1. Rolul adunării în viaţa credinciosului
Dumnezeu nu face nimic la voia întâmplării. Tot ceea ce El a creat sau instituit, are un scop
complex şi bun. Domnul Isus, a cărui înţelepciune se vede peste tot în jurul nostru, căci El a
creat tot ce există, este şi Fondatorul Adunării. De aceea, trebuie să ne aşteptăm ca adunarea
să aibă un rol practic, scopuri concrete pentru care există. Astăzi vom privi doar spre rolul
adunării în viaţa credinciosului, deşi rolul ei nu se restrânge numai la atât.
Întâi, care nu este rolul adunării. Adunarea nu are rol mântuitor. Afirmaţia catolică extra
ecclesia nulla salus, nu există mântuire în afara ecclesiei, a adunării sau a bisericii este o
erezie nimicitoare. Adunarea nu este administratorul mântuirii, să o dea cuiva, căci naşterea
din nou se face prin voia lui Dumnezeu, nu a oamenilor. Adunarea nu conţine mântuirea.
Există oameni mântuiţi în afara adunărilor adevărate ale lui Cristos. Mântuirea este o
problemă personală între om şi Dumnezeu, şi nu ţine de medierea unei instituţii.
Care este atunci rolul adunării în viaţa credinciosului?
1. Adunarea lui Cristos este unică pe pământ. Este locul spre care chiar îngerii şi demonii
privesc (Efeseni 3:10), şi văd înţelepciunea felurită, diversificată a lui Dumnezeu. Ei
văd în adunare ordinea Creaţiei înainte de cădere; văd păcătoşi schimbaţi, rupând-o cu
păcatul şi închinându-se Lui; văd omul, fiinţă egoistă, trăind pentru alţii şi slujindu-i
pe cei din jurul său; văd barierele sociale, rasiale şi de sex distruse, căci săracul şi
bogatul, sclavul şi stăpânul, evreul şi neevreul, bărbatul şi femeia vin împreună şi se
închină lui Dumnezeu.
2. Este locul public de închinare (Efeseni 2:21-22). Acolo este Dumnezeu glorificat într-
un mod special (Ef. 3:21).
3. Locul în care creşte şi perseverează spre sfinţenie (Efeseni 4:11-15).
4. Locul în care învaţă iubirea, iertarea, blândeţea, îngăduinţa, smerenia (Coloseni 3:12-
15; Filipeni 2:3)
5. Locul în care îşi foloseşte cel mai bine darul sau darurile (Romani 12:3-8; Ef. 4:16).
Este locul în care este de folos, în care este cel mai util şi împlinit.
6. Este locul în care poate gusta un pic din cer, căci Mireasa de la marea nuntă nu este
alta decât adunarea de aici, după ce s-a pregătit, după ce i-a fost îndepărtată orice pată
şi orice zbârcitură.
7. Adunarea este locul în care toţi suferă când tu suferi, şi toţi se bucură de bucuria ta (1
Corinteni 12:26).
8. Este locul în care se veghează unul asupra altuia (Galateni 6:1-2). Dacă ai o povară,
acolo e cineva care te poate ajuta să o duci. Dacă te lupţi cu o ispită, acolo e cineva
care poate să lupte alături de tine. Dacă ai nevoie să vorbeşti cu cineva, acolo găseşti
cineva să te asculte. Dacă ai greşit, acolo e cineva care să te mustre ca să te îndrepţi.
Dacă ai căzut, acolo e cineva care să te ajute să te ridici.
Ce se întâmplă când un copil al lui Dumnezeu nu face parte dintr-o adunare:
1. Dacă în primul secol nu făceai parte dintr-o adunare, nici unul din cuvintele lui
Dumnezeu nu ţi-ar fi fost adresate ţie. Tot Noul Testament a fost scris adunărilor sau
unor persoane care aveau legătură cu o anumită adunare şi care funcţionau în cadrul
adunării.
2. Botezul, identificarea publică cu Cristos, care nu este opţional, ci este o datorie pentru
toţi credincioşii, a fost făcut mijlocul de intrare în adunare (Fapte 2:41). Botezul este

2. primul act de ascultare al credinţei. Oricine crede în Isus Cristos şi refuză botezul
trăieşte în neascultare făţişă faţă de Domnul.
3. A nu face parte dintr-o adunare înseamnă a avea parte de o relaţie cu Dumnezeu, de
binecuvântări şi de răsplată limitate.
4. A nesocoti adunarea, a nu face parte din ea, înseamnă a nesocoti, sau în unele cazuri a
dispreţui ceea ce Domnul are mai de preţ pe pământ. El a iubit Adunarea, şi-a dat viaţa
pentru ea. A iubi adunarea înseamnă a iubi ce a iubit Cristos (Ef. 5:25).
5. A nu face parte dintr-o adunare a Domnului aici pe pământ înseamnă a nu face parte
din Noul Ierusalim în ceruri. Când se vorbeşte despre mireasa sau soţia Mielului pe
pământ, ea este întotdeauna asociată cu ecclesia, cu adunarea (Ioan 3:39; 2 Corinteni
11:2; Efeseni 5:23)
Un copil al lui Dumnezeu trebuie să dorească să facă parte din Mireasa Domnului, din trupul
Său, din turma Păstorului, trebuie să dorească să fie şi el o piatră din Templul Său sfânt şi un
petic din ogorul Său. În adunare este el cel mai fericit şi mai împlinit, atât aici, cât şi în
veşnicie. Domnul să ne ajute să fim membre sănătoase şi active în adunarea Sa!