Prima atestare documentară a orașului Baia Mare datează de la 29 mai 1329. S-au scurs veacuri de atunci și odată cu ele s-au scris o sumedenie de file de poveste ce stau mărturie astăzi trecutului bogat al orașului nostru. Te invităm la o incursiune în timp spre secolele XIV-XIX pentru a descoperi mai multe despre viața acelor timpuri în citadelă. Lasă-te purtat de magia orașului vechi și străbate cu privirea labirintul de străduțe creat în machetă. „Baia Mare is mine” este despre (re)conectarea cu patrimoniul local cultural, istoric și natural al urbei noastre, printr-o serie de activități menite să invite localnicii și vizitatorii săi la o descoperire... altfel.

3. ASOCIAȚIA YELLOW SHIRTS
• Baia Mare, România
DATE DE CONTACT
• www.yellowshirts.org
• FB: YellowShirtsRomania
• IG: yellow.shirts
PROIECT
• Baia Mare is Mine
• 2020-3-RO01-ESC11-095009
DATA PUBLICĂRII
• Decembrie 2022
NOTĂ
• Acest proiect a fost finanțat cu sprijinul Comisiei Europene. Această
publicație reflectă exclusiv opiniile autorului, și Comisia nu poate fi
considerată responsabilă pentru orice utilizare a informațiilor pe care le
conține.
• Această broșură a fost elaborată în cadrul proiectului „Baia Mare is
mine” (2020-3-RO01-ESC11-095009), finanțat de Uniunea Europeană
prin Agenția Națională Română, în contextul acțiunii de voluntariat a
Corpului European de Solidaritate.
Yellow Shirts

4. Cuprins
Cuprins
Cuprins
Cuprins
Baia Mare is mine .................................................................... 5
Rivulus Dominarum ............................................................... 8
De ce Baia Mare? ..................................................................... 9
Viața în citadelă .................................................................... 10
Meșteșugurile și breslele ................................................... 16
Mineritul ................................................................................. 20
Centru comercial și dezvoltarea economică .............. 26
Cultura și arta ........................................................................ 33
Orașul Vechi ........................................................................... 42
Pintea Viteazul ...................................................................... 56
Bastionul Măcelarilor și sistemul de apărare .............. 61
Bibliografie și imagini ......................................................... 66

5. 5
Baia Mare is mine
Baia Mare is mine
Baia Mare is mine
Baia Mare is mine
Prima atestare documentară a orașului Baia Mare datează de la 29 mai 1329.
S-au scurs veacuri de atunci și odată cu ele s-au scris o sumedenie de file de
poveste ce stau mărturie astăzi trecutului bogat al orașului nostru.
Te invităm la o incursiune în timp spre secolele XIV-XIX pentru a descoperi
mai multe despre viața acelor timpuri în citadelă. Lasă-te purtat de magia
orașului vechi și străbate cu privirea labirintul de străduțe creat în machetă.
„Baia Mare is mine” este despre (re)conectarea cu patrimoniul local cultural,
istoric și natural al urbei noastre, printr-o serie de activități menite să invite
localnicii și vizitatorii săi la o descoperire... altfel.

6. 6
Mutuus amor civi
Mutuus amor civi
Mutuus amor civi
Mutuus amor civium optimum
um optimum
um optimum
um optimum
est civitatis firmamentum
est civitatis firmamentum
est civitatis firmamentum
est civitatis firmamentum
„Virtutea cea mai de preț a orașului stă în iubirea reciprocă a cetățenilor săi.”
Sub acest îndemn, Baia Mare își continuă călătoria de-a lungul veacurilor.
Situat pe cursul mediu al Râului Săsar, la o altitudine medie de 228 m, orașul
cunoscut în trecut sub numele de Rivulus Dominarum, își croiește și astăzi
drumul în istorie.
Călătorie plăcută!

7. 7

8. 8
R
R
R
R ivulus Dominarum
ivulus Dominarum
ivulus Dominarum
ivulus Dominarum
Trei legende povestesc proveniența numelui orașului:
• Un călător, pe când trecea prin zonă, observă femeile ce lucrează în apa
cristalină a râului. Urmărindu-le cu atenție vede însă că acestea adună
cu site nisipul din albia râului și scot la suprafață pietricele ce sclipeau
în razele soarelui. Avea să înțeleagă mai apoi că, de fapt, acestea
separau bucăți de aur de nisipul râului. Fiind impresionat de râvna cu
care aceste femei munceau, dar mai ales de activitatea întreprinsă de
ele, la întoarcerea sa spre casă povestește oricui vrea să asculte despre
această întâmplare, ducând tot mai departe faima orașului Rivulus
Dominarum, adică Râul Doamnelor.
• Altă legendă menționează că, în timp ce bărbații erau plecați în mine,
orașul era condus de către femei. Cum în secolul al XIII-lea, tătarii au
început invaziile în această zonă din dorința de a prăda orașul de
bogățiile de aur și argint, femeile eliberează apele stăvilite ale râului
înnecându-i astfel pe atacatori și salvând totodată urbea.
• Ultima legendă prezintă în schimb o abordare cu totul diferită. În epoca
medievală, reginele primeau adesea de la soții lor ca și cadouri teritorii
vaste, ce includeau și orașe. Se poate spune că acesta a fost și cazul
cetății Rivulus Dominarum, primelor doamne fiindu-le oferite în dar
minerele de aur și argint ale orașului medieval.

9. 9
De ce Baia Mare?
De ce Baia Mare?
De ce Baia Mare?
De ce Baia Mare?
La sfârșitul secolului al XVI-lea, orașul primește denumirea de Nagybánya.
Luând în considerare dominația maghiară de aici încă de la începutul
mileniului I și industria dezvoltată intensiv în jurul mineritului, este lesne de
înțeles alăturarea celor două cuvinte ce formează numele orașului în
maghiară: nagy – mare și bánya – mină.
Termenul „bánya” adaptat limbii române devine baie, cu sensul de mină.
Fiind un centru important în ale mineritului, se impunea acordarea titulaturii
de „mare”. Astfel, numele actual al orașului definește baia mare, adică mina
principală a zonei.

10. 10
Via
Via
Via
Via a în citadelă
a în citadelă
a în citadelă
a în citadelă
Știm că orașul exista în 1329. Ba mai mult, datorită faptului că aveau un jude
primar, putem deduce că avea deja o structură și o organizare bine conturate.
Ca orice oraș medieval de rang înalt, Baia Mare avea de asemenea un sigiliu
propriu.
Sigiliul orașului este unul dintre puținele din țara noastră cu formă
octogonală. Realizat în 1360, prezintă pe marginile acestuia înscrisul încrustat
în limba latină, amintit anterior – un îndemn ce ne leagă și astăzi și ce este
mai presus ca orice putere a armelor. Partea centrală a sigiliului îl înfățișează
pe Regele Ștefan cel Sfânt încoronat, pe un vârf de munte. La baza stâncii, se
pot observa doi mineri cu ciocanul în mână, la intrarea în mină.
Acest Ștefan, amintit pe sigiliul nostru și prezent în oraș prin actualul Turn
Ștefan, este de fapt primul rege al Ungariei, Regele Ștefan I și nu are nicio
legătură cu Ștefan cel Mare (1433-1504). Știm că ungurii au ajuns în zonă la
începutul secolului al XI-lea, perioadă ce coincide cu domnia regelui.
Deducem așadar că, deși orașul apare prima dată atestat documentar abia în
secolul al XIV-lea, urbea începuse să se dezvolte cu mult timp înainte. Regele
Ștefan era protector al minerilor, oferindu-le condiții prielnice de muncă și
susținându-i financiar.

11. 11
Centrul Vechi de astăzi reprezintă, de fapt, piața centrală, sau circulus fori, a
vechiului oraș. Piața, un patrulater de aproximativ 130 x 190 metri,
înconjurată de clădiri ale nobililor sau ale autorităților locale, servea ca spațiu
de întâlnire al locatarilor, mai ales în preajma organizării târgurilor
săptămânale sau al celui anual.
Primele informații despre configurația interioară a orașului ne parvin de la
începutul secolului al XVII-lea când se menționează împărțirea orașului în
sectoare cu 3- 5 străzi în componență.
Sectorul I cuprindea piața centrală și câteva străzi adiacente, însumând un
total de 208 de familii. Numărul sectoarelor variază în timp între 4 și 5, în
funcție de dezvoltarea orașului, mai cu seamă la periferie.
În 1643 orașul era împărțit în 4 sectoare (ultimul fiind format din suburbii) și
avea un număr de 956 de familii. Nu se știa exact numărul membrilor

12. 12
familiilor, dar se estimează ca erau între 2.800-4.000 de locuitori (pentru 3 sau
4 membri/familie).
Între 1643 și 1750 numărul de locuitori scade atât datorită invaziei turco-
tătare (după 1660), cât și grație faptului că în 1742 ciuma ajunge să decime
puternic populația cetății.
La sfârșit de secol XVIII, orașul avea 705 case și 895 de familii cu aproximativ
3.580 de locuitori. În prima jumătate a secolului următor însă, populația
crește la 4.250.
În centrul și zonele adiacente acestuia, unde locuiau nobilii sau se poziționau
instituțiile orașului, erau case de piatră, pe când majoritatea celorlalte erau
din lemn.
Nu putem considera majoritatea populației orașului săracă în lipsa caselor de
piatră pentru că lemnul a constituit un material de construcție principal în
zonă din vechi timpuri, lucru ce este încă prezent în arhitectura
Maramureșului, fie la sat sau la oraș.
Mai bine de jumătate din totalul contribuabililor se aflau în suburbii. Când
numărul lor a crescut atât de mult, orașul a început să se extindă și în afara
zidurilor cetății deja neîncăpătoare, ce au fost construite la sfârșit de secol XIV
și început de XV.
Accesul în oraș se realiza prin două porți principale, una în sud și una în nord,
respectiv două secundare, una în vest și una în est. Hotarele orașului se
întindeau aproximativ 5 km împrejurul cetății în secolul al XIV-lea, lărgindu-și
ulterior teritoriul prin primirea de donații din partea conducerii centrale, ca
de exemplu satul Firiza de Sus, în 1622.

13. 13
Pe lângă activitatea predominantă de extragere și prelucrare a minereurilor,
orașul se dezvoltă economic și prin diferite bresle, produsele lor acoperind
atât nevoile de bază ale locuitorilor, cât și stilul de viață extravagant al
nobililor.
Înscrierile din 1750 menționează și numele de familie ale locuitorilor orașului,
majoritatea acestora fiind legate de meseriile exercitate de ei sau de
antecesorii lor.
Cele mai des întâlnite sunt:
• Băieș sau Băimărean (Banyas sau Banya);
• Fierar (Kovács);
• Dogar (Kadar);
• Tâmplar (Asztalos);
• Curelar (Szigyárto);
• Cismar (Csizmadia);
• Croitor (Szabó);
• Rotar (Kerekes);
• Măcelar (Mészáros);
• Blănar (Szücs);
• Olar (Fazékas);
• Morar (Molnár);
• Brutar (Pék);
• Lăcătuș (Lakatos).

14. 14

15. 15

16. 16
Me
Me
Me
Meșteșugurile și breslele
șteșugurile și breslele
șteșugurile și breslele
șteșugurile și breslele
Pentru oferirea unui trai de viață decent, dar și pentru satisfacerea cerințelor
de lux a nobililor, se dezvoltă treptat diverse meșteșuguri. Dacă la început
acestea erau strict legate de nevoile de bază – mâncare, îmbrăcăminte,
încălțăminte, de apărare sau gospodărești – și doar ca o anexă a ramurii
agriculturii, ulterior încep să se dezvolte separat și să se diversifice.
După invazia tătarilor din 1241 și a anarhiei ce a urmat, dezvoltarea
meșteșugurlior a avut de suferit pentru că meșterii, deși erau cruțați, erau
luați în robie. Spre sfârșitul secolului situația se echilibrează, ca de la începutul
secolului al XIV-lea meșteșugurile să se desprindă tot mai mult de agricultură.
De altfel, meșteșugarii constituiau populația de bază a orașului și numărul lor
va crește odată cu înmulțirea breslelor. Perioada ce semnalează un mare
avânt al meșteșugurilor este cea a secolelor XV-XVI când apar breslele ce se
înmulțesc mereu și crește producția și schimbul de mărfuri.
O primă atestare cu privire la bresle apare în 1412, când se amintește de
breasla croitorilor. Un loc aparte în istoria și dezvoltarea orașului o are breasla
aurar-argintarilor, ce este amintită încă de la sfârșitul secolului al XV-lea. După
mijlocul secolului al XVIII-lea, încep să apară manufacturile preponderent în
ramura alimentară.
Organizarea breslelor
Cu trecerea timpului, creșterea numărului meșteșugarilor și lupta tot mai
acerbă pentru comercializarea produselor proprii crează în timp un „război”
între aceștia și calfele, ucenicii și meșterii ce nu făceau parte din breaslă.
Rolul de început al breslelor era pentru asigurarea procesului de producție și
a procurării materiei prime, desfacerea produselor, apărarea împotriva
concurenței, lupta împotriva tendințelor de jaf ale nobilimii feudale,

17. 17
ajutorarea văduvelor și orfanilor, și satisfacerea nevoilor spirituale. Toate
aceste aspecte erau dezbătute în adunările de breaslă.
Deși numărul meșterilor va crește atât în oraș, cât și în satele din împrejurimi,
breslele vor înăspri condițiile de pătrundere în rândul lor. Patronii, de
asemenea, luptă pentru împiedicarea calfelor și a ucenicilor de a pătrunde în
rândul meșterilor.
Din secolul al XIV-lea apar și statutele breslelor, ajutând astfel și la
reglementarea rapoartelor interne sau controlul asupra producției, dar și
contribuția la dezvoltarea tehnicilor de lucru.
Lupta pentru puterea politică este acerbă și aici. Breslașii se vor lupta pentru
acapararea ei și treptat ajung să conducă orașul, mai cu seamă pentru luarea
de măsuri privind protecția intereselor breslei. Dintre cele dorite se
preconizează evitarea concurenței, interzicerea sporirii salariilor pentru calfe
și ucenici, interzicerea muncii de noapte, limitarea numărului de calfe și
ucenici, limitarea cantității de materii prime ce puteau fi cumpărate,

18. 18
obligativitatea de a profesa o singură meserie sau interzicerea reclamelor în
scopul atragerii de cumpărători.
Așadar, pentru limitarea numărului de meșteri și descurajarea calfelor și
ucenicilor în dorința lor de a intra în breaslă, condițiile accesului în breaslă
devin tot mai grele. Calfele erau obligate să execute diferite lucrări de
măiestrie, să plătească taxe și să ofere meșterilor o masă în cinstea lor.
Breslele aveau la conducere un staroste, iar rolul său era de a păstra
documentele și cheia lăzii breslei, de a administra averea acesteia, de a
convoca adunările generale, de a controla calitatea produselor, de a repartiza
ucenicii sau de a purta corespondența. Avea totodată drept de judecată în
interiorul breslei.
Faima și dibăcia meșterilor însă depășesc granițele orașului, aceștia primind
comenzi de lucrări inclusiv de la conducătorii puterii centrale. Un astfel de
renume atrage cu sine și fabricarea sigiliilor breslelor și deci, întărirea
statutului meșteșugurilor în oraș. Cunoaștem că existau 30 de bresle cu peste
50 de meserii, iar pe lângă cele vechi, se menționează și meserii de sine
stătătoare:
Minerit: minerii propriu-ziși, monetari, aurar-argintari și bijutieri, urburari
(strângerea dării de aur de la proprietarii particulari de mine pentru puterea
centrală), ștempari.
Prelucrarea metalelor: arcari, fierari, topitori, strungari, lăcătuși, căldărari,
cuțitari, tinichigii, armurieri, săbieri, împletitori de sârmă, cercurari.
Prelucrarea pielii: tăbăcari, pielari, pantofari, cizmari, cojocari sau pieptari,
curelari, blănari, șelari.
Confecționarea îmbrăcămintei: croitori, năsturari, mătăsari, țesători,
pălărieri, tungători de postav.
Produse alimentare: agricultori, brutari, măcelari, morari, berari.
Construcții și prelucrarea lemnului: zidari, lemnari, rotari, tâmplari, pietrari,
cărămidari, dogari, strungari, dulgheri, care fac mături, șindrilari, șlefuitori.
Alte meserii și ocupații: pivnicieri, pieptănari, bărbieri, zărari, muzicanți,
olari, sticlari, geamgii, săpunari, vopsitori, funari, compactori, căruțași,
comercianți, farmaciști, crâșmari, administratori, ceasornicari, gubași, hornari,
cupari, socotitori contabili, muncitori cu ziua.

19. 19

20. 20
Mineritul
Mineritul
Mineritul
Mineritul
Din răstimpuri, mineritul în bazinul băimărean constituie principala sursă de
existență, respectiv cea mai importantă ramură industrială. În minele de la
Baia Mare (Firiza, Valea Roșie, Valea Borcutului) se desfășoară activitate
minieră intensă încă din secolele II-III e.n.
Zăcămintele bogate aurifere din acest bazin atrag atenția de-a lungul
veacurilor, atât cuceritorilor, cât și popoarelor migratoare. În aproape toate
exploatările miniere de aici, în afară de aur și argint, se găsesc minerale
comune ca pirită, cuarț, calcopirită, calcită, galenă sau hematite și bogate
zăcăminte de blendă (ZnS) sau de baritină (BaSO4), iar în zona Ferneziului
zăcăminte de plumb.

21. 21
Înca de la 1347, în diploma ce întărește privilegiile orașului se face o serie de
referiri și la cele legate de minerit: stabilirea hotarelor astfel încât să includă
păduri (lemn necesar pentru galerii), magistru priceput în ale minelor și
drepturi exclusive de conducere, lucrările miniere să fie scutite de celelalte
sarcini în afara urburii regești sau treceri vamale libere în scopul mineritului.
Începând cu anul 1468, în timpul domniei lui Matei Corvin, orașul primește
dreptul de batere a monedei proprii. După acest an, pe monedele bătute aici,
apare și însemnul celor două ciocane miniere încrucișate ca recunoaștere a
importanței în industria minieră și îndeletnicirii principale ale orașului.
Exploatarea minieră
Pentru exploatarea minieră de la începuturi, se folosea fie săparea unor galerii
în formă de puț astfel ca minereul ce se extrăgea, să fie tăiat cu dalta și
ciocanul, iar uneori, cu ajutorul focului, roca era puternic încălzită și apoi,
stropită cu apă, să crape foarte ușor, fie săparea unor galerii de tip cuniculi în
roca dură și compactă, pe firul filonului aurifer.
Armarea se făcea cu ajutorul unor grinzi căptușite cu scânduri (unele galerii
nu sunt armate), iar cu ajutorul unor puțuri se făcea legătura între galeriile ce
se sapă la adâncime.
Apa din galerii era scoasă manual cu ajutorul ciuberelor sau găleților.
Minereul extras este zdrobit în pive, măcinat și apoi spălat. O importanță
mare o are aerisirea minelor, care se face prin amenajarea unor puțuri
secundare sau prin galerii suprapuse, paralele. Iluminatul se face cu ajutorul
opaițelor.
Începând cu secolul al XVI-lea minereul este extras cu „mașinile” acționate de
forța apei sau cu ajutorul animalelor, după care era sfărâmat la șteampuri
acționate de forță hidraulică. Minereul extras este tansportat cu coșuri sau
samare la instalația de topire și rafinare, după care este sfărâmat, măcinat și
apoi spălat.
În 1556 apare menționat transportul minereurilor printr-un vagonet pe șine,
aceasta fiind una din primele mențiuni ale folosirii acestuia pe plan european.

22. 22
După ce se face probarea, pentru a se vedea cantitatea de metal prețios și a
se elimina din minereu sulful existent, minereul este topit în cuptor.
Urmează apoi separarea cu ajutorul unui preparat special (apa de separare ce
conține acid azotic, vitriol, sare, etc.), iar în atelierele de cementare are loc
separarea aurului de argint (cu ajutorul vitriolului, sării, mercurului, etc).
Condițiile de muncă ale minerilor sunt deosebit de grele. Ei nu au voie să își
părăsească locul de muncă, putând fi duși cu forța la lucru și obligați să
lucreze câte 10 ore pe zi, iar cei de la șteampuri câte 12-14 ore pentru o sumă
derizorie.
În 1570, datorită conflictelor înte Ioan Zapolya și împăratul Austriei, minele
sunt în mare parte distruse și inundate, iar muncitorilor li se stabilesc salarii
fixe de 11 denari pe zi, sumă suficientă să își cumpere 5 kg de grâu sau 250 ml
de ulei. Este menționat și că patronii care depășeau baremul stabilit sunt
amendați cu 20 de florini.

23. 23
Minele băimărene
Mina Dealul Crucii este situată la poalele dealului omonim cu o înălțime de
501 m. Se află la mai puțin de 1 km față de vechiul centru al orașului și este
una dintre cele mai vechi mine din Baia Mare.
Minereul extras de aici este extrem de bogat, găsindu-se de multe ori aur
nativ. Extracțiile se fac cu ajutorul unei frânghii trase de oameni, de la o
adâncime de 300 m.
Se știe ca la începulul secolului al XIX-lea în mină lucrau 208 muncitori, iar
venitul anual se ridica în medie la 51.000 de florini. Deși în 1845 se fac
investiții mari pentru punerea în funcțiune a unei pompe de extras apa din
mină, în scurt timp aceste cheltuieli sunt recuperate și mina reintră pe profit.
Nicio altă mină din țară nu a atins în acea perioadă adâncimea acesteia.
Galeriile sale ating la mijlocul secolului al XIX-lea o adâncime de 50 m sub
nivelul marii, adică un total de 551 m din vârful dealului.

24. 24
Mina Valea Roșie este situată la nord-vest de Baia Mare, la o distanță de 3,5
km de vechiul centru. Aceasta a primit numele de la culoarea roșiatică a apei,
datorită oxidului de fier ce curge prin această vale.
La fel ca și mina Dealul Crucii, este una dintre cele mai vechi mine exploatate
din zonă, înca din primele secole ale erei noastre. S-a descoperit aici o galerie
lungă de peste 2 km, iar filoanele ei ating o grosime de până la 20 m.
Deși s-a găsit și aur nativ, datorită exploatării intensive, multe galerii au fost
părăsite, fiind redeschise abia în 1764.
Mina Valea Borcutului este un vechi cartier minier, cu multe filoane bogate în
minereuri de aur și, în mai mică măsură, de argint. În această vale se găsesc
multe guri de mină părăsite. În 1725, minele de aici sunt preluate de stat
după ce fuseseră părăsite de familia Lissibona.
Apa este evacuată din galerii cu ajutorul pompelor și se reîncepe exploatarea
sa. Odată ce filonul principal devine rentabil, cele secundare sunt părăsite.
Mina Usturoi se află paralel cu Valea Usturoiului. În decursul anilor,
zăcămintele de aici au dat speranțe pentru o înflorire a mineritului, ajungând
printre primele mine cu exploatări intense, dar galeriile făcute pentru gasirea
filonului fiind greșite, au fost inundate și acoperite, la un moment dat, de apă.
Lucrările sunt suspendate în 1840 și mina este părăsită.
Mina Sfântul Ioan este așezată pe valea Sf. Ioan, între Dealul Crucii și Dealul
Florilor. Existau aici două mine, Sfântul Petru și Sfântul Martin, în ambele
lucrându-se puțin, deoarece nu s-au găsit filoane bogate, lucrările fiind
abandonate tot în 1840.

25. 25

26. 26
Centru comercial
Centru comercial
Centru comercial
Centru comercial și
și
și
și
dezvoltarea economică
dezvoltarea economică
dezvoltarea economică
dezvoltarea economică
Se știe că încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul celui de-al XV-lea,
există un număr mare și variat de meșteșuguri și branșe meșteșugărești.
Spre deosebire de cei de la sat, care lucrează pentru satisfacerea nevoilor de
strictă necesitate locală, meșteșugarii de la oraș produc bunuri și obiecte
destinate comercializării, cu toate că meșteșugarul în această perioadă nu
urmărește obținerea vreunui profit, ci mai degrabă procurarea mijloacelor de
existență.

27. 27
Baia Mare joacă un rol important în procesul de producție și de schimb cu
satele din jur și din diferite zone geografice, astfel că urbea tinde să devină de
timpuriu unul dintre cele mai de seamă centre comerciale din nordul
Transilvaniei.
Pe lângă meșteșugurile realizate în oraș, factor determinant în dezvoltarea
economică a avut-o și dreptul obținut prin diploma privilegială din 1347 și
cele ulterioare ce le conturează și reconfirmă, conform căreia orașul are
dreptul de a organiza și ține în incinta sa „un iarmaroc și târg” pe an, timp de
15 zile.
Cu trecerea timpului și cererea pieței crește, astfel că meșteșugarul nu mai are
timpul necesar pentru a își vinde marfa. Dacă inițial meșteșugarii își vindeau
propria marfă, cu timpul se dezvoltă și meseria de negustor, specializat în
schimbul de produse și obtinerea unui profit însemnat.
În această situație ajunge și Baia Mare, unde meșteșugarii existenți, fiind
profilați în branșe pentru care există materie primă (aurari, argintari, blănari,
dogari, croitori, pantofari, etc.), nu puteau satisface toate necesitățile pieței,
simțindu-se nevoia importului de produse din afara orașului și chiar din afara
regiunii, unde în schimb își exportau propriile produse. Acest import-export
reamintim că este încurajat prin privilegiile regale obținute și întărite în
repetate rânduri pentru oraș, mai cu seamă cele privind scutirea de vamă.
Locul desfășurării târgului era într-un loc spațios, ușor accesibil pentru toată
lumea – centrul orașului, denumit în trecut Circulus Fori, ce servea drept loc și
târgului anual, cât și pieței regulate. Spre deosebire de producătorii și
negustorii băimăreni, cei ce vindeau sau treceau cu mărfuri în tranzit prin
vama băimăreană, erau obligați să plătească o taxă de vamă, folosită atât
pentru taxele orașului către regalitate, cât și pentru uzul intern local.
În prima jumătate a secolului al XVII-lea, Baia Mare devenise deja un puternic
centru comercial. Doar în perioada aprilie 1630 – martie 1631, orașul
încasează din taxele vamale aproape 1.030 de florini, sumă din care după
plătirea salarilor și predarea obligațiilor financiare, orașul rămâne cu un profit
de 89 de florini.
Se știe și despre schimbul bogat și variat de mărfuri și produse aduse pe piață
de către băimăreni și țărani, negustori și meșteșugari din județele alăturate
sau din orașele Transilvaniei, precum și din regiuni și orașe mai îndepărtate.

28. 28

29. 29
Meșteșugarii băimăreni sunt prezenți aproape în permanență la târgurile din
oraș atât cu mărfuri proprii, cât și cu cele cumpărate pentru a fi revândute
(stofe, mătăsuri, pânzeturi, condimente, brânzeturi, minereuri, etc.).
Dat fiind specificul zonei, printre produsele vândute sau tranzitate prin Baia
Mare din satele din apropiere și din Maramureș, se însemnează piei de oi și
vite, grâu, vin, funii, scânduri, animale mari, ceară de albină, pânză țărănească,
pănuri de lână și sumane, sare, prune și unelte agricole.
Pe măsura lărgirii pieței băimărene, a diversificării mărfurilor și a intensificării
procesului de schimb, se lărgește și aria comerțului și așa apar în oraș mărfuri
provenite din Grecia, Turcia, Albania, Bulgaria, Slovacia, Polonia sau Ucraina
Subcarpatică.
Datorită poziționării geografice prielnice, Baia Mare devine la mijlocul
secolului al XVII-lea un puternic centru comercial de legatură. Prin
intermediul negustorilor levantini, se face contactul între marile drumuri
comerciale ce străbăteau Orientul Apropiat, Sud-Estul Europei și o parte din
Europa Centrală, contribuind la efectuarea schimburilor de produse și valori
materiale între popoare diferite și în stadii diferite de dezvoltare. Astfel, Baia
Mare aduce un mic, dar însemnat aport la cunoașterea și răspândirea celor
mai bune realizări ale popoarelor respective.
Ca așezare minieră și oraș liber regal, nu este supus dărilor feudale obișnuite,
fiind obligat a da doar urbură (din exploatări miniere). Locuitorii orașului
plătesc însă censul în bani, pe care Baia Mare este obligată să-l achite
regalității în sumă globală, o dată pe an, la Sânmartin (11 noiembrie).
Odată cu dezvoltarea orașului, și cuantumul acestuia crește de la 150 de
florini în 1566 la 250 de florini în perioada ulterioară (1619), ajungând ca la
sfârșitul secolului al XVII-lea să fie stabilit la suma de 2.942 de florini.
Întreaga sumă fixată ca cens era repartizată în mod proporțional cu starea
materială și veniturile obținute de locuitorii orașului, în funcție de fiecare
sector al orașului.
Pe lângă datoriile bănești, orașului îi sunt solicitate în plus diferite cantități de
grâu, făină, boi tineri de jug, cereale sau carne, astfel că datoria orașului
ajunge să crească în valoare cu 700 de florini din produse. Acest aspect a
făcut ca numărul locuitorilor din perioada 1645 și 1750 să se reducă drastic de
la 956 la 683 de familii contribuabile.

30. 30

31. 31
Veniturile și cheltuielile urbei
Veniturile orașului vor oscila în timpul veacurilor în funcție de dezvoltarea
generală a economiei. Prima categorie de venituri provine din averea
propriu-zisă a orașului, în care intră viile și fânețele, morile, berăria, pădurile,
căstănișul, etc., urmate de arendarea minelor și monetăriei, arendarea
tricesimei (taxa vamală), arendarea și administrarea decimei de vin și fânete,
etc. Pe lângă acestea, se adaugă unele venituri din impozite și taxe comunale,
amenzi, contribuții din partea breslelor și meseriașilor sau daruri diverse.
În 1640, încasările orașului sunt de 3.739 de florini, pe când cheltuielile cu
salariile administratorilor și ajutoarelor lor, censul anual, arenda tricesimei sau
alte datorii ale orașului însumează un total de 1.794 de florini. În anul
următor, din venitul total de 3.565 de florini, după plătirea tuturor
îndatoririlor, orașul rămâne cu un venit net de 581 de florini.
Dacă în această perioadă venitul net al orașului fluctuează și este relativ
scăzut, în perioada următoare, datorită trecerii la o exploatare intensivă a
averilor și posibilităților economice ale orașului, se va evidenția un ritm mai
accelerat de dezvoltare. Ilustrat prin sporirea surselor de venit este însă făcut
în parte și în dauna locuitorilor băimăreni, cât și prin accentuarea exploatării
satelor aparținătoare. Acest aspect duce la lărgirea diferențelor între clasele
sociale și adâncirea marei mase în sărăcie.
Un exemplu ulterior este cel al anului 1790, când se preconizează un venit de
23.430 de florini în cursul anului, dar se fac încasări de doar 4.677. Din aceștia
4.261 sunt cheltuiți în folosul orașului precum plata salariilor.
Neîncasarea tuturor veniturilor prevăzute pentru anul prezentat nu exclude
posibilitatea realizării, respectiv încasării lor în cursul anului sau anilor
următori. Situația se explică atât prin neexprimarea termenelor de scadență,
în unele cazuri, cât și prin nerealizarea vânzărilor până la data bilanțului
(vânzarea vinului, fânului a fost făcută ulterior). Dacă urmărim sursele de
venituri pentru acest an, observăm că acestea provin în principal din
economia naturală a orașului, respectiv din viile și pădurile aflate în
proprietate.
Urmărind bilanțul general al orașului în 1820, observăm că și de data aceasta
se încheie înaintea strângerii veniturilor prevăzute. Ca urmare, din venitul
total de 67.710 florini preschimbați și 5.515 în moneda veche, se încasase
până la momentul socotelilor, doar 29.407 și respectiv 5.031 florini.

32. 32
Și în această perioadă, sursa de venituri principală este formată din dări,
contribuții și amenzi (mai mult de 1/3 din totalul general), venituri din
capitalul împrumutat și dobânzile respective (aproape 1/5), produsele
viticole, fânețelor și pădurilor (1/6), răscumpărarea robotelor și a prestațiilor
publice, vânzarea diferitelor bunuri proprietatea orașului, etc.
Situația veniturior și cheltuielilor orașului va rămâne aproximativ aceeași și în
deceniile următoare, până după 1848, când, în condițiile noi sociale și
politice, acestea vor primi caracteristicile orânduirii capitaliste.

33. 33
Cultura
Cultura
Cultura
Cultura și arta
și arta
și arta
și arta
Producții ale literaturii populare, cum sunt poveștile, au circulat fără
îndoială. Basmele cuprind elemente ce merg până adânc în istoria veche. Un
fond păgân, atestând marea lor vechime, supraviețuiește și în descântece,
vrăji și blesteme.
Încă din vremi străbune, minerii acestor locuri au adus din generație în
generație, diverse credințe în spirite, ființe imaginare, care însoțeau minerii,
pedepsindu-i pe cei răi, ori sărindu-le în ajutor la nevoie.
Aceste spirite orientau minerii spre filoanele cele mai bogate în aur. Au
circulat multă vreme idei preconcepute despre Groaza minerilor, Ciobanul
minelor și Zâna minelor. Astfel, din tată în fiu se știe că în mină nu este permis
a fluiera. Asupra celor care încearcă să se abată de la această regulă, spiritele,
mereu de veghe, aduc mari nenorociri.

34. 34
Pe lângă numeroasele variante de balade și cântece ce îl înfățișează pe Pintea
Viteazul ca un erou local, literatura populară mai promovează și lupta
maramureșenilor și băimărenilor contra otomanilor, pericol devenit iminent
începând cu secolul al XVI-lea. Luptele comune ale românilor cu maghiarii și
sașii împotriva turcilor au făcut din veacul al XVI-lea o perioadă de înflorire a
liricii populare.
Pe lângă școlile bisericești, existau și școli orășenești, care preluau, pe lângă
învățămintele bisericești, și preocupări laice, impuse de nevoile
meșteșugarilor și negustorilor.
O astfel de școală apare menționată în 1388 la Baia Mare ca funcționând sub
conducerea „rectorului Teodoric”, care mai înainte profesase la Brașov.
Limba de predare în școlile catolice era latina, iar materiile de învățământ
erau grupate în două cicluri: primul numit trivium, cu trei materii (gramatică,
retorică, dialectică), respectiv al doilea numit quadrivium (aritmetică,
geometrie, astronomie, muzică). Cei ce voiau să își desăvârșească învățătura
urmau, într-un ciclu superior, filosofia și teologia. Băimărenii care își doreau
studii mai înalte continuă să le facă la universitățile din Praga, Cracovia și
Viena.

35. 35
Odată cu Reforma, Baia Mare devine un centru important din punctul de
vedere al producției meșteșugărești și adevărat centru de pregătire școlară.
Astfel, apare și școala reformată din Baia Mare, Schola Rivulina (1547), ca
școală de pregătire a slujitorilor bisericești și a învățătorilor.
Printre pionii principali ai învățământului confesional apare Gheorghe Șincai,
ce în cei 12 ani ai directoratului înființează peste 300 de școli. La Baia Mare ia
ființă în 1786 o școală de repetiție în limba română, iar în 1800 o școală
confesională reformată de fete.
Deși Gimnaziul băimărean era sub patronatul confesiunii romano-catolice,
acesta nu funcționează sub titulatura acesteia, ci ca Gimnaziu regal, iar o
parte din salariile dascălilor era plătită de primărie.
La Baia Mare se predau religie, latină, maghiară, greacă, germană, geografie,
istorie, chimie, matematică. Facultativ, elevii puteau urma cursuri de română,
franceză, muzică instrumentală și corală, desenul sau scrierea rapidă. Pe lângă
cei din oraș, sunt înscriși și elevi din toate județele Ungariei și Transilvaniei,
menționându-se chiar și elevi din Austria, Italia sau Franța. Acest aspect ne
confirmă importanța școlii băimărene în educație la nivel de Europa.

36. 36
Cea mai evident prezentă artă este arhitectura, care între secolele XIV-XVI
reflectă frământările social-politice interne și externe ale zonei Maramureșului
și Băii Mari. Cultura lemnului are câmp larg de manifestare în zona noastră,
fiind reprezentată prin arhitectura construcțiilor de lemn, artistic lucrate de
către meșteri populari, și concretizate în nenumărate case țărănești și anexe
gospodărești, în biserici de lemn, porți, etc.
La existența bisericilor de lemn contribuie intens și faptul că locuitorilor
ortodocși nu li se îngăduie decât ridicarea bisericilor de lemn ca o expresie a
politicii de asuprire a țărănimii de către noii cuceritori și a ofensivei catolice.
Arhitectura bisericească a Băii Mari din secolul al XIV-lea, s-a conturat prin
ridicarea unei clădiri pentru cultul catolic, situată la sud de vechiul centru al
orașului, între străzile Crișan și 1 Mai, având comunicație directă cu Piața
Libertății prin strada Turnului, cunoscută azi prin existența doar a Turnului
Ștefan și a ruinelor zidurilor bisericii.
Pe lângă arhitectura în piatră a bisericilor, se afirmă tot mai mult și cea laică,
cea militară și cea civilă. Dacă în secolul al XIV-lea, Baia Mare era o așezare
întărită cu garduri din palănci și valuri de pământ, în secolul al XV-lea se
începe amplificarea întăriturii pe baza unui plan de ansamblu de apărare al
orașului.

37. 37
Matei Corvin permite orașului în 1469 să se înconjoare cu ziduri de piatră și
bastioane din loc în loc. Măsura avea drept scop apărarea orașului de
eventualele atacuri venite din afară, dată fiind avuția orașului obținută din
industria sa minieră.
Centrul vechi al orașului Baia Mare este un complex de arhitectură medievală,
având o primă mențiune documentară din anul 1472, când se amintește că a
fost pavat cu pietre de râu.
În zona Băii Mari pereții apar lipiți și văruiți. Casele sunt construite pe un soclu
scund de piatră, mai larg spre fațadă, formând o prispă umplută cu bolovani
și pământ, pe care se pune o laiță afară; capetele bârnelor pereților laterali se
lasă mai largi, precum și bârnele de sub „cununa” superioară a acoperișului,
formând un fel de „aripi” ale casei, în cele patru colțuri. Structura acoperișului
este în patru ape, cu pante pronunțate.
Edificiile ridicate în Baia Mare în prima jumătate a secolului al XIX-lea au
renunțat la patosul teatral al barocului, adoptând o formă simplă și elegantă
față de influențele barocului rusesc, unde turnurile au acoperișuri cu bulbi.

38. 38
Sculptura în zona Baia Mare este mai puțin importantă, dar evoluează după
stilul de arhitectură gotic (secolele XIV-XVI), ajungând ca barocul din

39. 39
sculptura băimăreană să fie reprezentat prin cele trei statui așezate în nișele
bisericii Sfânta Treime.
Pictura, specifică acestei perioade, apare preponderent în aceeași biserică
din Piața Cetății, în special prin fresce, dar fără încadrarea specifică într-un stil
sau altul.
La capitolul de arte decorative (aplicate) se dezvoltă în mod deosebit în
secolele XIV-XVI argintăritul și aurăritul. Având materia primă din abundență
la dispozitie, meșterii din oraș aveau posibilitatea unor experiențe și producții
unicat. Așa este cazul sigiliului orașului din argint din secolul al XIV-lea, în
diametru de 6,9 cm, în formă octogonală, frumos lucrat.
Unul din produsele comune erau paharele din argint aurit, stilul gotic târziu,
furmos ornamentate. În 1601 se pomenesc 12 meșteri aurari la Baia Mare, la
care se adăugau și argintarii. Breasla mai produce și variate podoabe pentru
femei si bărbați: cercei, paftale, pocale, căni de argint adeseori aurite, iar
vasele și cănile de cositor erau la mare modă.

40. 40
Producția de ceramică de la Baia Mare are vechi atestări pe aceste meleaguri
amintite încă din secolul al XV-lea, perioada în care Transilvania dispunea de
foarte puține astfel de bresle. Se produc astfel îndeosebi tăiere mari și
urcioare, cu forme caracteristice întregii ceramici smălțuite din Transilvania,
dar cu unele afinități central europene. În afară de elementele geometrice
(caracteristice întregii ceramici românești), există și o serie de elemente
decorative specifice Băii Mari, îndeosebi cu caracter floral. Cromatica este
predominant albastrul intens. Brunul, cărămiziul și verdele sunt culori
complementare.
Centrul artistic băimărean de ceramică are și astăzi o puternică activitate,
fiind recunoscut în întreaga țară.
În Baia Mare prima trupă teatrală se înființează în 1796, realizată printr-o
cerere către conducerea orașului să permită organizarea spectacolelor de
teatru, cerând totodată și o sală corespunzătoare acestui demers. Cererea îi
este aprobată în același an, urmând ca în perioada următoare să își desfășoare
concomitent două trupe de teatru, una germană și una maghiară.

41. 41
În primele decenii ale secolului al XIX-lea, prin Baia Mare se vor mai da
spectacole de mai multe echipe teatrale ambulante, care vor trezi interesul
pentru acest gen de artă și lui Lendvay Márton, marele actor de mai târziu și
cetățean de onoare al orașului. Abia la finele anului 1952, visul înaintașilor de
a avea un teatru stabil la Baia Mare se împlinește.
Simultan crește și interesul pentru viața muzicală, și încep să se producă
diferențieri tot mai accentuate între muzica populară și cea a clasei
conducătoare.

42. 42
Ora
Ora
Ora
Orașul Vechi
șul Vechi
șul Vechi
șul Vechi
Turnul și Biserica Sfântul Ștefan
Biserica este amintită pentru prima dată în privilegiul acordat orașului în
1347. În 1387 are loc inaugrarea oficială și tot atunci este amintit pentru
prima dată numele de „Sfântul Ștefan” dat bisericii. Avea să fie singura
biserică hală cu două nave în Transilvania medievală și a avut o lungime de
50,6 m și o lățime de 19 m.
Turnul își are geneza în secolul următor (XV), prin voința lui Iancu de
Hunedoara, care dorind să consfințească victoria de la Ialomița din 1442
împotriva otomanilor, la vizita sa în oraș în 1446, dispune ridicarea unui turn
în colțul de sud-vest al bisericii, iar pentru familia sa, un castel în centrul vechi
al orașului. Iancu nu apucă să își vadă construcțiile finalizate, dar acestea sunt
preluate de fiul său, Matei Corvin. Turnul are o înălțime de 40 m și este
finalizat în 1468, simultan cu castelul din Piața Libertății nr. 18.
La mijlocul secolului al XVI-lea, turnul și biserica au fost avariate parțial de
trăznet. Refacerile au loc între 1559, când pavajul de piatră al bisericii este
refăcut, și 1561, când se finalizează lucrările la turn. Ambele clădiri intră în
reparații capitale în 1619, iar cu acest prilej, turnului i se așează un coif nou,
ascuțit și înalt, având forma unei piramide cu baza pătrată. Pe fiecare colț al
bazei s-a ridicat un turnuleț. Turnul este înzestrat totodată cu clopote.
Complexul mai suferă încă două incendii puternice, unul în 1647, după care
se refac ambele clădiri, iar cel de-al doilea în 1769, după care se reface doar
turnul. De această dată, la refacere turnul este înălțat cu etajul pridvorului, iar
coiful, inițial în stil gotic, este refăcut în stil baroc, sub forma unui bulb de
ceapă.
Datorită disputelor repetate între catolici și reformați, biserica rămâne în
paragină. Reparațiile ar fi fost prea costisitoare, astfel că administrația locală
hotărăște demolarea ei, fapt împlinit în 1847.

43. 43
Un nou incediu afectează turnul în 1869, când partea lemnoasă arde. Se
reface din nou, de această dată turnul luând forma actuală.
În 1628, maistrul lăcătuș Jákab Lakatos, originar din orașul Eperjes (Slovacia),
se angajează să execute și să monteze un ceas în turnul mare. Din 1698
magistratul orașului angajează un meșter ceasornicar pentru întreținerea și
supravegherea bunei funcționări a mecanismului.

44. 44

45. 45
Vechiul orologiu era acționat de greutăți mari de piatră. Un alt mecanism a
fost montat însă în turn la sfârșitul secolului XIX și a funcționat aici până în
jurul anilor 1960.
Turnul are încrustate printre pietrele sale pe fațada sudică, un relief
reprezentând un cavaler în armură, cu un buzdugan în mâna dreaptă și un
paloș în mâna stângă (simbolul libertății medievale orășenești, mai ales al
dreptului paloșului adică dreptul sfatului orășenesc pentru condamnare la
moarte). Pe fațada vestică se găsește blazonul medieval al orașului conținând
elementele definitorii orașului Baia Mare: mineri la intrarea într-o mină,
Sfântul Ștefan și castani.
Bisericile Sfântul Martin și Sfânta Ecaterina
Biserica Sfântul Martin era situată în colțul sud-estic al Pieței Cetății și a fost
distrusă la începutul secolului al XVIII-lea, când s-a construit peste ea biserica
iezuită Sfânta Treime.
Fundația a fost realizată din pietre de carieră nefasonate, legate între ele cu
mortar de var. Elevația zidurilor era din pietre de carieră fasonate. Cei doi
contraforți din latura nordică au dimensiuni diferite.
Aici se găsește și fundația rectangulară de piatră, despre care presupunem că
ar fi aparținut unui turn. Dimensiunile navei pot fi reconstituite din
observările arheologice ca fiind de 15 x 8,5 m.
Despre locația bisericii Sfânta Ecaterina se cunoștea doar faptul că se afla în
vecinătatea celor două biserici menționate anterior și că a fost demolată în
1724.
S-au găsit relativ intacte pardoselile interioare la nivelul de -1,59 m, iar sub
acestea mai multe morminte sau cripte zidite din cărămizi. Podeaua era
realizată din cărămizi hexagonale, sub care se găsea un alt nivel de calcar
realizat din cărămizi dreptunghiulare legate între ele cu mortar.
Fundațiile de piatră de carieră nefasonate, legate între ele cu mortar din var și
nisip au fost identificate la adâncimea de aproximativ 2,5 m. Dimensiunile
navei bisericii par a fi fost 18,5 x 12,2 m, iar grosimea fundației de 1,3-1,4 m.

46. 46
S-a descoperit o construcție de piatră, probabil altarul bisericii. Sfânta
Ecaterina pare că era o biserică gotică de tip sală, fără să avem însă informații
concrete asupra planimetriei altarului.
Hanul Vulturul Negru
O clădire masivă, care încheie în secolul al XVIII-lea configurația centrului, este
cea de pe str. V. Lucaciu, nr. 2. Această clădire este construită din piatră, are
trei nivele și o curte interioară spațioasă. Până în 1870, aici este organizat un
vestit han de tip feudal, ce atrage numeroși vizitatori și comercianți.
Ulterior, în clădire se instalează pentru mai multe decenii primăria orașului,
construcția primind pe parcursul anilor mai multe întrebuințări. Este de
consemnat faptul că deși subsolul și parterul au bolta cilindrică, ferestele și
șarpanta sunt realizate însă în stil baroc.

47. 47
Biserica Sfântul Nicolae
Construită în 1402, biserica este amplasată în Piața Păcii și aparține cultului
romano-catolic. Din arhitectură nu i se poate aprecia vechimea, deoarece a
trecut prin multe transformări ce i-au schimbat profilul arhitectonic original.
Este o construcție modestă și pentru mult timp a servit drept biserică
spitalului din apropiere. Pictura din interior este restrânsă ca întindere și se
limitează la ilustrarea unor simboluri legate de cult.
Centrul vechi
Centrul vechi sau piața centrală are forma unui dreptunghi. Până în 1930 în
acest loc se țineau târgurile și mărturiile. Din această piață se deschid drumuri
către toate cartierele orașului.

48. 48
Centrul are în componența sa peste 20 de construcții medievale. La parterul
lor sunt amenajate tot felul de magazine cu produse de larg consum, ateliere,
prăvălii. Încăperile de la etaj sunt folosite ca birouri și locuinte.
Imobilele sunt alipite unele de altele, cu excepția acelora între care sunt
străzi. La rândul lor, străzile sunt înguste, aproape gâtuite, la intrarea în piață.
Majoritatea clădirilor aparținând secolelor XVII-XVIII sunt ridicâte pe ruinele
altora mai vechi. În curți și sub clădiri sunt pivnițe care au aparținut vechilor
case dispărute. Nu toate casele din centru au aceeași vechime însă.
În general sunt case de trei nivele: subsol, parter și etaj. Camerele de la parter
sunt boltite, iar pe alocuri la intrarea în clădiri se observă fragmente de
ancadrament vechi de stil gotic sau baroc.
O parte dintre aceste case dispun de o curte interioară ce face fie legătura cu
celelalte etaje ale edificiilor, fie chiar cu alte clădiri ca atare.
Dintre clădirile dotate cu balcoane la etaje, edificiul de la nr. 10 este construit
în secolul al XVI-lea și dispune de cel mai vechi balcon din acest complex, pe
fațada dinspre piață.
Odată cu venirea secolului al XVII-lea și a influenței Renașterii târzii
amestecate cu forme de baroc, centru orașului Baia Mare renaște arhitectural.
Fațadele își pierd din ornamentarea excesivă, aceasta fiind înlocuită cu
elemente specifice stilului baroc.

49. 49

50. 50

51. 51
Oficiul Salinelor
O altă construcție masivă din secolul al XVIII-lea, cu caracter civil, este cea
înregistrată pe str. 1 Mai, nr. 8, actualul sediu al Muzeului de Artă. Ridicarea ei
începe în 1748, dar atunci s-a realizat numai subsolul și parterul.
Supraetajarea s-a făcut în secolul următor, precum și înzestrarea cu sobe de
teracotă specifice acelui secol. Majoritatea clădirilor subsolului și parterului
sunt boltite. Încăperile de la parter au profil și ornament stuco la tavan,
caracteristic barocului.
Biserica Sfânta Treime
Tendințele barocului transilvănean tardiv este mai evident ca oriunde în Baia
Mare. Aici, în 1717, sub conducerea iezuiților, se începe construirea unei
impozante biserici (Sfânta Treime), pe locul alteia (Sfântul Martin), care fusese
incendiată.
Această construcție ecleziastică este zidită din cărămidă și poartă amprenta
caracteristicilor stilului amintit anterior: un soclu înalt, profil în partea
superioară, suprafețe grandioase la intrare, o sală mare cu boltă, un altar
principal și două laterale, două rânduri de ferestre cu vitralii, etc.
Fațada bisericii este puternic articulată cu trei registre verticale: cel central,
care corespunde navei centrale, și două laterale simetrice, care se identifică
cu turnurile. Planul interior al bisericii este bine proporționat. Nava centrală
este flancată cu câte trei travee izolate, având rol de altare, deasupra cărora
există două tribune. Altarul principal este flancat de două încăperi laterale, cu
rol sacristic. Deasupra navei centrale și a altarului (mai îngust puțin) planează
o boltă semicilindrică, cu penetrație, care se împarte în șase alte travee prin
arcurile cublou, care se sprijină pe pilaștri cu capiteluri puternic profilate.
În interior, biserica posedă nenumărate lucrări de artă, picturi și sculpturi, fără
a avea însă o valoare deosebită. Pe latura de răsărit a bisericii, se intră în
cavou, care se întinde pe sub toată construcția, și în care sunt înmormântate
prin zidire circa 50 de persoane.

52. 52
Schola Rivulina
Schola Rivulina funcționează efectiv în Baia Mare între anii 1547-1755, având
o structură bine organizată, compusă dintr-o școală elementară și una de
gimnaziu. În 1653, Schola Rivulina este transformată în Collegium. Până în
1711, școala a funcționat în ansamblul de clădiri dintre str. Turnului, Centrul
Vechi și str. 1 Mai.
În timpul activității acesteia, cursurile începeau la 7 dimineața și își desfășurau
activitatea până la orele 13 toamna, respectiv între 5 și 11 primăvara.
Materiile de bază ce s-au predat în această școală erau limba latină,
matematica și religia pentru clasele I-III (școala elementară), și telogia, logica,
filosofia, retorica și poetica pentru clasele IV-VI (gimnaziu).
Limba de predare era limba latină, necesară în administrația de stat, în justiție
și la cunoașterea culturii antice. Pentru buna pregătire pe care o dădea
elevilor săi, în literatura de specialitate și în documentele vremii, școala era
numită academie, collegium, ilustris schola.

53. 53
Numărul elevilor care frecventează cursurile școlii varia, în funcție de
evenimentele politice, între 2 (1712) și 80 de elevi (1664). Numărul elevilor în
școală a depins în mare măsură de dorința părinților de a-și trimite copiii la
școală, de plata taxei școlare și de întreținerea lor în cursul anului școlar.
Odată cu ultimele decenii ale secolului al XVII-lea (1670-1700) este o perioadă
de avânt a contrareformei, inițiată de biserica catolică, cu sprijinul
habsburgilor. Se interzice prin decrete regale sprijinirea școlilor reformate de
către oraș, ca mai apoi în 1688 să se interzică existența lor cu desăvârșire.
Aceasta este perioada când școala este preluată de iezuiți, preluând totodată
și unele terenuri și clădiri din preajma Turnului Ștefan și a bisericii romano-
catolice de azi.
Școala este transformată în primul gimnaziu băimărean (1692), sub egida
catolică. Primirea elevilor în gimnaziu e condiționată și de rezultatele bune
obținute în școala primară, dar și pe baza unui riguros examen de admitere.
Dintre anexele școlii amintim biblioteca. Proveniența cărților este probabil
din donații făcute de diferite personalități ale orașului, precum și din donații
de bani de către autorități și persoane civile. În 1699, școala poseda în
biblioteca sa un număr de 261 de volume.

54. 54
Schola Rivulina și-a încetat definitiv activitatea în 1755 după ce numărul
elevilor catolici a scăzut drastic în oraș.
Monetăria
Edificarea construcției Monetăriei s-a făcut în mai multe etape, suferind în
cursul secolelor unele modificări, dar ceea ce-i dă o tentă vechimii și a valorii
arhitecturale, o constituie un mic corp de clădire, ce exista și în 1411, pe locul
unde se făcea electroliza aurului. Această clădire funcționa și ca atelier al
monetăriei, iar astăzi găzduiește sediul Muzeului de Istorie și Arheologie
Maramureș.
Se adaugă un corp nou între 1734-1739 datorită dezvoltării mineritului, iar
înființarea inspectoratului minier, în același loc, impune din 1748 o nouă
lărgire a clădirii, care se și efectuează într-o aripă nouă în 1872.
În 1864 un incendiu se abate asupra clădirii și mistuie corpul cel mai vechi al
construcției, care este lăsat ulterior în paragină până de curând, când
ansamblul primește forma actuală.
Întregul ansamblu, dar mai ales partea veche a lui, cu tentă și patină istorică,
cu scări de lemn de esență tare, plafoane boltite, uși și ferestre ferecate, cu
însemnele mineritului în anumite locuri, cu coridoare lungi, la exterior, și un
ceas pe baza mișcării solare, reprezintă o bijuterie arhitecturală de o valoare
artistcă și documentară inestimabilă.

55. 55

56. 56
Pintea Viteazul
Pintea Viteazul
Pintea Viteazul
Pintea Viteazul
Dacă vorbim de Baia Mare și de trecutul glorios al orașului, nu putem să nu îl
menționăm pe Pintea, zis și Viteazul. Memoria sa dăinuie și astăzi prin
baladele, poemele sau chiar legendele ce ne leagă de el, chiar dacă încă
există incertitudini cu privire la o serie de amănunte legate de viața sa în zona
Băii Mari și a Maramureșului.
Aproximativ pe la 1670, Grigore Pintea vede lumina zilei în Măgoaja, un sat
din apropiere de Dej. Cu toate acestea, se pare că familia sa coborâse din
Maramureș, din Budești.
Isteț, curajos, cinstit și cu omenie, se face remarcat de tânăr printre semenii
săi. Dornic să afle mai multe, prinde drag de carte și începe să cutreiere lumea
în lung și în lat pentru a-și satisface setea de cunoaștere. În același timp,

57. 57
învață și meșteșugul armelor, cu ajutorul cărora se hotărăște să schimbe
decursul istoriei.
Începând cu 1685, situația țăranilor din Transilvania se înrăutățește odată cu
înăsprirea regimului impus de habsburgi. Se începe exploatarea țărănimii, în
mare parte români, în scopul îmbogățirii vistieriei austriece.
Singura formă viabilă de răzvrătire este haiducia, dar cu toate consecințele
sale. Cei curajoși iau drumul codrilor și trăiesc în principal din jefuirea
caravanelor ce le treceau „teritoriul”.
Haiducii sunt îndrăgiți de populație și de multe ori sprijiniți sau ascunși.
Bunurile dobândite în urma atacurilor împotriva orașelor care adapostesc
mari bogății (Baia Mare), asupra reședintelor nobiliare (castelul din Rona) sau
asupra caravanelor de negustori bogați (cele care treceau prin Munții
Maramureșului, sau prin Cicârlău spre Satu Mare) erau împărțite săracilor.
Pintea se afirmă ca și conducatorul unei cete de haiduci, începând astfel
problemele sale cu autoritățile, atât în zona orașului Baia Mare, cât și în
împrejurimi. Începând cu 1694, atacurile devin tot mai frecvente.
Astfel, în 1699, Pintea și acțiunile sale ajung subiect de discuție tocmai la
Viena în Consiliul de Război al Imperiului, în speranța obținerii unei soluții
pentru a înceta aceste atacuri.
Când acesta este prins însă la Satu Mare în 1700, reușeste să facă o înțelegere
cu comandantul de acolo, care îl eliberează în schimbul liniștii în zonă. Pintea
cere în pactul lor, printre altele, să nu fie socotit și privit ca „tâlhar”.
Totuși, după eliberarea sa, Pintea nu își respectă pactul, căci nedreptatea se
menține în continuare. Așa se ajunge în 1701 ca însuși împăratul Leopold I să

58. 58
instituie o recompensă de 500 de taleri pentru prinderea lui Pintea, fie el viu
sau mort.
În 1703 decide însă să se alăture luptei antihabsburgice condusă de Francisc
Rákoczi II, în speranța eliberării poporului băimărean de sub asuprirea
austriacă și a ușurării sarcinilor iobăgești.
La 14 august 1703, eroul Pintea cade în timpul atacului său asupra orașului
Baia Mare. În timp ce este trimis un sol la Rákoczi II, oastea primește în dar din
cetate căruțe cu bucate ce se dovedesc a fi otrăvite. Indignat de acest gest,
Pintea și ceata lui haiducească atacă cetatea. Cade însă lovit de un glonț în

59. 59
fața porții de sud a orașului, în apropiere de Bastionul Măcelarilor. Se
presupune de altfel că glonțul ce i-a fost fatal, a fost tras din turn.
Pintea este îngropat „fără cinste” în interiorul cetății, în apropierea locului în
care este ucis. După moartea sa, pentru a-i duce numele și acțiunile mai
departe, alți căpitani de cete îi vor prelua numele de Pintea.
Astăzi, în colecțiile Muzeului Județean de Arheologie și Istorie Maramureș, se
află câteva obiecte ce au aparținut lui Pintea Viteazul și tovarășilor săi de
luptă, precum: cămașa de zale, un buzdugan, pistoale cu cremene, cornuri
pentru praf de pușcă, căuce haiducești, șei, pinteni, lacăte de cătușe, zăvoare
pentru porți, monede, stampe și alte piese originale de epocă (din secolele
XVII-XVIII).
Pintea în memoria populară
Eroul Pintea, exponent al luptei împotriva jugului habsburgic și al asupririi
feudale de la începutul secolului al XVIII-lea, a intrat adânc în toponimia
locului și în spiritualitatea locuitorilor din împrejurimile Băii Mari. Șatra Pintii,
Izvorul Pintii, Pivnița Pintii, Cocoșul Pintii, ș.a. sunt doar câteva din zecile de
denumiri date de către localnici munților, văilor, izvoarelor, spre cinstirea
aceluia care a fost cu secole în urmă haiducul Pintea Viteazul.
Felul cum se reflectă figura eroului în tradiția populară și creațiile diferite ce
amintesc de Pintea, se regăsesc pe întreaga arie de răspândire a Sătmarului,
Țara Oașului, Țara Chioarului, a împrejurimilor orașului Baia Mare, trecând
peste Gutâi în Maramureș, sau spre răsărit în Năsăud și ajungând până în
regiunile Dornelor, demonstrează că prin aceste locuri acțiunile viteazului
Pintea au fost mai bine cunoscute.
Varietatea genurilor muzicale și literare ce au în centrul creației lor figura
legendarului Pintea este un indiciu puternic pentru noi că, la timpul său, eroul
s-a bucurat de un mare prestigiu și o mare dragoste din partea iobagilor, fapt
ce a determinat ca în procesul de creație să fie oglindit în baladă, colind,
cântec, joc, legendă, basm și tradiții.

60. 60
Baia Mare a fost orașul în jurul căruia și-a desfășurat activitatea de răzvrătire și
tot aici și-a găsit moartea. Vestita baladă „Pintea Viteazul”, în zeci de variante,
redă plecarea haiducului spre Baia Mare, și în final, fiind trădat, tragica lui
moarte.
Una din nenumăratele versiuni ale baladei redă la început neliniștea
haiducului în preajma unei mari acțiuni de răzbunare împotriva armatei din
oraș, pe care o socotește a fi vinovată de toate relele din societate.
Deși dorește răzbunarea, constată că nici alimentele, nici praful de pușcă nu îi
sunt suficiente pentru un astfel de atac. Astfel, își întreabă „voinicii” dacă sunt
dispuși să meargă la Baia Mare pentru a le procura. Se oferă unul, care până la
urmă se dovedește a fi trădător, comunicând unui „câne de boier mare”
contra unor galbeni, care este secretul morții lui Pintea, respectiv în piept.
Conform legendelor, haiducul putea fi ucis doar împușcat „subsoară de-a
stânga cu trei fire de grâu sfânt și un plumbuț mic de argint”.
Pintea Viteazul atacă porțile de sud ale cetății Baia Mare, dar este împușcat.
Murind, predă sabia fratelui său, pe care îl sfătuiește să-i urmeze exemplu, iar
de la tovarașii lui își ia rămas bun dezlegându-i de jurământul credinței.

61. 61
Bastionul Măcelarilor
Bastionul Măcelarilor
Bastionul Măcelarilor
Bastionul Măcelarilor și
și
și
și
sistemul de apărare
sistemul de apărare
sistemul de apărare
sistemul de apărare
Fortificarea orașului Baia Mare, potrivit nevoilor și practicii medievale impuse
de acea vreme pentru apărarea cetății, libertății și bunurilor acesteia,
constituie o preocupare importantă pentru conducerea orașului, cât și a
statului feudal de la acea vreme.
Astfel, în 1469 orașul primește la cererea judelui dreptul de a se înconjura cu
fortificații de piatră, înlocuindu-se astfel treptat sistemul vechi de apărare
format din gropi și structuri de lemn. Datorită faimei orașului pentru industria
minieră, atrăgea atenția asupra sa și deci, și atacuri din partea diferitelor
popoare ce își doreau din avuția orașului.
Zidul ce înconjura orașul mergea de la actualul bastion (Bastionul
Măcelarilor), prin spatele străzii Olarilor, o lua pe aliniamentul străzii Bicazului
și se termina lângă râul Săsar. Urmărindu-i cursul, zidul mergea până la str.
Rodnei și Andrei Mureșanu, și revenea spre bastion prin Piața Izvoare,
închizând cercul.
În 1567 zidurile se distrug parțial, dar ulterior vor fi refăcute și vor dăinui până
tarziu, în cursul secolului al XVIII-lea. Urme ale zidului pot fi văzute și astăzi în
apropierea Porții de Nord, sau Poarta Podului, lângă clădirea Muzeului
Județean de Arheologie și Istorie Maramureș.

62. 62
Bastionul Măcelarilor
Astăzi, din fostele fortificații medievale ale orașului Baia Mare, realizate după
1469, se mai păstrează în întregime doar turnul de pază din sistemul sudic de
apărare, cunoscut de altfel sub denumirea de Turnul Măcelarilor.
Acesta se află în preajma Porții de Sud a orașului sau Poarta Maghiară, din
zona Pieței Izvoarelor de azi. Tot în această zonă, la sud de poartă, era și locul
unde se executau pedepsele capitale, orașul având printre numeroasele
privilegii, și cel de judecată finală.
Este important de menționat că Poarta de Sud era cea mai importantă din
cele patru ale orașului, dovadă fiind și reabilitarea acesteia de fiecare dată, pe
când celelalte au fost lăsate în ruină și nu au mai fost reparate.
Construcție specifică sistemelor de fortificație medievale, turnul mai este
cunoscut și sub numele de Bastionul de Muniții, deoarece încăperea aflată la
parter a servit cândva și la depozitarea muniției folosită în apărare.

63. 63
Vreme îndelungată, numeroasa și puternica breaslă a măcelarilor avea în
datorie administrativă de a întreține turnul și obligația militară de a apăra
orașul din acest punct strategic, când era atacat. În caz de primejdie, locuitorii
orașului erau avertizați cu 3 focuri de armă.
Accesul în turn se realiza prin latura de nord. La partea sa exterioară, turnul
este construit dintr-un amestec de roci vulcanice cu fundații care coboară
adânc sub pământ pentru a-i asigura o bună ancorare.
Turnul de formă circulară are spre exterior, în zid, goluri, care serveau de
metereze. Construcția este executată din piatră și are ziduri masive de circa 1
metru grosime. Are două nivele și o înălțime totală de 25 m, diametrul său
fiind de aproximativ 9,5 m.
Parterul are o încăpere circulară, boltită, și cu pereții străpunși de trei gure de
aerisire. Comunică cu exteriorul printr-o ușă, care are un ancadrament de
piatră decorat foarte simplu, caracteristic stilului renascentist timpuriu.
La etaj, turnul este prevăzut cu 8 ferestre de tragere, rolul său fiind atât de
supraveghere, cât și de apărare. De aici, raza de acțiune era destul de sporită
dat fiind faptul că în apropierea sa se afla zidul cetății, iar înălțimea clădirilor
nu o depășea pe a sa.
Structurii de susținere a acoperișului merită acordată puțină importanță
pentru ingeniozitatea sa de descărcare a greutăților și tensiunilor. Întreaga
structură se sprijină pe grinzi masive ce oferă totodată spațiului posibilitatea
de a admira acoperișul dinăuntrul camerei de la etaj.
Bastionul face parte din sistemul de apărare al orașului, fiind unul din cele 7
astfel de turnuri ce consolidau centura de ziduri ridicate în secolul al XV-lea.
Afectat de-a lungul timpului de evenimente consemnate în documente,
bastionul a fost refăcut de mai multe ori. Parțial, a fost deteriorat în 1567, iar
distrugeri mai mari a suferit asemenea celorlalte turnuri de apărare în anii
1672 si 1689, când orașul a fost atacat de trupele imperiale austriece.
Monumentul a fost restaurat în anii 1961-1962, ultima restaurare fiind cea din
2009-2011, ce îl aduce la ceea ce este astăzi. Pe lângă restaurarea efectivă a
turnului, s-au construit alte trei zone adiacente acestuia, lăsând spațiul dintre
ele sub forma unei curți interioare, ruptă total de ambientul perturbator
existent în zonă prin prezența pieței alimentare în partea de sud a
amplasamentului. În cadrul acesteia s-au amenajat o zonă verde cu o fântână
arteziană care, la nevoie, se poate transforma într-o scenă, și un mic
amfiteatru cu gradene pentru spectatori.

64. 64
Pentru a se accentua izolarea de mediul ambiental exterior și pentru a da o
mai mare anvergură bastionului, nivelul curții a fost coborât cu un metru
conducând astfel la obținerea unei compoziții unitare echilibrate, ce
direcționează perspectiva spre obiectivul dominant, turnul.
Astăzi, scopul complexului este de a reda spațiul locuitorilor orașului, aici
putându-se organiza expoziții, lecții deschise cu elevi și studenți, lansări de
carte, mici spectacole artistice, târguri meșteșugărești tematice și ateliere de
lucru.
Bastionul își schimbă, și păstrează în același timp, rolul său de a rămâne un
bun paznic, de această dată asupra culturii și educației din cadrul muzeului
viu, unde se desfășoară activități socio-culturale educaționale frecvent.

65. 65

66. 66
Bibliografie
Bibliografie
Bibliografie
Bibliografie și imagini
și imagini
și imagini
și imagini
Informațiile prezentate în cadrul acestei expoziții au fost preluate din:
• Aurel S. Feștilă, Ioan I. Pintilie, Ioan I. Cadariu, Ioan V. Sabău, Valeriu
Achim – Monografia Municipiului Baia Mare, vol. I, 1972;
• Viorel Rusu, Lucia Pop – Baia Mare în imagini; stampe și fotografii, seria
„Colecții muzeale” III, 2011;
• Viorica Ursu – Pintea Viteazul – adevăr și legendă, articol din Graiul
Maramureșului, an X, nr. 2543, 21 august 1998;
• Valorificarea muzeală a unui monument istoric băimărean, Revista
Muzeelor și monumentelor, nr. 1, 1982;
• Restaurarea și revitalizarea Bastionului Măcelarilor din Baia Mare, DVD,
2011;
• Reabilitzrea și promovarea identității culturale și istorice; Piața Cetății -
Turnul Ștefan, broșură, 2014;
• Piața Cetății, broșură, 2015.
Imaginile de epocă aparțin colecției Muzeului Județean de Istorie și
Arheologie Maramureș.
Fotografiile cu orașul actual sunt realizate de voluntarii Asociației Yellow
Shirts.