1. DAN TIPURIŢĂ
FILOGENIE
(VOLUM ANTOLOGIC)

3. - 3 -
Gând de mulţumire
Aduc mulţumiri tuturor celor care au ajutat la
regăsirea şi urcarea mea pe umerii « îngerului de
cuvinte ». Celor care, prin îndemn, determinare,
apreciere şi dragoste au oprit rătăcirea mea timp de 33
ani prin pustiu: poeţilor Lidia şi Ion Lazu, în special
familiei, Norei şi Loredanei care lângă mine fiind au trăit,
m-au sprijinit, m-au îndemnat şi în special m-au suportat.
Poezia ca şi dragostea trebuie udate zilnic cu apă
sfinţită. Oră de oră.
Aduc mulţumiri de asemenea poetei Doina Sterescu
Sântimbreanu, din nou scriitorului Ion Lazu, poetului
Gheorghe Stroia pentru aprecierile pertinente şi pentru a
mă fi « regăsit pe mine cel de la începuturi »
Dan Tipuriţă

4. - 4 -
Cuvânt de regăsire.
Într-adevăr, un lucru "cum rar se întâmplă": Dan Tipuriţă
revine la poezie, după un prea lung ocol, de aproape trei
decenii! Nu e cumva neverosimil? A fost la vremea sa
adolescent, a vibrat la chemarea frumosului artistic, a
citit literatură cu toptanul, în "dârdoră", a frecventat
cenacluri literare, a scris poezii, s-a văzut publicat în
revistele vremii. Apoi... Ce se va fi întâmplat, destul de
curând după acel debut? O deturnare, o desprindere de
ţărm, o îndepărtare până la antipodul poeziei. Ca într-o
altă viaţă, din care ideea de poezie a fost obliterată...
Vraja s-a disipat, actantul a ieşit din decor. Un alt tânăr
de pe-atunci, debutantul clujean Ioan Alexandru, scria: "
Şi-atunci spărgând decorul unui cor / A năvălit în scenă
teribilul actor." Estimp, la fel de intempestiv -, dacă nu
cumva chiar prin aceeaşi "spărtură" în decor -, s-a făcut
nevăzut aspirantul la poezie Dan Tipuriţă.
Nu vom avea niciodată o explicaţie suficientă a acestei
defecţiuni. Îndeobşte, suntem nevoiţi să acceptăm
evidenţele. Şi iată, oricât ar părea de ciudat, o nouă
lovitură ca de "teatru" ne este pusă în scenă: Dan
Tipuriţă revine la poezie! Cu arme şi bagaje. De parcă
nimic nu s-ar fi întâmplat. Reluând de unde întrerupsese,
restabilind circuitul... Pun toate astea pe hârtie, ca să mi
se pară adevărate...
Să nu-mi spuneţi că aşa ceva e în firea lucrurilor, că
"aşa se întâmplă în viaţă". Ştim cu toţi faptul anume că
în realitate nimeni nu revine de unde a plecat, pentru a

5. - 5 -
relua ceea ce părăsise. Curgerea inexorabilă a vremii
destramă contextul irepetabil. De la antici încoace şi cât
va mai fi lumea lume, "nu ne scăldăm de două ori în
acelaşi râu...". La fel şi în iubire. Nimic nu poate fi
reînnodat, reanimat. Scriam cândva: "Se întâlnesc ei
munţii - au şi când/ Noi niciodată pe acest pământ". Nici
măcar în dragostea noastră patetică pentru părinţi
lucrurile nu stau altfcumva: plecăm cândva, în prima
tinereţe, dornici să fim altfel decât ei. Iar când, domoliţi,
revenim la părinţi, bucuroşi că le semănăm, în fond, va
trebui să constatăm că nici dânşii, dar nici noi nu mai
suntem cei de altădată. În această privinţă, lucrurile
"sunt bătute în cuie".
Cu o singură excepţie, dragilor, cu o unică, fericită
excepţie! Când este vorba despre Poezie. Pentru că, în
oricare moment al vieţii noastre ne-am afla, când
regăsim poezia, de pe unde va fi fost plecată, ne
regăsim pe noi, cei de la începuturi. Copii în uimire, faţă
în faţă cu miracolul Lumii: Iată o astfel de percepţie a
inefabilului în poezia Lacul Floreasca: "Cu două mâini de
aer îţi preveghez înaltul / ochi limpede prin care copil m-
am revăzut". Sau: "Am renăscut într-un secol pieritor/
Cu un crez voievod/ peste un principat/ aproape,/ punte
între două oglinzi/ din care/ în ochiul interior/ imaginile
sunt gene sub pleoape..." (Am renăscut, din Diamante
pe coroana albă, editura Semne, 2012).
Ion Lazu

6. - 6 -
Tânăr în amurgul maturităţii
Dan Tipuriţă face parte din acea stirpe a românilor aleşi
care, în amiaza vieţii ajung să redescopere comoara
vârstelor trecute într-un orizont actual universal.
Poetul îmbrăţişează celula biologică – pe cea a familiei
şi pe cea a neamului – într-un tot de care se simte
responsabil atras, ca şi cum salvarea, mântuirea prin
cuvânt ar fi singura cale.
Unul din poeme, intitulat „Trăitorule-n cuvânt“ din
volumul Heterozis dă seamă de acest sentiment al
confundării în rostire, prin care eul liric aspiră la o
certitudine a rodniciei, sentiment de o discreţie absolută:
„Trăitorule-n cuvânt,/ tu, ce dai privire frazei/ cum dă oul
sens pe rând/străveziului, şalazei// când vezi frunză
priveşti verde,/când vezi cerul simţi albastru,/ când
privirea ţi se pierde/eşti orbită, drum de astru,// rând
alunecat din carte,/sevă cursă-n rădăcini,/ cum pământul
stă într-o parte/ şi-i cad peştii în adâncimi.// Ca privirea
picăturii/ să străbaţi din piatră-n iarbă,/ buzele, aripa
gurii/ să te zboare, să te piardă.“( Trăitorule-n cuvânt)
Cu aceeaşi discreţie misterioasă, contopind parcă cele
două regnuri, relevată de naşterea şi devenirea
personală, aduce o idee nouă in poezie, acea a
existenţei în trupul uman a urmelor pe care le-a lăsat
întreaga noastră evoluţie:
« Din care peşte vechi/ descind,/ din ce aripi/înotătoare?/
Solzi de argint/ pe frunte-mi ning,/ înot/ cu buze
vorbitoare./ Din floare/ ce petală sunt/ în albul palmei/

7. - 7 -
ce nervură,/ în seva pielii când m-afund/ trăind prin linii/
cu măsură?// Ce cal troian port/ în genom,/ ce ram sunt/
din copacul tracic,/ ce gene-mi poartă-n cromozom/ lupul
târziu/ din steagul/ dacic? »(Filogenie)
În volumul Vânzătorul de iluzii impresionează
îngrijorarea poetului dececepţionat de declinul familiei
tradiţionale, de exodul semenilor într-un viitor incert sau
iluzoriu, de golirea spitalelor, de deriva şcolilor, de vidul
din viaţa vărstnicilor. « deja în librării e umbră de pădure/
în biblioteci se plimbă ursul brun,/ cuvintele în rânduri s-
au combinat in mure,/ titlurile cântă sub scoarţă de
alun// » (Fug cărţile în pădure)
sau
« e vremea năvălirilor bolnave/ pe ziduri ne mor felcerii-
n săgeţi,/ se aude des trompeta venei cave/ sunând la
gărzi butoanele-n pereţi//. Vindecătorii au trădat ca
lăutarii/ ascunşi în miezul unuei pâini mai albe,/ din patul
răzvrătit de morţi, bolnavii/ oferă duhul ultimelor salve//
(S-au topit spitalele)
Veşnic tânărul poet e obsedat de stabilitatea vieţii
umane ca de o valoare superioară oricărei alteia în
poemul « Locul » : « casa are locul ei de casă/ pomul
are locul lui de pom,/ omul are locul lui de om,/ viaţa
locul ei de viaţă,// locul are locul lui de loc, pădurea locul
de pădure,/ locul pletelor mele sure/ unde e când nu mai
sunt deloc ? »
Dan Tipuriţă nu şi-a încheiat mărturisirile. Cu siguranţă
cât de curând vom mai auzi de el.
Doina Sterescu Sântimbreanu

8. - 8 -
Poetul Dan Tipuriţă scrie o lirică vibrantă, puternică,
debordând de energie, în care problemele curente ale
vieţii fac parte dintr-o piesă de teatru, pe scena căreia
există soluţie sau răspuns la orice. Îmbrăcând tonul
uneori grav filozofico-meditativ, poeziile lui ne postează
faţă-n faţă cu un întreg univers dilematic, ce se
desprinde de cel comun prin expresivitate, originalitate,
modul direct de adresare, descinderea în şi din cotidian,
spre regăsirea eului şi construirea propriilor stări ori trăiri
pozitive. Lirica lui Dan Tipuriţă este sintetic prezentată
prin formularea propriului său crez : “ poemele geneticii,
anatomiei, histofiziologiei, există deja în universul
trupului omenesc, în lumea auzului, văzului, hematiilor,
ca o adoraţie a TAINEI. Roşia poezie a alveolei
pulmonare s-a născut din catrenele verzi ale stomatelor
frunzei, precum sângele din sevă cât timp păstrăm în
cromozomi aproape jumătate din genele plantelor încă
din primăvara existenţei.”
Gheorghe Stroia
(Prezentare în Antologia Universală a Poeziei Româneşti
Contemporane)

9. - 9 -
Din urmă...
Se dedică prietenului poet Dan Tipuriţă
Mă-ajung din urmă poezii ce-s scrise
Cu vieţi parcă-înainte, cu decenii,
Iar eu privesc blajinele vedenii
Şi-abia-mi reamintesc defuncte vise...
Îmi las un timp privirile deschise
Ca pe mesaje ce lansasem vremii
Şi-acum la mal se-ntorc, cum nişte premii
Care pe-atunci îmi fură interzise...
Ce-s aste rime şi fervori sublime
Ce-au dat în clocot firea-mi idolatră
Şi-acum îmi par ca dăltuite-n piatră,
Pe cât le bănuisem sibiline?
M-ajung din urmă poezii... Mesaje
Reînviate ca din sarcofage.
Ion Lazu

10. - 10 -
Cred în destinul meu, împacat în sine cu
moştenirea genetică, hazardul şi cumpăna societăţii.
Mai cred in poemele geneticii, anatomiei,
histofiziologiei, născute în universul trupului omenesc, în
lumea auzului, vazului, osteocitelor, hematiilor, ca o
adoraţie a tainei.
Că roşia poezie a alveolei pulmonare s-a născut
treptat din catrenele verzi ale stomatelor, precum
sângele din sevă:
“nervurile/ în frunză/ cu sânge s-au înroşit/ între un
zâmbet trist/ şi vena cavă”
Păstrez în cromozomi aproape jumătate din
genele frunzei, încă din primăvara existenţei.
Din lup urletul paleostrămoşului nostru comun.
Caut vocala asemănătoare vocii calului.
În genom am genele acestora, cât timp moartea e
doar o plăsmuire medicală.
Dorinţa mea a fost în special în “Heterozis” să mă
adâncesc în fascinanta lor poezie cât mi-a permis
nezădărnicia, cu perpetua încercare de a defini :
“ Cât sunt din mine om/ cât sunt de înger/ când
stau însufleţit/ într-un polen de pom/ aşteptând un flutur/
să mă prefacă în sânge » (Heterozis).
A poeziei mele a fost doar să o recite.
Am început să scriu de la 10 ani. Primele publicaţii
au fost poezii sau fragmente apărute în revistele literare
din adolescenţă.
Între timp cenaclul.

11. - 11 -
Am intrat apoi într-un fel de tunel, al vieţii, de voie,
de nevoie, cu staţii precise la care nu se mai putea
coborî, pentru că se urcau mulţi îmbulzindu-se.
Ani după ani.
La coborâre am publicat într-o suflare cinci cărţi
grupate apoi în această antologie, ca după o prea lungă
flămânzire a hârtiei.
Aceasta a fost totul.
Ce va mai fi se va vedea.
Autorul

15. - 15 -
ELEGIE
Vezi, e sticlă cerul, scârţâie sub paşi,
miros ca de lupi suduie-n ciopoare,
vântul are-n soldă dinspre nord arcaşi,
moare ruginind iarba în fecioare.
Simt ninsoarea asta ca pe-un cal în spume,
sub o scoarţă veche de aer alb de vremi,
de mâine hermina va albi o lume
ca pielea glasul cărnii, iubito, când mă chemi.
O albie rămân în trup de nemişcare,
aştept sa curgă piatra ca liniştea pe drum,
cum blocurile-ngheaţă cu braţele-n trotuare
contemplând în iarnă mireasa unui prun.
1975

16. - 16 -
PRIMĂVARA
Se-aude-n râu despre noi vorbind,
travaliul dimineţii e-nsângerat se pare,
aprilie începe să nască rând pe rând
câte un rai, un altul, pentru fiecare.
Ies basmele din mame sa gângurească iar,
copacii le aruncă poveştile în frunză,
o herghelie verde sărută la hotar
pământul cu potcoava cea ascunsă.
E timpul să simţim cum totul stă pe loc,
lacrima în râs coboară să-l vegheze,
firul de iarbă ne strânge la un loc
cu verdele lui duh să ne ureze.
1966

17. - 17 -
ROMANŢĂ
Îţi mai aduci aminte doamnă,
erai minoră, noi majori,
sufla cu miazănoapte-o toamnă,
cu-un soare-nvins la trecători.
Mureau secundele în vreme
şi pielea-ţi mirosea a somn,
îmi cuibăream privirea-n gene
să-ţi văd celulele cum dorm.
Visam lumina cum se-aşterne
pe trupul tău în aer crud,
păstrând căldura dintre perne
sfios să nu-mi mai pleci din nud.
Acum când toamna nu mai este
şi zilele se cos pe rând,
eu locuiesc într-o poveste
plătindu-mi locul pe pământ.
1974

18. - 18 -
UN CAŢEL
Privesc din nicăieri spre nimănui
cu alchimia unui pierde-vară,
mă părăsesc eroii din statui
în marşul mut al şinelor din gară.
Ţin ciorile o pradă de oraş
ca literele-o aripă de carte,
pot învăţa cum duce-m-aş
acum dinspre întreg spre mai departe.
Abia mă simt din golu-adevărat
alunecând în ochiul unui câine
ce stă spre mine mut şi nemişcat
privind şi ronţăind o zi de mâine.

19. - 19 -
REPETABILA IUBIRE
Întâi a fost clipa, apoi te-am zărit
privind în mers din tren un drum de gară,
de-atunci iubesc secunda care te-a zămislit
în praful de o clipă dintr-un vârtej de vară.
Dau trenului acelui acum un sens corect
într-un absurd de spirite umane
şi-ţi caut regăsirea cu mai mult respect
în nălucirea fetelor morgane.
Te caută hoinarul din mine pe la porţi
pe străzi întunecoase, adulmecând peren
cum amiroase şina năluca unei roţi
plutind în apa rece a unui geam de tren.
1973

20. - 20 -
PĂRINŢILOR MEI
Cum stau tăcuţi la zidul vremii iarnă
îi văd într-un ştergar de amintire,
pământul urcă-n ei ca să îi ceară
neprihănit de albi spre altă fire.
Clepsidra vremii curge răsturnată
e oarbă, surdă, searbădă şi mută,
cum naşterea-i eternitate sfâşiată
şi moartea o naştere tăcută.
E frig în demiurgica chemare
cât toată iarna strânsă într-un loc,
secundele s-au destrupat de ore
şi-ngheaţă-n moara timpului pe loc.
O Doamne, fă divan din cer,
adoarme ploile în răuri într-un rost
şi spală clipa asta de mister
să-i văd superbi şi gravi precum au fost.
1970

21. - 21 -
PERLA
Semn de iubire între buzele tale
e perla crescută
din firul de nisip
al sărutului nostru.
1975

22. - 22 -
NOAPTEA ARIADNEI
Şi iarăşi petala nopţii iese din lujer,
colindă fluturii vederii pe staminele ei,
se simte doar umbra de var a pereţilor
pe tâmple poposindu-mi.
E taină complice între linişte şi somn,
fereastră veghează un pumn de lumină.
Prin cenuşa vederii îţi caut genunchiul,
ghem uitat de tine în labirintul meu.
1970

23. - 23 -
ACEASTA-I BANCA
Aceasta-i banca sub care zilele
se spânzură până la vânt,
colţul cu greieri copilăroşi
călătorind umbrele noastre timide.
Ne întâlnim dincolo de noi,
pândind cum ne retragem
unul în celălalt
ca într-o cameră cu oglinzi rotitoare
cu un pian la care ştim
să cântăm doar cu o mână
totul e dumnezeiesc de frumos,
cu cele câteva cântece
învăţate pe dinafară,
din care nu observăm că e târziu
până în clipa în care
ne îngheaţă degetele pe clape
şi muzica şerpuieşte,
atunci
suntem doar la un deget de sânge.
1964

24. - 24 -
NAŞTERE
Acum e rândul tău. Ori mai auzi?
Plouă cu zori în maiul din duzi.
Pe streşini alunecă zaruri de tuci :
Ce ne aduci ? Ce ne aduci ?
Oraşul se lasă vândut
-ce visare !-
pe-un galben de soare.
Vezi,
timpul cerşeşte secunde
din clepsidra pântecului tău
unde
încep să se-nchege suflările noi
mocnite în amândoi.
Ascultă !
Recunoşti acest grai
ţipat pe-un fluier de mai ?
1977

25. - 25 -
DIMINEAŢA LOREDANEI
În râs albeşte un război de dinţi,
poiana păpuşilor se desprimăvărează,
ferestrele încalcă pe ziduri, cuminţi,
în hipodromul dinspre amiază.
M-ascund în lumină ca orbul ce vrea
să-i pot privi furişul din gene.
Doi urşi mormăi în inima mea
şi mă trădează cum bat cuie-n vreme.
1978

26. - 26 -
DEŞTEPTARE
Cine coboară în bezna mea,
pasăre neagră,
ciugulind la întâmplare
stelele prinse în insectarul nopţii?
În plaja patului mijeşte de ziuă.
Mâinile tale, doi pescăruşi obosiţi
pe bolovanul somnului meu,
presimt un zbor de glbene frunze,
iar eu
de zidul dimineţii lipit
urc din beznă scările albe.
1968

27. - 27 -
MAMEI
De ce ai mamă somnul zbuciumat ?
ce gând uitat nu ţi l-ai aşezat
pe mâine, cum orânduiam
ţii minte, cărţile-n ghiozdan?
Uite, aproape bate-n zi.
Castanii străzii au sfâşiat-o zarea
şi necuminte, cum o ştii
din cornul lunii muşcă depărtarea.
1973

28. - 28 -
LACUL FLOREASCA
Rămâne-un spaţiu care
e-un ochi înspre pământ
când vântul se roteşte
în apa lui dă vamă,
ies peştii cu lopeţi
spre soare căi durând
malul lăcrămează
şi-n raze se destramă.
Am ars copilăria
vâslind ca prin cenuşă,
mi-e salcia povară pe umeri când o duc
- vezi, curge umbra casei
şi zbaterea de uşă
e-un flutur cu pleoapa
cât frunza grea de nuc.
Ai grijă să nu speli
ca pe-un ştergar asfaltul
lacul nu e apă, e-un drum, e-un început.
Cu două mâini de aer îţi priveghez înaltul
ochi limpede prin care copil m-am revăzut.
1975

29. - 29 -
E O LUNGĂ PASĂRE ÎN AER
E o lungă pasăre în aer, albă,
răsucesc de ieri un capăt de silabă
pentru zăpada care se răstoarnă.
Mă astupă viscolul lui A
mă umbresc încetul cu încetul.
Mi-e frig. Un vid de lupi îmi vrea
scheletul.
1968

30. - 30 -
NOAPTE
Pe ţară cade o floare de tăceri,
stelele ca merele sunt coapte,
umplu cu somn răcoarea dintre mâini.
Se muşcă pomii de atâta noapte.
Aş mai chema un gând, spre nicăieri
să-mpartă fructul verii-n două
cum taie astăzi ziua cea de ieri
tăişul unui crin de lună nouă.
1974

31. - 31 -
VEŞTI ALBE
Ninge,
paşi albi,
paşi de crizantemă,
fulgii sunt visele pietrelor…
E frig,
se vindecă rana statuilor,
tremură carnea pe stele.
Aştept o zi ca o ruletă
să-mi câştige noi trupuri.
1975

32. - 32 -
LINIŞTE
Noaptea adoarme cu capul pe masă.
Din depărtare telefonul
anunţă sacrificarea unor vorbe în stradă.
Casele au răguşit fumând prin balcoane.
Câte o dată fluierul gării se usucă pe frânghie.
Oraşul stă ascuns în cerul gurii lui.
E o linişte pensionară,
se poate ieşi cu peştii pe bulevarde,
se mai pot repara cu amintirile câteva garduri.
1976

33. - 33 -
COTIDIANA
Primele ore
deschid ferestrele
ca pe nişte ziare de dimineaţă.
Neînchipuit de repede
zăpada taie
tiparul de lac al zilei.
Prin aerogări oraşul face cu mâna despărţirii.
Străzile,
străzile se miscă încet,
enorme limbi ale ceasornicului
în care fiecare din noi suntem
fracţiunea celei mai importante secunde.
1976

34. - 34 -
GÂND DE TOAMNĂ
În lume
când plouă
bătrânii adie prin case
călătorind din vorbă în vorbă.
Mamele se culcă-n copii.
Ei,
goi,
rătăcesc în oglinzi
alegându-şi mereu alte trupuri,
şi mai ales povestindu-şi
cât de repede cresc.
1974

35. - 35 -
SEARA VRAJBEI MELE
Protejaţi lumina mai sus şi vertical,
vine întunecarea haină după pradă,
a însângerat cămaşa eroului astral
pentru delictul de-a fi ieşit în stradă.
Umbre contagioase coboară rând pe rând,
alungă îndrăgostiţii grăbiţi de pe trotuare.
Întrebări virale mă-mbolnăvesc în gând,
cu vorbe interzise mă-nchid în dicţionare.
În vrajba mea, cu mine, aş vrea să fac un schimb,
să-mi scot din ipotecă fusele orare,
în cealaltă lume să plec pentru un timp,
cea care-şi compune figura după soare.
Trăiesc totuşi destinul acestui fus orar
stând între poli întins ca struna de vioară,
ma las împuns de lună ca într-un insectar
o gâză cu aripi ţâşnind din subţioară.
Aripi împotmolite într-un ger polar,
cu lacuri glaciare prin care văd sub frunte,
în lumea asta-n care pietroiul planetar
nu are timp să intre cu mine-n amănunte.

36. - 36 -
LA NOI SE MOARE
La noi se moare tragic de pistrui,
bărbaţii se îmbată cu blesteme,
femeile când beau zeama de cui
din crucea răstignirii de o vreme.
La noi se moare dulce de turnir,
căţele cu fandări medievale,
dulăi ce îşi ascut mai abitir
caninii în durerile carnale.
La noi murim cucernici de Obor
când se topesc virtuţile-n sarmale,
unii trăiesc prea vii, alţii prea mor
în mistica pomenilor stradale.
La noi se moare aprig de nevoi,
de foamete, de frig, de ţâţe seci,
prea ne-am uitat genunchii în noroi
şi inimile-n peşteri mult prea reci.

37. - 37 -
LUMEA CA UN FROTIU
Stau dizolvat în azi ca-ntr-un frotiu
ziua de ieri mă strânge-n cea de mâine
mă văd în microscop precum mă ştiu
topit în lume ca un bob în pâine.
Mă cercetează ochiul cu interes uman,
mărit şi readus din depărtare,
mă caută savantul în notele de pian
şi îmi apasă clapa care doare.
Mi-e teamă de pedeapsa unui nou destin,
să deranjez cu umbra o viroză,
căci boala mea mi-o ştiu, un val sublim,
o pânză albă într-un ocean de proză.
De-ar fi o lege mai presus de ea,
mai peste spaţiu, peste surda vreme,
cucernicul savant m-ar dezlega
din ghemu-acesta de axoni şi vene.
Din miezul altei ere planetare
să pot privi acum în lumea mea,
în templul diviziunii celulare
să-mi caut loc de rugă pentru ea.

38. - 38 -
UN AMĂNUNT
Suntem alcătuiţi din amănunt
sub pielea cunoscută şi socială
cum stă minunea ascunsă în icoană
şi glasul raţiunii în cuvânt.
Veniţi să coborâm la element
ca muzica întoarsă la măsură,
cum sfânta adâncită în scriptură
îndreptată nota unui plâns recent.
Să ne alcătuim cumva din nou
cu alţi învăţători, la altă şcoală,
scoţând ispita din greşeala primordială
şi strigătul pedepsei din ecou.

39. - 39 -
PASĂRE CU ARIPI SURE
Visez mai sus, trăiesc doar jos,
îmi croşetez cămăşi de zale
o zi pe faţă, alta pe dos,
croitorind cu mânecile goale.
Privesc o pasăre cu aripi sure
ce-alungă larma zilei din copii,
buruiana grijilor mature
a germinat perfid în jucarii.
Să învăţăm cuminţi pe dinafară
curajul morţilor timizi,
rigida sobrietate mortuară
ne face demni, curaţi si mai lucizi.
Să exersăm pe rând cu manechine
slova străbună şi născută-n cronici,
să deportăm în limbile străine
cuvântul trăirilor laconici.
Să învaţăm direct de la pădure
protestul şuieratului în vânt,
din mângâierea lamei de secure
blestemul lemnului arzând.

40. - 40 -
DIMINEAŢA CU GÂNDURI
Mă întind pe soare ca pe un prosop
şi simt lumina-n sânge cum se urcă
inima intră-n vene ca un dop
să-i ţină strălucirea să nu curgă.
Aş pune ziua asta în dulap
scuturând de praf nişte vocale
din corul sănătoşilor la cap
aplaudaţi cu mânecile goale.
Lumea mea-i clădită într-un fel
ţigla-i superbă, dar lipsesc pereţii,
pacea se-ascunde într-un porumbel
să nu o mai alunge certăreţii.
Privesc la înţelepţi ca printr-un geam
silabisând porunci din constituţii,
cum pruncul viitorului de neam
învaţă plânsu-n mijlocul căruţei.

41. - 41 -
Dacă aş putea să pescuiesc la deal
de unde curg şi eu din mamifere,
pe-o albie croită, ca un val,
cu genele ca peştii, la vedere,
şi aş găsi acel strămoş comun
ce-l port cu mine-n trup de generaţii,
l-aş preschimba cu altul şi mai bun
cum s-au schimbat boierii cu argaţii,
poate-aş putea da trupul la schimbat
să cer de la destin un colţ de tigru
cum stă pământu-n axă înclinat
cerşind în infinit un echilibru.

42. - 42 -
DIMINEAŢĂ CU SOARE
Astăzi lalele fac miting într-un coş
şi-au răguşit staminele-n urale,
plesneşte disperarea pe gard într-un cocoş
că soarele s-a hirotonisit în vale.
În zori cădelniţează cu o mână,
s-a instalat în sfintele odăjdii,
trimite din cădelniţă furtună
cu norii de-ntunecime şi primejdii.
Periculos, când va urca mai sus
întors ca ceasul, gârbovind în şale,
va predica şi ce are de spus
ne va speria cu voia dumisale.
Ne-ascundem cu dreptatea în furnici,
cei mai bogaţi coboară-n ecuaţii,
şobolănind cu lefuri tot mai mici,
copiii învaţă limba de relaţii.
În turnul Babel să aflăm folos,
numim din surdo-muţi un şef de orchestră
care să ne înveţe ce frumos
e un do major cu origine modestă.
Pe soarele acesta nu-l mai vrem,
căutăm un altul în tablele virtuţii,
născut în ieslea ţelului suprem,
fără rotaţii şi alte revoluţii.

43. - 43 -
DIMINEAŢA DE IARNĂ LA OLT
Mă-ntorc pe un cuvânt şi-mi trag neaua pe şale
cocoloşind ca grâul o lene gratuit,
de mii de ani si Oltul dă munţilor târcoale,
îşi caută în mal un loc de odihnit.
Au spânzurat de-o creangă azi noapte o dimineaţă
cu un verdict ce s-a decis să fie sus si scurt,
pentru că s-a intins cu Oltul pe sub gheaţă
şi a înroşit văzduhul mult prea mult,
s-a întrecut cu peştii în vorbării obscene,
uitând să rânduiască zăpada la topit
şi cred că de la mine s-a imbolnăvit de lene
lasându-se să moară cu ora câte un pic.

44. - 44 -
DIMINEAŢA CU UMBRE
În zori se împreunează şi se despart erotic
superbe, transparente fără boli şi negi,
căt soarele-şi prizează lichidul amniotic
doar cele mai în vârstă aleargă dupa melci.
Alunecă tăcute pe mări de politeţe
constante în maniere scad şi cresc sincron,
urcă în bulevarde şi se topesc în pieţe
ca peştii din acvariu vorbesc pe acelaş ton.
Le-a educat vederea frumoase şi fragile,
se-mbolnăvesc de ceaţă şi mor de căte-un nor,
mai mângâie pe frunte gunoaie inutile
cuminţi şi fără lesă ne urmează la picior.
Şi doar când manuscrisul se umple de sonete,
iar singurătatea te sprijină-ntr-un cot,
când la ghişeul zilei n-apuci să iei bilete,
deci numai câteodată, adorm în noi de tot.

45. - 45 -
DIMINEAŢA MEDICALĂ
Când dimineaţa mă trezesc în anamneză
gândind profund ca peştii destinul medical
din muşuroiul în care furnicile cu freză
mă omoară şi mă învie cu acelaşi gest banal,
îmi reclădesc fiinţa într-un castel somatic
din fibre musculare, celule şi axoni,
în care cucul timpului sălbatec
aprinde lumânări de veghe în neuroni.
Îmbrac la întâmplare armura pentru boală
cu anticorpi speciali la suferinţa mea,
căci moartea-i doar o născocire medicală
într-o dimineaţă cu aromă de cafea.

46. - 46 -
DIMINEAŢĂ CU MINIERI
Când dimineaţa sap după lumină-n beznă
ca un minier filonul zilei să-l găsesc,
mă ţine lanţul zilei de ieri legat de gleznă
urât şi inestetic un bolovan firesc.
Caut printre statui şi flori penitenciare,
momente condamnate la zile de nesomn,
doruri pentru care s-au inventat fecioare
dar şi supremul meu delict de a fi domn.
Apoi îmi brevetez o altă răsuflare,
îmi cadenţez plămânii cu toţi la unison,
încolonez gândirea în stoluri migratoare
şi sângele să plece precis de la peron.
Cobor în ascendenţă s-ajung la fosta mare,
o zi lichidă în care alunec printre peşti,
lăsând în urmă pradă ocnaşilor la sare
lanţurile zilei de ieri mai omeneşti.

47. - 47 -
DIMINEAŢA LA RÂU
Îmi voi trimite în râu la munte anii
să ia sărutul botului de cerbi,
să-i netezească apa, aşa cum bolovanii
au devenit ca sânii rotunzi şi grei, superbi.
Să plec din nou în lume despovărat de ani
cu mama într-un zâmbet şi tata într-o zicală,
să vină cu botezul de rouă trei platani
şi magii să-şi ridice biserica pe şcoală.
Să mă aşez în viaţă ca frunza pe zefir
şi să-mi găsesc în măr o locuinţă,
atunci când lumea va sucomba în delir
eu sa-mi aplaud propria fiinţă.

50. - 50 -
ZI ALBĂ DRAGOSTEA MEA
AM RENĂSCUT
Am renăscut într-un secol
pieritor
cu un crez voievod
peste un principat
aproape,
punte între două oglinzi
din care
în ochiul interior
imaginile sunt gene
sub pleope,
cu vocea sa, măsură
în timpan,
îmrăcată în costum
de înger,
aripa ei bătând la un liman,
o poartă
spre oceanul meu
de sânge.

51. - 51 -
ZI ALBĂ
Zi albă,
fiica nopţii de cu zare,
fermecătoare,
falsă
şi confuză,
te ascunzi sub umbra-mi trăitoare
ca marea strânsă-n clopot
sub meduză
colind cu tine ţărmul învechit,
adus
cu valul timpului
la capăt.
un vas de humă
fără vâsle,
rostuit,
cu lanţul de mătase
încă
fără lacăt.

52. - 52 -
STELUŢA
E vremea preschimbării stelelor în rouă,
timpul de aşteptare al zilei s-a încheiat,
pâinea nopţii e împărţită-n două,
una spre pomenire, alta spre iertat.
Tu caută-ţi steluţa în rouă dacă poţi
şi tăinuieşte-o-n lacrimă sub pleoapă,
vor coborî în zori cetele de hoţi
cu razele după un bob de apă,
să-ţi fure din priviri abisul tău căprui
ascuns după un curcubeu de geană,
închide-ţi ochii să nu dai nimănui
steluţa din privirea ta drept vamă
Doar seara să o arunci în constelaţii,
când astrul tunde iarba în apus,
să nu mai strălucească pentru alţii,
numai privirea mea ne e de ajuns.

53. - 53 -
DOUĂ CUVINTE
Te-aştept să vii pe litera din ziar
trecând ca un vârtej prin semafoare,
alături răsucim pe-un fus orar
acelaşi fir de viaţă curgătoare.
Ne ştim de-atâţia ani şi tot mai rar
cuvântul se desparte de articol,
ne-am scris aceeaşi soartă într-un chenar,
am înroşit acelaşi auricul.
Acum tu eşti o literă-ntr-un titlu,
eu, descompus, silabă-ntr-un cuvânt,
hârtia s-a-nvechit urmându-şi ritul,
cu amintirea unui brad căzând.
Curând ne vom divide într-un multiplu,
hrănind aceeaşi floare cu pământ.

54. - 54 -
ÎMPREUNĂ DRUMUL
Îmi odihnesc privirea
pe zâmbetul tău drag
ca aerul într-o alveolă pulmonară,
avem de traversat un singur prag,
cum trece drumul
pe sub un praf de ţară.
Te ţin de mână printre credincioşi
cu taina vieţuirii lor
în rând
la schitul inimii
unde monahii pioşi
ne mângâie cu mirul în cuvânt.
Ţin strâns desenul palmei tale-n mână,
să nu-şi aleagă viaţa
o cale de întors,

55. - 55 -
noi,
două fuioare împletite împreună
în jurul unui drum
îmbătrânit de tors.
Ne aşteaptă o cale lungă
de ani sau luni,
cu bucurie, cu tristeţe,
cu înfrângeri,
când cerul se va tulbura-n fântâni
şi penele vor atârna mai greu
pe îngeri.
Vine un tren cu drum numai de dus,
ce lasă-n urmă un gol,
o mare adâncă,
plecăm din răsărit înspre apus
către cetatea neclădită încă.

56. - 56 -
PE CÂMP
Pe câmp cu numărate paie
fără soţ,
când soarele-i căpiţă-n vârful furcii,
răpesc
din ochii vulpii
privirile de hoţ
şi fur pârâul
de sub talpa luncii,
Îl aşez superb colier de ape
să-ţi strălucească
gând al meu
la piept,
prelung ca pielea înnoită de pe şarpe,
cel înţelept,
cel mai perfid,
cel drept.

57. - 57 -
UN GÂND
Mă voi închide în nume
ca într-o nucă,
lăsând un gând încuietoare,
semn,
să pot ascunde spaima dorului
de ducă
în lumea trăitorilor
în lemn.
Dar mă gândesc cum te-am lăsat
afară
ca pe o poezie ştiută pe de rost,
o amintire părăsită într-o gară
prin care geana timpului
a fost.

58. - 58 -
POVESTE DE IARNĂ
Povestea spune că o lună
cam bătrână,
s-a îndrăgostit de un soare
mai bătrân,
mama Lactee îi veghiază,
într-o rână
alăptănd o constelaţie
la sân.
Soarele era lăsat la vatră,
îşi isprăvise slujba
la cătane,
acum era
într-un part time la şatra,
sufla într-un foc
de alămit cazane.
Ţigăncile îl împărţeau
în salbe,
să strălucească-n piept de sărbători,
târziu dormeau în prunci
pe versuri albe,
murind
şi înviind
de mii de ori.

59. - 59 -
Cum să înţeleagă luna
că-i doar o himeră,
o cârpă roşie
pe un fuior de cer,
iubitul ei,
în zori oprit
într-o barieră
de colţul unui câine
din cartier ?

60. - 60 -
VREMEA REA
M-aş transfuza în sărbători pascale,
oasele mi s-au albit de ger,
căldura s-a furat prin tribunale,
ziua-i torturată-n nopţi de fier,
mă-ntind cu luna caldă-n braţe
învelind-o cu un abur de despuiat,
de frig, o hematie se desface,
să se-ncălzească într-un alt bărbat.
Umblând prin sanatorii de prin toamnă
astrul se tratează de pistrui,
stejarul atârnă spânzurat de o creangă,
şi-a dat frunza pe doi ochi căprui

61. - 61 -
*
* *
Ne-au spus să respirăm
doar prin balcoane
să ne iubim cu un sentiment absent,
că viscolul
răzbate prin betoane,
între Kamciatca şi Chitila
e curent,
oceanul doar a plâns
nişte meduze
când a aflat teribil fără glas
că vremea rea
pe puntea dintre buze
s-a aruncat şi a murit
un ceas.

62. - 62 -
ZI ALBĂ, DRAGOSTEA MEA
Te pândesc dintr-un ventricul transparent
cum te naşti şi cum te-nalţi timidă,
îngenunchez cu sângele un moment
să te desmierd cu vocea lui fluidă.
În globul iernii ninge, de cristal,
cu ochi albi şi reci, în fum de şatră
soarele stă rob la un ţigan,
îşi explodează un atom pe vatră.
Te admir cu vocea iernii de amiază
cântând solistă-n corul de tramvaie,
când trec maşinile în trombă şi cabrează
îmi cazi în braţe rece şi bălae.
Spre seară colindăm pe bulevard,
împachetăm amurgul pentru noapte,
îmbrăţişaţi cădem într-un înalt
de unde fulgii se albesc cu şoapte.
A doua zi te-aştept cu gând curat
nerăbdător dintr-un axon în altul,
mai vechi cu o zi, mai scump cu un carat,
dar te revăd cum te-nroşeşti cu altul,
cum tatuându-ţi epiderma-n edituri
te vinzi ce-ai fost cu ziarul pe tarabă.
Eu, cavalerul melancolicei figuri
colind poteca unui om de treabă.

63. - 63 -
DULCELE VERS AL TOAMNEI
PLOUĂ
Plouă din noapte, plouă din zori, plouă din zi,
plouă pieziş, plouă vertical,
te-ai topit în mine, eu în norul gri,
curgem ca o sevă, vegetal.
Mă cuprinde teama, plouă maladiv,
dinspre borduri se deshumează peştii,
soarele, un rac bolnav şi depresiv
învins, în ploaia rece îşi dizolvă clestii.
Îngeri de apă-mi pătrund în capilare
şi diluează plasma dintre hematii,
priviri lichefiate, pe gene migratoare
plâng diluvian şi ochii mă părăsesc pustii.
Vulturi transparenţi au devenit pedeştri,
râsul de copil plânge pe un geam,
din închisoarea apei evadează peştii,
respir apos şi alveole nu mai am,
inundă un aer rece mucegăit şi fungic,
insinuant pătrunde, otrăvitor, perfid,
adeveresc în mine blestemul Demiurgic,
mi-e dată pătimirea şi să trăiesc lichid.

64. - 64 -
PANTA RHEI
Te port în ochii stropilor tâlhari
ce fură norii într-un sac de lună,
în ADN-ul ploii când apari
cu strălucirea bobului de spumă,
în venele prin care mă inund
cu sentimentul unui gram de sânge,
ce ţi-a băut otrava până la fund,
duhul tău prin hematie-mi curge.

65. - 65 -
SFÂNTA LENE
Din lumea ei adusă o tăinuiesc sub bluză,
o nidez cu gândul pe un divan în trunchi,
mă ascund ca umbra de soare sub o frunză
şi-mi trag un val freatic aproape, pe genunchi.
Vântul a închis ochii şi uşa spre răcoare
lăsând în anvelope săgeţile de zgură,
de-atâta nemişcare şi lene blocul moare,
bălteşte în mângâierea rigolei la bordură.
Sedusă burlăcia a-ntinerit pe altul
plecând să se distreze spre ţara nimănui,
maşina lor de lene a părăsit asfaltul,
rulează în plictiseala unor dulăi sătui.

66. - 66 -
CINCI TABLOURI DE TOAMNĂ
I
La rădăcina crengii se spun poveşti
cu zei,
şi îşi dispută ziua
verzi cavaleri
în zale.
Un glas înlăcrimează
strălucitori şi grei
doi ochi de apă
în roua
din palma dumisale.
E o zbatere continuă de palme
mari şi mici
aplaudând frenetic soarele
ce apare
pe care-l vezi departe,
dar el răsare
aici,
în oglinda fiecărei frunze
călătoare.

67. - 67 -
II
Plouă cu zori,
plouă cu timp topit,
fluidul unor vieţi ce curg
spre mare,
cu rudele, cu prietenii,
cu tot ce am trăit
ne vom vedea
ca-ntr-un acvariu
acolo fiecare.
Când voi veni, să te revăd
meduză,
stăpănă absolută
peste un tărâm lichid.
Mă voi ascunde sub trena ta
ca sub o bluză,
sub care,
toată iubirea mea
să o închid.

68. - 68 -
III
E o linişte de toamnă,
cu sufletul
în surdină
te regăsesc ascunsă în cenuşa acelui gând,
un strop de rouă
pudrat în clorofilă
cu firele de iarbă iubindu-te
pe rând.
Când pleci apoi pe o frunză,
un porumbel de pace,
albul păstrează un duh
de câmp
verzui,
plopul îţi răsuceşte un fir de cer,
îţi face
în jurul tău o haină,
o taină,
o nu ştiu cui.

69. - 69 -
IV
Sufletul frunzei s-a amăgit
dorind
cu adierea şoaptei
o pană călătore,
muşchiul pădurii aleargă
după un nord
de argint,
pierdut în căutarea
sclipirilor polare.
Un glas de rouă abur ridică
din pământ,
îşi ispăşeşte osânda plăcerii vinovate
de-a fi iubit o iarbă
aducând
din amintiri talazul
mării demult secate.

70. - 70 -
V
Cu degetele ude cănd ploaia te-a iubit
mângâindu-ţi coapsa
de marmură sărată,
era numai oceanul
ce te-atingea cu un infinit
de albastru cer senin
lichefiat odată.
Vreau să îţi acopăr cu şoapta
un cuvânt
cel mai frumos
rostit în lumea noastră,
acuma, când oceanul păşeşte
pe pământ
înveşmântat în umbra lui albastră.

71. - 71 -
DIAMANTE PE COROANA ALBĂ
COROANA ALBĂ
(imn trupului omenesc)
Clădită-n lutul sacru
cu duh de mântuire,
când s-a ales
de apă
comoara de pământ
şi Domnul a dorit s-o aşeze
peste fire
coroană majestoasă,
trup omenesc,
şi sfânt,
a hărăzit întâi să fie peste fire
la răsărit
stăpănă de om
şi seminţii,
apoi într-o strânsură de limbi
şi de gândire
să-şi plăsmuiască sieşi păreri de rău
târzii,
să caute în spuză
visări
cu legi deşarte,
în miei plăpânzi ca iarba jertfirilor

72. - 72 -
de dor,
sânge de foc
din astrul stăpânitor
de moarte,
băut în apa vie cu cerbii
la izvor,
culori din rădăcina ploilor
de soare
cănd curcubeul
se adapă cu gâtul aplecat
şi-l spală iarba cu părul
la picioare
cum Domnul pe Apostoli i-a spălat.
Coroană majestoasă şi albă
peste fire,
roaba unui destin solemn
şi absolut,
trup omenesc,
scânteie aprinsă
întru iubire
de însuşi Demiurgul
drept creator
de lut.

73. - 73 -
STRĂLUCITORUL NEURON
(primul diamant al coroanei)
Tu vârf de munte,
Stânca cenuşie-albă
din care curg
izvoare
de gânduri peste unde,
întinzi câmpii
ce-ascund porunci de apă
şi marea
cu nisipul poverilor mărunte,
De ce te-ncearcă ploaia
şi viscolul hain
cu plăsmuiri-troiene pe drumuri
ce se-astup,
veşti
cu sacrificiul mieilor divini
însângeraţi pe-altarul caninilor
de lup ?
De ce îmbraci câmpia ca roua
peste câmp,
milioane de idei preluând culoarea ierbii,
săvârşeşti ritualul
de pământ
cugetând iubirea
ca-n boncănire
cerbii ?

74. - 74 -
De ce-ţi trimiţi vântul
din negura de fagi
rapsozii,
trubadurii,
gonind pe caii suri
să îţi culegă rodul cu secerile
dragi
şi să-l împartă-n lume
cinstitele lor guri ?
- Fiindcă târziu,
când noaptea se va culca
în grâu,
şi gându-mi va fi slobod
ca un lătrat de câine,
să mă aplec pe lună
ca pe-un pietroi de râu,
cu sfatul ei să mă scufund
în mâine.

75. - 75 -
TEMPLUL SÂNGERIU
(al doilea diamant al coroanei: inima, sângele)
În templul sângeriu
vin cavaleri
de spadă
să-ngenuncheze obrazul
domniţelor
la sân
fluida cruciadă le-a oferit o pradă,
din parenchimul sacru,
sângele păgân.
Au traversat cu plasma deşerturi
vasculare,
în vene
şi artere
torente sângerii,
s-au revărsat din ocne depozite de sare,
trombuşi de grăsime
plutind pe hematii.
I-au primit cu cinste şi pompă-n auricul,
alchimizând în sânge
reactii benevole,
apoi călăuziţi de valve
în ventricul
să-şi găsească drumul
spre cerul de-alveole.

76. - 76 -
Aici vor da otrava sângelui păgân
în respiraţii calme
spre cerul străveziu
şi vor primi miresme de flori de câmp
şi fân
unde m-au furişat trăirile să fiu.
Din nou se aud
din templu
chemări la cruciadă,
temeiul răzbunării n-a dispărut
defel
şi nici destinul orb
n-a reuşit să-si vadă
albul crin de pace
înmugurind
în el.
Aşa îmi privesc templul
cutreierat
de sânge
şoptindu-mi ruga sacră
în templul sângeriu,
atât timp
cât steaua polară
va ajunge
să-mi lumineze
cerul
a celui ce mă ştiu.

77. - 77 -
ABISUL CĂPRUI
(ochiul, al treilea diamant al coroanei)
Abis tăcut,
de-o viaţă rabzi în mine,
ne înţelegem
ca doi prieteni buni,
o apa
ce cutreieră cortine,
sub pajişti înflorind copacii
bruni,
priveşti adânc,
vorbeşti o limbă vie,
zâmbeşti
şi râzi
cu buzele pleoape,
la glasul tău iubita mea învie,
ne-mbrăţişăm în gene
de aproape,
lacrimile
pot să se sărute,
aceeaşi apă
cu acelaşi zeu izvor,
doi ochi
ce străjuiesc aceeaşi punte
pe care ne schimbăm
retina lor,
ajungem să vedem

78. - 78 -
aceeaşi zare,
aceleaşi lumi,
privind prin ochi comuni,
tu
prin ai mei zăreşti
cum prin ninsoare
îmbrăţişarea
are ochi
bruni.
Iubito,
te priveşte un ochi frumos,
un diamant în spuza umbrei tale,
icoana ta,
şi răsturnată-n jos
atârnă
în retina
lumii sale.

79. - 79 -
OBRAZUL ALB
(al patrulea diamant al coroanei)
Zăpadă caldă, fierbinte uneori,
în care infloreşte-un câmp de maci,
cernere de floare dinspre ursitori
când ai venit albindu-i pe cei dragi.
Nu te innegri cu grijile povară,
pe care ţi le aduce fără număr
un cer închis şi gărbovit de ţară
cu norii grei şi blestemaţi pe umăr.
Rămâi în viaţă simplu şi curat,
de acizi şi palme neatins,
sărutul mamei să-ţi rămână încrustat
mângâietor obrazului tău nins.

80. - 80 -
RUBINELE PERECHE
(buzele, al cincilea diamant al coroanei)
buzele tale moi, pereche,
de rubin,
rug aprins de şoapta
perfidei vrăjitoare,
care mi-a dat sărutul amestecat în vin
şi m-a-mbătat cu zâmbete amare,
ce mi-a turnat tristeţea-n fericire,
m-a încuiat în suflet
ca-n iarnă ursul brun
topindu-mă în foc de primenire
şi inima într-o aripă
de lăstun,
să ard şi eu în şoapta ei perfidă
pe rugul buzei tale
de rubin,
o flacără inveşmântată într-o vină
de care-s acuzat
printr-un destin.

81. - 81 -
STRĂLUCITORUL PÂNTEC ALB
(al şaselea diamant al coroanei)
Lasă-mă
să aşez capul
pe ogorul tău de pântec
cum odihneşte astrul razele
pe lut,
să-mi vindec neauzul
într-un ecou de cântec,
pământul
îmi vorbeşte,
cel care m-a crescut.
Aud în depărtare inima ta
cum bate,
vindecându-ţi timpul secundele târzii,

82. - 82 -
nu e scăpare,
sunt orele încuiate
şi somnul cel mai dulce rodeşte
în copii.
Trebuie arat ogorul cu plug
de mântuire
şi îngropată-n brazdă
sămânţa
de început,
inimile să îmbrace petala lor
subţire,
un singur trup din două s-a făcut.

83. - 83 -
PĂRUL AURIU
(al şaptelea diamant al coroanei)
rămâi păr de aur, galben cernut
din soare,
rază de astru pe ţeasta de pământ
cum se aureşte frunza pe măr
şi de răcoare
în taina toamnei vin
noile lumi la rând,
doar caii albi să ningă
la început de iarnă
când pomul vieţii tale va înflori
tărziu,
inel păstrează-mi părul bălai
să nu ţi-l cearnă
cu îngeri albi
zăpada
căzută timpuriu.

84. - 84 -
HEMORAGIA PLOII
Cum ploaia-şi căntă-n streşini
imnul de cădere,
în monotonă,
topită,
noapte de oraş,
prin somn să-mi caut
duce-m-aş
în inimă,
o sistolă-putere.
Mă apropii de înţeleapta,
hepatica celulă,
ce ştie să aleagă răul cel mai bun,
în grija ei curajul să-l adun
să opresc hemoragia
cornului
de lună.

85. - 85 -
CUMPĂTARE
Mi-e trupul destrămat
şi despletit,
îl fierbe toamna asta într-o retortă.
Nervurile
în frunză
cu sânge s-au înroşit
de la un zâmbet trist
la vena portă.
Plămânu-i doar mai sprinten,
mai curat,
măsoară timpul
în răsuflări precise,
cu alveola paznic devorat
de fiarele benzinelor
închise.
La încheietura tubului contort
s-a distilat otrava din rigolă,
pe dinţi albi,
în palatinul cort,
limba-i de ceas
şi o splendidă busolă.

86. - 86 -
DORESC SĂ MĂ ÎNTORC LA DIVIZIUNE
Doresc să mă întorc la diviziune
binevoind serviciul de morulă,
zigot tăcut, nidat într-o misiune,
un embrion timid, o glomerulă,
doresc să mă întorc la diviziune
îngenunchind pe-un gând la Demiurg,
din preaînfierbăntata rugăciune
să mă privesc spre Dunăre cum curg.

87. - 87 -
O, DOMINE DEO
ÎN CATEDRALĂ IARNA
Colind cu fulgii albi spre nimănui,
în catedrală gândul mă aşează
să dobândesc iubirea cea dintâi
binevenind şi respirând dinspre amiază,
aşez acum rotulele pe scânduri
silabisând pe dinafară tabla legii,
simt cum mântuieşte dintre rânduri
Cel ce-a făcut din jumătăţi întregii,
simt mângâierea mirului din mir
mă-nchid în mine ca un măr în sâmburi,
ştergând fărădelegea din priviri
când mă aşez fecioarelor pe gânduri.

88. - 88 -
DĂ DOAMNE
Fă Doamne altă ordine în carte,
cuţitu-a prins deja miros de os
şi nu mai ştim să curgem mai departe
râurile curg deja prea jos,
miluieşte-ne şi iartă-ne sminteala,
în ţeasta noastră doar porunci încap,
leagă-ne cu lanţuri în Nirvana,
croieşte lumea asta de la cap :
din coasta întâi să zămisleşti femeia,
verigi de aur doar pentru părinţi,
o piele nouă pentru vârsta a treia,
copii de îngeri din gameţi de sfinţi.

89. - 89 -
MIORIŢĂ LAE
Aici stânca-şi păstrează
marea în izvoare,
doar tunetul îi cere
tăcerea ei în schimb,
din vremea aceea
când pieptăna sub mare
cosiţa unui val
cu un fluid alint.
Era pe-atunci când timpul
nu se născuse timp
nici focul nu umbla
prin oameni pe la vetre,
lacrima mioarei
nu se auzea jelind
cum nu se aude plânsul
tăcut al unei pietre.
Apoi s-a nascut turma,
trăgând spre cer de iarbă,
a logodit câmpia

90. - 90 -
cu muntele de sus
ciobanul, pe când vara
s-a destrupat de iarnă
i-a nănăşit unindu-I
cu un inel de apus.
Dar a sosit urâtul,
domnind peste o secundă
pastrată în cripta
unui gând ascuns
şi cum dintotdeauna
unda sfârşeşte-n undă
nici jertfa omenească
n-a fost pe-atunci de ajuns.
Degeaba mioriţa
cu jalea dumisale
înlăcrimează duhul
lumii ce va să vie,
când turma îşi pomeneşte
scurgerea la vale
stânca, cu marea-n suflet
iernează tot pustie.

91. - 91 -
CĂRUŢA
Te văd plutind pe drum,
o balerină,
cu gest solemn ducând în cârcă satul,
eşti liberă cât ţine drumu-n tină
şi sprintenă
cât îţi permite sacul.
Ai vrea să zburzi cu roata pe câmpii
cu zurgălăi
cum poartă caii iarna,
colinzi in vise albe
prin copii
fără povara care-ţi frânge carnea.
Poţi povesti istorii cu frumoşii
şi nunţi cu fete cât încape anul
şi răzvrătiri
când năduşeai în osii
şi-ţi asculta durerile
doar calul.
Dulăii în sat îţi orchestrează
slava concertând în cor
cât ţine o vară,
ţie,
care ai fost prin vremuri sclava,
dar şi regina
drumului de ţară.

92. - 92 -
ŞANŢUL
Aici se fac şi se desfac războaie,
şi Dumnezeu se pune la murat,
între un lătrat de câine şi o ploaie
se scrie cronica istoriei din sat.
Se croşetează zilele cu şanţul
se stabilesc iubirile pe rând,
se hotărăşte cine ţine lanţul
să nu le fugă satul peste câmp.
Se dezlipesc icoane din săruturi,
tăcerea de secundele ei nude,
o floare s-a iubit cu nişte fluturi
şi se alege de prin sat un jude.
Atunci când năpusteşte câte-o ploaie
ca vestea ce trăsneşte blestemat,
se mută şanţul singur în odaie
să nu se piardă orele de stat.

93. - 93 -
CÂRCIUMA PĂTIMIRII NOASTRE
Este Agora
e un spirit, e o stare,
e o istorie, o ură, un blestem
nu are
stare de agregare,
e o minune, ca un dans peren.
Nu are vârstă,
e din vremuri albe
când Dumnezeu a dat beţivii
orânduirii,
le-a sădit paharele în palme
şi-n minţi
alchimizarea nemuririi.
Îngenunchiază nopţile pe scânduri
despleteşte ziua în secunde
timpul se citeşte printre rânduri,
bolboroseşte
grijile mărunte.
Aici în templu
poleim oftatul

94. - 94 -
şi se clăteşte-n lacrimi mângâierea,
universul
e comprimat cât satul,
steaua polară şi-a-nsângerat
vederea.
Aici vin toţi,
se înţeleg ca mimii,
ei filologii gestului ca semn,
şi ies înnobilaţi
beţivii,
cavaleri ai meselor de lemn

96. - 96 -
DIMINEAŢA CU VISE
Cobor în somn pe o plajă
hibernală,
nisipu-i alb,
crescut cât bolovanii,
sori călători
cu răsuflarea astrală
îngheaţă în nord un hohot
de tsunami.
mă scufund
în braţe cu Atlantida,
un ghem de oase-n piele,
stând captiv,
Atlantic sparge graniţa-n Florida
după o Evă
dintr-un Miami
primitiv.
Stau în ocean
cum stă pământu-n sevă,
mă cufund ca viermele
în măr,
căutând în muşcătură
un colţ de Evă
rămas într-un cotor
de adevăr.

97. - 97 -
ARBORELE GENEALOGIC
Pe un stejar bătrân
un pui de ram
se vrea, înverzit, un ombilic
de lume,
cu un nor
de cer
s-a dat de sânge neam
într-un genealogic arbore
de nume,
a dat acum din el un spic
de frunză,
un început de viaţă,
un nimic,
un fluture
i-a aşezat o bluză
cu un blazon regal
de borangic,
mai jos,
un pui de cioară
gutural
îi îngână
un croncănit
regal.

98. - 98 -
JUMĂTĂŢI ÎMPREUNĂ
Jumătatea dinspre tine
râde,
cealaltă
toarnă plâns
în atrii,
umbra mă urmăreşte
ca un gâde
ucigându-mi îngerii
mulatri,
o parte mi-e sleită
ca de piatră,
o alta-i apă curgătoare,
coarda dinspre lună
latră,
alta e privighetoare.
O piatră în apă curgătoare,
o parte-n apă
ruginind,
alta
albindu-se
la soare
în ochii ciutei
ades
călătorind.

99. - 99 -
GÂNDURI PENTRU CRISTINA
*
* *
Nu îndepărta frunzele
uscate,
pleoape
ale unor vechi priviri
în azima pământului
surpate
când s-a umplut răgazul
de trăiri,
sub nemişcarea lor
de aripi brune
vorbesc armate de strămoşi
comuni,
când oasele albite
capătă nume
ca o chemare sub drapel
străbun,
ascultă-le durerea ferecată
şi cuminţenia
în care au trăit,
nu-şi vor
decât memoria curată
şi o lumânare
pentru un drum
umbrit.

100. - 100 -
*
* *
Respectă grâul cel adus pe lume
de o sămânţă, un pământ, o apă,
fă-l să încolţească în palma caldă
a humei
în linişte ca somnul
după sapă,
puterii lui de zeu nemărginită
i s-au supus trecute împărăţii,
el e un spirit,
o trăire,
o infinită stare de fapt
între a fi şi a nu fi.
*
* *
Nu te amăgi cu ce-ţi alini privirea,
imaginile le înţelegi după retină,
se vede adevărul
după firea
celulei cu imaginea vecină,
aşa e jocul lucrurilor clare,
ce vezi e o părere de înţeles,
prin ţesătura ramurilor rare
nu vezi mai clar
decât prin pomul des.

101. - 101 -
*
* *
Nu totdeauna binele e nordul,
prin ţesătura stelelor polare
curentul cald îşi caută fiordul
să-şi umezească spuza
cu răcoare,
nu căuta mai binele departe
el e aici în umbră lângă noi,
duhul înţelepciunii ne desparte
dorinţele deşarte de nevoi.
*
* *
Ziua de astăzi s-a născut ieri,
mâine
va începe azi,
păcatul a înflorit în meri,
fericirea în necaz,
pasărea gândului
se naşte-n
oul
mult doritului temei,
cu cât zboară mai sus cunoaşte
botezul ploii
de idei.

102. - 102 -
*
* *
Rămâi egală între două braţe,
unul trecutul, altul viitorul,
prezentul este clipa ;
să te înalţe
cu treapta
pe care-ţi pui piciorul.
De-ţi uiţi trecutul îţi striveşti înaltul,
viitorul,
îţi retezi privirea,
cuvintele curg unul după altul
dar ţin în echilibrul ei vorbirea.
*
* *
Suntem prea mici,
o geană într-o vocală,
mai ascunşi ca frunza în pădure,
ne hrănim cu mierea din morală,
îi bem otrava
principiilor ei dure,
uitând că doar iubirea
ca nectarul
dă primăverii aripi străvezii,
chiar fierea mai amară ca amarul
devine dulce-n umbra
unei vii.

103. - 103 -
DOI NEPOŢI
lui David şi Kevin
Aşez cu grijă semn de carte vremii,
la umbra palmierilor dintâi
să îmi oprescă ora la marginea poienii
unde-mi aşez tăcerea căpătâi,
privesc parada jocului prin gene,
se sparge râsul în cristale de senin,
gândesc cum sângele din mine peste vreme
domneşte în ei mai candid şi mai lin.
Doi fluturi dau poiana peste cap,
aştern pe iarbă un vârtej de soare,
timpul îşi începe de la cap
alunecarea lui de apă curgătoare.
Chem amintirea primelor iubiri
prin care am păşit sprei ei izvorul
neţărmuritelor, curatelor iviri
din taina îmbrăţişării cu viitorul.
Ei nu vor şti când obosit pe un colţ
un cer albastru îmi va da ocol
şi pasărea cu negrul clonţ
va face umbră peste locu-mi gol,
acum privesc la jocul gălăgios,
cum tinereţea înflorind petrece,
rog astrul meu cel mistic şi umbros
către apus să nu se mai aplece.

104. - 104 -
PARCUL
Alei, vase de sânge,
iarba, trup verde,
copaci cu frunze roşii
ruginind azurul,
alunecă privirea în rug astral,
se pierde
în foc de însufleţire
ca lutul
în ceasul unu.
Lansează toboganul glasuri
de copii,
aer vocal
subţire
ca un tăiş de sticlă,
crengile sunt bănci
printre culori prea vii,
când se aşează ziua,
noaptea
se ridică.

105. - 105 -
HOMEWORK
Privesc mirat cum mama
alege în zăpadă
cu degete îngheţate acul
pentru vânt,
să-i coase îndrăzneala
de-a fi ieşit în stradă
fără poruncă,
fără legământ.
Se naşte nemişcarea, îmi aud doar
rasuflarea,
croşetând o haină
pentru un gând
târziu,
pătruns de geometrie
cu toată cadenţarea
secundei
de sub tema ce a trebuit
să o scriu.

106. - 106 -
SEMINOLE
Am încălcat cuvântul
străjuit de-o stea anume,
cal înşeuat cu gândul
colindării mele-n lume,
să ajung la Seminole,
trib indian din timpul prim,
o stamină între corole,
un simbol de crez sublim.
Vulturul le e destinul
pielea roşie întruparea,
zorile însângerate-n chinuri
pielea lor le dă culoarea.
Îi aşează scalpul nimb
o corolă, pene vide,
înţeleptul şef de trib,
riga luncilor aride.

107. - 107 -
EVERGLADES
Când soarele pluteşte-n lichidul amniotic
şi îşi trimite o geană clipind pe Oakland Park
încord trunchiul indian ca un palmier exotic,
cu răsuflarea adâncă cât pieptul să-l încarc.
Simt mirosul ud, fierbinte, ce mă cheamă
în tribul Seminole, indian sunt, după chip,
mlaştina cu ţărmul pitic îmi este mamă,
tată îmi e pădurea crescută în nisip.
Aş trage spuza apei peste genunchi, să-mi ţină
răcoare în jarul de amiază. E pârjol
albastrul cer ca o mătase fină
ce arde înjunghiată pe un colţ de aligator.
Umbră nu mai am, pământul e oglindă,
îmi prelungesc adâncul, nu am spaţiu, nu am timp,
materia e lavă, sângele e limfă,
mi-e frică şi de umbră, să nu mă vrea la schimb.

108. - 108 -
MLAŞTINA
Bate vânt de baltă otrăvit,
vin săgeţi nesănătoase încă,
cai bălţaţi ţin malul împietrit
să nu-l smulgă mlaştina de lângă,
vin hidoşii-n platoşe de corn,
boturi lungi, armuri medievale,
zorii-s sfâşiaţi de aligatori în somn,
victimele sângerărilor carnale,
îngeri negri, Eden de nămol,
aripile lor sunt ca tăcerea,
suflet mort şi atârnat în gol
ca un clopot bate
învierea.

109. - 109 -
DOWNTOWN
Veşnic nisip, imens, întins,
fără cruţare.
Zorii culegând boabe de mei,
pielea acestui ţărm prea albăstrit
de mare, de când îmi ţine-n palmă
paşii mei.
Fug de noapte ca de pliscul ciorii,
să nu-mi fure scheletul
stingher,
mă clătesc pe mâini cu zgârâie-norii
când adună roua
de pe cer,
vine în valuri încă o dimineaţă
dinspre ziuă se îmbrăţişează
nori,
nervi lucizi de blocuri se agaţă
să mă smulgă
dintre visători.
Urc cu un ochi deschis
ca o fereastră
să-mi privesc din înălţime
talpa
înecată-n pulberea albastră,
cea lichidă,
cea întinsă,
prea înalta.

110. - 110 -
HIGHWAY
Sângele curge de la nord
la Key West,
globule mai roşii
mai albastre, mai gri,
sânge de şarpe, al coastei de est,
aer de plasmă, maşini,
hematii.
Curgere egală, fluidă, de drum
în pielea de şarpe a bordurii,
doar frunza-n palmieri se înverzeşte
acum
pălmuind insolenţa căldurii.
Starea pe loc e muşcătură
de şarpe,
nu mai e umbră, e viteză-n pământ,
oceanu-şi roteşte globulele albe,
îşi caută-n sare
o conservă
de vânt.
Sângele curge fierbinte pe trup,
cuptor e maşina
curând,
în ceaţa căldurii sticlesc ochi
de lup,
prea a venit rândul meu,
număratul meu rând.

111. - 111 -
MIAMI BEACH
Păşim alături, nisipu-i rug,
e o altă lume,
oceanul geme
sub paşii mei strivit,
pe pielea ta doar boaba de apă
fără nume
e semn că trupul său, în taină
te-a iubit.
Aeru-şi topeşte statuia de amiază
după un ritual anume
cu preoţii albind,
în van pe ţărm oceanul
la gleznă îngenunchează
jertfindu-ţi
ofrandă
o scoică de argint.
Mergi mai încet să asculţi
imnul zidirii,
templul e fierbinte,
cu duh
şi fără chip,
să vezi cum boaba spumei
în tainele iubirii,
cu drag îmi îmbrăţişează
urma
pe nisip.

112. - 112 -
KEYWEST
Punte peste ocean cu paşi înalţi
şi rari,
patimi ascunse în univers de apă
insule sărace,
poveştile-n pescari
cern apa cu năvodul,
din priviri o sapă.
Se-ntind şirag de perle,
lanţu-i de asfalt,
opresc galopul albastru
neobosit de val,
maşini multicolore curg
pe acest înalt
colos miriapod
tăcut şi ireal.
Aici Florida întinde un deget
peste mare
ca zborul unui flutur
prea alb
din mâna ta,
mângâiere de aripă
drumul în depărtare
spre lumea de mistere
unde
te-ar aştepta.

113. - 113 -
CASA PISICILOR
(casa Hamingway)
O poartă înaltă, deschisă spre paradis felin,
molatice fiinţe încremenite-n lene,
curiozitatea poartă sclipiri de dar divin
ofrandă oferită dragostei eterne.
Pare că timpul are aici aripi de piatră
oprit în zidul casei şi în răzoare mici,
ora-i adormită sub blana aristocrată
a acestor colorate şi veşnice pisici.
Câtă iubire poartă stăpâne Hamingway,
statuia ta de aer la margine de lume,
când luându-mă de mână mă plimbi printre alei
şi îmi citeşti pe frunze volumele postume.

114. - 114 -
ORLANDO
E deschisă lumea palatelor pitice,
auzi ziua călcând pe aerul docil,
cum murmură în frunze crenguţele-n cosiţe
poveştile pictate pe tâmpla de copil.
Te cheamă Mickey Mouse cu ochii mari cât lacul
te privesc zeiţe cu abisul lor căprui,
minutele au paşii mari cât veacul,
în care timpul cât e de mare, nu-i.
Maeştrii magicieni fac gestul să vorbească,
cuvântu-i cât oceanul gândului adânc
de veghe stă cât lumea pasărea măiastră,
zboară-n cioc cu ţara poveştilor la rând.
Renasc în amintire pietre vorbitoare
în aer sculptate uitatele figuri,
anii copilăriei cei fară ţarm şi zare
îşi leagănă galopul venind pe caii suri.
Cum îşi alintă seara ghemul de soare neted
ca o lupoaică puiul torcând acelaşi grai,
cu palma amintirii am mângâiat pe creştet
duios copilăria cu părul ei balai.

115. - 115 -
MERGI ÎNAINTE
Loredanei
Priveşte în faţă, marea se despică,
păşeşte drept şi nu privi în urmă,
cum primăvara frunza se ridică
asemeni unei adieri de umbră.
Mergi spre tărâmul tău făgăduit
şi înţeleapta clipă să te-ndemne
către destinul cel îndreptăţit
şi cuibărit în îndreptări şi semne,
timpul nu se opreşte când îl vrei
supusul tău, mergând încet la pas,
clopotul bate doar pentru acei
ce au ştiut să-şi ia un bun rămas,
mergi înainte, nu privi în urmă,
să ai privirea caldă şi senină,
alege clipa, numai umbra să te ajungă
cu lacrima străluminând a vină.

116. - 116 -
COPERTA STELEI MELE
Coperta stelei mele
o deschid,
intru în ea
timid
ca într-o carte,
în spaţiul rezervat
marelui vid
urc treptele permise
doar cu o parte,
cea fără tristeţe,
greutate
şi nevoi,
lăsând în urmă oasele
mai grele,
aşa cum plutesc
umerii tăi
goi
în vidul
celor două palme
ale mele.

117. - 117 -
BEŢIE
M-am vindecat de ziuă, cânt un refren la paşi,
măsor cu talpa drumul şi cântecul secundei,
în vioriul serii, cu gândul duce-m-aş
înspre fărădelegea unei plăceri mărunte,
să-mi regăsesc agora in sângele din vin
la care îngenunchează pahare interzise,
am auzit lătratul tramvaiului vecin,
când îngerul de pază, dulăul, plânsu-mi-se.
Tăcut, îmbrăţişand paharul ca un şal
m-a astupat un encefal de vise.
Doar când a spart tăcerea o lună de cristal
am înţeles că noaptea în jurul meu murise.

118. - 118 -
PĂMÂNTUL ÎNCLINAT
Oval tăcut, gândeşti, dintr-o şalază
ca-n timpul unu, oul prim,
cum stătea pământu-n prima fază
vertical în axă, ca într-un spin,
apoi bătut, de oboseală,
tras în ţeapă de atâţia ani,
cum şi-a înclinat capul într-o poală,
a mamei pietruiţilor astrali
să-i ceară mângâierea de alean,
un vânt solar alinător în schimb,
căci va muri cândva cu un ocean,
apoi cu toţi atomii,
ca un timp.

119. - 119 -
DORMIŢI DOMNILOR
E frig, e un aer greu ca smoala,
sunt nopţi enorme, şiruri, salbe,
cad porumbeii seceraţi de boala
necunoscută aripilor albe.
Să vină gânditorii să-I alunge
spre ţări cu orizonturi mai de preţ,
aici doar mielul ierbii îşi mai suge
laptele târziu de sub nămeţi.
Un icnet surd îmi scapă din torace,
oftatul chinuit sub diafragmă,
nervii-s ca aţa sugrumată-n ace
pleoapa ascunde geana să adoarmă.
Săriţi pe voci cu ape liniştite,
să-nspăimântăm cuvântul cu tăceri.
- Dormiţi domnilor, sunt orele răguşite
de ţipătul secundelor de ieri!

120. - 120 -
COBOR SĂ TE CAUT
Cobor în fântână să o caut
pe aceea
ce a păşit mai devreme cu o şoaptă
în pământ,
umblu prin beznă să-i caut aleea
cu ciutura goală
nebăutului gând.
Umblu prin vârstă să-mi caut
femeia,
mă uit în oglinda fântânii
la rând,
frică nu îmi este de vârsta a treia
ci de preatinereţea
ce coboară
uitând.

121. - 121 -
FUGĂ
Cu teamă am aflat că geamul
plânge
topit de ploaia acidă
din ajun,
pe stradă,
vechi hăitaş,
vântul, mă ajunge
ca pe un ţipăt
spintecat în drum.
Mă aflu vinovat
doar cu o aripă
care şi-a frânt elanul
spre înalt
şi a bătut în gol
un sfert de clipă
întârziind un zbor
spre celălalt.
Mă urmăresc şi strada
e săracă,
fug încleiat,
o alergare-n somn,

122. - 122 -
tot mai sper că rana
o să-mi treacă,
a delincvenţei de a fi fost
odată
domn.
Nu recunosc greşeala,
o tenebră,
de aceea alerg
cu rugul aprins de viu,
ţin cinstea-n palmă
ca pe o vertebră,
un trăitor
gonind
spre mai târziu.

123. - 123 -
CU GRIJĂ DOAMNĂ
Îţi mângâi zidirea
în aer rămasă,
trecere blondă prin verde crâng,
şerpi iubitori
cu pielea întoarsă
e carnea braţelor mele
aşteptând,
duh ce-l ghicesc în silaba rostită
demult în ecou
ca un flutur plăpând,
statuie sub albul de var dăltuită
în sufletul meu
e plama
ce-o strâng.
Păşeşte cu grijă bucata ştiută
să nu striveşti
crâmpeiul de cuvânt,
calea rămasă e deja începută,
e noul sonet
ce-l rostim
în curând.

124. - 124 -
CĂDERE DE NOAPTE
Ochi de cer
nori adunaţi în pleoape
o mirare de lună,
o lacrimă,
un troll,
s-a ridicat râul pe glezne
şi încape
cu toţi peştii săi
în aerul gol.
Spectacolul curge ca o magică lume,
zâmbeşte piatra
pe drum
strălucind,
căderea de noapte e-o surpare anume
peste toată fiinţa
ce se întunecă
albind.
Mă simt mai bătrân doar cu o cugetare
o piatră într-un râu
de aşteptări,
aud cum mă cheamă
cu mine în gheare
pasărea nopţii
dinspre chemări.

125. - 125 -
TE VĂD CUM COLOREZI
Te văd cum colorezi
petele-n soare,
mai mult albastru,
mai puţin aprins,
cum croşetezi tăcerea
pe sub mare,
doi peşti andrele pentru fir
întins,
nu căuta
să schimbi
ce nu se poate
în lumea asta am intrat
ţipând,
ţinem de viaţă ca de două toarte
dulcea-i otravă
în taină,
adorând.
Când dintr-un veci
vom trece într-un altul
să fim mai înţelepţi
cu un noroc,
să ştim
să ne alegem preaînaltul,
când vom sări
senini
din foc
în foc.

126. - 126 -
PICĂTURI DE ROUĂ
Loredanei
Să nu striveşti cu talpa strop de rouă,
te va înţepa verdele prin vis,
şi îţi va răstigni crucea de lună nouă
cu un piron de rază ochiul închis.
*
* *
Lunecoasă buză de pahar
ţi-a dat vin, sărutul e de sânge,
în beţia vrerilor măcar
să te întinzi în piele cât ajunge.
*
* *
Ce dai prea mult e cum n-ai da vreodată
cu palma pustiită şi aridă,
când cerul curge, bobul se îneacă
în trebuinţa-i vegetală şi lichidă

127. - 127 -
*
* *
Cum stăm aici şi cugetăm lumină,
albastru urcă-n pomii dinspre deal,
galben e cortul pielii, zi senină,
cea roşie, e sângele-n aval.
*
* *
Din părăsirea fără preţ a ginţii
ca pasărea din cuibu-i văduvită,
păreri de rău răsar sub bolta minţii,
amăgitoarea frunză şi cernită.
*
* *
Te privesc din verde prin transparenta coajă
cu seva la vedere aud cum te-ai albit,
cu ochiul greu ca lupa din ou într-o şalază,
copac al meu de zare amăgit.

130. - 130 -
ÎNGERUL NEGRU
Înger negru, surpare de noapte,
rug al cugetului meu stins,
încolţeşte în clopote o bătaie aparte
pentru auzul meu nedeprins,
presimt lovitura aripii negre
duios, dureros întârziind,
peste albul pielii mele se cerne
pulberea aripii lui înnegrind.

131. - 131 -
UN PORUMBEL
Îmi las credinţei
cugetul meu
slobod
spălat ca zidul
şi bătut de soare,
nu caut în duhovnic
alinare
nici îndurare ploii plânsă
în ropot.
Aştept
cu aripile desfăcute
să-mi pună doar inel
pe gleznă,
soarta
cu privirea-n beznă
să-mi scrie
visele
pierdute.

132. - 132 -
MOARTE ŞI VIAŢĂ
Mă simt ca fruntea
strâns
între două tâmple
cea a veşniciei
şi cea de început,
îngerul meu,
inculpatul,
cu aripile frânte
îşi aşteaptă condamnarea
pentru că s-a născut.
S-a-nchis în bucla vieţii,
ce a-nceput din moarte
şi tot în moarte se va desăvârşi
ca un poem
ce încolţeşte
la început de carte
şi creşte
doar prin ochii
celui ce-l va citi.

133. - 133 -
PALMA
Plutesc în palmă
ca pe o mare caldă
cu iahturile gândurilor
albe,
urmându-mi liniile
săpate
cu ciocul soartei zburătoare
oarbe,
îmi recunosc abisurile
Bermude
dintre arătător şi inelar,
doar
dunga vieţii paralele
nude,
îşi termină plutirea
pe un zar,
pe o cifră norocoasă
dintr-o genă
ascunsă
într-un colţ de cromozom,
la judecarea mea
supremă
când traversarea
e o punte
spre alt om.

134. - 134 -
SOMN DE PASĂRE
Rămân cu oboseala strâns în ham,
cuget târziu împătimit de somn
spre ctitoria patului din ram,
fotosinteza mi-a dat verdele de om,
adorm aici cu aripile strânse,
îmi sprijin tâmpla doar pe Ursa Mare.
Lacteea stelelor nemulse
albeşte pielea zorilor fecioare.

135. - 135 -
DOI BĂTRÂNI
Cum merg aşa
de mână
şi timizi,
cu moartea lângă ei
ce îi precede,
anii plutesc
în ochii lor lichizi,
ei doi ca unul,
el aude
ea mai vede.
În boarea serii
cuibărită la bordură
păşesc încet
cu doi trei paşi
într-unul,
ţin zâmbet fericit
ca pe un bandaj
pe gură,
el zăreşte timpul,
ea aude
drumul.

136. - 136 -
ÎNSERARE
Adulmec ziua
doar cu nara stângă,
cu dreapta urma prăzii
ca un lup,
pădurea serii urmează
să îşi strângă
vieţuitoarele de noapte
într-un stup.
Doar foşnetul privirii
mai pătrunde
ca firul ierbii
înapoi în rădăcini,
în umezeala umbrelor
cărunte
înserarea-mi şterge
paşii mei
străini.
Vin aripi negre
ca securile,
un stol,
le înţeleg trimiterea
divină,
în mansarda trupului,
cu alcool
îmi cinstesc grumazul
pentru cină.

137. - 137 -
OCHI NEGRI
Te văd cum ochi-mi verzi-căprui te fură
dintr-o mină în care te-au ascuns
cum ai scoate miezul nopţii din măsură
şi înserarea doar ţi-ar fi de ajuns.
Mă aprind în raza propriului tău corb
ca un tăciune care a mai ars odată,
lumina ochilor pe care-i sorb
a strălucit cândva la altă vatră.

138. - 138 -
VÂNZĂTORUL DE ILUZII
Ne-ai spus că anul va făta pomeni,
că-n mlaştină va fi de acuma bine,
că orăcăiala broaştei va înceta prin vremi
urechile mustind de voci străine,
că palizii duşmani n-or să mai vină
să ceară bani din cartea de citire,
gâtlejul lor cel cu suflare alcalină
n-o să-mi astupe nara în adormire,
se vor umple crengile-n copaci
de bani ca frunza cu nervuri române
că la cristelniţă doar cei săraci
îşi botează crezul pentru vremi mai bune,
nu simţim că primăvara ciungă
înfloreşte ploi mai cumsecade,
pământul tot cu mâna stângă
ne va da şi anul acesta roade.

139. - 139 -
S-AU TOPIT SPITALELE
S-au topit spitalele prin scocuri
la prima ploaie s-au făcut pământ,
au mai rămas pe ziduri pe alocuri
seringile din arcuri înţepând,
bolnavii au plecat puhoi spre case,
copacii sunt bastoane tot mai des,
e-o transhumanţă spre spitalele rămase
care trăiesc în doctori mai ales.
E vremea năvălirilor bolnave
pe ziduri ne mor felcerii-n săgeţi,
se aude des trompeta venei cave
sunând la gărzi butoanele-n pereţi.
Vindecătorii au trădat ca lăutarii
ascunşi în miezul unei pâini mai albe,
din patul răzvrătit de morţi, bolnavii
oferă duhul ultimei lor salve.

140. - 140 -
FUG CĂRŢILE ÎN PĂDURE
Fug cărţile-n pădure
să prindă rădăcini,
au încă sevă
în paginile albe,
şi-au desenat poiene,
stejari,
întunecimi
şi cărărui spre peşteri
înscorburate,
oarbe.
Deja în librării e umbră
de pădure,
în biblioteci se plimbă
ursul brun,
cuvintele în rânduri
s-au combinat în mure,
titlurile cântă sub scoarţă
de alun.
Mai e o speranţă,
să scriem doar pe piele,
cât ţine porul
corola de lumini,
poeţii să-şi compună
cu mâna de nuiele
poemele pe frunze, cu seva
în rădăcini.

141. - 141 -
SUNTEM UN POPOR DE ACTORI
Suntem poporul
de actori şi zâne,
ne ţinem fiecare
scena-n palmă,
privindu-ne
cum stă făina-n pâine
la unul negră,
la altul albă.
Întotdeauna-i vinovat
morarul,
apa care curge
prea domol,
prea s-a lasat scuipat
de ploaie carul,
roata morii
înoată
în nămol.
Mergem cu sudalma
într-un dinte
încet,
spre Raiul mic
pe jos
cu lumânarea morţii
înainte
sorbindu-i doar lumina
de prisos.

142. - 142 -
LEACUL
E internată viaţa în spital,
în ierburi
nu mai cresc
medicamente,
îngurgităm chemări de vid
astral,
împachetăm noroi
în argumente.
Vindecătorul
caută comori,
ară hotarul unor mări
străine
unde au ascuns piraţii
uneori
curajul
cu sudoarea lor
din vine.
Nouă ne-a mai rămas
ca turnul Pisei
pe care îl privim
ca pe un destin,
curajul înclinării
înspre vise
şi patrimoniul
leacului
din vin.

143. - 143 -
CÂNTĂREŢUL AMBULANT
Când cobor pe treapta întâi a milei
şi-mi întorc căciula de primit
şterg arcuşul de dispreţul zilei
ca de un sacâz de pătimit,
îmi aşez căluş lobul urechii,
iau o coardă întinsă de la gât,
mă îndemn să îi înnod perechii
de tramvaie zgomotul pe rât,
trec români cu feţe împietrite,
ambulante stânci ca un decor,
în timpane notele grăbite
sapă piatra după un izvor.
Cântăreţ topit în mila străzii,
victimă şi vânător cărunt,
simt în alveole gustul prăzii
cea vânată de acel ce sunt.

144. - 144 -
DE TE-AŞ PRIVI
De te-aş putea privi printre atomi
aş regăsi o fată transparentă,
şi glasul meu uitat în ribozomi
la o îmbrăţişare neatentă,
tu m-ai zări din tine ca prin sită
lăsăndu-mi întrebarea ta pe chip,
o fină curgere de o clipă,
o cernere de trup, un cald nisip.

145. - 145 -
OGLINZI
Cer şi pământ
două oglinzi,
tâmplele tale, grinzi
paralele,
stâlpi ai câmpiilor
pe care-ţi întinzi
apa de rouă a înfloritelor
gene,
palmele mele, vulturi
timizi
buzele, două oglinzi
paralele,
apleacă-ţi privirea
să nu te aprinzi
în sărutul
infinit
al oglinzilor mele.

146. - 146 -
TE SĂRUT CU UN ZÂMBET DIGITAL
Te sărut
cu un zâmbet digital,
falanga unui gând
îngenunchiat
pe clape,
privirea-i arcuită,
curcubeul meu ideal
ce-ţi simte orbita terestră
aproape.
Te aştept pe sticlă iluzie vie,
când ecranul albastru
îmi sună din corn,
mă dor sângerând despărţirile
zilei,
cu orele nopţii ucise
de somn.
Nu-mi doresc altceva
mai mult de o chemare
din neantul încăput
într-o scumpă
vocală,
să ne oprească timpul
ca din întâmplare
topit în iubirea
profund digitală.

147. - 147 -
CE FAC ASTĂZI
Ce fac astăzi ?
- Astăzi îmi pun rime,
toarte răsucite
după cană,
lutul mi l-am frământat
în sine
ca durerea ţipătul
în rană.
Am prelins în el
vârsta a treia,
primul sol
de pace
nedorit,
meşterul nu şi-a zidit
femeia,
ci doar duhul ei
neţărmurit
şi n-a plâns cu ea
vreo cărămidă
nici pletele
curgând
nu i se aud,
doar meşterul împovărat
de vină,
mortar al veşniciei
încă ud.

148. - 148 -
PLOAIA DE CUVINTE
Seara respiră un aer umed
pe scocuri
sub pânza ţesută
de mieunări mascule,
aud muzica ploii
cu pisiceşti ovule,
dansul de cuvinte cu răpăieli
de tocuri.
Tresar dintre silabe
resîmbătat de fraze
sub coajă de consoane
cum alb
oul aude,
eternul îşi dezgoleşte
cuvintele lui nude,
piuituri stupide de pui
între şalaze.
Vreau liniştea
să treacă timpanul pielii viu,
la pori nu port bariere
nici vamă pentru plată,
poate doar nisipul
să-şi fi aşezat vreodată
piatra
peste mormântul unui Lazăr
târziu.

149. - 149 -
GRIJA TA
Las grija ta
să mă ajungă,
umbră ca un câine
la picior,
e ca şi cum
eu aş trăi
în viitor,
şi o aştept pe cea
care mi-e
lângă.
Să ne aşezăm
cuminţi
în fiecare
cum se aşează palma
pe genunchi,
rostul pământului
este să urce în floare,
al frunzei e să cadă
lângă trunchi.

150. - 150 -
AŞEZ ARIPĂ DE CUVINTE TAINEI
Îi aşez
aripa de cuvinte tainei
să îţi şoptească
flacăra
prin bluză
cum adunat mă las
în vadul palmei
ca pământul în sevă
lângă frunză,
şoapta mea
să-ţi dezgolească
sânul,
fluturele adormit sub piele,
cel menit
să-mpodobească scrumul
din statuia libertăţii
mele,
cugetate vreri
necuvântate
te cutreieră cu palma
în abis,
în tomnaticele veri
înfierbântate
pentru care
trupu-ţi
s-a deschis.

151. - 151 -
PĂDUREA LUMINATĂ
Când cu aleasă grijă
îi pun vederii semn
să nu vadă târziul
prin geana ei
ascunsă,
ci codrul de mesteceni
cu lumânări de lemn
în care-şi urcă focul
toată vederea
în frunză,
bate în bolţi de aer
clopotul învierii
la îmbinarea nopţii
cu lumina sfântă,
mii de steluţe curg
prin irisul vederii,
sunete sacre,
noaptea pădurii cântă.
Mă aplec
pe steaua părului tău blond,
lumină iau cu ceara frunzei
din padure,
să pot aprinde Steaua Polară,
şuviţa ta din nord
cu flacăra privirii mele
sure.

152. - 152 -
TE URMĂRESC
Te urmăresc
cu un ochi de plasmă
cum te ascunzi
în hematie,
cu adieri de păpădie
mă îmbeţi cu o roşie
mireasmă,
să ne întâlnim în atriul stâng
pe drumul
către alveole,
unde se aude adânc
bătând
pistilul în clopot de corole,
la sărbătoare de învieri
sub cortul pielii
să ne strângă
ziua de azi
mai mult ca ieri
cu jumătatea nopţii
lungă
şi rădăcina
acelei ploi de sânge roşu
să ne curgă
ca înroşirea dintre noi
cu încă o hematie,
încă.

153. - 153 -
CÂNTEC
Vântul locuit în palmă
bate frunzele, alb bate,
cu o adiere caldă
palme verzi înmănuşate,
vântule care eşti vânt
jur-împrejurul învârteşte,
astă noapte pe pământ
va ploua cu solzi de peşte,
va urca peştele-n spic,
mii de ochi înţepători
pâinea, cât va fi de pic
va privi de mii de ori.

154. - 154 -
VÂRSTA
Timpul şi-a ţesut la întâmplare
pânza printre oase să mă ţină
când insecta orei suge-n carne
sucul de dorinţe şi de vină.
Pofta trage-n piept să mă învie
gloanţe albe,
puf de păpădie.

155. - 155 -
ŢURŢURELE
Pentru cine nu mă vede
sunt un ţurţure
topit
la uşa ta,
cuget lichid,
umedă vedere,
umbră
când mă voi dezgheţa.
Dacă
te vei îneca
în mine
va trage iarna
clopotele
în fulgi
pentru primăvara care vine
şi picăturile
pe care
mi le alungi.

156. - 156 -
CTITORIE
Aer încordat peste deal
ca un arc,
şuviţele tale, raze
de soare,
blonde săgeţi în care
păru-ţi desfac
să le trimit
spre ctitoria de floare,
în genunchi mă aplec
să-ţi pictez pe o petală
irisul,
inel transparent şi votiv
şi un alb alunecat
dinspre glezna ta goală
pe urma lăsată
de un deget
tardiv.
Chem preoţi lăuntrici
să te admire
la ceasul mirungerii
dinspre sfinţiri
cu blondă şuviţă
în amintire
cea mai slăvită
dintre simţiri.

157. - 157 -
POEZIE, UMBRA MEA
Ţin albul palmei cât mai strâns
să încetinesc dinţata roată a orei,
ca într-o cutie inimă a Pandorei
mi se aşterne râsul peste plâns,
cuvânt lângă cuvânt, o întrupare,
o umbră lângă care am vrut să fiu,
o a prezentului tainică chemare
a rătăcirii mele prin pustiu.
Cândva-ul care nu m-a definit
un pământ sterp, o sărătură,
de tine umbră îngândurată m-a despărţit
cum se despart cuvintele de gură,
suflet căzut din propriul lui părinte,
o tristă lepădare de păcat,
cum plânsul vulcanului fierbinte
se leapădă de tot ce a adunat.

158. - 158 -
A CUI E VINA
Cineva
a încărcat un tun
jignitor
şi a tunat către bătrâni
arma cumplită.
Câţiva au căzut
în genunchii domniilor lor
însângerând
această primăvară
pietruită.
Ei s-au aşezat
din nou cuminţi
la rând
pentru că rostul vieţii lor a fost
doar rândul,
aşteptând o a doua salvă
de pământ
pe fiecare
peste rând
alegându-l.

159. - 159 -
ÎNAPOI LA PĂDURE
Aud
cum îmi vorbesc
cu şoapte sure
de stejari,
mesteceni,
cedri, cerând
din albul hârtiei
printre strofe, în rând
să-i înapoiez
la adieri
de pădure.
Tot ce aud acum,
e ca şi
când
o mână lucidă vrea
să îmi fure
litere negre,
să le prefacă în mure,
cărţii,
să-i crească rădăcini
în pământ.

160. - 160 -
Citesc
prin nervura frunzelor
pure
cerneala
ca seva cu parul cărunt
dojenindu-mi gândul
meschin
şi mărunt
ce aleargă cu cartea
sub braţ
din padure.

161. - 161 -
PUŢIN
Să cadă aş vrea
o ploaie
homeopată,
să-i pot bea picătura
pic cu pic,
să fiarbă
mustu-n boabă
la un soare mic,
să se îmbete via
de lopată.
Mi-a fost dată voia
de puţin,
opaiţul cărnii pâlpâie
roşcat,
pământu-mi stă
sub coaste
îngenuncheat,
comoară
într-un vechi şi şubred
scrin.

162. - 162 -
Banii
pot ţâşni către săraci
ca la răspântii
când
îi aruncă nunul,
să-i trecem printre nunţi
pe câte unul,
cum
printre roşii şerpuiesc
araci.
S-a rezolvat foametea
naţiunii:
muşcăm de multe ori
câte un pic,
putem schimba
puţinul
pe nimic,
tot în cenuşă
se topesc
tăciunii.

163. - 163 -
ORĂŞEANUL
Mă lipesc de aer
alunecând pe zid,
mă recunosc cu talpa
în crăpătura străzii,
aud curgând în preajmă
sufletul meu lichid
înghiţit de spaimă
după sudoarea
prăzii.
Nu m-a-nfiat
pământul acesta
plin de blocuri,
nu-i haina mea aceasta
pe care să o îmbrac,
o pânză sfâşiată în tramvaie
pe alocuri
când lanţurile bordurii
nu se mai desfac.
Mă înăbuş în lătratul câinilor
hingheri,
grăunte-n miez de noapte
ca în pliscul ciorii,
mi-aş ţese din ghemul zilelor de ieri
aripa de plecare
pe osul
subţiorii.

164. - 164 -
MORTUL ŞI VIUL
Când m-am născut
din mama mea
perfectă
cu trupul meu XY
imperfect
mi-am zărit
prin umbra transparentă
ziua dintâi
solistă
în concert.
Vocea mi se agăţase
de un ţipăt
ca de un spin
pasul
plecat la drum,
mama alunecase
pe un strigăt
care îmi sună în urechi
şi acum.
Doar moartea era-n priveghi
după fereastră
ca veşnicia untdelemnului
de mir
udându-mă
cu strop de floare albastră

165. - 165 -
să nu mă mai strecor
printre priviri.
Însoţindu-mi
viu jur-împrejurul,
pe mine mortul
mă purta cel viu
ca pe un orb, călătorind
în jurul
celui
ce-n viaţă a trebuit
să fiu.

166. - 166 -
PROFESORUL DE RUSĂ
Profesorul de rusă
a fost ca niciodată
bea apa toamnei
şi răsuflarea viei,
se sprijinea
cu sticla
de marginea câmpiei
când noaptea
îşi închidea bodega
câteodată.
Era un om de treabă
cu cugetări profunde,
ştia pe dinafară o mare
de poeţi,
doar sărăcia
vremii
îi atârna-n pereţi
tabloul neputinţei în care
se ascunde.

167. - 167 -
Rotea limba de ceas
a frazei
cu nimic,
ca apa-n moara vieţii
roata mare,
m-a învăţat
că Petru a fost numit
cel Mare
pentru că imperiul
i se părea
prea mic.

168. - 168 -
DORINŢĂ
Îmi doresc o lume
egală
şi bună,
fără răni sărate
şi săbii
de lux,
doar călăul
cu securi
de lună
să însângereze
noaptea ce s-a dus,
să mă ucidă doar
cu o alunecare
de cuţit
ca vântul
ce intră-n desiş
şi colţul de stâncă
ce pătrunde-n mare
îşi cântă
durerea
cu un duios
tăiş.

169. - 169 -
VIS
Visez că vine un timp mai înţelept
mai cumpătat cu un crâmpei de eră,
prea iute curge râul şi nedrept
topindu-mi piatra în apa lui severă,
în iureşul deschis către niciunde
am devenit alunecos şi verde,
mă tem că râul se va împiedica în unde
şi amintirea pietrei se va pierde.

170. - 170 -
VÂNZAREA MAGAZINULUI
Veniţi, e magazinul
de vânzare,
pasărea albă,
cerul, vânzătorul,
privirea tristă, marea
drobul de sare,
copiii, mioriţa,
vindecătorul,
dormirea, deşteptarea,
dezlegarea,
funiile săpunite prea târziu,
neauzita taină
din chemarea
plecată cu strămoşul
încă viu,
daţi şi clădirea,
e permis de voie,
şi-a zidit Manole
doar un vis,
meşterul
care a ucis
dar nu e.
Drumul
în cărămidă
e deschis.

171. - 171 -
DATORIA
Datoria te urmează
ca o umbră,
adesea te sugrumă
din spate,
iluzia trăirilor surpate
în gheara unui credit
de pe urmă.
Golgota
cea cu trepte numărate
şi crucea neputinţei tale
sumbră,
mai ai doar paşi
şi fiara vieţii
urlă
din crucea răstignirii
datorate.
Te rogi să fii
ultimul miel
din turmă,
abia născut
şi băutor de lapte,
ca iarba
să te întorci
în gropi săpate,
să te ascunzi de viaţă
sub o umbră.

172. - 172 -
AM SPERAT
Am sperat
să vină mai târziu
întomnatul
timp
dinspre răcoare,
coasta
pe care n-o mai am
mă doare,
boala Evei mele
ce mi-o ştiu.
Fulgi
degeneraţi şi deformaţi
au început să ningă alb
în oase,
înclinate şi alunecoase-s
străzile
cu anii îngheţaţi.
Îmi întreb timid
falanga
a treia
care-i drumul
spre care mă duce,
când vom trece
teferi
de răscruce
pe ce somn
să o luăm după aceea.

173. - 173 -
ALERGARE
Pe umbra mea a încălecat o fată
cu dragoste pentru întunecata mea făptură,
calul aleargă cu umbra lui în gură,
coada pe grumazu-mi înnodată.
Spre soare alergăm şi cal şi fată
până când timpul se preface-n zgură.
Cade din cer minut cu minut
o ploaie cu acizi ca la început.

174. - 174 -
SĂRBĂTOARE FINALĂ
Ajută-mi Doamne jumătatea
de măsură
să împartă ploaia aceasta
în două ape,
cea pentru încolţirea cuvintelor
pe gură
când tăcerea în brazdă
nu-mi încape,
alta
ca să-mi ascund
în râul morii
plugul
cu care m-am arat,
să ruginească apa
în creditorii
ce mă vor acuza
că l-am furat,
eu, să mă fac
ogor
întins pe şale
din Dunăre
până la firul stâng,
la sărbătoarea recoltelor
finale
să mă întrebe
Lumea
cine sunt.

175. - 175 -
TRANDAFIRUL
Păstrez cenuşa ce a fost ieri
în urna roşiilor petale,
balsamul caldei mângâieri
din albul vindecării tale,
cum ţine-n paginile verzi
sămânţa roşiilor vocale,
tăcerea lui dintre coperţi
şi adierea florii sale.

176. - 176 -
UCIDEREA UMBREI
Secunde amurgind a vară
cu lunecări de raze vineţi
puneţi potecă nopţii iară
şi pasul cugetării-mi ţineţi,
cobor în zâmbetul de smoală
al umbrei care mă-nconjoară
cu acuzarea ei penală
că o închid să nu îmi moară,
îi las doar vălul tras pe faţă
înlăcrimat cu rugi târzii
şi promisiuni că dimineaţă
mă va sluji încă o zi.

177. - 177 -
FACĂ-SE VOIA TA
Facă-se voia ta
pământ,
tu, care îngropi în brazdă
seara,
o uzi cu beznă
germinând
lumina mâinelui
şi ceara
adaug neputinţei mele
iubirea ta
de tată originar,
miezul umbrit
de viermi
cu aripi grele
din care mă cioplesc acum
mai rar.
Curând mă vei simţi
adânc în tine
cu toate neîmplinirile
ce-am fost,
vom silabisi în limbi vecine
poemele
ştiute pe de rost.

178. - 178 -
MAREA NETEZIRE
În ruga apei curgătoare aud
peşti străvezii cu solzii în afară
ducându-şi munţii măcinaţi spre sud
ca pe o firescă şi galbenă povară,
toţi ne grăbim să coborâm în râu
cu bucurie caldă şi iubire
ne vom scufunda până la brâu
în marea, creştinească netezire.

179. - 179 -
DE-MI VA RĂMÂNE SINGUR TRUPUL
De-mi va rămâne singur
trupul
atunci doar voi muri
de tot,
pământul îmi va fi o clipă
lupul,
eu, limba lui,
zăcându-i mort în bot.
Doar sufletu-l voi auzi
în pădure
urlând la lună
în dungă
dintr-o parte,
frica de înălţime
o să-i jure
că despărţirea e doar
mica moarte.
chiar zborul păsării
mai urcă,
mai coboară,
hrănind pământul cu înălţimea lui,
eu, numai câte o dată,
în vreo oară
îmi uit trupul
lângă suflet
să-l mai sui.

180. - 180 -
CU DORUL
Până-mi vei cuprinde
înţelesul
răstălmăcit
de-atâtea reci izvoare,
nu voi mai şti
de eu voi fi alesul
topit de-atâtea ori în umbra-ţi
trecătoare.
În zorul întunecat
cu Miez-de-noapte
scot luna
dintr-un buzunar
de ceas
măsor tăcerea dintre limbi
cu şoapte
să nu speriem
răgazul ce-a rămas.
Cu doru-n mine
îmi ascund secretul
în insomnia unui colţ de pat.
Îl admir
şi-i invidiez scheletul
de lemn,
de fost stejar.
Bărbat.

182. - 182 -
FILOGENIE
Din care peşte vechi
descind,
din ce aripi
înotătoare?
Solzi de argint
pe frunte-mi ning,
înot
cu buze vorbitoare.
Din floare
ce petală sunt,
în albul palmei
ce nervură,
în seva pielii când m-afund
trăind prin linii
cu măsură?
Ce cal troian port
în genom,
ce ram sunt
din copacul tracic,
ce gene-mi poartă-n cromozom
lupul târziu
din steagul
dacic?

183. - 183 -
PIRAMIDA TROFICĂ
Drept trăitori în slava ierbii
cu braţul ei matern ne strânge,
în verde suntem fraţi de sânge
şi îngerii şi noi şi cerbii
şi vieţile subpământene
cu soarele în rădăcini
netemătoare de adâncimi
printre trăirile perene.
Globulele roşii sau albe
au fost de verde clorofilă
cum ochiul toamnei din lumină
preschimbă verdele în galben.
De trupul ţi-l întrebi când trece
din marea verde-n mal de iarbă
îţi va răspunde palma albă
că a fost cândva o frunză rece.

184. - 184 -
HETEROZIS
Păstrez scheletele cinstiţilor
străbuni,
bastoane albe pentru oase,
întăritoare,
în nechezatul cailor mei
buni
aud o notă
din vocala-mi cântătoare.
Să definim
cât sunt din mine om
şi cât sunt calul meu,
cât sunt de înger,
când stau însufleţit
într-un polen
de pom
aşteptând un flutur
să mă prefacă-n
sânge.

185. - 185 -
Să plouă mult,
sunt florile de veghe,
pleoapa ierbii mă astupă
cu lumină,
îmi caut mâinile
uitate
între vertebre
după un cromozom
săpat
la rădăcină.
Cred că sunt os de înger
mii de ori,
m-am ţesut copac
în mii de frunze
până să ajung mai albul om
din flori
cu genele din calul meu
ascunse.

186. - 186 -
UNIUNEA CELULELOR PERENE
Sunt încă de pământ flămând
cât voi fi om, cât voi fi plantă,
pe lumea aceasta, pe cealaltă,
uniune de celule sunt,
cu legi organice precise,
cu moşteniri, cu grija urmei,
cu arătura-n brazdă a umbrei
să-mi semăn genele permise,
sunt uniunea de celule
mai trecătoare, mai perene,
am timpul meu săpat în vreme
cu ceasuri bune, ceasuri rele,
cu iadurile din rai
destule.

187. - 187 -
URMAŞUL
Sângerez prin rănile rămase
dintr-un mileniu negru şi bolnav,
mai simt albindu-mi-se-n oase
suflarea crivăţului slav,
ritmul copitelor tătare
mi-au dat bătăile de puls,
printre săgeţile avare
stă irisu-n priviri ascuns,
sub pielea unui got sunt însumi,
în sânge-mi fierbe un păgân,
bejeniile mai fug în plânsu-mi,
urmaş, în gene îmi rămân.

188. - 188 -
CULTIVATORUL
Vieţuiesc printre celule,
cu bune, rele, cu de toate,
prin roşiile câmpii sărate
cresc poezii printre globule.
Albe, roşii, irigate
cu plasma atâtor sentimente,
printre falangele atente
trec firul viselor furate.
Doar când adorm răpus de suflet
la malul unei vene cave
cultiv pe tălpile bolnave
o amoebă pentru umblet.
- Bob de grâu, bob de grâu,
în palma albă să-ţi descânt
zădărnicia de pământ
în care-s brazdă până la brâu!

189. - 189 -
SĂ NU-ŢI MAI PLOUĂ
De ieri, de azi, plouă mai rece
dinspre privirile-ţi piezişe,
prin trecătoarele permise
sunt fulgul care-n apă trece,
o jumătate albă nea,
o alta ochiul tău cu cearcăn,
o mângâiere ce încearcă
aripa ploii s-o mai stea.
- Hai să plecăm din zbor de toamnă
să-ntemeiem o nouă vară
cu toate ploile-n afară,
să nu-ţi mai plouă-n suflet Doamnă,
să-ntemeiem o nouă stea
cu ere fără anotimpuri
printre alunecoase timpuri
să-i fim negarea,
să-i fim
Ea.

190. - 190 -
FEREASTRĂ, FAŢA MEA, O COBORÂRE
Fereastră faţa mea, un cercăn,
doi ochi, o coborâre-n celulime,
un gând care de mult mă încearcă
şi-mi răscoleşte umorile alcaline :
aici sunt străzi înguste de oraş,
vechimea-i în culoarea lor fierbinte,
semnalele dintr-un genom rămas
prin genele aducerii aminte,
aici doar uneori in suflet ninge,
şi îngheaţă răsuflarea pe cuvânt,
întortochiate drumuri sub meninge
cenuşa şi-o mai troienesc arzând.
Sunt haitele albelor globule,
sunt vulturi rătăciţi în zborul prăzii,
hormonii cu dorinţele nebune,
peşti adulmecând aroma prăzii.
aici când preajma se desface prin ferestre,
jur împrejurul calcă pasul mut,
îmi deschid toţi porii spre aceste
fantasme celulare şi de lut.

191. - 191 -
TU
Îmi râzi din soare cu o buză,
îţi sărută norul o altă,
când mai joasă, când mai înaltă,
tu eşti lumina mea confuză,
dorinţa mea de infinit,
pe care-l ştiu dar nu există,
cum eu o vreau, dar nu rezistă
însămânţarea ta în mit.

192. - 192 -
CÂT TIMPUL
Cât timpul surd în ani mă-mparte,
cât soarele mă duce-n cârcă,
cât are iarba dinţi de furcă
s-aşeze vântul într-o parte,
cât dintr-o umbră vorbitoare
îmi trag un fir de auzire,
învârt mosorul de gândire
sub fruntea a-tot-cugetătoare,
voi mai rămâne un pas de zi
să mă compun din glas de lunci
şi din celulele prelungi
până când mă veţi zări,
călător din frunză-n frunză
în verde ceară mă oglind,
nervuri de sevă mă cuprind
din carne-mi scot frunza ascunsă.

193. - 193 -
VAGABOND ÎN CELULIME
Vezi Doamne,
stau ascuns între celule,
ţărână
printre frunzele prea verzi,
mi-e gândul răvăşit
în diviziuni
morule,
în mijlocul mitozei
când mă vezi.
Sunt Doamne, vagabond
în celulime,
în mahalaua cu trecut domnesc,
prin cârciumi de visare
printre vine
cu voievozii mei
mă nevoiesc.
Lasă-mi înţelepciunea ta
divină
să-mi hotărască
scurgerea de timp,
la naşterea globulelor
din splină
să mai împăturesc
un anotimp.

194. - 194 -
VÂRSTA
Vârsta îşi ţine anii mici
de mână;
- Învăţătoareo
păşeşte mai încet,
e timpul
să-ţi atârni
de lună,
ultima literă
din alfabet !
Tabloul acesta
ne adună
privindu-l,
oglinzi fără geam.
A mare vacanţă
se sună,
în care de mult
adumbream.

195. - 195 -
BOLNAVUL SÂNGERIU
Într-un târziu de cumpănă banală
aplec urechea sângelui la puls,
l-aud strivind secunda-n nicovală
într-o ureche medie de-ajuns,
îmi iau în palmă inima, de frică
stau învelit în trupul cel mai viu,
atent, respir prin nara cea mai mică
să nu-mi trezesc bolnavul sângeriu.

196. - 196 -
CELULA
Aş fi dorit un aer mai uşor,
mai străveziu, un suflet transparent,
să mă aştern pe-un timp mai plutitor
lângă un Dumnezeu mai neatent,
a trebuit să rabd ca o celulă
murind şi renăscând de-atâtea ori,
nu mi-aţi dat o genă mai destulă
să mă adăpostesc de ursitori.

197. - 197 -
CÂND NETEZEŞTI OBRAZUL
Când netezeşti cu grijă obrazul
de ridul viselor din somn
lasă-mi un loc peste pervazul
tâmplei tale să mai dorm,
să mă înveleşti în zâmbet blând
cu fruntea pe o hematie,
în roşu sânge să-ţi descânt
de ziuă bună, de trezie.

198. - 198 -
CEREŢI MOARTE PLOII
Cereţi moarte ploii reci
daţi vântul spânzurătorii,
ghem cu lanţuri de poteci,
norii-n trenul deportării,
daţi pădurilor eroii,
brazii, fagii şi stejarii,
ei ţin poarta închisă ploii,
vântului cu telegarii.
Eu ţin viscolul în spate,
norii-n cearcănele adulte,
ploaia-n palmele furate
de la frunze, de la munte,
până când o mare harpă
va ploua ţărânei cântec
şi iubirea ei odată
va cânta cu mine-n pântec.

199. - 199 -
NEDUREREA
Strâns în piele ca-n zidul
cazărmii
trag de glezne un scripete
de paşi,
m-a jertfit în oase rugul
cărnii,
spre poiana morţii
duce-m-aş,
geamătul mi-e chinuit
între silabe,
mă doare întunericul
din trup,
în calendar
mi-s zilele bolnave,
foile,
de frunze galbene
se rup.
Fug de durere,
în şeaua însângerării
îmi bat în inimă
copitele de cal,
în râu s-a scufundat
luntrea plecării,
doar nedurerea sare Stixul
de la mal.

200. - 200 -
INIMA ÎN VEŞMÂNT DE PARAFINĂ
Inima mea
înveşmântată-n parafină
stă-n umbra numelui
de cord
printre savanţi
cu ungere latină
şi un ger adus cu vârsta
de la nord.
Urc în respectul ei
la microtom
să o privesc prin ferestre
transparente,
îi cer iertare pentru zilele
de om
ce-i sângerează
în rănile
latente.

201. - 201 -
Aprind un ochi căprui
în întuneric
să nu o calc cu lacrima
pe rime,
ea îşi întinde braţele
cucernic
spre cel ce o priveşte
din ochime.
- Iartă-mă floarea mea
de sânge
pentru durerea pătimirilor
prin mine,
balsamul aurorelor
nu ajunge
cu răsărituri noi
să ne aline.
Să ne atingem,
gene zburătoare,
două clipiri pe ram
de cromozom,
să nu ne pese
de vom fi o răsuflare
de creatură,
pasăre,
de om.

202. - 202 -
ZI BANALĂ
Priviri ca de oţel
către oricine
încrucişează spadele căprui,
armura mea
cu solzi peste ochime
poartă sărutul sângelui
de cui,
păşim grăbiţi,
turniruri, pe trotoare,
lovim copita zilei în borduri,
nu mai există rugi vindecătoare,
numai sirene,
aşchii de securi.
Lătrăm prin câini bolnavi
de auzime,
vociferăm claxoane de împrumut,
tramvaiul zilei se îngroapă în şine
să nu-şi calce poeţii
de început.
Seara,
când mulgem luna in odaie
şi ne hrănim himerele
cu vin,
umflăm păpuşa viselor cu paie
să adormim uşor
şi să plutim.

203. - 203 -
CÂINELE
Pe stradă vieţuieşte un câine demn,
cu lătratul împăturit sub coaste,
dintr-un sipet străbun de lemn
rugina botului
se naşte,
poartă frunzişul
într-un desiş lăţos
în care ploaia se ascunde
în bejenie,
calcă pământul serilor mai jos
cu labele
când bate de vecernie.
E rigă,
e întunericul cel surd
poartă coroană, lună, cu măsură,
curg stelele în noapte, curg
să îi rânjească botul
cu dantură.
- Câine,
luminate împărate,
lasă-mi doar o strecurare, un şanţ,
am şi eu o funie cu zile numărate
cum ai tu zalele
pe lanţ.

204. - 204 -
DOAMNE, CÂTE PĂSĂRI NEGRE
Doamne, câte păsări negre
pe hârtie stau, pe câmp,
santinelele de veghe
vorbei încolţite-n rând,
aer dezbrăcat de clipă,
spaţiu descărnat de timp,
câte pene stau pe aripă
toate pe aer se intind,
tu cu trupul tău, cuvânt,
îţi întinzi semnele toate
peste ochiul meu planând
rupi vederea-n jumătate.
Dar eu ştiu să văd prin tine
mai adânc şi mai departe
în văzduhurile divine
strânse-ntr-un cotor de carte.

205. - 205 -
CERŞETORUL
Sunt prelungirea mâinii stângi
întinse,
căuşul palmei întors
în supinaţie,
cerşesc monezi,
aplauze permise,
de sărbători blestemele
din raţie.
La curmătura străzii
sunt un număr,
treceţi prin mine ca prin ochii-mi
trişti,
din când în când îmi laşi
şi tu un umăr,
o gleznă,
o vertebră
când exişti.
Eu vă citesc
cu palma mea întoarsă,
ca într-un calendar
ce plouă foi,
unii fugiţi de mine
ca dintr-o casă arsă,
alţii-mi sunteţi
palatul umerilor mei
goi.

206. - 206 -
VORBIREA ŞI RÂUL
Aş reveni
la viaţă din cristal,
vechiul izvor,
cuvânt,
copilărie,
încă pe solzi port cumpăna
din deal
cu apa moartă
dinspre apa vie,
din apa vie
înspre apa moartă
am curs ca o vorbire,
ca un râu,
mi-am aflat la jumătatea apei
vatră
cu o frumoasă undă,
un pârâu.

207. - 207 -
Cu ea am spus cuvintele
împreună,
am curs,
când înspumat, când mai domol,
simţeam cum malul
în spate
ni se adună
şi ne striveşte-n faţă
locul gol,
ce visuri am zărit
cu ochiul undei,
ne înveleam cuvintele
de frig,
tu m-auzeai
prin geamătul secundei
din visul meu
cum visului
te strig.
Mi-aş face din sărutul tău
făptura
izvor din care am curs o cale,
din mine
să rămână numai gura,
o cumpănă a cuvintelor
în vale.

208. - 208 -
CE MICĂ-I, DOAMNE, LUMEA
Ce mică-i Doamne lumea,
încape în două pagini,
o scurtătură între rânduri,
copaci amăgitori,
viaţa-i oglindă spartă
cu zilele imagini,
botezuri, nunţi, morminte,
printre zidiri
şi flori.
Trepte,
valuri de viţă, ruguri,
chemări cu nestemate,
promisiuni, iubire, minciuni,
jaf de pădure,
cresc frunze cu lumină,
îngeri cu vreri furate,
iubiri cu neîmplinirea,
cât trupul vrea să îndure.
Acest miracol veşnic rătăcitor
sub pleoape,
în irisul gândirii distanţe dispărând,
mă mir Doamne cum ninge
şi eşti atât de aproape,
pridvorul rănii tale
mi-l simt
îmbrăţişând.

209. - 209 -
ÎNECARE
Mă scufund în sarea mării,
cum se-mbracă slova-n vorbă,
cu săgeţile din tolbă
dacul meu alungă norii,
am adus întunecime,
albă-i doar hârtia sării
şi magia alunecării
trupului în adâncime.
Întuneric surd şi mut,
ca o literă-s pe carte,
scriu ca valul, într-o parte,
apa în care o să mă mut.
- Calule de apă adâncă
ţi-am adus aer de afară
în căuş curat de nară,
în urechea mâinii, stângă.