marketing

1. Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea Ştiinţe Economice
Catedra Economie Marketing și Turism
TEMA
MARKETINGUL EDUCAŢIONAL
UNIVERSITAR
Realizat de: Verificat de :
Darii Irina Şişcanu E.
Gr. AP-291
Chişinău 2011

2. CUPRINS
I INTRODUCERE..................................................................................................2
II NECESITATEAAPLICĂRII MARKETINGULUI ÎN DOMENIUL
EDUCAŢIONAL...................................................................................................... 2
III ROLUL MARKETINGULUI EDUCAŢIONAL.............................................3
IV ACTIVITATEA DE MARKETING ÎN ÎNVĂŢĂMÎNTUL
UNIVERSITAR.....................................................................................................3-5
Conceptul de marketing
 Analiza situaţiei în învăţămînt
Strategiile de marketing
 Segmentarea şipoziţionarea în domeniul educaţional
V MIXUL DE MARKETING............................................................................... 5-7
 Produsul sau serviciul educaţional
 Preţul
 Distribuţia
Promovarea
VI CONCLUZIE ....................................................................................................8
VII BIBLIOGRAFIE.............................................................................................9

3. "Educatia este intotdeauna un orizont, nu o destinatie"
(Nicolae Iorga)
Marketingul în sistemul de învăţămînt superior
Educaţia este cel mai puternic motor al schimbărilor sociale şi al dezvoltării, dar pentru activarea
acestui motor sunt necesare schimbări fundamentale, care să facă posibilă dezvoltarea unei societăţi
echitabile , bazată pe cunoaştere. Ar trebui ca şcoala să ţină cont de marile schimbări ale lumii moderne şi să
recţioneze prima, schimbînd sistemul educaţional vechi cu unul modern. Este ciudat, dar sistemul
educaţional este deosebit de inert şi este cel care de multe ori se schimbă ultimul. Necesitatea de adaptare a
instituţiilor de învăţămînt la schimbarile mediului, la nevoile individuale ale clienţilor presupune
implimentarea marketingului în obiectul de activitate al acestora, cu scopul îmbunătăţirii serviciilor,
menţinerii şi promovării acestor servicii în condiţii de maximă eficienţă. Anume marketingul educaţional ar
trebui să configureze viziunea unei şcoli a secolului XXI şi să pregătescă elevii pentru viitor. Tehnologiile
informatice sunt cele care vor putea produce schimbările în educaţie, pentru că aduc oportunităţi deosebite de
predare şi învăţare. Abilitatea de a crea medii de învăţămînt utilizînd calculatoarele şi internet va influenţa în
viitorul apropiat toate sferele de educaţie.
Necesitatea aplicării marketingului în domeniul educaţional
Şcoala publică nu trebuie să se scuze dacă foloseşte tehnici sofisticate de marketing, pentru că şi ea,
ca şi organizaţiile din sectorul privat trebuie să facă faţă unor probleme, cum ar fi crearea şi menţinerea unei
bune reputaţii, mobilizarea resurselor, angajarea şi pregătirea personalului, dezvoltarea programelor
educaţionale, asigurarea unui nivel cît mai înalt al satisfacţiei clienţilor, identificarea şi acoperirea nevoilor
comunitare, precum şi susţinerea politică publică.
Prin intermediul marketingului sunt identificate nevoile elevilor/studenţilor şi ale părinţilor precum şi
modalităţile de satisfacere a acestora. Pornind de la necesitatea perfecţionării mijloacelor prin care sistemul
de învăţământ poate contribui la formarea, influenţarea şi dezvoltarea societăţii umane, marketingul
educaţional s-a structurat treptat ca o nouă concepţie de abordare a activităţilor educaţionale. Noua viziune a
presupus trecerea de la abordarea tradiţională a învăţământului – livrarea unor servicii elaborate de instituţii
şi profesori potrivit unor programe şi imperative didactice – la o perspectivă orientată spre nevoile pieţei şi
dorinţele consumatorului, adică ale elevilor şi studenţilor, familiei şi comunităţii, de educare şi înzestrare cu
deprinderi şi cunoştinţe utile societăţii actuale.
Conceptul de marketing educaţional
Cînd se vorbeşte despre marketing mulţi asociază această ştiinţă cu publicitatea, promoţiile
atrăgătoare sau apelarea la trucuri înşelătoare. Aplicarea marketingului în cadrul domeniului educaţional nu
trebuie confundată sau asociată cu aceste opinii. Mai exact se poate afirma faptul că implimentarea
marketingului în cadrul sistemului de învăţămînt constă în definirea şi dezvoltarea unui program educaţional
ce întîmpină nevoile specifice ale unui grup de indivizi şi totodată reprezintă actul comunicării cu aceştia
într-o manieră, care să presupună un schimb de valoare avantajos pentru ambele parţi. Marketingul
educaţional reprezintă capacitatea de a planifica şi conduce schimbul de relaţii dintre instituţii şi un public
foarte variat. Pentru a se realiza aceste conexiuni, este necesară implicarea instituţiilor în studierea nevoilor
pieţei, în elaborarea celor mai potrivite programe şi servicii, şi de-abia apoi, în folosirea efectivă a preţului,
comunicării, distribuţiei şi promovării.
Aplicarea marketingului în sistemul educaţional înseamnă conceperea unor programe de instruire adecvate
nevoilor specifice indivizilor dintr-o comunitate şi implementarea unor sisteme de comunicare capabile să
permită un schimb avantajos, de informaţii şi de valoare, pentru părţile implicate în proces. Abordînd o
orientare de piaţă corectă instituţiile de învăţămînt vor cauta să înţeleagă mai bine nevoile şi dorinţele
persoanelor pe care le deservesc şi totodată vor căuta să dezvolte programe care să se adapteze cît mai bine
acestor nevoi. Din aceeaşi perspectivă, Kotler defineste procesul de marketing educaţional ca fiind „ unul de
analiză, planificare, implementare şi control al programelor proiectate, capabil să aducă schimbări
voluntare ale valorilor, în conformitate cu ţintele de piaţă, în aşa fel încât să conducă la atingerea
obiectivelor instituţionale”.
Rolul marketingului educaţional constă în:

4.  Definirea şi cunoaşterea,pe de o parte, a pieţei şi a competiţiei, iar pe de alta, a ţintei, adică a consumatorului de produ se şi
servicii;
 Definirea şi asigurarea produselor şi serviciilor potrivite în cantităţile potrivite, la timpul, locul şi preţulpotrivit;
 Orientarea către consumatori prin cunoaşterea modului în care preferă serviciile educaţionale, cât şi a mijloacelor care îi
vor încuraja să cumpere serviciile educaţionale;
 Orientarea către consumatori prin anticiparea nevoilor şi dorinţelor lor;
 Crearea nevoii (dependenţei) de servicii educaţionale şi stimularea unornoi nevoi prin calitate / reputaţie, beneficii
tangibile, diferenţiere şi avantaje suplimentare;
 Stabilirea unor strategii specifice de marketing, către donatori şi către deţinătorii de fonduri: instituţii ale administraţiei
centrale sau locale, agenţii ale acesteia, agenţi economici, persoane private etc.
Analiza situaţiei – prima etapă a activităţii de marketing
Analiza situaţiei prezente, existente pe piaţă, constituie o primă etapă , elementul central al oricărei
activităţi de marketing. La fel ca orice organizaţie comercială, instituţiile de învăţământ trebuie să efectueze,
în primul rând, o analiză a ceea ce au întreprins, să evalueze rezultatele, pentru a vedea ce trebuie să-şi
propună în viitor în cadrul misiunii proprii .Demersul continuă cu identificarea factorilor care influenţează
aceste componente, precum şi a oportunităţilor şi a ameninţărilor cu care se pot confrunta instituţia,
identificarea punctelor slabe si forte ale programelor sale de instruire. Mediul natural influenţează mai puţin
piaţa educaţională. În schimb, mediul demografic este o componentă foarte importantă pentru proiectarea şi
realizarea politicilor de marketing educaţional. Nici o activitate educaţională eficientă nu poate fi concepută
fără informaţii exacte despre numărul de locuitori pe vârste, sex, ocupaţie, venit, nivel de instrucţie. Şi
mediul tehnologic este important, pentru că dezvoltarea tehnologiei informaţionale produce schimbări
radicale, inclusiv la nivelul conştiinţei. În ceea ce priveşte mediul economic, acesta trebuie luat în
considerare pentru că defineşte calitatea vieţii, nivelul de trai , nivelul veniturilor care nu e de neglijat în ceea
ce priveşte marketingul educaţional. Starea socială şi mediul politic poate determina apetitul sau dezinteresul
faţă de educaţie. De calitatea opţiunilor forţelor politice dominante depinde şi statutul instituţiei educaţionale.
După parcurgerea acestor paşi, urmează o formulare a strategiilor de acţiune.
.
Definirea strategiei de marketing
Strategia de marketing marchează direcţia care a fost aleasă pentru activitatea de marketing,
obiectivele ce trebuie atinse şi mijloacele ce se vor utiliza în acest scop. O strategie de marketing în educaţie
reprezintă un proces care presupune nu numai strângerea şi distribuirea de informaţii, ci şi elaborarea unor
programe de schimbare educaţională, ca răspuns la aceste informaţii.
Programul de acţiune este instrumentul prin intermediul căruia se realizează planurile de marketing. Fiecare
element al strategiei trebuie „traslatat” în acţiuni concrete. Programul de marketing conţine acţiuni specifice
pentru implementarea strategiilor, graficul de desfăşurare în timp a acestora, persoanele responsabile şi
bugetul pentru fiecare acţiune. Spre exemplu, formularea strategică „Atragerea unui număr mai mare de
studenţi” ar putea fi transpusă în următoarea acţiune: „Angajarea unei persoane de legătură care să asigure
relaţia cu cei care vor să viziteze campusul universitar.” sau „Ţinerea unor conferinţe în cadrul liceelor cu
profesorii şi elevii pentru prezentarea programelor facultăţii.”, „Editarea de materiale promoţionale care
vor fi distribuite la liceele din localitaţi.” Aplicarea strategiilor de marketing în cadrul instituţiilor de
învăţămînt ar trebui să aibă în vedere imaginea şi poziţia instituţiei în rîndul publicului ţintă, identificarea
celor mai bune modalităţi de comunicare cu diferite segmente de piaţă. Cunoaştem ca părinţii şi copii pot
alege o instituţie de învăţămînt doar luînd în calcul imaginea şi poziţia deţinută de aceasta. Prin determinarea
cauzelor care determină atracţia sau respingerea unei instituţii de către clienţi poate fi determinată poziţia
instituţiei în cadrul pieţei şi pot fi identificate variante mai bune de poziţionare prin promovarea anumitor
strategii de marketing.
Segmentarea şi poziţionarea în domeniul educaţional
Astăzi, pentru a putea supraveţui o organizaţie trebuie să-şi cunoască foarte bine clienţii.O instituţie de
învăţămînt universitar se adresează unui public larg de consumatori. Nu numai că trebuie să atragă şi să
reţină studenţii efectivi şi potenţiali, dar trebuie să formeze şi să menţină o relaţie favorabilă şi cu profesorii,
membrii consiliului de administraţie. Astfel segmentarea pieţei ţintă într-un număr oarecare de grupe, pe cât
posibil omogene, permite instituţiei să îşi adapteze politica de marketing pentru fiecare tip de consumator.
Strategia de marketing adaptată va fi diferită astfel în funcţie de produs / programe / servicii şi consumatori.

5. Unitatea de învăţământ întreţine relaţii cu două categorii de clienţi externi: agenţii economici, care sunt
beneficiarii forţei de muncă calificată, şi studenţii, care se pregătesc pentru o profesie. Aflaţi în căutarea
unor bunuri şi servicii pe care ei nu le pot produce, clienţii caută producători care asigură servicii de înaltă
calitate şi la preţ rezonabil. În acest careu al relaţiilor ar trebui adăugat încă un agent beneficiar al serviciilor
educaţionale, dar şi de furnizor de forţă de muncă,. Este vorba de sponsorii activităţilor educaţionale. Un
marketing strategic modern înseamnă segmentare – ţintire - poziţionare. Această abordare a activităţii are ca
principal scop obţinerea unui loc distinct şi profitabil pe piaţă, printr-o serie de mijloace de diferenţiere a
produselor / serviciilor şi a imaginii faţă de ofertele similare.
Spre exemplu, piaţa unei facultăţi se poate segmenta în funcţie de regiune, de veniturile din zona respectivă,
de solicitările dominante de pe piaţa muncii locale, de atitudinile psihologice şi alte criterii de segmentare .
Serviciul educaţional îşi poate defini publicul vizat pe baza informaţiilor statistice stocate în diverse
publicaţii, studii, rapoarte, sinteze etc. sau prin cercetarea directă. Trebuie să se ia în considerare şi
caracteristicile demografice şi psihosociologice ale consumatorilor, cât şi atitudinea lor faţă de oferta
educaţională. După procesul de segmentare a pieţei urmează acela de alegere a pieţei ţintă. Ţintele
educaţionale sunt conceptualizate ca fiind părinţii, studenţii ca o extensie a părinţilor lor sunt considerate
segmente specifice de piaţă, carora instituţiile superioare trebuie să le acorde o atenţie sporită.
Segmentarea pieţei educaţionale poate fi:
1. segmentul intelectual caracterizat prin nivel educaţional ridicat şi venituri mijlocii;
2. segmentul „burgheziei” format din indivizi cu profesii liberale, venituri medii şi nivel ridicat de educaţie;
3. segmentul aspiranţilor format din grupuri eterogene cu venituri şi nivel educaţional mediu;
Mixul de marketing
Mixul de marketing al instituţiilor de învăţământ este dificil de analizat, pentru că reprezentaţii
facultăţilor refuză să conceapă că activitatea desfăşurată este o afacere, dar şi pentru că produsul nu este doar
actul didactic în sine sau serviciile educaţionale oferite, ci dezvoltarea umană a absolventului privită ca
valoare adăugată, competenţa dobândită la terminarea studiilor. În acest context, o instituţie de învăţământ
trebuie să se preocupe nu numai de ceea ce oferă studenţilor, ci şi de ceea ce apreciază absolvenţii, donatorii
sau alt public.
Mixul de marketing este considerat un instrument de conducere a unei afaceri.. Utilizarea celor „4P” are
rolul de a detalia strategiile de marketing şi de a influenţa piaţa în vederea asigurării eficienţei maxime. Cele
patru variabile – produs, preţ, plasament, promovare - constituie elementele cheie prin care oricare instituţie
de învăţământ superior poate acţiona în vederea obţinerii impactului maxim asupra pieţei şi consumatorului.
Cei „4P” reflectă modul în care sunt combinate diferite componente ale resurselor de care dispune instituţia
pentru obţinerea celor mai bune rezultate.
Produsul sau serviciul educaţional oferit de instituţia de învăţămînt superior
Produsul este important indiferent cît de gresivă e politica de preţ, distribuţie şi promovare, deoarece
fără existenţa unui produs de calitate alegerea serviciilor educaţionale nu va fi efectuată de studenţi/părinţi.
Instituţiile de învăţământ sunt organizaţii furnizoare de „produse” imateriale - cunoştinţe şi competenţe către
studenţi -, cât şi de servicii profesionale (consultanţă, expertiză) şi ştiinţifice. „Produsele” învăţământului
sunt furnizate societăţii sub forma pregătirii de specialişti în domenii specifice – transfer de cunoştinţe şi
competenţe prin intermediul absolvenţilor.
Produsul final al unei instituţii de învăţământ nu este absolventul, ci dezvoltarea lui umană, ca valoare
adăugată, sub forma competenţelor dobândite la terminarea studiilor. Rezultatul final poate fi exprimat prin
suma de abilităţi şi cunoştinţe dobândite, validată prin diploma finală care recunoaşte dobândirea unei
calificări, care permit absolventului să se integreze în mod eficient şi să se realizeze profesional într-un
domeniu specific al vieţii socio-economice. La nivelul facultăţilor, studenţii, purtători ai cererii de servicii de
învăţământ, pot fi efectiv atraşi în elaborarea şi realizarea politicii de produs. La fel de bine, pot fi consultaţi
absolvenţii cu o anumită vechime în diverse domenii de activitate, care au beneficiat anterior de servicii de
învăţământ, cât şi reprezentanţii firmelor care oferă locuri de muncă viitorilor absolvenţi.
Mixul produsului educaţional constă în toate liniile de produs (programe, cursuri, seminare, conferinţe,
sesiuni de comunicări, activităţi culturale în biblioteci.) pe care instituţiile le oferă, de regulă, aceluiaşi grup
de consumatori, având modalităţi de prezentare şi furnizare similare şi care intră în aceeaşi gamă de preţ.

6. Multe facultăţi spun că oferă clase moderne de învăţământ, laboratoare dotate cu tehnologii ultramoderne,
biblioteci cu o gamă complexă de cărţi sau cele virtuale, utilizarea în predare a instrumentelor IT
(calculator, videoproiector, retroproiector, laptop) , cursuri realizate în tipografia proprie, cu o reducere de
30 % faţă de preţul la care se vând în librării, burse de merit anual sau produse cu caracter recreativ –
complexuri sportive, cluburi, parcuri de distracţii, cantine gratuite şi cămine etc., ori produse legate de
dezvoltarea personală – centre de consiliere în carieră, consiliere vocaţională, centre de mediere pe piaţa
muncii, programe de licenţă , programe masterale, doctorale şi altele destinate specializării şi formării
continue a adulţilor .Un curs suplimentar de EDCL, care oferă studentului posibilitatea de a obţine o
certificare recunoscută internaţional în utilizarea computerului, este în acest moment o ofertă la programul de
bază, destul de atractivă pentru studenţi. La fel şi un certificat de cunoaştere a limbii engleze, agreat la nivel
internaţional sau diverse stagii de practică în străinătate certificate de instituţia gazdă. Promovarea acestor
oferte speciale în campaniile de publicitate poate atrage un mai mare interes din partea candidaţilor. Sunt
facultăţi care se bucură de finanţări speciale din partea unor întreprinderi sau de burse pentru studenţi, ceea
ce face să crească valoarea tangibilă a produsului oferit şi, să le crească gradul de competitivitate pe piaţa
educaţională. Produsele oferite de o facultate pot fi veritabile mărci, fie prin denumire, fie prin simbol,
structură .Fiecare dintre aceste categorii de ofertă reprezintă o linie de produs. Astfel , instituţiile trebuie să-şi
alcătuiască un portofoliu academic, pentru a putea evalua calitatea, importanţa şi viabilitatea diferitelor
produse pe piaţă, înainte de a concepe mixul de produs.
Preţul
Preţul poate constitui un important factor de decizie atunci când o persoană optează pentru urmarea
cursurilor unei instituţii de învăţământ. În analiza preţului unui produs educaţional intră nenumărate
elemente. Preţul nu se referă numai la plata unor taxe anuale pentru studii, ci include şi cheltuielile cu
cazarea şi masa, costurile aferente transportului sau convorbirilor telefonice, materialele şi manualele
necesare etc. Un element foarte important este cel psihologic. În preţul unui program intră, spre exemplu,
disconfortul de a fi într-o anumită zonă geografică sau într-un alt climat cultural, efortul de adaptare şi
învăţare .Diferenţa dintre programele educaţionale este dată, în primul rând, de beneficiile în plan profesional
şi spiritual pe care acestea le aduc absolvenţilor. Un curs, un program sau o facultate sunt cotate foarte bine
dacă oferă beneficiarilor posibilitatea de a valoriza cunoştinţele şi competenţele dobândite, fie prin ocuparea
unui post bun, fie prin promovarea într-o funcţie ori prin atingerea anumitor obiective propuse etc.
Preţul total al studiilor într-o facultate poate fi redus prin obţinerea unui ajutor financiar, cum sunt bursele
pentru persoanele care fac dovada unui anumit venit sau care provin din mediul rural, sau care obţin succese
pe parcursul studiilor , prin sponsorizări , cîştiguri potenţiale din timpul stagiilor de practică etc. El poate fi
redus prin opţiunea pentru un anumit tip de program, cum este cel la distanţă, care, dacă nu este diferenţiat ca
preţ în sine, poate fi mai avantajos pentru că nu obligă la deplasarea studentului, cheltuieli de cazare etc.,
impuse de un program de studii la zi. Preţurile sunt în general asemănătoare la toate instituţiile superioare
publice ,ceea ce face diferenţa este taxa de studii. Diferenţieri ale taxelor se fac mai ales la nivelul
universităţilor private, de elită , unde preţurile sunt mult mai mari fie din motivul că diploma de licenţa este
recunoscută la nivel internaţional, sau ofera şi alte servicii suplimentare, programe educaţionale inovatoare .
Distribuţia şi accesibilitatea programelor educaţionale
Distribuţia, a treia componentă majoră a mixului de marketing, este procesul prin care instituţiile fac
programele lor şi serviciile accesibile pe piaţă. Universităţile, la fel ca oricare companie, trebuie să-şi
conceapă activitatea şi programele în funcţie de accesul cât mai facil al solicitanţilor la serviciile oferite.
Distribuţia, în cazul instituţiilor de învăţământ, se referă la amplasamentul sediului sau la metoda de
furnizare a serviciilor educaţionale. Simpla ofertă a unui program educaţional de înaltă calitate nu mai este
acum suficientă pentru studenţi. În funcţie de schimbările intervenite pe piaţă, în societate, cât şi de nevoile
studenţilor, instituţiile de învăţământ au început să-şi adapteze treptat oferta şi din perspectiva accesibilităţii,
a sistemelor de livrare a programelor şi a locaţiilor. Apropierea sistemelor de învăţământ de locul de
rezidenţă al studenţilor a devenit o practică tot mai frecventă în ultimii ani.Sistemul universitar de livrare la
distanţă a cursurilor -metoda e-learning, a devenit tot mai avantajoasă deoarece : studenţii sau persoanele
implicate în procesul de instruire pot aprofunda informaţiile în ritmul propriu şi fără cheltuieli suplimentare.

7. Despre metodele de livrare a programelor de instruire bazate pe tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor –
prin intermediul televiziunii, studiourilor de transmisie în direct şi de înregistrare a cursurilor, sintezelor,
consultaţiilor, radioului, ziarelor de profil, computerelor sau a diferitelor suporturi electronice – încă nu se
poate vorbi în R.Moldova, decât izolat.
În privinţa strategiilor de distribuţie a ofertelor educaţionale, în practică se utilizează trei variante strategice:
distribuţia directă, distribuţia prin intermediari şi distribuţia mixtă. Organizarea distribuţiei directe presupune
înfiinţarea unor birouri (compartimente) specializate în cadrul unităţilor de învăţământ cum ar fi crearea
centrelor de consiliere în carieră, care ţin legătura atât cu absolvenţii, cât şi cu agenţii economici ofertanţi de
locuri de muncă, organizează întâlniri ale celor două părţi, desfăşoară diverse activităţi promoţionale care ar
trebui să pună în aplicare această strategie de distribuţie directă.În străinătate, nu puţine sunt firmele, în
special cele mari, care deschid birouri de plasare în cadrul celor mai prestigioase centre universitare,
contactează studenţi cu rezultate foarte bune în procesul instructiv, urmăresc 2-3 ani la rând performanţele
lor, oferă locuri de practică, sau chiar iniţiază încheierea unor contracte de angajare, în condiţii deosebit de
avantajoase. În R.Moldova, de-abia în ultimii ani angajatorii au început să se ducă în universităţi şi să poarte
dialog cu conducerile acestora. Sunt deja câteva companii care acordă burse de studii, necondiţionate de
vreun angajament ulterior din partea absolventului. Altele pun la dispoziţie experţi pentru specializări noi,
promovează seminarii pentru a completa pregătirea studenţilor, dotează laboratoarele cu echipamente,
asigură stagii de învăţare şi practică în întreprinderi sau sponsorizează fondul de carte de specialitate necesar
în bibliotecile facultăţilor. Distribuţia produsului educaţional se mai poate face şi indirect Dacă între cei doi
poli - universitate – întreprindere - apare cel puţin un intermediar - agenţi de plasare specializaţi, privaţi sau
guvernamentali, saloane de joburi, birouri de plasare, ministere, asociaţii patronale etc.
Sisteme de promovare şi comunicare utilizate în sistemul educaţional
Promovarea se referă la acele declaraţii oficiale sau neoficiale transmise de instituţia de învăţământ.
Prin activitatea promoţională desfăşurată, instituţia de învăţământ obţine o identitate vizuală de piaţă. Ea
trebuie să-şi informeze clienţii cu privire la ansamblul activităţilor pe care le desfăşoară şi oferta de servicii
pe care le asigură. Un rol important îi revine logo-ului instituţiei dar şi stilului arhitectonic al acesteia .În
structura activităţilor promoţionale, un loc semnificativ îl ocupă publicitatea prin tipărituri, dar şi publicitatea
gratuită (mai ales cea exprimată pe cale verbală) sau relaţiile publice. Deosebit de frecvent sunt utilizate o
serie de acţiuni destinate cultivării unei atitudini de mândrie tuturor celor care au absolvit o anumită instituţie
de învăţământ, prin constituirea de asociaţii ale absolvenţilor, prin statornicirea obiceiului organizării
revederii promoţiilor de absolvenţi, emiterea de plachete jubiliare etc. Printre acţiunile specifice se remarcă şi
organizarea unor simpozioane, sesiuni de comunicări ştiinţifice, editarea de publicaţii ştiinţifice ş.a.
De regulă, strategia de comunicare utilizată de instituţiile de învăţământ se bazează pe promovarea imaginii
globale în mod permanent, ofensiv, nediferenţiat şi, pe cât posibil, cu forţe proprii.. Scopul relaţiilor publice
este acela de a forma, menţine sau schimba atitudinea publicului faţă de instituţia de învăţământ.
Cele mai utilizate forme de comunicare sunt relaţiile publice şi publicitatea :
 publicare în mass-media,ce are rolul de a cra o imagine de transparenţă a universităţii
 broşuri şi pliante de prezentare,afişe şi postere ale universităţii,albume,ghiduri ,cartonaşe de informare, fluturaşi.
 publicareape website a informaţieipertinente pentru admitere;
 ziarul universităţii, postul de radio, postul de televiziune
organizarea unor evenimente publice pentru informare;
 prezentarea în public a identităţii şi politicilorspecifice;
 prezentarea în public a programelor şi evaluarea lor externă şi internă.
Mijloace de informare:
 Realizarea de conferinţe ,de tîrguri educaţionale ce trebuie să ofere celor interesaţi multe informaţii dintr-un domeniu sau
altul, prin panouri,fotografii,grafice, pliante,ghiduri astfel ca toţi cei interesaţi să poată cunoaşte din timp evenimentul ca să
aibă posibilitatea să participe şi să se intereseze de toate aspectele ce doresc să afle. Evenimentul trebuie popularizat prin
mass-media, presa şi televiziunea având un rol determinant în reuşita sa.
 Realizarea contactului direct prin organizarea unui program de prelegeri de informare (vizite la licee) asupra diferitelor
facultăţi, departamente şi specializări, examene de admitere, utilizând videoproiectorul, prezentând aspecte din sălile de
curs şi seminarii, laboratoare, librăria proprie a facultăţii, biblioteca, aula unde se desfăşoară sesiunile de comunicări
ştiinţifice, lansările de carte, activităţile cultural-artistice studenţeşti;
 Promovarea facilităţilor pe care instituţia le oferă studenţilor, cu prilejul unor evenimente sărbătoreşti, a unor manifestări
cultural-artistice,aniversări
 invitarea cadrelor didactice din licee şi a unui număr de elevi la sesiunile de cercetare ştiinţifică şi la manifestările cul turale
organizate de facultate.

8. Concluzia
Realizarea unei strategii de marketing urmăreşte cunoaşterea cât mai exactă a pieţei muncii şi a
nevoilor beneficiarilor sistemelor de instruire, a nivelului lor de satisfacere, dar şi a competitorilor, a
furnizorilor de educaţie. Comunicarea şi crearea imaginii instituţiei de învăţământ pe piaţă – prin intermediul
relaţiilor publice şi publicităţii – în cadrul strategiilor de marketing constituie un obiectiv deosebit de
important, deoarece contribuie fundamental la creşterea numărului de solicitări de servicii specifice prestate,
dar şi a calităţii percepute a acestora. Comunicarea, în cadrul sistemelor de analiză şi cercetare întreprinse de
instituţia de învăţământ, permite colectarea informaţiilor şi utilizarea lor ulterioară în procesele de optimizare
sau de transformare a ofertelor educaţionale potrivit cerinţelor pieţei
În final se poate spune că rolul marketingului este acela de a crea un liant între comunităţi ţi
instituţii de învăţămînt prin intermediul unui sistem de relaţii reciproc avantajoase. În vederea stimulării
unui astfel de sistem de relaţii ce se manifestă între comunităţi şi instituţii de învăţămînt sistemul
educaţional ar trebui să facă apel la arsenalul strategiilor de marketing. Aceste strategii includ
următoarele elemente: instrumentele de culegere şi de analiză a datelor (cercetările de marketing),
distribuirea informaţiei pe baza segmentării pieţei, precum şi a procedurilor de alegere a pieţei ţintă.
Ca o concluzie, se poate spune că nu există nici un argument care să contrazică aplicarea
metodelor şi tehnicilor de marketing în cadrul sistemului educaţional, metode şi tehnici ce şi-au dovedit
eficienţa în toate domeniile în care acestea au fost aplicate,mai ales că acestea pot duce la o îmbunătăţire
a procesului de schimb ce se realizează între comunităţi şi instituţiile de învăţămînt.
Neaplicarea opticii de marketing în cadrul sistemului educaţional este ca şi cum s-ar nega accesul
instituţiilor de învăţămînt la ansamblul uneltelor valoroase ce pot înlatura problema status quo-ului în
cadrul acestuia

9. BIBLIOGRAFIE
1. Baker Michel, Marketing, Bucureşti: Societatea Ştiinţă şi
tehnică, 1997.
2. Boier Rodica Marketing. Comportamentul consumatorului,
3. Editura Graphix, Iaşi, 1994.
4. Dubois, Pierre-Louis Jolibert Alain Marketing: Teorie şi Practică,Cluj-
Napoca:Universitatea de Ştiinţe Agricole, 1994.
5. Florescu Constantin Marketing, Editura Independenţa Economică, Piteşti, 1997.
6. Valerică Olteanu, Marketingul serviciilor – teorie şi practică -, EdituraUranus,
7. Bucureşti, 1999, p.19-39.
8. R. Zaharia, Marketing social-politic, Editura ASE, Bucureşti, 2000.
9. Thomas, J. M. Manual de marketing. Editura Codecs, Bucuresti, 1998
10. Juganaru, Mariana, Cercetari de marketing. Editura
Europolis, Constanta, 1996
SURSE INTERNET
1. www.admaker.ro
2. www.bizcity.ro
3. www.arahne.ro
4. www.referate.ro
5. www.emarketer.com
6. www.markmedia.ro
7. www.marketingprofs.com
8. www.infomarket.md