KINETOTERAPIE

1. MUSCULATURA RESPIRATORIE
KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ, ANUL III

2. SISTEMUL RESPIRATOR
Suportul anatomic al respiratiei
Sistemul respirator
Aparatul respirator este impartit din punct de
vedere functional in zona respiratorie(unde se
realizeaza schimbul de gaze)si zona de
conducere (unde se realizeaza transportul
aerului).
• căile respiratorii
• plămâni.

3. CAILE RESPIRATORII

4. CAILE RESPIRATORII
• Căile aeriene sau respiratorii sunt reprezentate de:
• cavitatea nazală,
• faringe,
• laringe,
• traheea,
• bronhiile cu ramificații lor din ce în ce mai mici, care alcătuiesc în
plămâni arborele bronșic.

5. PLĂMÂNII
Plămânii sunt în număr de doi și reprezintă
organele sistemului respirator propriu-
zis, așezate în cavitatea toracică, deasupra
diafragmului, înveliți în pleure. Plămânii au
aspect buretos și culoare roz. Fiecare plămân
este alcătuit din mai multe unități
din ce în ce mai mici: lobi (3 pentru plămânul
drept și 2 pentru cel stâng), segmente, lobuli
pulmonari, acini pulmonari

6. • Ramificațiile bronhiilor devin și ele din ce în ce mai mici și pătrund în aceste
unități, împrumutându-le denumirea: bronhii lobare - bronhii segmentare –
bronhiole lobulare. Bronhiolele lobulare, la rândul lor, se ramifică înbronhiole
terminale, care se continuă cu bronhiolele respiratorii de la care pleacă ductele
(canalele) alveolare, terminate prin săculeți alveolari. Pereții săculeților alveolari
sunt compartimentați în alveole pulmonare.
• Bronhiolele respiratorii împreună cu formațiunile derivate din ele :conducte
alveolare, săculeți alveolari și alveole pulmonare formează acinii pulmonari.
• Acinul pulmonar - unitatea structurală și funcțională a lobulului pulmonar .
• Mai mulți acini pulmonari formează un lobul,mai mulți lobuli formează un
segment,mai multe segmente formează un lob și mai mulți lobi (doi sau trei)
formează un plămân ( plămânul drept prezenta două scizuri care îl împart în trei
lobi, iar plămânul stâng are o singură scizură, care îl împarte în doi lobi.

7. VENTILAȚIA PULMONARĂ
• În inspirație aerul atmosferic pătrunde prin căile respiratorii până la nivelul
alveolelor pulmonare, iar în expirație o parte din aerul alveolar este expulzat la
exterior. Acest proces se numește ventilație pulmonară.
Deci, ventilația pulmonară schimburile de gaze dintre organism și mediul ambiant
(încorprarea O2 și eliminarea CO2), se realizează în două etape:
• Inspirația;
• Expirația.
Aerul inspirat este bogat în oxigen (O2), iar aerul expirat în CO2. Mișcările
respiratorii se repetă ritmic, fară pauză, în tot cursul vieții. Frecvența respiratorie
înstare de repaus este de 18 respirații pe minut la femeie și de 16 respirații pe minut
l bărbat.

8. INSPIRAȚIA
Inspirația este un proces activ prin care aerul atmosferic pătrunde prin căile respiratorii
până la alveolele pulmonare.
• Pentru ca aerul din exterior să intre în plămâni trebuie ca presiunea din interior acestora
(intrapulmonară) să scadă. Aceasta se realizeaza prin mărirea volumului cutiei toracice.
• În inspirație mușchii diafragm și intercostali (dintre coaste) se contractă. Coastele se
ridică și sternul este împins înainte, mușchiul diafragm coboară; se mărește astfel volumul
cutiei toracice.
• Presiunea aerului din interiorul plămânilor scade și aerul atmosferic poate pătrunde în
plămâni.
• Când inspirăm mai adânc (tragem mai mult aer în piept)-în inspirația forțată și alți
mușchi se contractă, mărind suplimentar volumul cutiei toracice.
•

9. EXPIRAȚIA
Expirația
Acesta este un proces pasiv, de a reveni volumul cutiei toracice la dimensiunile
inițiale.
• În expirare: mușchii intercostali și mușchiul diafragm se relaxează;
• coastele coboară, iar mușchiul diafragm urcă.
• plămânii fiind elastici revin la volumul inițial astfel că presiunea din interiorul lor
creste;
• aerul încărcat cu CO2 este eliminat prin căile respiratorii în mediu extern.
În timpul efortului sau în anumite meserii (solist vocal), expirația devine activă:
intra în contracție unii mușchi toracici și abdominali care trag și mai multe coaste în
jos.

10. 1.MUȘCHII INSPIRULUI DE REPAUS
• - diafragm - este principalul muşchi al inspirului
• - intercostali externi - 11 perechi de muşchi intercostali, interni şi externi, pentru fiecare
hemitorace;
• - intervin, alături de musculatura abdominală, în menţinerea posturii şi in mişcările toracelui;
• intercostalii externi au o orientare oblică de sus în jos şi spre medial, pe fața anterioară a toracelui,
respectiv, spre lateral, la nivelul toracelui posterior;
Acţiunea muşchilor intercostali externi:
• când iau punct fix superior :determină ridicarea, orizontalizarea și rotația externă a coastelor, cu
proiectarea anterioară a sternului.
• se asociază cu contracţia concomitentă a scalenilor, făcând din prima coastă un punct fix superior
pentru contracţia intercostalilor.
• - scaleni: anterior, mijlociu, posterior

11. MUŞCHII SCALENI
• anterior
• - mijlociu
• - posterior
Originea : apofizele transverse ale vertebrelor C2-C7
• Inserţia:
- coasta I (scalenul anterior şi mijlociu)
- coasta II (scalenul posterior)
• Acţiune - punct fix cervical: tracţionează primele două coaste, oferind punct fix superior pentru
contracţia mușchilor intercostali externi
• - prin contracţie izometrică: posturează toracele şi permit mişcarea liberă a diafragmului

12. 2. MUȘCHII INSPIRULUI PROFUND
Mușchii inspirului de repaus
• m. sternocleidomastoidieni
• m. ridicători ai coastelor
• m. dinţat postero-superior
• m.sacrospinali
MUŞCHII STERNOCLEIDOMASTOIDIENI
• acoperă scalenii
• Inserţie: pe claviculă şi manubriul sternal
• Acţiune: prin contracţie cu punct fix pe mastoida, tracționează clavicula și sternul, ridicând toracele și mărindu-i diametrul
longitudinal.
MUŞCHII RIDICATORI AI COASTELOR
• în număr de 12 perechi, sunt alcătuiţi dintr-un fascicul lung şi un fascicul scurt
Acţiune:
• prin contracţie, ridică coastele şi produc extensia coloanei vertebrale, mărind diametrele toracale trasvers și antero- posterior
• suspendă coastele la coloana vertebrală, intervenind în menținerea posturii

13. 2. MUȘCHII INSPIRULUI PROFUND
• MUŞCHIUL DINŢAT POSTERO-SUPERIOR
• Inserţie : primele cinci coaste (C I-V), posterior
• Acţiune: ridică porţiunile posterioare ale primelor cinci coaste, mărind diametrul toracal longitudinal
• MUŞCHII SACRO-SPINALI sunt muşchii paravertebrali
• Acţiune - extensia coloanei, urmată de mărirea diametrului toracic antero-posterior
- contrabalansează, tracţionând trunchiul, în cazul unui abdomen voluminos sau când purtăm o greutate
anterior

14. 3. MUŞCHII INSPIRULUI FORŢAT
• Mușchii inspirului forțat= diafragm, intercostali externi, scaleni + sternocleidomastoidieni, ridicători ai
coastelor, dințat postero-superior, sacro=spinali)
• - m. pectoral mic
• - m. pectoral mare
• - m. mare dinţat
• m. ridicător al omoplatului
• - m. trapez
• - m. romboid
• - mușchii brațului
• Acţiune: - directă (pectoralul mic, pectoralul mare, marele dintat)
• - indirectă (prin oferirea de puncte fixe pentru muşchii ce acţionează direct)
• - ridicătorul omoplatului, trapezul şi romboizii fixează omoplatul oferind un punct fix pentru contracţia
micului pectoral
• - musculatura braţului oferă punct fix pentru pectoralul mare

15. MUSCULATURA EXPIRULUI FORŢAT
• m. transvers abdominal
• - m. oblici abdominali
• - m. drepţi abdominali
• - m intercostali interni
• - m pătrat lombar
• - m dinţat postero – inferior
• Muşchii drepţi abdominali
• - origine: cartilajele C v-vII, apendicele xifoid
• - inserție: simfiza pubiană
• - rol direct în expir prin creșterea presiunii intraabdominale
• - creează punct fix pentru alţi muşchi expiratori;
• - intervin în menţinerea rectitudinii trunchiului

16. MUŞCHII INTERCOSTALI INTERNI
• 11 perechi de muşchi, interni, pentru fiecare hemitorace
• orientare oblic în sus şi lateral la nivel toracal anterior şi oblic în sus şi medial la nivel toracal posterior
• Acţiunea muşchilor intercostali interni:
• - punct fix inferior : valabil numai în expirul forțat
• - apropie şi cobora coastele, ceea ce scade volumul intratoracic (expir )

17. MUSCULATURA RESPIRATORIE
• MUSCULATURA RESPIRATORIE – structura activă care realizează ventilația, respectiv modificarile de
volum ale cutiei toracice în inspir și expir
• 1. INSPIRUL DE REPAUS
• m. diafragm, m.intercostali externi, m.scaleni
• 2. INSPIRUL PROFUND
• 1 +
• m. sternocleidomastoidieni, m.ridicători ai coastelor, m.dinţat postero-
• superior, m.sacrospinali
• 3. INSPIRUL FORTAT
• 1 + 2+
• m pectoralul mare, pectoralul mic, marele dinţat
• (m ridicător al omoplatului, trapez, rhomboid).
• 4. EXPIRUL FORTAT
• transverşi abdominali, oblici abdominali, drepti abdominali, intercostali
• interni (pătrat lombar, dinţat postero-inferior).

18. FRECVENȚA RESPIRATORIE
• Cele 2 faze ale ventilaţiei, inspirul /expirul, se succed ritmic, cu o frecvenţă de
• 12-18 cicluri/minut (frecvenţa respiratorie).
• Frecvenţa respiratorie variază în funcţie de:
• − vărstă:
• nou-născuţi = 30–45 c/min;
• copii = 20 – 30 c/min;
• adulţi = 12 – 18 c/min;
• − sex: femeile au o frecvenţă respiratorie mai mare decat bărbaţii: 15 – 18
• c/min;
• − activitatea fizică: 30 - 40 c/min în efortul fizic intens.
• •Creşterea valorilor de repaus peste limitele normale se numeşte tahipnee, iar
• scăderea bradipnee.

19. BIBLIOGRAFIE
• Vasilescu M.M. Kinetoterapia afecțiunilor respiratorii. Ed.
Universitaria Craiova, 2007
• Ochină G. Kinetoterapia în afecțiuni respiratorii, 2002
• Sbenghe T. Recuperarea medicală a bolnavilor respiratori. Ed.
Medicală București, 1983