Sfera eonică 41

Anul IV nr.28 Iunie 2015
Anul VI, Nr.41, August 2017

MEMBRI FONDATORI
N.N.Negulescu
- Iniţiator, prim fondator şi ex-director
al revistei Constelaţii diamantine.
- Iniţiator, prim fondator şi actual
director/redactor-şef al revistei Regatul
Cuvântului.
- Membru al Academiei
Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe.
- Director/Redactor-Şef al revistei Sfera
Eonică.
Al.Florin Ţene
- Membru al Academiei
Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe.
- Preşedinte al Ligii Scriitorilor Români.
ISSN 2286 - O5O9
ISSN-L 2286 - O5O9
Parteneri culturali
Sfera Eonică

Colectivul de Redacţie:
Membri de Onoare
Academician Constantin Bălăceanu-Stolnici
Prof. univ. dr. Ruxandra Vidu, Preşedintă a Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (ARA)
Scriitor, Dramaturg, Regizor, Corneliu Leu, Distins Promotor Cultural
Membru Fondator al Uniunii Scriitorilor Români
Membru Fondator al Uniunii Ziariştilor Români
Membru Titular al Organizaţiei Internaţionale a Ziariştilor
Membru Titular al Institutului Internaţional Jaques Martin
Prof.Dr.Adrian Botez, Membru al USR, Director al Revistei “Contraatac”
Prof.univ.Dr. Jean Valery Popovici, Paris
Dwight Lucian-Patton, Director/Publisher, Revista “Clipa”, SUA
Vera Luchian-Patton, Editor in Chief/Publisher, Revista “Clipa”, SUA
Prof. univ. dr. Ion Paraschivoiu, membru ARA.
Maria Diana Popescu, Redactor Şef-Adjunct la Revista “Agero”, Stuttgart, Director la Revista “Art Emis”,
Director al Departamentului Art Emis Academy din cadrul Societăţii Culturale Art Emis
Cristian Petru Bălan, Membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe, SUA
Prof. Univ.Dr. Livia Vianu, Director MTTLC, Universitatea Bucureşti
Tudor Şerbănescu artist plastic, Preşedinte al Societăţii Centro Pro Arte Contemporane
Director/Redactor-Şef
N.N.Negulescu, Membru LSR
Redactori Şefi-Adjuncţi
Cezarina Adamescu, Membră USR
Eliza Roha, Membră USR
Secretar Directorat
Marian Malciu, Membru LSR
Secretar General de Redactie:
Ing. Rodica Cernea
Redactori Asociaţi
Ionuţ Caragea, Membru USR, Cofondator şi Vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Româna din
Quebek, Membru de Onoare al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ
George Roca, Editor-Şef al Revistei „România Vip”, Australia
Simona Botezan, Jurnalist de Limbă Română la Washington DC, Director-Adjunct al Ziarului „Mioriţa” SUA
Mariana Zavati Gardner, Membră a Royal Society of Literature, UK
Octavian Dumitru-Curpaş, Publicist Arizona
Slavomir Alamajan, Scriitor, Canada
Constantin Roşu Pucu, Scriitor, Noua Zeelandă
Redactor Principal Tehnoredactare:
Ing. Rodica Cernea
Coperta:
Ing. Rodica Cernea
Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor publicate revine autorilor
Revista poate fi accesată la: https://www.scribd.com/user/37281470/Viviana-Milivoievici
E-mail Director/Redactor-Şef: n.negulescu@yahoo.com
Creaţiile literare se transmit pe adresa redacţiei: Bd. Gheorghe Chiţu, Nr.61, Craiova Dolj, România, Cod 200541
Tel.Redacţie: 0351. 418. 010
Redactori Principali
Prof. Dr. Viviana Milivoievici, Cercetător științific, Academia Română -
Filiala Timișoara, Institutul de Studii Banatice “ Titu Maiorescu “, șef
departament critică literară
Prof./Editor R.N.Carpen, Şef Departament Proză
Dr. Stelian Gomboş, Şef Departament Spiritualitate Creştină
Redactori
Lector univ.Dr. Alina Beatrice Cheşca
Prof. Elen Lackner, Uruguay / Argentina
Asistent Nursing, ALF Miami, Florida, Secretar Executiv
Neuropsihologie, Centrul de Cercetare Științifică Havana, Cuba,
T. Diaz-Dimas ( Tahirys Tahoro ), Cuba / USA
Luca Cipolla, Italia
Dr. Elena-Maria Cernăianu, scriitoare
Rodica Elena Lupu, Director, Editura Anamarol
Sfera Eonică

SUMARSUMAR
N. N Negulescu................................................................pag.5
Mabel Coronel Cuenca.....................................................pag.6
Isabel Rezmo..................................................................pag.10
Claudia Patricia Ortega Guerrero...................................pag.11
Cezarina Adamescu........................................................pag.11
Dragoş Niculescu ..........................................................pag.15
Ion Dodu Bălan..............................................................pag.19
Emanuel Silva Bringas ..................................................pag.20
ElenLackner...................................................................pag.21
Ania Belotti ...................................................................pag.23
Cornelia Păun Heinzel ..................................................pag.25
Viviana Milivoievici......................................................pag.27
N.N Negulescu ..............................................................pag.29
Claudia Patricia Ortega Guerrero .................................pag.31
Ileana Guadalupe Mota Chávez....................................pag.32
Cristóbal Carrasco Delgado ..........................................pag.33
Isabel Flores Rodríguez ................................................pag.35
Luty Molins ...................................................................pag.36
Maria Lua .....................................................................pag.38
Robert Goodrich Valderrama.........................................pag.39
Adrian Botez .................................................................pag.40
Rodica Elena Lupu ......................................................pag.42
Janette Chavez (Elizabeth Chavez ) ..............................pag.43
Vavila Popovici .............................................................pag.44
Elena –Maria Cernăianu............... ................................pag.46
Sfera Eonică

N.N Negulescu
ENTHYMEMA LA << GINTA LUI GAE >>
Dăruit cu darurile firii, prozatorul Ion Văleanu-Vâlceanu ne convinge cum și-a croit un drum propriu
printre teritoriile lite-rare consacrate de Liviu Rebreanu șI Marin Preda, la capătul căruia stă deschisă
încă o poartă către misterul sufletului ome-nesc.
<< GINTA LUI GAE >> ( Fundația Scrisul Românesc, Craiova, 2010 ) – cea de a doua carte de
trebuință a autorului – este un roman de viziune existențialistă, fenomenologică, care înaintea-ză spre
propriile semnificații pe măsură ce se constituie.
Bine ordonat, scenariul general al aventurii umane din spațiul / timp romanesc – unde ființele caută și
se caută, traversând încercări temerare, înfruntând mânia destinelor individuale și colective – se reflectă
printr-o fluidă structură a părții funcțio-nale cu un caracter riguros fotometric.
Proaspăta scriitură a naratorului constituie nu numai un câmp de formulare a virtualităților romanului
modern – datorită mo-dificărilor radicale aduse categoriilor revelate prin tradiție -, ci și un teren de înfruntare a tensiunilor gândirii
contemporane.
Actul său de opțiune se regăsește la confluența de substanțe generatoare de drame, pe versantul spiritual al descifrării sensului moral
din ființarea umanității ; acolo unde, caracterul auster al creației sale devine normă de comportare scriitoricea-scă.
Evident, aceste caracteristici țin de statutul programului său literar: o anume angajare ideologică a limbajului se afirmă în productivitatea
textului însuși, care se substituie planului exis-tenței și, din nucleul căruia, se redescoperă lumea. Acesta ar fi forma pe care o capătă
momentul inițial și vectorul timpului prim al conștiinței.
Particularitățile compoziționale, tonalitatea expresivă, aspec-tul funcțional, gradația tematică, transpar divers conturate în arhitectura
combinațiilor structurale, oferind un vizibil control obiectiv al realității.
Zonele în care se îmbină armonios senzorialul cu câmpurile de forță ale imaginației sunt uimitoare prin inventivitatea rezonan-țelor
lexicale.
Într-un asemenea caz fericit se poate vorbi despre orientarea esenței în spre esențialitatea genului romanesc.
O altă formulă organizatoare este și cea a neâncetatei con-fruntări între contrarii. Desigur, aici, suma imaginilor gravitează pe orbita
polilor antitetici pe parcursul întregii opere.
În rezumat și pe fundal istoric, marcat de etape și schimbări politico-sociale distincte ce se întind pe perioadă de peste șapte decenii,
ochiul limpede și cuprinzător al scriitorului tezaurizează tipologii genealogice și caracteriale țicleniene, dublate de animări interpuse :
cum ar fi, după natura lor, obscure sau luminoase.
Observăm cum, potrivit valorilor metodologice vâlceniene, polarizările reprezentărilor nu se întemeiază pe criterii de co-moditate.
Autorul cu vocație meditativă trăiește discursul nara-tiv cu sentimentul profunzimilor, iar subtila temperatură a rafi-namentului său
filozofic guvernează discret metamorfozele și sensurile cuvintelor. Vom remarca în continuare cum prețioasa simbolostică din titlul
romanului – al cărui înțeles hermetic are o primordială apartenență hagiografică – vibrează în registrele verbale din ampla construcție
epică.
Cine a sorbit măcar un strop din izvoarele cosmogonice ( gr. Kosmos, univers ; gr. Gnosos, origine ) va înțelege adevărul.
În acest sens, este profitabil să ne oprim la semnificația noți-unii de “ gintă “ a cărei înșelătoare claritate poate da naștere unor
interpretări absurde.
Pentru o înțelegere “ corectă “, cititorul instruit va apela la două surse științifice, considerate exclusiviste : semantica și etnogeneza.
Interpretată semantic, ginta reprezintă “ un grup de descendenți ai unui strămoș comun, legați între ei prin ru-denie de sânge, care
constituie unitatea de producție funda-mentală a comunei primitive “.
Etnogeneza este “ o ramură a antropologiei care studiază ori-ginea și filiația raselor și a popoarelor, studiul procesului de for-mare a unui
popor.” Sensul cuvântului “ gintă “ pare a fi lămurit acum pentru neofiți, atât din prima “ definiție “, cât și din cea de a doua prin care se
subânțelege. Dar, înainte de gr. Gennan ( naștere ) și gr. Ethos (popor ), este un gol, lipsește ceva.
Cum se pot emite judecăți despre naștere și popor ocolind ( sau neștiind ) ce este entitatea ( din lat. Entitas, ensh, entis ), care înseamnă
esența unui lucru, existență. Pe noi ne preocupă mai întâi Logosul Pantocrator, care a poruncit ( în gr. Archein ) Eonului – spiritului
emanat dintr-o inteligență divină ( în gr. Aion, Entitate ) să desăvârșească un archetypos ( în gr. Un început, un tip ) generând prin el ființa
( în gr. On ) și apoi ooblastul ( ovulul primordial ).
Fără archetypos nimeni nu va pricepe vreodată cum s-a născut viața ( anima ) primului om, adică a stră/moșului pur și a urmașilor săi,
grupați în familii, triburi, ginte și popoare.
Sfera Eonică
-5-

Prin archetypos a fost în/ființată rasa pură cu același gene-rator
sanguin în care strălucea lumina divină. Mai explicit, prima
seminție, trăind după legi sacre și în armonie cosmică, nu și-a
amestecat cu alte seminții întârziate genele. Aici este un mister
ezoteric din care pot spune doar că, celelalte seminții au apărut în
perioadele evoluțiilor planetare.
Or, Gae este un hibrid târziu, desacralizat ca și fratele său Nero
Beșteliu ; ei fiind rezultați dintr-un cuplu antagonic – bio-logic
vorbind, adică din tată român “ Costel al lui Cioenaru “ și din
mama tătăroaică ( hibridizată anterior ) – Kira.
Prin adulter cu Paraschiva, Gae “ reeditează și el copiile impu-re
într-o pereche geamănă : Elena și Emil. Iată deci care este granița
dintre înțelesurile ginții, descifrate de scriitor, ce pun probleme
diferite condiției umane.
Numai așa va trebui receptată în această situare epică, ginta : ca un
atom prolific cu încărcătură ancestrală, care divizat prin dobâdirea
voită a păcătuirii, pervertește, degajă și amplifică tragismul unei
lumi agonice chiar din titlul romanului.
Excesul de răutate nu vine din primitivismul instinctiv, cum s-ar
crede, ci din răzvrătirea eurilor căzute. Răul ca opus al Binelui,
conspiră împotriva ordinii firești la toate dimensiunile. Răul nu
are odihnă și se manifestă duplicitar : întunericul este mediul lui
; în lumină se intercalează mimând masca binelui, și devenine
necruțător.
Așadar, mesajul radiant pe care îl transmite romancierul Ion
Văleanu-Vălceanu, scrutează inedit dinamica zgurilor spirituale
din oglinda istoriei.
Mabel Coronel Cuenca
Lic. Mabel Coronel Cuenca
Embajadora Universal de la Paz - Paraguay
Presidente de la Sociedad de Escritores del Paraguay - Filial Alto
Paraná
Presidente Nacional de la Unión Hispanomundial de Escritores
UHE - Paraguay
Presidente Fundadora de la Academia Paraguaya de Literatura
Moderna
CoordinadoraGeneraldelEncuentrodeEscritoresdelMERCOSUR
Representante Oficial de Letras del MERCOSUR - Paraguay
Presidente de la Mesa Sectorial de Cultura de Hernandarias
Especialista en Metodología de la Investigación Científica
Especialista en Ciencias Sociales
Propietaria del Café Literario La Tobateña
Hernandarias - Alto Paraná - Paraguay
CHIPERAKUE NINGO CHE
Che mandu’a ningo che
mba’éicha pe kuarahy
otini pe che apére
che jyváre térã che akã ári
agueroguatáro guare
umi chipa aku asýva
ikajajýva kesúgui…
ahepyme’ẽ haguã
táva Hernandarias-pe.
Oĩ ára y’uhéigui ajerure rure mante
y ro’ysãmi umi óga háre
oĩme va’ekue kuñakarai
mba’e porãva ombohasáva chéve.
Ára ha ára, tove kuarahy,
téra amaguýpe…
Ára haku, ára ro’ýpe
asẽ katuetémi che ajakami
che jyváre aikuare’ẽ chipami
che sy marangatu ojapo va’ekue.
Péicha ahasa va’ekue
che mitãkuña guasuro guare
ikatu haguãicha agueru avei
pira pire’imi che rógape
Sfera Eonică
-6-

ajogua joguave haguã
kuati’ahaipyre…
ha opaichagua che remikotevẽ
Ko’ãnga che mandu’arõ
umi che rembiasakuere
apuka vymi che retepýpe.
Che recháva tapicha
ndogueroviaichéne
mba’éichapa chiperakuemi
okakuaa, ha oiko chugui
kuña pyapy mbarete
ikatupyrýva ñe’ẽpapára.
EL PICADERO
He soñado un picadero
enllamarado con la risa,
de niños felices en bullicio
esperando darme una paliza
y matarse con más risa.
Al fondo también veía
unos niños malos con barba,
eran hombres que por la espalda
han dado con estoque a mi alma.
Me he puesto algo triste
observando el picadero a mi espera,
un suspiro hondo y con calma,
abrí el telón de aquel circo
con más payasos que yo en las gradas.
AUNQUE LA SOMBRA ME ACECHE
Lentamente avanza el pesado carruaje,
va repleto de vivencias y de versos
finamente trazados con pluma de oro,
desenredando enmarañados tormentos.
Camino por amaneceres lejanos,
sintiendo quemar mi tersa y joven piel,
el sol de mediodía en pleno verano
y la aguja del reloj anclada en el tiempo.
Siento el cansancio del obraje en el hombro,
de los inviernos largos, de las ausencias,
Recuerdo primaveras, tintero lleno.
Hilvanando versos, pues estoy despierta,
voy dando guerra, aunque la sombra me
aceche.
DESNUDO POÉTICO
Hoy, con el calor del Sol
mi pluma pide una caricia
pues la tinta se excita
con el vaivén sobre las hojas.
Hoy, deseo recorrerte
página por página
y detenerme justo ahí…
en tu pie de página.
Leerte entre líneas
susurrando te quiero,
deshojándote con la boca
aunque no sea una loca.
Hoy, intento no quererte,
en el impulso detenerme
mientras mis manos
te quitan la ropa.
Hoy, el tintero está lleno
de pasión voraz
cuasi animal,
sintiéndose pleno.
ACASO ESTOY MUERTA
Rodeada de buitres,
con trajes negros
hechos a medida,
-para la ocasión funesta-
en un pestañeo vi rostros
mascarados por igual;
oía llantos de pájaros
y susurros de mariposas,
oculta entre los buitres
una sola abeja reina:
te has tardado tanto
que tu obrera yace muerta.
Me he mirado atentamente
sin saber si yo dormía,
soñaba con un campo verde
donde una rosa allí vivía,
girando sobre el eje al oriente
tan sólo me decía:
¿Acaso estoy muerta
para que tanta gente
dejara sus huertos en pleno día
y decidiera acompañarme
con sus cánticos y flores?
EL ESPEJO
Los años, ¡ah! pasaron los años.
Has girado alguna vez sobre tu eje,
Sfera Eonică
-7-

fijando la mirada en tus miserias
antes que en las pequeñeces ajenas.
Fácil subir a la montaña, desde
allí cualquiera se vuelve muy hábil
observador de aquéllos pequeños.
Verse al espejo con polvo empañado
permite observar tan sólo tu sombra
dejando entrever aquel fiel reflejo
de tu lado más humano e imperfecto.
Si levantareis tu simple mirada
nuevamente hacia miserias ajenas
recordad antes limpiar ese espejo.
PUERTAABIERTA
Cuando escribo no busco complacerte,
pues indigna soy yo de merecerte,
sentir que me acaricias, cuando suave
deslizas tu mirada por mis letras...
-es mi única pretensión esta noche-
Cuando escribo yo no busco un Cervantes,
mi corazón lo que quiere es amantes
de la poesía, más que utopía,
un verdadero néctar de los dioses.
Cuando escribo, la que grita es mi pluma,
tan sólo soy la tinta que perfuma
los olores de una carne ya muerta,
que por los poros del alma liberta
los dolores por una puerta abierta.
Cuando escribo no pretendo tenerte
recorriendo mis líneas desiertas.
LA ROSA
Cuando llegue mi ocaso seré nebulosa,
cargada de versos sublimes titilantes,
y serán mis instantes las que fabulosas
historias harán renacer, quizá inquietantes
enigmas, las que sólo serán reveladas
a quien tenga el velo suelto por un instante.
Cuando llegue mi invierno he de florecer,
de mis perennes versos brotarán capullos,
habrán de color blanco, un eterno querer;
-inocencia de niña grande, una mujer-
la rosa pedirá clemencia, una indulgencia
por aquellos que no pudo salvar y amar.
Serán mis versos de color púrpura un eco
de mis cicatrices, haciéndolas imborrables,
recordando las noches de eterno plenilunio
viviendo solitariamente mi infortunio.
Al divagar por mi camino lleva siempre
una luciérnaga, acaso te haga falta aceite
en tu vieja lámpara, lleva también ungüento,
para tus pies descalzos que sufrirán heridas,
encontrarás piedras afiladas, incluso fieras.
Al final del camino te esperará una rosa,
aquella que no se marchita, regada con versos,
la planté en terreno árido mientras soñabas.
Nacieron fuertes sus hojas con el crepúsculo.
Sfera Eonică
-8-

PROHIBIDO VERTE LLORAR
-A mi madre-
Debiera ser prohibido verte llorar,
lágrimas surcar tu bello rostro,
empañar el verdor de tus ojos,
agitar tu corazón tan dolorido,
atribular el amanecer de tus días.
Dónde están los jueces,
ciegos, sordos y mudos
ante derechos tuyos adquiridos,
plasmados en la Carta Magna de la vida,
articulados con cada noche de insomnio,
cada lágrima tuya por el fruto de tus entrañas.
Dónde están tus amores a quiénes has dado vida.
Corazón, ¿dónde alquilo un corazón?,
regalárselo a tu fruto quiero,
sentimiento despertar en el alma impasible,
cual estribillo repetirte quiero:
¡Debiera ser prohibido verte llorar!
¿SABE USTED?
¿Sabe usted?
que, en las noches, mientras duermes tranquila,
hay alguien que rueda y rueda en la cama,
pensando en ti, con la conciencia tranquila,
y ruega al Señor por ti porque te ama.
¿Sabe usted?
que en todas las noches de tempestades.
eleva sus manos y te bendice,
pidiendo te libres de oscuridades,
y puedas ver la luz que te armonice.
¿Sabe usted?
que esas tus noches de plenilunio,
donde afirman amarte, son falacias.
Las vives encima del infortunio
de esa, a quien no has dado siquiera gracias.
¿Sabe usted?
que mientras sueñas con vergel dorado,
regado con oro de bobos pobres,
está ella allí, viendo lo caminado,
con ojeras del insomnio y dolores.
¿Sabe usted?
que, aun así, con todos los sinsabores
que le has dado, ella sigue ahí, a tu espera,
de un abrazo que borre los dolores,
y que la vida en ella renaciera.
¿Sabe usted, que ella, la del insomnio,
la de los dolores, ésa es tu madre?
BUSCANDO LA PAZ
Me han puesto cadenas, mientras soñaba
un prado verde, lleno de ganado
con gente lista para la cosecha;
niños hambrientos y gente indigente,
eran sólo fantasmas de mi mente.
Desperté, los rayos del Sol en mi
saludaban, recuerdos que llegaban
de otros amaneceres, los tobillos
sin grillos, transitando libremente
por calles donde el canto de los niños
era la música de la estación.
Me han puesto una mordaza, no contentos
Sfera Eonică
-9-

de haberme extirpado en seco la lengua,
Me han prohibido hablar a los señores,
aquéllos grandes feudales con perros,
verdaderas fieras, hambrientas, sueltas;
mientras ovejas mueren en silencio.
Arrojaron lo que había quedado
de mi carne cuasi pútrida, pero
aún viva, al oscuro calabozo.
Entre el último amanecer, mi ser
espiraba en el aire la palabra
prohibida, por la que ha perecido,
perdida la libertad, encontrándola
al final, la tan añorada: paz.
Isabel Rezmo
Spania
CALMA
Calma...calma....
como las celosías.
Como los sábados de otoño.
Como la sonrisa de un niño.
Como las huestes de los momentos.
Calma....mucha calma,
como los abrazos.
El viento me lleva
a noviembres claros,
horizontes tiernos,
futuros perfectos,
múltiples pasados
que entierro como las margaritas.
Lo he dicho, sabedlo,
calma como la gaviota.
Y el murmullo de tus ojos en mi bolsillo.
CALLEJAS
Callejas oscuras.
Oscuras trampas
inertes.
Inertes el crujir del día
donde asoma las
ventanas corridas.
Corridas están las callejas
que invaden la calzada.
Calzada doliente
al temblor de las madrigueras.
Madrigueras que deshacen la boca
cubierta de cenizas
amparando la infancia.
Infancia que limpia las farolas,
sin caminar en la cicuta rosada.
Rosada tu mano en mi sexo,
entre las oscuras y siseantes callejas.
-10-
Sfera Eonică

Claudia Patricia Ortega Guerrero
Colombia
esta ella
(Soneto acróstico con métrica)
Entre mozas labradoras está ella
Rendido a sus pies cayó enamorado
Era hermosa como la había deseado
Su nombre tenía que ser de doncella
Musa sin saberlo sería la bella
Imaginaba que estaría a su lado
Dama creía a la labradora el alocado
Usando espada ante molino estrella
Los ve como gigantes enemigos
Con quienes enfrenta una lucha a muerte
Ignora al que lo ayuda como amigos
Necio está el caballero ante su suerte
Entre el polvo esta ella y sus enemigos
Aquí escondido está su nombre inerte.
O SCURTĂ VIZIUNE ASUPRA POEZIEI
NEO-ZEELANDEZE ŞI ROMÂNEŞTI,
ÎNTR-UN PROIECT ADMIRABIL
POETICAL BRIDGES, PODURI LIRICE, Edited and translated:
VALENTINA TECLICI, English-Romanian Bilingual Edition,
Ediţie bilingvă română-engleză, Scripta manent Publishing House,
3, Napier, New Zealand, 2016
Aşa cum mărturiseşte editoarea şi traducătoarea acestei
Antologii lirice, în Cuvânt înainte, ideea acestei cărţi s-a născut
dintr-o dublă necesitate: aceea de a face cunoscut românilor
fenomenul literar din Noua Zeelandă, pe de o parte şi pe scriitorii
români în această ţară îndepărtată. Dovadă că Poezia e un limbaj
universal şi că iubitorii ei pot trece barierele de cultură, civilizaţie
şi limbă, e faptul că, sub umbrela ei generoasă şi transparentă se pot
adăposti ca sub un acoperiş pentru rugă, orice naţie, până dincolo
de Cercul Polar. S-a ales în mod convenţional, limba engleză ca
fiind o limbă de circulaţie universală şi au acces mulţi însetaţi
de frumuseţe şi inefabil, prin intermediul ei, la marile valori,
nepieritoare de-a lungul secolelor.
Valentina Teclici, prin realizarea acestei Antologii lirice
a reuşit un lucru uimitor: acela de a uni în mod virtual, două
culturi aflate la capetele opuse ale lumii. Aşadar, împătimiţii de
poezie nici nu mai trebuie să se caute, fiindcă se găsesc oricum,
mânaţi de aceeaşi sete de frumos care-i mistuie. Firele ei freatice
sunt precum vasele comunicante pe care le leagă aceeaşi apă vie.
Redactor, traducător şi editor totodată, Valentina Teclici s-a străduit
în această amplă Antologie lirică bilingvă, să înţeleagă tematica
poeţilor neo-zeelandezi, să le descifreze tehnicile folosite şi să le
distingă „vocile”.
Câte 12 poeţi din fiecare ţară, câte 12 stiluri diferite,
modalităţi de scriere şi particularităţi, până la nuanţele cele mai
subtile, trudă încununată cu succes care a generat un prestigiu
remarcabil pentru editură, pentru traducătoare şi pentru fiecare
autor în parte, sub aceste auspicii binecuvântate.
O provocare şi un bun exemplu şi pentru alte edituri
sau institute culturale.
Aşa cum afirmă poeta şi traducătoarea Valentina Teclici: „Tind
să cred că titlul acestui volum, Poduri lirice, cât şi poeziile şi
prezentările biografice, vor deveni, de fapt, 24 de poduri spirituale
-11-
Sfera Eonică

între cele două culturi”. Dar şi o cale de cunoaştere şi îmbogăţire spirituală, într-o lume care se preocupă numai de îmbogăţirea materială.
Antologia se deschide, firesc, cu trei poezii semnate Tudor Opriş, care, aşa cum specifică dedicaţia pe prima poezie, la 84 de ani
este „tot român şi tot în România”.
Poemele acestuia se intitulează: „Greul lumii de azi...”; „De când gonirăm...”; „Atât îmi mai rămâne...”
Abordând genul clasic, sonetul şi rondelul, prestigiosul autor al enciclopediilor pentru copii îşi manifestă protestul liric, faţă de o societate
decăzută, cu nişte conducători corupţi.
„Spre-un ţărm nemărginit de bucurie” – poetul, cu elitrele şlefuite îndelung, într-un avânt neînfricat, ţâşneşte vertical spre Înălţimi,
ca să poată admira priveliştea lăsată în depărtare, împreună cu oamenii ei, cu toată slava deşartă şi laurii care acum nu-i mai servesc la
nimic, pentru că jinduie la alt fel de împliniri, care bucură sufletul şi nu trupul. Dincolo de „azuriul smuls dintr-o minune” însă, percepe
mişcarea opusă, de împiedicare a zborului: „Ieşind din metafizica mea ramă / Simt „greul” lumii de-azi cum mă înhamă / Şi-n jos mă
trage-asemeni unui lest.” (Tudor Opriş - „Greul” lumii de azi...)
Tot mai străin de oameni, poetul nu-şi mai recunoaşte nici ţara, nici poporul. Trecutul e mort, viitorul cenuşiu şi incert, prezentul
apăsător şi până şi cântecul stelar este întinat de cei obişnuiţi să întineze, într-o lume de corupţi şi impostori. Sunt poezii amare, ieşite
dintr-un glas sugrumat de neputinţă. Şi totuşi, cântecul, oricât de chinuit, triumfă...În tot acest peisaj, poetului i-a mai rămas o singură
bucurie,aceea de a scrie: „Mai am o bucurie: ca să scriu, / Să-mi torn fiinţa-ntreagă pe hârtie / Când timpul e o simplă jucărie / Într-
un decor distrus şi cenuşiu” (Tudor Opriş - Atât îmi mai rămâne...) Este condiţia scriitorului de azi, descrisă în câteva versuri, fără
menajamente.
Dorothy Wharehoka, cunoscută în Noua Zeelandă, Canada, Statele Unite aleAmericii, ca autoare de poezii, participă laAntologia
„Poduri lirice”, cu un grupaj de instantanee poetice despre frumuseţea iernii, despre frumuseţea şi misterul aştrilor cereşti, printre care,
talerul de argint al lunii care oferă cosmosului un adevărat festin galactic. Dar şi o poezie despre rădăcinile familiei sale din care,
„vânturile schimbării” au împrăştiat seminţele către insulele sudice: „Rădăcinile nostre s-au răspândit / prin solul fertil căutând hrană
- / dezvoltând esenţa noastră / asimilând, amestecând / creând hibrizii ce suntem acum. / Înrădăcinaţi precar aici / unde pământul ne
tremură sub picioare / şi mareele vorace ne ciugulesc ţărmurile; / unde fraţii rivali ai mitologiei / continuă lupta lor pentru supremaţie /
supunându-ne la secetă şi inundaţii / ar fi bine să ne amintim / noi toţi suntem din stocul de imigranţi / care de asemenea a schimbat faţa
acestui pământ. / Noi suntem rezultatele schimbării” (Dorothy Wharehoka - Rezultatele schimbării).
Paul Sân-Petru, pseudonimul literar al medicului Paul Cioriciu din Galaţi şi-a asumat „Poezia ca ispăşire” susţinând că: „Poeţii
sunt iertaţi prin poezie / Pentru-ndrăzneala de-a iubi în plus; / Ei chiar de-ar mai trăi o veşnicie / Tot n-ar sfârşi ce-ar fi avut de spus! /
Nu-i de de-ajuns că moartea nu îi iartă, - / Puteţi voi fi mai rele decât ea? / Măcar minţiţi-i cu duioasă artă / Când îi serviţi cu-o ultimă
cafea...” (Paul Sân-Petru – Poezia ca ispăşire).
Poetul este afectat de trecerea timpului, care i-a schimbat înfăţişarea şi doar umbra lui a rămas cu acelaşi contur, „ca pe o frunză
presată în ierbar”.(Paul Sân-Petru – Nicio plăcere).
El foloseşte metafore excepţionale: mestecenii sunt îngerii pădurii, „lemn de lebădă lunatic”, ş.a.
Marie Dunningham, la rândul ei, membră a grupului „Poeţi în viaţă” participă la această antologie cu trei poezii despre frumuseţile
naturii, despre anotimpuri şi despre copii. Natura este în deplină sintonie cu simţămintele poetei. Într-un decor de o frumuseţe sălbatică,
pe vârful Te Mata, în care: „soarele suge culoarea / din cer până totul deasupra este infinit ceţos alb / strălucitor şi iarba pare aur palid. La
umbră, albastrul / cerului devine mov. / Acolo deasupra, undeva nevăzute /ciocârliile ciripesc neîncetat cântecul lor, cântec / englezesc./
Pielea arde roz, apoi roşu, rocile de calcar / odată pe fundul rece al mării, dureros / reflectă albul. / Şopârle absorb soarele, dar dispar
imediat ce umbrele / noastre grele cad” – apariţia omului pare de-a dreptul insolită. Trei băieţi pe biciclete explorează sălbăticia muntelui
cu flora şi fauna lui. Dornici să cunoască, să ia în stăpânire şi să domine lumea, fie şi prin simpla lor existenţă.
Monica Săvulescu Voudouri – poetă născută la Galaţi, doctor în filozofie, trăieşte în prezent la Atena, ocupându-se de cercetări
specializate în socio-psihologia imigraţiei. Este autoare de poezie, proză, studii sociologice, eseu, cronică de teatru. Pentru această
autoare, a scrie poezie este echivalent cu „o încercare de a-ţi înţelege destinul”.
În antologie o recomandă trei fragmente dintr-un poem mai amplu., care reflectă situaţia de imigrant: „Umblu prin lume / de la un
capăt la altul, // Peste tot sunt acasă, / Peste tot sunt străină”. Este condiţia omului în această lume: călător şi străin în valea de lacrimi,
cum se spune, îndeobşte, în limbaj mistico-religios.
„Traversând viaţa, / Ca o cămilă deşertul, // pas după pas, / pas după pas. // Nimeni nu o întreabă / cât e de obosită / şi nici ea
nu dă / nici un semn de extenuare. // (...) // Până în clipa în care / cade-n genunchi / şi-şi dă sufletul. // Cum aşa!!! / se aud murmure
nemulţumite / în caravană”(2).
Carol A. Stewart, membru fondator al Societăţii Poeţilor în viaţă, din Hawke’s Bay, susţine comunicarea prin poezie în
comunitate. Poemul său „Phoenix” este expus permanent pe un perete din oraşul Napier.
„Zâna Ferigă şi Pasărea Kiwi” este unul din poemele reprezentative ale acestei autoare, care aduce informaţii despre strania
pasăre fără aripi, care aleargă şi cântă „Chi uii”, noaptea, pe când vânează. Despre ferigile de argint ca nişte umbrele vegetale, care se
Sfera Eonică
-12-

înalţă, împrăştiindui-şi sporii.
Violeta Ionescu – poetă, prozatoare şi jurnalistă la un cotidian gălăţean, director-editor al Editurii Phoebus din anul 2006, a oferit
Antologiei „Poduri lirice”, trei poeme remarcabile. „Poem în Morse”: „Un Morse bătut de soartă / Când toate cuvintele sar pe fereastră
/ De la etajul Kilimanjaro / Se rostogolesc / Furioase în adâncuri / Se decantează / Şi nimeni nu vine / Decât mult prea târziu / Să le bea
vinul. / Te întreb când e mai bine / Să purtăm costum de scanfandru: / În zi de sărbătoare / Sau în fiecare zi” (Violeta Ionescu – Poem
în Morse).
Ian McQuillan, membru de asemenea, al Asociaţiei Poeţi în viaţă, este prezent cu trei momente lirice interesante în care autorul
ne invită cu insistenţă, să profităm de fiecare moment, care nu se mai repetă: „Bucură-te cât poţi de momente / Oriunde le găseşti / Profită
din plin de momente / De cele problematice şi cele bune. // Profită din plin de şanse / De uşa brusc deschisă / Profită din plin de şanse /
Uşa odată închisă, au dispărut”. (Ian McQuillan – Momente).
Autorul ne oferă şi „O cale spre fericire” – prin care ne arată cum trebuie să ne bucurăm de lucrurile simple care „Promit pace,
promit mai mult decât crezi”.
Tot ilustrarea acestei dorinţe de a trăi este şi poezia „Cântec de păsări dimineaţa”: „Cântecul păsărilor sparge balonul nopţii, /
Crăpăturile deschid cutia zilei // Este cântecul vieţii / Necontrolata nevoie de a cânta / Să sărbătoreşti că trăieşti / Să eliberezi bucuria
pentru toate / În cântec tumultuos // Ascultă-mă / Ascultă-mă // Trebuie să cântăm / Cum poţi să rămâi tăcut!” (Ian McQuillan – Cântec
de păsări dimineaţa).
Maria Weishaupt Sarău – încă o poetă gălăţeană, profesor de limba română, emigrată în Elveţia. Ultimele patru cărţi de poezie,
în ediţie bilingvă, sunt traduse în englezeşte de ilustrul traducător Petru Iamandi.
„Unde să mă mai duc, unde să fug?” – reflectă pe deplin drama unei persoane depărtată de casă, care nu are altă dorinţă decât de
a fi din nou, printre ai săi: „A venit aseară un cal / c-o eşarfă la gât // Ziua – cu şaua pe ea, / dar unde să mă duc, / unde să fug? / În uşa
casei părinteşti, însutită de nopţi, stă cheia./ Mama mea, / Cu coroana pământului pe cap / şi cu ulciorul plin de plâns, / luminează din
mijlocul furtunilor. / Aş răsuci cheia în uşă, / din cheie cresc spini de metal! / Vai, mama mea nu mai este, / nici furtunile nu mai sunt
furtuni. / Numai crucea de la capul ei / s-a înseninat / umflată de ploaie” (Maria Weishaupt Sarău – Unde să mă mai duc, unde să fug?)
Bill Sutton – născut în Anglia, s-a mutat în Noua Zeelandă încă din 1948, este membru al Societăţii Poeţi în viaţă, deţinând
diferite funcţii. În Antologie semnează trei poezii de factură modernă, despre drama celor care imigrează în speranţa unei vieţi mai bune:
„Noaptea trecută am visat noua recoltă / venind peste mare către Aotearoa / nu de balene, nici măcar ton / ci de data asta, de oameni
/ bărbaţi şi femei înfometând disperate, / plătind cu părţi ale corpului încumetarea / de a trece pe lângă cruda, puternica Australie /
spre un loc unde cândva li s-a spus / că lumea părea mai bună // ca să fie salutaţi aici de către cine? / Elicoptere şi nave gri de război /
bărbaţi şi femei cu difuzoare / poruncindu-le să plece înapoi / unde? Către devalorizata Fiji / ruinată de decenii de dictatură? / Ori spre
alte insule, unde deja / pe jumătate scufundate iar altele / devastate de super cicloane, / generate de încălzirea globală? // Nu există un
alt refugiu / şi acum cuvintele au devenit şi mai aspre - /Plecaţi înapoi! Nu puteţi sta aici! / Plecaţi înapoi sau vă distrugem! / şi apoi
proiectilele” (Bill Sutton – Noua recoltă).
Versurile sunt descriptive, sub forma unei proze poetice, iar autorul, se pare că a fost martor al acestor atrocităţi, oricum este o
poezie realistă.
Tot o evocare a vieţii personale este şi poezia „Mâini”. Este un omagiu adus mamei, celei trudnice şi iubitoare care a avut grijă de
toţi. Mesajul ei este tulburător.
Vasilica Grigoraş, din Vaslui, România, oferă antologiei „Momente de răgaz: haiku” Autoarea face parte din mişcarea haijinilor
din România, fiind recunoscută ca atare, şi primind numeroase premii naţionale, creaţia ei fiind cuprinsă în culegeri colective.
Condensate, sintetice, poemele acestei autoare au acel parfum inefabil care le fac unice şi spumoase. Ex. „crengi cu măceşe - / alte
coroane de spini / pe troiţa veche”; „cercuri pereche – stropi de ploaie dansând step / pe luciul apei”; „moment de răgaz - / ascultând
în tăcere / povestea mării”.
Autoarea a adăugat la acestea şi patru poeme tanka.
Mark Riffills – editor, jurnalist, publicist din Nelson, scriitor angajat relatând despre diferite evenimente, el îşi prezintă creaţiile
poetice, oriunde găseşte un loc potrivit. Într-o poezie de factură modernă, autorul îşi exprimă sentimentele fotografiind realitatea cu simţ
artistic deosebit: „Dansezi în faţa estuarului, / veselă şi mai darnică / decât un geam, vitrină de magazin, / totul este văzut în adâncurile
/ apelor sale întunecate. // (...) // Şi eu, al tău Walter Raleigh, / un tată în lumina lunii pline, / privesc dansul tău / prin bălţi de trotuar /
printre lacrimi curgând pe pământ” (Mark Riffills - Fata poemului dans).
Deşi poezia lui Mark Riffills are anume specificităţi ale locului său de baştină, se constată că creaţiile lui şi, în genere, poeziile
oferite de aceşti frumoşi „Poeţi în viaţă”, stârnesc aceleaşi emoţii şi stări benefice ca şi cele autohtone, cunoscut fiind efectul stenic şi
chiar taumaturgic al poeziei. Ba chiar, termenii specifici ţării respective strecoară câte o undă de mister în pagină.
Ex. „O vindecătoare manta din moa / îţi împodobeşte umerii, / caldul masaj al / penelor pe trup, confortul modei / la fel de rar ca Takahe.
// Tu modelezi waiata / la fel de îmbietor ca sirenele lui Homer, / la fel de ascuţit ca sabia lui Artur; / uneori, şi tu ai nevoie / să
-13-
Sfera Eonică

fii îmbrăţişat. // Calci urmele paşilor / pe nisip şi te întrebi / ce te determină / să mergi şi să cânţi waiata / de unul singur” (Mark Riffills
– Cântăreţul).
În definitiv, fiecare autor aduce cu sine fragmente de viaţă, frânturi de sentimente şi parfumul personal, de neconfundat şi care
sporeşte valoarea acestei alcătuiri lirice colective.
Valentina Teclici, iniţiatoarea acestui generos proiect, doctor în sociologie la Universitatea din Bucureşti, s-a remarcat în ţară
printr-o serie de cărţi publicate, prin activitatea publicistică şi redacţională, dar şi editorială, şi a fost inclusă în manuale şcolare, dicţionare,
culegeri de poezie şi proză pentru copii. Acum oferă trei poezii publicate iniţial în volumul bilingv „De la imposibil la posibil – From
imposibil to possible”,editura Oscar Print, Bucureşti, 2013.
„Orice-i posibil, am şoptit / Primind ecou din patru zări./ Zburând pe-un mânz albastru, / Am plantat un fir de nufăr în deşert. /
Nisipul roşu, pârguit de aşteptări, / A lăcrimat adânc şi-a ferecat / Eternitatea în găoacea unei raze. // Ca o candelă, nufărul alb, / Prin
desferecate raze / Luminează potecile inimii / De la imposibil la posibil. / Sus, pe cer, în albastru căpăstru,. / Luna, nebunatic mânz,
dansează” (Valentina Teclici – De la imposibil la posibil).
Penelope Foster, născută în Africa de Sud, trăitoare în Hawke’s Bay. Scrie despre dragoste şi moarte, două componente esenţiale
ale existenţei umane. Această poetă oferă o interpretare proprie la întrebarea ce este dragostea: „Dragostea este purpuriul unui ametist
lustruit / auriul unui răsărit de soare iarna. / Mirosul picăturilor de ploaie / lovind pământul uscat / şi marea luminată / de creşterea unei
luni portocalii” (Penelope Foster – Dragostea este).
AnaAnton – din oraşul Huşi, România, al cărei Crez poetic gravitează în jurul ideii că „poezia este o preţioasă haină de sărbătoare
a spiritului pe care o lăsăm moştenire ca pe o rugă”.
O foarte interesantă poezie interiorizată, confesivă,de mare substrat emoţional: „Toţi căutăm leacuri / Pentru vreo rană: / Pe tine te doare
plecarea, / Pe ea o mistuie îndoiala.../ Numai eu port răni / Pe deasupra. / Nu e de- ajuns că sunt rana eului meu?”
Şi poate, cel mai frumos vers din toată antologia: „Şi iubirea se face biserică.” (Ana Anton – Călătorie).
Mandy Pentecost – locuieşte într-o aşezare mică de pe coastă, lângă oraşul Napier, iubeşte poezia. Ea scrie despre jocul cuvintelor,
despre dragoste, despre mare, despre moarte: „Trebuie să fie un cuvânt pentru asta / pentru zborul învolburat / ca al graurilor care nu
se vor linişti. / Un nume pentru acel spaţiu liber / atunci când te-ai strecurat în el, /a fost chiar acolo / şi acum a dispărut. // Totul are
un nume. / Afazia este absenţa temporară a cuvântului. / Nu mai ştiu cum se cheamă / când un cuvânt a dispărut complet” (Mandy
Pentecost – Există un cuvânt pentru asta).
Mariana Gurza – locuieşte în Timişoara şi este numită „Poeta cu suflet de înger”. Are o poezie filozofică, meditativă, cu rădăcini
în poezia clasică. „Ca trestia mă îndoiesc / de tot ce văd. / Dar sufletul meu plimbă renii / prin deşertul Polului Nord, / locuit de fantasmele
malefice, / fără să ştie că dincolo de toate/ noi suntem noi, / trestiile râurilor / cu gând spre izvoare” (Mariana Gurza – Trestia lui
Pascal).
Marty Smith – scrie despre cai şi oameni. Ea crede că poemele trebuie să fie inspirate de o emoţie puternică şi adevărată, altfel
fiind doar cuvinte frumoase.
Universul său liric este în jurul familiei, al tatălui, al bunicii.
În „Pălăria” – Marty Smith evocă figura tatălui său care purta pretutindeni pălărie, acest lucru dându-i prestanţă, dar şi chipul
bunicii, aparent aspră, dar sfioasă şi iubitoare. O altă componentă a liricii acestei autoare este dragostea pentru cai.
Ana Urma – născută pe meleaguri vasluiene, s-a dedicat poeziei de inspiraţie niponă, obţinând premii naţionale la concursurile de
gen. Poezia impresiei îi pune în valoare nebănuitele valenţe sufleteşti.
În Antologie este prezentă cu trei poezii de factură modernă, păstrând temele de corespondenţă perfectă între natură şi suflet:
„Coboară şi urcă / printre cutele ierbii / frumuseţea dansând / în spirale de apă / e şarpele verde / cu trupul de fum / cingătoarea ţinutului
viu / şi notele ploii compun / passacaglii / la o rugă distanţă / de îngeri / (...) mă-nfăşor într-un sari de apă / şi ultima fibră atinsă de
cântec / transformă în păsări lichide / două braţe rămase în rugă / pentru ce le-a scăpat în ajun / trilul lor susurând / nota ploii” (Ana
Urma – Libret de florar).
Sandi King – poetă neo-zeelandeză cu străbuni de origine engleză, irlandeză, daneză şi moravă. A câştigat numeroase premii
pentru poezie la diferite concursuri. Scrie o poezie copleşitoare care te tulbură. Aşa este poezia „Zori de lună”: „Saltă capacul sicriului
tău, ridică-te şi ieşi. / Nu sta întins între mătăsurile tale ca o floare ofilită. / Trezeşte-te, trezeşte-te. Temerile tale nu au aer să respire. /
Scoate-ţi pijamaua şi arunc-o departe. // Poartă haine de piele şi stacojiu, poartă piatra lunii / poartă parfum care miroase ca marea /
mormintelor locuite, poartă pana / scăpată de-o cioară pe piatra ta de mormânt. Gândeşte-te // la mama ta, zâmbetul ei, venele ei. Ah,
amintirile / care-ţi şicanează foamea. Somnorosule, te vei simţi bine / dacă bei un pahar. Nimeni nu te cunoaşte / şi dacă te-ar cunoaşte,
ce? Eşti liber // pentru noapte să râzi, să cânţi sângele mamei tale, / oasele ei, să te întorci în pământ, să înduri, să înduri” (Sandi King
– Zori de lună).
Victor Cilincă – romancier, dramaturg, jurnalist, un autor prolific.Adevărat Ulisse, a colindat lumea pe oceane, pe mări şi pe uscat,
dobândind o experienţă copleşitoare pe care a transcris-o în volumele, piesele de teatru şi articolele publicate. Tot ce a scris are la
-14-
Sfera Eonică

bază, într-un fel sau altul, experienţe trăite.
„Nu moare nimeni de singurătate - / uneori îţi mai cade în cap o cărămidă, o clădire, câte un oraş, / unii sunt mâncaţi de tramvai,
alţii, călcaţi de tigru, / dar nimeni nu moare singur de singurătate, trebuie / să fie ajutat.../ Cauţi în cutia poştală şi în cutie nu ţi-au
pus nimic, / doar scrisori rătăcite de la nimeni care se iubesc, / îţi torni un pahar într-un singur pahar, o / singură farfurie îţi împarte
existenţa la unu / - unu împărţit la unu ne dă nimic!- / noaptea încui o dată, de două ori / şi le asculţi zgomotele: / pereţii sunt subţiri ca
nişte şaluri de păianjen, / auzi iubirea şi glasul şi zgomotele şi tot. / Dimineaţa ai mai mult curaj, / îţi faci cafeaua – o singură ceaşcă şi
/ îţi treci în revistă fostele cuceriri, ştii, / primele Ea, romantismul, apoi vânătoarea / şi toate, toate celelalte. / Îţi aduci aminte unde ţi-ai
pus primul sărut. / N-ai ales bine locul de temelie: / au construit deasupra un oraş!” (Victor Cilincă – Foarte unu).
Nikora (Nik) Henriksen – din Noua Zeelandă scrie despre locurile unde a văzut lumina zilei, despre mare şi oamenii ei: „Născut
la tine / Sunt al mării / Rămân deasupra, înăuntru şi dedesubt / Sarea prin venele mele curgând // Ea mă mângâie / Ţinându-mă /
Îmbrăţişându-mă / Pătura mea de siguranţă // Şi la ultima mea răsuflare / Condu-mă înapoi de unde am venit / Pentru a aluneca sub
pântecele ei apos / Acel loc pe care eu îl numesc acasă” (Nikora (Nik) Henriksen – Oamenii mării).
Autorul constată că în lumea în care trăim, banii sunt lucrul primorial, iar valorile familiei şi ale prieteniilor au dispărut, când viaţa
s-a degradat în asemenea măsură încât nu mai poţi fi sigur de nimic. Poetul trage un semnal de alarmă, pentru ca lumea să se trezească.
Alexandra Balm (născută Dumitrescu), din Cluj, cercetătoare la Universitatea de Tehnologie din Auckland. Ea spune: „am
descifrat din întâmplări poeme şi poveşti / ce-au însemnat mai mult / decât înţelesul lor / viermele iartă plugul / precum leul iartă / vulpile
şi anghilele / ce l-au crucificat”(Alexandra Balm – Noaptea de după).
Mere Taito – de pe insula Rotuman. În prezentarea de la sfârşit pe care i-o face editoarea Valentina Teclici, „Să cunoaştem poeţii”,
se specifică: „Ea scrie când timpul este bun cu ea”.
Această poetă propune un „Regulament” interesant, ca un mod de trăire şi care relevă faptul că pentru orice, chiar şi pentru
respirat, avem nevoie de formulare, de legi, de semnături: „Ca să iubeşti necondiţionat: / creează o lege / completează un formular / scrie
citeţ / semnează-ţi numele // ca să mori liber: / ceartă-te aprig cu o lege / completează un formular / vorbeşte cu convingere / sufocă-ţi
boala // ca să şofezi o maşină: / respectă o lege / completează un formular / specifică-i marca / adnotează-i modelul / ca să cumperi
lapte: / fii onest unei legi / completează un formular / declară-ţi sărăcia / dezvăluie orice avere // ca să salvezi un oraş: / verifică legea
/ completează un formular / informează inspectorul / declară o urgenţă // ca să respiri să tresari / să te mişti să caşti / să te întinzi să
clipeşti / să cazi // completează toate aceste în p...mă-sii de formulare” ( Mere Taito – Regulament).
E o adevărată şansă pentru noi, să facem cunoştinţă, în felul acesta cu poezia din celălalt capăt al lumii, pe care altfel, n-am fi
cunoscut-o în această fericită formulă. În acelaşi timp, suntem mândri că, 12 confraţi români şi-au înscris numele în această Antologie,
„Poduri lirice”, făcând cunoscută literatura română până în cele mai îndepărtate locuri, graţie efortului uriaş făcut de iniţiatoarea,
editoarea şi traducătoarea acestui remarcabil proiect universal, în numele poeziei.
Noutate, diversitate, profunzime, eufonie, toate alcătuind un pod de flori lirice, de a căror mireasmă se pot bucura oameni în
căutarea lor de frumos, neatins de zgura şi poluarea care tind tot mai mult să acapareze sufletele. Ceea ce nu poate fi decât sublim.
CEZARINAADAMESCU
25 Iulie 2017
Dragoş Niculescu
FILOZOFIA ŞI ŞTIINŢA SUB SEMNUL UNITĂŢII
2. Un cîmp unificat al cunoaşterii.
Teza existenţei şi fundamentării unei ştiinte care tindă spre globalitate, spre unitate, este susţinută şi
dezvoltată de Adrian Restian în cartea “Unitatea lumii şi integrarea ştiinţelor sau Integronica”. Atingerea
acestui deziderat ar fi încercată prin consolidarea ştiinţei numită Integronică, denumire care ar veni de la
noţiunea de integron, a lui F. Jacob (1970), ştiinţă a proceselor de integrare şi a sistemelor hiperintegrate, aşa
cum este organismul uman. Ea pleacă de la unitatea lumii în care trăim şi de la necesitatea unei perspective
unice asupra acestei lumi. Este însă vorba de unitate în dublu sens, atît de unitatea ontologică a lumii
înconjurătoare, cît şi de unitatea gnoseologică a cunoaşterii de către subiect a acestei lumi. Plecînd de la critica teoriei sistemice şi
ciberneticii, insuficiente, la nivel particular, în pretenţia lor de generalitate şi în maniera eludării evoluţiei genetice a sistemelor, pe care
le tratează exclusiv ca structuri gata formate, autorul, medic şi cercetător ştiinţific, care a introdus concepţia sistemică şi în medicina
generală, susţine părerea sociologului şi filozofului francez Edgar Morin, autorul lucrării enciclopedice, în şase volume, “La Methode”,
conform căreia nu există încă o teorie satisfăcătoare a procesului de autoorganizare, a evoluţiei şi a devenirii sistemelor, a modului în
care sistemele apar şi dispar şi mai ales a modului în care ele se dezvoltă. Principiul ordinii şi organizării este premergător principiului
integrării, complexificării şi diversificării sistemelor, care se află la baza integronicii (Restian, 1987). În sens paradigamatic kuhnian,
Sfera Eonică
-15-

paradigma pe care o aduce integronica este reprezentată de integrare, dar aceasta abia după ce o serie întreagă de gînditori au susţinut,
în pofida dezordinii postulate de cel de-al doilea principiu al termodinamicii, un principiu al organizării care guvernează evoluţia
fenomenelor spre creşterea ordinii şi organizării, după ce I. Prigogine include atît ordinea, cît şi dezordinea, prin stările succesive de
aproape şi departe de echilibru, în cadrul aceluiaşi principiu şi afirmă că datorită acestor oscilaţii şi fluctuaţii dezordinea perfectă este o
stare foarte rară în univers, după ce W. Pauli, prin principiul excluziunii, contestă dezordinea perfectă, impunînd chiar o anumită ordine
printre particulele elementare, după ce Niels Bohr, încercînd să aplice dualismul undă-corpuscul, susţinut de L. de Broglie (1926), arată
că lumea are două feţe complementare, care nu pot fi evidente simultan deoarece se exclud reciproc, după ce probabilitatea, susţinută de
Maurice Merleau-Ponty (1965), atingînd un nivel maxim, se menţine sau se distruge sau după ce Max Plank (1926) afirmă că orice
proces fizic sau chimic se desfăşoară în natură în sensul în care suma entropiilor tuturor corpurilor participante la proces creşte sau cel
mult rămîne constantă. A. Guinier (1971) şi E. Morin (1977) au arătat că ordinea şi dezordinea sînt legate între ele şi nu este nevoie să
le opunem sau supraordonăm. O altă dualitate este cea reprezentată de continuu şi discontinuu. Aici intervine un alt aspect, şi anume
informaţia, care este expresia neuniformităţii substanţei şi energiei în spaţiu şi timp. Fiind expresia discontinuităţii si a neuniformităţii,
informaţia devine măsură a ordinii şi organizării, sau, mai bine spus, a noutăţii pe care o dezordine sau o reorganizare o poate aduce. La
orice obiect sau fenomen putem distinge un aspect substanţial, reprezentat de masă sau de volum, un aspect energetic, reprezentat de
forţă sau de cîmp şi un aspect informaţional, reprezentat de mediul în care substanţa şi energia respectivă sînt organizate în spaţiu şi timp,
informaţie care se măsoară în biţi., bitul reprezentînd noutatea pe care o poate aduce un experiment cu numai două feluri de rezultate
sau de organizări posibile. Semnificaţia de fond a principiului complementarităţii, formulat de Niels Bohr, care arată că discontinuitatea
este complementară cu continuitatea, este integrarea, şi prin aceasta unitatea complexă a lumii, realitatea că fiecare corp din univers este
integrat printr-o mulţime de legături într-o structură, într-o reţea, şi că pe lîngă celelalte cîmpuri energetice la care este supus sau pe care
le generează (gravitaţional, electromagnetic), prin intermediul cîmpului informaţional el este legat de toate celelalte corpuri.
2.1. Despre structura de înfăşurătoare «întreg-parte» a Complexului multisistemic.
Format din sisteme de ordin superior şi subsisteme multiple, care se suprapun şi se leagă între ele, întregul univers prezintă un
grad de organizare extrem de complex, în care integrarea tuturor aspectelor ontologice ale unei lumi, sub toate formele ei, aparţine unei
integrări, unei unităţi universale globale, tutelare, despre care spuneam într-un studiu anterior: “Ideea unităţii material-spirituale a lumii
stă alături de ideea multiplicităţii, constanta alături de variabilitate. Încercarea de a găsi o cale pentru surprinderea determinantelor
dimensiunii unitare a lumii şi a Universului, cu toate eforturile variate şi semnificative care se depun de pe frontul cunoaşterii şi al
gîndirii constructive, va suferi, din păcate, în continuare, de parţialitate, de insuficienţa şi neputinţa vizualizării şi cuprinderii problemei în
întregul ei. «Întregul» teoretic al sistemului rămîne un veşnic ţel în cazul Hipersistemului universal. Şi aceasta deoarece omul, gînditorul,
se va afla întotdeauna în interiorul Hipersistemului unitar, lipsindu-i, deci, posibilitatea unei viziuni exterioare, de ansamblu asupra
întregului sistemic al lumii şi al Universului. Ceea ce îi stă în putinţă este doar luminarea, din interior, a cîte unui petic întunecat din
cerul acestei vaste dimensiuni, pentru că oamenii, aşa cum s-a spus, sînt “puncte luminoase raţionale în imensitatea iraţionalului”. Iar
capacitatea redusă de cuprindere, a demersului său, în afara poziţionării sale intrasistemice, se mai datorează şi structurii de înfăşurătoare
«întreg-parte» a Complexului multisistemic, care prelungeşte diversitatea unitară din Unitate pînă la cele mai mici elemente, multiplicînd
matricea structurală a Unităţii, în detaliile ei, la toate nivelurile acestui HiperComplex energetic suprapus. În această hologramă imensă,
în oglinzile ei ameţitoare, ce reflectă aceeaşi figură geometrică, acelaşi tipar spaţial, omul – «inflorescenţa terminală a naturii», cum îl
denumea Teilhard de Chardin – nu a putut încerca să găsească calea Marii Unităţi decît aşezîndu-se la mijloc, între «parte» şi «tot»,
străduindu-se să extragă, din ambele părţi, categoriile, obiectele existenţei sale, care îl cuprind şi pe care el le cuprinde, pentru a le uni.
Aceasta este metoda care îi stă la dispoziţie: crearea modelului unui întreg mai mic, pe care să îl proiecteze asupra întregului mare, în
iluzia că astfel va ajunge să îl atingă, în iluzia că identificarea va duce la palpabilitate, că din această suprapunere ar putea încolţi măcar
o sămînţă a Marelui Adevăr. Faptul că omul lucreză cu fragmente nu reprezintă, în fond, nimic rău, accesibilitatea lui la manevre este
limitată la atît, trist este faptul că el nu are nici măcar limpede conturată forma idealului pe care îl ţinteşte, dacă tot susţine că mintea
lui lucrează de acum cu imagini funcţionale de structuri şi sisteme. Căci «unitatea» pe care o caută el nu este una singură; sistemul,
structura căreia i se caută această unitate nu este izolată, înfăşurătoarea este prezentă şi la acest nivel ultim. El un cunoaşte realitatea
cosmică a existenţei unei gigantice Structuri energetice multisistemice unitare, deci perfect ordonată şi echilibrată, total universală,
prin care Unitatea Absolută, primă şi ultimă, Divinitatea, îşi menţine capacitatea optimă de funcţionare energetică. Este vorba, desigur,
despre Sistemul multiciclic transcentiv, creat de Ea pentru a-i sluji Regenerării forţelor sale energetice; este vorba, deci, despre o imensă
unitate, o construcţie utilitară universală, conexă Marii Unităţi constructoare şi coordonatoare. Iată că lucrurile sînt mai complicate,
iată că «unitatea» nu mai este una singură şi că «unităţile» apar, ca în urma unui plan regizat de un maestru, corelate, subordonate şi
supraordonate într-un perfect angrenaj multistructurat. De aceea, gînditorii ar trebui, mai înainte de a aplica demersuri teoretice, analize
spectrale, disecţii pe organisme conceptuale, evaluări fixe şi dinamice, autonome sau integrator-evoluţioniste, să îşi limpezească imaginea
obiectului cercetării şi explicaţiilor lor. Bucuroşi că au găsit frumuseţea fizicii metafizice a întregului şi a părţii, ei scapă din vedere – dar
vor trebui s-o înţeleagă – că «unitatea» pe care o caută este alcătuită, la rîndul ei, din mai multe părţi şi servicii la fel de unitare, că privesc
cu ochii larg deschişi din interiorul unei Hiperstructuri ermetice, precise, în sus, către cupola ei luminoasă”.
2.2. Dualitatea continuu – discontinuu, dualitatea ordine – dezordine şi raportul informaţie – incertitudine.
Dualitatea continuu – discontinuu , ca şi dualitatea ordine – dezordine, aparţine acelei unităţi şi lupte dintre contrarii, care se află la
baza continuei transformări a universului. În acord cu teoria gestaltistă, aplicată nivelului de organizare a materiei dintr-o mulţime
Sfera Eonică
-16-

de subsisteme de ordine diferite, se vorbeşte despre “superizare”, procesul de superizare fiind fenomenul prin care subsistemul de ordin
superior dobîndeşte proprietăţi emergente, adică proprietăţi care nu aparţin subsistemelor din care este format, ci derivă din interacţiunea
dintre ele. Iar dacă informaţia este expresia ordinii şi organizării, cum fiecare sistem reprezintă o unitate organizatorică, rezultă că fiecare
sistem cuprinde, pe lîngă substanţa şi energia din care este format, şi o anumită informaţie, deci posedă şi o anumită cantitate de energie
informaţională, care exprimă gradul de organizare a unui sistem şi care poate fi măsurată. După cum arată Claude Shannon (1948),
formula informaţiei este identică cu formula entropiei, descoperită de L. Boltzamnn, iar Octav Onicescu (1979) consideră această
formulă a energiei informaţionale ca funcţie de probabilitatea de apariţie, în cadrul existenţei şi evoluţiei sistemului, a unui eveniment.
Deci informaţia este purtătoarea acelei forme de energie care exprimă apariţia unui eveniment nou, a unei schimbări în starea energetică
de pînă atunci a sistemului. Se observă că, de fapt, informaţia conţine o formă de energie secundă, derivată din energia de stare a
sistemului, aflată în evoluţie, energia de stare sau de proces a sistemului naputînd fi depăşită de energia informaţională. Asupra rolului
şi formei de depozitare a acestei energii noi am mai vorbit în cadrul Teoriei Înaltului Determinism Energetic, la descrierea cîmpului
transcentiv. Raportul informaţie-incertitudine: informaţia pe care o aduce un eveniment este egală cu noutatea pe care o conţine sau cu
incertitudinea pe care o înlătură; cu cît evenimentul va fi mai probabil, cu atît el va aduce o informaţie mai mică şi cu cît va fi mai puţin
probabil, cu atît el va aduce o informaţie mai mare. Ca şi substanţa şi energia, informaţia poate avea şi ea mai multe aspecte: noutatea
obiectivă, care depinde de posibilităţile de organizare şi de reorganizare ale sursei, structura şi modularea semnalelor, incertitudinea pe
care o înlătură în destinatar şi, în sfîrşit, un aspect care priveşte valoarea şi semnificaţia pe care o are pentru destinatarul respectiv. Din
această cauză, şi disciplinele care au ca obiect de lucru informaţia sau care o utilizează informaţia în mod capital o privesc din puncte de
vedere foarte diferite. Ştiinţele tehnice o privesc mai ales din punctul de vedere al posibilităţilor de emisie ale sursei şi al volumului de
recepţionare al destinatarului. Cibernetica priveşte informaţia mai ales din punctul de vedere al proceselor de reglare şi de autoreglare,
ea fiind tocmai ştiinţa care studiază modul de transmitere, preluare şi stocare a informaţiilor. Semantica priveşte informaţia mai ales din
punctul de vedere al semnificaţie pe care o are, iar unii autori pledează pentru o teorie semantică a informaţiei.
2.3. Principiile de care trebuie să ţinem seama în abordarea sistemelor complexe.
Considerăm important de trecut în revistă, pe scurt, principiile de care trebuie să ţinem seama în abordarea sistemelor complexe,
deci şi a macrosistemelor care fac obiectul ontologiei secunde – sistemul socio-tehnicist, socio-istoric, socio-civilizaţional: • principiul
coordonabilităţii, complexe, enunţat de M. Mesarovič (1970), arată că reglarea centralizată a unui sistem complex, chiar dacă este
posibilă, nu este avantajoasă, din cauză că fiecare subsistem are tendinţa de a-şi rezolva propriile sale probleme fără a ţine seama- sau
chiar intrînd în competiţie cu celelate subsisteme. Astfel, este necesar un sistem coordonator, care să rezolve, în interesul unităţii şi
integrităţii sistemului, contradicţiile şi conflictele care apar între diferitele subsisteme la nivel local;
• principiul incompatibilitaţii, formulat de L. A. Zadeh (1973), arată că, cu cît complexitatea sistemului este mai mare, cu atît scade
posibilitatea de a-l descrie în mod riguros, pînă la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc. Iar pe măsură ce
sistemul devine tot mai complex, relevanţa modelului devine tot mai mică; • principiul optimalităţii, formulat de F. Stănciulescu (1982),
arată că, dacă un subsistem al unui sistem complex nu este optimal în relaţiile sale cu celelalte subsisteme, atunci nici sistemul complex
nu mai este optimal. Pentru a putea respecta acest principiu, subsistemele trebuie uneori să-şi sacrifice optimalitatea ideală, pe care ar
putea-o atinge în cazul în care ar fi izolate, pentru a asigura optimalitatea sistemului complex din care fac parte;
• principiul de incertitudine, formulat de F. Stănciulescu (1982), relevă că, într-un sistem complex, compus din mai multe subsisteme
intercorelate, starea unui subsistem şi interacţiunea lui cu celelalte subsisteme pot fi simultan determinate numai pînă la un anumit grad de
acurateţe. Acest principiu ar putea fi pus pe acelaşi plan cu teorema de indecidabilitate a lui Gödel sau cu principiul de nedeterminare al
lui Heisenberg, din fizica cuantică. După cum se observă, dificultaţile care intervin în cunoaşterea şi controlul sistemelor complexe provin
atît din caracteristicile lor cantitative, date de numărul mare de elemente din care sînt alcătuite, cît şi din aspectul calitativ, al specificului
funcţionării acestor elemente sau subsisteme.
2.4. Teoria sistemică, între ordine, dezordine şi catastrofă.
A. Restian, citîndu-l pe Grunberg (1977), spune: “Chiar şi teoria sistemelor recunoaşte că, în funcţie de mulţimea elementelor, de
relaţiile cu mediul, de factorul timp, de coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de intrare şi mărimile de ieşire,
sistemele pot fi finite sau infinite, închise sau deschise, statice sau dinamice, simple sau complexe, determinate sau probabiliste, liniare
sau neliniare şi aşa mai departe”. Teoria sistemică, extrem de valoroasă în ceea ce priveşte descrierea şi studiul funcţionării sistemelor,
deşi este un instrument bun de abordare a lumii, prezintă, în afara limitelor generaliste şi nongenetice menţionate anterior, chiar limite
izvorîte din natura existenţială a sistemelor la care se referă, cum sînt acelea izvorîte din faptul că posibilitatea descrierii exacte a unui
sistem scade odată cu creşterea complexităţii, pînă la un nivel dincolo de care precizia şi relevanţa se exclud reciproc sau din caracterul
integrativ al sistemelor, din faptul că sistemele, întrepătrunzîndu-se atît de mult, graniţele dinte ele se estompează şi devin mai vagi. L.
A. Zadeh chiar vorbeşte despre “sistemele vagi”, care sînt formate din elemente care nu aparţin în totalitate- sau care aparţin, în acelaşi
timp, la mai multe sisteme, implicate într-o functionalitate a siţuaţiilor intermediare, situaţii denumite grade de apartenenţă. Există totuşi
o contradicţie majoră între sensul evoluţiei boltzmanniene a sistemelor spre o stare de dezordine maximă, corespunzînd
Sfera Eonică
-17-

creşterii de entropie, conform formulei S = klogPn, unde Pn reprezintă probabilitatea elementelor n de a se afla într-o anumită stare şi
evoluţia unor fenomene şi sisteme către ordine şi organizare, către o distribuţie uniformă şi omogenă, cu scăderea pînă la minim a entropiei
lor. Împotriva celui de-al doilea principiu al termodinamicii, care postulează creşterea entropiei, adică a dezordinii şi dezorganizării,
deci a ireversibilităţii fenomenelor şi a asimetriei timpului, care marchează diferenţa dintre trecut şi viitor, teoria generală a sistemelor
nu poate să explice şi să depăşească acest impas, dilemă care vizează, finalmente, modul în care sistemele apar şi persistă cel puţin o
anumită perioadă de timp. Sinergetica este o ramură a teoriei sistemelor care studiază autogenerarea acestora, ca urmare a fenomenelor
de cooperare, prin tranziţii de fază, fenomene critice, catastrofe etc. Ea apelează la teoria catastrofelor, elaborată de R. Thom în 1972 şi
care studiază tocmai sistemele în care anumite puncte ale sistemului, care pot fi numite puncte de bifurcaţie, încetează de a mai fi stabile,
apărînd o discontinuitate, o catastrofă. Şi din nou ne confruntăm cu impasul ordine-dezordine, căci unele catastrofe pot duce la apariţia
unei stări de dezordine, dar altele pot duce la apariţia ordinii, plecînd de la dezordine, alegere pe care motivul restructurării bruşte a
sistemelor, în care ele încetează de a mai fi stabile, nu o duce pînă la o ipostază certă şi explicabilă.
În legătură cu reglarea sistemelor prin prevenirea erorilor, A. Restian utilizează exemplul semnificativ al funcţionării şi reglării
organismului uman prin intermediul mecanismului de feed-before. El spune: “Jocul presupune existenţa a cel puţin doi parteneri, care
intră în competiţie. Între organism şi mediu competiţia se desfăşoară pentru ordine şi dezordine. Conform celui de-al doilea principiu al
termodinamicii, mediul tinde să reducă ordinea şi să crească dezordinea, dar, prin intermediul mecanismului de feed-before, organismul
caută să-şi păstreze şi chiar să-şi crească ordinea şi organizarea. Ordinea pe care o pierde organismul este preluată ca dezordine de către
mediu, iar dezordinea pe care o pierde mediul este preluată ca ordine de către organism. Jocul dintre organism şi mediu este, deci, un joc
cu sumă nulă, în care tot ce pierde un partener este preluat de către celălalt.
Referitor la sistemele disipative, adică sistemele care îşi cresc ordinea pe seama mediului înconjurător sau a altui sistem din mediul
înconjurător, despre a căror entropie I. Prigogine arată că scade pe seama creşterii entropiei mediului, şi referitor la cel de-al doilea
principiu al termodinamicii, acest principiu se referă la sistemele închise, adică la sistemele adiabatice, care sînt sisteme ideale, sisteme
care nu există în realitate. Extinderea, de către R. Clausius, a acestui principiu asupra întregului univers a condus la o situaţie paradoxală
pentru că dacă, în conformitate cu primul principiu al termodinamicii, energia universală rămîne constantă, în conformitate cu cel de-
al doilea principiu al termodinamicii, entropia universului tinde să crească la maximum. După cum spuneam, extinderea principiilor
la nivelul întregului univers le aşează pe poziţie de contradicţie, pentru că, dacă energia rămîne constantă şi nu se pierde nici un fel de
energie potenţială, dacă nu se realizează nici o pierdere irecuperabilă de lucru mecanic potenţial, atunci entropia nu poate să crească. Deşi
cercetătorul este tentat foarte uşor să alunece în generalizare, de cele mai multe ori greşită a conceptului său teoretic, şi deşi el însuşi a
generalizat entropia gazului ideal asupra gazului real, care nu este adiabatic, Max Plank a ridicat obiecţii severe faţă de afirmaţiile lui R.
Clausius, afirmînd că energia şi entropia universului nu au nici un sens, deoarece astfel de mărimi nu pot fi definite riguros. Construit însă
pe aceste noţiuni şi pe extinderea abuzivă a celui de-al doilea principiu termodinamic la sistemele deschise ale lumii reale, acest paradox
a generat, la rîndul lui, alte paradoxuri, aşa cum este moartea termică a universului sau paradoxul biologic şi al existenţei sistemelor în
general.
Sesizarea, de către A. Restian, cu fineţe, a legăturilor dialectice dintre ordine şi dezordine este extrem de utilă în cazul raportului
subsisteme – suprasisteme, căci ordinea generală a suprasistemului este mult mai importantă şi mai stabilă decît dezordinea trecătoare
produsă de transmiterea informaţiei şi procesele de reglare. Din această cauză, sistemele biologice demonstrează poate cel mai bine faptul
că o creştere a entropiei unor sisteme poate fi folosită pentru creşterea negentropiei suprasistemului din care ele fac parte. Referitor la
modalitatea de structurare a sistemelor complexe, se vorbeşte, în domeniul integronicii, adică al integrării ştiinţelor, de o ordine optimală,
care este acea ierarhie de integroni, de care vorbeşte F. Jacob (1970). Ea vizează construirea sistemelor complexe într-un mod mult mai
sigur şi mai economicos, din unităţi mai mici, care se asamblează apoi, pe seama afinităţilor dintre ele, în unităţi mai mari. Celulele care
dau naştere ţesuturilor, fac şi ele parte din această ierarhie de integroni. Această agregare selectivă urcă de la celule la fiinţa animală şi
umană şi are la bază relaţii de atracţie, de respingere, de indiferenţă sau de ignorare, prin combinarea cărora pot apare o mulţime de tipuri
de combinaţii posibile.

Sfera Eonică
-18-

Ion Dodu Bălan
PUTEREA DESTINULUI
Într-un roman se naşte un
dramaturg, în stare să-l
transforme într-un reuşit
scenariu de film.
Romanul „Puterea destinului”,
de talentata poetă şi prozatoare
Rodica Elena Lupu ne relevă prin
structura compoziţională frecvenţa dialogului, indicaţiile scenice şi
suspansurile aşezate la locul lor - un autentic dramaturg. Tematica,
natura personajelor, conflictul, căutările lor asidue, este ca într-
un roman poliţist. Personajele din felurite generaţii sunt foarte
ciudate, în felul lor. Dinu, rănit într-un acident de maşină provocat
de soţia lui Eva, la ieşirea din spital este luat de Mara acasă la
ea, intre ei îmfiripându-se o idilă, dar într-o zi, surpriză pentru cei
din familia lui se întoarce acasă. Eva care se preface că îşi pierde
luciditatea îşi revine şi se declanşează o nouă serie de conflicte. E
implicată în demersul epic şi fiica lor, care are un mariaj nefericit
cu escrocul Grig, un personaj din stirpea lui Dinu Păturică, din
romanul „Ciocoii vechi şi noi”, al lui Nicolae Filimon, Tănase
Scatiu, din romanul omonim al lui Duiliu Zamfiresu, Stănică
Raţiu, din „Enigma Otiliei”, arivistul fără scrupul moral și escrocul
locvace, un avocat fără procese, Iancu Urmatecu din „Sfârşit de
veac în Bucureşti”, de Marin Sadoveanu. Este un personaj care
ruinează o întreagă familie prin patima jocurilor de noroc.
Personajele sunt oameni obişnuiţi, nici eroi de epopee, nici
săraci, nici sfinţi.
Romanul acesta răspunde, parcă, cerinţei autenticităţii din gândirea
estetică a lui Camil Petrescu. Prin vivacitatea acţiunii, prin cultul
amănuntului în analiza comportamentului personajelor din felurite
cupluri, romanul Rodicăi Elena Lupu este un roman modern,
realist, cu admirabile analize psihosociale şi discrete note de roman
poliţist ceea ce sporeşte interesul cititorului. Frumos scris, romanul
are, cum spuneam, structura stilistică a unei piese de teatru sau
scenariu de film.
Romanul social, erotic, psihologic „Puterea destinului”, de
Rodica Elena Lupu impresionează prin autenticitate, prin firescul
oamenilor, prin francheţea, curajul cu are abordează probleme
delicate, relaţii, vicii într-un stil foarte direct şi original. Autoarea
se distinge prin îndrăzneala spiritului său de analiză şi de a prezenta
totul realist, fără să tăinuiască nimic din ceea ce este omenesc.
A existat în istoria criticii că o femeie romancier nu dezvăluie
nimic din ceea ce este strict mister în sufletul feminin. De aceea
mari spirite critice au apreciat atât de mult pe romanciera Hortensia
Papadat Bengescu care ar fi depăşit acest handicap în prezentarea
personajelor sale feminine. Aşa stau lucrurile şi
cu romanul „Puterea destinului” care cucereşte în chip deosebit
prin frumuseţea şi profunzimea gândirii şi a stilului aforistic.
Prof. univ. dr.Ion Dodu BĂLAN
Critic și istoric literar
folclorist, poet, prozator
Bucureşti, mai 2014
-19-
Sfera Eonică

Emanuel Silva Bringas
Lima-Peru
ENAJENADO
A quien observa suspicaz y asqueado,
figura cubierto de pelambre y aire espectral
Hondura en ambos ojos, delata
Cuenco que no puedes soportar
¿Es mucho para ti puncion tal?
¡Dicen que soy el lobo
que en sangre tiznados
los colmillos descuello!
Dicen que soy bestia impredecible,
dispuesto siempre a atacar.
Dicen que mis modales, son traídos del
bosque
que yo no se con los seres humanos tratar.
Que soy animal retraido, acusan
Que de quien mora en soledad semejante,
nadie se puede fiar
De frente me miran, pasan de cerca,
de miedo constante infectos,
¡Tan convencidos que los he de matar!
Terror de mi silencio sobre si llevan
¡Tan marcada la sospecha!
que en las sombras mi morada se asienta
Me figuran taimado al asecho,
agazapado en lo ignoto
tramposo y artero
¡Persuadidos que soy tan animal!
Me ven cubierto de pelo y hambre
con ganas ávidas de sangre yugular
Sienten su piel abrirse de antemano,
¡tremendos surcos mis garras al zarpar!
En terror sobrecogidos
Jamas mi cercanía soportaran.
Fiera salvaje: indómita violencia
De afecto desposeído,
¡implacable voracidad!
Que solo se de crueldad
¡Que mi pellejo es grueso e insensible!
Que bajo mi agreste aspcto:
un soplo deleznable,
¡presencia insuportable!
continuo afán de infligir males
inquieto reposa…
Dicen que soy el Lobo,
que a mi me pario el bosque,
y carne humana devoro
¡Que soy bestia, porfían!
De improviso arrebatable
repentino y sin motivo,
¡enconado agresor!
Un arisco confinado
sumido y atestado en dolor.
Que del monte lo mas recóndito
engendro mis maneras
a rajatabla aseveran
Que nadie como yo tan salvaje,
Resollando agitado de continuo,
gruňendo irascible y sin cesar
Que insaciable y desesperado
¡malicioso depredador!
mi talante revela
Que vivo blasfemias aullando
desdeñando el humano gesticular.
¡He allí el Lobo!
Vez tras vez aseguran
¡Jamas me han conocido!
Solo de mi han oído hablar
o a la distancia y de soslayo
han pretendido mis andanzas otear.
Si de repente mi voz elevo
Sfera Eonică
-20-

sus mentes ululato perciben
Encrispanse azorados
¡nota tan estridente!
De mórbidas entonaciones
¡colerica impostación!
resonando en el horizonte oprímeles
Tiene sabor a alarido
Cual diana en el cuerno
¡Es el Lobo Aullador!
su invocación imprecando
para arrojar sobre quien se acerque
¡un siglo de calamidad!
Por eso me tienes aquí
las palabras obviando
Tan solo mis dos ojos sobre ti clavados
si acaso los puedes soportar
Preguntándome si acaso
en ellos disciernes la verdad.
Pues no es esto un hechizo de luna
tampoco elusiva saciedad.
Aquí no hay un lobo encerrado
Solo podredumbre de sociedad.
ElenLackner
Argentina
Derramado en mi piel
Te conocí, te escuché y comencé a vestirme de rescoldos y versos,
me miré en tu mirada, me vi tocada por las luces del alba,
al volar de tus alas me así a la sombra de tus manos cálidas;
bordada en fantasías mi cuerpo lucía su piel de nácar
entre velámenes turbios y una luna argéntea posada en mi espalda.
Comencé a destilar tus susurros y palabras a distancia,
descabalando el amor, adherido a mis sueños de zagala
como un diapasón timbrado en Do Mayor, bordado en pentagrama
y su haz de estrella abriéndose camino en pos de una llama.
Fueron mis oídos escuchas de asombros y nostalgias,
poemas sin estreno y en cada frase las mismas palabras:
“Sí Amor… volaremos juntos, tú eres la eternidad de mis ansias”,
tenías ese sustancioso laberinto de sentimientos ilusorios de la
nada.
Deshojabas tus días tan exhausto, tan perdido en nubes blancas,
te sentía como un adúcar tierno de pétalos rotos bañado en lágrimas
y su corola marchita de pistilos melifluos libándome el alma.
Me vistió el asombro con desvelos de noctámbula,
me rendí sobre un manto de aire puro, que azotaba en mi ventana.
De pronto te hice mío, tan mío… tu cuerpo con mi piel fue pintado;
obra maestra del paraíso, rey de mi reino imaginario,
ardoroso morador de mis sueños postergados.
.
Hoy, me siento una mujer sobre un torrente de impases,
soy como la luna de Lorca, sedienta de cantares nuevos.
Estoy sola en las noches, sola con mi boca, sola con mis labios;
envuelta en la música y los lloros de mi piano.
Así me sueño en el remanso de tu cuerpo, vestida de flor caduca,
tratando de revivir en tus aguas.
Desinhibida
Siénteme en el rubor de tu fuego,
deliciosa incandescencia entre demanda y oferta,
como un cimbel de combates tiernos
cuando entibia mi mirada y me apodero de tu ego.
Uso estrategias de amante desinhibida,
entre sumatorias miradas de azules anhelos;
así vas cautivo ante mis ojos, rebañas mi sonrisa
vaciando en mi oquedad el elixir de la vida.
Estoy en ese juego casto de cábala y misterio,
un fulgor perpetuo anidado en mi cuerpo,
abriéndome como un onagra de pétalos tiernos
con tus huellas ofertando en mi dermis;
claudicantes de espacios, me siento ave de tierra
vestida de luna y flecos del cielo.
Danzo sobre un caracoleo de corte nupcial,
con ajuares de vainicas y tramados en perlas,
Sfera Eonică
-21-

encajes torneados con deshojes en guipur
y un raso diamantino de onduladas hebras,
bajo un clandestino atavío, sin resistencia,
sobre sincronías, entre pasión y odisea.
Pliégate a mis clámides de carmín y azucenas,
siénteme tuya, anhelada como un bouquet de sueños.
Si una noche me buscas, pero no me encuentras,
ve hacia las gramas cubiertas de brozas:
Allí estaré, en soledad, elocuente y viva;
esperando ser parte de tu historia.
Desvelé mis sueños
Desvelé mis sueños y aún el lucero se aferraba al alba,
un coro de zorzales gorjeaban melodías, posados en los ramajes,
verdores de reflejos tiernos y un ápice de gloria en sus gargantas
hacían temblar al viento y sus picos besaban el aire.
De pronto…abrí las alas de mi ventana,
una lluvia de pámpanos deshojaba el cielo,
como un velamen de estrellas
y el manto impasible de un sol de enero.
Con su magia, plegada a mi alcoba, abrigó de estío
la soledad escondida de mis sábanas blancas.
Surgían preguntas sin respuestas,
el desborde y la pasión se abrían camino en el tiempo,
comencé a tallar mi espacio y me aferré a Morfeo,
le entregué palabras que brotaban serenas,
moldeó el bálsamo, así renació mi estro.
Multipliqué los verbos, el lenguaje vibraba en ideas,
fantaseaba poemas y la música logró ser llama
que vistió de ámbar la pasión y el fuego.
Ahora, escondo la luz volante que revolotea en mi vida,
la borro de las paredes, donde la oscuridad ya no brilla,
solo alumbra tu cuerpo bañado en cenizas de la luna,
y yo te envuelvo de amor
bajo abedules blancos y azules del púrpura.
Los sueños de un ruiseñor
Comenzaba el canto interminable del viento,
Lamiendo enramadas con su perfume abocado de azahares
alberos,
vadeando oculto, como Pegaso, cabalgando en la niebla,
traviesa su danza en giros de blanco, opaca y doliente,
como un torbellino zigzagueante desde un Adagio a un Motto
Perpetuo;
un soplo flameante transformado en muecín con poderío de Eros.
Zumbaba el aire, como un leve relámpago de parpadeos,
cuando un ruiseñor de plumaje ambarino levantaba rescoldos,
así doraba sus alas, tatuándose sobre un tornasol de reflejos
bajo una polvareda de lluvia, abanicándose entre nubes de hielo.
Comenzó su canto baldío, apoyado sobre gajos de espigas,
volante de praderas sobre flores de pámpanos y ambrosías;
siempre evocaba al éxtasis con su pico besante, saciado en los ríos
y en su plegaria musitaba el gorjeo, pero en soledad apagaba el
silbido.
Ahora, viaja en selvas pintadas de sol y sus malabares produciendo
ecos,
al temblar de la noche anida en almendros tejidos de estrellas.
Posa en mis oídos su réplica armónica, que se escurre rozando mis
labios desiertos,
un llamado a los fuegos perdidos, de brillo escarlata, con flama de
anhelos.
Azul es el alba que pinta tornasoles e irisa mi cuerpo,
voy girando entre brazos perdidos, calmosos, de piel turquesa,
despeñada en el amor, con mi veste de acústicos, tatuada en
transparencias;
de mil colores te encuentro, mi piel decolora en tu piel volviéndose
mariposa
para aletear en tu pecho y envolverme en un capullo de seda violeta
para así volver a nacer. Acercarme a ti más tibia, más abrasada,
más sedienta,
plegada en un vals de primavera; libando exhausta el elixir de tu
cuerpo.
Sfera Eonică
-22-

Ania Belotti
Lima, Perú
Llévame contigo
Libérame de esta soledad,
acompaña mis noches de larga fealdad,
pegada en mi cruel realidad.
Donde el cielo se aclare y se convierta en luz,
Iluminando el camino a recorrer
Traspasando todos los obstáculos a nuestro querer.
Ven , llévame contigo
Al edén donde los sueños se conviertan en verdad.
Tus brazos se regocijen con los míos, como los pájaros
abrigan con sus alas a sus polluelos recién nacidos.
Llévame contigo hazme ver y sentir que todavía existe ese
apacible
romanticismo donde nuestras bajas pasiones quedan escondidas,
ocultas en nuestra
memoria , sin sentirnos desnudos ante los demás.
A ese lugar donde nadie se sienta con el derecho de escudriñar
nuestra aventura.
Intentemos ser dichosos sin intrusos. Estando en el limbo
dejándonos llevar por la corriente
de ese mar embravecido que hay en nuestra fiereza de nuestros
brazos.
Sin recato sin pudor pero entre los dos.
Llévame, llévame contigo
A donde vayas te seguiré . Mi fiel compañía tendrás.
Dame la oportunidad de demostrarte que te amare y te convencerás
que cuidaré de ti hasta el fin de tus días.
No te arrepentirás porque haré de nuestra vida un paraíso.
Llévame contigo
iluminando el camino a recorrer.
Traspasando todo lo que sea un obstáculo a nuestro querer
Llévame a donde vayas
Llévame contigo
Vuelve y libérame de esta soledad,
que me acompaña en mis noches de larga fealdad,
pegada en mi cruel realidad.
iluminando el camino a recorrer.
Traspasando todos los obstáculos a nuestro querer.
Ven , llévame contigo
Al edén donde los sueños se conviertan en verdad.
Y tus brazos se regocijen con los míos, como los pájaros
abrigan con sus alas a sus polluelos recién nacidos.
!Llévame, llévame¡ contigo.
A donde vayas te seguiré . Mi fiel compañía tendrás.
Dame la oportunidad de demostrarte que te amaré y te
convencerás que cuidaré de ti hasta al final de tus días.
No te arrepentirás porque haré de nuestra vida un paraíso.
Sueños de Amor
Apareces en mis sueños
Atrapo tu soñadora mirada
Acaricio tu rostro de suave pétalos.
Mirando estás las estrellas
Sumergiéndote en ellas
Imaginando .
Ser mi compañero .
Jóvenes, no somos.
Deseos de amarnos anhelamos
sin que nadie intervenga y pretenda apartarnos.
Haciendo realidad esta oportunidad que nos damos
Juntos queremos estar, tomados de la mano
Posando tu sedosos cabellos en mí regazo
Observando unidos la fase lunar
Reluciente como el brillo de un iluminar
Sfera Eonică
-23-

Entrecruzamos miradas
ruborizándonos como dos chiquillos
Enmudecido me abrazas
Me murmuras que me adoras
Embobada te contemplo
Saboreando la cautivante velada
con poesía versada.
.
Despierto del sueño, ilusionada.
Cogiendo mi almohada
Aguardando mi quimera.
Melancolía
Las nubes se asoman Gris está el día.
Adherida melancolía que punza el alma.
Navega en el mar de los recuerdos.
Inolvidables añoranzas de los tiempos pasados.
Atraviesa tristezas en la guarida de su encierro.
Recordando momentos felices y gratos que vivió.
Deambula como alma en pena que transita en la penumbra.
Queriendo alcanzar las estrellas donde habita esa luz centelleante.
Que ilumina el rumbo del caminante.
Buscando la paz que perdió en el camino.
Apareciendo sueños inconquistables, deseosa de vivirlos.
Imaginaciones se alojan en el cerebro, ansía llevarlos al azar.
Profundos y melancólicos sentimientos, angustia
al corazón al sentirse desgarrado por un mundo quimérico,
irracional a los ojos del alma.
mirada
Nuestras miradas se cruzan .Tentadora mirada a los ojos de una
mujer
ilusionada.
Me aferro a esa mirada tuya adivinando que soy el disfrute de tu
conciencia.
Surjo y renazco de las cenizas sumergidas en el silencio de la
injusticia.
Imaginativa mirada que explora el fondo de mis pensamientos.
Exhalando suspiros al aire que la distancia se los roba.
Sospechando que hay otro en su lugar amándome con bríos.
Te observo, mi mirada convulsiona el interior de tu corazón.
Hallándose dormido por la esperanza de un encuentro sigiloso.
Sigiloso por el recelo de ser rechazado.
Hay silencios y miradas que expresan el anhelo de tu excelsa
presencia.
El susurro de una voz cohibida atenúa el querer de tu existencia.
Esa mirada tuya embelesa el sentido de mi respiro .Anidando el
momento de
una agradable noche de devaneos.
Esa mirada
Renazco y surjo de las cenizas vertidas en el olvido.
Subyugante mirada a los ojos de alguna mujer
Enamorada.
Sumergiéndonos en un mar frenetico
Cada mañana
Cada mañana se asoma un sol resplandeciente.
Esperas impaciente , aguardas escuchar mi tibia voz,
logrando hacer latir tu corazón adolescente.
Permaneces vigilante cada minuto , los minutos se hacen largos y
las
horas interminables .Es nuestro reluciente amor. Dulce despertar
de mi ilusión irrefrenable.
Encamino mis brazos a mí amado, esperándome, recordando
la dulce madrugada del ayer.
Embrujada estoy del runrún de tu verbo florido. Inolvidables horas
llevamos
juntos, sin darnos cuenta , la hora galopa , al abrir nuestros ojos
vemos, la aurora llegó.
Acecha el frío, tus brazos me abrigan , bebo el néctar de tus labios
y disfruto las tiernas caricias. Tus tersas manos arrullan con sutileza
el temblor
de mí latir. Estremeciendo mí ser, inspirando un amor sincero y
puro . Donde
se besan las almas , sintiendo el palpitar de ellas.
Sfera Eonică
-24-

Eres desvelo y despabilo en mi existir.
Solo tú haces vibrar mi corazón , melancólico y dormido, dormido
de esperanzas y del contagio de un hermoso galanteo que vivió.
Me arrolla tu presencia, permito me envuelvas y me protejas,
quedando en tus brasas, queman y enciende mi cuerpo.
al quedarme a la caza del candor y del sutil cobijo tuyo.
Cornelia Păun Heinzel
Germania
Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel: ”Consideraţii privind câteva
aspecte ale literaturii române contemporane”
partea a ll-a “Tipuri de scriitori în literatura contemporană”

Epoca contemporană se caracterizează prin anumite forme
specifice de manifestare care influenţează implicit cultura, deci şi
literatura. Politicul are un rol hotărâtor în evoluţia societăţii actuale
în orice loc de pe mapamond, dar în România mai intens şi mai
profund decât oriunde şi acesta îşi exercită din plin influenţa în
toate domeniile.
   Astfel,pescenaliterară,caşicumarfiuniciiscriitoriexistenţi
iar numai operele lor sunt luate în considerare, sunt expuşi în primul
rând scriitorii înregimentaţi politic, care exprimă prin scrierile lor
mesajele politice ale prezentului. În această categorie pot exista
scriitori foarte talentaţi sau mai puţin, condiţia obligatorie fiind
afilierea la fluxul ideilor politice. În România, acest fenomen s-a
manifestat începând cu epoca socialistă, în care numai persoanele
ancorate politic, care scriau ode şi imnuri preşedintelui de atunci
al ţării sau texte elaborate în conformitate cu ideile socialiste,
propagate în acea perioadă aveau posibilitatea de a fi publicate
şi beneficiau de promovare. Fenomenul se continuă într-o inerţie
păstrată de existenţa aceloraşi persoane, care deţin monopolul pe
scena actuală a literaturii şi se manifestă într-o formă similară,
scriitorii aparţinând acestei categorii au avantajul unor promovări
exagerate, comparativ cu cea din epoca anterioară, beneficiind de
elogii de tip hagiografic - expuse în special în mass-media politică,
unde de obicei au acces informaţiile cu acest caracter, dispun de
fonduri exagerate pentru publicarea în ţară a
cărţilor indiferent de valoarea literară a acestora, pentru traducerea
şi publicarea lor în străinătate, indiferent dacă acestea se citesc
sau nu, în spaţiul în care sunt paraşutate, de acordarea unor sume
pentru promovarea elogioasă a acestor scriitori în cadrul ziarelor şi
revistelor străine în urma unor comenzi contra unor sume mari de
bani şi participarea scriitorilor la Concursuri Internaţionale pe baza
unor taxe plătite de la buget, sume de bani care asigură fiecărei ţări
participante un premiu, deci scriitorul participant este cu siguranţă
şi premiant.
   În schimbul acestor facilităţi, scriitorii înregimentaţi
politic îşi exprimă punctul de vedere şi ideile puterii politice, cu
ocazia diferitelor manifestări politice (demonstraţii de stradă), în
numele aşa-zisei intelectualităţi, ca şi cum ar fi opiniile proprii.
Pentru a avea un impact, o influenţă sporită şi cuvântul lor să aibă
putere mărită, scriitorii clădiţi pe acest tipar, pe lângă promovarea
lor abundentă în literatură, au primit cadou şi o carieră profesională,
de obicei una universitară, care conferă prestigiu, aceştia devenind
indiferent de funcţia avută înainte de revoluţie şi indifent de
facultatea urmată, profesori universitari, chiar la facultăţi care nu
sunt în profilul absolvit de aceştia. O asemenea poziţie exercită
numai o influenţă falsă, de aparentă grandoare, pentru cei care
cunosc cu adevărat traseul profesional al multor universitari de la
noi, din epoca actuală, dar şi faţă de străini care cunosc mult mai
bine realitatea autohtonă.
Astfel, în funcţie de interesele momentului, afişate pe
tapet pe larg în mass media, scriitorii înregimentaţi politic, în mod
sincron abordează aceste teme în scrierile lor, care vor fi publicate
excesiv.
Un exemplu în acest caz este expunerea vieţii copiilor cu
dizabilităţi din Casele de copii din perioada comunistă, un subiect
de interes deosebit, dezbătut pe larg de mass media în ultima
perioadă iar tema respectivă este simultan abordată, de către unii
scriitori aparţinând acestei categorii.
Profilul scriitorului înregimentat politic este unul
construit, este unul conceput în mod fals şi este caracterizat prin
câteva trăsături comune pe care le-am prezentat în acest articol,
însuşiri ce caracterizează toţi aparţinătorii grupării, creatorii
acestuia deţinând talentul foştilor securişti comunişti în conceperea
de imagini publice unor personalităţi politice ca Ceauşescu, pe care
o realizau în regimul socialist.
Am citit articolul în mass media a unuia dintre aceşti
oportunişti, care dovedind chiar lipsă de decenţă, declară că toţi
scriitorii celebri s-au conformat asocierii cu o formaţiune politică
şi că este normal ca un scriitor să îşi creeze faima şi celebritatea
prin activitatea politică desfăşurată, lucru complet neadevărat,
cadrul politic fiind în realitate doar mediul propice promovării unor
nonvalori în domeniul literaturii.
Scriitorii din această grupare pot beneficia de programe
sponsorizate prin care sunt promovaţi, în special în cadrul
educaţional, destinat elevilor, studenţilor prin care aceştia sunt
învăţaţi că respectivii autori sunt unicii reprezentanţi contemporani
ai literaturii, prezentându-se activitatea acestora, într-o manieră
exagerată, se asigură întâlniri cu aceştia, alături de oferirea de către
organizatori de mâncare, excursii, cazare, bani, distracţii, facilităţi
care suscită cu siguranţă, interesul tinerilor din ţară.
Opinia publică nu are niciun cuvâant de spus în privinţa
lor, pentru că orice persoană care şi-ar exprima părerea fiind
vehement apostrofată de cei din jur, chiar dacă nu au citit nimic din
operele acestor scriitori, dar cunosc reclama răsunătoare create
Sfera Eonică
-25-

Sfera eonică 41

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Tendances

Tendances (19)

Similaire à Sfera eonică 41

Similaire à Sfera eonică 41 (20)

Plus de Isa Rezmo

Plus de Isa Rezmo (20)

Sfera eonică 41