Poveste esti puiul cel mare sau puiul cel mic

1. Pe usa biroului meu s-a invitat ieri o noua perspectiva.
"Pentru mine familia mea inseamna sotia mea si copilul
meu. Ca am si rude de sange, de diferite grade, este un fapt
diferit. Cand eram mic, tatal meu mi-a spus o poveste:
O barza si sotul ei se pregateau sa emigreze (asa cum a
gresit povestasul, cu farmec) in tarile calde. Aveau trei
copii si un drum greu. Cand puiul cel mare a obosit, tatal l-
a luat pe spate lui si a zburat mai departe cu el:
- Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu in
spate?
- Absolut sigur, tata!
Tatal s-a rasucit brusc si l-a lasat sa cada in gol.
Puiul cel mijlociu a obosit si el in curand, iar tatal barzoi a
preluat sarcina lui. Niciunul din pui nu auzise discutia cu
fratele lor mare.
- Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu in
spate?
- Absolut sigur, tata!
Tatal s-a lepadat si de el, lasandu-l sa cada in hau.
L-a preluat in curand pe cel mic.
- Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu in
spate?
- In niciun caz tata! Voi duce copiii mei!
Si puiul cel mic a ajuns in tarile calde.
N-am uitat niciodata povestea lui. Mi s-a parut trista; atunci
nu aveam mai mult decat tata si n-aveam mai mult de iubit.

2. Dar astazi, daca l-as tine pe Luca de-o mana, pe tata de
partea cealalta si ar fi necesar sa renunt la unul din ei, eu
sunt puiul cel mic."
Iar eu sunt puiul cel mare. Intr-o casa in care copilul invata
ca berzele mari au drepturi, iar berzele mici sunt crescute
pentru a pune osul la satra, n-ai niciun motiv sa te premiezi.
N-ai niciun motiv sa te pretuiesti, pentru ca nimeni nu place
un accesoriu; place pe cel care-l poarta.
Am auzit in jurul meu cele mai aberante intrebari puse de
mame copiilor lor: “Tu te-ai taiat pe burta pentru mine sau
eu pentru tine?” In momente de gratie din vietile fiilor lor,
au pus mana pe telefon si au dat drumul abuzului mai
departe: “A, acum ti-e bine... Ai si uitat cat am facut pentru
tine!”.
Pentru parintii dependenti de copiii lor nu mai sunt multe
de facut. Nici macar pentru copiii care-au iesit din mainile
lor. Desi ei mai pot apela si la alte modele, cand cele
parentale sunt coplesitoare sau chinuitoare.
Dar pentru copiii lor, care acum au copii, sunt multe de
spus si mult de facut. Ei au responsabilitatea sa nu-si
incarce copiii cu mesajele toxice, pe care le dau mai
departe dintr-un reflex, devenit aproape genetic. Am intanit
oameni mari, in functii care, te fac sa-i banuiesti de o
constitutie robusta si osatura puternica. Daca ajungi in
intimitatea lor, intelegi ca sunt mult mai puternici decat par
la intalnirea cu profesionistul din ei; pentru ca duc lupte
sinistre si triste cu rani din copilarie, care se deschid si mai

3. mult la maturitate. Unii dintre ei abia acum invata sa spuna
“nu”, altii se rafuiesc abia la 30 de ani cu familia care i-a
abuzat, iar altii nici macar nu inteleg de unde li se trage
furia crunta care-i apuca brusc.
Unii dintre ei sunt copiii unor parinti, care reclama respect
ca s-au tinut de cuvantul “nu-i da in cap”, ca n-au facut ce
au promis de multe ori: “eu te-am facut, eu te omor” si
pentru ca s-au sacrificat pentru binele lor de
nerecunoscatori. Sunt copiii unor parinti, pe care nimeni nu
i-a invatat ce a spus Profetul:
“Copiii vostri nu sunt copiii vostri. Ei vin prin voi, dar nu
de la voi. Si desi ei sunt cu voi, ei nu va apartin.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile
voastre/Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul/Fiindca sufletele
lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti
vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa ii faceti asemenea
voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de
ieri.”
Suntem copiii parintilor nostri, iar asta inseamna ca le vom
repeta apucaturile, in momentele noastre de stres. Cel mai
bine simti cine esti si de unde vii cand esti parinte, la randul
tau. Exact obiceiurile pe care le-ai detestat cel mai mult la
parintii tai, exact cuvintele care te-au chircit cel mai mull iti
vin la indemana cand esti la limita. Daca te poti controla si
vrei sa fii un parinte mai bun, trebuie sa le tii pentru tine.
Altfel, esti pe punctul sa fabrici un model parental si pentru
nepotii tai.

4. In ce ma priveste, voi spune copiilor mei, zilnic, ca sunt cei
mai frumosi, cei mai destepti si irepetabili in univers,
pentru a nu cersi de la nimeni ce li se cuvine.