pe
cele sănătoase. Comparaţi pe acesta, pe vas, cu corpul dumneavoastră şi fructele cu organele
dumneavoastră bolnave, iar fructele sănătoase sunt ceea ce vă doriţi, dar nu e posibil dacă nu
vă debarasaţi de ceea ce e stricat, asta înseamnă în acest caz, dacă vă preocupaţi de boala
dumneavoastră."
Voinţa liberă
Când apar durerile, nu e mereu uşor să crezi în reglementări. Mulţi oameni devin nesiguri: "Sunt
dureri de reglementare sau simptome de boală?" Începe o luptă interioară, o luptă pentru
credinţă. Aici se hotăreşte dacă omul primeşte vindecarea, respectiv cât de mult durează procesul
de vindecare. Acum contează cui îi acordă el mai multă crezare, gândului de boală sau gândului
de vindecare. Dacă crede mai departe în boală, atunci o va păstra. Însă dacă reuşeşte să creadă în
vindecare, atunci se va împlini procesul de vindecare. Omul decide singur.
Acesta este un aspect important în învăţătura lui Bruno Groening. Tot mereu a precizat faptul, că
omul are o voinţă liberă inviolabilă, care este un dar suprem, pe care Dumnezeu îl poate face
unei vieţuitoare. El îl ridică pe om de pe treapta unei creaturi constrânse, pe treapta unui copil
liber, care urmează poruncile Tatălui benevol şi nu constrâns. Însă îi dă totodată şi posibilitatea
de a păcătui împrotiva legilor lui Dumnezeu.
Bruno Groening a rspectat absolut această libertate de voinţă a omului. De aceea el nu poate
ajuta decât celui care se lasă ajutat, care este de acord să se debaraseze de boală. Lui îi este
permis să-i ia omului numai ceea ce acesta îi dă de bună voie. Cine ţine la boala sa, se gândeşte
permanent la ea şi vorbeşte despre ea, va aştepta în zadar o vindecare. Bruno Groening a spus
aşa:
"Am voie să-i ajut unui om să găsească calea cea bună, dar n-am voie să hotărăsc pentru el şi
nici n-am voie să-l constrâng spre bine. Fiecare trebuie să-şi găsească singur calea sa."

7. Bine şi rău
Dacă omul prin libertatea voinţei are posibilitatea să se hotărească, se pune întrebarea: Care sunt
alternativele între care poate alege? Bruno Groening spunea referitor la asta:
"Prieteni, nu vă lăsaţi înşelaţi şi nu uitaţi, că omul trăieşte între bine şi rău. El trăieşte între ele,
aici binele, aici răul, la mijloc se află omul, el hotăreşte."
Omul alege. El poate face bine sau rău. Dacă unul din semenii săi se află la nevoie, îl poate ajuta,
poate să-l ignoreze sau chiar să se folosească de nevoia în care se află în interes propriu. El poate
face ce vrea.
Omul se află în viaţa sa mereu - conştient sau inconştient - la răscruce de drumuri, unde trebuie
să se hotărească ori pentru calea cea bună sau pentru cea rea. De cele mai multe ori sunt
nimicurile de zi cu zi, care decid decursul soartei.
Cum este de exemplu când rupi legătura cu un prieten din cauza mâniei provocate de un cuvânt
sincer, sau când renunţi la un servici din cauza supărărilor ce ţi le face şeful, sau când refuzi o
ofertă unică din cauza mândriei jignite? Cât de des n-au fost regretate mai târziu hotărârile
spontane, dar la care apoi nu s-a mai putut renunţa. O clipă poate decide tot drumul vieţii de mai
târziu, spre bine sau spre rău.
Însă cum se petrece aceasta? Ce se află în spatele noţiunilor de "bine" şi "rău"? Nu este toată
viaţa produsul unor întâmplări oarbe, în faţa cărora omul se află neajutorat?
Binele - aşa a explicat Bruno Groening - vine de la Dumnezeu, iar răul de la adversarul Său: de
la Satan! Acesta există cu adevărat şi el are ţelul, să distrugă tot ce e bun, divin. Bruno Groening:
"Cine lucrează aici, cine nu pierde nici un prilej de a distruge binele, divinul? De unde vine
boala, boala la tot ce creşte aici pe acest Pământ? Luaţi ce vreţi, un fruct oarecare, sau orice
altă vieţuitoare, Satan încearcă tot mereu, să distrugă totul. Şi de asemeni a reuşit ‚să roadă’ şi
la om."
"Satan, care există pe acest Pământ, nu a lăsat nimic neîncercat de a distruge binele şi divinul."
"Acolo unde se află Dumnezeu este iubirea, unde e Satan, acolo sunt războaiele."
Pe plan spiritual cei doi poli sunt opuşi: Dumnezeu ca întruchiparea vieţii şi Satan care vrea s-o
distrugă. Lor le stau armate întregi de spirite la dispoziţie şi lupta se duce foarte dur.
Ambele părţi dispun de energii enorme. Bruno Groening le-a descris în cuvinte simple:
"Puterea divină regenerează, iar cea rea, drăcească, satanică este distrugătoare."

8. Omul le poate asimila şi lăsa să acţioneze pe amândouă în sine, atât în corp, cât şi în suflet. Una
acţionează fortificant şi regenerant, iar cealaltă vlăguind şi distrugând. Forţa pozitivă conţine în
sine sănătatea, cea negativă boala.
Bruno Groening spunea, că boala vine de la rău şi nu - după cum se spune - că ar fi o pedeapsă a
lui Dumnezeu. Astfel de gânduri le-a denumit minciuni şi le-a refuzat categoric. Dumnezeu nu
pedepseşte! Boala este consecinţa gândurilor şi faptelor greşite. Dacă se înlătură cauza, atunci şi
consecinţa va dispare, şi asta e voinţa lui Dumnezeu.
"Nu este cum cred oamenii, că boala ar fi o pedeapsă a lui Dumnezeu. Se poate compara cu
situaţia în care un copil părăseşte casa părintească. Atunci părinţii nu mai pot ţine mâna
ocrotitoare asupra copilului, ei nu-l mai pot ocroti pe copil. Aşa l-am părăsit şi noi pe Tatăl
nostru. Nu avem voie să uităm, că noi suntem numai copiii lui Dumnezeu. Numai El ne poate
ajuta! Şi El ne va ajuta, când noi vom găsi din nou calea spre El."
Gândurile sunt forţe
Bruno Groening le-a cerut deseori auditorilor săi, să-şi examineze gândurile şi să le preia numai
pe cele bune. Dumnezeu şi Satan nu sunt numai izvoare de putere, ci şi ale gândurilor. Ei
transmit permanent gânduri: Dumnezeu pe cele bune, Satan pe cele rele. Omul nu poate -aşa
spune Bruno Groening - să producă singur gândurile, ci este în stare numai să le preia.
"Este aşa de important ce fel de gânduri preia omul, căci gândurile sunt forţe. Dacă omul vrea
binele, atunci îi ajută Dumnezeu, dacă vrea răul, atunci îl ajută Satan."
Omul nu este lipsit de voinţă faţă de ceea ce-i vine în cap. El decide singur ce fel de gânduri
acceptă şi pe care le refuză. Alegerea însă ar trebui s-o facă temeinic şi nu superficial. În spatele
fiecărui gând se află o forţă: un gând bun fortifică, unul negativ distruge; o veste bună înaripează,
una tristă descurajează. Gândurile sunt forţe spirituale. Ele conţin o putere, pe care omenirea de
azi abia o mai poate bănui. Un gând născut din iubire îl poate determina pe un om, să-şi dea viaţa
pentru altul. Unul născut însă din ură, îl poate detemina, să-l omoare pe altul.
"Feriţi-vă de orice gând rău!"
"Ar trebui să fiţi conştienţi până în ziua de azi, că dacă aţi preluat un singur gând rău, atunci,
aţi constatat de fiecare dată, că v-au venit mai departe alte gânduri rele care au pătruns în
dumneavoastră şi după aceea aţi spus şi vorbe rele. Deci, tot ceea ce asimilaţi în
dumneavoastră, trebuie apoi să redaţi mai departe."
"Dacă asimilaţi numai un gând rău, atunci deveniţi slujitorul răului, deveniţi cu adevărat
slujitorul lui Satan! Asta trebuie să vă fie spus!"
Ce poate însă un om să întreprindă împotriva gândurilor depresive, de îndoială, de frică sau de
constrângere, cum poate să lupte contra lor? Ele apar brusc ca din neant, îl copleşesc pe om şi
vor să-i asalteze sufletul. Ce trebuie să facă el?

9. Satan doreşte prin gândurile negative - indiferent de nuanţă - să ducă omul în eroare, să-l abată
de la calea divină. El vrea ca omul să se înfricoşeze, să se enerveze, să se îndoiască de bine şi să
încalce poruncile lui Dumnezeu. Ca să-şi atingă acest scop, îl face pe om să creadă, că el ar fi ca
o mingie pentru gândurile şi sentimentele rele, că ar fi lipsit de ajutor, ar fi pradă lor. Asta însă e
o minciună şi o înşelătorie.
Dumnezeu la creat pe om în aşa fel, ca el să poată decide singur ceea ce gândeşte, vorbeşte şi
cum se comportă. Dacă îi apare un gând rău înaintea ochiului său lăuntric, atunci el poate să-l
refuze în linişte însă cu hotărâre. Dacă el rămâne neclintit la aceasta, răul trebuie să plece şi nu-şi
mai poate exercita puterea asupra lui. Omul îşi hotăreşte singur soarta, prin puterea voinţei lui
libere.
"Omul se comportă conform voinţei sale. După cum e voinţa, aşa e şi gândul. Gândul îl
îndeamnă pe om la faptă."
Bruno Groening a arătat printr-un exemplu simplu, ce mare importanţă au gândurile. La
construcţia unei case, impulsul primar este voinţa, respectiv dorinţa de a construi o casă. Apoi
gândul se concretizează tot mai mult, până se realizează un plan exact. Până atunci, clădirea
există de fapt numai în fantazia viitorului proprietar. Construcţia propriu-zisă a casei este de fapt
ultimul pas pe un drum lung, căruia îi premerg numeroase calcule şi pregătiri.
Exact aşa e şi cu vindecarea. Mai întâi trebuie să existe voinţa de însănătoşire, apoi să fie
înfăptuit mental debarasarea de boală şi să se preia credinţa în vindecare. Vindecarea corpului
este de fapt ultimul pas. Bineînţeles că ea nu este opera omului, ci este un act de îndurare al lui
Dumnezeu. Omul nu şi-o poate câştiga, dar o poate dobândi.
Omul este spirit
Bruno Groening le-a explicat auditorilor săi despre adevărata natură a omului:
"Cine sunteţi dumneavoastră?" a întrebat el. Nici unul dintre cei de faţă nu au ştiut să răspundă
altfel decât să-şi spună numele. Bruno Groening însă n-a fost mulţumit cu asta. "Sunteţi
dumneavoastră corpul dumneavoastră?" a întrebat el mai departe. La această întrebare, noi,
prietenii am murmurat nesiguri un ‚Da’, întrucât noi nu ştiam altceva. Promt ne-a răspuns cu un
categoric ‚Nu’, şi a continuat: "Cine sunteţi dumneavoastră în realitate?" În timp ce noi tăceam
el ne-a explicat, că noi din totdeauna n-am fost corp, ci spirit. Pe acest corp l-am primit de la
Dumnezeu fiindu-ne împrumutat pentru această viaţă pe Pământ, l-am primit la naştere şi îl dăm
Pământului, când ne reîntoarcem acasă. Sufletul nostru face legătura între spirit şi corp şi ia cu el
în cealaltă lume toate experienţele bune şi rele. Sufletul poartă în sine scânteia divină, care
mijloceşte şi face posibilă legătura cu Dumnezeu, în momentul în care omul se deschide
credinţei. Dacă însă sufletul se închide prin necredinţă, legătura cu Dumnezeu rămâne întreruptă.
Corpul deci nu este cel mai important aspect al omului, ci este numai îmbrăcămintea
pământească pentru spirit şi suflet. Astfel că prin moartea corpului nu se sfârşeşte totul, aşa după
cum cred azi mulţi oameni, ci viaţa merge mai departe. Ea nu e legată de corp.

10. Omul este spirit, corpul lui e un dar, pe care Dumnezeu i-l pune la dispoziţie ca o unealtă pentru
viaţa pe Pământ. Menirea adevărată a omului este să-şi folosească corpul în bine şi cu ajutorul
său să pună în fapt gândurile bune. Prin libertatea voinţei, omul are însă şi posibilitatea să-l
folosească şi în sens negativ: să fure, să omoare, să distrugă. Se poate vedea din faptele unui om,
cu cine se află acesta în legătură, în slujba cui se află: în slujba lui Dumnezeu sau în slujba lui
Satan. Asta nu înseamnă, că omul este bun sau rău, ci:
"Omul este şi rămâne divin, niciodată nu e drăcesc, nu e satanic, nu este niciodată omul rău, ci
el poate numai să fie plin de rău dacă îl părăseşte pe Dumnezeu, dacă se neglijează pe sine.
Răul îl cuprinde şi omul trebuie atunci să-i slujească răului. Nu omul face rău, ci răul. De la rău
nu ne putem aştepta la nimic bun! Dar tot aşa nici de la Dumnezeu la ceva rău!"
"Dacă el (omul) este prea slab, cade pradă răului, se duce de râpă, atunci nu poate merge pe
acest drum care duce în sus, întrucât nu are putere suficientă, el se duce tot mai jos în braţele
răului şi apoi se află la dispoziţia acestuia. Dacă nu vine o mână salvatoare, care să-l ajute să
iasă de acolo, atunci e pierdut pentru o bună perioadă de timp. Apoi el va trebui să-i slujească
răului."
Obligaţia fiecărui om este de a-şi păstra corpul în ordine. Însă fiecare gând negativ, fiecare
cuvânt rău şi fiecare faptă rea acţionează destructiv asupra corpului, asta înseamnă, că dacă
spiritul nu e legat de Dumnezeu şi se lasă la dispoziţia puterii negative, asta poate provoca o
îmbolnăvire a corpului.
Dacă însă sufletul se deschide din nou fluxului puterii divine şi se uneşte cu spiritul, urmarea va
fi vindecarea corpului. Din acest motiv este aşa de decisivă propria atitudine spirituală. Niciodată
nu e voie să se promită o vindecare. Întotdeauna depinde numai de om, cum se deschide el spre
bine şi cum îşi însuşeşte învăţătura lui Bruno Groening. Un tratament al corpului poate combate
urmările, dar nu şi cauza. Asta o realizează numai omul în măsura în care realizează "marea
întoarcere."
Dumnezeu este cel mai mare medic
De vindecat cu adevărat poate numai Dumnezeu s-o facă, şi nu omul. Dumnezeu e cel mai mare
medic. Pentru El nu există incurabil, nici imposibil. Tot mereu Bruno Groening repeta:
"Ai încredere şi credinţă, că puterea divină ajută şi vindecă!"
Singurul lucru pe care el îl aşteaptă de la un căutător de ajutor, este ca acesta să fie în stare, să-i
acorde încrederea şi să aibă credinţă în Dumnezeu şi în puterea Lui de a vindeca şi să preia
propria însănătoşire. Dacă un om îndeplineşte aceste condiţii, poate fi ajutat de Bruno Groening.
Chiar şi atunci când credinţa unuia este prea slabă, el îi oferă ajutorul:
"Dacă astăzi încă nu puteţi să credeţi, atunci vreau eu s-o fac pentru dumneavoastră, până
reuşiţi şi dumneavoastră să credeţi cu adevărat. Şi dacă dumneavoastră încă nu puteţi să rugaţi,
nu puteţi încă să vă rugaţi, atunci vreau eu să fac şi asta pentru dumneavoastră."

11. Aşa se poate ca fiecare om să primească prin intermediul lui Bruno Groening ajutorul lui
Dumnezeu. Nimeni nu e exclus. Tuturor trebuie să li se ajute. Toţi trebuie să trăiască tămăduirea.
Oamenii trebuie să trăiască faptul, că Dumnezeu nu este un judecător care pedepseşte, ci că este
un Tată iubitor. Toţi oamenii sunt copiii Lui, iar El le este Prieten şi Mântuitor.
Prin Bruno Groening omul poate să trăiască din nou minunea lui Dumnezeu. Paralizaţii pot
merge, orbii pot vedea şi nevoiaşii se bucură de viaţă. Dumnezeu este pentru toţi oamenii cel mai
mare medic şi ajutor. Pentru El, nimic nu este imposibil. Bruno Groening spunea:
"Există multe lucruri care nu se pot explica, dar nimic ce nu se poate întâmpla