Notiuni de prevenire a incendiilor

1. Capitolul I Organizarea prevenirii si stingerii incendiilor in obiective si localitati pag.3
Capitolul II Parametrii pentru aprecierea pericolului de incendiu pag.6
Capitolul III Reguli generale de prevenire a incendiilor pag.12
1.Generalitati pag.12
2.Reguli obligatorii pag.12
Capitolul IV Gaze industriale cu pericol de incendiu pag.16
1.Hidrogen pag.16
2.Oxigen pag.17
3.Metan pag.19
4.Acetilena pag.20
5.Amoniac pag.22
6.Clor pag.22
7.Gaze petroliere lichefiate pag.23
Capitolul V Prevenirea incendiilor la exploatari petroliere pag.24
1.Sonde in exploatare pag.24
2.Parcuri de separatoare pag.25
3.Statii de dezbenzinare pag.26
Capitolul VI Procese chimice cu pericol de incendiu pag.27
A.Procese de descompunere termica pag.27
1.Generalitati pag.27
2.Fabricarea acetilenei pag.29
3.Piroliza hidrocarburilor pag.30
B.Procese de oxidare pag.32
1.Generalitati pag.32
2.Fabricarea etilenoxidului pag.34
3.Fabricarea acizilor grasi pag.35
4.Fabricarea alocoolului etilic sintetic pag.35
5.Fabricarea acrilonitrilului pag.37
6.Fabricarea stirenului pag.38
C.Procese de hidrogenare pag.39
D.Procese de hidroformilare pag.40
E.Procese de clorurare pag.41
1.Generalitati pag.41
2.Fabricarea clorurii de vinil pag.42
3.Fabricarea glicerinei sintetice pag.43
4.Fabricarea hexacloranului pag.43
F.Procese de polimerizare pag.44
1.Generalitati pag.44
2.Polimerizarea etilenei pag.45
3.Polimerizarea stirenului pag.46
4.Polimerizarea acetatului de vinil pag.47
5.Polimerizarea clorurii de vinil pag.48
G.Procese de dezalchilare pag.48
H.Procese de aditie la acetilena pag.48
1.Generalitati pag.48
2.Fabricarea acrilonitrilului din acetilena pag.49
3.Obtinerea clorurii de vinil pag.50
Capitolul VII Prevenirea incendiilor in industria energetica pag.50
1.Instalatii de alimentare cu combustibil pag.50
2.Sala cazalor pag.54
3.Sala masinilor pag.55
4.Statii electrice (posturi de transformare) pag.57
5.Gospodarii de cabluri electrice pag.
Capitolul VIII Prevenirea incendiilor in uzine siderurgice si metalurgice pag.61
A.Uzine siderurgice pag.61
1.Furnale si instalatii aferente pag.61
2.Otelarii pag.64
3.Laminoare pag.65
B.Uzine metalurgice pag.65
1.Turnatorii pag.65
2.Ateliere de forja si tratamente termice pag.66
3.Sudura si taierea metalului pag.68
4.Statii de compresare pag.70
5.Vopsitorii pag.71

2. 6.Uscatorii pag.74
Capitolul IX Prevenirea incendiilor la fabricarea si folosirea pulberilor metalice pag.75
1.Combustibilitatea metalelor pag.75
2.Pulberea (praful) de aluminiu pag.76
3.Pulberea (praful) de magneziu pag.78
4.Pulberea (praful) de titan pag.79
5.Pulberea (praful) de zinc pag.80
6.Pulberea (praful) de nichel pag.81
7.Pulberea (praful) de fier pag.81
8.Pulberea (praful) de uraniu pag.82
9.Pulberea (praful) de cupru pag.83
Capitolul X Prevenirea incendiilor in industria petroliera pag.83
A.Proprietatile fizico­chimice ale produselor petroliere pag.83
B.Rafinarii de petrol pag.84
1.Desalinarea electrica a titeiului pag.84
2.Distilarea primara a titeiului pag.84
3.Cracarea termica si catalitica pag.86
4.Reformarea catalitica pag.86
5.Rafinarea selectiva a uleiurilor pag.87
6.Deparafinarea uleiurilor si desuleierea parafinei pag.87
7.Bitumul pag.88
C.Depozitarea produselor petroliere pag.88
1.Depozitarea produselor lichide inflamabile pag.88
2.Depozitarea gazelor lichefiate pag.92
D.Rampe de incarcare descarcare pag.94
1.Rampe de cale ferata pag.94
2.Incarcarea in autocisterne pag.95
E.Transportul produselor petroliere pe conducte pag.95
Capitolul XI Prevenirea incendiilor in industria chimica pag.95
A.Materiale colorante pag.95
1.Intermediari pag.95
2.Coloranti azotici pag.96
3.Coloranti de sulf pag.97
4.Conditionarea colorantilor pag.97
B.Lacuri si vopsele pag.97
1.Materii prime si auxiliare pag.97
2.Vopsele pag.98
3.Lacuri pag.98
C.Cauciucuri sintetice pag.98
1.Monomeri pag.98
2.Polimeri pag.99
D.Materiale plastice pag.100
1.Prelucrarea materialelor plastice pag.100
2.Polistirenul expandat pag.100
3.Spume poliuretanice pag.101
Capitolul XII Prevenirea incendiilor in industria de prelucrare a lemnului pag.101
1.Generalitati pag.101
2.Fabrici de cherestea pag.102
3.Sectii de prelucrarea mecanica a lemnului pag.103
4.Fabrici de faina de lemn pag.105
5.Fabrici de placi fibrolemnoase si placi aglomerate pag.106
6.Fabrici de mobila pag.108
7.Sectii de melaminare si emailare pag.110
Capitolul XIII Prevenirea incendiilor in industria usoara pag.111
A.Filaturi pag.111
1.Filaturi de bumbac pag.111
2.Sectii de tesatorie pag.113
B.Fabrici de incaltaminte pag.114
1.Incaltaminte de piele pag.114
2.Incaltaminte de cauciuc pag.116
C.Articole de cauciuc (cauciucate) pag.117
D.Sectii de fabricare a sticlei pag.119
E.Magazine comerciale pag.120
Capitolul XIV Prevenirea incendiilor in industria alimentara pag.124

3. 1.Mori sistematice pag.124
2.Fabrici de amidon pag.124
3.Fabrici de spirt pag.125
4.Fabrici de zahar pag.126
5.Fabrici de ulei pag.128
6.Instalatii frigorifice pag.130
Capitolul XV Prevenirea incendiilor in transporturi pag.132
1.Garaje pag.132
2.Nave de marfa pag.133
3.Transportul pe calea ferata si auto pag.135
4.Porturi maritime si fluviale pag.136
5.Aeroporturi pag.138
Capitolul XVI Prevenirea incendiilor in tehnica nucleara pag.139
1.Izotopii radioactivi pag.139
2.Transportul substantelor radioactive pag.141
Capitolul XVII Prevenirea incendiilor la institutiile de cultura,cladiri inalte si spitale pag.142
1.Cinematografe si depozite de filme pag.142
2.Teatre pag.144
3.Cladiri inalte pag.146
4.Spitale pag.147
Capitolul XVIII Prevenirea incendiilor in agricultura pag.148
1.Lanuri pag.148
2.Masini agricole pag.148
3.Depozite de cereale pag.150
4.Depozite de furaje pag.151
5.Ferme zootehnice pag.152
Capitolul I
Organizarea prevenirii si stingerii incendiilor in obiective si localitati
Apararea avutiei nationale impotriva incendiilor constituie o indatorire patriotica a tuturor cetatenilor patriei
noastre,fiecare avand obligatia de a respecta cu strictete masurile de prevenire a incendiilor,in sectorul sau de activitate.
Viata oamenilor,valorile materiale si spirituale ale societati trebuie pazite de furia flacarilor .
De la inceput trebuie intales a esential in indeplinirea obligatiilor ce revin organizatiilor socealiste, celorlaltepersoane
juridice, precum si tuturor oamenilor muncii pe linia apararii impotriva incendiilor,este activitatea de prevenire. Acest scop il
urmareste cu prisosinta continutul Decretului nr. 232/1974,privind prevenirea si stingerea incendiilor republicat in anul
1978,care creaza de astfel cadrul juridic corespunzator pentru desfasurarea intregii activitati de prevenire si stingere a
incendiilor in Romania.
Potrivit prevederilor Decretului nr.232/1974 „Persoanele fizice raspund de respectarea masurilor de prevenire a
incendiilor si au obligatia,atunci cand iau cunostinta de existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii sau in caz de
incendii sa anunte de indata pompierii si sa intervina la stingerea incendiilor.Aducerea la indeplinirea acestor obligatii de catre
toti cetatenii vor face imposibila existenta multor neregului in obiective si localtati,care de multe ori duc la producerea de
insemnate pagube materiale economiei nationale si bunurilor personale ale cetatenilor.
In aceasta directie,un rol deosebit revine comisiilor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor.La baza constituirii
lor trebuie sa stea anumite principii si cerinte stabilite sa duca la imbunatatirea activitatii de prevenire si stingere de catre cei
chemati sa o desfasoare.Comisiile tehnice de prevenire si stingere a incendiilor se infiinteaza in toate centralele industriale si
unitatile asimilate acestora,trusturile,grupurile de santiere,inteprinderile,santierele,spatiilr de utilaj,transport si bazele de
aprovizionare si desfacere,precum si la localitati de care conducatorii organizatiilor socialiste respective si de comitetele
executive sau birourile executive ale consiliilor populare.
Cand nevoile impun,comisiile tehnice de prevenire si stingerea incendiilor se pot constitui si in alte organizatii
economice si institutii de stat,insa cu acordul unitatilor militare de pompieri.
In principiu,din randul comisiilor tehnice se recomanda sa faca parte cadre de conducere specialisti si tehnicieni cu
experienta,care prin functiile si cunostiintele lor,au posibilitatea sa contribuie efectiv la rezolvarea problemelor pe care le ridica
prevenirea si stingerea incendiilor in obiectivul sau localitatea respectiva.Pentru un obiectiv industrial este indicat ca din
comisia tehnica sa faca parte sefii serviciilor (programare,pregatire si urmarile a productiei,planificare­dezvoltare,organizare
,productia si protectia muncii,aprovizionarea,transporturi,depozite,contabilitate etc.) si sectiile de baza (mecano­energetic
,productie).

4. La constituirea comisiei tehnice de prevenire si stingere a incendiilor trebuie avut in vedere faptul ca in componenta ei
sa intre toti acei factori care pot sa­si aduca contributia la ridicarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor pe o treapta
superioara.Ca presedinte al comisiei tehnice este indicat sa fie directorul adjunct tehnic si de productie (inginerul sef),iar ca
secretar,o persoana competenta,de regula un inginer principal.
Comisia tehnica de prevenire si stingere a incendiilor,potrivit actelor normative in vigoare are urmatoarele
obligatii principale:
1) Intocmeste planul de aparare impotriva incendiilor al organizatiei socialiste din cadrul careia functioneaza.Acest
document trebuie conceput si realizat cu multa atentie pentru a constitui un document de organizare a activitatii de prevenire si
stingere a incendiilor,cu mare eficienta.
In principiu un asemenea plan cuprinde doua parti principale:
Prima parte se refera,in esenta la prevenirea incendiilor si cuprinde: dispozitia (in cazul localitatilor decizia de
constituire a comisiei tehnice de prevenire si stingere a incendiilor; obligatiile comisiei tehnice si metodologia de lucru;
masurile de aparare impotriva incendiilor specifice obiectivului (localitatii) respective.
In cadrul „obligatiilor comisiilor tehnice” este recomandanbil ca,in functie de specificul obiectivului si localitatii sa se
individualizeze pentru fiecare specialist din comisia tehnica sarcinile principale pe care trebuie sa le aduca la indeplinire,strans
legate de activitatea lor profesionala si care sa asigure inlaturarea pericolului si cauzelor de incendii.
Ca „masuri de aparare impotriva incendiilor”,ce se includ in planul de aparare se pot cita activitati ca:
­ organizarea prevenirii si stingerii incendiilor pe locul de munca,care va fi tratata separat,avand o mare impotanta in
asigurarea securitatii obiectivelor impotriva incendiilor;
­ inlaturarea cauzelor de incendiu la instalatiile tehnologice,instalatiile electrice,de ventilatie si incalzire,de descarcare
a electricitatii statice ca si la cladirile de productie,de depozitare sau cu alte destinatii;
­ desfasurarea de activitati instructiv ­ educative care sa duca la prevenirea incendiilor,ca expuneri,instructaje
,fotomontaje,filme,articole la presa uzinala sau de specialitate etc.;
­ pregatirea temeinica a formatiei civile de pompieri in raport de specificul fiecarui obiectiv,pe baza planurilor
tematice elaborate de fiecare minister tutelar.Se va pune accentul pe teme cu continut tehnic,privind prevenirea si stingerea
incendiilor pe instructaje,exercitii si aplicatii de prevenire,formatiile avand obligatie regulamentara controlul respectarii de
prevenire si stingere a incendiilor la unitatile militare socialiste in cadrul carora functioneaza si luarea de masuri pentru
inlaturarea operativa a neregulilor constatate;
­ stabilirea necesarului,procurarea si asigurarea intretinerii in stare de functionare a mijloacelor tehnice de prevenire si
stingere a incendiilor.La obiectivele industriale se va urmari buna functionare a instalatiilor automate si manuale de
semnalizare a incendiilor de stingere, a mijloacelor initiale de interventie,existenta in cantitati suficiente a substantelor de
stingere (apa,spumant,bioxid de carbon,pulberi stingatoare etc.).Formatia trebuie sa aiba in dotare masini si utilaje
corespunzatoare,in permanenta stare de functionare,echipament de protectie etc.
Cea de a doua parte a planului de aparare se referea la problema de stingerea incendiilor si cuprinde:
­ dispozitia (decizia) de organizare si incadrare a formatiei civile de pompieri;
­ ipotezele de stingere pentru formatia civila de pompieri (la obiectivele unde exista un intocmit plan unic de
interventie,din aceasta se extrag ipotezele stabilite pentru formatia care se completeaza cu altele,in scopul asigurarii in bune
conditii a primei interventii.
De asemenea,se vor elabora ipoteze pentru caz de avarie in situatii complexe (incendii,calamitati naturale sau
catastrofe),precum si pentru doua incendii izbucnite simultan pe teritoriul organizatiei socialiste.
In cadrul ipotezelor de stingere se vor include formatiile si obiectivele care intervin in sprijin in cazul unui
incendiu,fortele cu care se coopereaza (formatii de garzi patriotice,formatii civile de ALA,detasamente de pregatire a
tineretului),modul de alarmare a formatiei proprii si a celor ce urmeaza a fi chemate in sprijin.
De asemenea,se va elabora si include,planul de evacuare a oamenilor si bunurilor materiale.Planul de aparare
impotriva incendiilor se intocmeste anual si se complecteaza ori de cate ori este nevoie,in special dupa controalele executate de
comisiile tehnice sau de organele militare de pompieri.
2) Dau indicatii sau stabilesc pe baza propunerilor sefilor de ateliere,de sectii,depozite,indatoririle personalului in
domeniul prevenirii si stingerii incendiilor pe locurile de munca.De fapt aceasta obligatie revine conducatorilor organizatiilor
socialiste si a celorlalte persoane juridice.Masurile care le vor stabili trebuie sa asigure aplicarea regulilor regimului general si
specifice de prevenire,la toate locurile de munca,la masini,la utilaje,aparate,instalatii,procese tehnologice,precum si prima
interventie la stingerea oricaror inceputuri de incendii,de catre personalul existente.
Tinand seama de marea importanta a asigurarii activitatii de prevenire si stingere a incendiilor pe locul de munca si a
eficientei ei in asigurarea securitatii impotriva incendiilor,este necesar sa se dea cateva date mai pe larg,cu privire la aceasta
organizare.
In aceasta idee serviciul de munca se asigura de fiecare muncitor,tehnician,inginer si functionar,conform
instructiunilor elaborate pentru prevenirea incendiilor pentru fiecare obiectiv in parte.In schimburile in care in unitate nu se
lucreaza sau se lucreaza cu personal redus,serviciul permanent se asigura de catre personalul muncitor (ofiterul) de
serviciu,stabilit de catre conducerea obiectivului.Aceste instructiuni intocmite de comisia tehnica pentru locurile de
munca,trebuie sa cuprinda: masuri de prevenire si stingere a incendiilor de ordin general (regim general),care trebuie respectate
pe intreg teritoriul obiectivului; masuri de prevenire si stingere specifice locului de munca respectiv.Aceste instructiuni se
semneaza de presedintele comisiei tehnice si se aproba de conducatorul unitatii,dupa care se afiseaza in
sectii,ateliere,depozite,laboratoare etc.
Desigur,punerea lor in practica duce la inlaturarea cauzelor de incendiu,la desfasurarea unei interventii prompte si
eficace in cazul in care incendiul totusi se produce.Pentru aceasta se impune ca fiecarui muncitor sa i se faca,in acest scop,o

5. pregatire corespunzatoare,inca de la angajare.Aceasta trebuie sa constea in instruirea asupra regulilor generale de prevenire si
stingere a incendiilor si a celor specifice sectiei atelierului in care muncitorii sau personalul muncitor isi vor desfasura
activitatea.Instructajul se face de catre presedintele comisiei tehnice sau de un alt membru al acesteia.Periodic,insa,cel putin
odata pe luna,sefii de sectie,ateliere sau depozite,continua pregatirea personalului muncitor din subordine,in care scop
organizeaza instructaje in cadrul carora se vor prelucra reguli generale si specifice de prevenire si stingere a incendiilor ,se vor
efectua exercitii practice de folosire a mijloacelor initiale existente in dotare (stingatoare,galeti,lopeti etc.).
Pentru a se asigura interventia in bune conditii in cazul izbucnirii unei eventual incendiu,se vor organiza echipe de
prima interventie,(persoanele se nominalizeaza) pe schimburi care constau in: un sef de echipa (seful locului de munca) si un
numar de membrii.
Aceasta echipa are urmatoarele sarcini: anunta formatia civila de pompieri si sefii ierarhici,in caz de incendiu; conduce
operatiunile de stingere (seful echipei); salveaza persoanele aflate in pericol si evacueaza bunurile materiale; intrerupe instalatia
electrica,de ventilatie si de transport pneumatic; actioneaza energic pentru localizarea si lichidarea incendiului izbucnit la locul
de munca cu mijloace din dotare; ia masuri de securitatea personalului si de protectie a masinilor si echipamentelor impotriva
incendiilor.Tuturor membrilor echipei de prima interventie li se repartizeaza nominal sarcini concrete,cu privire la desfasurarea
actiunii de stingere.Pe timpul programului de lucru,membrii echipei supravegheaza atent ca toti angajatii sa respecte regulile de
prevenire si stingere a incendiilor la locul de munca.De asemenea,verifica existenta si starea de functionare a utilajelor si
mijloacelor de stingere a incendiilor,posibilitatile de acces la acestea, precum si caile de evacuare.
Dintre membri echipei de rezerva se numesc si responsabili c u anuntarea incendiilor.Acestea urmaresc zilnic la
inceperea programuluide lucru,prezenta membrilor echipei de stingere si comunica sefului de echipa numele celor absenti.
Numarul membrilor echipei de prima interventie pe locul de munca se stabileste in functie de marimea
sectiei,atelierului respectiv si de cantitatea mijloacelor de stingere.
Pentru incaperi si cladiri cu multe persoane si bunuri materiale valoroase,se intocmesc planuri de evacuare care trebuie
sa cuprinda:caile de acces si de evacuare (pentru persoanelor si bunuri);locurile stabilitepentru evacuarea persoanelor si
depozitarea materialelor evacuate: ordinea evacuarii; mijloacele si utilajele precum si personalul care se foloseste in acest
scop,persoana (persoanele) care conduce actiunea de salvare si evacuare.
Planul de evacuare se aduce periodic la cunostinta personalului.
Printre sarcinile echipei de stingere se mai poate nota si aceea a controlului periodic al stingatoarelor de incendii si al
altor mijloace initiale de stingere.De asemenea,acolo unde nu exista instalatii de stingere,urmareste si participa la verificarea
functionarii acestora,precum si a legaturilor si transmisiunilor destinate alarmarii,in caz de incendiu.
La buna desfasurare a activitatilor cuprinse in organizarea prevenirii si stingerii incendiilor pe locul de munca pot
contribui si actiunile de propaganda si agitatie ca: articole la gazeta de perete,luarea de atitudini impotriva persoanelor care nu
respecta regulile de prevenire si stingere,proiectii de filme si diafilme,conferinte cu tematica de prevenire si stingere etc.
Acolo unde exista formatii civile de pompieri,la respectarea regulilor de prevenire si stingere a incendiilor o
contributie de seama o poate aduce serviciul de rond,cazre are ca scop: descoperirea la timp a deficientelor din sectie si de pe
teritoriul obiectivului si luarea masurilor necesare pentru lichidarea obiectivului si luarea masurilor necesare pentru lichidarea
acestora,inscrierea neregulilor intr­un caiet de constatari si aducerea acestora la cunostiinta sefilor de sectii,sefului formatiei
(sefului de tura) si comisiei tehnice.
3) Controleaza,ori de cate ori este nevoie modul cum aplica normele,normativele si masurile de prevenire si stingere
ale incendiilor,actioneaza pentru inlaturarea imediata a cauzelor de incendii si a neajunsurilor constatate si face propuneri
conducerii obiectivului pentru remedierea dificultatilor,a caror rezolvare depaseste posibilitatile sale.De asemenea,urmaresc
daca in cadrul temelor de proiectare se respecta normele de prevenire si stingere a incendiilor,verifica ca pe timpul executarii
lucrarilor noi,extinderilor si modernizarilor se tine seama de documentatia tehnica de specialitate.O grija deosebita trebuie sa
acorde executarii de calitate a reparatiilor si reviizilor utilajelor si instalatiilor tehnologice pentru inlaturarea pericolelor de
incendiu si cauzelor de incendiu.In obiectivele in care se fabrica produse cu pericol ridicat de incendiu,contribuie la elaborarea
prescriptiilor de folosire a acestora.Pe linia progresului tehnic,la obiectivele mari si cu posibilitate de cercetare,propun
introducerea in planul de cercetare a unor teme de prevenire si stingere a incendiilor,care sa duca la imbunatatirea acestei
activitati si se preocupa de realizarea cu posibilitati proprii de inovatii,care aplicate sa duca la inlaturarea cauzelor de incendii.
4) Verifica modul de intretinere si functionare a instalatiilor de semnalizare si stingere a incendiilor.Pentru asigurarea
unor conditii optime de functionare a instalatiilor de semnalizare,comisia tehnica trebuie sa desemneze personal competent si cu
calificare corespunzatoare,care sa participe,alaturi de executant la lucrarile de montare si punere in functiune,personal care apoi
sa preia,prin atributiuni de serviciu sub indrumarea si controlul comisiei tehnice de prevenire si stingere a incendiilor,sarcina
executarii,verificarii,intretinerii si explorarii instalatiilor,iar la nevoie sa cunoasca localizarile defectelor si modul de inlaturare a
acestora.
Membrii comisiilor tehnice au datoria sa actioneze energic,pentru asigurarea in bune conditii a instalatiilor de protectie
impotriva incendiilor,cum sunt cele de semnalizare si stingere,de alimentare cu apa,de captare a sarcinilor electrice precum si
altor instalatii si dispozitive folosite in acelasi scop (trape pentru evacuarea gazelor fierbinti,a fumului,mecanisme de
autoinchidere a usilor antifoc etc.).Pentru cresterea eficientei actiunilor intreprinse in aceasta linie,membrii comisiei tehnice pot
fi organizati pe colective din care fac parte si alte persoane care isi aduc contributia la cresterea securitatii impotriva
incendiilor.Un astfel de colectiv,pe langa asigurarea a unei bune functionari a instalatiilor de semnalizare si stingere a
incendiilor ar putea sa isi aduca aportul si la realizarea unor instalatii,care sa asigure securitatea impotriva incendiilor in toate
sectiile de productie cu pericol ridicat de incendiu si explozie.
5) Asigura lunar pregatirea tehnica si instruirea formatiilor civile de pompieri.Pentru realizarea unei bune pregatiri a
formatiilor civile de pompieri,comisiile tehnice au obligatia sa asigure: prezenta la instructie a tuturor pompierilor civili
incadrati pe functii prevazute pentru pompieri si a celor cu activitate obsteasca; participarea unor specialisti din componenta

6. comisiiei tehnice din obiectivul respectiv la sedintele de pregatire a formatiunilor si predarea de catre acestia a unor teme cu
subiecte tehnice privind prevenirea si stingerea incendiilor.De felul cum comisia tehnica se va preocupa de pregatirea formatiei
civile de pompieri,de interesul depus in predarea temelor de specialitate va depinde calitatea activitatii pe care o va desfasura
formatia obiectivului in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor.
6) Actioneaza pentru inlaturarea oricarui pericol de incendiu la repunerea in functiune a instalatiilor de protectie si a
celor auxiliare afectate de calamitati naturale sau catastrofe,la remedierea defectiunilor ivite la instalatiile de alarmare,prevenire
si stingere a incendiilor.
*
**
Structura comisiilor tehnice de prevenire a incendiilor de pe langa comitetele sau birourile executive a consiliilor
populare municipale,orasenesti si comunale,trebuie sa cuprinda persoane care prin competenta si atributiile lor pot sa indrume
si sa cotroleze aplicarea normelor pe intreg teritoriul administrativ al localitatii respective.Din asemenea organisme pot face
parte: secretarul comitetului executiv (presedinte),directorii caminelor,ai scolilor si gradinitelor de copii,sefii formatinilor de
pompieri din satele de centru si din cele apartinatoare comunei sau orasului.2­3 reprezentanti ai comitetelor de cetateni.
Aceste comisii tehnice intocmesc planuri de aparare impotriva incendiilor,indruma,coordoneaza si controleaza
aplicarea normelor,normativelor si masurilor de prevenire a incendiilor si fac propuneri comitetelor si birourilor executive
pentru inlaturarea cauzelor de incendiu.
Comisiile tehnice de prevenire si stingere a incendiilor de la consiliile populare judetene sunt formate din: secretarul
comitetului executiv (presedinte),sefii sectoarelor,directorul intreprinderii de industrie locala,presedintele comitetului du cultura
si educatie sociala,inspectorul sef al inspectoratului scolar,seful inspectoratului silvic,presedintele uniunilor judetene ale
cooperatiei mestesugarilor si cooperatiei de comnsum,specialisti si reprezentantii altor organe de directionare ce­si pot aduce
contributia la apararea impotriva incendiilor.Aceste comisii au urmatoarele indatoriri: indruma,controleaza activitatea
comisiilor tehnice comunale,orasenesti,municipale si comunale,sprijina organele subordonate in luarea unor masuri ce le
depasesc posibilitatea,realizeaza pe plan judetean sau central o serie de mijloace de propaganda impotriva
incendiilor,analizeaza stadiul prevenirii si stingerii incendiilor in localitatile din raza judetului si stabilesc masuri eficace in
scopul inlaturarii lipsurilor semnalate,asigura mijloace si instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor si se preocupa de
limitarea propagarii incendiilor prin o serie de masuri in cadrul elaborarii planului de arhitectura si sistematizare a localitatilor.
*
**
Comisiile tehnice de prevenire si stingere a incendiilor trebuie sa aduca o contributie de seama la apararea obiectivelor
economice si a altor organizatii impotriva incendiilor.Ele trebuie sa isi perfectioneze permanent sistemul de lucru si sa aranjeze
plenar membrii sai pentru a­si indeplini sarcinile ce le revin.
Capitolul II
Parametrii pentru aprecierea pericolului de incendiu
a.Pericolul de incendiu.In obiectivele industriale,institutii,cladiri de locuit,instalatii tehnologice si ori unde se
depoziteaza,se manipuleaza si se folosesc materiale si substante combustibile exista pericol de incendiu.Aceasta se datoreste
faptului ca materialele si substantele au inmagazinat un anumit potential caloric (sarcina termica).Daca in acelasi spatiu sau in
imprejurimi exista sau isi fac aparitia vreo sursa de aprindere,pericolul de incendiu este iminent.Acesta se produce atunci cand
exista o corelatie in timp si in spatiu a unor conditii specifice.De fapt este o trecere a energiei unei surse de aprindere asupra
materialului sau substantei combustibile (potentialul de incendiu),ceea ce are ca urmare „pregatirea si activarea energiei pana se
formeaza sistemul inflamabil.Dintr­un astfel de sistem inafara substantei combustibile face parte si oxigenul din aer.
In conditiile progresului de astazi,sursele de aprindere sunt prezente aproape pretutindeni si daca incendiile nu
izbucnesc in mare numar,aceasta se datoreste faptului ca sursele nu se gasesc in corelatie necesara de timp si spatiu,fata de
potentialul de incendiu,pentru a declansa un incendiu.
Rolul de seama in inlaturarea acestui fenomen il au masurile de prevenire a incendiilor.
In activitatea practica este necesar sa se aprecieze cat mai exact pericolul de incendiu pentru a se putea lua cele
mai eficiente masuri de prevenire,care au ca scop principal:
­ mentinerea la un nivel redus a probabilitatii de izbucnire a unui incendiu;
­ oprirea propagarii rapide a unui eventual incendiu,respectiv producerea de pagube minime.
Hotararea aspupra naturii masurilor de prevenire si stingere a incendiilor este cateodata,greu de luat.Uneori se pune
problema daca este necesar si economic acceptabil ca pericolul de incendiu sa fie redus substantial prin masuri constructive si
de exploatare (de exemplu: peretii antifoc,mod de depozitare etc.),alteori trebuie stabilita si necesitatea unor instalatii automate
de semnalizare si stingere.
Se pune problema de a gasi metode cu ajutorul carora sa se aprecieze pericolul de incendiu deci de a se determina prin
calcul marimi care sa contribuie la luarea unor masuri corecte.Pe plan modial sunt deja initiate cateva metode de stabilire a
pericolului de incendiu.

7. Forta de distrugere a unui incendiu actioneaza in doua directii: asupra cladirii si aspupra continutului
acestuia.Pericolul pentru cladiri consta in distrugerea elementelor de constructii.Gradul de distrugere este determinat de doi
factori care actioneaza in sens opus si anume: intensitatea si durata incendiului pe de o parte si capacitatea de rezistenta a
constructiei pe de alta.
Pericolul continutului se refera la distrugerea bunurilor materiale in cladiri.
Cele doua categorii de pericole au legatura intre ele,intrucat pe de­o parte distrugerea unei cladiri are drept efect,de
regula,si distrugerea continutului acestuia,iar pe de alta parte sarcina termica constituie,deseori,pericolul principal pentru
cladire.Cu toate acestea,cele doua pericole pot exista independent unul de altul.Astfel,poate sa existe un pericol mare pentru
cladire,fara un pericol apreciabil al continutului sau poate sa ajunga la o paguba apreciabila a continutului cu mult inainte ca
pericolul sa ameninte cladirea.
Din cele aratate rezulta ca pericolul total nu poate fi indicat printr­o singura valoare numerica.Deci,trebuie stabilite
valori pentru pericolul cladirii si valori pentru pericolul continutului.Pentru aceasta este necesara cunoasterea marimii a o serie
de indici care sa intre cu valoarea respectiva in unele relatii matematice,ce nu fac obiectivul acestui capitol.Totusi se poate
rezuma ca,la baza stabilirii pericolului de incendiu trebuie sa stea,pe de o parte factori importanti care determina producerea si
dezvoltarea incendiului,iar pe de alta parte,factori ce trebuie sa determine prevenirea incendiilor,exprimati in aceasta prin
anumite marimi.
Produsul dintre factorii de pericol reda pericolul de incendiu potential,in timp ce produsul marimilor care micsoreaza
acest pericol exprima valoarea efectiva de protectie.
Pericolul de incendiu = Pericol potential .
Masurile de protectie
Pentru stabilirea pericolului de incendiu potential se va tine seama de:
­ sarcina termica;
­ conditiile de vizibilitate si posibilitatea cresterii pagubelor datorita degajarii fumului;
­ marimea compartimentelor de incendiu in functie de posibilitatea de evacuare a cladirii si ventilarea incaperilor;
­ inaltimea incaperii,respectiv a cladirii;
­ eventualitatea cresterii pagubelor datorita degajarii de gaze de ardere cu actiune coroziva;
­ aglomerare de valori (materiale etc.) pe unitatea de suprafata.
Cu ajutorul factorilor de pericol trebuie sa se stabileasca atat gradul de pericol pentru constructii si oamenii,determinat
de incendiu,cat si marimea pagubelor care se produc datorita efectelor secundare ale incendiului,ca de exemplu actiunea
fumului,a gazelor de ardere cu actiune coroziva si aglomerarea de valori.
Dintre masurile de protectie fac parte:
­ masurile normale (regulile generale si specifice de prevenire a incendiilor);
­ masurile speciale (instalatii semnalizare,mijloace de legatura cu unitatile de interventie,dotarea pompierilor,instalatii
automate de stingere etc.)
­ asigurarea unei anumite rezistente la foc a cladirilor.
In general,calculul pericolului de incediu trebuie sa tina seama de 2 factori principali:
­ sarcina termica calculata intr­un anumit mod;
­ rezistenta la foc a cladirilor,apreciata si interpretata cu toate implicatiile.
Sarcina termica SQ constituie primul si cel mai important parametru al pericolului de incendiu.Ea reprezinta
cantitatea de caldura pe care o poate degaja prin combustie completa totalitatea materialelor combustibile,fixe si
mobile,existente in spatiul afectat de incendiu.
Densitatea sarcinii termice se determina prin raportul sarcinii termice la suprafata spatiului afectat de incendiu
(suprafata compartimentului de incendiu),conform relatiei:
n
S Qi ×Mi
Qs = SQ = t =1 [MJ/m²];
As As
SQ – sarcina termica,in MJ;
Qi – puterea calorica inferioara a materialelor de acelasi fel in MJ/kg;
Mi – masa totala a materialelor combustibile de acelasi fel,in kg;
As – aria sectiunii orizontale a spatiului afectat (compartimentul de incendiu),in m².
Pentru a se lua in consideratie influenta ventilatiei si a configuratiei incaperii,in ultimul timp se foloseste o alta relatie
de calcul a sarcinii termice:
q = S (GH)
ÖAtAf
At – suprafata totala a peretilor inconjuratori,in m²;

8. Af – suprafata ferestrelor.
Rezistenta la foc a elementelor de constructie este o notiune actualmente deja destul de precisa si susceptibila de a fi
masurata,mai mult insa datorita cercetarilor efectuate in acest domeniu este posibil sa fie calculata.Aceasta este definita si
masurata in comformitate cu numeroase norme nationale,existand chiar o norma internationala.Totusi,pentru ca rezistenta la foc
sa constituie un element de baza in asigurarea securitatii impotriva incendiilor in constructii ar trebui ca ea sa fie imbunatatita.
In prezent,notiunea de rezistenta la foc se bazeaza pe 3 elemente (criterii): stabilitatea,izolatie termica si etanseitate la
flacari.Ar trebui sa se tina seama si de un al 4­lea element,etanseitatea la fum,incluzandu­se in afara fumului provenit de la
focar si pe cel succeptibil de a fi produs de insusi elementele de constructie pe fata neexpusa la actiunea
incendiului.Desigur,trebuie stabilita tentatia de a impune pentru rezistenta la foc valori anormale in detrimetrul economic.Unii
specialisti din strainatate sustin ca o rezistenta la foc de 2 h este deja ridicata.S­ar intelege ca este nevoie de o limita
consecintele unui incendiu pana la interventia pentru stingere si nu de a „inchide” incendiul pana la arderea tuturor materialelor
combustibile,adica de a se lichida de la sine.
Aprecierea pericolului de incendiu al substantelor si materialelor combustibile este probabila numai daca se
determina (cunosc) o serie de parametrii ca: · grupa de combustibilitate · indici de combustibilitate · temperatura de
imflamabilitate · temperatura de aprindere · temperatura de autoinflamare · tendinta spre autoaprindere · temperatura de
autoincalzire · temperatura de ardere mocnita · intervalul de explozie · limitele de aprindere ale vaporilor · concentratia
minima de stingere a incendiului · continutul minim de oxigen pentru explozie · viteza de ardere · substanta de stingere cea
mai adecvata ·
b.Grupe de combustibilitate.Prin combustibilitate se intelege proprietatea pe care o au unele corpuri de a arde in
prezenta oxigenului sau a aerului.
Clasificarea materialelor din punct de vedere al combustibilitatii se face in functie de capacitatea acestora de a
se aprinde si de a arde in continuare degajand caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului.Din acest punct de
vedere exista trei grupe de combustibilitate:
1) Incombustibile sunt considerate acele materiale care sub influenta focului sau a temperaturilor ridicate,nu se aprind
,nu ard mocnit,nu se carbonizeaza (de exemplu: nisipul,betonul,zgura,mortarul,sticla etc.).
2) Combustibile sunt materialele care sub actiunea focului sau a temperaturilor inalte se aprind,ard mocnit sau se
carbonizeaza.
Materialele combustibile se clasifica la randul lor in functie de posibilitatile de a fi aprinse usor sau greu si de
capacitatea lor de a contribui la dezvoltarea incendiului in patru clase astfel:
­ clasa C1 – practic neinflamabile;
­ clasa C2 – dificil imflamabile;
­ clasa C3 – mediu imflamabil;
­ clasa C4 – usor imflamabile.
3) Materialele din clasele C1 si C2,denumite in ansamblu „greu combustibile” sunt caracterizate si prin faptul ca
arderea,mocnirea sau carbonizarea au loc numai in cazul existentei unei surse exterioare de foc sau de temperatura
inalta,incetand dupa indepartarea acestora.Incadrarea materialelor combustibile in una din clasele C1 – C4 se face pe baza
incercarilor specifice,efectuate in laboratoarele autorizate in acest sens.
c.Indicele de combustibilitate (tabelul 1).Aceasta este o marime adimensionala,care exprima raportul intre cantitatea
de caldura degajata de materialul care arde si cantitatea de energie termica a sursei de aprindere.Se determina in laborator prin
metoda calorimetrica.
Tabelul 1
Clasificarea substantelor si materialelor dupa indicele de combustibilitate
Indicele de combustibilitate Grupa de combustibilitate
Pana la 0,1
Intre 01,­0,5
Intre 0,5­2,1
Peste 2,1
Imcombustibile
Greu combustibile
Greu inflamabile
Combustibile
Pentru stabilirea gradului de combustibilitate,in ultimul timp pe plan modial,se foloseste si metoda indicelul de oxigen
(continutul de oxigen al mediului in care monstra continua sa arda independent).
d.Temperatura de inflamabilitate.Aceasta este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza
aerul,deasupra acestuia,un amestec de o anumita concentratie,care sa­l aprinda in contact cu o sursa de aprindere (flacara,corp
incandescent,scantei electrice,scantei mecanice etc.).
Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de baza,care poate fi folosit cu operativitate pentru indicarea cu
aproximatie a conditiilor de temperatura in care o substanta combustibila prezinta pericol de incendiu.Aceasta temperatura se ia
in considerare la clasificarea proceselor tehnologice,a incaperilor si instalatiilor dupa gradul de incendiu,in conformitate cu
normele in vigoare.
e.Temperatura de aprindere.Substantele si materialele combustibile se aprind la temperaturi diferite.Prin
temperatura de aprindere se intelege temperatura cea mai mica la care o substanta aflata in prezenta aerului sau oxigenului

9. trebuie incalzita pentru a se aprinde si a arde in continuare,de la sine,fara incalzire ulterioara.Temperatura de aprindere este
caracteristica numai substantelor si materialelor combustibile.
f.Temperatura de autoinflamare.Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori
si a realizarii temperaturii de inflamabilitate.Prin temperatura de autoinflamare se intelege temperatura minima pana la care este
necesar sa se incalzeasca o substanta combustibila pentru a produce aprinderea amestecului de vapori­aer,fara a veni in contact
direct cu o sursa de aprindere.
g.Tendinta de autoaprindere.Acest fenomen se constata la o serie de substanta si materiale combustibile,care sunt
supuse mai intai unei autoincalziri,ca urmare a unor procese chimice sau biologice petrecute in insasi masa substantelor
organice.Procesul de autoincalzire daca nu este intrerupt,trece in autoaprindere.Natura reactiilor defineste si natura
autoaprinderilor din acest punct de vedere se deosebesc: autoaprinderi de natura chimica,fizico­chimica si biologica.
Tendinta de autoaprindere termica se caracterizeaza prin temperatura de autoincalzire si prin variatia temperaturii
mediului in care se produce fenomenul.
h.Intervalul de explozie (limitele de explozie).Vaporii si gazele combustibile pot forma cu aerul amestecuri
explozive care se aprind numai daca au o anumita concentratie.
Concentratia minima a gazelor,vaporilor sau a prafurilor combustibile,in aer,la care se produce explozia se numeste
limita inferioara de explozie.
Concentratia maxima a gazelor,vaporilor sau a prafului in aer,la care aprinderea sau explozia nu mai este posibila se
defineste ca limita superioara de explozie.
Sub limita inferioara de explozie,amestecul nu poate sa arda si nici sa produca o explozie din cauza excesului de
aer,amestecul fiind prea sarac (contine prea putina substanta combustibila pentru intretinerea arderii).In realitate,energia
rezultata din arderea unei particule se dispenseaza inainte de a putea activa o alta particula de substanta combustibila pentru
propagarea arderii.
Peste limita superioara de explozie,arderea si explozia nu pot avea loc datorita lipsei de aer,amestecul fiind prea
bogat.Oxigenul disponibil se consuma in aer in cursul arderii unei particule,nemaifiind suficient timp pentru intretinerea arderii
particulei celei mai apropiate.Produsele de ardere care inconjoara particula aprinsa sting flacara.
Explozia amestecului de gaze,vapori sau praf cu aerul sunt posibile numai intre limitele inferioara si superioara
,determinand in acest caz intervalul de explozie.
Limitele de explozie ale unui amestec exploziv se pot calcula cu formula lui Le Chatelier:
100
L =______________ ;
a + b + c +…n
A B C N
L – concentratia ,in %;
a,b,c,…n – continutul,in % de volum al fiecarui component din amestecul considerat;
A,B,C,…N – limitele inferioare sau superioare de explozie ale componentelor din amestecul considerat.
Experimentarile ca si constatarile practice au demostrat ca,odata cu cresterea temperaturii peste cea normala (20°C)
intervalul de explozie se mareste.
Temperatura mediului inconjurator exercita o influenta mai mare asupra celei inferioare.
Pentru a se determina limitele de explozie in conditiile cresterii temperaturii (peste cea normala) se pot folosi
relatiile de mai jos:
Linf.t=Linf.20 – Linf.20 x 10 × t­20 ;
100 100
Lsup. 20 + Lsup.20 x 15 × t­20 ;
100 100
Linf.t,Lsup.t – limitele inferioare si superioare la temperatura t;
Linf.20 ; Lsup – limitele inferioare si superioara la temperatura de 20°C;
t – temperatura la care a ajuns amestecul,adica temperatura data.
Valorile de aprindere sau de explozie se folosesc la calculul concentratiei admisibile de vapori sau gaze in interiorul
aparatelor tehnologice cu pericol de explozie a instalatiilor de ventilatie,precum si la determinarea concentratiei maxime
admisibile pentru prevenirea exploziei de vapori,gaze si praf combustibil in spatii inchise.
i.Energia minima de aprindere.Aceasta se defineste ca marime minima a energiei unei scantei electrice sau
mecanice,suficienta pentru aprinderea unui amestec de gaze­aer,vapori­aer sau praf cu aerul,la o anumita concentratie (cea care
se aprinde mai usor).
Cunoasterea energiei minime de aprindere ajuta la clasificarea diferentelor medii explozive,precum si la alegerea
parametrilor echipamentului electric de protectia impotriva scanteilor.

10. j.Continutul minim de oxigen pentru explozie (ardere): Se defineste ca concentratia minima de oxigen in amestecul
de aer,in care s­a introdus un agent de diluare,sub care nu este posibila inflamarea amestecurilor acestora cu gaze,vaporii,sau
pulberi combustibile si deci nici propagarea arderii in intregul volum.
Marimea continutului minim de oxigen pentru explozie se foloseste la calcularea regimurilor sigure de functionare a
aparatelor si conductelor in cadrul unor instalatii tehnologice,precum si la proiectarea sistemelor si instalatiilor pentru inhibitia
exploziilor si stingerea incendiilor.
Concentratia de oxigen fara pericol de explozie se poate calcula din relatia:
Cneex = 1,2 Cex – 4,2
Cneex – concentratia neexploziva de oxigen in amestecul aer­agent de diluare,in % volum;
Cex – continutul minim de oxigen pentru explozie,in % volum.
Relatia este valabila pentru Cex > 3,5 % volum.
k.Indicele de oxigen (tabelul 2).Este continutul de oxigen al mediului in care un material combustibil continua sa arda
fara a mai fi supus actiunii sursei de aprindere.
Valoarea indicelui de oxigen se calculeaza cu relatia:
n= 100 x O2 ;
O2+N2
O2 ­ proportia de oxigen (raportul volumetric al oxigenului);
N2 – proportia de azot in amestecul de gaze (raportul volumetric al azotului).
Indicele de oxigen pentru cateva materiale si substante combustibile
Natura materialului si substantei combustibile Valoarea indicelui de oxigen [% volum]
Polietilena
Poliester
Policlorura de vinil
Poliuretan
Tesatura (20% nailon 80% lana)
Bumbac
Acetona
Toluen
Petrol
16,9
19,5
44,9
16,3
22,5
18,3
15,3
15,9
14,9
Materialele al carui indice de oxigen este mai mic de 21 ard mai usor in aer decat cele care au indicele de oxigen mai
mare ca 21.
Indicele de oxigen al materialelor naturale se afla cuprins intre 20­30,iar al celor sintetice intre 15­95.Materialele
minerale sub forma de pulbere sau fibre au indicele de oxigen mai mare decat al materialelor din care au provenit.
1.Viteza de ardere (tabelul 3).Este cantitatea de combustibil care se consuma prin ardere in unitatea de timp.
Viteza de ardere a corpurilor solide,lichide si gazoase este diferita si depinde de: cantitea de oxigen care participa la
ardere,sarcina termica a materialului combustibil; suprafata specifica a particulelor solide in raport cu volumul acestora; gradul
de umiditate; natura si proprietatile materialului combustibil; conditiile meteorologice etc.
In cazul incendiilor,intensitatea acestora se defineste prin viteza de ardere specifica,exprimata prin cantitatea de
combustibil care arde in unitatea de timp pe unitatea de suprafata in zona de ardere.
Tabelul 3.
Valori obiective pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale combustibile
Viteza de ardere Natura materialelor si substantelor
combustibile Greutatea [kg min ­1
] Liniara [mm min ­1
]
Lemn (grinzi,mobila) 0,65­0,90 ­
Hartie afanata 0,48 ­
Cauciuc natural 0,80 ­
Cauciuc sintetic 0,53 ­
Pelicula de celuloid 70,00 ­
plexiglas 0,96 ­
Stive de lemne taiate in aer liber 6,70 ­
Polistiren 0,86` ­
Textolit 0,40 ­

11. Bumbac afanat 0,24 ­
Celuloza afanata 0,40 ­
Carti pe rafturi de lemn 0.33 ­
Turba in stive (umiditate 40%) 0,18 ­
Acetona 2,63 3,3
Benzina 2,7­3,2 3,8­4,5
Eter dietilic 3,60 5,0
Petrol 2,90 2,6
Pacura 2,10 2,2
Titei 1,20 1,6
Alcool etilic 1,6­2,0 2,0­2,6
Daca se cunosc masa combustibila specifica (masa de combustibil si viteza specifica de ardere se poate determina
durata aproximativa de ardere libera.Aceasta are o mare importanta practica la elaborarea masurilor operative corespunzatoare
pentru cercetarea si combatarea incendiilor.
m.Viteza de incalzire a lichidului (tabelul 4).Este determinata de viteza de crestere a grosimii stratului de lichid,in
caz ca aceasta arde pe o suprafata libera,a carei temperaturi este egala cu temperatura de fierbere a lichidului.
Viteza de incalzire se foloseste in calcule care se refera la stingerea incendiilor de lichidare,depozitare in rezervoare.
Tabelul 4
Vitezele de incalzire a catorva lichide combustibile
Natura lichidului combustibil Diametrul rezervorului [cm] Viteza de incalzire [mm/min]
Acetona
Benzina auto
Titei
Titei usor fara umiditate
Titei cu umiditate 25%
Pacura
80
80­260
130
70
56
130
10
8­9
4,6­5,4
6,0­15,0
4,0
1,8­4,0
Datele din tabelul 4 sunt orientative,la rezevoare cu diametre mari vitezele de incalzire sunt mult mai mari.
n.Presiunea maxima de explozie.Presiunea maxima de explozie care s­ar produce,in caz ca n­ar exista un schimb de
caldura intre produsele de ardere si peretii instalatiei,poate fi calculata cunoscand concentratia,compozitia substantelor
respective,starea initiala a sistemului si calitatea substantelor volatile (cazul prafurilor).
In urma exploziilor amestecurilor de praf aer,de vapori si gaze cu aer,care se produc in cladirile industriale inchise,iau
nastere presiuni destul de mari.
Calculele efectuate arata ca in urma exploziei unui amestec stoechiometric de praf­aer intr­o camera cu volum
constant,cand combustibilul si oxigenul ar actiona in intregime,presiunea maxima de explozie ar fi 1­15 at.Marimea presiunii
maxime a exploziei se foloseste in calculele rezistentei la explozie a aparatajelor pentru gaze,vapori si produse pulverulente
combustibile,in calculele supapelor de siguranta si ale membranelor de explozie ale carcaselor echipamentului electric protejat
la explozie.
In tabelul 5 sunt cuprinse cateva date in legatura cu presiunile care se pot inregistra in urma exploziei unor amestecuri
de praf­aer.
Tabelul 5
Presiunile de explozie pentru cateva amestecuri de praf­aer
Natura prafului Concentratia [kg/m 3
] Presiunea de explozie [kg/m 2
]
Aluminiu 0,025 25000
Faina de lemn 0,040 25000
Zahar 0,030 22000
Zirconiu 0,040 17000
Sulf 0,035 12000
Aceste presiuni sunt capabile sa distruga cladirile,marimea distrugerii depinzand de efectul distrugator al presiunii.
Cu cat efectul presiunii dureaza mai putin in umra unei explozii,cu atat distrugerea este mai redusa.In general
distrugerea integrala a cladirilor se produce la o presiune de 0,5 at,iar degradarea partial a avanului si spargerea integrala a
geamurilor are loc la o presiune de 0,1 at.

12. Dupa unele date din literatura de specialitate elementele de constructie ale cladirilor rezista fara degaradari apreciabile
la presiunea dinamica de 0,15 at.Aceasta inseamna ca daca presiunea la explozia amestecurilor este pana la 0,15 at,elementele
de constructie ale cladirilor actuale de gradul II rezistenta la foc nu vor fi distruse.
Timpul de actionare a sarcini dinamice se considera egal cu timpul de explozie (ardere).Dupa unele date experimentale
acest timp variaza de la sutimi de secunda (amestec de hidrogen­aer),pana la zecimi de secunda.De exemplu,viteza de ardere a
amestecurilor gaz combustibile­aer se considera egala cu 0,1­0,2 s,iar a amestecurilor praf­aer de 0,5 s.
o.Caracterul reactiei intre substantele care ard si mijlocul de stingere (apa si spuma).Apa sub forma de jeturi
compacte sau pulverizate,spuma mecanica si chimica sunt cele mai raspandite substante de stingere a incendiilor.Totusi ele nu
pot fi folosite in toate cazurile.La contactul intre apa si spuma si unele substante care ard,se poate produce efervescenta si
aruncarea lichidului in exterior.Unele reactii chimice se desfasoara violent si maresc intensitatea arderii,putandu­se produce si
explozii.In alte cazuri folosirea apei si spumei nu prezinta pericol,dar nu este eficienta.Pentru fiecare material si substanta
combustibila trebuie sa se stabileasca cea mai eficienta substanta de stingere.
Capitolul III
REGULI GENERALE DE PREVENIRE A INCENDIILOR
1.Generalitati
Inlaturarea pericolului de incendiu din intreprinderi,institutii si localitati,implica,in primul rand descoperirea si
eliminarea din timp a tuturor cauzelor de incendiu si in al doilea rand,respectarea cu strictete a regulilor si masurilor de
prevenire a incendiilor.Realizarea acestor cerinte inseamna nu numai desfasurarea in intreprinderi si institutii a unei activitati
normale,continue ci si contributia la intarirea economiei nationale,evitandu­se astfel orice pagube materiale sau pierderi de vieti
omenesti.
De aici rezulta,ca fiecare om al muncii,fiecare cetatean trebuie sa­si duca contributia la apararea bunurilor obstesti
impotriva incendiilor.
Pentru acesta,la locul de munca,la locuinta fiecaruia precum si in orice imprejurare,este necesar sa se respecte o serie
de reguli,care duc la inlaturarea pericolului de incendiu.Aceste reguli trebuie cunoscute si respectate in mod
obligatoriu,indiferent de natura obiectivului,a institutiei sau a localitatii.
Desigur,inafara acestor reguli generale mai trebuie respectate o serie de masuri tehnice de prevenire si stingere a
incendiilor specifice fiecarui proces tehnologic in parte,institutii,localitati,toate avad ca scop inlaturarea pericolului de incendiu,
2.Reguli obligatorii
a.Intretinerea incintei obiectivului.Pe teritoriul intreprinderii cat si in sectiile de productie trebuie sa existe tot timpul
curatenie si ordine desavarsita.Deseurile care rezulta pe timpul desfasurarii procesului de productie: talas,rumegus,sipci de
lemn,puzderii,coji de floarea soarelui,hartii,cartoane etc. trebuie evacuate sistematic,pe terenuri destinate in acest scop.Aschiile
metalice,materiale de sters imbibate cu ulei trebuie pastrate in locuri special amenajate.
Pentru a se asigura accesul liber la cladiri si constructii,intervalele dintre acestea nu se vor folosi pentru depozitarea
materialelor,utilajelor,ambalajelor etc.
Pe teritoriul intreprinderilor cu pericol de explozie sau cu pericol accentuat de incendii se intrezice folosirea
locomitivelor care functioneaza cu combustibil solid,neechipate cu dispozitive de captare a scinteilor.Aceeasi restrictie se
impune si pe teritoriul intreprinderilor,sectiilor localitatilor care au cladiri cu acoperisuri combustibile.La intrarea pe asemenea
teritorii se aseaza semne distinctive pentru atragerea atentiei.
Caile de acces necesare circulatiei pe teritorul intreprinderilor si la grupurile de cladiri social­administrative,se vor
intretine astfel incat sa fie asigurata in permanenta posibilitatea interventiilor formatiilor si subunitatilor de pompieri.In orice
anotimp,atat ziua cat si noaptea.
In caz de inchidere a unor portiuni de drumuri de acces,in scopul repararii lor ,trebuie instiintata formatia si
subunitatea de pomperi.In perioada executarii repartitiei drumurilor,in locurile respective,este necesar sa se puna indicatoare
pentru ocolire sau sa se execute treceri temporare peste sectoarele de drumuri in reparatie,la tonajul masinilor de stingere
prevazute pentru interventie.
Trecerile pentru vehicule si oameni peste linia ferata interna trebuie sa fie intotdeauna libera petru circulatia masinilor
de stingere.Pe teritoriul obiectivelor cu pericol de explozie si incendiu,precum si in locurile de pastrare si prelucrare a
materialelor combustibile folosirea focului deschis este interzisa in afara celui necesar pentru procesul tehnologic respectiv.
In sectoarele din incinta intreprinderii,unde este posibila acumularea de vapori sau gaze combustibile,circulatia
autovehiculelor,motocicletelor si altor mijloace de transport trebuie interzisa..In acest sens se afiseaza inscriptii corespunzatoare
sau indicatoare.
Fumatul pe teritoriul sau in incaperile sectiilor de productie cu pericol de explize sau incendiu este admis numai in
mocurile stabilite de conducere si special amenajate (prevazute cu posibilitati pentru stingerea tigarilor,chibritelor),fara pericol
de incendiu .
Utilizarea focului deschis la dezghetarea instalatiilor,conductelor,aparatelor de orice fel,in care circula substante
combustibile este interzisa.In acest scop se pot utiliza: nisipul fierbinte,apa calda,aburul sau alte mijloace,care nu prezinta
pericol de incendiu.

13. Lucrul cu focul la conductele cu lichide combustibile este permis numai dupa ce acestea au fost golite de produsul
respectiv si s­au inlaturat gazele ramase,prin aburire sau insuflare cu gaz iner.
Executarea temporara a unor lucrari cu foc deschis (sudura,taierea metalelor etc.),in locuri in care exista pericol de
incendiu se poate face numai pe baza unui „permis de lucru cu foc”.Lucrarile,pentru care trebuie eliberat permis,de lucru cu
focul sunt: sudura,taierea metalelor cu acetilena sau gaze,lipitul cu ajutorul flacarii,lucrarile de forja,cele de cazangerie etc.,care
pot provoca scantei.
Distrugerea diverselor deseuri combustibile rezultate din procesul de productie se poate face numai in locuri special
amenajate (crematorii).
Manevrarea vagoanelor c.f..,uzinele normale sau cu ecartament ingust,pe teritoriul obiectivelor sau depozitelor cu
pericol de incendiu,se va face numai cu locomotive care nu pot provoca incendii (cu acumulatoare de abur,Diesel,cu tobe de
esapament prevazute cu dispozitive de captare a scanteilor.Folosirea in asemenea obiective a locomotivelor obisnuite se poate
face numai cu conditia limitarii accesului lor la distanta fata de locurile periculoase,incat sa nu prezinte pericol de incendiu sau
explozie.
Mijloacele de transport auto care circula in locuri cu pericol de incendiu,vor fi prevazute cu tobe de esapament,avand
dispozitive de retinere a scanteii.
Electrocarele care se folosesc in locuri cu pericol de incendiu sau explozie vor avea partea electrica protejata
corespunzator mediului in care lucreaza si nu vor avea prezenta defectiuni.
In locurile unde exista pericol de incendiu si explozie este interzisa folosirea sculelor din metale feroase,si folosirea de
catre persoanele ce au acces in asemenea locuri,a incaltamintei cu cuie,blacheuri,potcoavelor,execuate din materiale care pot
produce scantei prin lovire sau frecare (intre ele sau cu partile metalice ori din beton ale constructiilor si instalatiilor.
Folosirea flacarii deschise pentru iluminat (lumanari,chibrituri,faclii,lampi sau alte asemenea surse) in
magazii,depozite precum si in alt loc unde exista pericol de incendiu este interzisa.
Focurile,facute in curti,pe strazi,in camp,si in general in aer liber,nu trebuie lasate fara supraveghere.La plecarea
persoanelor care le­au supravegheat focurile se sting.Pe timp de vant,focurile deschise sunt intezise.Cenusa si zgura,evacuate
din cuptoare si din focarele sobelor,nu trebuie aruncate la intamplare,ci in locuri (gropi) destinate special pentru acest scop;
dupa depozitare se sting cu apa.
b.Intretinerea cladirilor si incaperilor.Toate cladirile si incaperile tehnologice,de servicii,de depozitare si
auxiliare,trebuie intretinute permanent in stare de curatenie.
Coridoarele,scarile,accesele,iesirile din sectiile de fabricatie,incaperile din pod etc. se vor intretine permanent
neadmitandu­se folosirea lor pentru depozitarea diverselor materiale,utilaje,materii prime finite etc.Pe timp de noapte se vor
ilumina,in caz de necesitate pentru a se asigura circulatia in conditii lipsite de pericol.
In caz de pericol toate usile trebuie sa se deschida liber (la incaperile aglomerate,in directia iesirii din cladire) si sa
asigure posibilitatea evacuarii fara riscuri a persoanelor din interior.
In casele scarilor se interzice sa se amenajeze incaperi de lucru,de depozitare sau cu o alta destinatie,sa se monteze
conducte industriale de gaze,de lichide combustibile,sa se amenajeze iesiri din casa ascensoarelor de materiale,precum si sa se
instaleze utilaje sau obiecte,care sa incomodeze circulatia oamenilor.
In incaperile de la subsol si demisol in cladirile tehnologice si administrative se interzice folosirea si pastrarea
explozivililor,buteliilor cu gaze sub presiune,celuloidului,filmului,maselor plastice si altor materiale cu pericol mare de
incendiu.
Lampile pentru iluminat sau gatit,care consuma lichide combustibile,fiarele de calcat,resourile,radiatoarele
electrice,plitele electrice (afara de cele automate) sau sobele nu trebuie folosite in stare defecta si nici nu se lasa
nesupravegheate,pe timpul folosirii lor.
Golurile din peretii antifoc si din plansee trebuie prevazute cu dispozitive de protectie contra propagarii incendiului si
a produselor arderii (usi antifoc,perdele de apa,clapete etc.).
Daca obstacolele antifoc sunt traversate de diferite conducte,interspatiile dintre acestea si elementele de constructie ale
obstacolelor (pe intraga lor grosime) trebuie astupate etans cu material incombustibil.
Instalatiile de protectie contra incendiilor si de evacuare a fumului in cladirile cu un numar mare de niveluri trebuie sa
fie permanent in buna stare de functionare.Incaperile si utilajele tehnologice trebuie curatite periodic de praf si de alte deseuri
combustibile.
· In cladirile in care se desfasoara procese tehnologice si in cele administrative,se interzic: · asezarea pe caile de
evacuare a utilajelor tehnologice,a mobilei,dulapurilor si a altor obiecte; · curatirea incaperilor cu benzina; · lasarea dupa
terminarea lucrului a focului in sobe sau a aparatelor de incalzit in prize (resouri,ceainice electrice etc.)
Depozitarea in magazii,dependinte sau in locuinte a unor cantitati de lichide combustibile peste cele prevazute de
norme este interzisa.
c.Instalatiile electrice.In intreprinderi si institutii sunt obligatorii si efectuarea la timp,conform normelor in vigoare,a
reviziilor si reparatiilora,atat a instalatiilor,cat si a echipamentului si aparaturii electrice.
Izolatia cablurilor si conductoarelor,sigurantele,conexiunile,prizele de pamant si regimul de functionare a
electromotoarelor trebuie verificate de catre electricieni calificati,atat prin revizie la exterior cat si cu ajutorul aparatelor.
In locuri cu pericol de explozie sau de incendiu se vor folosi numai utilaje,aparate si alte echipamente electrice,de
constructie speciala (dupa caz,etanse la praf,de tip sigur contra exploziilor).In astfel de incaperi nu trebuie sa existe doze de
derivatie.
La instalatiile electrice din incaperi cu mediu uscat,rezistenta izolatiei se verifica odata pe an,iar din incaperi cu mediu
umed sau cu vapori corozivi , cel putin de doua ori pe an.
La tablourile de distributie trebuie folosite numai sigurante calibrate.

14. Tablourile generale de distributie se recomanda a fi permanent inchise cu cheia,accesul fiind permis numai
electricienilor de serviciu si organelor de control si verificare.
Conectarea la reteaua electrica a diferitilor consumatori de curent ca: motoare electrice,aparate electrice,lampi pentru
iluminat etc.,se face numai cu aprobarea energeticianului sef sau a persoanelor care raspund de exploatarea instalatiilor
electrice.
Innadirea conductoarelor electrice de cupru se face numai prin rasucire si lipire,dupa care se izoleaza cu banda
izolanta.
Folosirea abajurelor din hartie sau din alte materiale combustibile la lampile de iluminat este interzisa.Echipamentul
electric si aparatele de constructie etansa (de tip inchis etc.),trebuie supuse unui control sistematic,in ceea ce priveste
etanseitatea,starea garniturilor etc.
Motoarele electrice trifazice,care prezinta defectiuni in functionare,de exemplu motorul in doua faze,vor fi oprite.
Aparatele si echipamentul electric in stare defecta se vor deconecta imediat de la reteaua electrica.
Folosirea instalatiilor electrice provizorii nu este admisa,cu exceptia alimentarii cu energie electrica in locurile unde se
executa reparatii.
Toate instalatiile electrice trebuie protejate cu aparate de protectie contra curentilor de scurtcircuit si a altor regimuri
de functionare anormala,care pot sa duca la declansarea incendiilor.
Pozarea conductoarelor si cablurilor prin depozite si a altor regimuri de functionare anormala,care pot sa duca la
declasarea incendiilor.
Pozarea conductoarelor si cablurilor prin depozite si incaperi de productie pentru consumatori aflata in afara acestora
nu este admisa.
Folosirea intrerupatoarelor,comutatoarelor,prizelor,dozelor in stare defecta sau cu capace sparte,incomplete ,este
interzisa.
Aparatele si echipamentul electric in stare defecta se va deconecta imediat de la reteaua electrica.
Atarnarea conductoarelor electrice,atingerea intre ele sau cu elemente de constructie ale incaperii sau cu diverse
obiecte,trebuie inlaturate.
Corpurile de iluminat nu trebuie suspendate de conductoarele care le alimenteaza.Ele se vor fixa de plafon cu carlige
sau de perete,prin console.
Tragerea conductoarelor si a corpurilor de iluminat,precum si folosirea lor la agatarea hainelor,pachetelor etc.,nu sunt
admise.
Componentele metalice ale aparaturii electrice trebuie legate la pamant iar sectiunea conductoarelor de legare la
pamant trebuie sa fie corespunzatoare.
Exploatarea instalatiilor cu elemente metalice nelegate la pamant sau cu instalatii de punere la pamant
incomplete,defecte sau necorespunzatoare este interzisa.
Pentru iluminat in zonele cu atmosfera exploziva se pot utiliza lampi cu acumulatoare cu tensiunea de 2,5­6 V in
constructie speciala.La astfel de zone este interzisa folosirea lampilor portative de tip obisnuit.
Instalatiile electrice de iluminat,forta sau de curenti slabi trebuie revizuite periodic.O astfel de revizie trebuie sa
cuprinda controlul tablourilor de distributie,sigurantele,starea condesatoarelor,existenta dozelor,prizelor,intrerupatoarelor
,corpurilor de iluminat,starea conexiunilor,legarea la pamant etc.Revizia completa a instalatiilor se va face cel putin o data pe
an si numai de personal calificat.
d.Sisteme de incalzire.Sobele fara acumulare de caldura (metalice) trebuie amplasate la o distanta de minimum 1,00
m fata de elementele combustibile ale cladirii si la 0,70 m de cele greu combustibile.In fata focarului se va pastra o distanta de
1,25 m de peretele combustibil.In incaperile cu pardoseala combustibila sobele metalice trebuie sa aiba inaltimea picioarelor de
minimum 0,25 m.Sub soba,pardoseala se va proteja impotriva caldurii,iar in jurul ei pe o distanta de 0,25 m si in fata focarului
de 0,50 m,printr­un strat de caramida gros de 6 cm cu mortar de argila sau printr­un strat de azbest acoperit cu tabla metalica.In
cazul cand picioarele sunt mai scurte de 0,25 m,ele se aseaza pe un postament din 4 randuri de caramida pe lat.Burlanele se vor
racorda numai la cosuri executate din zidarie sau elemente prefabricate.Racordarea lor la canale de ventilatie este interzisa.
In incaperi,burlanele cu o lungime mai mare de 10,00 m si cu mai mult de 3 coturi,nu sunt admise.Scoaterea burlanelor
prin ferestre sau pe sub streasina,fara a fi izolate de elementele combustibile ale cladirii este interzisa.Burlanele se izoleaza pe o
distanta de 0,40 m in jurul locului de trecere,imbracandu­se la exterior cu un strat gros de 5 cm din vata de sticla sau
azbest,tencuit; intre fata lor exterioara si elementele combustibile se lasa o distanta de cel putin 15 cm.
Inainte de inceperea sezonului de incalzit,toate sobele trebuie verificate si reparate,neadmitandu­se folosirea lor in
stare defecta.
Cosurile pentru evacuarea fumului si gazelor nearse se verifica,se intretin si se curata in mod corespunzator.Cosurile
de metal nu trebuie sa treaca prin tavanele si acoperisurile combustibile ale cladirilor,iar cele de zid trebuie tencuite foarte
bine.Ele nu trebuie sa prezinte fisuri pe toata lungimea lor in special pe portiunea din pod,unde se varuiesc.Cosurile din zid,cele
fabricate din beton armat sau cele de tip termofor trebuie sa fie bine izolate fata de elementele combustibile ale planseelor
(tavanelor) si acoperisurilor.La cosurile din zid,izolarea fata de elementele combustibile se asigura prin ingrosarea zidariei de
caramida cu 25 cm.Intre elementele combustibile ale plasneelor si aceasta ingrosare se va executa o izolatie de circa 2 cm din
azbest sau pasla imbibata cu argila.
Intre fata exterioara a cosurilor de zidarie si elementele combustibile ale acoperisurilui (sarpanta,astereala,invelitoare)
,distanta nu trebuie sa fie mai mica de 10 cm.
Cosurile de fum vor fi prevazute cu usite pentru curatire,care in pod trebuie sa fie duble,bine etansate si la o distanta de
minimum 1,20 m fata de elementele combustibile ale acoperisului.

15. Sobele si cosurile de fum inainte de utilizare vor fi curatate si puse in stare perfecta de functionare.Cosurile,burlanele
si canalele de fum se vor curata de fum la interval de maximum doua luni de functionare.
Pe timpul incalzirii cu „sobe” alimentate cu combustibil solid – lemne sau carbune – se interzic: · aprinderea
focului cu benzina sau alte lichide combustibile; · depozitarea lemnelor,carbunilor sau alte materiale combustibile pe sobe sau
in jurul lor; · functionarea sobelor cu usitele de alimentare deschise; · depozitarea cenusei in alte locuri decat cele special
amenajate; · nesupravegherea sobelor,incalzirea lor excesiva sau functionarea fara intrerupere; · folosirea lemnelor mai mari
decat lungimea focarului.
Alimentarea cu lemne a sobelor din incaperile de productie si administrative,in depozite etc.,se face numai de personal
numit in acest scop,iar incalzirea sobelor se opreste cu cel putin 2 ore inainte de terminarea lucrului.
Incalzirea cu carbuni a sobelor,care nu sunt in prealabil adaptate pentru acest combustibil,nu este admisa.
Focul in sobele cu gaze se va aprinde si se va stinge numai de catre personalul insarcinat special si instruit in acest
scop.
In cazul folosirii sobelor alimentate cu gaze,robinetele de admisie a gazelor se vor deschide numai dupa apropierea
flacarii de arzator si verificarea prealabila a tirajului sobei prin deschiderea usitei cenusarului.
Aprinderea si stingerea focului se va executa numai de catre personalul instruit in acest scop.
Folosirea gazelor in sobele nereglate si a caror etanseitate nu este asigurata este interzisa.Daca se constata un miros de
gaze,inainte de a se aprinde focul,se aeriseste incaperea respectiva,se depisteaza si inlatura defectele care au provocat scaparile
de gaze.
Efectuarea lucrarilor de motaj,reparatii,revizii sau modificarilor in instalatia de gaze de catre personalul
neautorizat,este interzisa.
Pe timpul transportarii si manipularilor buteliilor de gaze lichefiate trebuie luate toate masurile de protectie impotriva
izbirii,caderii sau loviturilor.Recipientele (buteliile) se folosesc numai cu garniturile de etansare in buna stare (nedeteriorate),cu
furtunul de cauciuc fara porozitati si nelargit la capete si numai cu regulator de presiune in stare de functionare.Recipientele
(buteliile) pentru gaze lichefiate nu trebuie asezate in incaperi cu surse de incalzire cu flacara deschisa,in dormitoare sau bai si
nici sub actiunea directa a razelor solare.In incaperile cu incalzire centrala se aseaza la o distanta de cel putin 1 m de sursele de
incalzire izolate termic si cel putin 2 m de cele neizolate (radiatoare,conducte de transport etc.).Buteliile pentru gaze lichefiate
nu se incalzesc cu apa calda,cu flacara deschisa si nici nu se folosesc in alta pozitie decat cea verticala.Instalatiile de gaze
naturale si lichefiate nu se folosesc in stare defecta sau nesupravegheata.
In cazul folosirii butelilor de gaze combustibile,lichefiate se interzic: · folosirea de butelii defeecte sau
improvizate; · amplasarea buteliilor in apropierea surselor care radiaza caldura; · activitatea scurgerii gazului lichefiat in
butelie,prin agitarea sau incalzirea acesteia; · racordarea buteliei,la mijloace de incalzire,direct,fara reductoare de presiune; ·
utilizarea furtunului de racordare nefixat corespunzator,uzat sau in stare defecta; · folosirea furtunurilor executate din materiale
plastice.
Instalatiile de incalzire centrala (abur,apa calda sau supraincalzita) trebuie sa nu depaseasca temperatura de regim.
In sectiile de productie in care se degaja praf combustibil,corpurile de incalzire vor fi netede si din tevi dispuse in plan
vertical,vopsite astlfe incat praful sa poata fi observat.Depunerile de praf pe radiatoare si conductele vor fi curatate ori de cate
ori se constata prezenta lui.Conductele instalatiei de incalzire centrala nu vor trece prin canale si spatii inchise,in care pot apare
substante care prezinta pericol de explozie.
La trecerea prin pereti si plansee combustibile,conductele vor fi introduse in tuburi de protectie si vor fi izolate cu
materiale incombustibile sau cu azbest.
Conductele,aerotermele,bateriile si celelalte corpuri de incalzire vor fi curatate de depunerile de praf combustibil si
scame,cel putin odata pe saptamana.
Existenta unor surse de gaze sau de praf combustibil precum si executarea de lucrari cu foc deschis in apropierea
prizelor de aer este interzisa.
In jurul bateriilor de incalzire sau a aerotermelor nu este admisa pastarea de lichide si materiale combustibile si mici
butelii cu gaze sub presiune.
Intre corpurile de incalzire,conductele neizolate ale instalatiilor centrale de incalzire si materialele solide combustibile
invecinate (lemn,hartie,textile,elemente de constructie etc.) este necesar sa se asigure o distanta minima de 0,35 m pentru agenti
de incalzire cu temperatura mai mare de 150°C,si de 0,10 m pentru agentii de incalzire cu temperatura intre 95 si 150°C.
Pastrarea si depozitarea de materiale si substante combustibile pe conductele si corpurile de incalzire,indiferent de
temperatura agentului termic sunt interzise.
e.Instalatii de verificare si transport pneumatic.Unificarea instalatiilor de ventilatie intr­un sistem central se admite
numai atunci cand substantele evacuate prezinta un grad similar de pericol de incendiu sau de explozie si numai daca amestecul
mecanic sau combinatia lor chimica nu poate provoca o aprindere sau o explozie.In caz contrar sunt necesare sisteme
independente de ventilatie.
In sectiile deosebit de periculoase unde functionarea instaltiei de ventilatie este strans legata de procesul tehnologic se
vor instala dispozitive,care,in caz de incendiu,sa opreasca automat functionarea ventilatorilor si sa conecteze un sistem de
semnalizare.Functionarea utilajelor tehnologice in incaperi cu pericol de incendiu si explozie este interzisa in cazul cand
filtrele,dispozitivele de aspiratie si captare a prafului din cadrul instalatiilor de ventilatie,prezinta defectiuni.
Gurile de aspiratie locale ale instalatiilor de ventilatie destinate evacuarii substantelor cu pericol de incendiu si
explozie trebuie protejate cu panouri de protectie sau cu dispozitive magnetice de separare.

16. In incaperile cu procese tehnologice in care instalatiile de ventilare transporta substante combustibile si
explozive,canalele de aer,conductele si filtrele mecanice precum si echipamentul instalatiilor de aspiratie din interior trebuie
puse la pamant.
In instalatiile de ventilatie,viteza de circulatie a aerului trebuie sa fie astfel mentinuta incat sa nu se formeze
concentratii explozive sau depuneri de particule in canale.
Conductele si canalele de ventilatie vor avea o etansare corespunzatoare pentru a exclude posibilitatea patrunderii in
incaperi a gazelor combustibile transportate,a prafului etc.
In incaperile in care se degaja vapori sau gaze combustibile,instalatia de ventilatie se va pune in functiune cu circa 10
min inaninte de inceperea lucrului si se va mentine circa 15 min dupa terminarea lucrului.Instalatia de ventilatie care nu poate fi
oprita din motive tehnoligce,se va mentine in functiune cu conditia sa fie supravegheata.
Utilizarea in comun a instalatiilor pentru exhaustarea prafului de materiale combustibile sau a vaporilor inflamabili cu
cele pentru evacuarea prafului de la utilajele de slefuit,polizat etc,care produc scantei,este interzisa.
La instalatiile de ventilatie si transport pneumatic,prin care se vehiculeaza substante combustibile sau
inflamabile,lucrarile cu foc deschis (sudura,lipire etc.) se vor efectua numai dupa oprirea lor si curatirea lor de depunerile
respective.Pentru buna functionare,(fara pericol de incendiu) instalatiile de ventilatie se vor revizui si curata periodic.
Aspiratia si transportul aerului sau gazelor calde cu temperatura mai mare de 80°C prin instalatia de ventilatie sa fac
separat ,pana la evacuarea acestora in exteriorul incaperilor.
In sectiile deosebit de periculoase,instalatiile de ventilatie vor fi prevazute cu dispozitive corespunzatoare de blocare in
caz de incendiu si de semnalizare a incetatrii functionarii acestora.
In caz de infundare cu materiale combustibile nu se vor folosi rangi si unelte de fier,pentru desfundare si repunere in
functiune.
Pentru inlaturarea supraincalzirii lagarelor,releelor,motoarelor electrice,instalatia de ventilatie nu se vor
suprasolicita,iar acestea se vor revizui,curati si unge cu regularitate.
O deosebita atentie se va acorda asigurarii unei bune functionari a ventilatoarelor,luandu­se masuri pentru a nu se
produce frecari intre rotor si carcasa.
Pentru buna exploatare a instlatiilor de ventilatie este necesar sa se intocmeasca instructiuni de functionare,care trebuie
sa cuprinda: masuri de prevenire a incendiilor specifice,termenele pentru curatirea canalelor de aer,filtrelor,obturatoarelor si
ordinea de actionare,in caz de izbucnire a unui incendiu.
f.Mijloace si instalatii de stingere.Mijloace de stingere si cele din dotarea formatiilor civile de pompieri trebuie bine
intretinute si gata de functionare: ele nu vor fi folosite in alte scopuri.Hidrantii interiori vor fi in buna stare (cu furtunuri,tevi de
refulare,garnituri,asamblate.
Rezervoarele si bazinele de apa pentru incendiu vor fi tot timpul umplute cu apa,permanent intretinute,iar accesul la
ele asigurat.
Pe timp de iarna,hidrantii de incendiu exteriori,bazinele cu apa si retele de conducte,vor fi asigurate impotriva
incendiului.
Pe perioada friguroasa,stingatoarele de incendiu se vor amplasa (in masura posibilitatilor) in cele mai apropiate
incaperi incalzite (la cel mult 25­30 m).
La mijloacele de semnalizare si legatura,trebuie sa existe in permanenta access liber.
*
**
In intreprinderi si institutii pentru inlaturarea tuturor cauzelor care ar putea declansa incendii,se impune respectarea cu
o deosebita exigenta a regulilor de prevenire si stingere,prezentate in acest capitol,ele constituind un minimum de obligatii
pentru toti cetatenii,in vederea evitarii producerii fenomenului nedorit de nimeni,care este incendiul.
Capitolul IV
GAZE INDUSTRIALE CU PERICOL DE INCENDIU
1.Hidrogen
Hidrogenul prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie.Limitele de explozie ale amestecului hidrogen­aer
sunt foarte largi,fiind cuprinse intre 4 si 75% vol. Hidrogen in aer.Totodata,amestecurile de hidrogen­aer in proportie de 17­
60% detoneaza cu usurinta daca vin in contact cu o sursa de aprindere.In cazul detonatiei,unda se de soc este foarte
puternica,presiunea ajungand sa creasca de aproape 20 de ori in comparatie cu presiunea initiala.Daca unde de soc intalneste in
cale un obstacol,ea se poate reflecta,presiunea crescand in acest caz pana la 40 de ori.
Arderea hidrogenului in oxigen provoaca o reactie in lant,care se propaga cu viteza mare prin radicalii liberi care se
formeaza.Viteza de propagare este functie de: temperatura,presiune,proportia dintre hidrogen si oxigen,prezenta unor molecule
de gaz inert etc.
La temperatura obisnuita pentru aprinderea amestecului hidrogen­aer,este necesara o sursa de energie care sa initize
reactia in lant.Cand amestecul este de 27­30% hidrogen in aer (respectiv raportul hidrogen/oxigen este de 2/1) aprinderea poate
fi initiata de scantei electrice cu energii foarte reduse (0,020 mj).Sub actiunea cladirii,amestecurile hidrogen­aer se aprind la
temperaturi variind intre 400­580°C,functie de presiune.La presiunea atmosferica aprinderea se produce la 575°C.

17. Surse de aprindere ale amestecurilor hidrogen­aer mai pot fi unde de soc provocate de explozii sau orice obiect
puternic incalzit,ca de exemplu topirea unui conductor electric.Chiar si unele impuritati solide (cum este rugina),existente in
jeturi puternice de hidrogen comprimat,pot fi surse de aprindere.
Avand cel mai mic volum molecular dintre toate gazele,hidrogenul se caracterizeaza printr­o mare viteza de
difuziune,ceea ce face sa poata trece cu usurinta chiar prin porii mici ai metalelor.Asigurarea unei etanseitati perfecte in
instalatiile care lucreaza cu hidrogen este absolut necesara.
Hidrogenul este cel mai usor dintre gaze (de circa 14,5 ori mai usor decat aerul).Datorita greutatii specifice mi si
gradului mare de difuziune,pericolul formarii amestecurilor explozive hidrogen­aer este intrucatva micsorat,intrucat in
atmosfera deschisa el se risipeste usor.In incaperi inchise se acumuleaza insa sub plafon.
Din punct de vedere chimic,hidrogenul avand o mare afinitate fata de carbon,se poate continua cu acest element
existent in compozitia anumitor oteluri,micsorandu­le astfel rezistenta mecanica.
a.Fabricarea hidrogenului.Hidrogenul se obtine in cantitati mari prin electroliza solutiilor apoase de clorura de
sodiu,ca produs secundar la fabricarea clorului si hidroxidului de sodiu.Industrial se mai fabrica prin reformarea metanului cu
vapori de apa sau arderea incompleta a metanului,obtinandu­se un amestec de hidrogen si oxid de carbon numit gaz de apa sau
gaz de sinteza.In instalatii mici se obtine electroliza apei sau din hidruri.In laborator,hidrogenul se prepara prin actiunea acizilor
asupra metalelor.Formarea hidrogenului pe aceasta cale poate avea loc accidental,datorita actiunii corozive a acizilor,si poate
duce la explozii.
In instalatiile de obtinere a hidrogenului prin arderea imcompleta a metanului o conditie esentiala este respectarea
raportului metan/oxigen si asigurarea unei buna amestecari a aerului.Viteza gazelor in conducta la intrarea in convertor trebuie
sa fie mai mare decat viteza de propagare a flacarii.La scadarea raportului metan/oxigen,in gazele rezultate apara oxigen
liber,ceea ce poate duce la formarea unui amestec detonant.Aparitia concentratiilor periculoase de oxigen in gaze este insotita si
de cresterea continutului de bioxid de carbon si poate fi preintampinata cu ajutorul unui dispozitiv simplu.O mica parte din gaze
se ard in fata unui fotoelement.La cresterea continutului de bioxid de carbon peste limita admisa,flacara se stinge si intra in
functiune sistemul de semnalizare.
La instalatiile de electroliza a apei se pot forma amestecuri explozive datorita impurificarii hidrogenului cu oxigen si
invers.Pentru prevenirea acestui pericol se prevad analizoare de gaz pentru determinarea continutului de oxigen in hidrogen si
de hidrogen in oxigen.Depasirea concentratiei de 0,2% volum se semnalizeaza acustic.
Inainte de efecturarea reparatiilor si in cazuri de avarie,electrolizorul trebuie deconectat din retea izolat de conductele
tehnogice si suflat cu azot pana la indepartarea completa a hidrogenului.Nu se va folosi bioxid de carbon drept gaz inert,intrucat
acesta reactioneaza cu electrolitii obisnuiti (hidroxid de sodiu sau hidroxid de potasiu) formand carbonatii respectivi.In cazuri
de incendiu se va folosi azot.In nici un caz nu se va folosi apa,instalatia fiind sub tensiune.
La obtinerea hidrogenului din hidruri metalice,se va avea in vedere ca hidrura de litiu fin maruntita absoarbe
umiditatea din aer si se autoaprinde.De aceea operatiile cu hidrura de litiu se fac numai sub atmosfera de azot.
b.Depozitarea si transportul hidrogenului.In cantitati mari,hidrogenul se deplaseaza in gazometre,umede sau uscate.
Formarea de amestecuri explozive in gazometrele umede poate avea loc in cazul conectarii gazometrului la reteaua de
conducte fara o sulfare prealabila cu gaz inert.In timpul iernii,temperatura apei in bazinul gazometrului trebuie mentinuta la
minimum 5°C,intrucat,in caz de inghet a acesteia,poate avea loc distrugerea gazometrului.
La gazometrele uscate cu piston,pericolul consta in formarea de amestecuri explozive in spatiul inchis de deasupra
pistonului,unde in timpul exploatarii poate patrunde hidrogen.Patrunderea hidrogenului in spatiul de aer se poate datora
descentrarii pistonului,ca urmare a griparii rolelor sau formarii ghetii pe peretii rezervorului.
Hidrogenul se transporta comprimat la 150 at in recipiente de otel.Pentru a evita cresterea presiunii datorita incalzirii
gazelului,recipientele se vor pastra in locuri ferite de razele solare sau surse de caldura.Exploziile pot fi favorizate de
impurificarea hidrogenului cu oxigen,de coroziunea recipientelor sau de nerespectarea regulilor de depozitare.
c.Folosirea hidrogenului.In locurile in care se lucreaza cu hidrogen,se interzice folosirea imbracamintei ce se
electrizeaza cu usurinta cum ar fi camasi si ciorapi din fire sintetice,pantofi cu talpa de cauciuc,manusi de cauciuc etc.In cazul
recipientelor cu hidrogen asezate pe carucioare cu roti de cauciuc este necesar ca inainte de folosire acestea sa fie legate la
pamant.
Este necesar a se asigura o ventilatie de 20­30 schimburi de aer pe ora cu guri de introducere a aerului proaspat in
partea de jos.In caz de incendiu stingatoarele cu bioxid de carbon sunt foarte eficace pentru stingerea unui curent de hidrgonen
aprins.
Paralel se va intrerupe curentul de gaz prin inchiderea ventilului.
In unele situatii flacara de hidrogen nu este vizibila decat atunci cand jetul de gaze aprinde alte materiale combustibile
din jur.
In cazul aprinderii hidrogenului lichid in cantitati mici in laborator,se lasa sa arda linistit pana la epuizare,intrucat
utilizarea mijloacelor de stingere poate imprastia hidrogenul aprins si ca atare extinde flacara asupra altor materiale
inflamabile.In cazul aprinderilor unor cantitati mari se folosesc ca mijloace de stingere azot lichid si abut.Un alt agent de
stingere folosit in asemnea situatii este spuma mecanica.
2.Oxigen
Oxigenul este unul din cele mai active elemente chimice; el are proprietatea de a forma extrem de usor si energic
combinatii chimice cu toate celelalte elemente.Aceste reactii care au loc in prezenta oxigenului se numesc reactii de oxidare.