2. Scurtă istorie
Un submarin a fost folosit pentru prima dată pentru a ataca
vasul inamic în anul 1776 de David Bushnell, numit The
Turtle.
1834: Generalul rus K. A. Schilder construiește un submarin
din oțel cu un deplasament de 16 tone
1914-1918: Primul război mondial concsacră importanța
submarinelor militare
1939-1945: În timpul celui de-al doilea război mondial
submarinele germane (U-boot) au scufundat nave din flota
Antantei însumând cca 11 milioane tone, mai multe pierderi de
nave decât toate celelalte mijloacele clasice de luptă
3. Ce este submarinul?
Submarinul este o navă care poate pluti la suprafața apei ,dar se
poate și scufunda la diferite adâncime. El are între pereții săi dubli
rezervori (numite balans-apă) care se poate umple cu apa din mare;
când se umplă cu apă, greutatea submrainului crește și se scufundă.
Pentru a reveni la suprafață, apa din rezervoare este evacuată. Cu
cât submarinul se scufundă la o adâncime mai mare ( presiunea
hidrostatică crește) cu atât pătrunde mai multă apă în rezervoare.
Astfel, greutatea submarinului crește continuu și el se scufundă din
ce in ce mai mult.
4.
5. Tipuri de submarine
Submarinele clasice utilizează motoare Diesel și pot fi:
mari - cu un deplasament de 2 000 - 3 000 tone, viteză de 15 -20 Nd,
adâncime de scufundare de 150 -250 m , raza de acțiune de până la 20 000
Mm;
mijlocii - cu deplasament de 750 -1 500 tone, viteză de 15 -20 Nd,
adâncime de scufundare de 100 m, raza de acțiune de 10 000 Mm;
mici - cu deplasament de 350 -700 tone, viteză de 10 -14 Nd;
pitice (sau de buzunar) - cu deplasament de 20 -50 tone, viteză de 10 -12
Nd.
După destinație submarinele clasice pot fi:
de luptă
de transport
purtătoare de mină
torpiloare
purtătoare de rachete.
6. Submarinul nuclear
Primul submarin nuclear a fost USS Nautilus lansat în 1955 de Flota
Militară S.U.A.. Având o încărcătură de uraniu în reactorul nuclear
ce nu era mai mare de marimea unei mingi de golf, Nautilus a
parcurs peste 110 000 km în doi ani, fără a trebui realimentat.
Submarin rusesc cu propulsie nucleară (clasa Typhoon), purtător de
rachete balistice.
Submarinele cu propulsie nucleară pot fi:
strategice, cu un deplasament de 5 000 ... 7 000 tone, viteză de până
la 30 Nd la suprafață și de 20 Nd în imersiune, adâncime de
scufundare de 300 .. 600 m, dotate cu rachete balistice cu încărcătură
nucleară
tactice sau de atac cu un deplasament de 3 000 ... 5 000 tone viteză
de 20 Nd în imersiune, dotate cu torpile, rachete-torpilă sau cu
rachete nucleare.
8. Submarinele balistice
Aceste vase cunoscute ca SSBN-uri sunt concepute pentru
aruncarea proiectilelor balistice cu rază mare de acțiune,
purtând focoase nucleare. Capacitatea lor de a evota detectarea,
rămânând sub apă luni întregi dacă este necesar, le protejează
de atacul nuclear-un mare avantaj față de punctele de lansare de
pe uscat. Dacă un inamic lansează un atac cu arme nucleare,
SSBN-urile pot contraataca devastator.
În era submarinelor cu propulsie nucleară submarinele Diedel-
electrice au încă un rol important, deplasarea lor foarte
silențioasă le face greu de depistat de detectorii sonar ai unui
submarin inamic.
10. Schema submarinului
Submarinul la exterior este alcătuit din: elice, cârmă,
hidroglisor, carcasă exterioară, stabilizator(citadelă), periscop
de asalt și motoarele electrice, carcasă interioară, aripi de
cotire, corpul de navigație
la interior este alcătuit din : turn de salvare din
spre pupă,tub pentru proiectile balistice, spațiu de locuit al
ofițerilor, oficiu radar, camera rachetelor,torpilelor și turn de
salvare frontal, compartimentul motoarelor, reactor nuclear
13. Navigația
Unele dintre primele periscoape folosite la submarine
erau simple și grosolane, proiectând o imagine
răstrunată a mării pe un ecran de sticlă. Submarinele
controlează torpilele cu un sistem computerizat. Când
o torpilă ajunge în zona țintă, ea este preluată de
mecanisme de ghidare programate,care se orietează
după suntetul elicei, magnetismul carcaselor și alte
perturbații subacvatice.
14. Energia nucleară
Reactorul unui submarin
nuclear produce căldură prin
fisiunea nucleelor. Prin acest
proces se divid nucleele
atomice, eliberând cantităși
mari de căldură. Un lichid de
răcire extrage căldura din
reactor și o transferă la apa
dintr-un boiler. Apa fierbe
generând aburi, trecuți apoi
în turbinele de propulsie
principale și legate la
generatoare electrice. Apoi
aburii rotesc turbinele care
acționează elicele.
15. Viața în adâncuri
Toate submarinele, atât cele nucleare cât și cele Diesel-electrice
imersează la fel. Când se pregătește de scufundare, un submarin își
umple cu apă tancurile de imersiune până când vasul devine neutru din
punct de vedere al portanței. Aceasra înseamnă că densitatea medie a
vasului este aceeași cu a apei din jurul său, adică vasul nu plutește și
nici nu se scufundă, ci doar “stă în apă”. Pentru ca submarinul să
coboare, el este ghidat în jos cu ajutorul unor suprafețe de imersiune,
ele controlând mișcarea de sus în jos a vasului, și nu dintr-o parte în
alta.Dacă un submarin trebuie să facă o scurtă vizită la suprafață, el
urcă pur și simplu la suprafață orientându-și suprafețele de imersiune.
18. Aplicație a legii lui Arhimede
Corpul rămâne în interiorul lichidului dacă forța
arhimedică este egală cu greutatea.
Fa+G=0
Fa=G
Submarinul utilizează forța ascensională pentru a
pluti. În interiorul navei se găsesc spații goale care pot
fi umplute cu apă. Sunt așa zisele rezervoare de
scufnudare. Când acestea sunt goale greutatea este mai
mică decât forța de ascensiune, iar submarinul
rămâne la suprafață.
19. Adâncimi maxime
În anul 1985,submarinul ,,Nautile” a coborat la o
adancime mai mare de 6000 m(in apele Japoniei)?El
avea peretii dintr-un aliaj de titan si otel pentru a
rezista la presiuni hidrostatice foarte mari.
Trieste este un batiscaf cu un echipaj de doua persoane,
care a atins adancimea maxima de 10.911m, in cea mai
adanca parte a oceanelor lumii, in Challenger Deep, Groapa
Marianelor, langa Guam la 23 ianuarie 1960,.
Insa ultima expeditie (Nereus din 2009) a unui submarin
(fara echipaj) in Challenger Deep a masurat o adancime de
10.902m a acestei gropi fata de 10.916m cat aratau
masuratorile inregistrate de batiscaful Trieste.
20. Pericolele
Cel mai grav lucru care se poate întâmpla unui submarin este
avarierea carcasei. Aceasta este una dintre cele mai mari temeri
ale echipajului. Carcas aeste împărţită în compartimente etanşe,
astfel încât doar secţiunile direct avariate vor fi inundate de
apă. Dacă sunt inundate prea multe secţiuni,submarinul se va
scufunda.
Un alt pericol este izbucnirea unui incendiu încompartimentul
maşinilor. Aceasta s-a întâmplat cu mai multe submarine
ruseştis.Dacă un submarin defectat nu poate să urce la
suprafaţă, dar este etanş,stabil şi stă pe fundul mării la o
adâncime nu foarte mare, atunci echipajul poate folosi trapele
de salvare unui submarin eşuat la adâncimile extreme ale
oceanului nu se poate retrage prin această metodă, deoarece
corpul uman nu rezistă la presiunea mare a apei.
21. Periscopul
În domeniul naval, periscopul este folosit
de submarine pentru a da posibilitatea
acestora să supravegheze situația de la
suprafața apei, fără a fi văzut.
De regulă, tubul periscopului de pe
submarine este telescopic și este prevăzut
cu dispozitiv de ridicare sau coborâre ce
permite înălțarea sa și retragerea pe timpul
deplasării, rotire în plan orizontal sau de
rotire pe verticală a obiectivului.
Sistemele optice ale unui periscop permit
măsurători de distanțe și unghiuri, pentru
stabilirea elementelor de atac cu torpile.
