Grațiere regală în contul bunelor relații cu ungurii
Ultimul dans a lui Charlot .Fabio Stassi
1. Fabio Stassi
(02.05.1962)
Ultimul dans al lui
Charlot,
Iași: Polirom, 2013
Fabio Stassi este un
scriitor italian de origine
siciliană născut în data
de 02.05.1962 la Roma.
În prezent trăiește la
Viterbo și lucrează ca
bibliotecar la Biblioteca
de Studii Orientale a
Universității Sapienza
din Roma.
2. Romanul “Ultimul dans al lui Charlot” a fost
publicat în anul 2013. Cartea este o călătorie
interesantă în timp în care Fabio Stassi transformă
lumea lui Charlie Chaplin, apariția peliculelor,
primele proiecții de filme, într-o experiență
excelentă de lectură. Romanul este un amestec de
fantezie și realitate în care o epocă trecută,
atitudinea față de viață și moarte, prinde viață prin
personajul lui Charlie Chaplin, care nu poate să fie
decât uman, sincer și lizibil.
3. La vârsta de 82 de ani, în decembrie 1971, de
Crăciun, Chaplin a fost vizitat pentru prima dată de
moarte în persoana unei bătrâne doamne care voia
să-l ia cu ea. Dar Vagabondul (Chaplin) reușește să o
facă pe Bătrâna Doamnă să râdă și astfel primește o
amânare până la Crăciunul din anul viitor. Această
scenă se repetă timp de șase ani, întotdeauna într-
un mod diferit, dar vagabondul reușește să
binedispună moartea.
4. La vârsta de 88 de ani, Charlie simte că jocul
nu mai funcționează, trebuie să înfrunte moartea și
să execute definitiv ultimul dans. De aceea îi scrie o
scrisoare fiului său cel mic, Christopher, în care îl
pregătește pentru lucrurile mărețe din viață și în
care și noi ca cititori putem regăsi mărturia unui
mare artist despre: viață, dragoste, pasiune, artă și
prietenie.
5. “Se spune că universul s-a născut dintr-o
mare și de neînțeles explozie. După mine, trebuie
să se fi întîmplat pe arena unui circ. O femeie se
rotea în aer și un bărbat a surprins mișcarea într-o
cutie magică, reproducînd-o la infinit, pînă cînd a
populat cu umbre pămîntul și l-a umplut de
rumeguș, de râsete, de lacrimi. Nu se poate să se
fi întîmplat decît așa, Christopher, pentru că
numai în dezordinea iubirii orice acrobație devine
posibilă.” (“Ultimul dans al lui Charlot”, fragment)