text

1. CURS 8 Tolerante si Control Dimensional Rodica ROHAN
1
8. Prescrierea preciziei poziţiei suprafeţelor
Metode şi mjloace de măsurare pentru inspecţia
poziţiei suprafeţelor
8.1 Notiuni generale referitoare la prescrierea preciziei poziţiei suprafeţelor
Datorită impreciziei procesului de prelucrare poziţia relativă a suprafeţelor nu se obţine cu
exactitate ci cu abateri numite abateri de poziţie relativă.
Abaterile, respectiv toleranţele de poziţie, exprimă precizia poziţiei reciproce, prin care se
înţelege gradul de corespondenţă dintre poziţia diferitelor elemente geometrice (puncte, axe,
suprafeţe, etc.), obţinute în urma proceselor de prelucrare şi poziţia aceloraşi elemente geometrice,
prevăzute în documentaţia tehnică de către proiectant.
Poziţia suprafeţelor: este „o caracteristică constructivă geometrică care impune trei mari
categorii de condiţii prin toleranţe geometrice asociate acestora şi anume:
I. Poziţia suprafeţelor, care cuprinde următoarele condiţii:
1. Poziţia nominală a suprafeţelor, impusă prin toleranţa la poziţia nominală,
2. Coaxialitatea şi concentricitatea suprafeţelor, impusă prin toleranţa la coaxialitate şi
concentricitate
3. Simetria suprafeţelor, impusă prin toleranţa la simetrie
II. Orientarea suprafeţelor, care impune următoarele condiţii:
1. Paralelismul suprafeţelor, impusă prin toleranţa la paralelism
2. Perpendicularitatea suprafeţelor, impusă prin toleranţa la perpendicularitate
3. Înclinarea suprafeţelor, impusă prin toleranţa la înclinare.
III. Bătaia suprafeţelor, care cuprinde condiţiile:
1. Bătaia radială a suprafeţelor, care poate fi:
a. Bătaie radială circulară, impusă prin toleranţa bătăii radiale circulare,
b. Bătaie radială totală, impusă prin toleranţa bătăii radiale totale,
2. Bătaia frontală a suprafeţelor, care poate fi:
a. Bătaie frontală circulară, impusă prin toleranţa bătăii frontale circulare,
b. Bătaie frontală totală, impusă prin toleranţa bătăii frontale totale
Toate părţile componente ale subansamblurilor sau ansamblurilor au întotdeauna dimensiuni şi
forme geometrice distincte. Datorită abaterilor dimensionale şi abaterilor caracteristicilor geometrice
(formă, orientare şi poziţie), pentru buna funcţionare a elementului constructiv sunt necesare
toleranţe care, dacă sunt depăşite, afectează buna funcţionare.
Definirea toleranţelor si abaterilor efective de poziţie relativă se face în raport/sau faţă de “bazele
suprafeţelor”.
Bazele sunt „elemente geometrice virtuale sau fictive (nu reale) de formă ideală, deci fără
abateri, asociate suprafeţelor geometrice sau nominale şi suprafeţelor adiacente ale suprafeţelor
reale sau efective, cu scopul definirii sau determinării suprafeţelor şi stabilirii poziţiei relative a
acestora în spaţiu, prin cote sau dimensiuni liniare sau/şi unghiulare”.
Pentru studiul preciziei poziţiei reciproce, este necesară definirea următoarelor noţiuni:
- poziţia nominală este poziţia suprafeţei, a axei sau a profilului de simetrie, determinată prin
dimensiuni nominale, liniare sau unghiulare, faţă de baza de referinţă sau alt element geometric;
- orientarea nominală este orientarea suprafeţei, a axei, a profilului sau a planului de simetrie,
determinată prin dimensiuni nominale, liniare sau unghiulare, faţă de baza de referinţă sau alt
element geometric;
- baza de referinţă este forma geometrică teoretic exactă (de tip punct, simbol P; de tip dreaptă,
simbol Δ; de tip plan, simbol Γ) faţă de care se determină poziţia elementului tolerat; ea poate fi
determinată prin unul sau mai multe elemente geometrice ale piesei;

2. CURS 8 Tolerante si Control Dimensional Rodica ROHAN
2
Tabelul 8.1 Clasificarea toleranţelor geometrice de poziţie, orientare şi bătaie
- sistemul de baze de referinţă este sistemul compus din ansamblul de două sau mai multe baze de
referinţă separate, utilizate ca element de referinţă combinat pentru un element tolerat;
- elementul de referinţă este elementul real al unei piese (muchie, suprafaţă plană sau cilindrică,
etc.) care se utilizează la determinarea poziţiei unei baze de referinţă;
- abaterea de orientare este abaterea de la orientarea nominală a unei suprafeţe, a axei ei, a unui
profil sau a unui plan de simetrie faţă de baza de referinţă;
Observaţie: la aprecierea abaterilor de orientare nu se iau în considerare abaterile de formă ale
suprafeţei sau ale profilului. În această situaţie, caracteristica reală tolerată va fi înlocuită cu cea
adiacentă (suprafaţă sau profil).
- toleranţa de orientare este zona (câmpul) determinat de abaterile limită de orientare;
- abaterea de poziţie este abaterea de la poziţia nominală a unei suprafeţe, a unei axe, a unui profil
sau a unui plan simetric faţă de baza de referinţă;
- abaterea limită de poziţie similar celei de orientare este valoarea maximă admisă, pozitivă sau
negativă, a abaterii respective;
- toleranţa de poziţie este zona limitată de abaterile de poziţie extreme;
- abaterea de bătaie este diferenţa între cea mai mare şi cea mai mică distanţă de la punctele
profilului real la baza de referinţă;
- toleranţa de bătaie este zona determinată de abaterea limită de bătaie.
• Pentru toleranţele individuale, se definesc 12 clase de precizie: I, II, III,....., XII;
• Pentru toleranţele generale se definesc 3 clase de toleranţe generale.
Valorile toleranţelor generale geometrice sunt indicate în standardul SR EN 22768-2/1995.
În acest standard cuantificarea preciziei se face prin definirea unui număr de trei „clase de
toleranţe generale”, denumite şi simbolizate, în ordine descrescătoare a preciziei sau a creşterii
toleranţelor, astfel:
– Fină, simbol „H”;
– Mijlocie, simbol „K”;
- Grosolană, simbol „L”.

3. CURS 8 Tolerante si Control Dimensional Rodica ROHAN
3
Inscrierea tolerantelor generale in desenul de executie se face deasupra indicatorului.
Exemplu fig.8.1:
“Toleranţe generale ISO 2768 – fH” in care:
̶ f reprezinta clasa de toleranțe generale pentru dimensiunile care nu au înscrise toleranțe
dimensionale individuale în desen (executie fina);
̶ H - reprezinta clasa de toleranțe generale pentru suprafețele care nu au înscrise în desen toleranțe
individuale ale formei și poziției geometrice reciproce.
Figura 8.1
Prescrierea preciziei pe baza tolerantei individuale se face, pentru toate cele 10 condiţii de
poziţie, orientare şi bătaie, prin indicarea toleranţei şi a lungimii de referinţă într-un dreptunghi,
denumit „cadru de toleranţă”, care are cel puţin trei căsuţe şi în care se înscriu:
1.− în prima căsuţă simbolul toleranţei individuale de poziţie, orientare sau de bătaie;
2.− în a doua căsuţă valoarea toleranţei individuale, urmată sau nu de lungimea de referinţă;
3.− în a treia căsuţă şi, după caz, în următoarele litera sau literele de identificare a bazei sau a
bazelor de referinţă.
Baza de referinţă se indică, pe desenul de execuţie, printr-o casetă în care se înscrie simbolul literal
al elementului geometric specificat drept bază de referinţă; caseta se ataşează printr-o linie subţire
terminată cu triunghi înnegrit, de elementul geometric bază de referinţă

4. CURS 8 Tolerante si Control Dimensional Rodica ROHAN
4
Exemple:
1.
Figura 8.2
Interpretare:
Axa cilindrului tolerat trebuie cuprinsa intr-o zona cilindrica avand diametrul egal cu valoarea
tolerantei, 10
,
0
=
 mm si sa fie coaxiala cu axa suprafetei adiacente de referinta A.
2.
Figura 8.3
Cum intelegem aceasta notatie?
In figura 8.3, suprafata plana tolerata, consideram ca are dimensiunile 41x59 mm, realizata in
treapta IX de precizie, trebuie sa fie cuprinsa intre doua plana paralele care au intre ele distanta
egala cu valoarea tolerantei la paralelism de 0.1mm, (care se ia din standard, tab. 5.2) si care sunt
paralele cu planul adiacent suprafetei de referinta A.
Plan adiacent
Suprafata de referinta
Suprafata plana tolerata,
reala

5. CURS 8 Tolerante si Control Dimensional Rodica ROHAN
5
Exemple pentru Abateri şi toleranţe de orientare

6. CURS 8 Tolerante si Control Dimensional Rodica ROHAN
6
8.2 Masurarea poziţiei şi orientării suprafeţelor
8.2.1 Masurarea distanţei dintre centrele alezajelor de dimensiuni mici
Distanţa dintre centrele alezajelor de dimensiuni mici se poate determina utilizând microscopul
cu cap ocular cu imagine dublă, ce permite localizarea centrului alezajului.
Schema de măsurare se prezintă în fig. 8.4.
O1A A
B X
X −
=
O2A A
B Y
Y −
=
Se calculează distanţa dintre centrele alezajelor 2
2
2
1 A
O
A
O
L +
= ; O1 O2 L
=
De remarcat că distanţa dintre centrele
alezajelor determinată prin această metodă nu
este influenţată de toleranţa alezajelor şi nici de
abaterile de formă ale acestora.
Fig. 8.4 Schema de măsurare dintre centrele alezajelor de dimensiuni mici