Articol publicat in martie 2008, in revista Dominus din Galati

1. Infosfera
Infosfera este un termen utilizat încă din 1990 în legătură cu evoluţia comună a Internetului,
societăţii şi culturii. Termenul este compus din informaţie şi sferă.
Având rădăcini în ceea ce filosoful francez Pierre Teilhard de Chardin numea noosfera (aceasta
fiind alcătuită din gândirea umană, invenţiile şi căutările spirituale), infosfera este uneori
utilizată pentru a conceptualiza un câmp care însumează corpurile noastre fizice şi mentale,
referindu-se la întreaga viaţă culturală a oamenilor.
Termenul infosfera a fost utilizat de Dan Simmons în saga sa science-fiction Hyperion
(publicată în 1989), pentru a indica ceea ce poate deveni Internetul într-un viitor îndepărtat: un
loc virtual format din miliarde de reţele, cu viaţă artificială la diverse niveluri, începând cu ceea
ce este echivalent cu o insectă (programe mici) până la ceea ce este echivalent cu Dumnezeu
(inteligenţa arttificială), şi având diverse scopuri, ca de exemplu de a ajuta omenirea sau,
dimpotrivă, de a-i face rău.
De asemenea, termenul infosfera a fost utilizat de Luciano Floridi, pentru a desemna întregul
mediu informaţional constituit de toate entităţile informaţionale, proprietăţile acestora,
interacţiile, procesele şi relaţiile mutuale. Acesta este un mediu similar cu cyberspaţiul, dar
totuşi diferit de el, cel din urmă reprezentând numai o regiune a sa, deoarece infosfera include
în plus spaţii de informaţie analogică şi off-line. Mediul este – la fel ca şi conceptul asociat –
într-o evoluţie rapidă şi complexă.
În acord cu Floridi, este posibil să se pună semnul egal între între infosferă şi totalitatea
existenţei, egalitatea conducând către o ontologie informaţională. Astfel, alături de infosferă,
Floridi utilizează termenul reontologizare, care se referă nu numai la o formă radicală de
reconstrucţie a formelor şi structurii sistemelor, dar şi la o transformare fundamentală a naturii
intrinseci a acestora. În acest sens, pot fi analizate exemple ca nanotehnologiile şi
biotehnologiile.
Cele mai evidente modalităţi în care noile tehnologii informatice şi de comunicaţie
reontologizează infosfera sunt reprezentate de tranziţia de la datele analogice la cele digitale,
precum şi creşterea exponenţială a dimensiunii spaţiului digital. Ambele fenomene sunt
analizate, pe scurt, în continuare.
Tipăriturile, filmele şi mediile optice şi magnetice de stocare au produs în 2002 (de exemplu)
cinci exabytes de informaţie, din care nouăzeci şi doi la sută a fost stocată pe medii magnetice
(în special hard-discuri). Informaţia produsă este echivalentă cu cea care poate fi stocată în
37000 de biblioteci având fiecare dimensiunea bibliotecii Congresului american. Cu toate că
producţia de date în format analogic este şi ea în creştere, infosfera devine mai “digitalizată” de
la o zi la alta.
Reontologizarea radicală a infosferei este datorată în mare parte convergenţei dintre resursele
digitale şi instrumentele digitale. Ontologia tehnologiilor informatice actuale (software, baze de
date, canale şi protocoale de comunicaţie etc) este acum complet compatibilă cu ontologia
obiectelor lor. Rezultatul constă în eliminarea graduală a fricţiunilor ontologice din infosferă.
Acestea din urmă se referă la forţele care opun fluxului de informaţie cantitatea de efort cerută
pentru generarea, obţinerea, procesarea şi transmiterea sa, stabilirea şi menţinerea unui canal de
comunicaţie şi depăşirea obstacolelor apărute în flux (ca de exemplu distanţă, zgomot, resurse
limitate, cantitatea resurselor care urmează a fi procesate etc).
Evoluţii recente sugerează că în curând va fi probabil dificil de înţeles cum a fost viaţa omului
în epoca predigitală şi că, în viitorul apropiat, distincţia dintre online şi offline va dispărea.
Drept consecinţă, infosfera va absorbi toate celelalte spaţii. Iată câteva explicaţii.

2. Până nu de mult, spaţiul informaţional a fost considerat ca fiind ceva la care oamenii se
conectează (log-in) şi, după un timp de lucru, de deconectează (log-out). Imaginea noastră
asupra lumii a fost (şi este, încă ...) una modernă (adică newtoniană): aceasta este construită din
maşini, clădiri, haine etc care sunt non-interactive, ne-responsive şi incapabile de comunicare,
memorizare şi învăţare. Cu toate acestea, experienţa ne demonstrează că lumea offline este pe
cale de a deveni un mediu complet interactiv şi responsiv (este suficient să ne gândim la
aparatele de zbor sau autoturismele echipate cu computere de bord, la electrocasnice, la casele
“inteligente”-complet automatizate etc).
Ca o consecinţă a reontologizării mediului nostru de viaţă, vom trăi într-o infosferă care va
deveni sincronizată (în timp), delocalizată (în spaţiu) şi corelată (în ceea ce priveşte
interacţiunile). Revoluţiile anterioare – (de exemplu) cea agricolă şi industrială – au creat
transformări macroscopice în structurile sociale şi în mediul de viaţă. Revoluţia informaţională
nu este mai puţin dramatică. Vom întâmpina serioase probleme dacă nu vom înţelege că astăzi
construim noul mediu în care vor trăi generaţiile viitoare. Este nevoie de un nou tip de educaţie
şi de sensibilitate pentru a înţelege că infosfera este un spaţiu comun, care va trebui să păstreze
avantajele celorlalte spaţii pe care – într-un fel sau în altul, mai devreme sau mai târziu – le va
îngloba.
Traian Anghel
Articol publicat în Dominus, revistă de atitudine în literatură, artă, politică şi social, publicată în
Galaţi, nr. 98, martie 2008.