Lucian Cozma-Stiinta secreta

2. SECRETE ÎN OBIECTIV
ADEVĂRUL
EXPLOZIV !

3. LUCIAN COZMA

4. NOTELE EDITURII
• „OBIECTIV” este marcă înregistrată la OSIM din 1995, cu toate
drepturile ce decurg din Lege (tipărituri, distribuţie, site).
Editura OBIECTIV nu are nimic în comun cu următoarele publicaţii
apărute fără acordul nostru: „Euro Obiectiv (2000)” Hunedoara, „Obiectiv
mehedinţean”, „Obiectiv de Gorj”, „Obiectiv de Vâlcea”, „Obiectiv de
Dâmboviţa”,„ZiarulObiectiv”-Sibiu, „Cotidianul Obiectiv” Braşov, „Obiectiv
jurnal de Tulcea”, „Obiectiv Vocea Brăilei”, „Obiectiv” Vaslui, „Obiectiv de
Suceava”, şi nici cu site-urile/blogurile autointitulate ilegal „Obiectiv”.
Am rugat inutil procurorii să se autosesizeze (10 ani) iar de 2,5 ani nu
fac nimic!...
• Aşteptăm cititorii să ne comunice dacă n-au primit cărţile comandate.
DIFUZORI „ŢEPARI”
•„CALYPSO” SRL Bucureşti (fam. Lupaşcu) - str. Pascal Cristian 4-6,
Sector6; tel. 01/627.24.80; 094.553.546-dna L; 094.658.747-dl. L;
•„MEDIAPRESS Invest” SRL Craiova - str. Câmpia Islaz 58; 0251/510.775;
Vanţă - 0788.313.890; proces câştigat (definitiv);
•„LIBRI MARIS/CARTEA MĂRII” SRL Constanţa - str. Tulcei 10, bl. TM3;
0241/545.355; 511.380; proces câştigat (definitiv);
•„ALVIS” SRL Giurgiu - str. Piaţa Comerţului, bl. 32, parter; 0246/310.837;
Paraschiv Petra - 0726.964.418;
•„MARICON Press” SRL Bucureşti - str. Abanosului 4, bl. 2, se. A, ap. 9,
S 2; 021/241.52.78; fam. Simion - 0723.697.770;
•„XHRISTIAN '94” S.R.L. Bucureşti - Daniel Mureşan - 021/222.18.32;
0722.500.540) - str. lacob Negruzzi 46, S1;
•„SEVERIN" S.R.L. Dr.T.Severin - str. Traian 60; tel.0252/317.192; 312.205
(dna. A. Păiş); proces câştigat (definitiv);
•„COMPRESS” S.R.L. Suceava - str. Luceafărului nr.3, bl.E53, Sc.B, ap.4;
tel.0230/51.51.09; 0744.504.131,0745.624.750 (Bogdan Strutinsky).
•„OANA PRESS” S.R.L. Bucureşti - str. Grădiştea 14, bl.B14, Sc.5, ap.59,
S4, Bucureşti; tel.021/450.21.00; 0723.397.081 (Ghiţă Ion),
în atenţia celor în drept şi a Celor interesaţi...
Tel./Fax: 0251/418.943; 0351/402.390;
Mobile: 0744.708.957; 0771.689.439 (RDS)
O.P.8, CP 812 - Craiova, cod 200.940, Dolj
Web: www.edituraobiectiv.ro
E-rnail: edituraobiectiv@rdslink.ro
I.S.B.N. 978-973-7974-81-5

5. CUVÂNTUL AUTORULUI
Atât pe timpul celui de-al doilea război mondial, cât mai ales după
încheierea acestuia, spaţiul aerian terestru, cât şi spaţiul cosmic perite-
restru au reprezentat deseori mediul de zbor al unor aparate bizare pe
care nu şi Ie-a revendicat niciuna din „forţele aeriene" ale Pământului...
Începând cu 1947 a fost lansat public şi ulterior consacrat terme­
nul de „flying saucer" (farfurie zburătoare) şi mai târziu rapoartele
despre UFO (unidentified flying objects - obiecte zburătoare neiden­
tificate) sau OZN, au devenit alarmant de dese, în toate colţurile
planetei. Nu vom discuta acum despre teoriile privind civilizaţiile ultra-
avansate care au precedat actuala civilizaţie umană şi nici despre con­
tactele cu alte civilizaţii, care s-ar fi putut face într-un trecut mai mult
sau mai puţin îndepărtat, ci despre ştiinţa şi tehnica actualei civilizaţii...
Însă, acele părţi ocultate ale ştiinţei şi tehnicii, care deşi nu au
făcut niciodată obiectul unei stricte secretizări, au fost şi sunt totuşi
menţinute în umbră, fără aplicaţii publice şi fără ca publicul să fie fa­
miliarizat cu tehnologiile ce ar putea fi denumite „neconvenţionale”.
Lucrarea de faţă, care se vrea a fi prima dintr-o serie de lucrări
de popularizare a informaţiei tehnico-ştiinţifice legate de aceste „teh­
nologii neconvenţionale”, conţine o listă de 35 de lucrări întocmite,
începând cu 2004, de către subsemnatul şi care reprezintă punerea
cap la cap a activităţii de cercetare-dezvoltare duse de anumite colec­
tive de cercetători începând cu sfârşitul anilor '50, la care s-au adă­
ugat rezultatele deosebite ale muncii individuale de cercetare purtate
de unii savanţi şi inventatori români, indiferent dacă au activat în Ro­
mânia sau pe alte meleaguri.
Seria lucrărilor de popularizare ce s-ar vrea începută prin lucra­
rea de faţă îşi propune să familiarizeze publicul larg cu o serie de no­
ţiuni şi date tehnico-ştiinţifice sau din istoria ştiinţei şi tehnicii, care
altminteri sunt evitate prezentării publice, din varii motive... Să menţio­
năm totodată că tehnologiile despre care se va face vorbire, nu sunt
stricto sensu „secretizate", ci doar ţinute, într-un fel sau altul, în afa­
ra atenţiei publicului şi împiedicate să iasă pe piaţă sub formă de
aplicaţii. Dacă analizăm aceste tehnologii, vom descoperi o bună
parte din „comportamentul" OZN-urilor dar şi dispozitive tehnice
capabile de performanţe pe care tehnologia clasică nici măcar nu le
poate concepe...
Această lucrare nu este o analiză asupra unei anumite tematici,
ci o simplă trecere în revistă a unor tehnologii. Cele 35 de lucrări (re­
ferate) nu au caracter public, dar vom face o trecere în revistă a conţi­
nutului lor iar pe marginea acestora vom face unele analize şi comentarii.
Am selectat aceste lucrări, pentru a da publicului un punct de ple-
3

6. care în cadrul a ceea ce vom analiza pe larg şi pe îndelete în următoa­
rele preconizate volume.Totodată, cititorii vor putea intui cu această
ocazie cam la ce nivel a ajuns activitatea de cercetare secretă, care
lucreează paralel faţă de cea publică, dezvoltând tehnologii com­
plet diferite cel mai adesea... Fiecare este liber să selecteze ceea ce-l
interesează din această listă, pe viitor intenţia autorului fiind aceea de
a trata mult mai pe larg subiectele ce se vor dovedi de mare interes.
În preambulul acestei lucrări, vom face o prezentare a unor so­
luţii tehnice care practic se regăsesc în mare parte în cadrul tehno­
logiei aşa-numitelor OZN-uri. Am decis să pornesc lucrarea de faţă
cu o astfel de prezentare, tocmai pentru a demonstra din capul locului
că, de fapt, tehnologiile aplicate în cazul OZN-urilor sunt... vechi şi
avute în vedere pentru diverse aplicaţii practice încă de acum...
100 de ani, în anumite cazuri !
De multe ori, atunci când vine vorba de tehnologii neconvenţi­
onale sau pagini mai puţin cunoscute din istoria Omenirii, vor apă­
rea imediat „lătrătorii” care vor pretinde „dovezi”. Evident că nu o vor face
într-un mod civilizat, ci căutând în mod clar să insulte, comportându-se
bădărăneşte şi stupid şi în felul acesta închizând din start orice chef
de discuţie.
Pe de altă parte, cea mai mare parte a dovezilor nu se află în
cadrul unor surse publice şi nu pot fi publicate pur-şi-simplu. Se
poate atrage atenţia publicului asupra anumitor lucruri, astfel încât să-i
fie direcţionată atenţia şi curiozitatea către anumite chestiuni, prin cer­
cetarea şi analiza cărora se pot găsi răspunsurile la anumite întrebări,
se pot elucida unele din misterele acestei lumi etc.
Lucrările mele nu declasifică programe secrete, pentru că de-
clasificările se fac doar de către persoane şi instituţii abilitate, cu res­
pectarea anumitor proceduri. Dar pot, totuşi, să atrag atenţia asupra
unor evenimente şi persoane despre care publicul nu a cunoscut
nimic şi, de asemenea, să pun în vederea publicului principiile de
funcţionare utilizate de sisteme de propulsie ori energetice, care nu
sunt public utilizate şi de care nu s-a discutat niciodată, nefiind deloc
cunoscute oficial.
Am expus mai ales în cadrul lucrării „România şl Arma Supre­
mă" - vol. II, principiul de funcţionare al sistemului de conversie, foca­
lizare, direcţionare şi transmitere la mare distanţă a energiei (electrice,
în principiu) dar şi alte lucruri despre care nu s-a mai discutat în
public până acum (vacuumpropulsia inventată şi aplicată de Rudolf Liciar,
resocierea catalitică a radicalilor atomici de oxigen sub acţiunea azotu­
lui activ etc). Am atras de asemenea atenţia asupra faptului că docu­
mentaţia tehnică prezentă în mediul public referitoare la invenţiile
lui Coandă, este incompletă şi chiar eronată, şi multe altele... Dar
4

7. atât pot face - să spun; nu voi publica documente sau detalii pe care
nu am voie să le public.
Voi face o trecere în revistă a tehnologiilor utilizate în dome­
niul aerospaţial (şi al energeticii...) în ultima sută de ani, concomi-
tent cu evenimentele şi evoluţia istorică a acestei perioade, pentru a
vedea sau a înţelege ce se întâmplă de fapt în lume la ora actuală.
Această lucrare a selectat un număr de 35 de titluri din cadrul unor
programe de cercetare ştiinţifică desfăşurate în regim mai mult sau
mai puţin public, pentru ca în conţinutul cărţii să facă o scurtă prezen­
tare dar şi o serie de comentarii pe marginea acestora. Pentru acest
prim volum, s-au ales mai ales lucrări de cercetare care au trecut
şi prin mediul public, aceasta tocmai pentru a atrage atenţia asupra
faptului că ştiinţa şi tehnica pe care le cunoaştem OFICIAL sunt
doar o fărâmă din cadrul unei ştiinţe dezvoltate departe de ochii
publicului şi la îndemâna unui grup restrâns de oameni, a căror loca­
lizare, provenienţă şi evoluţie în istorie sunt foarte dificil de precizat.
Ar fi o sarcină mult prea dificilă a încerca să determin care sunt
grupurile de interese ori de persoane care au monopolizat adevă­
rata ştiinţă, sau a încerca să stabilesc evoluţia istorică a acestor gru­
pări oculte începând din timpuri imemoriale, trecând prin preistoria Uma­
nităţii şi apoi de-a lungul epocilor istorice pretins a fi „cunoscute” de
către istorici...
Ar însemna să întocmesc o vastă lucrare de istorie universală, cu
multe „accente” pluridisciplinare - în domeniul arheologiei, antropologiei,
studiului asupra fenomenului vieţii şi a legităţilor evoluţiei (care nu
s-au aplicat de fel în cazul lui Homo Sapiens Sapiens, spre deose­
bire de multe alte vieţuitoare de pe Terra...), a naşterii şi dinamicii civili­
zaţiei umane, a limbajelor şi a scrierii, istoria ştiinţei şi tehnicii, evoluţia
discontinuă a ştiinţei de-a lungul unei perioade foarte mari de timp etc.
Nu sunt încă pregătit pentru a întocmi o astfel de lucrare pluri­
disciplinară şi oricum, aceasta ar fi o adevărată enciclopedie care nu
se poate face bine decât cu o foarte bună documentare. Drept pentru
care am decis ca, pentru început, să abordez strict domeniul tehnico-
ştiinţific, selectând diverse tematici din perioada ultimei sute de ani din
istoria Omenirii. Tehnologiile care au fost scoase din domeniul pu­
blic precum şi acele părţi ale ştiinţei şi tehnicii care niciodată nu
au mai fost aduse la cunoştinţa publicului vor fi luate în discuţie,
analizate şi prezentate într-un mod care să fie, pe cât posibil, pe înţelesul
tuturor.
Scopul acestei serii de cărţi este acela de „popularizare” a unor
informaţii tehnico-ştiinţifice care nu sunt prezentate în general de lite­
ratura tehnică „oficială”, tematici evitate sau chiar ocultate de cei care
stabilesc „ştiinţa oficială” (şi care... nu sunt oameni de ştiinţă), precum
5

8. şi o serie de episoade mai puţin cunoscute din cadrul istoriei relativ recen­
te a ştiinţei şi tehnicii. Aşa cum v-aţi obişnuit probabil, lucrările subsemna­
tului nu sunt simple înşiruiri de susţineri, ci conţin şi prezentări de date
tehnice, prezentări grafice diverse însoţite uneori şi de explicaţii, informa­
ţii istorice, numere de brevet, indicarea unor date de pornire pentru cei
care doresc să facă pe cont propriu „investigaţii” mai detaliate etc.
Nutresc speranţa că voi reuşi să clarific măcar o parte din necla­
rităţile pe care le are publicul românesc amator de ştiinţă şi tehnică, fa­
ţă de datele şi informaţiile legate de „tehnologiile neconvenţionale”.
Ştiu că unora ar putea să li se pară plictisitor acest început, dar
este bine totuşi să-l lectureze atent, pentru că informaţiile tehnico-ştiin-
ţifice sunt concentrate şi importante pentru înţelegerea pe mai departe
a multora dintre aşa-zisele „mistere” ale lumii actuale. „Soluţiile” înşi­
rate în paginile următoare vin practic să „deconspire” o bună parte
din tehnologiile OZN...
Autorul

9. OZN-urile - extraterestre sau... terestre ?
Imediat după cel de-al doilea război mondial s-a înregistrat o am­
plificare a numărului de observaţii şi întâlniri cu aşa-numitele OZN-uri
(obiectele zburătoare neidentificate), provenienţa acestora fiind cel mai
adesea foarte dificil de stabilit! Părţile beligerante se bănuiau reciproc,
dar obiectele zburătoare bănuite a fi „arme secrete” ale adversa­
rului nu s-au pus în valoare ca arme, ci poate doar ca aparate de
cercetare-recunoaştere sau de curăţare a atmosferei de... deşeuri,
În special deşeurile radioactive fiind cele colectate, dar şi alte ele­
mente care ar fi putut pricinui alterarea gravă a factorilor de mediu.
Mai mult, pentru o lungă perioadă de timp, un satelit cu proprie­
tăţi interesante s-a deplasat pe o traiectorie ciudată, gravitând parcă în
spaţiul cosmic dintre Soare, Terra şi Lună, dar fără a fi satelitul nici-
unui corp ceresc.
În februarie 1942, OZN-uri de mari dimensiuni au survolat te­
ritoriul SUA, apariţiile lor intensificându-se odată cu debutul tes­
telor nucleare şi cu realizarea primelor bombardamente nucleare
în anul 1945.
Cum din majoritatea rapoartelor rezulta că astfel de aparate de
zbor ar proveni din regiunile izolate ale planetei (în special din regi­
unea polară sudică), în 1947 s-a organizat chiar şi o campanie mili­
tară de mari proporţii a unei „mari unităţi de arme întrunite” sau „corp
expediţionar” - cum se numeşte în limbajul militar anglo-american.
Din câte se pare, în urma acestei operaţiuni militare de mari pro­
porţii s-a ajuns la simpla concluzie că nu există o ameninţare mili­
tară şi nu se pune problema intrării în conflict cu posesorii ciudatelor
aparate de zbor.
Ipoteze despre provenienţa acestor aparate şi a ocupanţilor lor
s-au emis mai multe, dar în principal au fost reţinute trei variante:
- că ar fi fost vorba despre rămăşiţele elitei naziste, care s-a
retras în baze izolate şi a solicitat armistiţiul în 1947, acesta încheindu-
se abia în 1952;
- că ar fi fost vorba de fiinţe din cadrul unei civilizaţii extrate­
restre, atrase aici de evenimentul războiului;
- că ar fi fost vorba de reprezentanţii unei străvechi civilizaţii
terestre care uneori monitorizează activitatea sălbaticei civilizaţii te­
restre actuale.
Susţinătorii acestor ipoteze au adus diverse argumente în spri­
jinul acestor teorii, fiecare construind un anumit tip de scenariu şi în­
cercând să dea o explicaţie logică evenimentelor de atunci.
Aparatele de zbor care au survolat diverse regiuni ale planetei
înainte de ultimul război mondial, în timpul sau după acesta, este foarte
7

10. probabil să nu aibă una şi aceeaşi provenienţă... Oricum, în special
după terminarea războiului, activitatea terestră de cercetare (pornind
în special de la rezultatele deja obţinute ale cercetării secrete ger­
mane) din cadrul statelor foste „aliate” în decursul războiului - a obţinut
o serie de interesante rezultate prin care am putea recunoaşte total
sau parţial comportamentul sau caracteristicile misterioaselor OZN-uri.
Vom enumera în continuare o parte dintre acestea, cu titlu exem­
plificativ...
Vehiculele spaţiale neconvenţionale - o realitate tehnică
În decursul ultimelor decenii, în cadrul activităţii de cercetare rea­
lizate în condiţii mai mult sau mai puţin publice, au fost reţinute o serie
de soluţii tehnologice destinate îmbunătăţirii vehiculelor aerospa-
ţiale, aceste soluţii tehnologice fiind cel mai adesea considerate „ne­
convenţionale”.
Astfel, pentru exemplificare, am putea trece aici în revistă o parte
din aceste soluţii tehnologice propuse:
• sustentaţia aerodepresivă şi vacuumpropulsia, se referă la utili­
zarea caracteristicilor fizice ale mediului ambiant în cadrul atmosferei
dense, mediul atmosferic (gazos) sub presiune prezentând o importantă
energie potenţială care poate fi, în anumite condiţii, pusă în valoare pen­
tru asigurarea sustentaţiei sau/şi propulsiei unui vehicul aerospaţial.
Sunt cunoscute instalaţiile de suflare a stratului-limită de pe ex-
tradosul suprafeţelor portante, aşa cum au fost puse la punct de către
Henri Coandă, acestea realizând un puternic suflaj al stratului-limită
pe extradosul unor suprafeţe special destinate în acest scop (prevă­
zute cu fante, voleţi etc) şi asigurării în acest fel a condiţiilor de apariţie
a tracţiunii aerodepresionare, adică a mişcării controlate (dezvoltare
de energie cinetică) a unui fluid într-un mediu fluid prin realizarea unor
regiuni depresionare între fluidele angrenate, diferenţa de presiune
fiind de regulă rezultatul deplasăriii a cel puţin unuia dintre fluide.
Această dinamică a fluidelor în jurul unei zone de contact
depresionare creează tracţiune, forţă care, în cazul particular al orien­
tării pe axa verticală a aparatului de zbor, devine o forţă de susten-
taţie. În anumite condiţii, pe unele suprafeţe ale aparatului de zbor se
poate realiza chiar vacuum, caz în care, din cauza diferenţelor de pre­
siune dintre extradosul şi intradosul (suprafaţa de deasupra şi cea de
dedesubt) elementului respectiv, se poate obţine forţa maximă de
tracţiune/sustentaţie.
În privinţa tehnologiei sustentaţiei şi propulsiei aerodepresive, cu­
noaştem în special ejectoarele (interioare şi exterioare) de tip Coandă
dar şi multe alte aplicaţii ale aceluiaşi principiu de funcţionare, acesta
8

11. fiind de altfel rezumat în cadrul brevetului FR 762688 (solicitat în 1932),
cel care a consacrat oficial ceea ce astăzi numim „efectul Coandă”.
În domeniul tehnicii vacuumpropulsiei, lucrări importante au rea­
lizat Rudolf Liciar şi Viktor Schauberger, aceştia punând de altfel şi ba­
zele aerodinamicii suprafeţelor poroase şi tehnologiei absorbţiei stra-
tului-limită în anumite condiţii:
Cu astfel de tehnologii s-au putut crea, în regim secret, aeronave
de mare performanţă (de obicei supersonice), capabile a se depla­
sa (exclusiv) în interiorul păturilor dense ale atmosferei (0 -10.000 m) cu
viteze foarte mari dar în regim economic şi silenţios, fără impedimen­
tele specifice frecării cu aerul (rezistenţă aerodinamică mare, încălzirea
celulei aerodinamice, formarea undelor de şoc şi a bangului sonic etc).
Primele aeronave de acest gen au fost realizate în perioada
1944-1945, deşi experimentele debutaseră din anii '20. Primele
modele experimentale de dimensiuni, reduse au foat realizate în
Austria şi România pe la finele anilor '30, iar primele variante expe­
rimentale de vehicule aeriene militare bazate pe astfel de tehnologii,
au fost realizate cu începere din 1942, fiind în fine create şi mai multe
prototipuri „finite” între 1944-1945.
• propulsiamagnetohidrodinamică(MHD),prin formareaşiac­
celerarea unui jet de plasmă sau gaze intens ionizate, cu ajutorul unui
câmp magnetic exterior (aplicat) sau interior (propriu) îndeajuns de puter­
nic, eventual prin acţiunea unor câmpuri încrucişate (electric şi magnetic).
Problema sursei de plasmă în principiu nu este dificil de rezolvat,
dar asigurarea sursei de energie electrică şi a câmpului magnetic de
confinare/accelerare a agentului de lucru a ridicat de la bun început
probleme destul de greu de rezolvat.
Modelele teoretice ale unor astfel de sisteme de propulsie au fost sta­
bilite încă de la finele secolului XIX, primele modele experimentale fiind
realizate în perioada interbelică, în special de către germani, cercetătorul şi
inventatorul (austriac) Karl Nowak având în acest sens rezultate deosebite.
Primele prototipuri destinate echipării vehiculelor aerospaţiale
de dimensiuni mari au fost realizate în 1943 iar după cel de-al doilea
război mondial, rareori au fost public declarate cercetările din acest
domeniu. Utilizând astfel de sisteme de propulsie aerospaţială, se pot
atinge viteze cosmice şi distantele interplanetare pot fi parcurse rapid.
• propulsia electrodinamică (electrocinetică);
Este realizată de obicei prin utilizarea mediului ambient, indife­
rent dacă este vorba de o atmosferă planetară sau mediul cosmic inter­
planetar ori interstelar.
Agentul de lucru al unui astfel de sistem de propulsie îl con­
stituie cel mai adesea electronii şi în mai mică măsură ori deloc, ionii;
tot de obicei, viteza de lucru a agentului de lucru este apropiată de
9

12. viteza luminii în vid (regim de lucru relativist). Studiile pe marginea
unor astfel de sisteme de propulsie au debutat încă de la finele sec.
XIX, prin intermediul binecunoscutului Nikola Tesla, şi au continuat în
perioada interbelică, în special cercetătorii germani având rezultate
deosebite şi în acest domeniu.
Pentru realizarea propulsiei electrocinetice, s-au reţinut mai
multe metode, de pildă realizarea unor sisteme incorporate în structura
navei şi care acţionează ca un fel de „antenă radio”... propulsivă, în
interiorul atmosferei creând un strat-limită bogat în ioni şi mai ales
electroni, pe care-i şi accelerează prin undă electromagnetică direcţio-
nalizată. De asemenea, s-a mai aplicat şi fenomenul „vântului elec­
tric” dar şi acela al apariţiei unei forţe de o anumită direcţionalitate, în
cazul condensatorilor cu armături asimetrice (aşa-zisul efect „Biefield-
Brown”, deseori confundat la ora actuală cu „antigravitaţia”...),
• suprafeţele active şi comenzile vectoriale simplificate;
Pentru asigurarea unui bun dar facil control manual sau automat
al unui vehicul aerospaţial capabil să evolueze la orice altitudine, în
atmosferă ori spaţiul cosmic, s-a pus problema stabilirii unor sisteme
de comandă/control cât mai simple, mai sigure şi eficiente.
Deoarece, voleţii gazodinamici şi ajutajele orientabile sunt nişte
soluţii limitative şi care ridică şi o sumedenie de probleme tehnologice,
au fost reţinute cu timpul următoarele soluţii mai puţin convenţio­
nale: utilizarea de suprafeţe portante dotate cu voleţi şi canalizaţii spe­
ciale de scurgere prin interiorul celulei aerodinamice (indiferent dacă
este vorba de fuselaj sau mai ales aripă...), inclusiv prin utilizare de
instalaţii de electrizare şi accelerare a fluidelor ionizate; utilizare de
instalaţii conţinând miniajutaje orientate sau orientabile (mobile) care
funcţionează cu amestecul de gaze din atmosfera planetară sau cu un
agent de lucru ieftin şi stocabil, de pildă apă; s-au realizat de pildă,
aşa-numitele motoare de orientare-stabilizare cu aburi de suprapre-
siune, care utilizează ca agent de lucru minijeturi de aburi lucrând la
presiune înaltă (cca 200 atm), în această schemă fiind implicat şi gene­
ratorul de aburi de tip Vuia, în variantele sale perfecţionate.
• instalaţia de microclimat electrolitic-regenerativă,
Observându-se că prin metoda clasică a stocării sub presiune (în
stare lichefiată) a gazelor vitale (în special oxigenul) se limitează
drastic autonomia vehiculului aerospaţial şi în plus se ridică şi o serie
de dificile probleme tehnologice, ca să nu mai vorbim de masa ridicată
a instalaţiei de stocare, s-a ales, la un moment dat, soluţia obţinerii
gazelor vitale (destinate microatmosferei de bord) direct ia bordul
vehiculului aerospaţial, pe cale electrolitică.
10

13. Motorul magnetic - fabricat în România din 1973 !
-
Fireşte, o utilizare a electrolizei ridică problema necesitaţii unei sur­
se de energie electrică şi încă una capabilă de a genera curent foarte
puternic (amperaj crescut), pentru aceasta utilizându-se modele perfec­
ţionate de generator homopolar. Acţionarea acestui generator s-a făcut
cu ajutorul motorului magnetic, deci prin utilizarea energiei magnetice.
Chestiunea „motorului magnetic” este foarte controversată în
mediul public, existând foarte mulţi detractori, dintre care unii chiar
neagă existenţa „energiei magnetice” (deşi noţiunea este clar recu­
noscută de către ştiinţa „clasică”, fiind în teorie clar definită fizic şi ma­
tematic...) iar alţi comentatori neagă capacitatea unei „energii conser­
vative” (cum este cazul energiei gravitaţionale sau magnetice) de a
dezvolta lucru mecanic „fără un aport de energie din exterior”...
Chestiunea aceasta merită însă discutată separat şi mult mai pe
larg... Să mai notăm totuşi doar că, dacă în public problema acestui
„motor magnetic” este intens dezbătută pro şi contra, în mediul de cer­
cetare nepublic, de cel puţin 40 ani, problema este clarificată în mod
pozitiv iar motoarele magnetice sunt deja în faza de perfecţionare
succesivă.
În România, primul motor magnetic a fost proiectat între 1967 şi
1969, fiind realizat în regim de prototip în 1973 şi perfecţionat în 1976,
când s-au executat şi experimente concrete prin motorizarea unei auto­
utilitare ce a executat un drum Bucureşti-Oradea şi retur; apoi perfecţi­
onat succesiv în 1983 şi 1984 (când s-a motorizat o Dacia 1300) şi 1992.
Autorul acestei lucrări a construit „în regie proprie” un mic mo­
del demonstrativ de „motor magnetic”, utilizând documentaţia moto­
rului experimentat din 1973, acest model fiind cel mai simplu şi mai ac­
cesibil d.p.d.v. tehnologic.
În cazul instalaţiei electrolitice-regenerative, motorul magnetic
este utilizat pentru acţionarea părţii rotorice a generatorului homopolar
care asigură un curent foarte puternic pentru băile electrolitice în care
este generat oxigenul dar şi azotul.
Este ştiut faptul că, la bordul unei nave cosmice, un individ de
constituţie fizică normală, având greutatea de 70 kg, consumă zil­
nic minim o cantitate de 2,2 kg apă, 0,8 kg oxigen, 0,75 kg alimente - din
care min. 300 gr. protide şi lipide, la care se vor adăuga şi cel puţin 2
kg de apă în scopuri igienice („Cosmonautul - un supraom ?”, de FI.
Zăgănescu, Ed. Albatros 1985, pag. 168).
Pentru rezolvarea acestor necesităţi, la bord a fost prevăzută o
instalaţie electrolitică-regenerativă, care utilizează o cantitate dată
de apă, stocată la bord, aceasta fiind descompusă, utilizată în cadrul
atmosferei de bord iar apoi parţial (cca 80%) regenerată şi recirculată,
11

14. astfel încât, prin utilizarea aceleiaşi cantităţi de apă, echipajul uman
poate supravieţui o perioadă foarte mare de timp, fără ca la bord
să fie stocat altceva decât apă.
În anumite cazuri, s-a dorit şi asigurarea de azot, pentru acesta
fiind nevoie de alţi electroliţi.
OZN-urile din Belgia - o tehnică terestră...
• motoarele aeroreactoare electrotermice;
Sisteme de propulsie bazate pe utilizarea exclusivă a aerului
din cadrul atmosferei, fără ca acesta să fie folosit drept „comburant” în
cadrul vreunui proces de combustie, ci prin electrizarea şi accelerarea
gazelor din componenţa aerului.
Pentru aceasta s-au utilizat camere speciale ori pereţi speciali pe
suprafaţa cărora aerul se scurge, prin aceşti pereţi acţionând câmpul
electric de foarte înaltă frecvenţă (microunde) şi de putere crescută.
Curentul electric de înaltă frecvenţă a putut fi destul de simplu obţi­
nut cu ajutorul aşa-numitelor ,,bobine Tesla” dar şi prin utilizarea unei
alte invenţii preconizate tot de către Tesla - klystronul, în acest caz
funcţionarea fiind sub formă de impulsuri.
(Vă amintiţi de misterioasele OZN-uri din Belgia, Marea Brita-
nie, Norvegia - anii 1991-1992 - când OZN-uri au străbătut spaţiul ae­
rian al acestor state, impresionând radarele prin funcţionarea pulsa-
tivă a motoarelor, în situaţia în care doar o emisie de gaze puternic
ionizate ar fi putut impresiona ecranul radar în asemenea măsură...?!)
S-au realizat mai multe scheme de motoare aeroreactoare electro­
termice, cu funcţionare exterioară sau interioară (scurgerea aerului
ionizat se face în interiorul fuselajuiui, în cadrul unor motoare, sau
chiar în exterior, pe suprafaţa fuselajuiui).
• motoarele rachetă cu laser îmbarcat,
După cum se cunoaşte, cel puţin în ultimii 20 ani, toate pro­
iectele de vehicule aerospaţiale propulsate cu ajutorul laser-ului, utili­
zează diferite scheme de aplicare a fascicolului laser, dar instalaţia
laser propriu-zisă NU este amplasată la bordul vehiculului aero-
spaţial în cauză, ci fie pe sol, fie la bordul unei aeronave de mari
dimensiuni, fie la bordul unei staţii orbitale circumterestre...
Odată cu realizarea şi perfecţionarea Laserului cu Electroni Liberi
(FEL-„free electrons laser”) s-a putut pune problema îmbarcării lase­
rului chiar la bordul vehiculului aerospaţial, indiferent dacă acest
laser este utilizat ca armă sau în cadrul unui sistem de propulsie. În
acest din urmă caz, agentul de lucru l-ar constitui... apa sub formă de
gheaţă, stocată la bord.
Desigur, în varianta publică, FEL este încă de putere relativ
12

15. ,,mică” dar în cadrul activităţii de cercetare militară s-au realizat ast-
fel de lasere deosebit de puternice, care s-ar preta inclusiv la utili-
zare în cadrul unui sistem de propulsie termolaser, „cu cameră focală
pelicular-centrifugată”.
În acest caz, agentul de lucru este apa (care este de asemenea
agent de răcire), aceasta fiind injectată centrifugal prin intermediul
porozităţilor camerei focale a laserului (pata focală a laserului se for­
mează în interiorul unei camere cilindrice rotative prevăzută cu pereţi
poroşi) în care se poate atinge o temperatură de peste 20.000° C (asta
doar în „pata focală”), în vreme ce pereţii camerei sunt protejaţi prin
,,răcire peliculară” de către apă, tot apa fiind şi agentul de lucru al
motorului, descompunându-se termic în hidrogen şi oxigen atomic.
Motorul laser fotonic - un concept Nikola Tesla
• motorul laser-fotonic prin colectare de bremsstrahlung;
Un astfel de motor a fost conceput în forma sa teoretică, la înce­
putul secolului XX, de Nikola Tesla, care a constatat producerea aces­
tui interesant şi aparent straniu fenomen fizic, fiind totodată şi primul
care a intuit aplicaţiile sale în materie de energetică şi propulsie.
- Bremsstrahlung este un termen care provine din cuvântul com-
pus german ,,bremsen” („a frâna”) şi „strahlung” adică „radiaţie”, în­
semnând aşadar „radiaţie de frânare”.
Aceasta este o radiaţie în principiu electromagnetică produsă
de frânarea particulelor încărcate electric în momentul în care acestea,
în mişcarea lor sunt deflectate de către acţiunea altor particule. De
obicei, este vorba de frânarea/ deftectarea electronilor cinetici de către
nucleele atomice, având ca efect eliberarea în special de fotoni din
partea electronilor frânaţi. Se ştie faptul că acest fenomen a fost des­
coperit de Nikola Tesla în timpul experienţelor de laborator cu curenţi
de foarte înaltă frecvenţă, desfăşurate între 1888 şi 1897.
Bremsstrahlung nu se referă însă doar la radiaţia fotonică a elec­
tronilor cinetici deflectaţi de prezenţa altor particule, ci şi la orice emi­
sie a unor particule încărcate electric şi cauzată de deflectarea acestor
particule din cauze exterioare lor, iar „radiaţia sincrotron” (emisie a
particulelor care se deplasează la viteze relativiste fiind deflectate cu
ajutorul aplicării unor câmpuri încrucişate şi emiţând unde radio) este
radiaţie gamma (emisă de nucleele atomice radioactive), radiaţie X
(cu lungimea de undă mai mare decât cea a radiaţiei gamma) dar şi
radiaţie luminoasă din spectrul vizibil, ultraviolet sau infraroşu.
Multă vreme, această radiaţie a fost considerată o problemă „ca­
re face dificilă sau imposibilă realizarea fuziunii termonucleare contro­
late”...! Or, în realitate, tocmai acest fenomen de bremsstrahlung
13

16. face posibilă d.p.d.v. tehnologic realizarea generatoarelor de fisiune
nucleară, iar acest lucru a fost mai întâi preconizat de către Tesla, pre­
luat apoi şi experimentat de fizicianul şi inventatorul austriac Karl Nowak.
Acesta a lucrat multă vreme sub tutela SS în perioada regimului
nazist, fiind inventatorul motorului cu resociere atomică în varianta
catalizată de azotul activ, dar şi inventator al unor generatoare bazate
pe fisiunea nucleară controlată, a unor instalaţii de lichefiere/ separare
- a aerului, a bombelor cu aer lichid pe care germanii ar fi trebuit să le
utilizeze în război prin 1945 etc.
Cu ajutorul unui fascicol laser de înaltă frecvenţă (condiţie pe
care d.p.d.v. tehnologic la ora actuală doar „laserul cu electroni liberi” o
poate îndeplini cu uşurinţă) se face colectarea radiaţiei de frânare,
focalizarea şi direcţionalizarea acesteia, cu aplicaţii deosebite în do­
meniul enegeticii şi al sistemelor de propulsie aerospaţială.
În acest din urmă caz, se poate obţine „motorul laser-fotonic”,
al cărui agent de lucru are viteză relativistă. Un astfel de motor utili­
zează apa ca agent de lucru stocat la bord, din care, prin acţiunea
microundelor obţine o plasmă de hidrogen şi oxigen (în cadrul unei ca­
mere de radioînaltăfrecvenţă fără electrozi) iar aceasta este supusă
confinării magnetice (de pildă, prin aplicarea efectului de Z-Pinch), în
care perioadă această plasmă va emite radiaţie de frânare.
Colectarea radiaţiei de frânare de către unda laser de înaltă frec­
venţă va conduce la formarea unui fascicol axial de uriaşă putere,
de ordinul terrawaţilor...
Motoarele-rachetă cu radicali atomici.
De oxigen şi hidrogen...
• metoda răcirii bobinajelor în câmp electrostatic,
Această metodă a atras atenţia pe timpul experimentelor menite
a găsi o soluţie pentru obţinerea de acceleratoare magnetohidrodina-
mice simple şi eficiente destinate accelerării jeturilor de particule
încărcate electric până la mari viteze, eventual viteze relativiste.
Utilizarea bobinajelor masive de genul acelora care s-au folosit la
construirea Stelerator-ului sau a Tokamak-ului (instalaţii experimentale
de fuziune termonucleară controlată, realizate de americani respectiv
de sovietici cu începere din anii '50) sau a supraconductorilor (crio­
genia ori nu) din capul locului a fost respinsă, din cauza numeroaselor
probleme tehnologice şi de cost...
Astfel, pentru obţinerea de bobinaje uşoare, compacte dar ca­
pabile de a lucra la curent puternic, s-au urmat în principal două căi:
găsirea unei noi metode de răcire a bobinajului clasic realizat din cupru,
14

17. aluminiu sau oţel; găsirea unor metode de realizare a supraconductibi-
lităţii dar cu material ieftin şi tehnologie simplificată.
În ambele cazuri au fost obţinute rezultate interesante prin apor­
tul adus de o serie de inventatori cum ar fi Oscar C. Blomgren, cu bre­
vetele sale publice. În domeniul supraconductibilităţii, lista de patente
este foarte mare, mal ales dacă este vorba de materiale (fero) poli­
merice utilizate drept conductori electrici.
• motoarele rachetă cu radicali atomici;
Deşi menţionate de literatura de specialitate încă din anii' 50, re­
zultatele cercetării privind realizarea şi perfecţionarea unor astfel de
sisteme de propulsie, nu au fost date publicităţii până în prezent. Ştim
că, în cadrul activităţii de cercetare, un accent deosebit s-a pus pe urmă­
toarele aspecte: obţinerea facilă de hidrogen atomic îndeajuns de
stabil pentru a fi injectat în camera de ardere a motorului sub această
formă (starea de radical atomic este foarte instabilă, radicalii tinzând în
mod aproape instantaneu spre resociere atomică); obţinerea de oxi­
gen atomic sau de ozon.
Din cadrul acestei categorii de motoare-rachetă, cele mai efici­
ente şi mai abordabile d.p.d.v. tehnologic sunt următoarele două: moto­
rul cu hidrogen atomic şi ozon (capabil de realizarea unor viteze de
lucru de ordinul 30-35 km/sec) dar mai ales motorul cu oxigen atomic
şi azot activ, care de fapt este un motor cu aer (aerul fiind compus
din azot şi oxigen).
Să mai menţionăm şi că astfel de motoare nu poluează absolut
deloc, ele ejectând apă şi respectiv... aer. Viteza de lucru a acestor
motoare în condiţii minimale poate fi de cca 10 ori mai mare decât
aceea a navetei spaţiale americane, dar acest tip de motor are şi avan­
tajul de a permite utilizarea unui accelerator magnetohidrodinamic care să
preia şi accelereze jetul de gaze intens ionizate. În acest caz, se pot
atinge cu destulă uşurinţă viteze de lucru de ordinul 1.500 km/sec,
adică de peste 330 de ori mai mari decât viteza agentului de lucru la
actuala naveta spaţială.
În afară de hidrogenul şi oxigenul atomic, teoretic mai există şi
heliul atomic, însă acesta este greu de obţinut şi de utilizat.
Viitorul navigaţiei cosmice - motoarele cu apă !
• optimizarea motorului-rachetă chimic,
Lucrându-se pe schema generală a motorului-rachetă chimic clasic,
s-au trasat o serie de direcţii de dezvoltare, prin care s-a urmărit creş­
terea performanţelor dar şi simplificarea şi economizarea acestui tip
de motor. Pe lângă utilizarea de agent de lucru în stare de radical
atomic s-au mai propus şi experimentat următoarele trei metode:
15

18. - simplificarea instalaţiilor auxiliare ale motorului-rachetă chimic
prin utilizarea nu a unor carburanţi şi comburanţi, ci a unui singur
agent de lucru care să fie ieftin, stocabil, neimflamabil, netoxic, nepe-
riculos de manipulat şi necoroziv - APA.
Apa poate fi preîncălzită cu ajutorul unui generator de tip Vuia
sau a unui dispozitiv bazat pe sonicitate (invenţiile lui Gogu Constan-
tinescu). Acest abur urmează a fi injectat în camera electrotermică re­
prezentată de tubulaturi de grafit încinse la roşu (rezistoare de grafit),
în care apa se descompune electrotermic formând hidrogen şi mono-
xid de carbon, acesta din urmă fiind reţinut de nişte filtre electrostatice.
Performanţele acestui tip de motor sunt relativ modeste (viteza
de lucru de cca 2.500 - 3.000 m/sec cu un debit de ordinul 10-15 kg/sec,
ceea ce corespunde unei tracţiuni de ordinul 2.600 - 4.600 kgf) dar se
compensează prin simplitatea constructivă a motorului şi raportul
foarte bun dintre tracţiunea dezvoltată şi masa totală a motorului. El
utilizează un generator homopolar de mici dimensiuni antrenat de un
motor magnetic.
- utilizarea de hidruri metalice şi amestecuri de combustie
multicomponente, conţinând nanopulberi metalice în suspensie (alu­
miniu, beriliu, magneziu) şi hidruri metalice.
De pildă, dacă la amestecul utilizat actualmente de naveta spa­
ţială americană (oxigen şi hidrogen lichid) adăugăm şi hidrura de be­
riliu, vom avea un impuls specific la nivelul mării de 560 sec, ceea ce
înseamnă capacitatea de a dezvolta o viteză de lucru de ordinul a
5.500 m/sec la nivelul mării, putând ajunge până la 6.500 - 7.000 m/sec la
altitudini mari, dacă se lucreează în regim de destindere adaptat, cu
un optim coeficient de tracţiune.
Din păcate, prin construcţia sa, greoiul motor SSME al navetei spa­
ţiale americane nu permite adaptarea pentru acest nou tip de com­
bustibil. Interesant de precizat faptul că motorul-rachetă rusesc RD-140
ar putea admite o adaptare la astfel de noi amestecuri combustibile...
- utilizarea ejectoarelor depresionare Coandă şi a instalaţiilor
de injecţie bazate tot pe efectul Coandă, în schema motorului-rachetă,
pentru obţinerea detentei reglabile şi chiar a unor efecte de combustie
completă, prin realizarea unui bun amestec, reducere până la anulare
a scurgerilor turbulente din regiunea ajutajului de evacuare (acestea
conducând la mari pierderi de randament în cazul tuturor motoarelor-
rachetă clasice) etc.
• utilizarea unor compresoare/turboagregate diferite de mo­
delele clasice, cu performanţe mai bune;
În cadrul acestor activităţi de cercetare au fost reţinute mai multe
interesante soluţii tehnologice, printre care:
16

19. - turbina aerodepresivă de tip Coandă, prevăzută cu palete su­
flate, deci palete depresionare; interesant este mai ales modelul de
asemenea turbină prevăzut cu suprafeţe aerodinamice poroase ;
- compresorul/turbina de tip Tesla (aşa-numita turbină „disco-
idală”) care a demonstrat încă din perioada interbelică performanţe im­
presionante ;
- alte tipuri de compresoare/turbine (printre care şi turbina Văideanu)
ce au făcut obiectul unor brevete şi aplicaţii.
• utilizarea apei drept combustibil;
Având în vedere faptul că apa conţine hidrogen (carburant) şi oxi­
gen (comburant), ideea utilizării apei drept combustibil a fost de multă
vreme în atenţia cercetătorilor.
Fatalmente însă, apa este foarte stabilă fizico-chimic, neputând
fi disociată cu uşurinţă, fiind deci nevoie de un mare aport energetic
din exterior pentru a obţine o disociere completă a apei, iar resocierea
acesteia evident că nu va aduce un surplus de energie, ci o energie
puţin mai mică decât aceea cheltuită !
Cel care a găsit soluţia transformării apei în combustibil a
fost chiar inventatorul Traian Vuia, cel care a realizat motoare cu aer
cald şi cu aburi, cel care a realizat generatoarele de aburi „cu circulare
forţată” şi dispozitive de carburaţie, precum şi adaptarea generatoa­
relor de aburi pentru a lucra în cadrul unor grupuri de forţă destinate
tracţiunii mototerestre sau chiar pentru motoarele de aviaţie.
Avioanele puteau zbura cu motoare pe aburi!
Dacă tot am ajuns la această chestiune a utilizării motoarelor cu
aburi în aviaţie, merită să facem aici o mică paranteză pentru a men­
ţiona că, după ce, la începuturile aviaţiei, ideea utilizării motorului
cu aburi a fost abandonată în favoarea motoarelor de combustie
internă (care la acea dată se dovedeau mai compacte şi mai puter­
nice), după o anumită perioadă, odată cu dezvol­
tarea tehnologiei s-a pus problema reintrodu­
cerii în formă perfecţionată a motorului cu
aburi în aviaţie. Tot Vuia a propus şi primele
aplicaţii de mare importanţă ale propriului său
generator de aburi pentru propulsia mototerestră
din toate categoriile de gabarit
Dacă astăzi s-ar aplica motorul de auto­
mobil propus de Vuia, consumurile de carbu­
rant petrolier s-ar reduce drastic, tocmai acesta
fiind motivul pentru care se preferă ca această
parte a activităţii lui Vuia să nu prea fie cunoscută
17

20. de către publicul larg.
În perioada interbelică în special, dar chiar şi după ultimul război
mondial, o serie de inventatori au propus mai multe scheme pentru
motoare cu aburi care să fie competitive faţă de motorul cu explo­
zie: Vorkauff şi Huttner, Besler, W.J. Still, M. Pescara, M. Bechard, W.
Haberle, O. Schaefferşi alţii...
Astfel, în anii '30, William Besler a inventat şi construit un mo-
noplan echipat cu un motor cu aburi, dar acest motor s-a dovedit a
fi totuşi prea greu şi voluminos în raport cu puterea dezvoltată, astfel
încât realizarea sa nu a stârnit atenţia constructorilor militari. Motorul
cu aburi al lui Besler era fragil şi prea voluminos din punctul de
vedere al constructorilor de avioane militare.
Tocmai de aceea, invenţia lui Besler a fost privită mai curând ca
o curiozitate sau un motor inedit dar lipsit de aplicaţii practice, mai
ales că, în momentul apariţiei sale, nimeni nu-şi făcea probleme legate
de economisirea combustibililor petrolieri iar temerea începerii unui
război nu exista încă şi cu atât mai puţin perspectiva unei crize a com­
bustibililor petrolieri.
În primul rând, prezenţa recipientului sub
presiune (cazanul de aburi) şi a condensatorului
de dimensiuni relativ mari aducea cu sine o fra­
gilitate deosebită a motorului în faţa gloan­
ţelor, fiind aproape imposibilă blindarea unor
dispozitive având volum atât de mare.
Mulţi ani mai târziu, problema aceasta
avea să fie rezolvată de germanul Wilhem Haberle, acesta utilizând
un motor de combustie internă sau externă şi recuperând cu un bun
randament energia termică degajată de acest motor, prin utilizarea
atât a blocului-motor, cât şi a gazelor eşapate pentru încălzirea apei
utilizate ca agent de lucru principal. Motorul Haberle este simplu,
ieftin, compact şi reduce de cca 4 ori consumul de carburant.
Revenind în perioada interbelică la W. Besler, el concepuse acest
motor (în cele două imagini) pentru a funcţiona cu aburi în circuit
închis, în schemă fiind prevăzut şi un
condensator, precum şi circuitul de
refulare a apei, acestea dând funcţi­
onării motorului o bună autonomie în
comparaţie cu motorul de explozie.
Motorul lui Besler era la acea vreme
în directă competiţie cu motorul
realizat de germanul Huttner, la care
totul era mult mai compactizat şi mai
uşor întrucâtva.
18

21. Cu toate acestea, datorită utilizării unui model neperformant de
generator de aburi, în ansamblu, motorul realizat de Bessler a fost
considerat de eficienţă relativ scăzută, precum şi prea complicat d.p.d.v.
tehnologic şi nu a fost adoptat de aviaţia militară a vremii. Orga­
nizarea acestor motoare se poate vedea chiar din planşele următoare,
atât în cazul lui Besler, cât şi al lui Huttner.
Motoarele cu abur sunt cele mai vechi motoare cunoscute de
această civilizaţie umană, încă din sec. III î. Hr. Binecunoscutul Arhi-
mede a imaginat un tun acţionat de abur iar în operele antice ale lui
Heron se face, de asemenea, descrierea destul de detaliată a unor an­
grenaje care erau acţionate de abur. Deci, se utiliza în mod curent ener­
gia aburului pentru producerea de lucru mecanic.
În cazul motorului lui Besler (SUA), gazele arse erau generate
de un motor de combustie internă cu cilindrii în V iar cazanul de aburi
lucra la 75 kg/cmp şi la o temperatură de 450°C, tracţiunea utilă dez­
voltată în elice fiind de 100 CP la o turaţie medie de 1.300 rot/min.
În cazul turbomotorului cu aburi inventat şi construit de Huttner,
era utilizată printre altele şi acţiunea
forţei centrifuge, pentru o mai bună
dinamică a apei în cadrul motorului.
Atât aburul în cadrul cazanului, cât şi
turbina erau rotative, în sensuri anta­
goniste iar condensarea aburului re­
fulat din turbina reactivă se făcea mult
mai eficient decât la motorul cu aburi
inventat de Besler.
Din punct de vedere al gradului de compactizare, motorul cu
aburi destinat aviaţiei, aşa cum a fost construit de Huttner, era supe­
rior motorului Besler. Cu toate aces­
tea, eficienţa cazanului de aburi încă
lăsa de dorit. Oricum, motorul german
realizat de Huttner se preta mult mai
bine aplicaţiilor în cadrul aviaţiei
militare, oferind avioanelor militare
nu doar o putere destul de bună, dar
mai ales o autonomie foarte mare,
precum şi capacitatea de a funcţiona
într-un regim aproape omogen pe o marjă largă a altitudinii de zbor, re­
ducând foarte mult sensibilitatea motorului funcţie de scăderea pre­
siunii ambientale, precum şi o mai mare rezistenţă a structurii motorului.
În ceea ce priveşte motorul lui Besler, spre comparaţie cu motorul
de aviaţie realizat de Vuia, acesta nu lucra decât la o presiune de
75 kg/cmp şi nu dezvolta mai mult de... 100 CP, deşi avea volumul
19

22. total de peste trei ori mai mare decât acela ocupat de motorul de
avion Vuia şi evident o greutate cu mult mai mare.
Motorul cu aburi Vuia producea 1.200 CP !!
În aceste pagini am trecut în revistă câteva realizări demne de luat
în seamă, prin care se căuta utilizarea apei/aburului pentru producerea
de lucru mecanic, dar am ocolit deocamdată problema de bază urmărită
în activitatea de cercetare şi inventică a lui Vuia: utilizarea apei drept
combustibil, nu doar ca agent (termic) de conservare a energiei poten­
ţiale şi eliberare în cadrul unui turboagregat, sub formă de energie cinetică.
Din păcate, abia către finele vieţii sale, Vuia a fost în măsură să
pună la punct motorul care să utilizeze apa drept combustibil.
În ceea ce-l priveşte pe germanul Huttner, contemporan cu Vuia,
acesta a conceput şi utilizat un cazan de o configuraţie complet atipică
pentru epoca aceea, înăuntrul căruia aburul desfăşura o mişcare de ro­
taţie şi, deci, în schema dinamică participa şi
forţa centrifugă.
Imaginea de aici ne prezintă turboagre-
gatul Huttner fără a fi cuplat la motor, deci
fără circuitul de recuperare a aburilor, refu­
lare şi condensare a acestora pentru a putea
fi recirculaţi în cadrul motorului.
Totuşi, randamentul termic al caza-
nelor Huttner şi Besler era încă necores­
punzător pentru aplicaţii în cadrul motoarelor de aviaţie, ca să nu
mai vorbim de puterea relativ mică a acestor două motoare necon­
venţionale. Ele au avut totuşi menirea de a atrage atenţia asupra exis­
tenţei unor soluţii tehnice realiste în vederea economisirii carburantului
petrolier.
Ceva mai târziu, în preajma celui de-al doilea război mondial, un
alt inventator, Traian Vuia, realiza un model compact şi de mare pu­
tere al unui motor cu aburi destinat echi­
pării avioanelor militare Din păcate, s-au
păstrat foarte puţine informaţii referitoare
la acest motor, ele fiind extrase din cadrul lu­
crării „Generateurs â vapeurs â tres hautes
pressions", de G. Brola, Paris 1942, pag.163.
Evident, motorul cu aburi în circuit închis
propus de Vuia era mult mai performant
decât acela realizat de Besler sau de alţi inventatori, fiind din câte afirmă
G. Brola, capabil de a realiza o tracţiune nominală de cca 1.200 CP, la
o turaţie a turbinei acţionate de aburi de 30.000 rot/min, în care se lucra
20

23. la o presiune de 130 kg/cmp, cu un raport de tracţiune/greutate motor de
1 CP la 1,15 kg, faţă de 1 CP/2,4 kg în cazul motoarelor Diesel din epocă
sau 1 CP/0,6 kg în cazul motoarelor de explozie din aceeaşi perioadă.
Naziştii se pregăteau să bombardeze SUA !!
Să mai menţionăm şi cercetările făcute de inginerii germani de la
Messerschmitt (Germania nazistă) în vederea realizării unui bombar­
dier de mare capacitate, în cadrul aşa-numitului „Projekt 1061”, care
urmărea punerea la punct a unui bombardier de mare autonomie, cu
raza de acţiune cuprinsă între 12.000-20.000 km, capabil să trans­
porte o încărcătură de luptă de minim 5.000 kg. Era un bombardier
destinat atacului aerian asupra SUA, peste Oceanul Atlantic, dar
într-o altă operaţiune decât „Elster”.
Am făcut această precizare pentru că unii autori confundă ope­
raţiunea Elster (o tentativă de desant pe teritoriul american la bordul
submarinelor de lungă croazieră) destinată sabotării „Proiectului
Manhattan” cu operaţiunea preconizată de bombardare a SUA cu
ajutorul unor avioane speciale ce erau testate în perioada 1944-1945.
Soluţia quasi-clasică a fost practic Me264, conceput pentru mai
multe variante de motorizare, inclusiv pentru motoare turboreactoare
şi motoare cu ciclu combinat. Cum nu se putea pune problema trans­
portării unor rezerve de carburant pentru o asemenea rază uriaşă de
acţiune, inginerii germani au trebuit să caute soluţii pentru a obţine
tracţiunea necesară pe o durată cât mai mare de timp dar cu un con­
sum cât mai redus cu putinţă.
Nici cele mai avansate modele de motoare cu explozie nu au putut
corespunde unor astfel de cerinţe iar motorul turboreactor german JUMO
era... un mare consumator de carburant ! Practic, în anii' 40, ger-
21

24. manii au studiat în paralel cel puţin patru soluţii diferite pentru
realizarea „bombardierului intercontinental”: perfecţionarea motoarelor
şi concepţiilor aerodinamice clasice (în această categorie a intrat şi
acest Me264); realizarea unui avion-rachetă intercontinental, capabil
chiar de inserţie orbitală, în anumite condiţii acest avion-rachetă tre­
buind să fie capabil să revină cu bine la baza de lansare şi având posi­
bilitatea de a naviga autonom pe distanţe intercontinentale; utilizarea
unor concepţii aerodinamice complet neconvenţionale (celule aero­
dinamice de tip „aripă zburătoare” sau de tip discoidal) dar şi a unor sis­
teme de forţă ieşite din comun, cum a fost cazul motoarelor turbo­
reactoare ori a motoarelor reactive hibride sau „cu ciclu combinat”.
„Aripile zburătoare delta” au fost realizate şi perfecţionate de fraţii
Horten, de A. Lippisch dar şi de către unele mari uzine germane de
avioane, cum ar fi Messerschmitt.
Prototipurile naziste - superioare... avioanelor de azi
Din categoria avioanelor quasi-convenţionale, făcea parte şi
Me264 cu ale sale motoare hibride care utilizau aburii în circuit
închis, consumau doar cantităţi mici de carburant petrolier (şi acela
carburant mixt, amestecat cu pulbere de cărbune...) pentru a avea o
autonomie foarte mare. De altfel, germanii au testat multe reţete de
„combustibil mixt”...
Din categoria avioanelor de tip „aripă zburătoare” am trecut aici
cu titlu exemplificativ, aparatele Gotha P.60A şi Gotha-229 Horten IX.
Acestea au fost nişte „bijuterii inginereşti”, însă nu aveau decât o auto­
nomie redusă, datorită consumului mare al motoarelor aeroreactoare.
22

25. Astfel de aparate ar fi putut atinge viteze supersonice în anumite
condiţii, de altfel aerodinamica lor fiind conceptual superioară mul­
tor aeronave din ziua de astăzi...
Aceste aeronave de tip „aripă zburătoare delta" au constituit mul­
tă vreme modelele de bază în cadrul cercetării secrete destinate
punerii la punct a unor avioane de luptă capabile să execute misiuni la
înălţime şi viteză foarte mare.
De pildă, din categoria aceasta conceptuală face parte şi vestitul
bombardier stealth B-1 „Spirit”, însă acesta nu este decât „partea
vizibilă a iceberg-ului”, fiind nimic altceva decât cea mai rudimentară
dintre aeronavele de acest tip. B-1 a fost proiectat pe la finele anilor 70,
testat şi introdus în serviciul operativ în prima jumătate a anilor '80, dar
recunoscut oficial abia în 1989 şi utilizat în 1990 în cadrul Războiului
din Golf, ocazie cu care a şi fost prezentat presei.
În fine, alături de rachetele-proiectil V-1 şi V-2, precum şi de o
serie de alte proiectile reactive sau avioane de vânătoare cu echipaj,
germanii au mai avut în vedere şi „bombardierul intercontinental” de­
numit „Pasărea de argint”, acesta fiind chemat să asigure zborul la
limita spaţiului cosmic şi în regim de viteză hipersonică (a existat şi o
variantă pentru inserţie orbitală).
Aşa cum am mai precizat, acest aparat de mare viteză era con­
ceput pentru a fi cât mai uşor (realizat din aluminiu) şi avea pereţii
cu structură-fagure prin care era circulat un lichid format din apă
conţinând un fel de „antigel”. În această compoziţie, apa de răcire do­
bândea o temperatură de îngheţ mult mai scăzută dar şi o temperatură
de vaporizare mult mai înaltă.
23

26. Reintrarea aparatului în atmosfera densă se făcea prin metoda
ricoşeurilor succesive, iar apa care se evapora era evacuată în ex­
terior prin pereţii poroşi ai avionului la regiunea de contact cu atmos­
fera, asigurând în acest fel ceea ce se numeşte „protecţia peliculară”.
Cum acest proiect de avion cosmic era mult prea îndrăzneţ, el nu
a fost susţinut din timp, în special Adolf Hitler fiind cel care s-a opus iar
în anii 1944-1945 deja situaţia Germaniei era disperată, nemaifiind nici
timp, nici resurse industriale pentru realizarea unui astfel de proiect.
În ceea ce priveşte proiectul mult mai convenţional al bombar­
dierului Me264, la acesta inginerii germani au căutat multă vreme o
soluţie optimă pentru motoare, dar în momentul în care au descoperit
finalmente posibilitatea de a antrena elicele cu... aburi, deja Reich-ul
avea disponibile alte aparate de zbor, de o concepţie mult mai avan­
sată. Şi în plus, războiul era deja pierdut, astfel încât nu mai erau
necesare aceste bombardiere, nemaiexistând niciun sens pentru rea­
lizarea lor... Caietul de sarcini al Me264 cerea ca aparatul să poată
parcurge minim 12.000 km fără escală şi realimentare.
În aceste condiţii s-a preferat adaptarea motoarelor principale,
indiferent de tipul acestora, astfel încât să poată utiliza în circuit închis
şi aburul, cercetarea inginerilor de la Messerschmitt obţinând rezultate
interesante.
Datorită României, Hitler a fost învins la timp !
Fatalmente însă, alte rezultate ale cercetării germane din ace­
­aşi perioadă s-au dovedit mult mai avansate d.p.d.v. tehnologic:
- avionul orbital-bombardier proiectat de Eugen Sanger, a cărui
structură era realizată din pereţi poroşi de... aluminiu, prin care era
circulată apă; în acest fel era evitată greoaia soluţie a scutului termic
realizat din materiale ablative (aşa cum foloseşte naveta spaţială de
astăzi, „eficienţa” acestui scut termic în greutate de mai bine de 7 tone
fiind evidenţiată în 2003, cu ocazia catastrofei navetei Columbia...);
- vehiculul aerospaţial discoidal realizat, sub conducerea lui
Richard Miethe, de către inventatorii H. Coandă şi K. Nowak;
24

27. - aparatele de zbor electrocinetice de tip Haunebu, precum şi
alte prototipuri de vehicule aerospaţiale neconvenţionale.
Pentru Me 264 s-au încercat mai multe variante de motori­
zare,- inclusiv turboreactorul german Jumo 004C, apoi s-a mai încer­
cat şi varianta cu două/patru turbopropulsoare de tip BMW 028 dar şi
o altă variantă cu câte două turboreactoare BMW 018. La un moment
dat s-a testat şi utilizarea unor schimbătoare de căldură de tip Ritz. De
aici s-a ajuns la ideea utilizării unui model avansat de motor cu aburi
funcţionând în circuit închis şi capabil să dezvolte peste 6.000 CP, ac­
ţionând o elice de mari dimensiuni cu diametrul de 5,334 m.
Pentru carburant s-a ales un amestec de benzină şi cărbune-
pulbere, iar un astfel de motor dovedea o funcţionare bună, fără fluc­
tuaţii de putere indiferent de altitudinea de zbor, putând asigura zbo­
rul de croazieră în stratosferă, departe de pericolul aviaţiei de vână­
toare americane.
Acest proiect a fost de fapt devansat de realizarea altor tipuri
de vehicule aerospaţiale mult mai performante decât acest avion de
lungă-croazieră.*
În ceea ce priveşte motorul de aviaţie (cu aburi) al lui Traian
Vuia, acesta nu a putut fi realizat în timpul războiului de către soci­
etatea Breguet iar după încheierea războiului s-a trecut deja la
motoarele turboreactoare care au acaparat atenţia constructorilor de
motoare şi aeronave. În perioada primei jumătăţi a sec. XX au existat
mai mulţi inventatori care au propus şi chiar realizat motoare de aviaţie
cu aburi.
La finele anilor '40, deja Vuia stabilise o metodă (metoda
„arderii termoionice”) prin care să rezolve problema depunerilor pe
pereţii interiori ai focarului (la cazanul Vuia) şi, totodată, prin care re­
ducea în mare proporţie carburantul petrolier din cadrul amestecului
combustibil. Astfel, s-a ajuns la utilizarea unui amestec format din
80% apă, 10% un carburant clasic oarecare (solid sau lichid) şi, în
fine, 10% „aditivii termoionici”. Acesta a devenit adevăratul „motor
cu apă”, preluat ulterior şi perfecţionat de inventatorul Nicolae Moraru.
* N. edit.: Insurecţia de la Bucureşti (23.08.44) a scurtat războiul cu 6 luni.
Exact termenul dorit de Hitler pentru a câştiga războiul! Acum vedem şi de ce...
25

28. „OZN-urile trabuc” - (şi) tehnică de spionaj terestră !
• optimizarea balonului cu aer cald;
Deşi poate părea hilar unora, în cadrul activităţilor secrete de cer­
cetare a fost acordată atenţie chiar şi optimizării balonului cu aer cald
şi aceasta deoarece balonul cu aer cald putea să asigure o serie de
posibilităţi interesante:
- realizarea de aeronave economice, simple, uşoare, capabile de
a zbura la înălţimi foarte mari, ajungând până în regiunea spaţiului
cosmic periterestru, unde se pot menţine pentru durate mari de timp
fără a fi detectate de aparatura radar;
- realizarea unor aparate (automate cel mai adesea) capabile
să zboare cu viteze foarte mari la diverse înălţimi dar fără să ne­
cesite echiparea cu sisteme de propulsie grele şi costisitoare;
- realizarea unor vehicule aerospaţiale uşor de camuflat radar
şi optic, prin utilizarea de ţesături şi nanofibre cu proprietăţi optice
speciale, inclusiv reţele de fire conductoare de electricitate formând o
„ţesătură electromagnetică” cu interesante proprietăţi anti-radar.
Cu astfel de aeronave bazate pe tehnologia aerostatului cu aer
cald s-au putut realiza vehicule aerospaţiale de spionaj capabile de
a se deplasa foarte lent sau chiar staţiona deasupra unui teritoriu care
trebuia monitorizat, şi aceasta de la înălţime foarte mare, aproape de
limita spaţiului cosmic; în plus, astfel de aeronave mai au şi capaci­
tatea de a se deplasa cu ajutorul curenţilor-jet din cadrul stratosferei.
S-au realizat, de asemenea, aparate dotate cu înveliş electro­
magnetic capabil să realizeze propulsia magnetohidrodinamică şi prin
aceasta deplasarea cu viteze foarte mari indiferent de altitudine.
De asemenea, tot pe baza acestei tehnologii s-au pus la punct şi
sistemele pliante de ţesături capabile să realizeze mascarea optică şi
radar a obiectelor aflate în interior.
După cum se ştie, ideea ascensiunii cu ajutorul aerului cald se
confundă cu naşterea aviaţiei şi perioada timpurie a „epocii industriale”
în cadrul acestei civilizaţii. Însă, de la Montgolfier şi până astăzi nu
s-au adus mari modificări în tehnologia balonului cu aer cald, cel
puţin nu în plan public. În perioada 1782-1783, fraţii Montgolfier au
realizat mai multe ascensiuni utilizând balonul cu aer cald.
Secole mai târziu, s-a revenit cu ideea realizării aşa-numitelor
„termodirijabile”, acestea fiind aeronave de dimensiuni mari, dar si­
gure în funcţionare şi care nu necesită piste amenajate pentru deco­
lare/aterizare, nici asistenţa unor dispozitive aflate la sol. Aceste aero­
nave sunt capabile să decoleze/aterizeze lin şi vertical, pot urca la înăl­
ţimi foarte mari şi, de asemenea, pot atinge viteze foarte mari. Pentru
sustentaţie, ele utilizează un volum în care se află aer pe care îl încăl-
26

29. zeşte o instalaţie specială până la o temperatură de ordinul 600-700° C.
Pentru aceasta, se utilizează ţesături speciale realizate din ma­
teriale uşoare şi termorezistente, ele formând aşa-numitele „camere
termice de sustentaţie”, iar la o asemenea temperatură aerul oferă
aceiaşi forţă portantă ca şi hidrogenul... Astfel de aeronave s-au rea­
lizat încă din anii '50, de altfel parţial acest lucru fiind destul de recent
recunoscut de către americani, fără însă a se oferi detalii.
La ora actuală, odată cu dezoltarea nanotehnologiilor, se pot rea­
liza ţesături din nanofibre cu proprietăţi speciale, cu ajutorul cărora
se poate realiza o aeronavă de dimensiuni mari, cel mai adesea în
formă de trabuc sau piramidă, capabilă de invizibilitate optică şi
radar. De asemenea este capabilă să se deplaseze prin masele de
aer fără a avea contact cu acestea, prin intermediul tehnologiei mag-
netohidrodinamice şi electrocinetice, reţeaua de conductori electrici fiind
în cadrul ţesăturii...
Interesant de precizat este şi faptul că, folosind astfel de tehno­
logii, se pot realiza voaluri pliante din ţesături ultrauşoare cu proprietăţi
speciale, acestea putând fi utilizate pentru mascarea unuia sau mai
multor vehicule aerospaţiale care nu sunt prevăzute cu mijloace anti-
radar proprii.
• motorul sonic şl alte aplicaţii ale sonicităţii;
Aplicaţiile sonicităţii în materie de propulsie şi de tehnică de luptă,
sunt de multă vreme (o sută de ani deja !) incontestabile şi le voi de­
dica la un moment dat cel puţin un capitol aparte în cadrul unuia dintre
volumele acestei serii.
Alte direcţii interesante de cercetare au mai fost: captarea elec­
tricităţii atmosferice; transportul aerodepresiv de tip Coandă (în tuburi);
alice şi turboagregate fără contact mecanic, sustentate magnetic; aero­
dinamica structurilor piramidale; aplicaţii speciale în tehnica feroflui-
delor şi a fluidelor magnetice (magneţii lichizi); realizarea de surse electro-
chimice perfecţionate; grupurile de forţă bazate pe energia magnetică.
Cercetarea secretă - transformarea SF în realitate
În cadrul tehnicii aerospaţiale de propulsie sunt în special reţi-
nute următoarele:
1. - motoarele aeroreactoare electrotermice, bazate în special
pe utilizarea microundelor şi folosind aerul ca agent de lucru; repre­
zintă sisteme de propulsie utilizate în atmosfera terestră densă şi care
nu poluează, nu utilizează combustia, nu transportă deci niciun fel de
carburant la bord, sunt supersilenţioase şi, în anumite condiţii, cu o
amprentă termică foarte redusă;
2. - micromotorul-rachetă cu aburi de înaltă presiune şi celula
27

30. aerodinamică prevăzută cu deflectoare interne de scurgere, fante
de suflaj sau absorbţie a stratului-limită, canalizaţii pentru circu-
larea jeturilor de suflaj sau destinate comenzilor vectoriale; astfel
de sisteme sunt destinate vehiculelor aerospaţiale chemate să acţio­
neze preponderent în interiorul atmosferei dense, pentru a realiza de­
colarea/aterizarea lină şi verticală în condiţii de mare economicitate,
fără a lăsa o pronunţată amprentă termică şi radar etc;
3. - motorul-rachetă termolaser activ, adică dispunând de sursă-
laser îmbarcată; poate realiza o bună tracţiune, utilizând apa drept agent
de lucru; destinat mai curând lansatorilor orbitali grei;
4. - motorul-rachetă MHD cu detonator coaxial Z-Pinch şi ac­
celerator cu undă progresivă; sistem de propulsie destinat vehicu­
lelor aerospaţiale militare, oferind acestora capacitatea de a străbate
rapid mari distanţe la viteze ce pot atinge câteva zeci de kilometri pe
secundă (în afara atmosferei), în situaţia în care viteza de lucru a
motorului este cuprinsă între 1.500 - 75.000 km/sec (depinde de acce­
leratorul utilizat);
5. - motorul-rachetă laser-fotonic; capabil să utilizeze jeturi foto-
nice de o putere uriaşă, capabile de a dezvolta tracţiuni foarte mari în
ciuda raportului mic de valoarea 3,3 x 10-6
Newtoni/KW; ceea ce în­
seamnă că la o putere de 1 MW (un milion de waţi) abia dacă poţi
dezvolta... 3,3 Newtoni, adică abia de a-i putea mişca... o foaie de hâr­
tie cu ajutorul jetului fotonic;
6. - motorul-rachetă cuantic (în această categorie intrând şi
motorul-rachetă electrocinetic cu fantă-inelară de tip Coandă-Bursuc),
acesta fiind bazat în special pe accelerarea unor jeturi de electroni,
utilizarea efectului Compton etc; sistem de propulsie care de obicei
este integrat în chiar structura (pereţii) vehiculului aerospaţial, dezvol­
tând viteze relativiste fără ca vehiculul respectiv să poată intra în
contact cu particulele mediului ambient; tot în această categorie ar
intra şi sistemul de propulsie aeroelectronic bazat pe ionizarea şi se­
pararea după sarcină a unui fluid (de obicei aer şi apă), urmată de
accelerarea particulelor ionizate într-un canal de radiaţie ultraviolet, pe
un ghid de undă radio;
7. - sistemele de propulsie şi sustentaţie bazate pe tehno­
logia aerodepresivă şi a vacuumpropulsiei; sunt sisteme care utili­
zează energia potenţială a atmosferei dense pentru realizarea susten-
taţiei şi propulsiei.
O atenţie deosebită a fost acordată, în cadrul cercetării secrete,
următoarelor fenomene: efectul LASER, efectul Coandă, efectul
Compton, efectul Peltier, efectul Ranque, efectul Lenard, efectul Ce-
renkov, efectul de bremsstrahlung şi de bremsstrahlung-invers, efectul
Pinch, efectul Biefield-Brown, efectul Hall, fenomenul sonicităţii, feno-
28

31. menul torsiunii de câmp, fenomenul electrizării prin influenţă, efectul
Faraday, efectul Comoroşan, fenomenul transportului aeroelectronic
din cadrul atmosferei terestre, forţa Lorentz, efectul Knoller-Beltz ş.a...
Propuneri pentru... înălţarea României
Pornindu-se de la aceste mari direcţii de cercetare şi ţinându-se
cont de rezultatele înregistrate în cadrul bazelor de date, încă din 2004,
autorul a întocmit o serie de lucrări şi a propus următoarele aplicaţii:
1 - „Motorul aeroreactor electrotermic - metodă şi sistem”
Lucrarea prezintă un sistem propulsiv simplificat destinat ae­
ronavelor şi care se bazează pe încălzirea şi accelerarea aerului într-o
cameră inelară prin acţiunea conjugată a microundelor (RIF) şi a unui
câmp magnetic călător. Alimentarea motorului se face cu ajutorul unui
transformator Tesla (de înaltă frecvenţă) şi a unui mic generator ho­
mopolar perfecţionat (după o schemă specială, oarecum diferită de cea
a generatoarelor homopolare clasice). Pentru alimentarea transforma­
torului Tesla sunt acceptabile alternatoarele clasice de aviaţie, cu
puteri de ordinul 125 - 175 KW, iar acţionarea elementelor rotorice - atât
în cazul alternatorului, cât şi în cazul generatorului homopolar - ar
cădea în sarcina motorului magnetic.
Aplicaţiile sunt în primul rând în aviaţie, pentru multe categorii
de aeronave. De menţionat consumul energetic mare pe care un astfel
de motor îl necesită la decolare dar şi reducerea importantă a acestui
consum atunci când aeronava este în viteză.
Motorul dă cele mai bune randamente mai ales dacă nu este che­
mat să participe la sustentarea aeronavei, ci doar la propulsia acesteia -
cum este cazul aeronavelor sustentate de către sisteme de tip Coandă.
Un asemenea sistem propulsiv nu presupune compresor şi turbină
fiind relativ simplu d.p.d.v. tehnologic, costurile fiind mai ales în seama alter­
natorului (Lucas) şi pentru materialul magnetic al generatorului homopolar.
2 - „Motorul turboreactor electrotermic”
Lucrarea prezintă un sistem propulsiv de mare putere, care -
spre diferenţă de modelul de mai sus - poate dezvolta forţe de trac­
ţiune mari încă de la decolare. Ceea ce diferă faţă de motorul turbo­
reactor clasic reprezintă: tipul compresorului, tipul turbinei, metoda de
încălzire a fluidului de propulsie.
Pentru compresorul de aer, atenţia a fost atrasă în cadrul cercetării de
modelele discoidale propuse de Nikola Tesla. De asemenea, s-au reţi­
nut prizele de aer depresionare propuse de Henri Coandă (ejectoarele
interioare Coandă) şi s-a stabilit o schemă de hibridizare a acestor invenţii.
Pentru turbină, s-au reţinut modelele propuse de Henri Coandă
(turbina depresivă), de Nikola Tesla (turbina discoidală) şi de Nicolae
29

32. Văideanu, oprindu-se asupra modelului propus de Nikola Tesla. Adică,
s-au contopit practic compresorul cu turbina.
Acţionarea sistemului contopit de tip compresor-turbină se va
face de către o instalaţie de aburi de suprapresiune în circuit închis.
Pentru realizarea schemei acestei instalaţii, ce trebuie să dezvolte un
randament deosebit de ridicat, s-a reţinut modelul de generator de
aburi propus de Traian Vuia şi perfecţionările aduse mai târziu de
Nicolae Moraru (cel care a inventat şi motorul cu energie pur mag­
netică) la acest tip de generator.
Sistemul contopit compresor/turbină este acţionat cu aburii de
înaltă presiune circulaţi în regim închis iar o parte din aerul comprimat
este dirijat către fanta inelară a prizei aerodepresive de tip Coandă
(situată în faţa compresorului), pentru sporirea randamentului general
de aspirare a aerului, în final acesta fiind injectat într-o cameră elec­
trotermică de genul celei descrise la punctul anterior.
De menţionat că în cazul turboreactorului electrotermic ar putea
fi eliminat din schemă motorul magnetic, deoarece acţionarea com­
ponentelor rotorice alternator/generator homopolar se poate realiza de
către turbina compresorului Tesla.
Aplicaţiile principale sunt în aviaţie, în special în aviaţia de
mare viteză sau pentru aeronavele grele de transport. O aseme­
nea lucrare este mai pretenţioasă şi costurile sunt destul de mari.
Motor aeroreactor cu schimbător de căldură
pentru înbunătăţirea randamentului
3 - „Motorul statoreactor electrotermic”
Lucrarea respectă în mare principiul de funcţionare descris la
punctul (1), însă urmăreşte o serie de aplicaţii speciale, cum ar fi mo­
torizarea proiectilelor reactive aer-aer, aer-sol cu rază medie şi mare
de acţiune, precum şi ca sistem propulsiv destinat vehiculelor hiper-
sonice ce străbat stratosfera. În toate aceste cazuri, o atenţie deo­
sebită este acordată profilelor aerodinamice ale prizelor de aer (la ad-
misie şi în interiorul acestora) şi conurilor de transformare a undei de şoc.
4 - „Vacuumpropulsorul electrotermic”
Sistem propulsiv simplificat care utilizează o miniinstalaţie ge­
neratoare de aburi. Camera electrotermică este alimentată cu aer de
un ejector interior tip Coandă al cărui circuit depresionar este asigurat
de aburii sub presiune.
30

33. Schema prezintă dezavantajul consumului de aburi (apă) dar
avantajul compactizării agregatelor motorului. Este prevăzută pen­
tru aplicaţii în aviaţie, mai ales în cazul aeronavelor de dimensiuni
mici şi medii.
5 - „Generatorul electrostatic cu antrenare magnetoinerţială”
Generator electric simplificat în schema căruia sunt conexate:
generatorul electrostatic de tip Wimshurst, motorul magnetic Moraru şi
o volantă destinată antrenării inerţiale.
Componentele sunt ieftine şi lucrarea este relativ uşor de rea­
lizat dar prezintă dezavantajul necesităţii mecanismelor de inversare a
sensului de rotaţie, a numărului relativ mare de discuri necesare gene­
ratorului Wimshurst pentru o putere de valoare rezonabilă şi a masei
destul de ridicate a volantei. Totuşi, schema se pretează destul de bine
aplicaţiilor casnice, pentru puteri mici.
6 - „Motorul cu energie magnetică”
Motor prevăzut cu perechi statorice şi rotorice de miez magnetic
care îşi schimbă secvenţial polarităţile potrivit unei scheme dinamice
originale, fără a genera forţe contraelectromotoare sau timpii morţi ca­
uzaţi de inducţia remanentă, pierderile specifice circuitului inductor-
indus ori alte limitări specifice schemelor clasice.
Pentru că aparatura de comutaţie secvenţială nu ar putea asigura
o frecvenţă de comutaţie mai mare de o anumită valoare-limită, pere­
chile stator-stator sunt aşezate defazat pe axul-motor, cu un unghi ales
corespunzător vitezei de rotaţie dorite.
În acest mod, pentru anumite valori ale curentului de excitaţie (am-
peri-spire) şi dacă miezul magnetic are proprietăţi magnetice bune, se
poate atinge un raport putere/masă miez magnetic de cca 7 CP/kg, iar vite­
zele de rotaţie pot atinge chiar şi valori de ordinul 15.000-20.000 rot/min,
fără ca aparatura de comutaţie să-şi depăşească limitele tehnologice.
Aplicaţiile sunt multiple în variate domenii, pornind de la nive­
lul micromotoarelor şi ajungând până la motoare gigantice de utilitate
industrială. Dezavantajul: necesită materiale speciale, prelucrări spe­
ciale de precizie şi o sursă auxiliară de alimentare a bobinajului de ex­
citaţie. Costurile sunt în general ridicate dar oricum mai mici decât în
cazul motoarelor electrice clasice.
Autorul a reuşit realizarea unui astfel de motor, tehnologia aces­
tuia fiind îndeajuns de accesibilă pentru a permite construirea unui motor
de acest gen chiar cu resursele modeste ale unei persoane private.
Motorul ce a fost realizat are dimensiuni reduse (diametrul 115 mm,
lungime 250 mm) şi poate dezvolta cca 10 CP, pornind de la o putere
de alimentare nominală de 72 Watt (24V, 3A), lucrul mecanic fiind
dezvoltat de către energia magnetică din cadrul pieselor polare.
Autorul are în continuare în vedere planul de realizare a unui
31

34. model mai performant şi de dimensiuni mult mai mari, capabil să dez­
volte 200-220 CP, pentru a putea echipa un automobil.
7 - „Instalaţia de climatizare electrolitică-regenerativă”
Lucrarea se referă la un nou tip de instalaţie în circuit închis, des­
tinată navelor spaţiale şi submarine chemate să execute misiuni
de lungă durată în mediile anaerobe, fie că este vorba de apă sau
vidul cosmic. Aşa cum este cazul unor submarine nucleare existente
în prezent, gazele necesare microatmosferei de bord sunt obţinute pe
cale electrolitică, folosindu-se un electrolit stocabil, ieftin sau uşor de
găsit în mediul ambient. De pildă... apa, dar şi metanul, amoniacul etc.
Diferenţa constă în aceea că schema utilizează generatorul
homopolar pentru alimentarea bazinelor de electroliză, reţinând ca
utile unele invenţii şi inovaţii referitoare la bazinele de electroliză de
randament sporit şi prevăzând instalaţia cu senzori automaţi care să
comande pornirea sau oprirea generatorului, dar şi instalaţie auxiliară
de ventilaţie, filtre pentru bioxid de carbon, aparatură de reglare a umi­
dităţii şi temperaturii aerului;
Pentru acţionarea generatorului homopolar s-ar utiliza motorul
magnetic. Instalaţia aceasta prezintă avantajul de a fi mult mai com­
pactă, se elimină complet metoda stocării de gaze sub presiune ori li­
chefiate, se măreşte foarte mult autonomia şi fiabilitatea etc.
Costurile sunt destul de ridicate, fiind vorba de o instalaţie „de
aer condiţionat”, cu toate problemele şi costurile specifice.
Interesant este faptul că pe multe din corpurile cereşti ale siste­
mului solar se găsesc cantităţi mari de apă, gheaţă carbonică, metan,
amoniac etc; adică substanţe din care se pot disocia fie oxigenul, fie
azotul. În viziunea aceasta, microatmosfera de bord trebuie să res­
pecte parametrii atmosferei terestre din toate punctele de vedere: pre­
siune, densitate, compoziţie chimică etc.
Pornind de la această lucrare s-au putut face studii pentru îm­
bunătăţirea scafandrierului autonom destinat scufundătorilor sau per­
sonalului de bord al vehiculelor aerospaţiale. În privinţa aparaturii de
scufundare, există o foarte interesantă bibliografie de inventică privind
aşa-numitele „branhii artificiale”.
8 - „Instalaţie de alimentare cu aer comprimat”
Instalaţie compactă şi relativ uşoară destinată generării unor de­
bite mari de aer comprimat la presiuni mari sau foarte mari. O ase­
menea instalaţie poate servi alimentării unor minisisteme de propulsie
fluidică sau alte aplicaţii care necesită debite mari de aer comprimat.
Schema conţine în fapt un motor magnetic de antrenare şi un
compresor multidiscoidai de aer, de tip Tesla. Pentru anumite dimen­
siuni ale compresorului şi valori ale presiunii, debitului şi raportului de
destindere din ajutaj, o asemenea instalaţie (sub formă de raniţă)
32

35. poate deveni aparat de zbor individual portativ, asemănător (doar
ca aspect...) rucsacului zburător al lui Justin Capră.
Totul porneşte de la capacitatea deosebită a compresorului dis-
coidal de tip Tesla de a genera debite relativ mari de aer comprimat la
presiune destul de mare, în condiţia antrenării discurilor rotorice la o
viteză foarte mare.
Masa şi volumul motorului de antrenare au reprezentat problemele
care au limitat aplicaţiile acestui tip de compresor. Dacă vom utiliza însă ca
sursă motrice un motor magnetic de tip Moraru putem obţine o instalaţie
compactă şi îndeajuns de uşoară pentru a fi luată într-o raniţă...
În privinţa aerului comprimat, acesta poate fi utilizat şi pentru
antrenarea grupurilor de forţă destinate propulsiei rutiere. Merită
să amintim cu această ocazie realizarea firmei Motor Development
International SA (MDI) din Luxemburg, care prin 2002 propunea o ma­
şină cu sistem hibrid, acţionată de energia înmagazinată de către un
rezervor de aer comprimat.
Soluţia este foarte interesantă, fiind de altfel şi protejată prin bre­
vetul US2004 237517 acordat pentru „vehicul hibrid electropneu-
matic”. În imagini se poate observa micuţul vehicul MDI Tata OneCat
acţionat de aer comprimat, alături de un desen prezentând motorul hibrid.
9 - „Motor rotativ cu aburi şi antrenare inerţială”
Sistem propulsiv destinat mijloacelor terestre de locomoţie -
în special automobile - şi care conexează câteva invenţii existente: ge­
neratorul de aburi Vuia în circuit închis, perfecţionările la generatorul
Vuia aduse de Nicolae Moraru (care a stabilit o reţetă pentru un ames­
tec combustibil mult mai energetic şi mai ieftin decât combustibilii pe­
trolieri), turbina depresionară de tip Coandă sau turbina discoidală de
tip Tesla (funcţie de aplicaţie se va alege tipul de turbină optim) şi o
volantă de dimensiuni relativ mari (de preferinţă dispusă orizontal)
pentru antrenare inerţială.
Fiind vorba de aplicaţii în domeniul automobilistic, costurile sunt
ridicate, presupunând o serie de elemente costisitoare în afara siste­
mului propulsiv: caroserie, cutie de viteze, sistem de comenzi, apara­
tură de bord, amenajarea cabinei, costuri de omologare legală, etc.
33

36. 10 - „Motorul-rachetă chimic cu radicali atomici”
Tip de motor-rachetă chimic perfecţionat, ale cărui performanţe
să fie împinse până la limita teoretică. Pentru aceasta, însă, trebuie să
se poată obţine uşor ozonul şi radicalii atomici de hidrogen care să fie
îndeajuns de stabili pentru a avea timpul necesar de a fi injectaţi în
camera de ardere.
Vehiculul astfel motorizat va stoca la bord apă distilată (caz în
care instalaţiile de bord necesare disocierii sunt mult mai complicate)
ori hidrogen şi oxigen lichid (soluţie care ridică şi aceasta proble­
mele ei specifice), pentru obţinerea hidrogenului atomic fiind utilizată o
cameră de descărcare coaxială de tip Z-pinch, ozonul fiind obţinut cu o
instalaţie ultraviolet de tip Ciplea-Manoliu şi fiind injectat transversal
(radial) faţă de axul instalaţiei de descărcare. Zona (camera) de reac­
ţie ar fi magnetorotativă, adică o cameră de confinare magnetică an­
trenată într-o rapidă mişcare de rotaţie pe axul longitudinal.
Desigur, motorul este puternic reprezentând probabil maxi­
mul tehnologic ai motoarelor-rachetă chimice, însă la un moment
dat - pe măsură ce a fost abordat domeniul propulsiei ionice, electroci-
netice, laser-fotonice etc - ş-au abandonat cercetările pe marginea
perfecţionării motoarelor-rachetă chimice. Aceasta nu scade însă ca-
racterul interesant şi inedit al unei asemenea lucrări.
În ultimii ani au apărut o serie de brevete privind instalaţii simplifi­
cate de producere a hidrogenului dar nu numai a acestui gaz, ceea
ce ar putea rezolva problema/instalaţiei de alimentare cu agent de lucru
O altă soluţie avantajoasă, care a necesitat un studiu complet
independent, a fost aceea a utilizării aerului atmosferic, printr-un
proces de lichefiere şi separare a acestuia, pentru ca oxigenul să fie
ulterior ionizat şi transformat în radicali atomici iar azotul urmând a fi
folosit pentru răcirea instalaţiei dar şi resocierea catalitică a oxigenului
atomic, în cadrul unui proces fizico-chimic de mare energie (peste
200.000 kcal/kg).
11- „Motorul-rachetă termolaser cu sursă laser îmbarcată”
Perfecţionare adusă schemelor deja existente de motoare-rachetă
termolaser. Este vorba de navele cosmice care stochează apă supra-
răcită (cu ajutorul azotului lichid) asupra căreia este direcţionat un fas­
cicol laser de mare putere. Problema a fost aceea a imposibilităţii obţi­
nerii de lasere atât de puternice fără a fi necesare surse de putere elec­
trică gigantice, nerealiste. Deci oricum, lasere aflate pe sol, nu îmbarcabile.
Bibliografia de inventica a demonstrat că există mai multe soluţii
pentru generatoare şi multiplicatoare de tensiune, capabile să gene­
reze tensiuni foarte înalte.
Aceste modele perfecţionate sunt îmbarcabile. Pentru accelera­
rea de particule elementare (electroni în speţă) există mai multe sche-
34

37. me şi soluţii, unele dintre acestea fiind ca masă şi dimensiuni apte de
a fi îmbarcate.
Avem aşadar la bord o sursă de electroni cinetici. Free Electrons
Laser utilizează aşa-numitul oscilator longitudinal, pentru ca, prin efec­
tul de bremsstrahlung, să smulgă electronilor energetici câte un foton,
amplificând fascicolul laser. Pentru puteri mari ale laserului este nece­
sar un oscilator longitudinal cu câmp magnetic extrem de puternic.
S-a propus însă altceva: o sursă inelară de plasmă rece va emite
un fascicol de plasmă de temperatură relativ scăzută în interiorul unei
camere coaxiale de descărcare de tip Z-pinch. Electrodul interior al
circuitului coaxial va fi gol în interior, pe axul său fiind emis fascicolul
laser de tip FEL, dar unul de putere redusă, care este emis, deci, de o
instalaţie FEL de dimensiuni rezonabile.
Descărcarea de tip Z-pinch va ioniza şi focaliza jetul de plasmă
ce va fi supus unui câmp magnetic extrem de puternic. Plasma termo­
nucleară obţinută este caracterizată prin energie şi frecvenţă. Fasci­
colul laser axial va trebui doar să aibă o frecvenţă proprie mai mare
decât cea a plasmei (altminteri, plasma devine opacă, impenetrabilă)
iar în atari condiţii, fenomenul de bremsstrahlung este mult mai puter­
nic, conducând la obţinerea unui laser de ordinul giga- şi terrawaţilor.
Costurile sunt mari, asemenea proiecte neputând fi abordate
decât în regim industrial.
12-„Motor-rachetămagnetohidrodinamiccusursălaserîm­
barcată”
Lucrarea se referă la un Free Electrons Laser de putere mică, deci
de dimensiuni relativ reduse, combinat cu un fascicol inelar de plasmă
„rece”, în cadrul unui accelerator cu câmp magnetic călător,
Aplicaţia ar putea interesa motoarele-rachetă destinate navelor
cosmice de lungă-croazieră, care ar dezvolta forţe de tracţiune mici
dar viteze de ejecţie mari şi ar funcţiona perioade îndelungate de timp.
Practic, în interiorul acceleratorului magnetic ar fi aplicat aceiaşi efect
de bremsstrahlung dar şi de accelerare în câmp magnetic a particu­
lelor ionizate.
13- „Instalaţie autoîntreţinută de protecţie anticosmică”
Instalaţie de bord specifică navelor cosmice, în special acelea
chemate să desfăşoare misiuni îndelungate în spaţiul cosmic. Insta­
laţia anticosmică reprezintă practic un scut electromagnetic de mare
putere, ceea ce implică utilizarea de curenţi intenşi. Asemenea curenţi
pot proveni de la un generator homopolar iar frigul spaţial ar facilita mult
funcţionarea unui asemenea circuit. Pentru autoîntreţinerea instalaţiei
se poate folosi diferenţa deosebit de mare de presiune şi temperatură
dintre interiorul unei nave cosmice şi mediul ambient (spaţiul cosmic).
Un circuit fluidodinamic utilizând de pildă mercur ca agent de lucru ar
35

38. putea realiza un eficient motor fluidic (termodinamic) care ar merge „de
la sine” practic şi ar putea antrena rotorul generatorului homopolar.
Evident, se pune întrebarea dacă un asemenea motor termodina­
mic ar putea fi îndeajuns de puternic pentru a acţiona un generator ho­
mopolar. Ţinând cont de diferenţele mari de presiune şi temperatură
dar şi în condiţiile unei bune concepţii (Vuia şi Stirling au propus sche­
me foarte interesante în această privinţă), se poate realiza un motor
de puterea necesară. Nu s-a insistat în aceste domenii de cercetare,
deoarece în România suntem încă departe de necesitatea proiectării
unor instalaţii de bord pentru... navele interplanetare de long-marche.
Rezultate foarte bune se pot obţine şi cu schemele ce utilizează
aşa-numitele „fluide magnetice”. Sunt interesante de asemenea unele
din aplicaţiile sonicităţii, precum şi schemele de hibridizare ce s-ar putea
concepe între toate aceste tehnologii menţionate...
14 - „Sistem autoîntreţinut de microgravitaţie”
Sistem de microgravitaţie care să nu presupună rotaţia întregii nave
cosmice, ci doar a unor componente interioare ale ei. În această con­
cepţie, cuşetele echipajului ar trebui să fie rotative, pentru a asi­
gura gravitaţia normală în perioada critică a somnului, precum şi unele
compartimente ale navei, care printr-o anumită destinaţie a lor (bucă­
tărie, sală de mese, baie etc), nu se pretează imponderabilităţii.
Acestea pot fi concepute ca nişte elemente rotative; pentru acţi­
onare s-au avut în vedere motorul magnetic dar şi acelaşi soluţii ca şi
la pct. precedent, cu aceleaşi observaţii generale.
15 - „Motor-rachetă cu sursă laser amplificată în plasmă”
Prima schemă realistă d.p.d.v. tehnologic a unui motor-rachetă foto-
nic. În schemă intră: un Free Electrons Laser de mică putere, o cameră
Z-Pinch de mare putere, o sursă inelară de plasmă rece.
Aşa cum s-a descris şi la punctul 11, motorul utilizează efectul de
bremsstrashlung, însă, de această dată, fascicolul obţinut este de di­
mensiuni şi energie mult mai mare, nefiind utilizat pentru bombarda­
rea unei încărcături de apă suprarăcită, ci pentru realizarea directă a
propulsiei, jetul fiind de fapt unul fotonic.
Aplicaţia este destinată navelor cosmice interplanetare şi in­
terstelare, pentru realizarea de viteze deosebit de mari.
16 - „Vehicul aerospaţial de patrulă înaltă”
Vehicul aerospaţial neconvenţional capabil să patruleze în at­
mosfera înaltă a Pământului, cu o mare autonomie şi capacitatea
de a zbura cu viteze mari sau chiar la punct fix. Reclamă utilizarea de
tehnologii secrete dar s-au luat în calcul o mare parte din soluţiile de
sustentaţie şi propulsie desprinse din bibliografia publică de inventică.
Necesită investiţii speciale şi un cadru instituţional adecvat.
36

39. 17 - „ Vehicul aerospaţial destinat intervenţiei rapide în spaţiu”
Lucrarea se referă la un vehicul militar strategic, de superiori­
tate aeriană. Practic, se face trecerea în revistă a tuturor soluţiilor posibile,
pentru design-ul celulei, pentru sustentaţie şi propulsie, avionică, sis­
teme de comandă şi control, armament de bord, instalaţii speciale etc.
Se încearcă practic hibridizarea efectului Coandă cu alte fenomene de
natură electrodinamică sau electromagnetică, în sensul obţinerii unor
instalaţii hibride care să poată acţiona în mod consecutiv sau conco­
mitent în regim fluidodinamic sau/şi electrocinetic. Lucrarea este de­
osebit de importantă datorită rolului strategic pe care l-ar avea în
cadrul unui program de refacere a Sistemului de Apărare Naţională.
În anii '40, România putea fi o Mare Putere !
În momentul în care discutăm despre înzestrarea României cu
vehicule orbitale, gândul fuge automat către Nicolae Văideanu, cel
care, încă din perioada 1937-1944 (!), propunea autorităţilor epocii
realizarea unei flotile de aparate de mare viteză, inclusiv cosmice.
Propuneri însoţite de invenţii de o excepţională valoare trimise unor
autorităţi române surde şi incapabile să înţeleagă adevărata valoare a
acestor invenţii, precum şi importanţa aplicaţiilor imediate pe care le-ar
fi putut avea. România ar fi avut controlul militar mondial încă di­
nainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial!
Pare incredibil, nu-i aşa? Dar totuşi este adevărat, juristul Nicolae
Văideanu (nu era inginer...) a inventat sistemele de propulsie apli­
cate imediat după război de către sovietici, rachetele inventate de
Văideanu (aşa-numitele rachete „sovietice" SL-IV Semiorka) fiind cele
care de mai bine de 50 ani încoace s-au dovedit cele mai sigure şi
mai rentabile din lume...
În imagine, Nicolae Văideanu şi Yuri Gagarin,
cel care a ajuns celebru după ce a fost lansat în Spaţiu
cu racheta inventată de Văideanu...
37

40. Brevetele R033354/19.05.1942, RO33269/05.12.1941, R037723
din 23.12.1944, RO38083/10.10.1945 etc au fost rodul unei munci in­
tense şi foarte productive, care a culminat cu punerea la punct a
„Udovilului” ca mijloc reactiv de transport pe apă şi prin aer.
1. Cornetele expansiune. 2, Conducte derivaţie şi răcire. 3. Camere de ardere mul­
tiple. 4. Aprinderea. 5. Conducte de combustibil şi carburant. 6. Conducte scurt­
circuit de substanţe. 10. Pompele de substanţe. 11. Turbina motrică. 12. Carcasa.
13. Rezervoare substanţe.
Schema simplificată a rachetei inventate de Văideanu,
sau „Udovilui”, cum a botezat-o el...
Aplicaţiile militare ale acestor brevete de invenţie sunt incontesta­
bile, iar importanţa strategică a acestora este evidentă. O eventuală înzes­
trare a armatei române cu astfel de mijloace de luptă ar fi avut un im­
pact dur în cadrul mediului geopolitic interbelic. Brevetarea acestor
sisteme de propulsie şi vehicule maritime/ aerospaţiale s-a făcut după înce­
perea războiului mondial, dar chiar şi-aşa, aplicarea lor în cadrul „ma­
şinii de război” ar fi putut conduce la surclasarea tuturor celorlalte părţi
combatante, dacă astfel de mijloace ar fi fost corespunzător utilizate...
„Udovilui” destinat transportului rapid pe apă
După încheierea războiului, Nicolae Văideanu nu s-a bucurat
oficial de atenţia autorităţilor de la Bucureşti, în schimb autorită­
ţile de la Moscova au fost foarte interesate...
Există multe similitudini între activitatea inventatorului Nicolae
Văideanu şi activitatea autorului acestei cărţi... Deşi n-aş îndrăzni
38

41. să mă compar cu un asemenea genial inventator, nu pot să nu remarc
totuşi faptul că în ambele cazuri este vorba despre... jurişti (nu ingi­
neri) iar roadele activităţii s-au dus către ruşi (ucrainieni), autorităţile
române manifestând o indiferenţă de-a dreptul criminală... Crimi­
nală nu atât faţă de cei care elaborează lucrări importante şi destinate
unor aplicaţii concrete, dar mai ales faţă de interesele României şi
soarta poporului român...
În vreme ce Văideanu inventa şi proiecta aparate capabile să re­
alizeze deplasarea rapidă în mediul (sub) marin şi aerospaţial, sovie­
ticii dar şi americanii profitau din plin de aceste invenţii, iar ro­
mânii zăceau chirciţi sub talpa dictaturii bolşevice iar resursele natu­
rale ale României erau sistematic furate de sovietici. După decembrie
1989, la acest proces de spoliere a resurselor naţionale româneşti şi-au
adăugat aportul şi statele occidentale aşa-zis „aliate” şi „eliberatoare”...
Să mai menţionăm şi faptul că Nicolae Văideanu a pus la punct, încă
din perioada celui de-al doilea război mondial, o serie de vehicule poli­
valente, capabile să se deplaseze cu uşurinţă în medii diferite, dintre
care în special în mediul aerospaţial, dar şi maritim, cu posibilitatea na­
vigării în imersiune dar la adâncime redusă. Încă din 1942, pentru
germani, Nicolae Văideanu a pus la punct un vehicul capabil de
deplasare rapidă la suprafaţa mării, în imersiune „la adâncime pe-
riscopică”, dar la fel de bine şi în aer sau atmosfera înaltă, cu
viteze depăşind 6.000 km/h. Din păcate pentru Văideanu, în paralel cu
românii Coandă şi Liciar (germano-român din Braşov), sau Karl Nowak
ori Viktor Schauberger. Coordonarea tuturor acestor activităţi a fost rea­
lizată, între 1943 şi 1945, de către Richard Miethe, realizările acestora
surclasând modelul propus de Văideanu...
Submarinul-avion - o invenţie românească
În continuare, vom vedea un model de avion submersibil ame­
rican, testat la începutul anilor '60, dar care era mult mai rudimen­
tar, net inferior „udovilului” (sub)marin şi aerospaţial propus de
Nicolae Văideanu.
Avionul submersibil propus în 1963 pentru înzestrarea US Navy şi renun­
ţarea la portavioane (!) prin crearea de flote formate din « submavioane ».
39

42. Centrajul şi organizarea internă a acestui aparat erau realizate de
aşa natură, încă să permită flotabilitatea dar şi navigaţia în imersiune
la mică adâncime (aşa-numita „adâncime periscopică”), la care tubul
Pitot al avionului putea fi utilizat ca periscop.
În acest regim de funcţionare, compresorul lucra ca elice hidrau­
lică aspirând şi ejectând apa de mare şi în acest fel realizând propul­
sia maritimă dar şi submarină.
La comanda pilotului, aparatul ieşea din imersiune şi accelera
la suprafaţa apei până la o anumită viteză la care se punea în valoare
aşa-numitul „efect de sol”(aplicat aici la luciul apei), moment din care
se trecea în regimul de funcţionare aeroreactor iar aparatul, prinzând
viteză, decola rapid (deoarece alunecarea pe apă generează o fre­
care mult mai redusă decât aceea de la rulajul avionului pe sol) pentru
aceasta fiind utilizată un fel de „sanie” de rulaj pe apă (escamota-
bilă), dispusă în regiunea ventrală a avionului.
La amerizare, aparatul de zbor îşi scotea „schiurile” de rulaj pe
apă, venea normal (asemănător cu aterizarea clasică) pe suprafaţa
apei şi, după un scurt „rulaj pe schiuri”, era gata de navigaţie maritimă
şi intrare în imersiune la adâncimea periscopică.
Important de menţionat este şi faptul că acest „submavion”
chiar a fost testat, nu doar adus ca idee. Rezultatele oficiale au fost
neconcludente, însă ceea ce s-a arătat oficial este departe de adevă­
rata tehnologie aplicată la un astfel de aparat polivalent.
Am arătat mai înainte „udovilul” lui Nicoale Văideanu, acela con­
ceput pentru navigaţie pe apă şi sub apă, dar tot Văideanu a con­
ceput şi varianta polivalentă a Udovilului: aceea care putea intra
în imersiune dar şi accelera în păturile superioare ale atmosferei
până la uriaşele viteze hipersonice.
Nota bene: sistemele imersibile inventate de Coandă se bazează
pe absorbirea şi evacuarea apei, fără dispozitive „batante” (elici) care
să provoace unde de şoc în mediul fluid, acestea putând fi atât de
uşor captate de sonarele vaselor inamice...
lată de pildă sistemul de propulsie propus de Henri Coandă în
cadrul brevetului american nr. 2.699.644 (cu titlul „Hidropropulsor")
din 18.01.1955.
40