Integrarea Romaniei in UE

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
Prof.univ.dr. FOTA CONSTANTIN
INTEGRAREA ROMÂNIEI
ÎN
UNIUNEA EUROPEANĂ
- “ante” şi “post” aderare -
MANUAL UNIVERSITAR
Editura UNIVERSITARIA
Craiova - 2008

Lect.univ.dr. GHERGHINESCU Oana
A colaborat substanţial la elaborarea acestei cărţi:
- Autoare a punctului 3 din Capitolul VI, intitulat
"Perspectivele aderării la Uniunea Economică şi Monetară"
(p.175-185).
- Sistematizarea întregului material.
Îi aduc pe această cale mulţumiri deosebite.
Prof.univ.dr. FOTA CONSTANTIN
Copyright © 2007 UNIVERSITARIA
Toate drepturile sunt rezervate Editurii UNIVERSITARIA
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
Fota Constantin
INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
- „ante” şi „post” aderare -
Craiova - Editura UNIVERSITARIA - 2008
273 p.
ISBN

Pro memoria
Manualul tratează problematica integrării României în
Uniunea Europeană ca un proces complex, de durată,
început înainte de 1990, puternic marcat prin asocierea din
1993-2006, dar mai ales prin aderarea din 1 ianuarie 2007,
care va continua şi după acest moment pe o lungă perioadă
de timp, până spre jumătatea actualului secol, când se
apreciază că ţara va deveni o piaţă bine angrenată în
economia şi societatea europeană, cu un standard de viaţă
cel puţin la nivelul mediu occidental din acel moment.
Sunt tratate în manual principalele etape ale acestui
proces, aşa cum s-au succedat temporal, analizele fiind
raportate la perioadele respective pentru a induce percepţia
de perpetuă actualitate. De aceea şi titlul manualului
sugerează integrarea României în Uniunea Europeană ca
proces continuu, fiind subtitrat cu expresia „ante” şi „post”
aderare.

Integrarea României în Uniunea Europeană4

Cuprins 5
CUPRINS
CAPITOLUL I
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE ALE ROMÂNIEI CU ŢĂRILE
EUROPENE ÎNAINTE DE ASOCIEREA LA UNIUNEA
EUROPEANĂ ................................................................................ 9
1. Scurt istoric al comerţului exterior şi al politicii comerciale a
României în perioada dinaintea celui de-al
doilea război mondial ................................................................ 9
a) Cadrul economic general al activităţii de comerţ
exterior în perioada interbelică .......................................... 9
b) Politica comercială a României în perioada
interbelică ........................................................................ 11
2. Comerţul exterior al României în perioada economiei
central-planificate .................................................................... 17
a) Cadrul general al relaţiilor economice între
est şi vest în contextul războiului rece ............................. 17
b) Sistemul economiei de comandă .................................... 23
c) Sistemul centralizat de comerţ exterior ........................... 25
d) Evoluţii de ansamblu ale comerţului exterior ................... 27
e) Relaţiile României cu ţările europene şi Uniunea
Europeană înainte de 1990 ............................................. 29
3. Relaţiile României cu UE în perioada 1990-1992 ................... 36
a) Reforma comerţului exterior şi politica comercială a
României ......................................................................... 36
b) Relaţiile României cu Uniunea Europeană
în anii 1990-1992 ............................................................. 54
CAPITOLUL II
ASOCIEREA ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ .............. 57
1. Principiile asocierii ................................................................... 57
a) Cadrul general ................................................................. 57
b) Dialogul politic ................................................................. 60

2. Zona de comerţ liber dintre România şi UE ............................ 62
3. Circulaţia lucrătorilor şi dreptul de stabilire ............................. 65
a) Circulaţia lucrătorilor ........................................................ 65
b) Drepturi de stabilire ......................................................... 66
4. Cooperarea economică dintre România şi
Uniunea Europeană ................................................................ 69
5. Cooperarea financiară ............................................................. 78
6. Cooperarea culturală ............................................................... 79
CAPITOLUL III
ADERAREA ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ.
CRITERII DE ADERARE, STRATEGII ŞI MECANISME DE
NEGOCIERE ................................................................................ 81
1. Extinderea Uniunii Europene .................................................. 81
a) Extinderea spre Vest ....................................................... 85
b) Extinderea spre Est ......................................................... 87
c) Integrarea economică, politică şi socială ......................... 87
d) Relaţiile Uniunii Europene cu ţările terţe ......................... 89
2. Criteriile de aderare la Uniunea Europeană ............................ 91
a) Criteriul politic .................................................................. 92
b) Criteriul economic ............................................................ 92
c) Criteriul abilităţii de asumare a obligaţiilor de
membru al UE ................................................................. 93
3. Strategii ale României de aderare la
Uniunea Europeană ................................................................ 94
a) Strategia de la Snagov .................................................... 94
b) Strategia naţională de dezvoltare economică pe
termen mediu .................................................................. 99
c) Planul de acţiune în vederea aderării României la
Uniunea Europeană ...................................................... 102
4. Mecanismul şi procedurile de desfăşurare a
negocierilor de aderare ......................................................... 108
a) Cadrul general şi dinamica negocierilor ........................ 108
b) Documentele de poziţie ................................................. 111
c) Principii metodologice pentru elaborarea
documentelor de poziţie ................................................ 113
d) Dosarele de fundamentare ............................................ 117

Cuprins 7
CAPITOLUL IV
STADIUL ASOCIERII ŞI ADERĂRII ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ ..................................................... 121
1. Asocierea României la UE .................................................... 121
a) Stadiul aplicării prevederilor Acordului de asociere ....... 121
b) Impactul asocierii asupra economiei României şi
a relaţiilor economice cu Uniunea Europeană .............. 122
2. Stadiul aderării României la UE ............................................ 125
a) Criteriul politic ................................................................ 126
b) Criteriul economic .......................................................... 128
c) Capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de membru ........ 130
CAPITOLUL V
IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE ADERARE A
ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ
ÎN PERIOADA 2005-2006 ......................................................... 143
1. Programul de dezvoltare economică pe
perioada 2004-2006 .............................................................. 143
a) Situaţia actuală a României în economia
europeană ..................................................................... 143
b) Perspective macroeconomice până în 2006 ................. 145
c) Planul 2004-2006 ca parte a Strategiei de
dezvoltare economică pe termen lung .......................... 150
d) Implementarea Planului Naţional de Dezvoltare ........... 153
2. Acţiuni pentru definitivarea implementării şi
aplicarea acquis-ului comunitar ............................................ 159
a) Criteriul politic ................................................................ 159
b) Criteriul economic .......................................................... 161
c) Capacitatea de asumare a obligaţiilor de membru ........ 162
3. Raportul de monitorizare a stadiului de pregătire
a României pentru aderarea la UE (septembrie 2006) ........ 165
4. Tratatul de aderare a României la UE ................................... 168
CAPITOLUL VI
ROMÂNIA POSTADERARE ..................................................... 170
1. Consideraţii generale (“Poezia integrării” după
Teodor Baconsky) ................................................................. 170
2. Consecinţe ale integrării în piaţa unică ................................. 172
a) Efecte ale relaţiilor economice ale României
cu celelalte ţări membre ................................................ 172

b) Efecte asupra relaţiilor economice ale României
cu ţările terţe .................................................................. 174
3. Perspectivele aderării la
Uniunea Economică şi Monetară .......................................... 175
a) Statuarea independenţei băncii centrale ....................... 176
b) Analiza gradului de îndeplinire a criteriilor de
convergenţă nominală de la Maastricht ......................... 178
c) Adoptarea noului mecanism al ratelor de schimb ......... 181
d) Convergenţa reală vs. convergenţa nominală ............... 182
e) Noi perspective de organizare şi acţiune ...................... 185
CAPITOLUL VII
ROMÂNIA ŞI TRATATUL UNIUNII EUROPENE ...................... 187
1. Condideraţii generale privind necesitatea şi geneza
Tratatului Uniunii Europene ................................................... 187
a) Coordonatele ideii unei Uniuni europene ...................... 187
b) Necesitatea Tratatului Uniunii Europene ...................... 190
c) Geneza şi elaborarea Tratatului Uniunii Europene ....... 193
2. Substanţa Tratatelor Uniunii Europene ................................ 198
a) Structura de ansamblu a Tratatelor .............................. 198
b) Valorile, obiectivele şi apartenenţa la
Uniunea Europeană ...................................................... 199
c) Competenţele Uniunii Europene ................................... 201
d) Instituţiile Uniunii Europene ........................................... 203
e) Relaţiile externe ale Uniunii Europene .......................... 209
f) Cetăţenia europeană ..................................................... 212
3. România – parte a Uniunii Europene ca entitate
economică, juridică, şi uniune politică ................................... 213
a) Opţiunea pro-europeană a României ............................ 213
b) Rolul României în instituţiile europene .......................... 215
c) Identitatea României şi identitatea Europei ................... 217
ANEXA “Tratatul de aderare a României la UE” ..................... 221
INDEX DE TABELE ŞI FIGURI ................................................... 269
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ...................................................... 270
DE ACELAŞI AUTOR .................................................................. 273

Relaţiile economice externe ale României înainte de asocierea la UE 9
CAPITOLUL I
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE ALE
ROMÂNIEI CU ŢĂRILE EUROPENE ÎNAINTE
DE ASOCIEREA LA UNIUNEA EUROPEANĂ
1. Scurt istoric al comerţului exterior şi al
politicii comerciale a României în perioada dinaintea
celui de-al doilea război mondial
a) Cadrul economic general al activităţii de comerţ
exterior în perioada interbelică
Activitatea de comerţ exterior reprezintă un element
calitativ de apreciere a evoluţiei activităţii economice,
schimburile economice internaţionale, comerţul exterior cu
bunuri şi servicii, balanţa de plăţi externe fiind indicatori
reprezentativi, care dau o imagine clară asupra economiei
unei ţări.
Comerţul exterior al României a cunoscut o serie de
particularităţi, în funcţie de perioada istorică în care acesta s-
a derulat.
În perioada 1900-1945 economia mondială a parcurs
mai multe etape, caracterizate prin fenomene specifice, ţara
noastră înscriindu-se în linia generală, fapt care şi-a pus
amprenta asupra comerţului exterior al Românei.
Etapa refacerii economice de după primul război
mondial (1919-1923) a fost caracterizată printr-o intervenţie
fermă a statului în comerţul exterior. Astfel, s-a instituit un

regim de taxe de export la produsele agricole, s-a adoptat un
tarif vamal protecţionist pentru industrie, iar pe lângă Banca
Naţională a funcţionat un serviciu de control al valutei şi
plăţilor care avea dreptul de monopol al cumpărării devizelor.
În 1922 se iau măsuri de prohibire a exportului de produse
alimentare de primă necesitate, iar din 1923 se lasă liber
exportul cerealelor cu condiţia plăţii taxelor vamale.
Etapa avântului economic (1924-1929) s-a
caracterizat prin încercări de sporire atât a importului necesar
dezvoltării infrastructurilor din industrie şi transporturi, cât şi a
exportului pentru aducerea de valută în ţară. Comerţul
exterior al României a crescut cu 131,6% în 1927 faţă de
1924, pentru ca în anul 1929 să se ajungă la importuri în
valoare de 29,6 miliarde lei şi exporturi de 28,9 miliarde lei.
Balanţa comercială a fost activă în toţi aceşti ani, cu toate că
a fost pasivă în relaţiile cu statele dezvoltate.
Etapa crizei economice mondiale (1929-1933) a afectat
profund comerţul exterior al României, care se baza pe
exportul de materii prime (cereale, petrol, lemn) şi pe import
de produse finite. Chiar dacă exportul a crescut cantitativ de
la 7,1 milioane tone în anul 1929 la 8,9 milioane tone în 1934,
valoarea acestuia a scăzut drastic de la 28,9 miliarde lei la
13,7 miliarde lei. În schimb, chiar dacă importul a scăzut
cantitativ de la 1,1 milioane tone în 1929 la 0,6 milioane tone
în 1934, valoric el s-a menţinut la un nivel ridicat, scăzând,
totuşi, de la 29,6 miliarde lei la 13,2 miliarde lei în perioada
menţionată. Balanţa comercială a fost excedentară, România
exportând foarte mult, la preţuri reduse, pentru obţinerea
valutei necesare acoperirii importurilor şi plăţii datoriei
externe.
Etapa intervenţiei statului în economie (1934-1938) a
fost caracterizată de continuarea măsurilor adoptate în timpul
crizei. Exportul a crescut cantitativ până în anul 1936, dar
valoric nu s-a înregistrat acelaşi trend. Predominante în
exportul românesc erau materiile prime, în special petrolul
(42% din totalul exporturilor) şi cerealele (40% din totalul

exporturilor). Importul a cunoscut valori oscilante menţinându-
se în linii mari pe o creştere cantitativă, având loc şi o
diversificare a structurii (în special produse semifabricate şi
materii prime). Balanţa comercială a fost activă datorită
intervenţiei statului prin limitarea importurilor şi impulsionarea
exporturilor.
Etapa 1938-1940 a fost marcată de instituirea de
către Carol al II-lea a unui regim dictatorial. Influenţată de
situaţia internaţională (ocuparea Cehoslovaciei şi a Poloniei
în 1939, capitularea Franţei în 1940) România a fost nevoită
să accepte subordonarea politică şi economică a Germaniei.
Astfel, producţia agricolă, bogăţiile solului şi subsolului erau
gestionate de Germania, s-au creat zone libere în porturile
româneşti şi, în plus, România lichida operaţiunile de export
prin clearing-ul european german. În aceeaşi perioadă a fost
adoptat un decret lege care introducea sindicalizarea
obligatorie a industriilor.
Etapa celui de-al doilea Război Mondial (1940-1944)
poate fi numită şi etapa distrugerii economiei naţionale.
Comerţul exterior al României a fost dirijat în proporţie de
87% spre Germania şi Italia, iar restul de 13% spre ţări aflate
sub influenţa Germaniei, exportul românesc fiind compensat
de produse germane. Balanţa a fost tot timpul excedentară
prin obligarea României la efectuarea unor exporturi la preţuri
foarte reduse, sub preţul pieţei, către Germania şi limitarea
excesivă a importurilor. Totalul pagubelor înregistrate de
România în relaţiile cu Germania în perioada 1940-1944 a
fost de circa 440 milioane dolari.
b) Politica comercială a României în perioada
interbelică
O politică economică orientată spre dezvoltarea
modernă a României a fost aplicată după Războiul de
Independenţă din 1877-1878. Aceasta s-a concretizat într-o

serie de legi, cum au fost cele pentru încurajarea industriei
din anii 1887 şi 1912. Erau stimulate industriile naţionale care
prelucrau materiile prime autohtone (agricole şi minerale) şi
se acordau înlesniri speciale celor care exportau asemenea
produse prelucrate. De asemenea, se acordau înlesniri
întreprinderilor exportatoare de produse fabricate din materii
prime importate.
Ca urmare, s-au dezvoltat considerabil o serie de
industrii. Potrivit economistului Mihail Manoilescu, în
deceniul al patrulea industriile petrolului şi lemnului erau
competitive pe plan internaţional, industriile alimentară,
ceramică, metalurgică, a mobilei, hârtiei, pielăriei şi textilă,
erau competitive pe plan naţional (faţă de importuri), iar cea
chimică avea o productivitate cu mult peste media naţională.
Evoluţia comerţului exterior al României în perioada
1919-1939, ani de mari dificultăţi interne şi de conjunctură
internaţională nefavorabilă, reliefează realizarea unei balanţe
comerciale excedentare în 14 ani, incluzând perioada crizei
din 1929-1933. Această reuşită a fost şi rezultatul unei politici
comerciale active, care a utilizat întreaga gamă de
instrumente specifice: tarifare şi netarifare la import şi de
promovare şi stimulare la export.
- Politica tarifară
Primul tarif vamal, în adevăratul sens al cuvântului, a
fost introdus în anul 1875, urmat la scurt timp de tarifele din
anii 1878 şi 1886. Aceste prime trei tarife se caracterizau prin
impunerea unor taxe vamale ridicate la importul de articole pe
care manufacturile româneşti le produceau în acea perioadă
(piei tăbăcite, făină, confecţii, bunuri de consum din lemn şi
metal, blănuri etc.). Tariful din 1886 prevedea, pentru prima
oară în politica comercială românească, posibilitatea
introducerii unei suprataxe de 30% la importul din ţările care
discriminau exporturile României.
Ultimul tarif vamal adoptat înaintea primului război
mondial a fost cel din 1904, cunoscut ca Tariful Costinescu.
Acesta avea, de asemenea, un caracter protecţionist, fiind

scutite de taxe de import numai materiile “cu adevărat prime”,
nu şi semifabricatele. Colonialele şi produsele ce nu se
fabricau în ţară erau supuse unor taxe fiscale proporţionale
cu valoarea lor. Sistemul de taxe adoptat era acela al tarifului
general, căruia i se puteau aduce reduceri prin convenţii
internaţionale.
După primul război mondial, moneda naţională s-a
depreciat într-un ritm galopant, ajungând în anul 1920 la 1/10
din valoarea sa în aur. În acelaşi timp, structura economiei,
prin formarea statului naţional unitar, a căpătat un caracter tot
mai industrial. Aceste două elemente principale au impus
modificarea vechiului tarif. Astfel, la 29 aprilie 1920
(Titulescu), pentru a contracara efectele deprecierii valutare,
s-a decis multiplicarea taxelor vamale din Tariful Costinescu
cu un coeficient de 5. La 1 iulie 1921 (Averescu) are loc o
nouă modificare a tarifului vamal, pentru a acorda o protecţie
corespunzătoare ramurilor industriale care încep să se
armonizeze în structura economiei naţionale, în special
industriilor metalurgică, chimică, textilă, lemnului, cimentului
şi pielăriei. Acest tarif prezenta însă dezavantajul că
prevedea taxe vamale specifice, nefiind posibilă aplicarea de
coeficienţi de majorare în condiţiile deprecierii în continuare a
leului, care a ajuns la 1/17 în 1921, 1/30 în 1922 şi 1/40 în
1923 şi 1924 din valoarea sa în aur. În aceste condiţii, la 22
iulie 1924 (Brătianu), în scopul asigurării stabilităţii protecţiei,
s-a hotărât fixarea taxelor în aur, stabilindu-se coeficientul de
înmulţire a taxei la 30. Ulterior, la 26 martie 1926 (Brătianu) şi
10 aprilie 1927 (Averescu) au avut loc noi modificări ale
tarifului vamal, în sensul stabilirii taxelor la un nivel care să
contracareze efectele deprecierii, în continuare, a leului şi să
acorde o protecţie corespunzătoare noilor ramuri industriale.
Un moment de referinţă în evoluţia politicii comerciale a
României în perioada interbelică îl constituie adoptarea
tarifului vamal de import din 1929, elaborat sub îndrumarea
lui Virgil Madgearu şi Mihai Popovici, pe atunci miniştri la
industrie – comerţ şi finanţe. Noul tarif vamal îşi propunea să

confere un caracter de stabilitate politicii vamale a României,
după o perioadă de frecvente modificări determinate în
principal de deprecierea leului. În concepţia lui Virgil
Madgearu, ca reflectare a gândirii sale economice generale,
noua politică vamală urma să apere “în primul rând interesele
agriculturii, care este şi rămâne producţia de bază a ţării şi
apoi ale celorlalte ramuri de producţiune, iar din acestea, în
primul rând, ale acelora care prezintă condiţiuni fireşti de
dezvoltare la noi”. Tariful Madgearu cuprindea două categorii
de taxe: generale, reductibile prin convenţii comerciale
internaţionale; minimale, ireductibile si aplicate, de regulă, la
mărfurile care se produceau în ţară. Tariful prevedea,
totodată, posibilitatea majorării cu titlu excepţional şi temporar
a taxelor minimale, în cazul în care preţurile de import, mai
reduse decât preţurile interne, ar fi periclitat existenţa unei
ramuri a producţiei autohtone.
Criza economică din anii 1929-1933 a determinat
adoptarea de noi măsuri de limitare a importurilor. În aceşti
ani, precum şi în perioada până în anul 1938, s-a accentuat
protecţionismul vamal. Astfel, au fost suspendate scutirile
vamale acordate la unele importuri de materii prime,
semifabricate şi maşini (acid azotic, cărămizi refractare,
becuri electrice, ţevi, tablă cositorită, cabluri, maşini electrice,
cazane de aburi, vagoane cisternă, maşini centrifuge etc.).
Beneficiau, în continuare, de scutiri vamale numai piesele de
schimb pentru industria constructoare de maşini agricole şi
unele produse finite ce nu se fabricau în ţară.
În perioada 1939-1944, activitatea de comerţ exterior a
României s-a desfăşurat sub influenţa pregătirilor militare şi a
războiului. Convenţia economică încheiată în anul 1939 cu
Germania nazistă a subordonat nu numai politica comercială,
ci întreaga economie naţională intereselor germane.
- Politica netarifară
Dintre cele mai importante măsuri netarifare aplicate
în perioada interbelică sunt de menţionat: restricţii privitoare
la circulaţia mijloacelor de plată (legiferate la începutul anului

1932); limitarea importului prin introducerea în noiembrie
1932 a contingentării pentru circa 120 articole, iar în 1933
pentru 100 de articole, reprezentând circa 80 la sută din
totalul importului; introducerea taxei de contingentare
încasată la marfa importată; mărirea taxelor de autorizaţii la
import, în acelaşi timp renunţându-se la reducerea directă a
cotelor de import acordate importatorilor.
După scoaterea de sub regimul contingentării a unor
produse în mai 1934, ca urmare a scăderii excedentului în
balanţa comercială şi a deprecierii cursului leului, se
introduce viza de transfer de devize, prin care cotele de
import sunt complet subordonate disponibilităţilor de mijloace
de plată.
La 1 decembrie 1934 se revine la regimul restrictiv, iar
la 1 octombrie 1939 toate atribuţiile privind schimbul şi plăţile
cu străinătatea au fost trecute de la Banca Naţională a
României la Ministerul Economiei Naţionale, care le-a
exercitat printr-un organism special creat: Oficiul Schimburilor
Comerciale cu Străinătatea.
- Politica de promovare şi de stimulare a exportului
Aceasta s-a aplicat îndeosebi în timpul crizei
economice mondiale din 1929-1933. Astfel, în 1931 s-a
practicat sistemul primelor de export la cereale. Din 1932 s-
au instituit prime diferenţiate pe ţări şi categorii de mărfuri,
care erau plătite dintr-un fond constituit din taxele percepute
asupra autorizaţiilor de import.
Legea vamală din 1933 a introdus admisia temporară
şi draw-back-ul la materiile prime importate şi, ulterior,
industrializate în ţară şi livrate în străinătate sub formă de
produse superior prelucrate. În 1934 s-a creat un fond pentru
subvenţionarea exportului, din care se plătea o primă de 6%
la exportul de cereale, lemn şi petrol.
La jumătatea anului 1935 a fost instituit un nou regim
de prime diferenţiate la export, care erau subvenţionate dintr-
o taxă uniformă de 44% asupra tuturor mărfurilor importate,
pentru ca în decembrie 1935 să fie înlocuit cu un sistem de

prime valutare, prin care se acorda exportatorului o primă de
38% la cursul oficial al valutei încasate şi predate Băncii
Naţionale a României. Sursa primei valutare de 38%
provenea de la importatori, care la procurarea valutei de la
BNR suportau o prelevare de 38% peste cursul oficial al
valutei respective, precum şi din aplicarea unei taxe ad
valorem de 12% asupra mărfurilor importate şi a unei taxe de
12% asupra exportului de petrol.
Reţinerea la dispoziţia exportatorului a unei cote
din valuta încasată din export constituia, de asemenea, un
stimulent. Se încurajau mai ales produsele româneşti care nu
fuseseră exportate, respectiv, cu valuta deţinută exportatorul
putea importa produsele necesare reluării procesului de
producţie. În anul 1938 se lasă, spre exemplu, la dispoziţia
exportatorilor de cereale o cotă de 30% din devizele încasate.
Un alt instrument de stimulare a exportului l-a
constituit instituirea de cursuri valutare diferenţiate
convenţionale în acordurile de clearing încheiate cu diferite
ţări şi destinate să realizeze orientarea dorită schimburilor
comerciale spre statele care plăteau în devize forte.
Pe linie bancară, pentru încurajarea exportului prin
credite speciale, s-a înfiinţat Banca pentru valorificarea şi
industrializarea produselor agricole de export (regnul animal
şi vegetal).
În anul 1939 s-a creat Direcţia Organizării şi Încurajării
Exportului în cadrul Ministerului Economiei Naţionale.
Aceasta cuprindea compartimentele: Serviciul Asociaţiilor de
Exportatori şi Producători pentru Export; Serviciul Informaţii,
Conjunctură şi Documentare; Serviciul Transporturi pe Apă,
Uscat şi Aer; Serviciul Taxe Vamale; Serviciul Organizării
Debuşeelor în Străinătate; Serviciul Propagandei în
Străinătate.

2. Comerţul exterior al României în perioada
economiei central-planificate
a) Cadrul general al relaţiilor economice între est şi
vest în contextul războiului rece
După al doilea război mondial, statele lumii au făcut
obiectul unei noi configurări a spaţiului geopolitic. Economiile
naţionale s-au refăcut în ritmuri diferite, iar relaţiile
internaţionale au intrat cu greu în normalitate datorită
necesităţii refacerii ţărilor beligerante, suprasolicitate de
efortul militar. În acest context, relaţiile comerciale şi politice
au avut o evoluţie lentă şi fluctuantă.
Pentru analiza relaţiilor comerciale în perioada 1945-
1990 între est şi vest este necesară în primul rând
identificarea partenerilor. Astfel, în accepţiunea curentă
"estul" defineşte Europa Centrală şi de Est în contextul
integrării specifice după al doilea război mondial şi include
URSS şi cele şase ţări: Bulgaria, Cehoslovacia, RD
Germania, Polonia, România şi Ungaria, care au pus bazele
a două acorduri: un acord economic - CAER-ul (Consiliul de
Ajutor Economic Reciproc) încheiat în ianuarie 1949; un
acord militar - Pactul de la Varşovia încheiat în mai 1955.
"Vestul" cuprinde în general statele Europei
occidentale, în plus alte ţări membre NATO (SUA, Canada) şi
ţările membre OCDE care nu aparţin continentului european.
În contextul relaţiilor postbelice, dezvoltarea relaţiilor
economice dintre est şi vest s-a justificat mai ales din motive
politice, cele economice având o semnificaţie secundară.
Formarea blocului ţărilor socialiste a fost rezultatul celui
de-al doilea război mondial, respectiv al împărţirii lumii în
sfere de influenţă ale principalelor ţări învingătoare (URSS,
SUA şi Anglia).
În sfera de influenţă a URSS, care s-a extins în principal
asupra ţărilor din Europa Centrală şi de Est, s-a încercat o

politică de autoizolare a ţărilor prin constituirea unei
organizaţii de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică între
acestea - CAER-ul, ai cărui membri fondatori au fost:
Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria şi URSS.
Ulterior au aderat Albania (din 1949 până în 1962), RD
Germania în 1950, RP Mongolă (1962), Republica Cuba
(1972) şi RS Vietnam (1978). În afara ţărilor membre, CAER-
ul a început să întreţină legături de colaborare, pe bază de
convenţii multilaterale şi cu alte state fără ca acestea să
devină membri.
Dacă până la înfiinţarea CAER-ului, colaborarea dintre
ţările care au devenit ulterior membre ale acestei organizaţii
se desfăşura pe baze bilaterale, odată cu crearea acestuia au
fost puse bazele şi pentru colaborarea multilaterală. Întrucât
în ţările membre CAER comerţul exterior şi relaţiile valutare
erau monopol de stat, colaborarea dintre ele avea loc la nivel
interguvernamental iar principala formă a constituit-o
coordonarea planurilor de dezvoltare economică ale statelor
membre. Statutul CAER-ului, adoptat în 1959 la a XII-a
Sesiune a CAER, a fost ulterior modificat prin adoptarea şi a
altor documente vizând colaborarea economică şi tehnico-
ştiinţifică dintre ţările membre, între care cele mai importante
au fost: Programul complex al adâncirii şi perfecţionării în
continuare a colaborării şi dezvoltării integrării economice
socialiste a ţărilor membre ale CAER în 1971 în baza căruia
au fost adoptate programe speciale de colaborare pe termen
lung în domenii ca: energie, combustibil şi materii prime;
agricultură şi industrie alimentară; construcţii de maşini;
mărfuri industriale de larg consum; transporturi; Declaraţia cu
privire la direcţiile principale ale dezvoltării şi adâncirii în
continuare a colaborării economice şi tehnico-ştiinţifice între
ţările membre ale CAER; Programul complex al progresului
tehnico-ştiinţific al ţărilor membre CAER; Concepţia colectivă
a diviziunii internaţionale socialiste a muncii; Propuneri privind
etapizarea perfecţionării mecanismului colaborării

multilaterale şi integrării economice, precum şi a activităţii
CAER.
Fără a minimaliza unele rezultate obţinute pe linia
colaborării economice şi tehnico-ştiinţifice între ţările membre
CAER, trebuie reţinut că acestea nu au fost pe măsura
aşteptărilor, fapt ce a determinat, mai ales la ultimele sesiuni
ale acestei organizaţii, manifestarea unor puternice
divergenţe de interese între ţările membre, colaborarea
intrând în impas, iar economia acestora într-o criză profundă.
De subliniat că URSS-ul, spre deosebie de celelalte ţări
membre CAER, se găsea într-o situaţie privilegiată.
Comparabilă cu SUA în ceea ce priveşte populaţia, vastul
teritoriu şi pieţele interioare cu un enorm potenţial care o
făceau mai puţin dependentă de pieţele externe, URSS
dispunea de resurse naturale excepţionale de petrol, gaz,
cărbune, minerale, metale preţioase şi diamante. În plus,
URSS s-a refăcut rapid după al doilea război mondial, ea fiind
beneficiară a repartiţiilor de război, la care se adaugă
importante rechiziţii din ţările "eliberate". Nu este de neglijat
nici faptul că în 1945, cu toate că relaţiile comerciale normale
au fost întrerupte în timpul războiului şi în ciuda distrugerilor
masive, potenţialul industrial al URSS era superior celui atins
în 1940 (URSS a beneficiat în anii războiului de o puternică
asistenţă tehnică şi financiară din partea aliaţilor americani).
Această poziţie de plecare relativ favorabilă a conferit URSS
o flexibilitate pe care partenerii săi din CAER nu au avut-o.
Relaţiile comerciale est-vest în această perioadă nu pot
fi luate în considerare fără a aborda contextul general
internaţional şi, în special, raportul militar SUA-URSS. Cele
două superputeri au fost caracterizate ca adversari-parteneri.
Înţelegerile temporare nu au făcut să dispară complet
ostilităţile. Chiar dacă cele două au evitat cu multă abilitate o
confruntare militară directă, menţinerea şi perfecţionarea
nivelului lor militar la cote greu imaginabile este manifestarea
cea mai frapantă a antagonismului lor. În acest raport de
forţe, sovieticii au fost cei care au avut de câştigat. În

intervalul 1950-1980, 13 ţări au trecut de sub influenţă
occidentală sub influenţa rusă: Afganistan, Angola, Benin,
Cambodgia, Cuba, Etiopia, Irak, Laos, Libia, Mozambic, Siria,
Vietnam şi Yemenul de Sud.
Relaţiile comerciale dintre est şi vest au comportat un
anumit cost politic în măsura în care coeziunea internă a
CAER ar fi putut fi pusă în joc; nu de puţine ori solidaritatea
socialistă a trecut înaintea considerentelor de rentabilitate. În
realitate, politicile economice ale ţărilor din est nu au fost atât
de omogene pe cât apartenenţa lor la Pactul de la Varşovia a
lăsat să se creadă. Programele de reformă economică
adoptate după 1989 au scos în evidenţă diferenţe pe alocuri
substanţiale.
În ceea ce priveşte politica ţărilor din vest, în măsura în
care comunismul dorea să suprime capitalismul şi să domine
lumea, comerţul est-vest putea fi privit ca un fenomen
aberant; dintr-o altă perspectivă se afirmă că, dimpotrivă,
legăturile comerciale reprezentau un instrument important în
favoarea relaţiilor internaţionale pacifiste.
Integrarea în organizaţiile şi acordurile cu caracter
global a fost privită cu ostilitate de către URSS, aceasta
refuzând să participe la diverse organizaţii internaţionale -
GATT, FMI, Planul Marshall, OCDE - pe motiv că erau
teleghidate de SUA. Pe fondul relaţiilor tensionate dintre SUA
şi URSS, schimburile economice au fost permanent marcate
de consecinţele conflictelor politice şi militare mai lungi sau
mai scurte. Nu a existat o autonomie a comerţului în raport cu
politica.
Prin măsurile legislative şi de politică economică pe
care le adoptă Senatul american, SUA declanşează un
adevărat război comercial: The Export Control Act (1949) viza
interzicerea exporturilor de materiale strategice; Trade
Agreement Extension Act permitea preşedintelui SUA să
suspende sau să interzică toate concesiile tarifare acordate
URSS şi statelor satelite; Mutual Security Act (1954) autoriza
preşedintele să interzică exporturile de arme, muniţii sau

tehnologie avansată către toate ţările (în fapt numai către cele
comuniste); Agricultural Trade Development and Assistance
Act (1954) interzicea vânzările pe credit de produse agricole
către ţările comuniste.
Începând din 1949, fluxurile comerciale între cele două
blocuri se reduc simţitor. Vestul îşi caută debuşee pe alte
pieţe internaţionale, iar comerţul în interiorul CAER se
dezvoltă puternic. După moartea lui Stalin (1953) şi venirea
lui Hrusciov la putere (1955), războiul rece cunoaşte o uşoară
relaxare şi face loc "coexistenţei paşnice". Politica economică
mai mult sau mai puţin autarhică începe să ridice probleme
blocului comunist. Se conştientizează tot mai mult avantajele
unor schimburi economice reciproce.
În occident, încheierea conflictului corean (1953) este
interpretată ca o lovitură netă şi definitivă dată expansiunii
sovietice. În unele medii politice începe să se elaboreze
teoria "convergenţei" potrivit căreia comerţul are menirea să
apropie şi să detensioneze relaţiile dintre ţările capitaliste şi
cele occidentale. Teoria convergenţei, al cărei promotor este
francezul Samuel Pisar, susţine că relaţiile comerciale sunt
un mijloc de destindere a relaţiilor politice şi economice; ele
permit adoptarea unei atitudini de cooperare între state şi
stimulează voinţa şi capacitatea ţărilor din est de a crea
societăţi de consum. Incitaţi de noua teorie şi de ocaziile
practice care se ivesc, managerii firmelor occidentale încep
să vadă în pieţele comuniste cele mai largi debuşee.
Semnele "dezgheţului" apar din 1954, când lista embargoului
este subţiată. SUA, spre deosebire de europeni, sunt mai
puţin presate în relaxarea relaţiilor comerciale.
După 1965 şi, mai ales între 1972 şi 1975, pe fondul
destinderii relaţiilor politice, comerţul est-vest a cunoscut o
expansiune foarte rapidă. Noua politică, ai cărei susţinători au
fost preşedinţii Franţei, SUA şi cancelarul vest-german, şi-a
găsit expresia în Actul Final al Conferinţei pentru Securitate şi
Cooperare în Europa, de la Helsinki (1975) care a reunit toate
ţările europene, SUA şi Canada. Ţările membre CAER aveau

nevoie tot mai stringent de tehnologie avansată şi de
asistenţă financiară occidentală, deci şi de relaţii comerciale
mai consistente cu ţările vestice.
În 1970, URSS a rupt oficial lanţul politicilor autarhice.
Întâlnirea Nixon-Brejnev s-a soldat cu un acord comercial de
mare amploare care privea importul de cereale din SUA.
Progresiv, americanii îşi schimbă atitudinea. La întărirea
relaţiilor comerciale contribuie două măsuri legislative: US
Export Administration Act (1969), care relaxează interdicţia
exportului de materiale strategice şi Export Administration
Amendments (1977), prin care s-a renunţat la criteriul
destinaţiei spre ţări comuniste în acordarea licenţelor de
export.
Ca urmare a acestor măsuri şi a altora asemănătoare,
în perioada 1965-1977, importurile ţărilor est-europene din
ţările OCDE au crescut de 8 ori, iar exporturile de 6 ori.
Anii '80 aduc noi tensiuni în relaţiile est-vest,
preponderent din motive politice, dar şi economice - criza
economică mondială, accentuată de cele două şocuri
petroliere (1973, 1979). Pe plan politic, relaţiile est-vest sunt
influenţate de două evenimente majore: invadarea
Afganistanului de către ruşi la 29 decembrie 1979, apoi
ocuparea acestuia de către Armata Roşie; criza poloneză şi
instaurarea legii marţiale în 1981.
Reacţia americană nu s-a lăsat aşteptată: din 4 ianuarie
1980, Carter anunţă limitarea livrărilor de cereale către URSS
la cele 8 milioane de tone garantate de acordul din 1975 şi
suspendarea livrării celor 17 milioane de tone suplimentare
prevăzute iniţial. La 8 ianuarie 1980 suspendă toate
autorizaţiile către blocul comunist care aveau ca obiect livrări
de produse ce încorporează tehnică avansată. Noul
preşedinte american, Ronald Reagan (ales la 4 noiembrie
1980) întăreşte măsurile luate de predecesorul său. La 29
decembrie 1981 a luat o serie de decizii, care au mers până
la a interzice avioanelor Aeroflot să aterizeze pe aeroporturile
americane. Totuşi, nu confirmă embargoul asupra cerealelor:

din contră, câteva luni mai târziu, se hotărăşte reluarea
aplicării acordului din 1975. Măsurile punitive continuă: la 9
octombrie 1982, i se retrage Poloniei clauza naţiunii celei mai
favorizate, pentru încălcarea unor principii şi libertăţi
fundamentale: scoaterea în afara legii a sindicatului liber
Solidaritatea şi introducerea legii marţiale.
În 1982, ţările CEE au anunţat că nu se asociază
sancţiunilor economice decise de Washington. Această
reacţie era strâns legată de interesele economice care aveau
ca obiect, printre altele, petrolul rusesc. Primele negocieri ale
europenilor cu Uniunea Sovietică pentru furnizarea de gaz
siberian contra bunurilor de echipament, tehnologiilor şi
creditelor au început în 1979. Americanii îşi manifestă
dezaprobarea încă din faza iniţială a proiectului; contractul
stipula că Europa de Vest, care consuma deja 27 mld.m3
din
gazul rusesc, va primi începând cu 1987-1988, 60 mld.m3
în
valoare de 10 mld. USD. Un consorţiu de bănci franceze şi
germane se angajează să furnizeze URSS credite cu
dobândă de 8,8%, la jumătate din valoarea dobânzii pe piaţa
franceză.
b) Sistemul economiei de comandă
În această perioadă politica economică a României,
comerţul exterior şi politica comercială erau tipice pentru o
economie central-planificată. În centrul politicii economice s-a
aflat industrializarea forţată, dezvoltarea în special a
construcţiei de maşini, considerată pivot. În acelaşi timp,
sectorul agricol şi cel agro-industrial au fost trecute pe plan
secundar, iar producţia bunurilor de consum a fost neglijată.
Evoluţia economiei româneşti a cunoscut mai multe
etape, influenţate de o serie de evenimente interne şi
internaţionale: etapa refacerii economice de după război
(1945-1948), etapa colectivizării agriculturii (1948-1965),
etapa hipercentralizării economice (1965-1989).

Etapa 1945-1948 se caracterizează prin desfiinţarea
opoziţiei şi eliminarea drepturilor democratice, în plan politic,
şi printr-o tranziţie de la economia de piaţă interbelică spre
economia central-planificată, în plan economic.
Etapa 1948-1965 este marcată de influenţa sovietică
atât în plan economic, cât şi politic, social şi cultural.
Comerţul exterior a înregistrat o creştere de 470%, exporturile
având un ritm de creştere mai mare (510% faţă de 440% la
importuri). Structura exportului a cunoscut o serie de
modificări. Astfel, ponderea combustibililor şi materiilor prime
minerale a scăzut de la 33,8% în 1950 la 25,1% în 1965, iar
exportul de maşini, utilaje şi mijloace de transport a crescut
de la 4,2% la 18,8% în aceeaşi perioadă de timp. În ceea ce
priveşte importul, ponderea maşinilor, utilajelor şi mijloacelor
de transport a crescut de la 38% la 39,9%, iar ponderea
combustibililor şi materiilor prime minerale a crescut de la
23,5% la 31,4%. Orientarea geografică a comerţului exterior
al României a cunoscut o diversificare. Dacă în 1948,
România întreţinea relaţii comerciale şi de cooperare cu 29
de state, în 1965 numărul acestora a crescut la 98, reluându-
se schimburile comerciale cu ţările dezvoltate.
Etapa 1965-1989 este marcată de interesul deosebit
acordat industriei, căreia i-au fost alocate fonduri importante.
Acordarea României, pentru o perioadă scurtă de timp, a
clauzei naţiunii celei mai favorizate de către SUA şi
recunoaşterea ei ca “ţară în curs de dezvoltare” au condus la
o rată a acumulării ridicată. Până în anul 1985, exportul a
crescut de 8,2 ori faţă de anul 1965 şi s-au înfiinţat unele
societăţi mixte cu parteneri străini. Limitarea importurilor din
ţările dezvoltate necesare industriei a făcut ca produsele pe
care le exportam să devină din ce în ce mai puţin competitive
pe plan extern.
Din anul 1985, comerţul exterior a fost centralizat
excesiv, atât importurile, cât şi exporturile fiind dirijate în cea
mai mare parte către ţările membre CAER.

c) Sistemul centralizat de comerţ exterior
- Monopol de stat
Politica comercială a României din această perioadă
era caracteristica sistemului economic central-planificat. Au
fost abandonate toate instrumentele politicii comerciale
utilizate înainte de război, fiind instituit monopolul de stat
asupra comerţului exterior şi monopolul de stat valutar.
Prin monopol asupra comerţului exterior se
înţelege, în primul rând, faptul că activitatea de comerţ
exterior este proprietate a statului, sectorul privat fiind exclus.
În al doilea rând, realizarea practică a operaţiunilor de comerţ
exterior se face de întreprinderi specializate în astfel de
operaţiuni, expres autorizate în acest scop, toate fiind
localizate în Bucureşti, întreprinderile producătoare neavând
dreptul de a face direct exporturi sau importuri. În al treilea
rând, întreprinderilor de comerţ exterior li se repartizează un
nomenclator precis de produse de export şi import, fiind
exclusă concurenţa dintre ele.
Prin monopol valutar s-a înţeles dreptul exclusiv al
statului de a încasa şi deţine valuta din export şi de a
repartiza unităţilor economice valuta necesară importului,
deţinerea valutei fiind interzisă persoanelor juridice şi fizice.
- Plan de comerţ exterior şi plan valutar
Principalele instrumente utilizate pentru reglementarea
activităţilor de comerţ exterior au fost planul de comerţ
exterior şi planul valutar ca părţi integrante ale planului
general de dezvoltare economico-socială a ţării.
Exporturile şi importurile erau planificate anual şi pe
cinci ani, devenind sarcini obligatorii atât pentru întreprinderile
specializate în comerţul exterior, cât şi pentru producătorii de
mărfuri de export sau de beneficiarii mărfurilor din import.
Nerealizarea sarcinilor se reflecta negativ nu numai în
veniturile unităţilor, ci şi în salariile angajaţilor, acestora fiindu-
le reţinută o cotă de până la 25% pentru nerealizarea
planului. Prin plan se stabilea, de asemenea, destinaţia

mărfurilor de export, provenienţa mărfurilor din import,
precum şi preţurile acestor mărfuri.
Transformarea în lei a valutei rezultate din export şi
alocarea valutei necesare pentru import se realiza la un curs
fix, stabilit prin lege, care nu avea o legătură cu puterea reală
de cumpărare a monedei naţionale. Diferenţele dintre preţul
intern în lei şi preţul extern în valută erau regularizate prin
bugetul de stat. Pe ansamblu, la import rezultau diferenţe
favorabile, pe care le încasa statul, iar la export rezultau
diferenţe nefavorabile, pe care le acoperea bugetul de stat. În
fapt, se realiza o subvenţionare generală a exportului din
prelevările la import, în ultimă instanţă pe seama preţurilor
interne mai ridicate, deci a populaţiei.
Prin acest mecanism s-a reuşit o creştere cantitativă
considerabilă a exporturilor şi realizarea, în ultimii ani ai
perioadei, a unei balanţe comerciale excedentare şi a unei
rezerve valutare de 2,3 miliarde de dolari. Aceste realizări
cantitative au fost obţinute, însă, în detrimentul standardului
de viaţă, fiind exportate produse esenţiale pentru populaţie,
precum şi în detrimentul industriei, nefiind efectuate importuri
esenţiale pentru modernizare.
- Participarea la organizaţiile internaţionale şi
relaţiile cu grupările regionale
În această perioadă au avut loc, totuşi, unele evoluţii
pozitive în politica comercială a României: aderarea la GATT,
FMI şi BIRD, precum şi încheierea unor înţelegeri cu
Comunităţile Europene (CE) şi EFTA.
În planul rezultatelor pozitive poate fi menţionată şi
obţinerea de către România a preferinţelor vamale
generalizate acordate de ţările dezvoltate ţărilor în curs de
dezvoltare, pe baza autodeclarării ca ţară în curs de
dezvoltare în cadrul UNCTAD.
În ultimii ani ai sistemului socialist, devenit
hipercentralizat şi dictatorial, România a fost aproape total
izolată atât pe plan bilateral, cât şi în cadrul organizaţiilor
internaţionale. Ca reacţie, regimul de atunci a hotărât

întreruperea relaţiilor cu FMI şi BIRD, precum şi renunţarea la
clauza naţiunii celei mai favorizate care ne fusese acordată
de SUA.
d) Evoluţii de ansamblu ale comerţului exterior
În perioada 1950-1989 volumul valoric al comerţului
nostru exterior a crescut de circa 36 de ori, din care exportul
de 42 de ori, iar importul de 29 de ori, ritmul mediu anual de
creştere per total comerţ exterior fiind de circa 10%.
Tabel I.1
Volumul total al comerţului exterior al României în anii
1970, 1980, 1988 şi 1989
UM 1970 1980 1988 1989
Volumul total al comerţului exterior
- Clearing ţări
socialiste (CTS)
mil.ruble 1880,5 5487,3 9808,3 9767,2
- Devize
convertibile (DC)
mil.dolari 1720,5 16413,4 9530,7 9460,6
Export
- CTS mil.ruble 941,2 2755,0 5206,0 4641,1
- DC mil.dolari 804,5 7290,1 6541,0 5990,1
Import
- CTS mil.ruble 939,3 2732,3 4801,7 5126,1
- DC mil.dolari 916,0 9123,3 2989,7 3470,5
Ritmul de creştere a comerţului exterior românesc a fost
diferit de la o perioadă la alta, în intervalul 1950-1989 şi
comparaţia cu alţi indicatori ai dezvoltării economice ne arată
că România nu s-a putut înscrie ferm în tendinţele ce s-au
manifestat pe plan mondial în evoluţia comerţului exterior.
Deşi, pe ansamblu, comerţul nostru exterior a înregistrat
ritmuri înalte de creştere până la sfârşitul deceniului opt
(devansând în anumiţi ani chiar dinamica producţiei

industriale), obiectivul stabilit prin plan (atât în cincinalul
1971-1975, cât şi în cincinalul 1976-1980) cu privire la
creşterea diferenţiată pe cele două fluxuri (creşterea mai
accelerată a exporturilor şi mai lentă a importurilor) nu a fost
integral îndeplinit şi, din această cauză, balanţa comercială s-
a soldat adesea deficitară.
La această situaţie s-a ajuns atât ca urmare a
influenţelor negative exercitate de criza economică mondială,
care s-a declanşat şi adâncit în deceniul 8, cât şi a unor
importante deficienţe care s-au manifestat pe plan intern,
îndeosebi pe linia asigurării producţiei pentru export în
domenii cu o pondere mare în exportul ţării. Aceasta
contribuia la dezechilibrarea balanţei comerciale şi crea mari
greutăţi în ceea ce priveşte balanţa plăţilor curente, în
condiţiile în care importurile au fost realizate şi uneori chiar
depăşite, iar preţurile la o bună parte din aceste importuri
(îndeosebi combustibil, materii prime şi echipamente
industriale) au crescut în perioada respectivă. Toate acestea
au determinat România în acea perioadă să facă apel la noi
credite externe, care au devenit tot mai scumpe şi au sporit
datoria externă a ţării (circa 11 miliarde dolari în 1980).
În această situaţie, începând cu cincinalul 1981-1985,
s-au luat unele măsuri pentru redresarea evoluţiei comerţului
nostru exterior şi diminuarea treptată a datoriei externe
acumulate în perioada anterioară. Măsurile luate în această
perioadă vizau forţarea considerabilă a exporturilor şi
limitarea drastică a importurilor, cu consecinţe negative
asupra dezvoltării economiei naţionale, cât şi asupra nivelului
de trai al populaţiei.
Fără a fi realizat integral sarcinile stabilite în domeniul
comerţului exterior, în cincinalul 1981-1985, balanţa
comercială a fost treptat redresată, realizându-se chiar o
excedentare a acesteia şi, prin aceasta, achitarea peste 40%
din datoria externă contractată anterior.
În acelaşi sens s-a continuat şi în cincinalul 1986-1990,
până la căderea regimului comunist, reuşindu-se achitarea

integrală a datoriei externe, până în martie 1989, prin
excedentarea balanţei comerciale şi vânzarea unei
însemnate cantităţi de aur din visteria ţării (70 de tone).
Supradimensionarea unor capacităţi de producţie în
domenii mari consumatoare de materii prime şi energie, în
condiţiile unei dotări precare a ţării cu astfel de factori de
producţie, a dus la creşterea dependenţei de import şi, în
aceste condiţii, la forţarea cu orice preţ a exporturilor, a tot
ceea ce se putea exporta, inclusiv exportul de produse
agroalimentare cu mult peste nivelul admisibil.
Aceasta a făcut ca România să decadă din locul pe
care îil ocupase în comerţul mondial spre sfârşitul deceniului
opt şi să se situeze, potrivit datelor publicate de GATT, în
1988 pe locul 33 la export (13,1 miliarde dolari) cu o pondere
de 0,5% din exportul mondial şi pe locul 45 la import (10
miliarde dolari), cu o pondere de 0,3%, situându-se cu mult în
urma unor ţări cu potenţial economic similar.
O evoluţie asemănătoare a avut-o şi ponderea
comerţului exterior în venitul naţional al României, scăzând
de la 50% în 1980 la circa 32% în 1989. Cât priveşte volumul
comerţului exterior pe locuitor, şi el a scăzut de la peste 1100
dolari în 1980 la circa 900 dolari în 1988-1989.
Toate acestea arată o slabă ancorare a României în
diviziunea internaţională a muncii şi în circuitul economic
mondial.
e) Relaţiile României cu ţările europene şi Uniunea
Europeană înainte de 1990
Spre sfârşitul anilor ‘60, România şi-a manifestat
interesul faţă de GATT, nu atât în ideea de a aplica regulile
comerţului internaţional, cât în dorinţa de afirmare în exterior
şi de obţinere a unor avantaje comerciale. Pentru început, ea
a solicitat statutul de observator la lucrările GATT, după ce

participase în 1964, ca ţară în curs de dezvoltare, la prima
sesiune de la Geneva a UNCTAD.
Ulterior, România a solicitat oficial începerea de
negocieri pentru aderarea la GATT, în acest scop fiind instituit
un grup de lucru care a negociat cu ţara noastră condiţiile
aderării. Această negociere specială a fost necesară întrucât
sistemul economic central-planificat al României era
incompatibil cu filosofia economică de piaţă, cu principiile şi
normele GATT. În consecinţă, au fost convenite condiţii
speciale de aderare faţă de regimul participării la această
organizaţie a celorlalte ţări membre GATT. Documentul
cuprinzând condiţiile aderării României la GATT a fost
finalizat în 1971, după care România a devenit membră cu
drepturi depline a GATT, obţinând în cadru multilateral clauza
naţiunii celei mai favorizate din partea celorlalte ţări membre.
Ca membră a GATT şi concomitent cu participarea la
UNCTAD, România şi-a consolidat statutul de ţară în curs de
dezvoltare şi, ca atare, poziţia de beneficiar al preferinţelor
acordate de ţările dezvoltate ţărilor în curs de dezvoltare. În
baza aceluiaşi statut de ţară în curs de dezvoltare, România a
beneficiat de asistenţă tehnică din partea GATT prin
pregătirea de specialişti în domeniul comerţului internaţional
şi de acces la informaţii privind economia mondială şi relaţiile
economice internaţionale.
Relaţiile României cu UE s-au înscris în acelaşi concept
de a nu se ignora realităţile lumii contemporane, de a stabili
relaţii cu aceasta în vederea promovării intereselor proprii.
Exporturile româneşti în ţările UE erau puternic afectate de
politica comercială şi agricolă instituită de această grupare
faţă de ţările terţe, în special prin taxe vamale ridicate, taxe şi
suprataxe de prelevare, sistemul de contingente în multe
cazuri discriminatoriu etc. Toate acestea au împiedicat
dezvoltarea într-o mai mare măsură a exporturilor româneşti
pe pieţele comunitare, în timp ce importurile au continuat să
crească în ritm relativ ridicat.

În consecinţă, România a trecut la promovarea unei
politici comerciale active în relaţiile cu UE, urmărind
eliminarea obstacolelor care aveau efecte negative asupra
schimburilor comerciale şi cooperării reciproce.
Un prim pas l-a constituit încheierea de aranjamente
tehnice de către unele întreprinderi de comerţ exterior
româneşti cu organele comunitare, prin care partenerii români
s-au angajat să nu realizeze exporturi sub preţurile minime
stabilite de UE, ţările membre ale Uniunii renunţând, la rândul
lor, la aplicarea de suprataxe la importul din ţara noastră.
Astfel de aranjamente au fost încheiate pentru exportul de
porci vii şi unele sortimente de carne de vită, carne de raţă şi
gâscă, unele sortimente de brânzeturi, ouă, vin şi ulei de
floarea soarelui.
Un al doilea pas l-a constituit solicitarea de către
România, în anul 1971, a preferinţelor vamale generalizate
acordate de UE ţărilor în curs de dezvoltare. În acel an, s-a
realizat primul contact între autorităţile româneşti, respectiv
Ministerul Comerţului Exterior şi Comisia Pieţei Comune. Ca
rezultat, începând cu 1 ianuarie 1974, România a fost inclusă
pe lista ţărilor beneficiare ale sistemului generalizat de
preferinţe vamale al UE (CEE în acea perioadă) care, deşi se
aplica în multe privinţe în mod discriminatoriu faţă de ţara
noastră în raport cu alte ţări în curs de dezvoltare, a avut un
rol pozitiv în promovarea exporturilor româneşti de produse
industriale pe pieţele ţărilor comunitare.
Cel de-al treilea pas a constat în încheierea cu UE a
două angajamente pe grupe de produse: pentru schimburile
cu produse siderurgice şi pentru schimburile cu produse
textile, acesta din urmă negociat în cadrul Acordului Multifibră
GATT. Aceste acorduri, deşi cuprindeau elemente restrictive,
au asigurat o anumită stabilitate şi creştere a exporturilor
româneşti.
Al patrulea moment deosebit de semnificativ în
evoluţia relaţiilor României cu UE l-a reprezentat încheierea
în 1980 a Acordului privind reglementarea comerţului cu

produse industriale şi a Acordului privind crearea Comisiei
mixte România – CEE.
Relaţiile ţării noastre cu Comunităţile Europene se
bazează pe acordurile şi aranjamentele încheiate cu acestea,
care vizează, în principal, schimburile comerciale şi
cooperarea economică.
De la documente cu o sferă limitată de aplicare
(Aranjamente tehnice încheiate de Î.C.E. Prodexport cu
Comisia CE privind preţurile minime la exportul unor produse
agroalimentare româneşti în Piaţa comună, în 1970), s-a
trecut apoi la negocierea unor acorduri sectoriale. Este vorba
de Acordul privind comerţul cu produse textile (intrat în
vigoare în 1977 şi reînnoit ulterior); Aranjamentul privind
comerţul cu produse siderurgice (intrat în vigoare în 1978 şi
reînnoit anual) şi Acordul privind comerţul cu produse
industriale (altele decât cele textile şi siderurgice). Odată cu
acest din urmă acord, a mai fost încheiat şi un altul pentru
crearea unei Comisii mixte România-CEE (ambele intrate în
vigoare la 1 ianuarie 1981).
Prin aceste două importante acorduri, pe lângă faptul că
s-au stabilit relaţii oficiale între cele două părţi contractuale,
pe de o parte România, iar, pe de altă parte, Comunitatea
Economică Europeană şi ţările membre, s-au obţinut unele
facilităţi la exporturile româneşti pe pieţele comunitare,
constând în liberalizări şi negocieri de contingente.
Pe plan multilateral, România a participat, ca ţară
membră a CAER, la aşa-numitul dialog CAER – UE. Între
cele două organizaţii urma să se încheie un acord comercial
şi de cooperare, care presupunea şi recunoaşterea lor oficială
reciprocă. În cadrul acestui dialog, România a optat pentru
încheierea acordului nu numai între CAER şi UE, ca
organizaţii, ci şi între ţările membre ale celor două organizaţii.
Datorită acestei poziţii, neagreată de celelalte ţări membre ale
CAER, tratativele dintre cele două organizaţii s-au prelungit,
iar finalizarea lor a fost surprinsă de evenimentele ce au avut

loc începând din 1989 în Europa de Est şi fosta URSS. În
toamna anului 1990, CAER-ul a fost desfiinţat.
Este important de amintit faptul că România a fost
prima ţară din centru şi estul Europei care a încheiat astfel de
acorduri cu Piaţa Comună, ceea ce a însemnat
recunoaşterea de facto a CEE ca entitate. Din păcate, acest
capital politic nu a fost valorificat la timp de ţara noastră în
raporturile sale cu CEE. În timp ce celelalte ţări membre ale
CAER rămâneau în expectativă faţă de Piaţa Comună (sau,
mai mult, se pronunţau împotriva recunoaşterii Comunităţii
Europene pe plan internaţional), în anul 1982 România şi-a
exprimat disponibilitatea negocierii unui acord şi mai
cuprinzător cu CEE vizând comerţul şi cooperarea comercială
şi economică dintre cele două părţi. Comunitatea a dat curs
cererii noastre şi a organizat patru runde de negocieri
exploratorii la nivel de experţi cu privire la conţinutul
acordului, dar a condiţionat încheierea acestuia de
recunoaşterea diplomatică a CEE de către ţara noastră.
Abia în 1986, când România deţinea preşedinţia în
cadrul CAER, ţările membre ale acestui Consiliu şi-au
exprimat acordul cu privire la recunoaşterea diplomatică a
CE, România a legat însă această recunoaştere de
aprobarea de către Consiliul Ministerial al Pieţei Comune a
mandatului Comisiei privind încheierea noului acord cu ţara
noastră. Întârzierea acreditării de către România a unui
ambasador pe lângă CE, chiar şi după aprobarea mandatului,
pe de o parte şi divergenţele cu organismele comunitare în
problema respectării drepturilor omului în ţara noastră, pe de
alta, au dus la suspendarea oficială, de către Consiliul de
Miniştri al CE, în aprilie 1989, a negocierilor cu România în
problema încheierii Acordului de comerţ, cooperare
comercială şi economică.
Imediat după 1989, la 7 ianuarie 1990, România a
procedat la recunoaşterea diplomatică a CE ca entitate şi la
acreditarea unui ambasador pe lângă această organizaţie. Ca
urmare, negocierile au fost reluate şi finalizate, Acordul a fost

semnat în octombrie 1990 şi, după ratificare, a intrat în
vigoare la 1 mai 1991.
După admiterea ţării noastre în "Grupul celor 77",
România (în perioada 1972-1974) a făcut demersuri pe lângă
CE să i se recunoască statutul de ţară în curs de dezvoltare
şi, pe această bază, să fie înscrisă pe lista ţărilor beneficiare
de preferinţe vamale generalizate. Ca urmare, începând din
1974, o serie de produse româneşti au fost acceptate la
import în piaţa comună în scutire totală sau parţială de taxe
vamale. Trebuie remarcat, însă, faptul că autorităţile
comunitare au rezervat României un regim de preferinţe mai
restrâns decât celorlalte ţări, având un grad de dezvoltare
apropiat sau chiar mai ridicat decât cel al ţării noastre. Cu
toate îmbunătăţirile parţiale aduse ulterior schemei de
preferinţe vamale generalizate de CEE în favoarea României,
în 1990 mai existau încă peste 50 de poziţii şi subpoziţii
tarifare de mărfuri româneşti excluse de la preferinţe.
Cu începere de la 1 ianuarie 1991, adică dup 17 ani de
solicitări şi negocieri, CEE a pus, în sfârşit, capăt acestei
discriminări, acordând României acelaşi tratament ca şi
celorlalte ţări în curs de dezvoltare. În treacăt fie spus, în
1991 Piaţa Comună a mai acordat preferinţe vamale
generalizate Ungariei, Poloniei, Cehoslovaciei şi Bulgariei,
deşi acestea nu făceau şi nu fac parte din categoria ţărilor în
curs de dezvoltare.
Perseverenţa pentru obţinerea unui regim mai favorabil
de acces al mărfurilor româneşti în Comunităţile Europene îşi
găseşte explicaţia în tradiţiile de schimb comercial stabilite
de-a lungul anilor.
Numai în perioada 1980-1990, aproximativ un sfert din
exporturile noastre s-au îndreptat către Piaţa Comună. După
dispariţia CAER, relaţiile noastre comerciale cu ţările
comunitare ocupă de departe cel mai important loc,
reprezentând, în anul 1991, 40,6% din totalul exporturilor
României pe relaţia devize convertibile (faţă de 5,9% AELS,
3,5% SUA, 2,8% Japonia) şi 26% din totalul importurilor pe

aceeaşi relaţie (faţă de 6,5% AELS, 3,5% SUA şi 1,4%
Japonia).
Volumul schimburilor comerciale româno-comunitare în
anii '80 a fost puternic influenţat de povara datoriei noastre
externe, de recrudescenţa protecţionismului, de evoluţia
preţurilor externe şi a cursurilor de schimb valutar etc. În baza
Acordului de comerţ şi cooperare economică, în 1990, CE s-a
angajat să elimine, cel mai târziu până la finele primului an de
la intrarea în vigoare a acordului respectiv, restricţiile
cantitative aplicate de Piaţa Comună la o serie de produse
originare din România, iar la altele să suspende aplicarea
restricţiilor cantitative. La produsele la care se menţin restricţii
cantitative, Comunitatea s-a angajat să deschidă în fiecare an
contingente de import în favoarea produselor de import care
prezintă interes pentru România.
În ceea ce privesc schimburile comerciale cu produsele
agricole, nu s-au stabilit măsuri concrete de liberalizare, ci s-a
exprimat numai disponibilitatea părţilor de a examina
posibilitatea acordării de concesii pe o bază reciprocă şi
avantajoasă.
Pe linia cooperării comerciale, părţile contractante şi-au
exprimat intenţia de a menţine şi ameliora reglementările,
facilităţile şi practicile comerciale favorabile întreprinderilor
sau societăţilor celeilalte părţi pe pieţele lor respective. În
termeni la fel de generali, a fost exprimată dorinţa părţilor de
încurajare a cooperării economice în domeniile considerate
ca fiind de interes reciproc şi anume: industria şi sectorul
minier; agricultura şi industriile agroalimentare; cercetarea-
dezvoltarea, ştiinţa şi tehnologia; energia; protecţia mediului
înconjurător şi gestiunea resurselor; transportul, turismul şi
alte activităţi privind serviciile; telecomunicaţiile etc. Pentru a
asigura buna funcţionare a Acordului şi a Aranjamentelor
aferente acestuia, a fost creată o Comisie mixtă.

3. Relaţiile României cu UE
în perioada 1990-1992
a) Reforma comerţului exterior şi politica
comercială a României
După 1989, în cadrul programului de reformă, politica
comercială a României a fost radical schimbată, în regim de
terapie de şoc, comerţul, în special comerţul exterior, fiind
considerat “vârf de lance” în condiţiile colapsului
mecanismului central-planificat şi tranziţiei la economia de
piaţă.
Sistemul centralizat din domeniul comerţului exterior
a fost înlocuit cu sistemul economiei de piaţă. Monopolul de
stat asupra comerţului exterior şi monopolul de stat valutar au
fost desfiinţate. Toate firmele, indiferent de natura capitalului,
de stat sau privat, sau de forma de organizare au obţinut
dreptul de a efectua operaţiuni de comerţ exterior, cu singura
condiţie să aibă prevăzute astfel de activităţi în statutul lor de
funcţionare. S-a creat, astfel, posibilitatea unei legături directe
între firmele româneşti, producătoare sau comerciale, şi
firmele străine, cu toate consecinţele favorabile ce decurg din
acestea.
Instrumentele utilizate în sistemul centralizat au fost
înlocuite cu instrumente de politică comercială ale economiei
de piaţă, permiţând firmelor să realizeze exporturi sau
importuri pe baza unor considerente comerciale: preţ, calitate,
termen de livrare etc. Astfel, a fost introdus un tarif vamal
efectiv la import, au fost puse în aplicare politici netarifare, de
promovare şi stimulare a exporturilor. În plus, firmele dispun
liber de valuta rezultată din export şi au acces liber la valuta
necesară pentru importuri, iar cursul de schimb al monedei
naţionale se formează pe piaţă, în funcţie de cerere şi ofertă.
Întreaga politică comercială a României, instrumentele
utilizate de aceasta sunt în concordanţă cu principiile şi

regulile comerţului internaţional statuate de GATT-OMC la
care ţara noastră este parte contractantă. Din punctul de
vedere al măsurilor radicale adoptate în domeniul comerţului
exterior, România se află printre ţările în tranziţie bine cotate,
nu însă şi din alte puncte de vedere ale procesului de
reformă.
- Politica tarifară
Actualul Tarif vamal al României a fost introdus în anul
1991, printr-o hotărâre guvernamentală, ca element esenţial
al reformei economice şi tranziţiei la economia de piaţă.
Întrucât Parlamentul României nu a reuşit să consacre acest
tarif prin lege, el a fost aprobat în august 1993 prin Ordonanţa
Guvernamentală Nr. 26. Parlamentul a aprobat această
Ordonanţă, cu modificările ulterioare, prin Legea Nr. 102 din
12 noiembrie 1994.
 Clasificare şi codificare
Din punct de vedere al nomenclaturii, respectiv
clasificării şi codificării mărfurilor în tarif, România a adoptat
Sistemul Armonizat, utilizat de ţările Uniunii Europene, ţările
EFTA, ţările asociate la Uniunea Europeană şi alte state. Aşa
cum am văzut, Sistemul Armonizat se caracterizează prin
clasificarea mărfurilor după criteriul combinat – origine şi grad
de prelucrare – şi prin codificarea lor cu 6 cifre uniforme pe
plan internaţional şi încă 2 cifre reprezentând detaliere
naţională, în total 8 cifre.
În acest fel construit, Tariful vamal al României are XXI
secţiuni, 96 capitole şi peste 5000 de poziţii tarifare. Primele
două cifre se referă la codul capitolului, următoarele două la
codul grupei de marfă, următoarele două la codul poziţiei,
toate conform Sistemului Armonizat, iar ultimele două
reprezintă poziţia conform detalierii naţionale.
De exemplu, Secţiunea XII se intitulează: Încălţăminte,
pălării umbrele, umbrele de soare, bastoane, bice, cravaşe şi
părţi ale acestora; Pene şi fulgi preparate şi articole din
acestea; Flori artificiale; Articole din păr uman. Capitolul 64
din această secţiune se numeşte: Încălţăminte, ghete şi

articole similare; Părţi ale acestor articole. La 64.03 din acest
capitol găsim grupa: Încălţăminte cu tălpi exterioare din
cauciuc, material plastic, piele naturală sau reconstituită şi cu
feţe din piele naturală. La 64.04 găsim aceeaşi încălţăminte
în ceea ce priveşte talpa (din cauciuc, material plastic, piele
naturală sau reconstituită), dar cu feţe din materiale textile. La
poziţia 64.03.51 găsim poziţia: Încălţăminte cu tălpi exterioare
din piele naturală care acoperă glezna dar nu acoperă pulpa
(deci pantofi). În fine, la 64.03.51.15 este detaliată această
poziţie, cu precizarea “cu tălpile interioare de o lungime mai
mare de 24 cm şi cu destinaţia bărbaţi”. La 64.03.51.19 găsim
aceeaşi încălţăminte, dar destinată femeilor. În concluzie,
dacă vrem să importăm pantofi din piele (faţa şi talpa) pentru
bărbaţi, de peste 24 cm lungime, trebuie să ne încadrăm,
pentru a şti care este taxa vamală de import, la poziţia
64.03.51.15.
Se pune întrebarea: de ce este necesară o astfel de
detaliere a produselor în tariful vamal? Răspunsul este:
pentru a permite politicii comerciale să descurajeze mai mult
sau mai puţin importul diferitelor produse, în funcţie de
situaţia competitivă a ramurilor, subramurilor, sectoarelor şi
firmelor din ţara respectivă. Una poate fi taxa la importul de
încălţăminte, de exemplu, şi alta la importul de piei brute sau
tăbăcite. Una poate fi taxa la încălţăminte din piele şi alta la
cea din materiale textile etc.
 Nivel de protecţie
Nivelele taxelor vamale au fost stabilite în anii 1990-
1991, la propunerea ministerelor de ramură de atunci,
respectiv Ministerul Industriei şi Ministerul Agriculturii. Astfel,
ele au reflectat mai degrabă punctul de vedere al
producătorului, decât cel al consumatorului. Impunerea
vamală medie a fost de circa 11% (medie aritmetică).
Pe diferite produse, taxele vamale au fost stabilite în
plaje de la 0% (scutite de taxa vamală) la produse care nu pot
fi oferite de producătorii interni la 45% pentru produsele cele
mai protejate, considerate insuficient de competitive în

producţia internă, sau având în vedere posibilitatea dezvoltării
lor în perspectivă.
Taxele vamale figurează în Tariful vamal la valoarea lor
nominală, adică un procent din valoarea mărfii importate, de
exemplu 10% (taxa pe valoare). Aceasta reprezintă nivelul
protecţiei nominale la produsul respectiv. De exemplu:
valoare import CIF (cantitate x preţ + transport + asigurare) =
100$ x cursul de schimb 33000 lei / 1$ = 3300000 lei + 10%
taxa vamală = 3630000 lei, din care 330000 lei reprezintă
protecţia nominală. În raţionamentele şi calculele economice
se utilizează şi noţiunea de protecţie efectivă.
Aşa cum s-a menţionat, protecţia efectivă reprezintă
protecţia acordată unui produs semiprelucrat sau finit în
raport cu protecţia acordată materiei prime sau materialelor
utilizate pentru folosirea produsului semiprelucrat sau finit.
Nivelul protecţiei efective nu figurează în tarifele vamale, ci
trebuie calculată de cei care analizează economicitatea, după
formula deja cunoscută:
mf
mmff
VV
)T(V)T(V
Te



în care:
Tf = taxa nominală la produs finit;
Tm = taxa vamală la materia primă;
Vf = valoarea produsului finit importat;
Vm = valoarea materiei prime utilizate.
Un exemplu din practică este edificator. Preţ CIF import
televizor = 100$, curs 33000 lei/1$, taxa 42%. Valoare import
produs finit = 100 x 33000 + 42% = 4.686.000 lei. Preţ CIF
import componente = 50$, taxa 15%. Valoare import
componente = 50 x 33000 + 15% = 1.897.500 lei.
Transpunând în formulă, rezultă o protecţie efectivă la
televizor (produs finit) de 69%, faţă de 42% protecţie
nominală.

 Coloane de taxe
Principial, Tariful vamal al României este un tarif cu o
singură coloană de taxe (taxe de bază), exprimate ad
valorem, adică un procent din valoarea în vamă a mărfurilor.
Valoarea în vamă este preţul de import CIF, rezultat din
facturi, transformat în lei la cursul comunicat de Banca
Naţională.
Privind în Tariful vamal al României vom constata că
acesta are, actualmente, mai multe coloane de taxe vamale:
taxa vamală (taxa de bază), taxa vamală aplicată în anul
curent, taxa la importul din Uniunea Europeană, taxa la
importul din EFTA, taxa la importul din CEFTA, taxa în
Sistemul global de preferinţe comerciale (SGPC) şi, în fine,
taxa la importul din ţările participante la Protocolul “celor 16”.
Întrebarea care se pune este: ce taxă vamală se
aplică la importul unui anume produs? Răspunsul este:
depinde din ce ţară importăm. Dacă importăm din Germania,
care este membră a Uniunii Europene (25 ţări), aplicăm taxa
din coloana UE. Dacă importăm din Norvegia, care este
membră a EFTA (4 ţări), aplicăm coloana AELS (EFTA).
Dacă importăm din Bulgaria, care este membră a CEFTA,
vom aplica coloana CEFTA. Dacă importăm din Moldova,
Turcia, Israel, ţări cu care avem acorduri de liber schimb
aplicăm coloanele corespunzătoare acestor ţări. Dacă
importăm din India, care este participantă la SGPC, aplicăm
coloana SGPC. În fine, dacă importăm din Egipt, care este
participantă la Protocolul “celor 16”, aplicăm coloana P-16. În
fine, dacă importăm dintr-o ţară care nu este participantă la
nici una din grupările menţionate, de pildă din SUA, aplicăm
prima coloană de taxe sau, după caz, coloana taxelor valabile
în anul curent.
Prima coloană este taxa GATT, care se aplică în
condiţiile clauzei naţiunii celei mai favorizate. Taxele din
aceasta coloană se reduc treptat în condiţiile Actului Final al
Rundei Uruguay, Marakesh, 1994, conform listei LXIX-
România. Cea de-a doua coloană reprezintă taxa aplicată în

cursul anului curent, respectiv taxe mai reduse, conform unor
decizii guvernamentale valabile pentru anul respectiv.
Taxele vamale prevăzute în Tariful vamal se modifică
anual, în funcţie de acordurile multilaterale, regionale sau
bilaterale la care participă România. Cunoaşterea taxelor
aplicate în anul curent, ca şi a modificărilor care vor fi operate
în perspectivă are o importanţă deosebită pentru firme,
cunoscând că taxa vamală este element al preţului de import.
Pe această bază, firmele pot să adopte decizia cea mai
eficientă privind produsul pe care îl importă, din ce ţări
importă şi intervalul de timp în care importă. În egală măsură,
cunoaşterea taxelor vamale este importantă şi pentru
producătorii interni sau pentru exportatori, întrucât ele dau
indicaţii preţioase privind capacitatea de concurenţă a firmelor
străine pe piaţa internă sau pe pieţele externe.
 Controlul originii mărfurilor
Pentru a demonstra că marfa provine dintr-o anume
ţară se folosesc certificatele de origine a mărfurilor. În
principiu, o marfă este considerată originară dintr-o ţară dacă
cel puţin 50% din valoarea ei a fost creată în acea ţară.
Regulile de origine sunt reglementate de GATT-OMC, dar cu
particularităţi în funcţie de grupa de ţări din care provine
marfa.
În Ghidul de aplicare a Tarifului vamal sunt redate
acordurile încheiate de România cu UE, EFTA, CEFTA,
SGPC şi P-16, inclusiv regulile de origine şi documentele ce
trebuie completate (certificate de origine pentru fiecare în
parte). În măsura în care nu se prezintă la vamă astfel de
certificate, se aplică taxa vamală din coloana 1 sau 2, după
caz. Dacă documentul urmează a fi prezentat ulterior, pentru
a scoate marfa din vamă taxa generală trebuie garantată,
diferenţa urmând a fi restituită la prezentarea documentului.
 Contingente tarifare, taxe compensatorii şi taxe
antidumping
În frecvente cazuri, guvernul aprobă în cursul anului
contingente tarifare, adică importul unor cantităţi de produse

scutite de taxe vamale sau cu plata unor taxe vamale mai
reduse. Asemenea facilităţi nu se includ în Tariful vamal şi ele
pot fi cunoscute din Monitorul Oficial. De asemenea, guvernul
poate introduce suprataxe de import, în cazurile reglementate
expres de GATT-OMC şi de alte acorduri internaţionale
încheiate de România. Nici acestea nu apar în Tariful vamal,
având caracter temporar.
În afară de aceste situaţii, guvernul poate introduce
taxe compensatorii, împotriva unor importuri de produse
subvenţionate în ţara exportatoare, sau anti-dumping
împotriva unor importuri al căror export din ţara producătoare
este realizat la preţuri sub nivelul normal al pieţei. Astfel de
măsuri sunt făcute publice de guvern şi se referă numai la
importurile din ţările vizate. Trebuie însă subliniat că măsurile
respective afectează totalul importului mărfii din ţara
respectivă, chiar dacă exportul subvenţionat la preţ de
dumping a fost practicat numai de o singură firmă.
- Politica netarifară
 Reglementări de ordin cantitativ
O definire a mărfurilor prohibite şi restricţionate la import
(şi la export) o găsim în Codul vamal (1997).
Sunt considerate prohibite toate mărfurile al căror
import sau export este interzis cu oricare titlu. Conform
reglementărilor naţionale şi internaţionale sunt interzise la
import şi export armele de distrugere în masă, stupefiante,
materiale pornografice etc.
Sunt considerate ca restricţionate mărfurile al căror
import sau export este supus unor condiţii sau îndeplinirii a
unor formalităţi speciale. Unele astfel de produse
restricţionate sunt supuse unui regim special de import.
O primă categorie o reprezintă importurile şi exporturile
de articole şi tehnologii supuse controlului destinaţiei finale,
precum şi controlului exporturilor pentru neproliferarea
armelor nucleare, chimice şi biologice şi a rachetelor
purtătoare de asemenea arme (Hotărârea Guvernului nr.
594/1992). Pentru asemenea produse este necesară o licenţă

de import (Tip A), respectiv de export (Tip B). Controlul
acestor tranzacţii este exercitat de Agenţia Naţională de
Control al Exporturilor.
O a doua categorie o reprezintă importul de deşeuri şi
reziduuri de orice natură, precum şi al altor mărfuri
periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu
(Hotărârea Guvernului nr. 437/1992). În principiu, astfel de
importuri sunt interzise. Fac excepţie deşeurile care urmează
a fi prelucrate pentru obţinerea unor materii prime şi care nu
prezintă risc toxicologic şi ecologic. Astfel de produse pot fi
importate numai pe bază de licenţă de import, cu acordul
Ministerului Mediului şi al unor ministere de resort (Ministerul
Industriei pentru produsele industriale, Ministerul Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor pentru produse alimentare şi
Ministerul Sănătăţii pentru produsele medicale).
Alte produse restricţionate sunt supuse unor
contingente de import sau de export. În continuare, ne vom
referi atât la contingentele de import, cât şi la cele de export,
deşi acest capitol vizează în special activitatea de import. La
import, contingentele sunt stabilite în două situaţii: prima,
atunci când guvernul doreşte să restricţioneze anumite
importuri pentru a acorda protecţia suplimentară taxelor
vamale unor sectoare ale economiei; a doua, când prin
convenţii internaţionale cum sunt cele încheiate în cadrul
GATT-OMC, cu UE, EFTA sau CEFTA s-a convenit importul
într-un anumit an a unor cantităţi determinate de produse
cărora li se aplică taxe vamale preferenţiale, mai reduse
decât cele prevăzute în coloana taxa vamală sau taxa vamală
valabilă în anul curent. Primul tip de contingent este accesibil
tuturor ţărilor exportatoare, pe când cel de-al doilea este
accesibil numai ţărilor sau grupelor de ţări din coloana
respectivă de taxe vamale. Asemenea contingente se
stabilesc la finele anului pentru anul următor.
La export contingentele au, de asemenea, două
motivaţii: internă, atunci când guvernul limitează exportul
pentru protecţia aprovizionării interne sau a resurselor

naturale; externă, atunci când ţara parteneră importatoare
limitează importul din România şi cooperează cu organismele
româneşti pentru respectarea restricţiilor respective.
Contingentele de export din aceasta a doua categorie se
referă la exporturi în grupări economice cu care România are
încheiate acorduri speciale, la ţări care aplică restricţii
generale la importul unor produse, cum ar fi cele textile,
precum şi la ţări dezvoltate care acordă preferinţe vamale
ţărilor în curs de dezvoltare numai în cadrul unor cantităţi
determinate. Pot apărea, în alte cazuri, limitări voluntare la
exportul unor produse, impuse, de asemenea, de motivaţii
externe. Pentru toate aceste situaţii este necesară o licenţă
de export. Licenţele introduse din motive externe sunt
considerate a avea un caracter statistic.
 Reglementări de ordin calitativ
Politica generală a României în domeniul calităţii este
insuficient evoluată, ca atare şi politica comercială în
domeniul calităţii mărfurilor exportate sau importate nu este la
standardele şi gradul de sofisticare existente pe plan
internaţional. Ca rezultat, calitatea mărfurilor indigene, cu
puţine excepţii, nu a înregistrat un progres semnificativ în
ultimii ani, iar piaţa internă este invadată de produse
inferioare calitativ, multe contrafăcute.
Reglementările din România în materie de standarde
prevăd: alinierea la standardele internaţionale, în special la
cele existente în UE; obligativitatea standardelor privind
protecţia sănătăţii, muncii şi mediului; introducerea ştampilei
de conformitate a produselor cu standardele naţionale;
înfiinţarea sistemului naţional de certificare, coordonat de
Institutul Român de Standardizare. În plus, România a aderat
la Acordul privind măsurile sanitare şi fitosanitare şi la
Acordul privind obstacolele tehnice în calea comerţului,
ambele încheiate în cadrul GATT.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 545/1991 privind
urmărirea calităţii produselor şi serviciilor pentru prevenirea şi
descurajarea actelor care pot afecta viaţa şi sănătatea

oamenilor şi animalelor sau calitatea mediului şi prin
Hotărârea Guvernului nr. 602/1991 privind înfiinţarea Oficiului
de Control al Calităţii Vinului şi Băuturilor, au fost stabilite
reguli privind cerinţele de calitate pentru mărfurile produse,
importate sau vândute pe piaţa internaţională.
Cerinţele privind ambalajele, marcarea şi etichetarea
alimentelor, băuturilor, produselor farmaceutice şi
cosmeticelor sunt reglementate prin standarde de produse.
Nu sunt cerinţe diferite pentru mărfurile importate, cu excepţia
faptului că eticheta trebuie să includă traducerea în limba
română a principalelor caracteristici ale produsului (perioada
de garanţie, eventualele interdicţii de folosire şi principalele
componente). Pentru unele produse importate se cere un
prospect în limba română sau într-o limbă de circulaţie
internaţională.
Regulile fito-sanitare aplicabile în România sunt
stipulate la Legea nr. 5/1962. Conform regulilor în vigoare, în
România se aplică carantina fito-sanitară în baza normelor de
carantină elaborate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor privind importul, exportul şi tranzitul produselor
agricole şi alimentare. Aplicarea regulilor fito-sanitare şi urmă-
rirea transpunerii lor în practică se realizează prin carantina
vamală.
Conform Hotărârii Guvernului nr. 545/1991, mărfurile
produse, importate şi vândute trebuie să fie însoţite, în funcţie
de caracteristicile tehnice, de o “declaraţie de conformitate”,
“buletin de analiză” sau “buletin de testare”.
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor are
sarcina de a elabora reglementările fito-sanitare şi sanitar-
veterinare, iar Ministerul Sănătăţii regulile sanitare.
Reglementările sanitar-veterinare sunt stabilite prin Legea nr.
60/1974 şi norme ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor. Reglementările sanitare şi fito-sanitare privind
alimentele, produsele farmaceutice şi cosmetice din producţie
internă, prevăzute în Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 184/

1972, şi cele sanitar-veterinare (Legea nr. 60/1974) sunt
valabile şi pentru mărfurile importate.
Aşa cum s-a menţionat, prin adoptarea Hotărârii
Guvernului nr. 340/1992 privind regimul de import al
deşeurilor şi reziduurilor de orice natură şi a altor mărfuri
periculoase pentru sănătatea populaţiei şi mediului s-au
stabilit reglementări specifice pentru astfel de mărfuri,
respectiv: importul de deşeuri şi reziduuri de orice natură,
indiferent dacă sunt prelucrate sau nu, este interzis; sunt
exceptate 38 categorii de deşeuri, pentru care este necesară
aprobarea prealabilă a Ministerului Mediului, Ministerului
Industriei, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi
Ministerul Sănătăţii după caz. Pentru astfel de mărfuri sunt
impuse condiţii speciale de ambalare, încărcare şi transport.
Importul celor 38 de categorii de mărfuri poate fi efectuat
numai dacă importatorul român prezintă o “declaraţie de
conformitate”, eliberată de autorităţile competente din ţara de
origine, certificată de autorităţile vamale din ţările
exportatoare, care să confirme că mărfurile respective nu
prezintă risc toxic sau de mediu.
 Formalităţi la import
În înţeles uzual, prin formalitate de import se înţelege o
licenţă de import. În practică, termenul se aplică într-o gamă
mai extinsă de instrumente, cum ar fi licenţe de ţară în scop
statistic, certificate consulare, certificate de abilitate a
exportatorului şi altele.
România foloseşte licenţe la import (cât şi la export)
numai pentru mărfurile supuse controlului şi pentru mărfurile
restricţionate cantitativ. În primul caz, licenţele pot fi
considerate automate, întrucât nu îşi propun să limiteze
cantitativ importul sau exportul. În cel de-al doilea caz,
licenţele sunt neautomate, propunându-şi în mod expres
limitarea cantitativă a importului sau exportului. În ambele
cazuri, potrivit Codului vamal, licenţele se administrează în
mod nediscriminatoriu, potrivit regulilor GATT-OMC. Fac

excepţie licenţele în regim de taxe preferenţiale, care se
aplică conform înţelegerilor încheiate cu statele respective.
La export, criteriile de împărţire a contingentelor sunt
următoarele: primul venit – primul servit; performanţele de
export anterioare, inclusiv gradul de utilizare a licenţei
acordate într-o perioadă anterioară; preţul de export;
modalitatea de încasare a valutei prevăzută în contract;
pentru exportatorii noi veniţi pe piaţă se rezervă un anumit
procent din totalul contingentului de export. La import,
produsele contingentate sunt, de regulă, cele care
concurează puternic producţia internă. Evident, preţul pe
piaţa internă al acestora este mai mare decât preţul de
import, ceea ce permite obţinerea unei marje de profit
substanţiale. De aceea, există un interes deosebit al
importatorilor pentru obţinerea de licenţe de import la
mărfurile contingentate.
În afara licenţelor, pot fi considerate formalităţi de
import şi alte acte utilizate în ţara noastră: declaraţie de
încasare valutară la export; certificat de abilitare la export sau
import pentru mărfurile supuse controlului; licenţa de ţară
pentru urmărirea contingentelor convenite în cadrul
înţelegerilor internaţionale.
De subliniat şi faptul că tranzacţiile în compensare
(fără efectuarea de plăţi) sunt supuse licenţelor, atât la
export, cât şi la import. Mai mult, astfel de licenţe sunt supuse
avizării prealabile Ministerului Finanţelor şi Băncii Naţionale.
- Politica de promovare şi stimulare a exportului
 Măsuri de promovare
Sunt politici guvernamentale care nu presupun un efort
financiar special al statului. Astfel de măsuri sunt: acordurile
economice internaţionale, reprezentarea oficială în
străinătate, participarea la târguri şi expoziţii internaţionale şi
Centrul Naţional de Comerţ Exterior
 Acorduri economice
Acordurile comerciale încheiate cu alte state urmăresc
să asigure un acces cât mai favorabil pentru exporturile

proprii pe pieţele ţărilor partenere, prin obţinerea de concesii
de natură tarifară (în special reduceri de taxe) şi netarifare (în
special eliminarea unor contingente de import).
Cele mai importante acorduri comerciale sunt: GATT-
OMC, la care România este parte contractantă, acordurile de
asociere cu UE şi de liber schimb cu EFTA şi CEFTA,
acordurile de liber schimb cu Moldova, Turcia şi Israel,
acordurile bilaterale preferenţiale cu diferite alte state,
participarea la SGPC (GATT-OMC), participarea la P-16
(GATT-OMC) şi beneficierea de SGPV (UNCTAD).
În afară de acorduri comerciale, România încheie şi
alte categorii de acorduri economice, care, de asemenea, au
menirea de a crea, pe bază de reciprocitate, avantaje
economice pentru dezvoltarea activităţilor economice ale
firmelor proprii pe pieţele externe. Astfel de acorduri privesc
promovarea şi garantarea investiţiilor, evitarea dublei
impuneri, pentru transporturile internaţionale sau domeniile
sanitar, veterinar şi fito-sanitar.
 Reprezentarea economică în străinătate
România are reprezentare economică şi comercială în
cadrul ambasadelor din toate ţările cu care întreţine relaţii
diplomatice şi comerciale. Atribuţiile esenţiale ale unei
reprezentări oficiale în străinătate sunt: menţinerea legăturilor
cu statul de reşedinţă pentru îndeplinirea acordurilor între
ţările respective şi dezvoltarea relaţiilor reciproce; furnizarea
de informaţii pentru guvern şi pentru firme în legătură cu
situaţia economică din ţara de reşedinţă şi oportunităţile de
afaceri existente; acordarea de sprijin firmelor din ţara de
origine şi din ţara de reşedinţă în stabilirea de contacte şi în
derularea afacerilor convenite. Reprezentarea oficială în
străinătate nu are abilitatea legală, din punctul de vedere al
dreptului internaţional, de a încheia contracte.
Ţările partenere au, de asemenea, reprezentare
economică şi comercială în România, în special sub forma
secţiilor economice din cadrul ambasadelor. Acestea pot fi
utilizate pentru obţinerea de informaţii în legătură cu politica

comercială a statului respectiv sau despre economie şi
firmele din ţara respectivă.
 Participarea cu pavilioane naţionale, târguri şi
expoziţii internaţionale
În ţara noastră, statul aplică o politică selectivă de
sprijinire a participării la târguri şi expoziţii internaţionale. Lista
acestor târguri se publică anual, de regulă la finele anului
pentru anul următor, sub forma unei hotărâri guvernamentale.
Statul suportă cheltuielile generale de organizare a
pavilioanelor naţionale, iar restul cheltuielilor (transport
exponate, delegaţii etc.) sunt suportate de firme.
În afara acestor participări, firmele, pe contul lor, pot
organiza expoziţii proprii (participări directe) în oricare ţară, la
oricare târg sau în afara târgurilor. Se înţelege că toate
cheltuielile sunt suportate de firma respectivă.
În România sunt organizate Târgul Internaţional
Bucureşti (TIB) (octombrie), Târgul Internaţional pentru
Bunuri de Consum - TIBCO (aprilie), precum şi unele expoziţii
specializate pe produse.
 Centrul Naţional de Comerţ Exterior
O tendinţă recentă în practica relaţiilor comerciale
internaţionale este înfiinţarea de centre de comerţ exterior,
menite să concentreze activităţile de promovare a comerţului
exterior, în special a exporturilor, prin sistematizarea,
profesionalizarea şi permanentizarea sprijinului acordat de
secţiile economice ale ambasadelor, camerele de comerţ şi
alte organisme şi organizaţii implicate.
Centrele de comerţ exterior, sprijinite de UNCTAD şi
GATT-OMC, desfăşoară următoarele activităţi principale:
informare asupra pieţelor externe, promovarea ofertei
naţionale de export, stabilirea de contracte de afaceri,
asistenţa de specialitate în activitatea de comerţ exterior,
pregătirea de personal specializat în operaţiuni de export şi
de import.
Centrul Naţional de Comerţ Exterior a fost înfiinţat în
anul 2001, propunându-şi să aibă reprezentanţe în

principalele judeţe ale ţării, precum şi delegaţii proprii în
principalele ţări partenere. Activitatea sa este bazată pe un
sistem de legături electronice în ţară şi în străinătate, cu
reprezentanţele teritoriale, cu Centrul de Comerţ Internaţional
de la Geneva, cu delegaţii săi din străinătate şi cu centre
similare din alte ţări.
Din punct de vedere statuar şi financiar, Centrul
Naţional de Comerţ Exterior este o instituţie publică, în
subordinea Ministerului Afacerilor Externe, finanţată de la
bugetul de stat şi parţial din încasările colectate de la clienţi
pentru furnizarea de servicii speciale solicitate de firme,
inclusiv studii de marketing internaţional.
 Măsuri de stimulare a exportului
Aşa cum s-a menţionat, acestea implică antrenarea
financiară directă a statului în sprijinirea exportului, în scopul
modificării raportului concurenţial existent pe piaţa externă.
Mijloacele utilizate sunt de natură fiscală, bugetară, valutară
şi bancară.
 De natură fiscală
Sistemul draw-back se practică uzual pe plan
internaţional şi constă în restituirea totală sau parţială a
taxelor vamale de import percepute cu ocazia introducerii în
ţară a unor mărfuri, dacă acestea se reexportă în aceeaşi
stare sau după ce au fost transformate, prelucrate sau
reparate în vederea exportului, sau care au fost încorporate
în produse de export. O astfel de facilitate se acordă numai
pentru acele mărfuri care pot fi identificate cu ocazia
reexportului sau, dacă este cazul, pentru care se poate
dovedi efectuarea uneia din operaţiile menţionate mai sus. În
România, sistemul draw-back este reglementat prin
Hotărârea Guvernului Nr. 124 din anul 1990.
În afară de sistemul draw-back, statele practică scutirea
de taxa pe circulaţia mărfurilor (“0” TVA) asupra mărfurilor
exportate. În România TVA este de 19 %, iar la unele
produse mai redusă sau nulă. În prezent, scutirea de TVA
este temporar anulată, din motive bugetare. Este de prevăzut

Integrarea Romaniei in UE

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

En vedette

En vedette (11)

Similaire à Integrarea Romaniei in UE

Similaire à Integrarea Romaniei in UE (14)

Integrarea Romaniei in UE