La cinci minute dupa Cosmos - despre Dumitru Prunariu
1. PARTENERIATUL MULTILATERAL COMENIUS
”DE LA ICAR LA CALATORIILE INTERPLANETARE”
(2012 – 2014)
12-PM-729-PH-HU
LA CINCI MINUTE DUPA COSMOS
LICEUL TEHNOLOGIC DE SERVICII “SFANTUL APOSTOL ANDREI”
PLOIESTI, PRAHOVA
2. Parteneriatul multilateral Comenius „De la Icar la calatoriile
interplanetare” (12-PM-729-PH-HU) este realizat cu sprijinul
financiar al Comisiei Europene in cadrul Programului de
Invatare pe Toata Durata Vietii. Informatiile prezentate
reprezinta responsabilitatea exclusiva a echipei de proiect, iar
Comisia Europeana si Agentia Nationala pentru Programe
Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale nu
sunt responsabile pentru felul în care este folosit continutul
acestor informaţii.
4. La 14 mai 1981, nava cosmică Soiuz 40, cu un
echipaj româno-sovietic, şi-a luat zborul de pe
cosmodromul Baikonur, înscriindu-se pe o orbită
cosmică circumterestră. Epopeea spaţială care s-a
desfăşurat în continuare la bordul complexului orbital
Saliut 6 – Soiuz T4 – Soiuz 40 avea să marcheze un
eveniment unic în istoria zborului românesc – zborul
cu succes în spaţiul cosmic al primului cosmonaut
român – locotenentul-major inginer de aviaţie Dumitru
Prunariu.
Toate fazele acestei realizări spaţiale a cosmonautului-
cercetător român sunt redate în amănunt în cartea „La
cinci minute după cosmos”, elaborată de Dumitru
Prunariu împreună cu Alexandru Stark, reporter care a
participat la toate etapele misiunii Soiuz 40.
5. „Până la proba contrarie, drumurile în cosmos încep de pe
planeta numită Pământ”
Din 12 aprilie 1961, prin Iuri Gagarin, primul care a
pătruns „dincolo de cer”, omul a început să scrie o nouă filă
din istoria sa.
Dar nu trebuie uitat niciun moment că printre cei care
au dat aripi omului şi au făcut posibile zborurile de azi se află
în primele rânduri Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă.
În 1906, aparatul „Vuia 1” realiza prima decolare fără să
folosească niciun mijloc ajutător, numai cu aparatele aflate
la bord;
Primul avion din lume fuzelat aerodinamic este pilotat în
iunie 1910 de Aurel Vlaicu;
În decembrie 1910, Henri Coandă realizează cu
turbopropulsorul său primul zbor al unui avion cu reacţie
din istoria aeronauticii.
7. Imponderabilitate (cf. Dex) = Caracterul sau starea unui
corp a cărui greutate se reduce datorită ieșirii sale din
câmpul gravitației terestre sau se anulează datorită
intervenției unei forțe de sens contrar.
În Capitolul I al acestei cărţi, Dumitru Prunariu face
următoarea afirmaţie: „La urma-urmei, legenda lui Icar nu
este chiar atât de departe de momentele în care omul
pluteşte în stare de im.ponderabilitate”
8. D.P. : „te trezeşti la un moment dat că trebuie să acţionezi
într-o postură pe care nu o cunoşti: nu mai există poziţiile
clasice sus, jos, orice apăsare pe buton poate reprezenta şi o
posibilitate de a fi împins spre celălalt capăt al navei unde nu
ai nicio treabă, totul pluteşte şi unele obiecte trebuie să le legi
ca să nu fugi mereu după ele[...]firimiturile de pâine şi
picăturile de apă, dacă nu eşti atent, plutesc şi ele şi se pot
ascunde în cine ştie ce ungher, provocând neplăceri tehnice.
Ca să nu mai spun că Pământul poate fi ba sus, ba jos, în
dreapta ori în stânga. Din acest punct de vedere orientare nu
mai există! [...]
Fiecare organism recepţionează în felul său
imponderabilitatea [...] este un fenomen tare complicat, cu
efecte uneori stranii, care pot influenţa psihicul, cu
transformări esenţiale în organism, în circulaţia sângelui, în
sistemul osteo-muscular (aşa, de pildă, în cosmos ccreşti în
înălţime)”
10. Etapele selecţiei pentru participarea la programul „Intercosmos”
1. În septembrie 1977, în timpul unei ore de curs, elevilor de la
şcoala de ofiţeri de aviaţie li se oferă şansa de a se înscrie în
acest program; se înscriu 18.
2. După numeroase analize făcute la Centrul de medicină
aeronautică din Bucureşti, toţi cei 18 au fost respinşi.
3. După o lună, cinci din cei optsprezece sunt rechemaţi
deoarece afecţiunile lor fuseseră minore (spre exemplu, un
guturai). Din cei 5, vor rămâne în final doar 3, care, împreună
cu 4 ofiţeri-ingineri selecţionaţi anterior vor începe
pregătirile preliminarii.
4. Urmează examene medicale foarte amănunţite (spre
exemplu, D. Prunariu este obligat să-şi scoată 3 măsele şi
amigdalele), şi antrenamente dure ( probe în aparatul
vestibular, zbor pe avion cu reacţie, cunoaşterea instalaţiilor
de televiziune şi multe alte specialităţi)
11. La data de 1 ianuarie 1978, erau selecționați trei
candidați ca membri ai grupului de pregătire a
cosmonauților din cadrul Misiunii Spațiale Româno-
Sovietice Intercosmos.
Cei trei candidați erau ing. Dumitru-Dorin
Prunariu, ing. Cristian Guran și căpitanul ing. Mitică
Dediu.
Înainte de zborul cosmic lui Dediu i s-a schimbat
oficial prenumele din Mitică în Dumitru, iar referitor la
Dumitru-Dorin Prunariu s-a decis ca în presă să apară
doar cu prenumele Dumitru.
12. D. Prunariu subliniază numeroasele diferenţe existente
între un pilot de aviaţie şi un cosmonaut:
Pilotul-cosmonaut află pentru prima dată ce
înseamnă a zbura exact în momentul în care zboară
pentru prima oară;
Startul şi aterizarea;
Înălţimea şi durata de zbor;
Posibilitatea de a ieşi din navă în timpul zborului
pentru diferite lucrări tehnice, reparaţii etc.;
Existenţa permanentă a radiaţiilor cosmice,
periculoase pentru om;
Sistemul de hrănire.
13. Timp de trei ani, în perioada martie 1978 -mai 1981,
Prunariu și Dediu au urmat o pregătire de specialitate în
calitate de candidați cosmonauți la Centrul de Pregătire a
Cosmonauților „Iuri Gagarin" din Zviozdnîi Gorodok (Orăşelul
stelelor), la câţiva zeci de kilometri de Moscova. Acesta pare
un orăşel obişnuit (blocuri de locuinţe, muzeu, policlinică etc.),
cu excepţia faptului că mulţi dintre cei întâlniţi pe stradă
fuseseră sau se pregăteau să plece în cosmos.
Aici, cosmonauţii se pregătesc atât individual, cât şi în
echipaje. D. Prunariu sintetizează astfel antrenamentele:
pregătirea în echipă în simulatoare;
Sute de ore afectate pregătirii teoretice;
Studiul experimentelor ştiinţifice;
Ore nesfârşite petrecute în sala de gimnastică;
Kilometri străbătuţi contra cronometru în bazinul de înot;
17. La 12 mai 1981, Dumitru Prunariu a fost confirmat
în mod oficial ca primul nominalizat în cadrul zborului
spațial româno-sovietic, alături de cosmonautul sovietic
colonel Leonid Popov- comandant de echipaj. Acesta era
un cosmonaut experimentat și mai efectuase un zbor cu o
durată de 186 de zile, la bordul stației cosmice „Saliut-6".
Cosmonautul român Dumitru Dediu și cosmonautul
sovietic Iuri Romanenko au fost numiți ca membri ai
echipajului de rezervă.
19. Lansarea navelor se realiza la Baikonur,
perimetru împărţit în două zone: oraşul şi poziţia de
start.
Cosmodromul se află în Kazahstan, într-o
zonă de semideşert. Motivele alegerii acestui spaţiu
pentru lansări de nave cosmice sunt legate:
de latitudinea geografică propice orbitei propuse
pentru zborurile de acest tip,
de distanţele suficient de mari faţă de localităţile
intens populate,
de posibilitatea asigurării securităţii lansării
aparatelor cosmice, ca şi a revenirii lor pe Pământ.
20. Spre seara zilei de 14 mai 1981, un autobuz special i-a
adus pe cei doi cosmonauți din echipajul principal, echipați
pentru zbor, către Platforma 17 de la cosmodromul Baikonur:
colonelul sovietic Leonid Popov, cel care cu un an în urmă
realizase recordul de durată în spațiul extraterestru de 185 de zile,
și locotenentul major inginer Dumitru Prunariu.
Cu două ore înainte de start echipajul a ocupat poziția de
lansare în capsula navei cosmice aflată în vârful rachetei
purtătoare, efectuând până la lansarea propriu-zisă o serie de
teste ale aparaturii și sistemelor navei.
La ora 20 16’ 38” (ora Bucureștiului), de pe cosmodromul
Baikonur, a fost lansată racheta purtătoare cu nava cosmică Soiuz-
40 (în greutate totală de 300 tone), având la bord echipajul mixt
româno-sovietic format din locotenentul major pilot ing. Dumitru
Prunariu și colonelul cosmonaut Leonid Ivanovici Popov.
22. După 8 minute și 50 de secunde nava cosmică se
desprindea de ultima treaptă a rachetei purtătoare,
aflându-se deja la 220 km altitudine, aprox. 3000 km de
punctul de lansare și deplasându-se în jurul Pământului
cu o viteză de 28000 km/h pe o orbită înclinată față de
ecuator cu 51,6o.
Prunariu a devenit astfel primul român din istorie
care a zburat în spațiu. Conform planificării zborurilor
Intercosmos zborul avea să dureze aproape 8 zile, între
14 mai – 22 mai 1981.
23. Decolarea a decurs fără probleme. După înscrierea pe
orbita circumterestră, verificarea parametrilor tehnici ai navei
în condiții reale de zbor și efectuarea primei manevre orbitale
de ridicare a orbitei, care au durat până la ora 4 dimineața a
zilei următoare, cei doi cosmonauți au avut permisiunea să
dezbrace costumele de scafandru cosmic, să treacă în modulul
orbital și să se odihnească. S-au trezit a doua zi la ora 12, și
după ce au mâncat, au efectuat a doua manevră de ridicare și
corecție a orbitei navei cosmice în vederea începerii
manevrelor de cuplare cu stația orbitală Saliut-6.
La 15 mai, nava cosmică Soiuz-40 se cuplează la
complexul orbital Saliut 6 – Soiuz T-4. Momentul cuplării a fost
imortalizat pe film din interiorul stației orbitale. Primul care a
trecut prin deschizătura trapelor deschise ale celor două
obiecte cosmice, a fost Prunariu.
25. Au petrecut șapte zile pe stația orbitală Saliut 6. Acolo,
cei doi cosmonauți s-au întâlnit cu cosmonauții sovietici
Vladimir Kovalionok și Victor Savinîh, care se aflau deja pe
orbita circumterestră de la 21 martie 1981.
Pentru o săptămână au lucrat împreună, realizând 22
de experimente științifice.
Marea majoritate a experimentelor efectuate au fost
de concepție românească, iar aparatura realizată în România
pentru acest scop s-a remarcat printr-un grad înalt de
miniaturizare, fiabilitate și consum redus de energie,
funcționând ireproșabil. Acestea au avut drept scop obținerea
de informații deosebit de prețioase pentru lărgirea
cunoștințelor în domeniul astrofizicii, fizicii nucleare și
tehnologiei cosmice, iar experimentele biomedicale
contribuie la completarea cunoștințelor existente privind
comportarea organismului uman în condițiile specifice
zborului cosmic.
26. SOIUZ – 40
LOCUINŢA COSMICĂ
perioada 14-22. 05.1981, cu o durată de 7 zile, 20 ore, 41 minute și 52 secunde
27. Complexul cosmic cu echipajele la bord trecea
de la noapte la zi și invers de 16 ori în 24 de ore. Tot de
atâtea ori în exteriorul aparatelor cosmice se
produceau variații de temperatură de aproape 300
grade Celsius (+150 de grade în zonele radiate de
Soare și -150 de grade în timpul trecerii prin umbra
Pământului).
Prunariu ajunsese la performanța de a se
îmbrăca în imponderabilitate în costumul de scafandru
cosmic care avea 13 kilograme în timpul record de 7
minute. Acesta a înconjurat Pământul de 125 de ori,
parcurgând 5.260.000 km, cu viteza de 28.500 km/oră,
în 7 zile, 20 de ore, 42 de minute și 52 de secunde.
28. Detalii surprinse de D.Prunariu:
„de adormit nu se adoarme greu. Poate că, dacă aş fi
putut fixa capul cu ceva pe perniţa sacului de dormit, ar
fi fost şi mai uşor[...] În mod obişnuit, pentru a dormi
normal şi a-ţi putea relaxa complet muşchii gâtului, ai
nevoie să simţi un suport, o pernă sau o saltea. Aici
acţiunea este inversă: pentru a simţi ceva sub cap trebuie
să-ţi încordezi muşchii gâtului şi să-l apeşi pe perniţa
sacului de dormit. În momentul în care eşti gata să
adormi, muşchii se relaxează şi capul se ridică plutind,
necontrolat.”
29. „Apa nu o puteam folosi pentru spălat, aşa cum am fi
procedat pe Pământ. S-ar fi transformat în bule care ar fi
plutit prin interiorul staţiei, provocând neplăceri. Eram
obligaţi, deci, să ne <<spălăm>> prin frecare cu nişte
şerveţele umede, îmbibate şi cu nişte substanţe
dezinfectante, special pregătite pentru cosmos”.
„Produsele alimentare erau conservate fie în tuburi, fie în
cutii, fie în ambalaje de plastic [...] De regulă, ne plasam
toţi patru în jurul mesei, prindeam sub panglicile de
elastic produsele alimentare şi le consumam pe rând. Apa
o beam prin intermediul unui furtun. Căutam, pe cât
posibil, să stăm cu toţii la masă într-o poziţie cât de cât
apropiată de cea de pe Pământ. Asta nu excludea ca atunci
când erai prea concentrat asupra conservei din care
mâncai, să ajungi încet-încet cu picioarele în sus sau cu
capul pe sub masă.”
30. Programul de cercetare fiind încheiat, a avut loc
revenirea din spațiul cosmic în data de vineri, 22 mai 1981, la
ora 16,58, ora României. Capsula de coborâre a navei spațiale
„Soiuz 40“ (2/3 din navă nu se recuperează) a aterizat în condiții
aproape normale pe pământ, conform programului, în zona
stabilită de pe teritoriul Uniunii Sovietice, la 225 kilometri sud-
est de orașul Djezkazgan, din stepa Kazahstanului.
Aterizarea a fost cu unele peripeții, parașuta
deschizându-se cu 4 secunde întârziere, la mai puțin de
9.600 km cum era prevăzut, ceea ce a prilejuit tuturor mari
emoții.
Descriind momentele de imediat după aterizare,
Prunariu relatează: "Trecerea la greutatea normală a fost
cumplită. Mă trezesc luat pe sus de patru membri ai echipei de
căutare și sunt așezat lângă Popov care stătea pe un șezlong.
Am impresia că sunt de plumb și că pământul se clatină sub
mine. La cinci minute după cosmos, ca o mângâiere, aud
vorbindu-se românește“, mărturisea cosmonautul, referindu-se
la Alexandru Stark, reporterul acreditat să relateze evenimentul.
31. Dumitru Prunariu descrie în cartea sa senzaţiile
pe care le-a trăit la revenirea pe Pământ: „Ori de câte ori
întorc capul, am impresia că se răstoarnă pământul cu
mine. Mi-am pierdut complet simţul echilibrului. Pe
undeva îmi dau seama că trebuie să stau vertical, dar în
acelaşi timp mp mir că nu mai pot sta decât înclinat
(eram ca o meduză pe uscat). Toate organele interne,
inimă, ficat, stomac, cântăresc parcă mult mai mult
decât mi se părea că ar fi normal. Trag în jos de parcă vor
să se rupă [...] să nu mai spun că mâinile îmi sunt ca de
plumb. Cum vreau să le ridic, cum mă trag cu totul, în
partea respectivă, în jos.”
32. Misiunea a durat 7 zile, 20 de ore, 42 de minute
și 52 de secunde, după un parcurs circumterestru de
5.260.000 de kilometri.
La momentul zborului, Dumitru Prunariu a fost
cel de-al 103-lea cosmonaut al lumii; de atunci numărul
cosmonauților a crescut la peste 450.
Acest zbor de importanță epocală pentru
România a situat-o în clubul select al țărilor
participante direct la explorarea Universului și totodată
atestă tradiția contribuțiilor marilor înaintași români la
zborul omului printre stele.
