Intoarcerea Fiului Risipitor

INTOARCEREA FIULUI RISIPITOR - POVESTEA UNEI CONVERTIRI

MARTURIILE UNUI DETINUT

• partea I
• partea II
• partea III
• partea IV
• partea V

Trăim într-o lume secularizată, aproape păgână. Valorile creştine sunt
părăsite, dispreţuite, distruse, batjocorite... Întrebarea Mântuitorului:
"Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?"
(Luca 18, 8) ne răscoleşte adâncul în care abia mai pătrundem ca să ne
întâlnim cu Cel ce bate la uşa inimii noastre ca să cineze cu noi. Şi
dacă am judeca după cele ce se văd, am deznădăjdui. Dar nădejdea
noastă este Domnul şi cu puterea Lui noi, aceşti creştini de pe urmă, ne
facem încă semnul Sfintei Cruci, ne lepădăm de "ale noastre" cel puţin în
fiecare Duminică pentru a răspunde la chemarea Lui şi mărturisim cu
îndrăzneală că Domnul este şi va fi cu noi "până la sfârşitul
veacului"(Matei 28, 20) aşa cum a făgăduit. Mărturisim şi credem
chiar dacă, uneori, în rugăciunea din cămara inimii, strigăm: Doamne,
"sporeşte-ne credinţa"! (Luca 17, 5). Iar când îndrăznim să credem şi să
nu ne temem şi să împlinim poruncile Lui cele de viaţă dătătoare,
ochii noştri cei îngreuiaţi de tristeţe se deschid şi vedem că Domnul
lucrează, că Domnul face minuni, că Tatăl aleargă încă în întimpinarea
fiilor Săi rătăcitori ca să "le cadă pe grumaz"(Luca 15, 20)
îmbrăţişându-i.

A rânduit şi binecuvântat Bunul Dumnezeu să fim martore multor
asemenea îmbrăţişări. Multe şi minunate. Dintre acestea am ales, cu
îngăduinţa celui îmbrăţişat, să vă împărtăşim şi Dumneavoastră aceste
frânturi de mărturie prin care veţi putea participa la ospăţul Tatălui pentru acest frate al nostru care "mort era şi
a înviat, pierdut era şi s-a aflat" (Luca 15, 32). Bucuraţi-vă cu noi!

Mărturiile sunt scrisorile lui I. către noi, trimise în timpul "consilierii" (folosim ghilimelele pentru că a fost o
consiliere atipică) desfăşurate în ultimele luni de detenţie şi puţin după. Relatările par la întâmplare şi fără o
legătură evidentă. Aşa şi sunt, pentru că erau relatări ale devenirii amestecate cu "povestea vieţii" necesară în
procesul consilierii. Între scrisori, săptămânal, ne întâlneam "faţă către faţă" la Penitenciar. Nu vom interveni
pentru a completa cele ce lipsesc din biografia lui I. sau din datele "povestirii". Cele ce vor fi vă vor ajuta să
descoperiţi şi să trăiţi împreună cu noi minunea şi să-i priviţi altfel, cu ochii Tatălui Ceresc, pe tinerii din scara
blocului. Acolo, în fiecare dintre ei se poate ascunde un tâlhar, I. a fost condamnat pentru tâlhărie, dar şi un
sfânt. Depinde şi de Dumneavoastră!

Rugaţi-vă pentru cei întemniţaţi în penitenciare, în patimi grele, în boli incurabile, în neştiinţă şi necredinţă.
Domnul este cu noi!

Bucurie sfântă!

Maica Siluana

1

Partea I

30.01.2005, COLIBAŞI

Maică F.

În primul rând vă anunţ că am ajuns cu bine aici pe spital.

Înainte să plec, m-am rugat la Bunul Dumnezeu, să-mi ajute în această călătorie. Şi pot să văd cum Domnul
Iisus Hristos mi-a ascultat rugăciunile.

Maică, uneori am momente de îndoială, uneori nu mai suport, nu mai am răbdare, uneori îmi este frică, Maică,
simt că înnebunesc. Învaţă-mă, Maică cum să-mi duc crucea, învaţă-mă cum să o port cu bucurie.

Mă simt singur câteodată, am gânduri urâte, îmi vine în gând o ispită, aceea dacă voi intra în împărăţia lui
Dumnezeu sau nu şi mă înspăimânt. Învaţă-mă, Maică, te rog, ce să fac! Mă rog în continuare la Dumnezeu să
mă întărească în credinţă.

Nu ştiu ce să mai cred, ori înnebunesc şi nu-mi dau seama.

Mă rog la Dumnezeu să-mi lumineze mintea, să nu mă lase pradă nebuniei, roagă-te, Maică pentru mine.

Toate după voia Domnului.

I.

09.02.2005, Craiova

Maică F,

Astăzi am părăsit Penitenciarul Spital Colibaşi. Spre surprinderea mea m-a adus pe P.M.S. şi n-am mai ajuns la
P.M.T. Toate după voia Domnului!

M-am rugat în continuare la Dumnezeu, şi ziua şi noaptea, mă rog în continuare să nu mă părăsească.
Maică m-au încercat multe ispite, dar credinţa mi-am păstrat-o, ea este cea care îmi dă nădejdea.
Maică, nu ştiu ce să mai cred despre Biserica Ortodoxă? Mă feresc să spun că m-a amăgit satana, dar îmi doresc
din tot sufletul să-mi dau seama că de fapt asta s-a întâmplat.

Să vă explic de ce spun toate astea:

Cât timp am stat în spital, am stat de vorbă cu un om. Acest om credea foarte mult în Dumnezeu, şi-i urmează
poruncile. Dar la vârsta de 45 ani, susţine el, şi-a dat seama că Biserica Ortodoxă minte într-un fel. Se referea la
faptul că Biserica Ortodoxă se închină la icoane, se închină la oameni, se referea la Sfinţi, contesta Sfintele
Taine şi mai multe lucruri care se întâlnesc numai în Biserica Ortodoxă.

Când am citit în Sfânta Evanghelie, nu-mi aduc aminte exact cuvânt cu cuvânt, dar suna cam aşa: Domnul Iisus
spunea către ucenicii Săi că va fi pentru mulţi piatră de poticnire. Atunci când citeam acest verset nu mi-am dat
seama cum ar putea deveni Domnul Iisus Hristos Însuşi piatră de poticnire pentru credincioşi.

Maică, am o îndoială faţă de Biserica Ortodoxă, dar ştiu că Domnul Iisus a mai zis către ucenicii Săi când le-a
dat limbi de foc, că oricine crede în ei crede în Iisus, şi cine crede în Iisus crede în Cel ce L-a trimis pe Iisus.
2

Maică, aş vrea tare mult să vă vorbesc, să mă lămuriţi, cum este adevărul de fapt.

Mă rog la Dumnezeu să-mi lumineze mintea şi să-mi arate adevărul.

Dacă mai veniţi pe aici pe la P.M.S. vă rog din suflet, dacă este posibil desigur, să mă scoateţi să vă vorbesc
două minute. Eu o să încerc să vorbesc cu Părintele de aici, să văd cum pot lua legătura cu dânsul, poate mă
poate ajuta cumva în privinţa îndoielilor mele.

Toate după voia Domnului,

I.

02.03.2005, Craiova

Maică S.,

Am să mă străduiesc să povestesc cât mai bine, dar nu ştiu dacă voi reuşi să o fac în ordine cronologică.

Până la vârsta de 7 ani, am locuit într-un apartament cu trei camere, împreună cu bunica şi un unchi, ambii din
partea tatălui.

Îmi amintesc că eu dormeam cu mama şi cu tata, iar sora mea dormea cu bunica. Aveam o pisică, o jucărie, era
umplută cu paie, fără ea nu puteam să adorm. M-am despărţit cam brusc de ea; m-am trezit într-o noapte şi nu
am mai găsit-o lângă mine. Am început să plâng. S-a trezit mama foarte îngrijorată iar tata era schimbul trei.
Am căutat-o împreună cu mama, dar în zadar, n-am mai găsit-o. Îmi amintesc că în seara aceea n-am mai
dormit, mi-a fost frică nu ştiu de ce dar parcă pisica mă proteja, mă apăra într-un fel. Mi-aş dori să mă
reîntâlnesc cu pisica aia.

Îmi amintesc când am fost prima oară la o gradină zoologică, eram foarte entuziasmat. Atunci am fost prima
oară cu o barcă, tot atunci am văzut cum arată un urs adevărat. Mi-au plăcut foarte mult, erau doi urşi într-o
cuşcă, în curtea unui hotel. Am vrut să-i mângâi, din fericire tata a fost atent şi m-a oprit. Îmi amintesc că ne-am
oprit în apropiere la un restaurant, după ce am mâncat, m-am întors la urşii aceia şi am stat acolo, părinţii mei
nu ştiau unde sunt. Nu ştiu cât timp am stat lângă cuşca aceea, dar când m-au găsit m-au cam certat, erau cam
supăraţi părinţii mei de faptul că am fugit de ei, că am plecat fără să le spun unde mă duc. Cred că aveam vreo 5
ani. Dacă îmi amintesc eu bine, plimbarea asta a fost a doua sau a treia zi după ce am ieşit din spital.

Am fost internat într-un sanatoriu, mă îmbolnăvisem de T.B.C., eram într-o stare cam gravă. Îmi amintesc, când
am fost la doctor, că mama a început să plângă. La fel şi în ziua în care am fost internat. Îmi amintesc că
mergeam printr-o pădure (am mers cam mult prin pădure până am ajuns la sanatoriu) iar mama plângea, tata
încerca să o consoleze dar parcă şi lui i se schimbase vocea. Am fost internaţi amândoi, şi eu şi sora mea. Sora
mea nu era chiar aşa grav bolnavă, însă eu, din câte am aflat mai târziu am avut vreo trei găuri în plămânul
drept.

Nu e mare diferenţa de locul în care mă aflu acuma şi acel sanatoriu. Mai toate asistentele ne băteau, erau prea
severe cu noi. Eram în acelaşi salon cu sora mea şi la început a fost mai uşor. Spun, la început, deoarece, după
un timp am fost separat de ea şi de restul copiilor. Şi cred că a fost mai mult o decizie disciplinară. Şi asta s-a
întâmplat din cauza faptului că i-am legat şireturile unui doctor. Acel doctor era, din câte mi-a spus mama mai
târziu, directorul sanatoriului Am stat câteva zile singur într-o cameră. De fapt nu eram singur, mai era o fată cu
mine în cameră, dar era în comă. La început mi-a fost frică de ea. Le-am întrebat pe asistente de ce nu mănâncă,
de ce nu vorbeşte şi mi-au spus că trebuie să doarmă mult. După un timp am început să vorbesc cu ea. Veniseră
părinţii ei să o vadă şi mi-au spus că o cheamă Cristina. Într-o zi, nu mai ştiu dacă am vrut sau din greşeală, am
apăsat pe butoanele unui aparat, nu cred că a fost prima oară, altfel nu cred că mă mai legau de pat. Au luat o
faşă, un capăt l-au legat de piciorul meu iar celălalt capăt de piciorul patului. Am stat aşa până seara, aici le
3

înţeleg pe acele asistente. Nu după mult timp, Cristina a murit. Nu ştiam ce se întâmplă, mă întrebam de ce o
acoperă cu cearceaful. A doua zi dimineaţa m-au scos din camera aia. M-au dus şi pe mine să mă joc cu ceilalţi
copii. M-au băgat în acelaşi salon cu sora mea.

Dimineaţa, înainte să deschid ochii, îmi doream foarte mult ca atunci când îi deschid să fiu acasă. Era foarte
linişte în salon, de aceea îmi puteam imagina că sunt oriunde. Când deschideam ochii, începeam să plâng. Îmi
puneam deseori întrebarea: “Oare când o să mă trezesc acasă?”

Eram foarte bucuros când venea mama, sau bunica în vizită pe la noi. Ne aducea prăjituri multe, dar nu din
cauza asta ne bucuram, ci doar pentru simplul fapt că o vedeam pe mama. Din prăjituri nu prea apucam să
mâncăm, le luau asistentele sub pretextul că le pun în frigider, şi în frigider rămâneau. Dar lucrul ăsta nu se
întâmpla numai la noi, şi la ceilalţi copii.

M-a întrebat odată bunica dacă mi-au plăcut prăjiturile, ea le făcea, iar eu i-am zis că nu am gustat nici una din
ele. M-a întrebat de ce şi i-am explicat ce se întâmplă cu dulciurile noastre. Îmi amintesc că a ieşit scandal mare
atunci. Din ziua aia nici un copil nu a mai avut voie să mai primească dulciuri, nu că scria în regulament, aşa au
vrut asistentele. Când era vremea bună, vizitele se primeau afară. Era un părculeţ amenajat lângă sanatoriu. Îmi
amintesc că într-o zi se aude soneria. Soneria înseamnă că este un vizitator la poartă. Toţi copiii aşteptam cu
nerăbdare să vedem cine vine. Era bunica mea, avea două plase mari, îmi amintesc cum se forţa cât de cât să le
care. Am fugit amândoi la ea şi am luat-o în braţe. Avea într-o plasă numai prăjituri, de tot felul, plăcinte,
cornuleţe, cunoscuta Claudia, care era şi preferata noastră, erau de toate felurile. În cealaltă plasă avea suc şi
mâncare. Ne-a împărţit la toţi copiii prăjituri, suc, mâncare, eram toţi foarte bucuroşi. Afară era cald, cerul
senin, uitasem cu totul unde sunt, eram foarte bucuros. Dar... a trebuit să plece, normal, atunci m-am întristat
foarte tare.

Pentru mine perioada aceea a fost ca un coşmar. Teama cu care mă culcam în fiecare seară, teamă de faptul că
dimineaţă poate mă voi trezi în acelaşi loc. Dezamăgirea cu care mă trezeam dimineaţa, că sunt în acelaşi loc,
tristeţea din timpul zilei, toate astea m-au făcut să cred că e un coşmar.

Îmi amintesc şi acuma ziua când am fost externat. Afară plouase, încă era înnorat, priveam de pe geam aburii ce
se ridicau din pădure, ne imaginam tot felul de figuri ce luau naştere din mişcarea lor spre cer. Se aude soneria,
toţi ne întrebam miraţi cine o fi venit aşa devreme. Era mama, eram foarte mirat şi eu şi sora mea, că venise aşa
devreme. Îmi amintesc şi acum cuvintele ei: “Hai să vă îmbrac, mergem acasă!” Nu mai puteam de bucurie,
abia aşteptam să ies pe poartă, nu mai aveam răbdare.

Drumul prin pădure parcă l-am parcurs zburând, de data aceasta înţelegeam ce se întâmplă, mergeam spre casa
noastră. Mama era şi ea foarte fericită, se vedea pe faţa ei. După ce am ieşit din pădure, ne-am suit într-un
autobuz. Când am intrat în oraş, parcă intrasem într-o altă lume, parcă era prima oară când vedeam un oraş.

Acasă ne aştepta bunica cu o grămadă de bunătăţuri. Şi ea era foarte bucuroasă, nu ne-a lăsat până nu ne-a
pupăcit zdravăn.

Spre seară casa se umpluse de oameni, tata venise şi el de la muncă, şi el era foarte bucuros, ne-a luat în braţe
pe amândoi şi ne-a strâns la piept. El nu prea a putut să vină să ne viziteze, muncea mai tot timpul. Îmi amintesc
că i-au dat lacrimile, dar sincer să fiu, nu ştiu din ce cauză.

Îmi vine în minte prima oară când l-am văzut pe Moş Crăciun. Era seara de Ajun, îl ajutam pe fratele lui tata
(avea atunci 17-18 ani, nu era chiar aşa mare) să împodobească bradul. Mare lucru eu nu făceam, doar ţineam
cutia cu globuri şi admiram, eram foarte impresionat de felul în care era împodobit bradul. De multe ori mă
băgam sub el îmi plăcea foarte mult cum miroase, mă simţeam “acoperit” de crengile lui, parcă mă lua în braţe.

În seara aceea, eram mai mulţi copii, dar nu-mi amintesc decât de sora mea, nu-mi amintesc cine au fost ceilalţi.
Eram toţi în camera unde era bradul, şi dintr-o dată se deschide uşa după care intră Moş Crăciun. Am rămas toţi
foarte surprinşi, noi, copiii. De altfel aveam şi motive, Moş Crăciun era în faţa noastră. Amuţisem toţi. Ne-a
întrebat cum ne cheamă, apoi ne-a pus să-i spunem poezii şi cântece, după care ne-a împărţit daruri. Numai
4

după ce a plecat am realizat că Moşu' a fost pe la noi. Am fost foarte bucuros de darul ce-l primisem de la
Moşu'. Pe lângă dulciuri, mai primisem un camion şi nişte soldăţei de plastic. Nici acum nu a vrut mama să-mi
spună cine a fost acel Moş Crăciun, şi cred că dacă mi-ar spune ar dispărea tot farmecul acelei seri, poate nu mi-
aş mai fi amintit de seara aceea. În felul ăsta, eu ştiu că la mine, în seara aceea, a fost Moş Crăciun. Aş vrea să
fiu iar copil.

În timp ce scriam, mi-am dat seama că-mi face plăcere să-mi aduc aminte de copilărie. Au fost momente
plăcute, totuşi parcă n-aş vrea să rămân un copil.

Îmi cer scuze pentru greşeli şi sper să-mi înţelegeţi scrisul. Nu ştiu dacă m-am făcut înţeles, dar îmi dau toată
silinţa. În următoarea scrisoare o să fiu mai atent.

Vă mulţumesc din suflet pentru tot.

I.

03.03.2005, Craiova

Maică S.

Înainte de a continua cu amintirile mele, aş vrea să vă spun cât de mult m-a ajutat cartea “Despre curaj şi
libertate în Ortodoxie”.

Totul a început în noaptea de Crăciun. Eram singurul treaz din cameră, atunci eram în Penitenciarul de Minori şi
Tineri, iar în cameră erau doar nouă inşi. Urmăream un film de acţiune în care unul dintre actorii principali
moare. În momentul acela mi-am dat seama că pot muri şi eu într-o clipă, fără să mai pot face nimic. Gândul că
aş putea muri chiar în secunda următoare mă obseda. Până când s-a luminat afară n-am putut să închid un ochi.
Tot în seara aceea am început să am senzaţia că mă sufoc. S-a întâmplat de câteva ori să se întrerupă curentul
electric. Neonul se stingea iar în cameră se făcea întuneric beznă. Începeam să tremur, transpiram tot, îmi era
teamă, mai bine zis îmi era frică, mă întrebam dacă apuc dimineaţa. Mă întrebam ce se întâmplă cu mine, mă
întrebam dacă nu cumva înnebunesc, gândul că aş putea muri nu-mi dădea pace. Nu mai aveam poftă nici să
mănânc, doar ţigările mă “hrăneau”. După un timp, începusem să cred că sunt nebun, dar îmi spuneam în gând
că un nebun nu-şi poate da seama că e nebun, şi poate chiar asta mă făcea nebun. Toate până ieri, când am citit
în carte că frica de Dumnezeu înseamnă să-ţi dai seama că poţi muri oricând şi să devii un nimic. De aceea îmi
dau seama că de fapt nu înnebunisem, ci de fapt deschisesem ochii. Mi-am dat seama că nu m-am născut doar
pentru a fi un simplu segment, ce face parte dintr-un sistem, care nu face altceva decât să transforme materia în
mii şi mii de iluzii. Îmi dau seama că asta am fost până să zic pentru prima oară din inimă ”Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” Rugăciunea asta mi-a notat-o Maica F. pe o
bucată de hârtie şi mi-a spus să o zic în gând tot timpul. Într-o seară când se luase curentul, cred că am avut un
atac de panică, începusem să tremur mai tare ca niciodată, nu mai puteam respira, eram transpirat din cap până
în picioare. În bezna aia m-am simţit pierdut, nu mai ştiam ce să fac. Mi-am amintit de acea rugăciune şi am
început să o zic în gând. Dintr-o dată nu mi-a mai păsat de nimic, nu-mi păsa că tremur, nu-mi mai păsa că mă
sufoc, frica se transformase în altceva, nu ştiu în ce, dar mă simţeam bine. După aceea am reuşit să zic
rugăciunea în şoaptă, să o rostesc. Îmi dispăruse şi senzaţia de sufocare, nu mai tremuram, mă simţeam mai
bine. Din acel moment am realizat care-i scopul meu în viaţă, şi anume să mă îndrept spre Dumnezeu. Mă rog
la Dumnezeu să mă mântuiască şi pe mine, vreau şi eu să trăiesc veşnic, să am viaţă veşnică. Deocamdată mă
bucur că mi-e frică de Dumnezeu. N-am spus despre gândurile astea nimănui, mi-a fost într-un fel ruşine sau
frică să nu mă creadă nebun şi prost pe deasupra.

Când am văzut-o prima oară pe Maica F. mă întrebam ce o face să fie aşa fericită. Mă întrebam de unde are
bucuria asta mare şi cum de o pot simţi şi eu. Aceeaşi bucurie am văzut şi pe chipul dumneavoastră. Mă rog la
Dumnezeu să-mi dea şi mie aceeaşi bucurie.

Mă întorc la amintirile mele: Mi-a venit în minte, de fapt mi-am amintit de o zi istorică, aş putea spune.

5

Dacă-mi amintesc eu bine, primisem de Moş Nicolae un tractoraş - cam măricel. Avea carcasa transparentă, pe
dinăuntru erau asamblate nişte roţi dinţate colorate, iar când se mişcau formau un fel de curcubeu. Îmi amintesc
că îl legasem cu o aţă şi-l trăgeam după mine, mă uitam în spate mereu, eram mândru, cine mai avea tractor ca
al meu.

În timp ce mă plimbam în jurul blocului (îmi amintesc că era înnorat afară şi era cam frig) cu tractorul după
mine, am auzit dintr-o dată ţipete, urlete de oameni, huiduieli se auzeau în cor, şi parcă toţi ziceau acelaşi lucru.
După un sfert de oră s-a auzit alarma de la uzina R.. Locuiam la exact două staţii de autobuz depărtare de uzină.
Era pentru prima oară când o auzeam. Am întors capul în spate crezând că este vreo maşină de pompieri sau de
ambulanţă. Eram foarte nedumerit, nu ştiam de unde vine sunetul. Ieşise toată lumea pe la geamuri, începuse să
ţipe, şi eu în toată zarva aia nu-mi dădeam seama ce se strigă sau măcar de ce se revoltau oamenii. Am văzut
trecând în mare viteză, într-o intersecţie, două camioane de armată urmate de maşini de poliţie. Atunci, în zarva
aia de pe străzi, am simţit că tractoraşul meu e mai în siguranţă dacă îl ţin în braţe. Cred că mă cam speriasem
puţin, nu mai vroiam să mă dau mare, să mă dau mare cu tractoraşul meu. Începusem să alerg chiar spre scara
blocului unde locuiam eu. Odată ajuns acolo, parcă mă mai liniştisem.

Îmi amintesc şi acum că un vecin a ieşit pe balcon, era foarte entuziasmat, avea un steag în mână pe care îl
flutura. Era steagul României desigur, numai că pe vremea aia nu mi-am dat seama de ce are un cerc decupat în
mijloc.

După scurt timp a venit mama şi m-a luat în casă. Am întrebat-o speriat ce se întâmplă afară, mi-a spus că-i
miting. Habar nu aveam ce înseamnă miting. Dar nu cred că ştia ea ce se întâmplă afară, sau o fi zis aşa ca să
scape de mine. Nu-mi amintesc ce s-a mai întâmplat în ziua aia.

Dar îmi aduc aminte că m-am trezit într-o dimineaţă, de fapt am fost trezit de sunetul unor pocnitori, asta am
crezut eu că se aude. Mă dau jos din pat cu intenţia de a mă duce spre uşa balconului. Abia atunci observ că este
o pătură prinsă în faţa ferestrei şi a uşii de la balcon. Am încercat să dau pătura într-o parte, dar nu am reuşit, era
bătută în cuie de tocul geamului. M-am dus în bucătărie să caut pe cineva (în casă era foarte linişte) care-mi
putea spune de ce este pătura în geam şi de ce se aud pocnitorile afară.

N-am găsit pe nimeni în toată casa. M-am băgat înapoi în pat, cred că mă speriasem un pic. După puţin timp,
aud cheia în uşă, am sărit imediat din pat. Intră mama, bunica şi soţia, (pe vremea aia era logodnica) unchiului
meu. Le-am întrebat ce se întâmplă afară, de ce e pătura în geam, unde au fost, de ce m-au lăsat singur, le
asaltasem cu întrebări. Toate trei erau speriate, agitate, dar se vedea că se bucură de ceea ce se întâmplă afară.
Îmi amintesc cuvintele mamei foarte clar: “Nu te du în geam, e revoluţie, se trage afară”. Nu prea am înţeles
vorbele ei, dar din tonul ei am înţeles că este vorba de ceva grav, ceva nu prea plăcut. Tata era la ţară, a plecat să
o aducă pe sora mea acasă. Se adunase lume multă prin casă, numai femei unele plângeau că bărbaţii lor au ieşit
în stradă. Cred că alt motiv nu aveau să plângă, atunci nici măcar nu mă mai chinuiam să-mi dau seama ce se
întâmplă.

Spre seară, apăru şi tata cu sora mea. Tata era foarte agitat şi cred că mai degrabă era speriat. Sora mea a venit
la mine, foarte entuziasmată şi mi-a zis că a văzut tancuri. Eram foarte invidios pe ea atunci, mă gândeam că
dacă nu erau pături în geam, poate vedeam şi eu un tanc. Mai târziu am aflat de la tata ce se întâmplase pe
drum. La ieşire din gară, într-o intersecţie erau staţionate două tancuri. Nu mai circulau autobuzele şi nici un
mijloc de transport în comun. A fost nevoit să meargă pe jos, iar drumul lui era prin acea intersecţie. Când a
ajuns în apropierea lor, a fost acostat de unul dintre tancuri. Era numai el şi cu sora mea în toată zona aceea.
Tata era un posibil terorist pentru acei soldaţi, dar oare surioara mea cum era considerată? Acuma nu cred că aş
fi vrut să fiu în locul lui tata, şi cu copilul după mine. Într-un final după ce a fost identificat, l-au lăsat să plece.

În seara aceea, reuşisem să găsesc o găurică în pătura ce era prinsă în dreptul geamului de la balcon. M-au
fascinat urmele luminoase ale trasoarelor…Am stat mult timp şi am urmărit cu mare atenţie spectacolul
luminos, pentru mine doar atât reprezenta ceea ce vedeam.

Pentru mine, la vârsta aceea a fost foarte distractiv să umblu cu lumânări prin casă.

6

Îmi aduc aminte că într-o seară am fost aproape jumătate de scară sau poate mai mulţi de jumătate din locatari,
ne-am refugiat în beciul blocului. Nu ştiu cât de serioasă a fost treaba, dar îmi amintesc că tata şi cu sora mea n-
au vrut să meargă, au rămas în casă, în apartament.

Eram foarte entuziasmat, aveam fiecare om lumânări, provizii de apă, pături. La început mi-a plăcut, dar după
ce am văzut ditamai şobolanii m-am cam speriat. Nu am stat prea mult acolo, în beci, s-au consumat cam
repede lumânările, pe mine mă luase somnul şi nu eram singurul copil şi se făcuse fum de ţigări.

Îmi mai amintesc despre revoluţie faptul că am băut mult suc în perioada aceea. Umbla zvonul că apa era
otrăvită, mie mi-a convenit mult zvonul ăsta şi mă bucur că nu a fost adevărat. Mă gândeam dacă pot să mă
numesc revoluţionar, doar am trăit în perioada acea, am observat trasoarele, m-am retras din luptă şi m-am
refugiat la o ţigară, în beci, apoi spre dimineaţă am auzit şi susţinut zvonuri precum teroriştii ne-au otrăvit apa.
Asta o spun mai în spirit de glumă, şi referitor la revoluţionarii cu legitimaţie care majoritatea au făcut ce am
făcut şi eu în timpul acela şi la tinerii care au murit în acea revoluţie, care majoritatea aveau vârsta mea. Îmi dau
seama cât de în zadar sunt toate idealurile, toate ţintele, toate revoluţiile dacă n-au final întru Iisus Hristos.

Pentru mine nu prea a existat acea revoluţie, eram prea mic. Eu tot biscuiţii ăia îi găseam la alimentara de la
colţ, şi înainte şi după revoluţie.

Cam atât despre revoluţie.

După revoluţie părinţii mei s-au hotărât să se mute din acel apartament. Îmi amintesc că tata a plecat să
muncească în străinatate, nu ştiu exact cât a stat dar când s-a întors ne-am mutat. Mie nu prea mi-a plăcut ideea,
dar nu puteam face nimic. Ne-am mutat înainte cu o zi de a începe şcoala.

Eram foarte entuziasmat în dimineaţa aceea deoarece îmi cumpărase mama uniformă şi eram mândru să port
ghiozdan, că sunt şcolar.

Şcoala nu era departe de mine, de unde locuiam eu. Am mers până acolo iar în drumul nostru ne-a luat mama
câte un buchet de flori, mie şi surioarei mele, pentru învăţătoare. Sora mea trecea clasa a doua, era într-un fel
învăţată cu atmosfera. Când am intrat în curtea şcolii şi am văzut câtă lume este acolo şi ce gălăgie este, sincer,
m-am speriat, am strâns-o pe mama de mână, mă gândeam că dacă mă pierd aici, nici că mă mai găseşte.

S-au strigat clasele iar învăţătoarea ne-a condus spre clasă. Când am intrat în clasă, mama mi-a dat drumul de
mână şi s-a oprit la uşă. Am făcut doi - trei paşi, după care am realizat că mama nu mai vine cu mine şi nu se va
aşeza cu mine în bancă. Atunci mi-am dat seama că va trebui să rămân singur, să mă descurc singur. Am început
să plâng, mă simţeam parcă abandonat, ceva de genul: “Mami, mă părăseşti? Mă laşi singur în jungla asta?” Am
continuat drumul spre bancă cu lacrimi în ochi. Era o bancă liberă în spate şi toţi copiii se uitau la mine, dar
pentru mine ei nici nu existau. În mintea mea eram doar eu şi banca aia. M-am aşezat în bancă, după care o văd
pe mama că se apropie spre mine şi atunci parcă îmi revenisem. M-a întrebat mama de ce plâng, dar nu ştiu din
ce cauză, i-am zis că plâng pentru că nu am unde să-mi pun ghiozdanul. Ori mi-a fost ruşine, n-am avut curajul
să-i spun adevărul, n-am îndrăznit să-i zic să rămână cu mine, să o întreb dacă se va întoarce după mine.

Mi-a răspuns fără să o întreb eu, mi-a spus că vine şi mă aşteaptă când va termina învăţătoarea cu noi. Mă mai
liniştisem, o credeam pe mama, doar ea nu mă putea minţi.

Uşa clasei s-a închis şi tot atunci se făcu linişte. Nu mai vorbea nici un copil. Învăţătoarea ne-a privit pe toţi,
parcă ne admira, se bucura, cred de noii ei elevi. Nu era în vârstă, cred că era cam de aceeaşi vârstă cu mama, şi
cred asta deoarece învăţătoarea mea avea o fată cu un an mai mică decât mine.

A scos un casetofon dintr-o cutie şi l-a pus pe catedră, toţi ne uitam nedumeriţi la ce făcea învăţătoarea. Mai
văzusem un casetofon cu ceva timp în urmă, la unchiul meu dar parcă ăsta era mult mai frumos, mai interesant.
După aceea ne-a chemat pe fiecare în faţă, lângă casetofon şi ne-a rugat să ne spunem fiecare numele. Am
urmărit cu atenţie ce fac ceilalţi copii când ajung lângă învăţătoare, eram atât de aiurit încât nici nu înţelesesem
ce vrea de fapt învăţătoarea să facem noi, acolo în faţă. Venise şi rândul meu, învăţătoarea se uita spre mine şi-
7

mi zâmbea. M-am ridicat din bancă şi m-am dus spre ea, în timp ce înaintam parcă eram tot mai speriat,
simţeam cum ceilalţi se uită la mine parcă mă apăsau privirile lor. Mergeam privind în jos, am ridicat capul
numai când am ajuns în faţa învăţătoarei.

M-am uitat la ea, nu ştiam ce vrea de la mine, şi parcă îmi era frică de ea. Îmi zâmbea în continuare şi m-a
întrebat pe un ton cald, cum mă numesc. Am răspuns scurt: “I” după care m-am întors grăbit în banca mea.

Nu-mi amintesc mare lucru referitor la ce s-a mai întâmplat în clasă în ziua aia. Dar îmi amintesc că mă
gândeam tot timpul dacă o să mai vină mama după mine.

Îmi aduc aminte că s-a auzit soneria, nu se asemăna cu sunetul unui clopoţel (era mai degrabă o goarnă). Prima
dată când am auzit acel sunet, nu ştiam că anunţă pauza, a doua zi mi-am dat seama ce reprezintă. Am ieşi din
clasă sperând să o văd pe mama. De data asta aveam ghiozdanul în mână nu-l mai duceam în spate. Mama nu
era, atunci m-am grăbit să ies în curte, devenisem un pic agitat. Spre uimirea mea, nu era nici în curte. Atunci,
am crezut că într-adevăr m-a abandonat acolo, dar nu-mi explicam de ce. Începusem să plâng, eram foarte
speriat, eram total dezorientat, în mintea mea era un haos. M-am gândit că poate ar trebui să mă duc eu singur
acasă. Dar nu ştiam drumul, nu-mi mai aminteam nici cum arată casa în care locuiesc. Doar cu o zi înainte ne
mutasem.

M-au observat nişte copii, erau mai mari decât mine şi m-au întrebat din ce cauză plâng. Mi-au spus că mă duc
ei acasă, după ce le-am zis eu care-i motivul. Le-am explicat că nici drumul spre casă nu-l cunosc. Atunci au
vrut să apeleze la un profesor, o învăţătoare, un om mare, care ştia ce este de făcut în cazuri de genul ăsta. Nici
nu apucăm să ne tocmim, că şi apare mama. Nu mai puteam de bucurie când am văzut-o, parcă îmi luase o
piatră de pe inimă. Am fugit în braţele ei certând-o de ce întârziase atâta timp. Dar de fapt nu îmi mai păsa unde
şi de ce a întârziat, eram mulţumit că a venit.

Mi-a spus că a fost cu sora mea să o ducă acasă, apoi a fost la o alimentară în zonă.

Prima zi de şcoală o ţin minte cât oi trăi. A fost ziua în care mama a venit după mine. Îmi cer scuze pentru
greşeli, şi sper că m-am făcut înţeles, mai bine ca data trecută.

Vă mulţumesc mult!

I.

07.03.2005, Craiova

Maică S.,

Încep această scrisoare prin a vă transmite multă sănătate. Aştept cu nerăbdare ziua de marţi, am câteva
nelămuriri şi sper că dumneavoastră mă veţi ajuta în acest sens.

Am să încerc să vă descriu în câteva rânduri una dintre aceste nelămuriri care este mai degrabă o teamă şi de la
aceasta pleacă toate celelalte. Mă tem de iad, Maică, mă tem să nu ajung acolo, mă tem că poate nu sunt unul
dintre cei aleşi. Nu mă mai tem de moarte, mă tem de veşnicie, să nu ajung în beznă. Mă tem să nu mă rătăcesc
pe drum. Sper că înţelegeţi ceea ce încerc să vă explic.

În continuare am să vă povestesc un moment mai nefericit din viaţa mea.

Aveam vârsta de 8-9 ani, eram în clasa a doua, din câte îmi amintesc. Plecasem împreună cu sora mea să
cumpărăm pâine de la un magazin, nu prea departe de unde locuiam, aproximativ 300-400m, aproape de o staţie
de autobuz. Nu-mi amintesc din ce motiv, eu m-am întors înapoi cu autobuzul. Cred că doar ne plimbam, eram
mai mulţi copii, ne plimbam dintr-o staţie în cealaltă de sens opus. Când am coborât din autobuz, am observat
8

că în staţia cealaltă era un alt autobuz, care, dacă îl prindeam, mă ducea exact de unde plecasem. Mi-am zis că
pot să-l prind, atunci am început să fug spre el. În timp ce traversam strada în fugă am auzit un claxon de
maşină. N-am stat să văd de unde vine maşina, ci m-am întors pur şi simplu, cu intenţia de a mă întoarce pe
trotuarul de unde plecasem. Îmi amintesc doar sunetul roţilor frânate frecându-se de asfalt, în rest nimic n-am
mai văzut în momentul impactului. M-am trezit sub partea din faţă a maşinii, sub botul maşinii. În primele clipe
nu realizasem ce se întâmplase, apoi am observat că sunt sub maşină. Eram speriat, m-am ridicat în picioare, am
început să fug, cred că de frică. Se întâmplase aproape de casă, iar tata repara gardul curţii împreună cu un
vecin. Mai târziu am aflat de la tata că acel vecin îl atenţionase că eu sunt victima, copilul de sub maşină. Totul
se întâmplase foarte repede şi au putut observa doar cei care aveau privirile îndreptate înspre acel loc. Nici
copilul care a fost cu mine nu a observat totul de la început. Mi-a spus că auzise frâna iar apoi m-a văzut ieşind
de sub maşină luând-o la fugă.

Eram foarte speriat, am fugit spre o străduţă. Făcusem aproape 10 m, după care aud o voce care mă striga. Mă
întorc şi îl văd pe tata. Am încetat din fugă şi m-am întors în paşi domoli spre el. Când am ajuns lângă el mi-a
dat două palme după cap. Nu ştiu de ce a făcut el asta dar nici nu-mi păsa atunci. Mi-a spus două-trei vorbe care
m-au făcut să-mi dau seama, deabia atunci de rănile mele. Mi-a zis doar atât: “Ce-i cu tine, mă?” M-am uitat ca
şi cum nu aş fi ştiut despre ce vorbeşte. Eram plin de julituri, începuse să curgă şi sângele. Nu ştiu cum a apărut
poliţia aşa repede dar bine că au apărut. Cred că tata l-ar fi luat la bătaie pe şoferul ăla. N-am scos un cuvânt
până la spital. Acolo am fost nevoit să plâng, nu de durere, ci de usturime. Din fericire n-am avut nici o fractură,
dar m-am ales cu multe bandaje. Mi-a fost mai greu după aceea, nu mă mai puteam juca ca înainte. Dar după 3-
4 săptămâni am fost ca nou. Îmi amintesc că de fiecare dată când se auzeau frâne de maşină sau claxoane în
apropierea casei, ieşea mama în curte şi se uita după mine. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a avut grijă de mine
în acele momente, şi nu numai.

Mi-am amintit de un moment despre care aş vrea să vă povestesc.

S-a întâmplat în P.M.T, când eram în celălalt penitenciar. Într-o seară, ne-am înţeles 3-4 băieţi, ca după stingere
să ne drogăm. Ne drogam cu diluant care provoacă stări de euforie şi de halucinaţii. După stingere am intrat cu
toţii în baie deoarece stând în baie riscul de a fi prinşi era mai scăzut. După vreo două ore, totul în jurul meu se
întunecase, nu mai deosebeam nimic în jur, eram parcă numai eu în cameră. Mă uitam după cineva, după
oricine. Mă panicasem, nu mai ştiam ce să fac, mi s-a făcut frică, nu mai puteam vorbi. Atunci am început să
ţip, dar nu cu voce tare, ci în gând. Un ţipăt de disperare către Dumnezeu, îmi amintesc că Îi mai ceream o
şansă. După puţin timp, mă liniştisem, apoi am reuşit să deosebesc persoanele din jurul meu. Îmi revenisem cu
totul, începuse să-mi dea lacrimile, apoi m-am dus la un băiat să-l întreb ce s-a întâmplat cu mine, ce am făcut.
Le-am, explicat şi celorlalţi ce s-a întâmplat cu mine. După un timp începusem să cred că diluantul e de vină,
mă gândeam că a fost doar rodul imaginaţiei mele dezvoltat de substanţele halucinogene din diluant. Însă mă
tem să nu fi fost ultima şansă.

Despre toate astea aş vrea să vă vorbesc faţă în faţă cu dumneavoastră când o să veniţi aici.

Vă mulţumesc încă o dată pentru tot ce faceţi pentru mine.

I.

09.03.2005, Craiova

Maică S.,

În primul rând vreau să vă transmit multă sănătate şi să vă mulţumesc pentru tot ce faceţi pentru mine.

În continuare aş vrea să vă povestesc, cât pot eu mai bine, amintirile mele.

Îmi amintesc că atunci când eram copil mic, îmi doream ca în viitor, când voi fi mare, să mă fac poliţist. Nu ştiu
de ce îmi doream lucrul ăsta, dar cu timpul, visul ăsta s-a spulberat. Mai apoi îmi doream să mă fac soldat. Dar
pentru mine soldat însemna mai mult acei eroi din filme, care, doar unul singur putea înfrânge o armată
9

întreagă, ceva de genul “Rambo”. Au mai fost unele personaje de desene animate, despre care pot spune că mi-
au influenţat aceste vise şi îmi doream să fiu ca ei. După un timp s-a stins şi visul acesta.

Am observat că în jurul meu nu mai “alerga” nimeni după vise, ci doar după bani. Îmi doream şi eu acei bani.
Aveam 15ani atunci. Am lucrat în vacanţa de vară cu tata, aproape două luni... Am văzut cât de greu se câştigă
banii, dar nu-mi explicam de unde aveau unii oameni atât de mulţi bani. În anul următor m-am angajat la o sală
de internet ca operator. Înainte de a ajunge angajat am fost client fidel al acelui internet-cafe. Mi-au plăcut
jocurile video din copilărie, iar pe un calculator satisfacţiile erau direct proporţionale cu cerinţele. Puteam visa
în voie într-o lume virtuală. Pe lângă jocurile noi şi mai complexe pe care le descopeream, încet-încet mi-am
îmbogăţit şi cunoştinţele în domeniul informaticii. După ce patronul m-a angajat, aveam mai mult timp la
dispoziţie să stau în faţa calculatorului şi de data asta gratis. Banii pe care îi luam erau mai puţin importanţi
pentru mine, de data asta făceam ce-mi plăcea, nu mă plictiseam. Nu puteam sta o zi fără calculator. Uneori mai
mult de 12 ore le petreceam în faţa calculatorului. Părinţii nu-mi reproşau nimic când veneam dimineaţa acasă,
de data aceasta mă întorceam de la muncă. Cunoscusem alţi oameni, alţi prieteni, copii de bani gata cum se
spune. În timpul liber mergeam cu toţii prin baruri, prin discoteci, noi credeam că ne distrăm. După un timp,
lucrurile nu prea mai mergeau, în ceea ce priveşte activitatea firmei. Într-un final patronul firmei a renunţat la
acel internet-cafe, iar eu am rămas fără loc de muncă şi fără calculator. Mi-a fost greu un timp să stau fără el,
dar parcă nu mai eram aşa disperat. Mai mergeam pe la săli de internet câte o oră-două, dar mai mult nu-mi
puteam permite. Cât timp lucrasem la acea sală, am fost foarte aproape de patronul acela, nu l-am înşelat la
bani, sau să-l fi furat într-un fel sau altul. Am minţit aici. Am luat odată un suc fără să-l plătesc, cafeaua era
trecută în “contract”. Cafeaua era nelimitată, era un espresor de cafea, mi-a spus că pot să beau câtă vreau.
Observasem cum se fac afacerile de la acel patron, atunci mi-am dat şi eu seama că cei care au bani mulţi nu i-
au obţinut cinstit.

Începusem să mă împiedic tot mai mult de aceşti bani, aveam nevoie mai mereu de ei. De angajat, nu mă angaja
nimeni şi mare lucru nu prea mă pricepeam să fac. Eram supărat, din cauza cui se întâmplă toate astea, nu ştiam
pe cine să învinovăţesc.

Într-o zi am văzut un film, unul nou pe vremea aceea. Era vorba despre un bolnav psihic, avea dublă
personalitate cred, se întâlnise cu un băiat cam de vârsta lui într-un bar, dar numai el îl vedea, desigur el nu ştia
lucrul acesta. Împreună au format o frăţie, un fel de club. Acest club lupta împotriva sistemului de viaţă impus
de guvern. Dar modul în care luptau nu era deloc paşnic, mai degrabă erau acte de terorism. Atunci mi-am dat
seama că vinovat, pentru situaţia în care mă aflam eu, era doar statul. Aşa vedeam eu lucrurile atunci. Nu aveam
de gând ca atunci când voi ajunge şi eu mai mare, să fiu manipulat de guvernanţi, să muncesc ca un sclav într-o
fabrică toată viaţa şi să nu mă abat de la regulile sociale, să fiu ca un robot. În viziunea mea, îi consideram
corupţi pe toţi funcţionarii publici, nu aveam încredere în nici una dintre instituţiile statului.

Aveam un prieten foarte apropiat, care avea aceleaşi gânduri ca şi mine, desigur, văzusem filmul împreună. Nu
cred că filmul a fost de vină, pentru ce am ajuns eu mai târziu, dar a avut şi el o contribuţie. După un timp am
observat că acest prieten mă cam evită. I-am cerut ajutorul de câteva ori iniţial s-a arătat dispus să mă ajute,
după care a renunţat în favoarea altuia, o cunoştinţă comună mai apropiată. După toate acestea n-am mai vrut să
mai vorbesc cu el sau să-l mai văd

Rămăsesem singur împotriva tuturor. Mă plimbam de unul singur prin oraş, căutând posibile ţinte. Aflasem că
benzina cu detergent se transformă într-o adevărată grenadă incendiatoare. Mai aflasem cum pot obţine diferite
substanţe explozibile sau incendiatoare, dar încă nu le experimentasem. Aveam nevoie de bani pentru toate
acestea. Atunci mi-am spus că trebuie să-i fur. Dar nu de la oricine, ci de la cei care au furat şi ei, de la cei cu
bani mulţi, cu vile, cu maşini de lux, de la “patroni”.

Mă credeam un fel de haiduc. Am spart o casă, o vilă a cuiva pe care îl consideram hoţ, escroc, dar poate omu'
era cinstit. Cu banii obţinuţi m-am distrat în oraş cu un prieten nou…

Mi-am făcut alţi prieteni, locuiau în alt cartier… Ne strângeam toţi într-o scară de bloc unde locuiau doi fraţi
care făceau parte din gaşca noastră. La ultimul nivel, era un fel de uscător sau magazie nu ştiu exact la ce o
foloseau, dar fraţii aceştia aveau şi ei acces la acea încăpere. Ne credeam băieţi de cartier, muzica hip-hop ne-a
10

influenţat mult. Făceam tot felul de prostii… Când nu mai aveam bani, obişnuiam să tragem “ţape”. Ceva
asemănător cu furtul: mergeam într-o alimentară sau magazin mai măricel, unde comandam produse (mai mult
ţigări şi dulciuri) după care o rugam pe vânzătoare să le pună într-o plasă. Apoi mai ceream un produs care se
afla în spatele ei, după care luam plasa şi fugeam. Râdeam pe seama vânzătoarei, cât de naivă putea fi, sau cât
de uşor îi puteam fura pe vânzători în felul ăsta. Şi când colo noi eram cei furaţi.

Prin intermediul unui coleg de clasă mi-am cumpărat un pistol cu aer comprimat. Parcă îmi dădea putere acel
pistol, aveam curaj mai mult când îl aveam în mână. Într-o seara eram cu cei doi fraţi despre care v-am scris
mai sus. I-am întrebat care din ei vine cu mine la un pont (“Pont” - înseamnă un loc sigur de unde se poate fura
bunuri sau chiar bani. Mai reprezintă şi un mod de a obţine bani, o metodă de a înşela oamenii). S-a oferit sau l-
am ales eu pe cel mic, nu-mi amintesc, dar el a venit cu mine. Ne-am dus la o vilă, nu departe de blocul lui în
acelaşi cartier…. Eu aveam pistolul la mine, iar celălalt avea o bâtă de “basse-ball”, făcută din lemn dur.
Amândoi aveam cagule pe faţă şi mănuşi. Ajunşi la faţa locului, am aşteptat un timp şi am examinat locul. Era o
străduţă retrasă, traficul era foarte redus şi în timpul zilei. După ce am considerat că e timpul potrivit, ne-am
“echipat” şi am trecut la acţiune. M-am suit primul pe gard, fiind ajutat de cel ce mă însoţea. Am rămas pe gard
pentru a-l ajuta şi pe el să escaladeze. Dintr-o dată, de pe o străduţă alăturată, a apărut o maşină. Amândoi am
avut impresia că e maşina poliţiei, am sărit amândoi de pe gard şi am fugit. Auzeam maşina în urma noastră
accelerând. Atunci mi-a venit în gând să mă opresc să trag asupra maşinii, dacă aceasta se apropie de noi. Se
apropia tot mai mult, mă temeam să nu fie poliţia, dacă trăgeam eu, eram conştient că vor folosi şi ei
armamentul din dotare. Maşina ajunsese lângă noi, din fericire, în acelaşi timp am ajuns şi noi la o altă străduţă
… Cel care era cu mine m-a împins pur şi simplu pentru a schimba direcţia. A încetinit şi maşina cu intenţia de
a ne urmări în aceeaşi direcţie. Dar ne-a venit şi scăparea (aşa am gândit atunci, ”asta ne e scăparea”) o cărare
printre blocuri neiluminată. Era beznă totală. Am auzit maşina oprindu-se în spatele nostru. M-am oprit atunci şi
l-am oprit şi pe cel care era cu mine. Eram curios într-un fel să văd dacă era poliţia sau nu. Era o maşină albă,
parcă nu-mi mai amintesc bine. Dar îmi amintesc că s-au deschis portierele. Nu-mi venea să cred. Eram foarte
obosit, cei din maşină ne puteau prinde din doi paşi. Mi-am zis în gând: “Doamne, să nu vină”. Atunci chiar nu-
mi doream să folosesc pistolul. Au stat un moment, după care au închis portierele şi au plecat. Probabil ei au
realizat pericolul. Dar nu se terminase încă. Am ascuns pistolul, bâta şi cagulele într-un tufiş. În timp ce ne
îndreptam spre scara blocului, de unde plecasem iniţial, am observat duba de poliţie. Avea unul dintre
proiectoarele laterale aprinse, cerceta cred marginea drumului care era acoperită de boscheţi. Nu mai aveam
timp să ne întoarcem, ne-am băgat în boscheţi. Îmi bătea inima foarte repede, eram foarte tensionat şi mă
gândeam ce se va întâmpla daca ne vor descoperi poliţiştii. A trecut lumina proiectorului pe lângă noi de parcă
nici n-am fi fost acolo. Am mai rămas un moment acolo, în tufiş, după care am plecat pe un alt drum, mai lung,
dar mai sigur, printre blocuri. Acolo poate ne întâlneam cu doi jandarmi, cel mult, dar era puţin probabil şi
lucrul ăsta. Într-un final am ajuns de unde am plecat. După ce s-a luminat afară, ne-am dus după pistol şi după
bâtă. Dar nu mă învăţasem minte.

Am făcut multe prostii şi după aceea. Într-o zi am amanetat o brăţară de aur a surorii mele. I-am cerut-o să mi-o
dea pentru 3 – 4 zile. Nu prea a vrut, dar am convins-o într-un final. Cu banii luaţi de la amanet am cumpărat
băutură, ţigări şi dulciuri, după care ne-am dus în acea magazie de la ultimul etaj. … Nu-mi dădeam seama,
credeam că mă distrez. Nu-mi mai păsa de nimeni, eram turbat parcă după bani. Într-o seară am fost să furăm o
maşină, ca a doua zi să jefuim casa de amanet. Reuşisem să intrăm în câteva maşini, dar n-am reuşit să pornim
nici una.

Revenisem la aceeaşi stare. “De ce? De ce mie? De ce eu? De ce nu am? Ăla de ce are?” Mă gândeam tot
timpul de unde să mai fac rost de bani, de unde să mai fur.

Într-o seară, eram într-un părculeţ. Apare unul din cei doi fraţi, însoţit de încă un băiat. Îl cunoşteam şi eu pe
acel băiat. Venea des pe la sala de internet unde lucrasem. Avea foarte mulţi bani la el. Noi ne miram de unde
putea avea aşa de mulţi bani. Apoi ne-a explicat cum îi fura unchiului său din portofel. Noi ne-am gândit că
trebuie să aibă şi mai mulţi decât fură el. Altfel ş-ar fi dat seama de lipsa lor… În aceeaşi seară am plecat cu
unul dintre fraţi spre locuinţa acelui unchi, unde se aflau doar două persoane: bunica şi sora acelui băiat, în
vârstă de numai 9 ani. Am ajuns în faţa uşii care era deschisă, spre surprinderea noastră. Am intrat în cea mai
mică linişte, după care am început să căutăm. În aceea cameră nu găsisem nimic, am mers în camera în care
dormea doamna împreună cu fetiţa - imediat după ce am intrat în cameră, doamna s-a şi trezit. Văzând lucrul
11

acesta m-am năpustit asupra ei. S-a speriat foarte tare, era şi bolnavă şi îi venise rău. Ne-a cerut pastilele care se
aflau într-o geantă. I-am spui prietenului meu să-i aducă pastilele şi apă. După aceea am început să căutăm
seiful despre care aflasem de la nepot. Începusem cu ameninţările, deoarece nu-l găseam. I-am făcut semn lui X
să se ducă la fetiţă. Speram că dacă o vom ameninţa pe bătrână că vom răni fata, ne va spune unde se află banii.
Bătrâna susţinea că nu sunt bani în casă. Am crezut atuncea că bătrâna preţuieşte mai mult banii decât viaţa
fetei. Într-un final am găsit şi seiful, dar era gol. Atunci mi-am dat seama că femeia nu minţea. Lângă pat se afla
o măsuţă unde erau mai multe cărţi, printre care se găsea şi o Biblie. Am luat-o şi am deschis-o, cu scopul de a-i
pune întrebări bătrânei pentru a mă lămuri dacă era doar o carte ornamentală sau chiar o citea. Spre surprinderea
mea bătrâna mi-a răspuns exact cum scria în carte, în Biblie. Am rămas puţin îngândurat, mi-am dat seama că
femeia e credincioasă cu adevărat. Am făcut lucrul acesta deoarece femeia, în tot acel timp, n-a încetat să ceară
ajutor de la Dumnezeu.

Îmi trecuse prin minte motivul pentru care am furat prima oară, îmi dădusem seama că am ajuns la fel ca cei pe
care îi uram eu. Nu-mi amintesc cum m-am “trezit” din acele gânduri, dar după aceea îmi amintisem că
venisem după bani. Am plecat într-un final cu un telefon mobil şi două ceasuri de mână. Pe drum nu prea am
vorbit între noi. Mă tot gândeam la ce făcusem în acea noapte. Parcă de data aceasta n-a mai fost distractiv
deloc, îmi era teamă de ceva, dar nu-mi puteam da seama de ce anume. Ne-am întors pe un alt drum, am ocolit
oraşul … Am ajuns la o troiţă. Ne-am oprit amândoi în dreptul ei, ne-am făcut cruce, după care ne-am continuat
drumul.

Am ajuns acasă pe la ora 6.00 dimineaţa. Am adormit îngândurat, mă gândeam la ce făcusem. Dar nu-mi
dădeam seama de ce nu-mi puteam lua gândul de la aşa ceva, înainte parcă nici nu-mi păsa. M-am trezit
devreme, pe la 10.00, după care am plecat la şcoală. Eram în aceeaşi stare. După ce m-am întors, m-a întrebat
mama unde am fost aseară. M-am uitat la ea, încercând să-mi scund surprinderea şi teama totodată. I-am
răspuns tot cu o întrebare: “Dar de ce mă întrebi?” Mi-a spus că trebuie să ştie şi ea pe unde umblu eu noaptea.
I-am spus că am fost într-o sală de calculatoare. Mă străduiam să-mi scund adevărata stare în care mă aflam.
Mi-a spus că am avut un somn agitat şi că vorbeam în timp ce dormeam, dar nu a înţeles ce ziceam. Mi-a zis să
nu mai umblu noaptea şi să le mai las încolo de calculatoare. Pe la ora 18.00 am plecat de acasă, m-am dus în
acelaşi părculeţ în care mă întâlnisem cu o seară înainte cu băieţii. M-am întâlnit acolo cu o fată, am stat cu ea
până la ora 21.00, începuse o ploaie torenţială din cauza căreia ne-am ascuns într-o scară de bloc. Şi-a dat
seama că ceva nu-i în regulă, că nu sunt în apele mele. Nu i-am spus din ce motiv, i-am spus doar că sunt obosit.
Atunci mi-am dat seama că uitasem pistolul acasă. Încă mai ploua, se întunecase de tot. Am scurtat drumul prin
curtea unei şcoli. Erau multe bălţi, încercasem să le ocolesc, deosebeam greu asfaltul de bălţi în lumina
singurului bec ce se afla la uşa intrării în şcoală. La un moment dat m-am trezit în mijlocul curţii înconjurat de
bălţi, eram parcă tot mai îngândurat. Am renunţat la acel slalom şi am trecut de-a dreptul prin bălţi. Când am
ajuns pe strada unde locuiam, am observat o maşină în faţa porţii, un Aro. Mi-a zburat gândul că poate sunt
nişte rude de la ţară, aveau un Aro asemănător. Când m-am apropiat de casă, tata ieşise la poartă şi atunci mi-am
dat seama că ceva nu-i în regulă. Tata a venit spre mine, după care m-a luat în braţe. Eram cu totul derutat. A
începută să plângă şi m-a întrebat cu o voce răguşită: “Ce ai făcut mă, tată?” Atunci am pus cap la cap toate şi
mi-am dat seama ce-i cu maşina. Mi-am adus aminte şi de pistol că-i acasă şi de telefonul ce-l luasem de la
bătrână, pe care îl uitasem acasă. Încercam să-mi ascund disperarea şi l-am întrebat pe tata ce s-a întâmplat iar
el mi-a răspuns că-i casa plină de poliţişti. I-am spus că n-am făcut nimic, că-i o greşeală. Am intrat amândoi în
curte, atunci am putut să disting culoarea maşinii, scrisul cu roşu şi girofarul, toate mascate de umbra pomului
ce era în faţa casei. Am intrat în casă, tata urmându-mă îndeaproape. S-au legitimat toţi poliţiştii, erau vreo 4 –
5. M-au întrebat dacă eu sunt I., apoi mi-au pus cătuşele. Mama plângea, la fel şi sora mea. Încă nu-mi dădeam
seama ce se întâmplă. Speram să fie totuşi o greşeală. După scurt timp am observat pistolul într-o pungă, la fel
era ambalat şi telefonul. Am mers împreună cu tata la secţia de poliţie. Eu şi cu tata am fost suiţi în Aro, ceilalţi
care nu au încăput s-au suit într-o Dacie. Priveam pe geam şi mă gândeam dacă asta va fi ultima oară când mai
văd strada aceea. Mi-au rămas şi acum în minte luminile roşu-albastru proiectate pe pereţii caselor. Picăturile de
ploaie se strângeau pe geam şi până la urmă l-au acoperit de tot. N-am mai putut privi afară. N-aveam de gând
să recunosc nici o acuzaţie care urma să mi se aducă. La secţia de poliţie a urmat un interogatoriu cu privire la
ce făcusem în urmă cu trei zile. Încercam să arăt cât mai mult calm. Dar mă gândeam de ce mă întreabă ce am
făcut în urmă cu trei zile, de ce nu mă întreabă ce am făcut în urmă cu o zi, când s-a întâmplat. M-am gândit că
poate este o metodă de a-şi da seama poliţiştii dacă ascund ceva în declaraţii. Poate mă dădeam de gol. Nu-mi
amintesc ce minciuni le-am spus atunci, dar nu m-au crezut. Nu puteam recunoaşte. Pe la ora două noaptea m-
12

au băgat în arest. Unul din poliţişti mi-a spus că noaptea e cel mai bun sfetnic. Ajuns în cameră, în celula de
arest, am început să mă gândesc adânc la tot ce făcusem. Toţi din cameră dormeau. Mi-am spus în gând:
“Doamne, ce-am făcut?” Tot încercam să-mi ascund disperarea, o ascundeam parcă de mine însumi. M-am
culcat într-un târziu sperând că mă voi trezi acasă. Refuzam să cred că tot ce se întâmplă mi se întâmplă mie.

Dimineaţa m-a trezit difuzorul ce se afla prins într-un perete. M-am uitat în jur, am oftat adânc, după care mi-
am spus în gând cu o puternică dezamăgire: “Tot aici sunt!” Ceilalţi m-au întrebat pentru ce am fost arestat, nu
le-am spus decât că mi-au găsit un pistol în casă.

La ora 7.00 am fost scos iar de anchetatori. M-am trezit într-un birou legat de calorifer cu o pereche de cătuşe.
Credeam că va urma să recunosc fără voie ce am făcut şi ce n-am făcut, credeam că va urma să fiu bătut de vreo
doi “Urşi”. Spre surprinderea mea a intrat un pitic chel în birou. S-a aşezat la masă după care m-a întrebat dacă
m-am răzgândit. Era acelaşi poliţist care m-a condus în arest, care îmi spusese că noapte e cel mai bun sfetnic.
I-am răspuns pe un ton oarecum egal faţă de el: “În ce privinţă?” A început să zâmbească. Mi-a îndrugat tot
felul de legi şi articole care mă ajutau dacă recunoşteam. Până nu mi-a zis că aseară în timp ce eram în arest
mama venise la poliţie eu nu i-am dat nici o atenţie. L-am întrebat de ce a venit şi cred că atunci şi-a dat seama
că mi-a găsit o slăbiciune. Nu ştiu dacă tot ce mi-a povestit a fost adevărat, dar o parte ştiu sigur că a fost. Mi-a
povestit cum că mama a fost în seara aceea să-mi aducă buletinul şi l-am crezut. Înainte să plec de acasă a
trebuit să-mi iau şi buletinul, dar nu l-am găsit. Atunci poliţistul i-a zis mamei când îl va găsi să-l aducă la
secţie. Mi-a mai spus cum că ar fi început să-i roage pe poliţişti să o lase să mă vadă. Cum mi-a povestit el
atunci şi ce o mai fi minţit, m-a cam înmuiat. Mi-am dat seama că fapta pentru care sunt arestat este foarte
gravă, nu voi putea scăpa. Într-un final am recunoscut. A fost o zi foarte agitată. Au urmat întrebări legate de
provenienţa pistolului. A trebuit recuperat cuţitul, care îl aruncasem în drumul de întoarcere. Seara, în cameră
am început să mă gândesc la ce le-am făcut părinţilor mei, nicidecum la ce-i făcusem bătrânei şi fetiţei. După 2
– 3 luni am fost condamnat la 7 ani de închisoare. În urma recursului la Curtea de Apel, am rămas la 5 ani…
Pentru faptul că eram minor (major fără 5 luni) am fost încadrat la jumătate, adică dintr-o condamnare de 7 – 20
ani, am rămas la încadrarea de 3,5 – 10 ani.

Îmi pare foarte rău de tot ce am făcut, nu-mi vine să cred cum am fost orbit de acei bani nenorociţi. Am fost
înşelat, ba cred că eu m-am înşelat singur. Nu ştiu de unde a început totul, dar mă străduiesc să-mi dau seama.
Chiar dacă nu voi reuşi, nu o să-mi mai doresc. Cred că de fapt toate au plecat din dorinţa de a avea.

Mă rog la Dumnezeu să mă ierte şi să mântuiască şi sufletul meu.

Maică, vă mulţumesc încă o dată pentru tot ce faceţi!

Partea II

Craiova, 14. 03. 2005

Maică S.,

Încep această scrisoare prin a vă transmite multă sănătate. Totodată, aş vrea să-mi cer scuze dacă în
scrisoarea trecută am scris ceva greşit, ceva ce poate nu trebuia scris. În continuare, am să vă scriu ce-mi mai
amintesc din copilărie.

Îmi amintesc că atunci când eram mai mic şi nu puteam dormi noaptea mă întorceam cu faţa în sus şi
priveam spre tavan. Pe tavan luau naştere diferite forme din cauza umbrei, iar în imaginaţia mea deveneau vii,
adevărate. Tot felul de luptători, bătăi, scene de lupte, arme, uneori îmi imaginam cum eu aş fi soldat pe un
front de luptă de prin al doilea război mondial. Dar în toate visele astea ale mele în care mă băteam, eu acum
îmi dau seama că nu aveam un oponent, un adversar. În visele în care foloseam arme, nu le foloseam împotriva
cuiva anume, ci doar le foloseam. Uneori îmi imaginam că sunt un personaj dintr-un joc video care avea puteri
supranaturale. Avea puterea de a îngheţa, iar numele lui, tocmai din această cauză, era Sub-Zero. Jocul avea o
13

poveste complicată chiar. Era vorba despre un împărat din altă lume (Shao-Khan) care vroia să cucerească tot
Universul. În drumul lui de cucerire a dat şi peste această lume. Dar Pământul era protejat de zeul tunetului (pe
nume Raiden). Erau doi fraţi Sub-Zero cu aceeaşi putere şi amândoi au fost angajaţi de Shao-Khan să lucreze
pentru el. Cei doi fraţi făceau parte dintr-o armată de mercenari de pe Pământ. Unul din cei doi fraţi a fost
omorât de un general al armatei lui Shao-Khan. Din acel moment celălalt Sub-Zero rămas în viaţă a început să
lupte împotriva împăratului cuceritor, fiind primit lângă luptătorii de pe Pământ. Uneori visam şi ziua, cu ochii
deschişi, diferite scene în care îi înfruntam pe luptătorii lui Shao-Khan. Visele astea, fantasme, sau ce au fost, au
durat cam până în clasa a IX-a, până la vârsta de 15 ani. Mai erau nopţi în care cădeam pe gânduri ce o să fac
când voi creşte mare, cum voi fi, ce meserie voi avea, mă gândeam la ce o să se întâmple cu mine în viitor. Mă
gândeam că odată, cândva, mama o să moară, iar eu voi rămâne singur. Mă întristam foarte tare atunci, uneori
chiar începeam să plâng. Erau nopţi în care nu puteam dormi deloc iar pe tavan apăreau tot felul de monştrii.
Am văzut un film cu un extraterestru care venise pe pământ pentru a vâna oameni. Nimerise tocmai în Vietnam,
în timpul războiului. Filmul l-am văzut la cinematograf cu tata. Acel extraterestru avea un costum care îl putea
face invizibil şi tot felul de arme sofisticate. Mă gândeam că poate chiar în acel moment stă şi mă priveşte pe
mine, moment în care începeam să mă uit prin cameră după doi ochi roşii. Căci aşa îl putem observa, avea o
cască pe cap iar în dreptul ochilor avea două vizoare care-i puteau oferi noaptea vizibilitate şi ziua detectoare
termice. Când se făcea invizibil, aceşti “ochi” rămâneau vizibili pentru cei din jurul său, ceea ce îl “dădea de
gol”. Era foarte masiv şi foarte puternic, avea pielea ca de crocodil şi gheare la degetele de la mâini. Filmul s-a
numit Predator.

A mai fost un monstru în copilăria mea. Tot un personaj dint-un film, din filmul Alien, acel animal
extraterestu, foarte inteligent. Avea nevoie de un corp gazdă şi nu puteau fi decât oameni. Dar spre diferenţă de
Predator, pe acest Alien nu prea-l puteai vedea cu ochiul liber, mai ales pe întuneric. Era foarte agil şi foarte
mare, putea alerga şi pe tavan, pe pereţi. În loc de sânge, prin vene avea acid. Când îmi aminteam de el nu mai
îndrăzneam să mă uit după el, deoarece ştiam că nu-l puteam vedea. Îmi puneam perna în cap şi încercam să
adorm, mă simţeam slab în faţa lui. Nu-mi puteam imagina cum l-aş fi putut învinge. De altfel, în nici unul
dintre filme n-au fost omorâte toate exemplarele, tot mai rămânea câte unul. (În urmă cu câteva luni, prin luna
decembrie, dacă nu mă înşel, a apărut un film “Alien Vs. Predator”, în care se bat monştrii mei unul cu altul,
numai ei. Mi-aş fi dorit să-l fi văzut în urmă cu vreo zece ani acest film.) Cu timpul au dispărut toate, şi
monştrii şi combatanţii, şi toate personajele din imaginaţia mea.

După ce am trecut de aceea perioadă a “viselor”, când nu aveam somn, mă gândeam la tot felul de
“enigme”, cum ar fi fenomenul “triunghiului Bermudelor”, piramidele egiptenilor, apariţia Universului, tot felul
de chestii.

Vinerea sau sâmbăta obişnuiam să merg împreună cu un prieten pe o colină. De acolo se poate vedea
aproape tot oraşul. Mergeam seara când se întuneca şi ne întorceam târziu, pe la ora 12,00 – 1,00 noaptea. Când
aveam bani, ne cumpăram băutură, ţigări şi seminţe, după care ne urcam pe cea mai înaltă clădire care era
construită exact în vârful dealului. Trebuia să fim foarte atenţi pe acoperişul clădirii deoarece în timp ce ne
îndreptam spre locul nostru preferat, puteam fi văzuţi de studenţii care-şi făceau rondul pe acolo. Făceam lucrul
acesta când era cerul senin, stăteam întinşi pe spate şi priveam stelele. Vorbeam despre tot felul de lucruri;
despre evoluţia ştiinţei, despre posibila existenţă a vieţuitoarelor pe o altă planetă. Ne întrebăm unde vor duce
toate acestea. Odată am discutat chiar şi despre existenţa lui Dumnezeu. Pe vremea aceea credeam doar formal,
adică un fel de “gest-reflex”.

După ce am fost arestat, am avut mai mult timp să mă gândesc la toate aceste lucruri. Am început să citesc
tot felul de cărţi despre evoluţia omului, despre spiritism, despre magie, tot felul de prostii care mi-au furat
minţile.

În februarie 2003 am fost transferat pe, sau mai bine zis în Penitenciarul Jilava. Acolo am fost cu recursul la
Curtea Supremă de Justiţie. În camera unde am fost repartizat am întâlnit un băiat care era şi el pasionat de
asemenea prostii. Mi-a dat o carte despre nişte tehnici Tao-iste, nici nu prea mai ştiu exact cu ce era. Dar ţin
minte că am crezut foarte mult în acele cărţi. Dacă făceam ce scria acolo dobândeam anumite puteri
supranaturale. Mi s-a părut foarte atrăgătoare religia aia, nici nu-mi mai amintesc cum îi zice. Era cu budism, cu
zei, cu tot felul de nivele spirituale de evoluţie. Atunci le-am crezut.
14

După ce am terminat cu instanţele, am fost transferat în Penitenciarul de Minori şi Tineri din Craiova.
Acolo am avut de întâmpinat nişte greutăţi, fapt ce mi-a dat de gândit. Eu în mintea mea credeam că pot
practica acele tehnici şi totodată mă pot ruga şi lui Dumnezeu. După un timp în care mă rătăcisem în felul
acesta, Dumnezeu mi-a deschis ochii. Într-o cambuză, (un fel de debara), pe un perete, era prins un calendar cu
texte biblice. Iar pe pagina la care era calendarul, era un text cu o parte din prima poruncă dată lui Moise: “Eu
sunt Domnul Dumnezeul tău”, iar mai jos scria: “Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”. Atunci mi-a luminat
Dumnezeu mintea şi mi-am dat seama că eu nu făcusem altceva decât să mă închin la zei. Din acel moment am
încetat să mă mai gândesc la prostiile acelea.

Înainte să fiu arestat, nu prea mă mai interesa şcoala. Înainte de a da examenul de admitere, aveam o
atracţie faţă de matematică, chimie şi chiar fizică. După ce am intrat în liceu (şcoala profesională) am uitat de
aceste “pasiuni”. Viaţa de cartier îmi plăcea parcă mai mult. Odată ajuns în P.M.T. am putut citi şi învăţa mult
mai multe în domeniul fizicii. Profesorul de acolo îmi aducea cărţi şi îmi permitea să le iau şi la cameră unde le
puteam studia. Încercam să-mi îngrop plictiseala şi singurătatea în acele cărţi. Distanţa de casă şi faptul că
părinţii mei nu mă puteau vizita începuse să-mi creeze o stare parcă tot mai profundă de singurătate. Mă
simţeam ca la capătul pământului şi în fiecare zi, parcă mă îndepărtam tot mai mult. Când primeam câte o
scrisoare de la sora mea mă simţeam de parcă aş fi primit-o de la cineva străin. Şi acelaşi sentiment îl aveam şi
când îi scriam înapoi.

Începusem să mă întreb pentru ce trăiesc eu, exist doar în scopul de a fi, de a mă afla pe Pământ? Mă
întrebam care-i scopul meu în viaţă, cum a luat naştere conştiinţa mea. Nu ştiam pe cine să cred, teoriile fizicii
moderne, care majoritatea sunt ipotetice, sau să cred ce scrie în Biblie. Mă întrebam ce se întâmplă după moarte
şi refuzam să cred ca va fi un nimic, dar ce va fi nu-mi puteam imagina. Acum chiar că nu mă mai interesează
fizica deloc, vreau să uit toate aberaţiile acelea. Nu-mi mai face plăcere să mai citesc sau să mă mai gândesc la
ceva legat de fizică. Mă rezum la faptul că tot ce urcă trebuie să coboare.

Mă străduiesc să-mi ţin gândul numai la Dumnezeu. Citesc cu mare plăcere din Biblie, încerc să-mi
imaginez scena respectivă. Îmi imaginez că sunt şi eu acolo, că sunt martor la minunile făcute de Domnul Iisus
Hristos. M-a impresionat faptul că Domnul a plâns la “Învierea lui Lazăr”.

Apar unele momente în care, parcă dispare toată credinţa, toată plăcerea aceea. Uneori mă întreb ce
înseamnă toată credinţa asta. Atunci încep să mă tem, apar tot felul de gânduri în mintea mea, uneori apar
gânduri rele la adresa lui Dumnezeu şi chiar unele sunt cu privire la Maica Domnului. Mă chinui să-mi ţin
mintea în altă parte, dar nu reuşesc tot timpul. Mă chinui să cred tot ce scrie, dar parcă ceva din mine refuză să
creadă. Atunci încep să mă tem şi mai tare, mintea mea o ia razna atunci. Dar cred că mai bine vă explic prin
cuvinte din ce cauză apar toate astea.

Închei mica mea scrisoare prin a vă mulţumi pentru tot ce faceţi pentru mine. Totodată îmi cer scuze pentru
greşeli.

I.

Craiova, 16.03.2005

Maică S.,

În primul rând al acestei scrisori vreau să vă transmit sănătate şi aştept cu nerăbdare ziua de marţi.

În continuare o să vă povestesc câte ceva din copilăria mea.

Când eram mic mi-au plăcut foarte mult caii. Şi cred că îmi plac şi acum. Mama s-a născut în Moldova. În
drum spre bunicii mei treceam prin Valea Oituzului pe lângă Mausoleul de la Mărăşeşti unde era (şi cred că mai
este) un monument ridicat în cinstea Ecaterinei Teodoroiu. Am rămas uimit când mi-a spus mama că a fost “un
15

soldat”, (dar acum nu mai ştiu ce a făcut exact) şi că e considerată eroina ţării. Aveam vreo şase ani şi atunci am
văzut prima oară un tun (erau două tunuri lângă acel monument). Îmi imaginam cam cum ar fi trebuit să se audă
– cât de tare – explozia proiectilelor folosite de acele tunuri când lovesc pământul deoarece diametrul ţevilor era
foarte mare, de altfel şi lungimea era impresionantă.

Îmi plăcea la ţară, satul unde locuiau bunicii mei era înconjurat de dealuri şi de munţi. Îmi plăcea foarte
mult să mă plimb prin pădurile ce înconjurau satul. Un văr de-al mamei avea o căruţă cu doi cai şi mă lua mereu
cu el pe unde avea treabă. Îmi plăcea să ţin hăţurile, să conduc caii după cum vroiam. Nişte rude (tot de-ale
mamei) aveau o stână, era cam departe, ascunsă prin pădure, dar era foarte frumos acolo. M-am cam speriat de
câinii ce erau acolo, unii erau mai mari decât mine.

Bunicul meu a fost fierar, potcovea caii. Venea multă lume la el pentru a le potcovi caii. Unii veneau şi de
prin alte comune. Priveam foarte uimit la modul cum bunicul făcea potcoavele. Nu înţelegeam de ce le arde şi
le bagă în apă în mod repetat. El mi-a explicat că le căleşte, dar nu ştiam eu ce înseamnă acel cuvânt, dar mă
minunam când vedeam produsul final. Prima oară când am văzut cum se prind potcoavele în copitele cailor m-
am alarmat (dacă ăsta e cuvântul corect). M-am alarmat puţin deoarece eu credeam că acele cuie care străpung
copita provoacă durere cailor. L-am întrebat pe bunicu dacă îi doare, iar el mi-a răspuns că ei nu simt nimic, că
potcoavele sunt un fel de papuci pentru ei şi îi ajută să meargă. Atunci m-am calmat şi parcă eram mândru de
bunicul meu că el făcea acele potcoave. Îmi plăcea să mângâi caii, dar în acelaşi timp îmi era teamă de ei. Dacă
întorceau capul înspre mine mă speriam foarte tare de ei şi fugeam crezând că vor să mă muşte de mână.

Îmi amintesc că bunicul mă lua peste tot cu el şi m-a iubit mult… După ce a murit mi-a fost cam teamă să
mai merg pe la ţară. N-am fost nici eu, nici sora mea la înmormântare. Îmi amintesc că într-o seară, vorbeam cu
bunica despre cum s-au cunoscut, cum au trăit împreună. Ne povestea cum au trăit ei împreună. Trecuseră vreo
doi ani de la decesul lui. Bunica s-a oprit din povestit după care s-a uitat pe geam, apoi ne-a zis să nu mai
vorbim de morţi că e lună plină. Noi am întrebat-o ce se întâmplă dacă e lună plină, iar ea ne-a răspuns că dacă
vorbim despre morţi atunci când e lună plină, aceştia vin la ferestre, acolo unde se vorbeşte despre ei. Nu ştiu
dacă bunica a vrut să ne sperie sau chiar credea într-o astfel de superstiţie, dar îmi amintesc că atunci m-a trecut
un fior şi n-am mai scos nici un cuvânt din acel moment. Din seara aceea începuse să-mi fie teamă să mai ies
din casă când era lună plină.

În spatele casei este un pârâu. În timpul verii abia mai curgea, dar când plouă se transformă într-un adevărat
râu. Am încercat o dată să văd de unde izvorăşte, dar drumul era prea lung şi am renunţat după un timp. Am
văzut câteva cruci pe marginea râului. Mi-a spus bunica că mama ei a murit înecată în acel râu.

Seara, în jurul orei 19.00 se întorceau vacile sătenilor de la cireadă şi treceau prin spatele casei. Odată m-
am pus în drumul lor şi nu vroiam să le las să-şi continue drumul. Aveam un băţ în mână cu care le loveam. Am
observat la un moment dat o vacă venind din spatele celorlalte în viteză cu coarnele îndreptate spre mine.
Înainte de a se apropia m-am dat la o parte, crezând că vroia doar să treacă de mine. După aceea mi-am dat
seama că ea de fapt vroia să mă împungă cu coarnele. M-am speriat foarte tare atunci, am reuşit să mă feresc
doar în ultimul moment. M-am uitat după vaca aceea, să văd dacă mă urmăreşte, dar ea s-a oprit în urma mea.
Cred că şi-a dat seama că îmi este frică de ea. Din acel moment n-am mai dat în vacile care treceau pe acolo şi
începusem să mă tem de ele.

Îmi plăcea foarte mult la ţară când era iarmaroc, un fel de târg unde se cumpără şi se vând de toate, orice fel
de produse. Dar mai mult se vând animale şi unelte de gospodărie. Eu l-am prins numai pe cel din luna august,
pe la sfârşit. Se ţine numai când este sărbătoare, iar cel de care vă vorbesc cred că este de Sfântul Ilie.

Dimineaţa devreme mă duceam în vârful dealului şi priveam spre locul unde era târgul. Era foarte departe
de locul unde mă aflam eu, dar îmi făcea plăcere să stau şi să privesc ce se întâmplă, zarva aceea şi aşteptam cu
nerăbdare să merg şi eu.

Veneau nişte oameni cu un fel de, nici nu ştiu cum se numeşte. Era o învârtitoare înaltă din lemn, de braţele
căreia erau atârnate nişte scaune. Această învârtitoare era pusă în mişcare cu ajutorul unui măgar. Era cam
rustică construcţia dar abia aşteptam să mă urc pe un scaun. În timp ce se învârteau scaunele care erau legate cu
16

lanţuri, se ridicau uneori până la o înălţime de 3 – 4 metri. Venea toată lumea de prin satele din acea comună şi
toţi erau îmbrăcaţi ca de sărbătoare. Atuncea se întâlneau toate neamurile.

Ultima oară când am fost la ţară, a fost în urmă cu 3 ani şi câteva luni. Doar ce împlinisem 17 ani. Am fost
deoarece a trebuit să-i facă pomană bunicului. Atunci am fost eu, mama, sora mamei cu soţul ei şi cei doi copii
ai lor. Era prin luna noiembrie, era cam frig afară. Am ajuns târziu, pe la ora 22.00. Bunica a fost tare bucuroasă
când ne-a văzut. În dimineaţa ce a urmat am fost cu unchiul meu la Biserica din sat. Unchiul meu era (din câte
îmi amintesc) student la Seminarul Teologic. Biserica era cam veche, după părerea mea, dar era foarte
frumoasă. Era construită undeva la marginea satului, era într-un fel mai retrasă de lume. Îi invidiam într-un fel
pe acei oameni, pentru modul lor de viaţă. Acolo parcă nu mai conta firma sau marca care era scrisă pe haine,
parcă dispăruseră toate prostiile alea de cartier pe care le aveam în cap. După ce am plecat mi-a părut foarte rău
că a trecut aşa repede. Mai vroiam să mai rămân. Am observat şi tristeţea din ochii bunicii. Odată ajuns în
“cartier” uitasem de toate: de liniştea satului, de simplitatea lui, de Biserica din deal. Revenisem la gălăgia
oraşului, la agitaţia oamenilor, la grijile mele de “cartier”. Sincer, nu le mai vreau.

Maică, am terminat cartea de citit (ultima pe care mi-aţi adus-o) şi m-a cam pus pe gânduri. Eu aş putea să
mă fac călugăr? Mi-ar fi îngăduit?

Până acum m-am tot gândit ce scop are omul în viaţă. Dacă aş fi ajuns doctor universitar, sau dacă aş lua
premiul Nobel pentru fizică, şi dacă aş fi un simplu muncitor sau aş sta toată viaţa în închisoare sau dacă aş
deveni om de afaceri sau poate boschetar, tot în pământ ajung. Şi ce am făcut toată viaţa? În cartea de rugăciuni
scrie că scopul omului în viaţă este mântuirea sufletului. Şi dacă mâine mor şi nu am fost demn de mila
Domnului, degeaba am mai trăit. De aceea, dacă voi trăi în cele rânduite de El şi voi asculta poruncile
Domnului cu toată puterea mea şi ajutorul Lui, parcă viaţa asta pe pământ are sens. Altfel, nu văd cum. Despre
acest lucru aş vrea să-mi vorbiţi mai mult, poate eu deja m-am rătăcit. Maică, vă aştept cu mare nerăbdare să
veniţi marţi.

În finalul acestei scrisori vă transmit multă sănătate şi vă mulţumesc foarte mult pentru ceea ce faceţi pentru
mine. Vă rog să-mi iertaţi greşelile de ortografie.

I.

Craiova, 20.03.2005

Maică S.,

Înainte de a continua cu amintirile mele, vreau să vă transmit multă sănătate şi totodată vreau să vă
mulţumesc pentru tot ce faceţi pentru mine.

În continuare am să vă povestesc cum m-am împrietenit cu un om ce dormea în părculeţul în care ne
strângeam eu şi prietenii mei.

Era prin luna februarie, afară ningea cu fulgi mari şi deşi. Era totuşi cald, nu era ger, aproape de a se
întuneca. M-am întâlnit cu trei prieteni în acel parc. După un timp am auzit o tablă zdrăngănind. Sub acel
părculeţ era o centrală termică ce aproviziona blocurile din jur. Această centrală avea nişte găuri de aerisire,
lungi (încât un om de statură medie putea dormi liniştit) şi acoperite cu tablă.

Am observat că de sub acea tablă, acoperită de zăpadă a ieşit un om. Am fost foarte surprins de ceea ce
vedeam, după care am început toţi cu comentarii de tot felul adresate omului acela, ajungând chiar să-l
batjocorim. Omul a plecat de acolo, cred că din cauza noastră. După ce a plecat, din curiozitate, m-am dus să
văd cum putea omul acela să doarmă în acel loc şi să nu îngheţe de frig. După ce am ridicat acea tablă am simţit
şi eu căldura care se degaja din gaura de aerisire a centralei. L-am uitat repede pe acel om. După câteva
săptămâni (2 – 3) zăpada se topise. Ne-am întâlnit iarăşi în acel părculeţ, eu şi aceeaşi prieteni. După un timp şi-
a făcut apariţia şi acel om, îndreptându-se spre acelaşi loc din care-l văzusem noi că ieşise data trecută. Toţi am
fost nepăsători la apariţia lui până când acel om începuse să înjure şi să blesteme tabla cu care se acoperise.
17

Afară bătea un vânt cam puternic, iar tabla aceea zburase de câteva ori de pe el. Atunci ne-a venit ideea să-l
supărăm şi mai tare spre amuzamentul nostru. Am început cu toţii să aruncăm cu pietre în tabla cu care se
învelea. Într-un final a renunţat la tablă, iar unul dintre noi l-a lovit cu o piatră. Omul, supărat, a început să
înjure. Unul dintre prietenii cu care eram a vrut să-l lovească, dar l-am oprit noi. M-am simţit vinovat atunci de
acea piatră care îl lovise pe acel bătrân. Mi se făcuse milă de el şi-mi era ruşine în sinea mea pentru ceea ce
făcusem.

După câteva zile m-am dus în acel părculeţ să aştept o fată. Eram singur pe bancă, celelalte fiind ocupate de
oamenii care locuiau prin jur. Apare şi acel bătrân care se aşează pe aceeaşi bancă cu mine, dar nu înainte de a
mă întreba dacă îi permit acest lucru. Am rămas surprins să aud asemenea lucru. Omul avea peste 50 de ani. Mi
s-a părut ciudată întrebarea şi totodată nu înţelegeam de ce m-a întrebat, doar nu era banca mea. S-a aşezat în
capătul celălalt al băncii. Mă gândeam în sinea mea cum de a ajuns omul să doarmă pe străzi. Îmi era într-un fel
ruşine de el, să-i vorbesc, dar nu de faptul că era îmbrăcat în zdrenţe sau că era “boschetar”. Eu eram unul din
acei tineri care aruncase cu pietre în el. N-a durat mult timp după ce s-a aşezat pe bancă, după care mi-a cerut o
ţigară. I-am dat o ţigară, după care mi-am zis că poate acum nu se supără dacă mă bag în seamă cu el. L-am
întrebat cum îl cheamă şi mi-a răspuns că se numeşte Andrei. După aceea l-am întrebat câţi ani are şi de unde
vine, dacă vine. Mi-a spus că este din acelaşi oraş cu mine. Nu-mi amintesc câţi ani a zis că are. N-a mai durat
mult timp, după care a apărut acea fată pe care o aşteptam, apoi am plecat.

Într-o noapte mă întorceam împreună cu un prieten de la un internet cafe, ne îndreptam spre cartierul
nostru. În drum, ne-am oprit în acel parc pentru a mai “bârfi”. Ne-am cumpărat câte o bere, după care ne-am
aşezat pe o bancă ce era foarte aproape de locul unde dormea Nea' Andrei. În timp ce noi discutam s-a auzit
zdrăngănitul tablei lui Nea' Andrei, semn că se trezise. S-a uitat spre noi, dar nu m-a recunoscut atunci. I-am
povestit prietenului meu despre el, după care a vrut şi el să audă povestea lui. M-am dus lângă el şi l-am chemat
să vină să stea cu noi pe bancă. Atunci m-a recunoscut, după care a venit şi ne-a povestit “drama” lui. Dar ce m-
a “durut” mai mult din povestea vieţii lui este faptul că băiatul lui locuia într-un bloc de lângă parc. Îl vedea în
fiecare zi în ce hal a ajuns dar nici nu-i păsa. Nu l-am înţeles atunci pe bătrânul Andrei, mă gândeam că dacă aş
fi ajuns în locul lui, nu acceptam ca nevasta mea să rămână în apartamentul meu iar eu pe străzi. Cam asta era
povestea lui Nea' Andrei. Urma ca o femeie, o cunoştinţă mai veche a lui Nea' Andrei, să-i facă nişte acte să-l
interneze într-un azil de bătrâni. Îmi plăcea să stau de vorbă cu Nea' Andrei, îl vedeam atât de simplu şi parcă îl
invidiam. Nu le-am mai permis prietenilor mei să-l jignească. Vorbeam cu bătrânul Andrei oriunde îl întâlneam.
Aveam obiceiul să dăm mâna când ne vedeam, iar într-o zi eram cu fata cu care mă întâlneam în acel parc. A
apărut şi Nea' Andrei. L-am chemat să stea cu noi pe bancă. I-am prezentat-o pe fata cu care eram, după care a
vrut să plece la “casa” lui. Nu l-am oprit, îşi dăduse seama că fata care era cu mine nu l-a plăcut. După aceea am
aflat şi eu acest lucru. M-a întrebat fata cu care eram de ce am dat mâna cu un “boschetar”, că cine ştie pe unde
a umblat. M-am simţit prost când am auzit asemenea vorbe. Eu îl consideram un prieten pe Nea' Andrei. Nu
prea îmi convenea să-mi jignească cineva prietenii. Am sărit în apărarea lui atunci, i-am zis că bătrânul acela nu
a ajuns aşa că a vrut el, că nu este bine să vorbească despre el aşa. I-am zis eu mai multe atunci şi le-am zis pe
un ton mai ridicat. Nu ştiu dacă fata aceea m-a înţeles, dar n-a mai vorbit urât de el în faţa mea.

L-am întrebat odată pe Nea' Andrei de ce stă aşa, degeaba. Mă refeream la faptul că el de ce nu fură. Mi-a
răspuns că mai bine să fie boschetar şi cinstit decât să fure. Atunci chiar nu-l înţelegeam. Nu-mi explicam cum
poate fi un om în aşa fel. Acum îl înţeleg perfect.

Mergeam foarte des pe muntele de lângă oraş. V-am mai spus de acest munte. La poalele lui a “crescut”
oraşul .Când era cald, sâmbăta sau duminica, mergeam împreună cu doi – trei prieteni la iarbă verde pe acest
munte. Urcam pe cărare în jur de o oră (poate mai mult). Era foarte plăcut să mergi prin pădure. Cu telecabina
făceam în jur de 2 minute, dar era mult mai frumos pe jos, la pas. Când ajungeam în vârf ne întâmpina o
privelişte minunată, se vedea tot oraşul, străzile, maşinile, oamenii ca nişte furnici. Toate astea ne minunau.
Stăteam câteodată minute în şir fără să scoatem nici o vorbă. Eram “furaţi” de frumuseţea aceea văzută de sus.

Aveam noi un loc al nostru. Era pe o stâncă, ascunsă de nişte copaci. De pe acea stâncă care avea în jur de
150 m admiram celălalt peisaj. Acolo stăteam toată ziua şi visam la tot felul de lucruri. Din partea asta se
vedeau munţii împăduriţi care formau un fel de vale.

18

Când a fost eclipsa de soare în 1999 am fost în acel loc. Din păcate atunci a plouat. Eram trei băieţi şi
aşteptam să treacă ploaia sperând că va înceta după 10 minute. Cam atât ţineau ploile vara, rar să fi plouat o zi
întreagă. Neavând un loc apropiat unde să ne adăpostim am rămas pe acea stâncă. Dar ploaia nu a încetat aşa
cum credeam noi că se va întâmpla, ci din contră. A început o ploaie torenţială foarte aprigă, dar n-am cedat
atunci. Încă mai speram că vom vedea şi noi eclipsa. Dar când a început să fulgere şi să se audă tunetele
asurzitoare, ne-a cam speriat pe toţi. Eu cel puţin nu mai puteam de frică. Am văzut un fulger foarte clar, în faţa
ochilor străbătând cerul şi pierzându-se în pădure. Am căutat disperaţi un loc în care să ne adăpostim, dar din
cauza ploii nu prea puteam să ne deplasăm. În cele din urmă am găsit o stâncă scoasă în afară care forma un fel
de acoperiş. Ne-am ancorat sub acea stâncă. Eram obosiţi datorită efortului depus, pământul era alunecos,
ploaia nu încetase, afară se făcuse mai întuneric şi mai frig. Am stat sub acea stâncă aproape 40 de minute. În
tot acest timp tunetele şi fulgerele brăzdau cerul, fapt ce ne-a înspăimântat foarte tare. Am început să cântăm la
un moment dat, pentru a ne distrage atenţia de la furtuna ce se dezlănţuia în jurul nostru. Dar acele cântece care
erau de fapt nişte jocuri de cuvinte vulgare (Hip-Hop) s-au transformat în ţipete. Noi toţi râdeam, dar cred că
râdeam mai mult pentru a nu ne arăta unul altuia îngrijorarea şi spaima ce o aveam în inimă. După ce au încetat
tunetele şi fulgerele, ne-am decis să plecăm de sub acea stâncă, cu toate că ploaia nu încetase. Eram conştienţi
că drumul va fi greu. Trebuia să urcăm o pantă pentru a ne întoarce la drumul care ducea spre oraş. Mai exista
posibilitatea de a coborî şi prin altă parte, dar drumul acela e periculos şi când pământul e uscat. Dacă ne
aventuram pe acel drum riscam foarte mult. Ne-am umplut de noroi până am ajuns la cărarea care ne ducea în
oraş. Încă mai ploua şi ne-am înţeles să mai aşteptăm, speram că poate vom mai vedea şi noi o parte din eclipsa
mult aşteptată. Pe cer apăruse o crăpătură în nori, fapt ce ne-a întărit speranţele. Pe lângă noi au mai apărut
câţiva tineri care şi ei îşi doreau să vadă eclipsa. Ne entuziasmasem cu toţii de faptul că acea crăpătură din nori
se lărgea tot mai mult. Prin acea crăpătură s-au văzut nişte raze ce cădeau în faţa noastră, undeva în munţii ce se
înşirau în continuarea muntelui. După scurt timp am putut observa şi noi soarele, am privit spre el prin acei
ochelari de eclipsă, dar spre dezamăgirea noastră eclipsa trecuse. Nu ne-a mai rămas decât să admirăm
priveliştea din faţa noastră, munţii care parcă renăşteau după furtuna care trecuse, aburii ce se ridicau din păduri
parcă erau vii, se mişcau de acolo-colo, transformându-se, pe rând, în diferite forme care ne stimula imaginaţia.
Mi se făcuse foarte foame, eram obosit şi ud fleaşcă. Tot noroiul de pe mine mi s-a scurs în adidaşi şi parcă
mânca din talpa mea la fiecare pas. Ne-am hotărât să coborâm pe drumul forestier. Era mai lung, dar mult mai
uşor de parcurs. Ajunşi jos, în oraş, ne-am suit în autobuz ca să mergem acasă. Soarele deja îşi făcuse apariţia,
dar în aer tot se mai simţea umezeală.

Am coborât în oraş pentru a schimba autobuzul. Am observat că în acel loc nu plouase chiar aşa tare, bălţile
erau mult mai mici. Cât timp am aşteptat autobuzul, hainele de pe mine s-au uscat, dar foamea mă apăsa tot mai
tare. Mă întrebam ce am câştigat eu din toate astea prin câte am trecut, atunci mi-am dat seama de pericolul în
care ne aflasem noi pe acel munte. Mă întrebam ce a însemnat de fapt eclipsa. Auzisem tot felul de zvonuri şi
poveşti cum că ar fi un semn că urmează sfârşitul lumii. Eu îl consideram doar un fenomen cosmic şi nimic mai
mult.

Maică, aş vrea ca în continuare să vă explic un lucru, de fapt o stare care mă cuprinde câteodată. Ceva parcă
se împotriveşte. Vreau să uit bucuriile astea pământeşti dar parcă-mi vin în minte tot mai multe. Câteodată nu
pot crede, parcă îmi dispare credinţa, atunci mă apucă teama, frica, mă ia un gând că poate mâine mor şi ajung
în iad. Nu ştiu ce trebuie să fac în acele momente. Mai este şi capul ăsta care îmi ţiuie în continuare iar pe la
doctor nu am ajuns. Mă gândesc că asta e crucea ce trebuie să o duc. Dar mă tem să nu mă înşel, să nu mă
rătăcesc. Îmi ziceau unii că o să înnebunesc de la atâta citit, altceva nu fac toată ziua decât să citesc. Uneori îmi
vine în gând că poate o să mă pierd şi eu, poate Dumnezeu nu m-a ales şi pe mine. Nu-mi dau seama de un
lucru, dacă Dumnezeu le face pe toate, noi oamenii ce să facem pentru mântuirea noastră? Asta nu înţeleg eu ce
trebuie să fac ca Dumnezeu să mă mântuiască şi pe mine. Eu unde trebuie să aleg, în ce privinţă constă
libertatea oamenilor. Unde putem alege? Să mă iertaţi Maică şi mă rog la Dumnezeu să mă ierte dacă hulesc.

Vă aştept cu nerăbdare Maică marţi. Nu închei înainte de a vă mulţumii încă o dată pentru tot ce faceţi
pentru mine.

P.S.: Îmi cer scuze pentru greşeli.

I.
19

Craiova, 25.03.2005

Maică Siluana,

Am să vă povestesc, aşa cum mi-aţi cerut, despre “fetele” mele.

În şcoala generală mi-a plăcut foarte mult de o fată… Eu eram foarte timid, nu avem curajul să-i spun
acestei fete că-mi este dragă sau ceva de genul ăsta. I-am trimis un timp scrisorele prin intermediul unui coleg
de clasă. Aceste scrisorele erau de fapt poezii pe care le copiam de prin cărţi şi chiar versuri de cântece pe care
le găseam prin reviste sau prin ziare. Într-un final, fata a aflat că eu sunt cel care îi trimitea acele scrisorele, a
aflat cine era admiratorul ei secret. Aşa mă semnam la sfârşitul fiecărei scrisori. Acum îmi vine să râd.

Într-o zi mi-am lua “inima în dinţi” şi m-am dus la ea cu intenţia de a-i mărturisi tot, dar odată ajuns în faţa
ei curajul m-a părăsit. I-am zis doar: “vrei să fii prietena mea?” Cred că eram roşu ca racul, nu mai puteam de
emoţii. Ea m-a privit cu un zâmbet de parcă ea ştia ce e în inima mea, parcă simţea ce simt eu şi încerca să nu
mă facă să mă simt prost. Mi-a spus că nu poate să facă ceea ce îi ceream eu. Parcă căzuse cerul pe mine, m-am
simţit penibil. Am lăsat capul în jos şi am plecat în grabă spre clasa mea. Regretam faptul că i-am spus acele
cuvinte, dar într-un fel acum ştiam că nu trebuie, de fapt, nu mai avea rost să mă “agit”.

După ce am terminat şcoala generală, aflasem că fata fugise de acasă cu un băiat (de cartier) cu care era
însărcinată. Cel puţin aşa aflasem de la unii din cunoscuţii ei.

…

Dar “fata” mea a fost X. Ne-am întâlnit din greşeală, dacă pot spune aşa. (Cu toate că acum nu mai cred în
greşeli de genul ăsta). Un prieten de-al meu a “vorbit” cu o fată prin intermediul internetului, cu care urma să se
întâlnească, iar eu trebuia să-l însoţesc. Locul în care trebuia să aibă loc întâlnirea era în faţa chioşcului din
curtea liceului unde învăţa fata respectivă. Am ajuns înainte cu 10 minute decât ora stabilită. Ne-am aşezat pe o
bancă cu speranţa că poate va apărea o zână. Dar în acelaşi timp ne făceam griji ca nu cumva să dăm de muma
pădurii. Într-un final a apărut o fată înaltă, cu un corp frumos (voluptoasă), avea părul prins în coadă cu şuviţe
colorate şi ceea ce ne-a surprins (pe mine plăcut) avea ochelari. Prietenul meu a renunţat la ideea de a se întâlni
“orbeşte”, după ce ne-am convins că ea este cea pe care o aşteptam. Dar parcă nici mie nu-mi venea să mă duc.
Habar nu aveam despre ce au discutat ei cu o zi înainte. Dacă îşi dădea seama că nu sunt eu cel pe care îl
aştepta? Nici nu apucasem să ne tocmim ce urma să facem, că ne trezim în faţa noastră cu o fată foarte veselă şi
cu mult tupeu să zic aşa. Ne întreabă care dintre noi e Backham (de obicei, în convorbirile de pe internet chat-
uri, se folosesc pseudonime, nick-name-uri, iar acel “Beckham” era pseudonimul pe care l-a folosit prietenul
meu). Eu, foarte surprins întreb la rândul meu “ce Backham?”. În acelaşi timp prietenul meu îi răspunde: “El e”,
arătând spre mine. M-am uitat la prietenul meu mirat, după care am confirmat spusele lui. “Da, eu sunt, de ce
întrebi?” Fata aceea mi-a răspuns că X mă aşteaptă în şcoală dacă vreau s-o cunosc. I-am spus că din acest
motiv am venit, apoi am urmat-o şi am făcut cunoştinţă cu X iar după câteva discuţii a urmat să ne întâlnim, dar
ziua în care urma să ne întâlnim am stabilit-o într-o convorbire telefonică.

Ne-am întâlnit într-o duminică, era cam înnorat, aşa că ne-am propus să mergem într-un bar, dar am ajuns
într-un internet-cafe. Pe drum, X mi-a spus nişte lucruri care mi-au schimbat intenţiile cu privire la persoana ei.
Mi-a spus că ea are un prieten în Italia, că acel prieten (sau iubit, nu ştiu ce a fost de fapt) este gelos şi n-ar fi
bine ca noi să fim văzuţi împreună. Nu prea am înţeles eu ce tot îndruga ea, dar după ce a continuat mi-am dat
seama ce zice. Mi-a spus că ea nu a avut nici o relaţie cu un băiat mai mic decât ea (eu aveam 16 ani, iar ea 17
ani). Atunci în mintea mea s-a întipărit un fel de ambiţie, ceva de genul “Adică vrei să zici că eu nu sunt bun,
lasă că-ţi arăt eu ţie!” Un fel de a mă răzbuna, dar nu în sensul de a-i face rău. Nu ştiu exact la ce anume m-am
gândit atunci. Acum îmi vin în minte tot felul de explicaţii pe care atunci nu cred că le-aş fi argumentat.

20

Intoarcerea Fiului Risipitor

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Tendances

Tendances (19)

Similaire à Intoarcerea Fiului Risipitor

Similaire à Intoarcerea Fiului Risipitor (20)

Intoarcerea Fiului Risipitor