1. 1
Evaluarea pregătirii elevilor /
studenţilor1
Armatorul care trebuie să decidă dacă va
trimite sau nu un vas după o încărcătură de
grâu evaluează situaţia pe baza câtorva indicii
precise, dar foarte generale, în timp ce
căpitanul vasului care trebuie să întreprindă
călătoria îşi evaluează pe tot parcursul
drumului performanţa şi rezultatele posibile.
L. Pelletier
Studiul acestui curs şi rezolvarea aplicaţiilor vă vor permite:
•identificarea obiectivelor specifice evaluării la disciplinele
economice;
•formarea deprinderilor de a elabora o probă;
•formarea deprinderii de a corecta pe baza unui barem.
6.1 Conceptul de evaluare
Ca şi în cazul altor noţiuni care aparţin didacticii, şi conceptul
de evaluare „beneficiază” de o multitudine de accepţii, mai mult
sau mai puţin apropiate de esenţa procesului atât din partea
teoreticienilor, cât şi din cea a practicienilor. Majoritatea celor din
urmă, mai ales, reduc evaluarea elevilor la notarea acestora, la
„utilizarea creionului roşu” pentru a semnala greşeli, erori etc.
1
Şi acest capitol îşi propune doar o introducere în teoria problemei, ideile fiind
tratate exhausitiv de către Didactica generală.

2. În ceea ce priveşte dezbaterile din literatura de specialitate,
reţinem următoarele definiţii date evaluării:
a. Terry Tenbrik consideră evaluarea în învăţământ ca fiind
un proces de obţinere a informaţiilor – asupra elevului,
profesorului însuşi sau asupra programului educativ – şi de
valorificare a acestor informaţii în vederea elaborării unor
aprecieri care, la rândul lor, vor fi utilizate pentru
adoptarea unor decizii (1, p. 17).
b. Ioan Jinga defineşte evaluarea ca un proces complex de
comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu
obiectivele planificate (evaluarea calităţii), cu resursele
utilizate (evaluarea eficienţei) sau cu rezultatele anterioare
(evaluarea progresului) (2, p. 139).
c. Ion T. Radu înţelege prin evaluare acea activitate prin care
sunt colectate, prelucrate şi interpretate informaţiile
privind starea şi funcţionarea unui sistem, a rezultatelor pe
care le obţine, activitate ce conduce la aprecierea acestora
pe baza unor criterii şi prin care este influenţată evoluţia
sistemului (3, p. 18).
Reţinem din cele de mai sus, ca fiind esenţiale, următoarele
precizări:
• evaluarea este un proces;
• ea nu se reduce la notarea elevilor;
• evaluarea implică un şir de măsurări, comparaţii, judecăţi
de valoare pe baza cărora se pot adopta decizii menite să
optimizeze activitatea profesorului şi a fiecărui elev;
• evaluarea este parte integrantă a procesului de instruire.
De aceea, profesorul trebuie să posede o strategie a evaluării,
adică să ştie când evaluează, sub ce formă, cu ce metode şi
mijloace, cum valorifică rezultatele obţinute.
La finalul unei evaluări trebuie să se schimbe ceva atât în
activitatea profesorului, a elevului, cât şi în procesul de instruire ca
atare. Aceasta înseamnă că evaluarea poate fi înţeleasă şi ca
reprezentând explicarea rezultatelor obţinute şi predicţia rezultatelor
probabile în acţiunile viitoare.

3. 6.2 Strategii de evaluare
A vorbi despre formele evaluării echivalează cu a vorbi
despre momentele în care este necesar să evaluăm, adică:
a. la începutul unui program de instruire (an şcolar, semestru,
capitol) pentru a cunoaşte capacităţile de învăţare ale
elevilor, nivelul general de pregătire al acestora, motivaţia
pentru învăţare, gradul de dezvoltare a deprinderilor de
muncă intelectuală, volumul şi calitatea vocabularului
economic pe care îl posedă, capacitatea de analiză a
propriei experienţe sociale, a faptului economic (în cazul
nostru). Pe baza rezultatelor obţinute ca urmare a evaluării
iniţiale profesorul poate alege cele mai potrivite modalităţi
de predare şi poate organiza modalităţi de instruire
diferenţiată;
b. pe tot parcursul instruirii – această evaluare fiind numită
continuă sau formativă. Scopul ei este de a stabili unde se
află rezultatele parţiale faţă de cele finale proiectate. Pe
baza feedback-ului oferit atât profesorului, cât şi elevului,
ne poate conduce la modificarea unor elemente ale
predării şi ale învăţării, la organizarea unor programe de
recuperare sau îmbogăţire a cunoştinţelor;
c. la sfârşitul unei etape de instruire (semestru, an şcolar,
ciclu de şcolaritate) evaluarea finală sau sumativă. Acest
tip de evaluare urmăreşte să ofere informaţii relevante
despre nivelul pregătirii elevilor raportat la cerinţele
programei analitice.

4. Prezentate schematic şi comparativ, iată care sunt notele
definitorii ale evaluării continue şi ale celei sumative: (3, p. 177).
Evaluarea cumulativă
(sumativă)
Evaluarea continuă
(formativă)
Se realizează prin:
Verificări parţiale încheiate cu
aprecieri de bilanţ asupra rezul-
tatelor
Verificări sistematice pe parcursul
programului, pe secvenţe mai mici
Operează evaluarea prin:
Verificări prin sondaj în rândul
elevilor şi în materie
Verificarea tuturor elevilor şi asupra
întregii materii (a elementelor esenţiale
ale conţinutului, dată fiind realitatea că
nu toţi elevii învaţă deopotrivă un
conţinut, după cum un elev nu
stăpâneşte în măsură egală diferite părţi
ale materiei)
Evaluarea cumulativă
(sumativă)
Evaluarea continuă
(formativă)
Vizează în principal:
Evaluarea rezultatelor, având efecte
reduse pentru ameliorarea proce-
sului
Evaluarea rezultatelor şi a procesului
care le-a produs, în vederea ameliorării
acestuia, scurtând considerabil interva-
lul dintre evaluarea rezultatelor şi
perfecţionarea activităţii
Apreciază rezultatele preponderent prin:
Compararea lor cu scopurile gene-
rale ale disciplinei
Compararea lor cu obiective concrete
operaţionale urmărite şi prin înregis-
trarea progreselor realizate pe parcursul
programului
Exercită, în principal, funcţia de:
Constatare a rezultatelor şi de clasi-
ficare (ierarhizare) a elevilor
Constatare a rezultatelor şi sprijinire
continuă a elevilor de-a lungul progra-
mului; substituind aprecierile definitive
(succes/eşec), aprecieri menite să-i
ghideze pe elevi şi marcând trecerea
către o apreciere mai nuanţată şi mai
stimulativă pentru activitatea elevilor

5. Generează:
Atitudini de nelinişte la elevi şi
chiar situaţii stresante, relaţii de
adversitate
Relaţii de cooperare profesor-elev şi
cultivarea capacităţii de autoevaluare la
elevi
Sub raportul folosirii timpului de învăţare:
Utilizează o parte considerabilă
(aproximativ 1/3 din timpul afectat
instruirii/învăţării în clasă)
Diminuează considerabil timpul utilizat
pentru actele evaluative, sporind dispo-
nibilităţile de timp pentru activităţi de
instruire-învăţare
6.3 Metode de evaluare
Pentru a fi sigur că aprecierile (judecăţile de valoare) pe care
le formulează la sfârşitul unei activităţi de evaluare sunt cât mai
aproape de realitate, profesorul trebuie să utilizeze o varietate de
tehnici sau metode, acestea completându-se reciproc. Le prezentăm
pe cele care pot fi folosite la disciplinele economice.
6.3.1 a. Observarea curentă vizează comportamentul elevilor
în timpul lecţiei, modul în care aceştia participă la îndeplinirea
sarcinilor de învăţare, la desfăşurarea activităţii în general.
b. Chestionarea orală constă în realizarea unei
conversaţii profesor-elev, în care profesorul poate constata nu
numai ce ştie elevul, ci şi cum gândeşte, cum se exprimă etc.
Profesorul poate utiliza o fişă de evaluare orală (1, p. 51), în felul
acesta el având o oglindă a participării elevilor.
Clasa … Obiectul de studiu: … Data …
Nr.
crt.
Numele şi
prenumele
elevului
Conţinutul răspunsului Organizarea răspunsului Prezentarea răspunsului
Concluzii.
Observaţii
Nota
FB B S NS FB B S NS FB B S NS

6. 6.3.2 Evaluarea prin probe scrise (extemporal, teză, test,
chestionar, referat, temă executată acasă, proiect etc.) permite
verificarea obiectivă a întregului colectiv de elevi, depistarea
nivelului de reuşită, greşelile comune etc.
O modalitate de eficientizare a evaluării prin probe scrise o
reprezintă utilizarea testelor docimologice. Ele sunt probe
standardizate sub aspectul conţinutului, condiţiilor de aplicare,
formulării răspunsurilor şi al criteriilor de apreciere a rezultatelor.
Testul este alcătuit din itemi. Itemul reprezintă o problemă
sau o temă care se conturează ca o unitate de conţinut. El poate fi
redactat în mai multe forme:
a. ca o problemă: „Care este impozitul indirect lunar plătit de
pensionar şi de întreprinzător, dacă ambii cumpără zilnic o
pâine la preţul de 2000 lei în decurs de o lună?”
b. itemi care solicită stabilirea unei identităţi, dependenţe sau
indicarea unor caracteristici: „Prin ce se caracterizează
ambalajul ecologic?”
c. itemi care solicită indicarea unei mărimi reprezentată
printr-o formulă dată sau invers: „Ce exprimă formula:
e′ = ∆E/∆V?”
d. indicarea genului proxim pentru o noţiune dată: „Care este
genul proxim pentru noţiunea „bunuri omogene”?”
e. indicarea etapelor unui proces: „Enumeraţi etapele
efectuării analizei contabile!”
f. precizarea conţinutului unei noţiuni: „definiţi defectul
critic!”
g. itemi formulaţi prin intermediul unor schiţe grafice:
„Identificaţi în organigrama prezentată în figura 3, p. 50,
următoarele elemente: ponderile ierarhice ale directorului
comercial şi directorului economic; … (4, p. 136).

7. h. texte cu lacune: „Reprezentarea grafică a structurii
organizatorice poartă denumirea de …”
Principalele calităţi ale testului sunt:
Validitatea se referă la „faptul dacă testul măsoară ceea ce
este destinat să măsoare (5, p. 678). La prima vedere, acest enunţ
pare evident, totuşi în cadrul unui test, nu trebuie să existe elemente
de interferenţă.
De exemplu, un test care măsoară capacităţile matematice nu
poate fi scris într-un limbaj greu accesibil vârstei elevilor, deoarece
în acest fel ar fi testate mai întâi abilităţile de citire, apoi cele
matematice. În literatura pedagogică au fost evidenţiate câteva
tipuri de validitate:
•validitatea de conţinut, care arată măsura în care testul
acoperă uniform elementele de conţinut majore pe care le
testează. Aprecierea validităţii de conţinut se face de către
experţi, prin estimarea concordanţei dintre itemii testului şi
obiectivele esenţiale ale programului de instruire;
•validitatea de „Construct” exprimă acurateţea cu care testul
măsoară un anumit „construct” (de exemplu, „succesul
şcolar”, „motivaţia”, „inteligenţa”);
•validitatea concurentă se referă la concordanţa dintre
rezultatele obţinute de elev la un test şi unele criterii de
comportament similare [D. Ausubel 1981, p. 679].
De exemplu, dacă un elev care a obţinut rezultate foarte bune
la un test care evaluează capacitatea de a utiliza relaţiile de calcul
privind eficienţa economică nu face greşeli de calcul la un test de
tip „evaluare aplicaţii”, în care se utilizează aceste relaţii
economice, spunem că primul test are validitate concurentă.

8. Test nr. 1 Se dau următoarele date:
S.C. „ZZZ”
Perioada 2001
Indicatori Simbol u.m.
Prevăzut
(P)
Realizat
(R)
Volumul producţiei fizice Qf buc. 250.000 188.000
Preţul unitar P/u lei/buc. 780.000 820.000
Nr. salariaţi Ns. nr. 200 150
Cifra de afaceri CA mii lei 190.000.000 145.000
Valoarea mijloacelor
(activelor) fixe
MF. mii lei 290.000.000 340.000.000
Cerinţe Punctaj (puncte)
I. Să se calculeze W (în unităţi fizice) (p şi r).
II. Să se determine volumul producţiei (exprimat în unităţi
valorice) Qv (p şi r)
III. Să se prezinte eficienţa utilizării activelor (mijloacelor)
fixe (p şi r).
IV.Să se calculeze W/unităţi valorice (p şi r).
Notă: se acordă câte un ½ punct pentru relaţia privind:
- eficienţa folosirii potenţialului uman;
- eficienţa folosirii mijloacelor fixe.
Oficiu
Total
2
2
2
2
½
½
1 p
10 p
Punctaj
Rezultatele testului
Acordat Realizat
I. Wf(p) = 1250 buc/salariat
Wf(r) = 1253 buc/salariat
1
1
1
1
II. Qv(r) = 195.000.000 mii lei
Qv(r) = 154.160.000 mii lei
1
1
1
1
III. Wv(p) = CA/1000 MF(p)
Wv(r) = CA/1000 MF(r)
1
1
1
1
IV. Wv(p) = 655 lei/1000 lei CA
Wv(r) = 426 lei/1000 lei CA
1
1
1
1
V. W =
sN
Q ; CA/1000MF =
MF
CA 1000 0,5
0,5
0,5
0,5
OFICIU 1 1
TOTAL 10P 10P

9. Test nr. 2 „Aplicaţie”
Se dau următoarele date:
Indicatori
2001
Agenţi
economici
CA
(mii lei)
Q
(mii lei)
MF
(mii lei)
Ns. (nr.)
mii lei
X1 380.000 450.000 1.100.000 50
X2 530.000 590.000 1.800.000 66
X3 780.000 900.000 1.990.000 75
X4 830.000 1.400.000 2.200.000 110
X5 1.200.000 2.800.000 2.900.000 150
Cerinţe Punctaj
(puncte)
I. Eficienţa utilizării resursei umane şi a mijloacelor fixe / X1
II. Eficienţa utilizării resursei umane şi a mijloacelor fixe / X2
III. Eficienţa utilizării resursei umane şi a mijloacelor fixe / X3
IV.Eficienţa utilizării resursei umane şi a mijloacelor fixe / X4
V. Eficienţa utilizării resursei umane şi a mijloacelor fixe / X5
VI.Interpretarea d.p.d.v. economic a rezultatelor obţinute
VII. Analiza diagnostic a indicatorilor aferenţi agenţilor
economici d.p.d.v. absolut şi relativ
VIII. Reprezentarea grafică a indicatorilor
Notă: pentru fiecare relaţie de calcul privind utilizarea
personalului şi a mijloacelor fixe se acordă ½ p.
Oficiu
Total
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
10 p.
În situaţia de faţă spunem că Testul nr. 1 are validitate
concurentă.
•Validitatea predictivă se referă la măsura în care testul face
prognoza performanţelor viitoare ale elevului.
Precizare: noi putem măsura rezultatele viitoare, de aceea
folosim rezultatele prezente pentru a atinge acest scop. Pentru
estimarea acestui tip de validitate, se poate calcula un coeficient (K)
dintre rezultatele obţinute de elevi la simularea examenului de
bacalaureat, la disciplina „contabilitate”, de exemplu, şi rezultatele

10. obţinute de aceiaşi elevi, la aceeaşi disciplină, după susţinerea
examenului de bacalaureat.
K = 100
8,8
1,7
⋅ = 80,6%.
Validitatea de faţadă („Face Falidity”) exprimă măsura în
care testul este relevant şi important pentru cei ce sunt testaţi. De
exemplu, un test care evaluează conţinuturi de dimensiuni diferite
trebuie să exprime acest fapt prin numărul inegal de itemi (care
testează conţinuturile respective). De aici rezultă că între tipurile de
validitate, prezentate mai sus, şi tipurile de teste, există următoarea
concordanţă sau corespondenţă.
Validitate
Tipuri
de
teste
De
conţinut
De
construct
Concurenţa Predictivă
De
faţadă
Aptitudini x x x
Plasament x x
Diagnostic x x
De progres x x
Validitatea unui test este anulată de mai mulţi factori, printre
care amintim:
•indicaţii neclare;
•nivelul de dificultate necorespunzător al itemilor;
•itemi de calitate slabă;
•lungimea testului;
•corectarea necorespunzătoare a testului;
•caracteristicile grupului căruia i se adresează testul.
Fidelitatea sau calitatea unui test de a produce rezultate
constante în cursul aplicării sale repetate (după cum un termometru
arată pentru acelaşi om sănătos aceeaşi temperatură sau diferenţe
minime la diferite momente ale zilei, aşa se doreşte ca un test
aplicat cu diferite ocazii în condiţii identice, aceluiaşi grup să dea
aceleaşi rezultate sau diferenţe minime).

11. Pentru estimarea fidelităţii se pot folosi mai multe metode
conform precizărilor (N. Bronlund 1981, p. 96).
Nr.
crt.
Metoda
Tipul
de fidelitate
Procedeul
1 Test-retest Stabilitate Acest test se administrează de două
ori aceluiaşi grup la un interval de
timp de la câteva minute până la
câteva luni.
2 Forme echivalente Echivalenţă La un interval scurt de timp, se
administrează două forme de test
echivalente la acelaşi grup de elevi.
3 Test retest şi forme
echivalente
Stabilitate şi
echivalenţă
Se administrează aceluiaşi grup
două forme ale aceluiaşi test la un
interval scurt de timp.
4 Metoda
înjumătăţirii
Consistenţa
internă
Se aplică testul o singură dată. Se
împarte testul în două jumătăţi
echivalente. Se calculează
coeficientul de fidelitate, pentru o
jumătate de test, cu ajutorul
coeficientului de corecţie. Se
utilizează formula Sperman-Brown
pentru a estima fidelitatea
întregului test.
Fidelitate test = 2 + fidelitatea unei
jumătăţi / 1 + fidelitatea unei
jumătăţi.
5 Kuder-Richardson
(K.R.)
Consistenţa
internă
Se administrează testul o singură
dată. Se calculează scorul total
după următoarea formulă
KR= ⎟
⎟
⎠
⎞
⎜
⎜
⎝
⎛ −
−⋅
− 2
GK
)xK(n
1
1K
K
unde:
K – nr. de itemi ai testului;
x – media aritmetică;
G – deviaţia standard.

12. Exemplu: în cadrul lecţiei de verificare şi apreciere (control
– evaluare) a cunoştinţelor, putem administra un test constituit
nr. K = 9 itemi.
Numărul de elevi cărora li s-a dat testul (n) = 20, media
aritmetică obţinută de clasă = 8,8, 6 = 5,5.
În aceste condiţii, putem determina scorul total, ce reprezintă
consistenţa internă a testului Kuder-Richardson.
%111100
2178
65,2428
25,272
85,268
*
8
9
25,272
4,225,272
8
9
25,30*9
12,0*20
1
8
9
)5,5(*9
)88,89(20
1
19
9
GK
)xK(n
1
1K
K
KR 22
=⋅==⎟
⎠
⎞
⎜
⎝
⎛ −
=
=⎟
⎠
⎞
⎜
⎝
⎛
−=⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜
⎝
⎛ −
−
−
=⎟
⎟
⎠
⎞
⎜
⎜
⎝
⎛ −
−⋅
−
=
Scorul este foarte bun, depăşeşte 100%, ceea ce înseamnă că
testul se caracterizează printr-o foarte bună consistenţă internă
(fidelitate), condiţie necesară dar nu suficientă pentru validitate.
Întrucât testul corespunde obiectivului urmărit ↦ evaluarea –
verificarea cunoştinţelor de către elevi, este şi valid.
Validitatea are o importanţă mai mare decât fidelitatea, între
aceste două caracteristici existând următoarele corelaţii:
•un test poate fi fidel fără a fi valid, deoarece poate măsura
altceva decât a fost destinat să măsoare;
•dacă un test nu este fidel, acesta nu este nici valid;
•fidelitatea este o condiţie necesară, dar nu suficientă pentru
validitate;
•validitatea este mai importantă decât fidelitatea.
Obiectivitatea reprezintă gradul de concordanţă între
aprecierile făcute de către evaluatori independenţi în ceea ce
priveşte un răspuns bun pentru fiecare dintre itemii testului (testele
cu o foarte bună obiectivitate sunt cele standardizate).

13. Aplicativitatea reprezintă calitatea testului de a fi administrat
şi interpretat cu uşurinţă.
Principalele criterii de selectare ale unui test cu o bună
aplicabilitate (5, p. 687) sunt:
•importanţa conţinutului pe care testul îl măsoară;
•concordanţa dintre forma, conţinutul testului şi vârsta
elevilor;
•costul şi timpul necesare pentru administrarea testului;
•obiectivitatea în notare şi interpretarea rezultatelor.
Cea mai des utilizată metodă pentru proiectarea itemilor şi a
testelor este matricea de specificaţii (M.S.), care se caracterizează
prin următoarele: pe liniile matricii sunt enunţate conţinuturile
testate, iar coloanele conţin nivelurile cognitive la care dorim să
măsurăm aceste conţinuturi (exemplu: calcul, aplicare, analiză –
sinteză – conform taxonomiei obiectivelor educaţionale a lui
Bloom).
Vom prezenta, în continuare, o matrice de specificaţii prin
prezentarea itemilor la disciplina economia întreprinderii, clasa
a X-a, care cuprinde următoarele niveluri cognitive: a exprima (sub
formă verbală, simbolică, geometrică), a stabili (a calcula), a
analiza-sintetiza, a evalua.
Matricea de specificaţii
Conţinut Nivel cognitiv
Optimizarea proceselor
economice
Exprimarea Stabilire Analiză Evaluare
Optimizarea – delimitări
conceptuale
X
0,8
X
2,3
Tehnici de optimizare X
1,2
X
3,1
X
2,1
Eficienţa economică şi
rentabilitatea
X
2,2
X
0,4
X
0,4
X
3,3

14. Pentru fiecare dintre celulele matricii marcate cu X, se vor
elabora unul sau mai mulţi itemi, avându-se în vedere clasificarea
şi codificarea acestora, după cum urmează:
Tipuri de itemi şi teste Codificarea itemilor
- itemi obiectivi 1
- adevărat/fals 1,1
- alegere multiplă 1,2
- de tip pereche 1,3
- itemi semiobiectivi 2
- cu răspuns scurt 2,1
- de completare 2,2
- întrebări structurate 2,3
- itemi subiectivi 3
- rezolvare de probleme 3,1
- eseu structurat 3,2
Tipuri de itemi
- eseu liber 3,3
- normativ 01
- criterial 02
- iniţial 03
- final 04
- pretest 05
- posttest 06
- standardizat 07
Tipuri de teste
- elaborat de profesor 08
Problema care apare constă în analiza itemului, adică
determinarea unor indicatori – pe baza rezultatelor obţinute de elevi
la un item şi interpretarea lor statistică. Principalii indicatori
statistici sunt:
a) indicele de dificultate – reprezintă proporţia celor care au
răspuns corect şi se calculează prin împărţirea numărului
de elevi care au rezolvat corect itemul la numărul total de

15. elevi, şi are valori cuprinse între 0 şi 1 (dacă < 0,2 foarte
dificil, dacă > 0,8 foarte uşor);
b) indicele de discriminare – reprezintă corelaţia dintre
rezultatele la un item şi un criteriu intern sau extern
(exemplu: scorul, performanţa obţinută de elevi la testul
din care face parte itemul respectiv).
Există mai multe metode de calcul al indicelui de
discriminare (D). Una dintre acestea urmează etapele:
•se scriu în ordine crescătoare rezultatele obţinute de elevii
care au susţinut testul;
•se calculează indicele de dificultate pentru primii 15 şi
ultimii 15;
•valoarea indicelui de discriminare va rezulta din diferenţa
celor doi indici de dificultate.
D ia valori între (-1) şi (+1). Unii autori, bazându-se pe
experimente (C. Croker şi 1. Algina, 1986), au stabilit următoarele
interpretări ale indicelui de discriminare (D):
- dacă D > 0, 40, itemul este bun;
- 0,50 < D < 0,40, este necesară o revizuire;
- 0,20 < D < 0,30 este necesară o revizuire foarte atentă;
- D < 0,20 itemul va fi eliminat.
Pentru o evaluare sumativă a fost administrat un test
constituit din mai mulţi itemi. Rezultatele obţinute au fost
următoarele:
Număr elevi Nota obţinută
2 4
6 5
4 8
7 9
11 10
Total 30 elevi

16. Analiza testului dat.
1. Determinarea indicelui de dificultate (Id)
Id =
30
11
= 0,36 testul a fost bine realizat 0,20 < 0,36 < 0,80;
2. Determinarea Id (15 elevi); 3,23
Id următorii 15 elevi: 4,56
D = 4,56 – 3,23 = 1,33; > 1 testul este foarte bine selectat.
Codificarea itemilor prezentată în Matricea de specificaţii ne
oferă posibilitatea realizării testelor pe computer, utilizând
facilităţile oferite, dintre care amintim:
•administrarea unor teste complexe;
•posibilitatea testării individualizate a elevilor;
•corectarea imediată a răspunsurilor şi înregistrarea acestora;
•prelucrarea statistică a rezultatelor.
Exemplu de testare computerizată:
Da
Item Item corect? Stop
0,8 2,3
Nu
Optimizarea
Item corect?
2,3
Da
Identificarea
situaţiei de optim
economic
Item 1,2 Item 3,1 Item 2,1
corect?
Da
Tehnici
de optimizare
Da
corect? Stop
Nu
Se continuă strategia
Eficienţa
economică
şi rentabilitatea

17. După gradul de obiectivitate oferit în corectare, itemii sunt de
mai multe tipuri:
A. Itemi obiectivi, care permit o măsurare mai exactă a
rezultatelor. Ei pot avea următoarele forme:
a. itemi cu alegere duală (adevărat/fals; da/nu; corect/incorect;
acord/dezacord). Exemplu: „Funcţiunea unei întreprinderi
reprezintă ansamblul activităţilor omogene şi/sau comple-
mentare desfăşurate de un personal specializat al
întreprinderii, cu scopul realizării obiectivelor derivate de
gradul I”; a) adevărat; b) fals;
b. itemi de tip pereche, care îl pun pe elev/student în situaţia
de a determina corespondenţa corectă între cuvinte, valori
numerice, semnificaţii, simboluri, informaţii etc. Exem-
plu: „Asociaţi corect termenii din coloana A cu
informaţiile din coloana B.
A B
1. mişcarea curbei cererii a. reflectă relaţia generală şi esenţială dintre
cantitatea cerută dintr-un bun şi preţul lui
2. cerere inelastică b. bun pentru care cererea este elastică la preţ
3. legea cererii c. reflectă modificarea cantităţii cerute la
acelaşi preţ
4. bun complementar d. dorinţa care are acoperire bănească
5. bun substituibil e. bun pentru care creşterea preţului conduce
la scăderea cererii altui bun
6. cerere solvabilă f. dacă preţul creşte, cheltuielile
cumpărătorilor cresc
c. itemi cu alegere multiplă sau cu răspuns selectat, care
solicită alegerea unui răspuns dintre mai multe. Exemplu:
„Testarea unui chestionar privitor la preferinţele
publicului bucureştean pentru genurile muzicii populare

18. înregistrată pe CD-uri este o: a) cercetare exploratorie;
b) cercetare explicativă (cauzală); c) cercetare descriptivă;
d) cercetare instrumentală”.
B. Itemi semiobiectivi, care solicită elevului/studentului
construirea totală sau parţială a unui răspuns la sarcina
definită în item. Şi aceştia sunt de mai multe feluri:
a. itemi cu răspuns scurt, sub formă de cuvânt, număr,
simbol, propoziţie. Exemplu: „Numeşte volumul de
tranzacţii pe piaţă căruia îi corespunde preţul de
echilibru”.
b. itemi cu răspuns de completare. Exemplu: „Profit din
exploatare (+) = venituri din exploatare - …”
c. întrebări structurate sau itemi care conţin mai multe
sarcini de lucru, punând elevul/studentul în situaţia de a
construi răspunsuri şi de a alege modalitatea de formulare
a acestora. Schema de redactare a unui asemenea item
este:
Material/stimul (text, date statistice,
grafic, diagramă, imagine etc.)
↓
Subîntrebări
↓
Date suplimentare
↓
Subîntrebări

19. C. Itemi subiectivi sau cu răspuns deschis, care testează
originalitatea, creativitatea, capacitatea de transfer a
elevului/studentului.
Aceştia se pot exprima în următoarele forme:
a. rezolvarea de probleme sau de situaţii problematice.
Exemplu: „Proprietatea privată a fost asociată de unii
gânditori cu egoismul şi tirania. Explicaţi legătura dintre
cele trei concepte”.
b. itemi de tip eseu, care îl pun pe elev/student în situaţia de
a construi un răspuns liber în conformitate cu un set de
cerinţe. Eseurile sunt de mai multe tipuri, în funcţie de
următoarele criterii:
• după dimensiunea răspunsului: minieseu; eseu cu
răspuns extins;
• după tipul de răspuns: eseu cu răspuns structurat sau
semistructurat; eseu liber.
Observaţii:
1. Formularea itemilor trebuie să solicite cât mai exact
comportamentul ce urmează să fie evaluat. Un sistem de
cerinţe în acest sens a fost enunţat de Ed. Thorndike
(3, p. 218):
- precizaţi procesul intelectual pe care doriţi să-l
folosească elevul/studentul pentru a răspunde;
- folosiţi elemente noi sau o prezentare nouă a
întrebărilor;
- începeţi întrebările cu: comparaţi, expuneţi, explicaţi de
ce, enumeraţi şi evitaţi formulări de timpul „ce”, „când”,
„unde”;
- daţi o formulare clară şi precisă solicitărilor;
- asupra unui subiect controversat să se ceară argumente
şi nu atitudini;
- să atragă un comportament pe care îl doriţi manifestat;
- adaptarea lungimii şi complexităţii la maturitatea
elevilor.

20. 2. Stabilirea cu multă exactitate a obiectivului care se
urmăreşte a fi realizat. Exemplu:
Disciplina: Economie
Clasa a XI-a
Unitatea de conţinut: Forme ale pieţei
Obiectivul: Elevul va fi capabil să recunoască forme ale
pieţei constituite în raport cu diferite criterii şi
caracteristici esenţiale ale lor.
Pentru verificarea priceperilor şi deprinderilor, sunt utilizate
şi probele practice care, în studiul disciplinelor economice, pot
îmbrăca forma fişelor cu aplicaţii.
Fişă cu aplicaţii
Nr.
crt.
Conţinutul aplicaţiilor
S.C. „H” înregistrează următoarea situaţie: mii lei
Venituri Suma Cheltuieli Suma
Venituri din vânzarea
mărfurilor
610000 Cheltuieli cu
materiile prime ş.a.
460000
Venituri din vânzarea
produselor finite
220000 Cheltuieli cu
salariile
100000
Venituri din prestări servicii 40000 Alte cheltuieli din
exploatare
50000
Venituri din dobânzi 36000 Cheltuieli din
dobânzi
45000
Venituri din amenzi 14000 Cheltuieli cu
donaţiile
36000
1
Venituri din donaţii 20000 - -
2 Cerinţe: să se determine:
- rezultatul curent al exploatării;
- rezultatul din activitatea financiară;
- rezultatul din activităţile excepţionale;
- rezultatul financiar final;
- rata rentabilităţii;
Să se interpreteze din punct de vedere economic rezultatele obţinute.

21. Se dau următoarele date: S.C. „ZZ”:
Indicatori U.M. 2000 2001
Volumul producţiei (Q) mii lei 735000 610000
Valoarea mijloacelor fixe (MF) mii lei 1300000 155000
Numărul de salariaţi (Ns) număr 110 180
Cifra de afaceri (CA) mii lei 622000 490000
Costuri totale (CT) mii lei 590000 495000
Cerinţe: să se calculeze:
- productivitatea muncii (W);
- rezultatul financiar final (Rff);
- CA1000MF;
- rata rentabilităţii.
Să se interpreteze din punct de vedere economic rezultatele
obţinute.
După expirarea timpului afectat, se dă fişa cu răspunsuri.
Se fac corecturile şi se stabileşte punctajul.
Nr.
crt.
Răspunsul corect Punctaj
Indicatori Valoare
mii lei
a) rezultatul curent al exploatării + 251000
b) rezultatul activităţii financiare - 39000
c) rezultatul activităţii excepţionale - 2000
d) rezultatul financiar final + 189000
e)rata rentabilităţii 21,72%
I
Notă: pentru calculul indicatorilor (a…b), este necesar ca
elevii să determine (realizeze) o grupare a veniturilor şi
cheltuielilor pe tipuri de activităţi.
Rezultatele obţinute:
- venituri din exploatare – 870000 mii lei;
- cheltuieli din exploatare – 610000 mii lei;
- venituri financiare – 36000 mii lei;
- cheltuieli financiare – 45000 mii lei;
- venituri excepţionale – 34000 mii lei;
- cheltuieli excepţionale – 36000 mii lei.
6p

22. SC „H” deşi a înregistrat o situaţie economică negativă, în
activitatea financiară şi excepţională; pe total activitate a
înregistrat o situaţie economică favorabilă, pozitivă, respectiv
un profit = 189000 mii lei, situaţie determinată de activitatea
din exploatare (baza) în cadrul căreia s-a obţinut un profit
corespunzător.
Rata rentabilităţii = 21,7%, redusă de situaţia negativă
înregistrată în cele două activităţi.
Perioadă
Indicatori U.M.
2000 2001
W mii lei 6681 3388
CA/1000 MF mii lei 478 316
Profit sau pierdere mii lei +32000 -5000
Rata rentabilităţii mii lei 5,14% -
II
SC „ZZ” înregistrează în anul 2001 o pierdere în valoare
absolută = 5000 mii lei.
4p
Unul dintre obiectivele evaluării, deloc de neglijat
(dimpotrivă), îl constituie formarea capacităţii elevilor/studenţilor
de autoevaluare. Subliniem importanţa deosebită a acestui obiectiv,
deoarece de realizarea lui (la fiecare disciplină de învăţământ)
depinde succesul în viaţă al viitorilor absolvenţi: dispunând de
această capacitate, ei îşi vor putea evalua mai bine resursele de care
dispun şi le vor acorda în mod corect cu ţelurile propuse, evitând
astfel eşecurile.
O modalitate care poate fi utilizată o reprezintă administrarea
chestionarelor de autocontrol.
Chestionar cu autocontrol
Răspunsul PunctajNr.
crt.
Itemi
Dat Corect Acordat Realizat
1 Optimul reprezintă:
a) starea de faliment
b) starea cea mai bună
b b 2 2
2 Optimizarea reprezintă acel
procedeu de determinare a celei
mai „bune” soluţii:
a) adevărat;
b) fals.
a a 2 2

23. Răspunsul PunctajNr.
crt.
Itemi
Dat Corect Acordat Realizat
3 Completaţi spaţiile libere:
Principalele aspecte ale
optimizării se referă la:
- stabilirea unor …………
- cunoaşterea limitelor de
încadrare a ……………
- fundamentarea ………
- relaţii
- optimului
- calculelor
-criterii
-optimului
-mecanismul
decizional în
raport cu
obiectivele
stabilite
6 2
Total 10 6
Răspunsul este completat de elev cu cerneală, iar după
expirarea timpului acordat (15 min.), profesorul stabileşte
răspunsul corect împreună cu elevii. Aceştia îl notează cu creionul,
apoi îşi corectează lucrarea, făcând comparaţie între răspunsul
corect şi cel dat.
Planşă cu întrebări (test de evaluare)
Nr.
crt.
Întrebări (itemi)
1 Ce este eficienţa economică?
2 Când o întreprindere atinge optimul economic?
3 Optimul economic este dat de ……………. care, din cel puţin două
variante posibile, asigură cea mai …………… eficienţă economică.
4 Profitul este dat de relaţia:
a) P = CA – ch
b) P = W – ch
c) P = MF – Ns
5 Eficienţa utilizării revizuirii necesare este dată de:
a) W
b) Q
c) Volum desfaceri D
6 Rentabilitatea este acea formă a eficienţei economice, la nivelul
întreprinderii cu factori de credit utilizaţi.
7 Rata rentabilităţii (Rr) este dată de relaţia: RR = P/CA × 100
a) fals
b) adevărat
8 Ct/p = Cd + Ns / Q
a) fals
b) adevărat

24. Nr.
crt.
Întrebări (itemi)
9 Mărimea optimă a întreprinderii = acea mărime care corespunde
capacităţii de absorbţie a pieţei ……………………… având o influenţă
determinată asupra mărimii întreprinderii.
După expirarea timpului, se prezintă Planşa cu răspunsurile,
iar elevii îşi corectează cu creionul (sau cu altceva decât cu ce au
scris iniţial) răspunsurile şi acordă punctajul corespunzător.
Planşa cu răspunsuri
Nr.
crt.
Răspuns Punctaj
1 Eficienţă economică:
Acea stare a activităţii economice, determinate de un anumit
consum de resurse, pentru obţinerea unui bun economic, într-o
anumită perioadă de timp.
1p
2 O întreprindere atinge optimul economic, atunci când obţine:
Maximul profitului
Minimul contului
Maximul producţiei
Maximul volumului de desfacere
1p
3 Soluţia, ridicată 1p
4 a. 1p
5 W 1p
6 Efectele nete, ce se obţin la o unitate de efort 1p
7 b 1p
8 b 1p
9 Posibilitatea de desfacere a producţiei 1p
Oficiu 1p
Pentru verificarea priceperilor şi deprinderilor, se dau
aplicaţii pe fişe.
Prezentăm, în continuare, câteva exemple de probe de
evaluare administrate la bacalaureat şi olimpiade de ştiinţe
socio-umane.

25. Unitatea de evaluare: Piaţa forţei de muncă. Salariul
Test de evaluare
1.
2.
3.
4.
5.
Cererea de muncă reprezintă ________________________ care se
formează la un moment dat într-o economie de piaţă ___________
Oferta de muncă este formată din __________________________
Condiţia esenţială pentru ca nevoia de muncă să fie considerată în
categoria cererii de muncă este:
a. mărimea nevoii de muncă
b. nevoia de serviciu pentru persoanele apte
c. salarizarea
d. perioada anului în care se manifestă
Oferta de muncă se exprimă prin:
a. numărul locurilor de muncă;
b. populaţia activă disponibilă;
c. numărul celor apţi de muncă (populaţia activă disponibilă) –
casnicele – militarii – elevii/studenţii;
d. numărul celor care nu vor să lucreze.
Argumentaţi pe scurt varianta aleasă.
Cererea are următoarele particularităţi:
a. este invariabilă pe termen scurt;
b. este variabilă pe termen scurt;
c. nu este omogenă;
d. nu are nici o particularitate.
A: a + c C: d
B: a + b+ c D: b + c
0,25p
0,25p
0,5p
0,5p
0,5p
6.
7.
8.
9.
__________ este eminamente perisabilă şi are caracter relativ rigid
Pe termen scurt, _____________ este practic invariabilă.
___________ nu sunt omogene, ci se compun din segmente
neconcurenţiale.
Oferta de muncă nu se formează numai pe principiile economiei de
piaţă (A/F).
0,5p
0,25p
0,25p

26. 10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
Cererea are următoarele particularităţi:
a. este invariabilă pe termen scurt;
b. este variabila pe termen scurt
c. nu este omogenă;
d. nu are nici o particularitate.
A: a + c C: d
B: a + b + c D: b + c
___________ este eminamente perisabilă şi are caracter relativ
rigid.
Pe termen scurt, ___________ este practic invariabilă.
___________ nu sunt omogene, ci se compun din segmente
neconcurenţiale.
Oferta de muncă nu se formează numai pe principiile economiei de
piaţă (A/F).
Piaţa muncii are _____________ trepte de desfăşurare:
a. niciuna;
b. două;
c. patru;
d. minim trei.
Cea de-a doua treaptă de desfăşurare a pieţei muncii, ca expresie a
raporturilor între cerere şi oferta reprezintă o continuare a celei
dintâi (A/F).
0,75p
0,25p
0,25p
0,25p
0,25p
0,25p
0,25p
17.
18.
19.
20.
Salariul reprezintă o remuneraţie ce revine posesorului factor ____
Salariul este o plată pentru închirierea forţei de muncă (A/F).
Pentru firmă, salariul este o componentă a ________________
Salariul este __________ al celor ce muncesc şi obţin rezultate.
0,25p
0,25p
0,25p
0,25p

27. 21.
22.
23.
24.
Salariul este:
a. un profit al muncitorului;
b. o recompensă pentru muncă;
c. un venit contractual şi variabil;
d. un cost pentru firmă;
e. b, c, d.
Salariul reprezintă o remuneraţie ce revine posesorului factor ___
Salariul este o plată pentru închirierea forţei de muncă (A/F).
Elaboraţi o singură frază în care să utilizaţi cu sens economic
următoarele concepte: „salariul real”, „salariul nominal”, „indicele
preţului”.
0,25p
0,25p
0,25p
0,5p
Din oficiu:
Total:
1p
10p
Probă scrisă la CONTABILITATE
Profil SERVICII VARIANTA A
Toţi itemii sunt obligatorii. Fiecare item are un singur răspuns
corect.
Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect. Se acordă
10 puncte din oficiu.
Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.
În timpul desfăşurării probei, elevul poate consulta „Planul general
de Conturi” valabil până la 31.12.2002 (planul vechi de conturi).
Pentru fiecare item, completaţi pe foaia de examen răspunsul pe
care-l consideraţi corect, cu simbolul O, iar răspunsurile considerate
greşite cu simbolul X.
1. O societate comercială are TVA colectat 8.000.000 lei, TVA deductibil
5.000.000 lei, TVA de recuperat 1.000.000 lei. Regularizarea se va
înregistra prin formula contabilă:
a. 4427 = 4426 5.000.000 b. 4427 = % 8.000.000
4423 = 4424 3.000.000 4426 5.000.000
4423 3.000.000
4423 = 4424 1.000.000
c. 4427 = % 8.000-000 d. % = 4426 8.000.000
4426 5.000.000 4427 5.000.000
4423 3.000.000 4424 3.000.000

28. 2. Cu ocazia înfiinţării unei societăţi comerciale, aducerea ca aport la
capital a unui utilaj cu valoarea de 100.000.000 lei se înregistrează în
contabilitate astfel:
a. 456 = 2123 100.000.000 b. 1012 = 2123 100.000.000
c. 2123 = 1012 100.000.000 d. 2123 = 456 100.000.000
3. Valoarea mărfurilor, procurate conform facturii fiscale de la furnizor,
este de 10.000.000 lei, TVA 19%.
Completaţi formula contabilă de înregistrare a achiziţionării mărfurilor
cu costurile corespunzătoare:
% = A 11.900.000
B 10.000.000
4426 1.900.000
a. A = 401 b. A = 401 c. A = 408 d. A = 401
B = 357 B = 371 B = 371 B = 378
4. Rezultatul fiscal se determină pe baza relaţiei:
a. rezultat fiscal – rezerve legale;
b. rezultat contabil – elemente nedeductibile fiscal + elemente
deductibile fiscal;
c. rezultat contabil + elemente nedeductibile fiscal – elemente
deductibile fiscal;
d. rezultat net + impozitul pe profit – rezerve legale.
5. Retragerea de către asociaţi a sumelor aduse ca aport la capitalul social
generează una dintre următoarele înregistrări;
a. 1012 = 456 7.000.000 b. 1061 = 456 7.000.000
456 = 5311 7.000.000 456 = 5311 7.000.000
c. 1011 = 456 7.000.000 d. 1012 = 462 7.000.000
456 = 5311 7.000.000 462 = 5311 7.000.000

29. 6. Plusul de inventar la mijloace fixe se înregistrează astfel:
a. 212 = 672 5.000.000 b. 212 = 771 5.000.000
c. 212 = 131 5.000.000 d. 212 = 681 5.000.000
7. Formula contabilă de mai jos reprezintă:
% = 212 10.000.000
281 9.000.000
6721 100.000
a. înregistrarea ieşirii din patrimoniu a unui mijloc fix retras,
reprezentând aportul la capitalul social;
b. înregistrarea ieşirii din patrimoniu a unui mijloc fix parţial amortizat;
c. înregistrarea amortizării unui mijloc fix;
d. înregistrarea ieşirii din patrimoniu a unui mijloc fix donat.
8. Formula contabilă de mai jos reprezintă:
% = 456 1.000.000
212 450.000
300 200.000
371 350.000
a. retragerea aportului asociaţilor la capital;
b. intrarea de materii prime şi mărfuri de la furnizori;
c. aportul în natură la constituirea capitalului social;
d. intrarea de mijloace fixe prin donaţie.
9. Un angajat nu se prezintă să-şi ridice în termen salariul. Formula
contabilă corectă pentru înregistrarea salariului neridicat este:
a. 5311 = 426 500.000 b. 426 = 5311 500.000
c. 421 = 426 500.000 d. 426 = 423 500.000
10. Se încasează prin contul deschis la bancă o creanţă de 2.380.000 lei –
din care TVA 380.000 lei cu penalităţi de 10%:
a. 5121 = % 2.580.000 b. 5121 = % 2.618.000
411 2.380.000 411 2.380.000
7711 200.000 7711 238.000
c. % = 411 2.380.000 d. 521 = 411 2.380.000
5121 2.180.000
671 200.000

30. 11. O societate are un fond de salarii brut de 10.000.000 lei, la care
calculează CAS-ul aferent în cota prevăzută de lege pentru angajat.
Formula contabilă este:
a. 4311 = 5121 1.333.333 b. 421 = 4311 1.166.667
c. 6451 = 4311 2.333.333 d. 6451 = 5121 3.000.000
12. Plata TVA-ului în sumă de 1.000.000 lei este evidenţiată prin formula:
a. 4427 = % 1.000.000 b. % = 4426 1.000.000
4423 850.000 4424 850.000
4426 1.000.000 4427 150.000
c. 4423 = 4427 150.000 c. 4423 = 5121 1.000.000
13. Formula contabilă de mai jos reprezintă:
509 = 5121 10.000.000
a. comisioane bancare reţinute din contul la bancă;
b. plata contravalorii titlurilor de plasament cumpărate;
c. plata datoriei generată de împrumutul din emisiunea de obligaţiuni;
d. cumpărarea de acţiuni.
14. Înregistrarea contabilă întocmită cu ocazia depunerii numerarului din
casierie în cont la bancă este:
a. 5311 = 5121 1.000.000 b. 5121 = 5311 1.000.000
c. 5121 = % 1.000.000 d. 581 = 5311 1.000.000
5311 800.000 5121 = 581 1.000.000
581 200.000
15. Se ridică de la bancă 2000 dolari, cursul dolarului 35.000 lei.
Înregistrarea în contabilitate a operaţiei este:
a. 581 = 5124 70.000.000 b. 581 = 5124 70.000.000
5314 = 581 70.000.000 5311 = 581 70.000.000
c. 581 = 5121 70.000.000 d. 5311 = 5121 70.000.000
5314 = 581 70.000.000
16. Formula contabilă care este în concordanţă cu explicaţia dată este
următoarea:
a. 4423 = 5121 - plata TVA-ului prin virament bancar;
b. 5121 = 162 - rambursarea creditelor bancare pe termen lung;
c. 401 = 5121 - plata datoriei faţă de furnizor în numerar;
d. 5121 = 411 - încasarea creanţelor asupra angajaţilor.

31. 17. Se primeşte cu titlu gratuit, un program informatic în valoare de
4.000.000 lei. Înregistrarea corectă este:
a. 208 = 131 4.000.000 b. 205 = 131 4.000.000
c. 201 = 7721 4.000.000 d. 208 = 7721 4.000.000
18. Documentul contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de grupare a
rezultatelor inventarierii patrimoniului este:
a. Jurnalul de vânzări b. Registrul inventar
c. Registrul Jurnal d. Registrul Cartea – Mare
19. Se dau următoarele date:
- venituri totale ……………………………………..40.000.000 lei
din care: dividende încasate de la o altă societate... 2.000.000 lei
- cheltuieli totale …………………………………... 16.000.000 lei
din care: amenzi şi penalităţi plătite la
Garda Financiară ………………………………… 1.000.000 lei
Baza de calcul a impozitelor pe profit este:
a. 23.000.000 b. 22.000.000 c. 24.000.000 d. 25.000.000
20. La inventar se constată un minus imputabil la marfă în valoare de
300.000 lei (preţ cumpărare). Ştiind că adaosul comercial practicat de
societatea comercială este 10%. TVA 19%, indicaţi care este
înregistrarea corectă pentru imputarea minusului gestionarului (angajat
cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată):
a. 421 = % 387.000 b. 428 = % 387.000
758 330.000 371 330.000
4427 57.000 4428 57.000
c. 461 = % 387.000 d. 4282 =% 387.000
758 330.000 758 330.000
4427 57.000 4427 57.000
21. Plata unui bilet la ordin în sumă de 9.000.000 lei subscris pentru
achiziţionarea unui calculator se înregistrează prin următoarea formulă
contabilă:
a. 404 = 5121 9.000.000 b. 401 = 5121 9.000.000
c. 405 = 5121 9.000.000 d. 403 = 5121 9.000.000
22. Mărfurile donate de agentul economic se înregistrează prin formula:
a. 6712 = 371 500.000 b. 371 = 607 500.000
c. 6714 = 371 500.000 d. 607 = 371 500.000

32. 23. Se răscumpără obligaţiuni emise anterior în sumă de 70.500.000 lei.
Formula contabilă pentru această operaţie este incompletă. Contul lipsă
pentru a scrie formula contabilă corectă a acestei înregistrări este:
……. = 5121 70.500.000
a. 506; b. 508; c. 505; d. 509
24. Capitalul social al societăţii pe acţiuni se poate mări, în principiu, prin:
a.emisiunea de acţiuni noi; majorarea valorii nominală acţiunilor
existente; aporturi în creanţe;
b. anularea provizioanelor reglementate;
c.emisiunea de acţiuni noi; majorarea valorii nominale a acţiunilor
existente;
d.emisiunea de acţiuni noi, încorporarea rezervelor legale.
25. Se livrează conform facturii fiscale semifabricate în valoare de
50.000.000 lei, TVA 19%. Înregistrarea în contabilitate este:
a. 401 = % 59.500.000 b. 411 = % 59.500.000
702 50.000.000 341 50.000.000
4426 9.500.000 4427 9.500.000
c. % = 411 59.500.000 d. 411 = % 59.500.000
702 50.000.000 702 50.000.000
4426 9.500.000 4427 9.500.000
26. Dispunem de următoarele date:
- costul de achiziţie al mărfurilor 500.000 lei;
- adaosul comercial 20%;
- TVA 19%;
Preţul de vânzare cu amănuntul al mărfurilor este:
a. 732.000 b. 622.000 c. 714.000 d. 610.000
27. Cu ajutorul balanţei de verificare se pot identifica:
a. erorile de compensaţie; b. omisiunile;
c. erorile de întocmire a balanţei; d. erorile de imputare.
28. Acceptarea unei file CEC în valoare de 6.000.000 lei în contul creanţei
asupra clienţilor se reflectă prin formula:
a. 5112 = 411 6.000.000 b. 411 = 5112 6.000.000
c. 5112 = 419 6.000.000 d. 5112 = 418 6.000.000

33. 29. Se vând la bursa de valori acţiuni în numerar, preţul de vânzare fiind
mai mare decât cel de cumpărare: PV = 100.000.000 lei;
PC = 98.000.000 lei. Formula contabilă aferentă înregistrării corecte
este:
a. 5311 = 503 100.000.000 b. % = 502 100.000.000
5311 98.000.000
664 2.000.000
c. 5311 = % 100.000.000 d. 5311 = % 100.000.000
502 98.000.000 503 98.000.000
764 2.000.000 764 2.000.000
30. Se cunosc următoarele date: contravaloarea consumului de energie
electrică conform facturii fiscale este 1.000.000 lei plus TVA 19%.
Formula contabilă aferentă înregistrării corecte a consumului de energie
electrică fără factură este:
a. % = 408 11.190.000 b. % = 408 11.190.000
605 10.000.000 321 10.000.000
4426 1.190.000 4426 1.190.000
c. % = 408 11.190.000 d. % = 408 11.190.000
605 10.000.000 604 10.000.000
4428 1.190.000 4428 1.190.000
31. Din extrasul de cont al băncii rezultă următoarele date:
Sold la începutul zilei în cont la bancă 20.000.000 lei
Încasări: - de la clienţi 50.000.000 lei
- credite bancare 10.000.000 lei
Plăţi în cursul zilei:
- TVA de plată 3.000.000 lei
- impozit pe salarii 5.000.000 lei
- impozit pe venit 10.000.000 lei
- furnizori 15.000.000 lei
- credite bancare 6.000.000 lei
- dobânzi aferente 1.000.000 lei
Disponibilul la sfârşitul zilei este:
a. 10.000.000 b. 30.000.000 c. 40.000.000 d. 20.000.000

34. 32. Formula contabilă de mai jos reprezintă:
503 = % 10.000.000
5121 8.000.000
509 2.000.000
a. răscumpărarea acţiunilor proprii;
b. emisiunea de noi acţiuni;
c. achiziţionarea de acţiuni cu reţinerea avansului acordat;
d. achiziţionarea de acţiuni cu plata ulterioară a unei părţi din valoarea
acestora.
33. Formula contabilă care nu este în concordanţă cu explicaţia dată este:
a. 371 = 607 1.000.000 minus de mărfuri la inventar;
b. 212 = 231 1.000.000 punerea în funcţiune a unui mijloc fix;
c. 462 = 5311 1.000.000 plata unui creditor în numerar;
d. 456 = 1011 1.000.000 subscrierea capitalului social.
34. Formula contabilă care nu este în concordanţă cu explicaţia dată este:
a. 456 = 1011 5.000.000 subscrierea capitalului social;
b. 2126 = 131 5.000.000 primirea prin donaţie a unui calculator;
c. 371 = 707 5.000.000 mărfuri constatate în plus la inventar;
d. 6811 = 2801 5.000.000 amortizarea integrală a cheltuielilor
de constituire.
35. Formula contabilă corectă privind înregistrarea unui plus de inventar în
valoare de 750.000 lei constatat la inventarierea fizică a mărfurilor în
condiţiile aplicării inventarului permanent este:
a. 371 = 401 750.000 b. 371 = 542 750.000
c. 371 = 711 750.000 d. 371 = 607 750.000
36. Valoarea capitalurilor proprii ale unei Societăţi Comerciale pentru care
se cunosc datele de mai jos este:
- capital social = 50.000.000 lei;
- furnizori de imobilizări = 15.000.000 lei;
- conturi la bănci în lei = 40.000.000 lei;
- rezerve legale = 5.000.000 lei
a. 110.000.000 lei b. 55.000.000 lei c. 90.000.000 lei
d. 65.000.000 lei

35. 37. Completaţi formula contabilă cu conturile lipsă pentru achiziţia de
mărfuri în valoare de 5.000.000 lei, TVA 19%, conform avizului de
însoţire a mărfii:
% = A 5.950.000
371 5.000.000
B 950.000
a. A = 401 b. A = 408 c. A = 408 d. A = 401
B = 4428 B = 4428 B = 4426 B = 4426
38. Formula contabilă aferentă înregistrării corecte a impozitului pe profit
datorat este:
a. 691 = 441 4.000.000 b. 691 = 446 4.000.000
c. 635 = 441 4.000.000 d. 645 = 441 4.000.000
39. Se realizează din producţie proprie un mijloc de transport la cost de
producţie de 15.000.000 lei. Recepţia se face în acelaşi exerciţiu
financiar:
a. 2814 = 2124 15.000.000 b. 2124 = 722 15.000.000
c. % = 722 17.850.000 d. 2124 = 231 15.000.000
2124 15.000.000
4426 2.850.000
40. Formula contabilă de mai jos reprezintă:
404 = % 700.000
5124 650.000
765 50.000
a. stingerea unei creanţe în devize;
b. scontul primit de la furnizorul extern de imobilizări;
c. plata unei obligaţii externe la un curs de schimb nefavorabil;
d. plata unei obligaţii faţă de furnizorul extern de imobilizări la un curs
de schimb favorabil.
41. O creanţă pe seama unui client extern de 1000 dolari a fost luată în
evidenţă la cursul de 18.900 lei/dolari. Ulterior, creanţa este încasată la
cursul de 19.600 lei/dolari. Completaţi formula contabilă aferentă cu
conturile lipsă:
A = % 19.600.000
411 18.900.000
B 700.000
a. A = 5124 b. A = 5121 c. A = 5124 d. A = 5121
B = 477 B = 477 B = 765 B = 765

36. 42. Registrul inventar se întocmeşte:
a. pe baza listelor de inventariere de la sfârşitul exerciţiului financiar;
b. pe baza listelor de inventariere, dar numai în situaţia în care s-au
constatat diferenţe cantitative şi valorice;
c. pe baza listelor de inventariere – indiferent când se face;
d. în urma inventarierii inopinate făcute de organele de control.
43. Se măreşte capitalul social prin încorporarea de rezerve în valoare de
4.500.000 lei şi a profilului net nerepartizat din exerciţiile anterioare, în
valoare de 21.000.000 lei. Contul lipsă pentru a scrie formula contabilă
corectă a acestei înregistrări este:
% = 1012 25.500.000
106 4.500.000
….. 21.000.000
a. 121 b. 107 c. 105 d. 129
44. Înregistrarea subscrierii asociaţilor la capitalul social al unei societăţi
comerciale se realizează cu formula contabilă:
a. 456 = 1011 50.000.000 b. 5311 = 1012 50.000.000
c. 456 = 1012 50.000.000 d. 5121 = 1011 50.000.000
45. Formula contabilă care nu este în concordanţă cu explicaţia dată este
următoarea:
a. 371 = 456 300.000 valoarea mărfurilor restituite de furnizori;
b. 162 = 5121 300.000 rambursarea creditelor bancare;
c. 462 = 5121 300.000 achitarea creditorilor din contul de disponibil;
d. 607 = 371 300.000 scăderea din gestiune a mărfurilor.
CONTABILITATE
Grila de corectare varianta A
1. b
2. d
3. b
4. c
5. a
6. c
7. b
8. c
9. c
23. c
24. c
25. d
26. c
27. c
28. a
29. d
30. c
31. c

37. 10. a
11. b
12. d
13. b
14. d
15. a
16. a
17. a
18. b
19. a
20. d
21. c
22. a
32. d
33. a
34. c
35. d
36. b
37. b
38. a
39. b
40. d
41. c
42. a
43. b
44. a
45. a
Proba scrisă la ECONOMIE
Proba F2-3 h / săptămână
I A. Definiţi cererea de muncă
B. Precizaţi prin ce se exprimă cererea de muncă
C. Explicaţi de ce, pe termen scurt, cererea de forţă de muncă este
practic invariabilă.
6p
6p
6p
II Fie următoarele noţiuni: şomaj structural, ciclu economic, criza
economică.
Evidenţiaţi legăturile dintre aceste noţiuni, elaborând un text de
aproximativ o jumătate de pagină, în care să utilizaţi sensul lor
specific în economie.
13p
III Analizaţi condiţiile cumulative în care se realizează trecerea de la
economia naturală la economia de schimb.
15p
IV Expresia sintetică a eficienţei utilizării factorilor de producţie este
productivitatea.
A. Enumeraţi patru împrejurări de care depind nivelul şi evoluţia
productivităţii.
B. Construiţi un exemplu simplu, cu valori numerice, prin care să
ilustraţi afirmaţia potrivit căreia „sănătatea” economică a firmei
presupune ca dinamica productivităţii muncii să fie superioară
dinamicii salariului.
C. Precizaţi de ce productivitatea muncii continuă să deţină locul
central în rândul indicatorilor de evaluare a nivelului şi
dinamicii productivităţii.
4p
8p
4p

38. V O firmă a realizat la sfârşitul anului 2000 un profit de 600.000 u.m.
cu o rată anuală a rentabilităţii de 12%. Amortizarea capitalului fix
deţinut de firmă a fost de două ori mai mare decât celelalte
cheltuieli materiale şi valoric a fost egală cu cheltuielile pentru
factorul muncă.
Să se calculeze costul producţiei, cheltuielile salariale şi materiale.
15p
VI Transcrieţi pe foaia de examen tabelul de mai jos:
Timp(T) Preţul Cererea Oferta A Oferta B
T1
T2
T3
T4
T5
200
300
400
500
600
700
600
500
400
300
300
400
500
600
700
Se cere:
A. Completaţi tabelul, astfel încât să ilustraţi evoluţia ofertei
în situaţia în care producătorii vor găsi modalităţi de a
produce mai ieftin.
B. Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, formarea
preţului de echilibru în situaţiile „Oferta A”, „Oferta B”.
C. Pentru situaţia „Oferta A” precizaţi care este, conform
graficului:
a) cantitatea de echilibru;
b) preţul ce corespunde cantităţii de echilibru.
D. Calculaţi coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de
preţ în intervalul T1-T5 precizând şi formula pe baza
căreia aţi realizat calculul.
4p
5p
2p
2p
Notă: Toate subiectele sunt obligatorii.
Se acordă 10 p. din oficiu.
Timp efectiv de lucru 3 ore.

39. Barem de corectare şi notare la ECONOMIE
Proba F
I A – 6 puncte pentru definirea naturii;
B – 6 puncte pentru fiecare noţiune utilizată în sensul
specific economic;
C – 6 puncte pentru evidenţierea legăturii dintre noţiunii
Total: 18p.
II - câte 3 puncte pentru fiecare noţiune utilizată în sensul
specific economici
- evidenţierea legăturii dintre noţiuni
- respectarea cerinţei de redactare
3×3=9p
2p
2p
Total 13p
III -câte 5 puncte pentru prezentarea noţiunilor de:
a) diviziune socială a muncii;
b) proprietatea privată,
- 5 puncte pentru evidenţierea legăturii dintre noţiuni
10p
5p
Total15p
IV A – 1 punct pentru fiecare situaţie enumerată
B – în situaţia în care candidatul nu construieşte exemplul,
dar scrie formulele productivităţii muncii, se acordă 2
p. pentru fiecare din cele 2 formule,
– 4 puncte pentru evidenţierea legăturii dintre
productivitatea muncii şi dinamica salariului;
C – câte 2 puncte pentru menţionarea importanţei
productivităţii muncii în:
a) nivelul şi dinamica salariului;
b) eficienţa şi competitivitatea firmei.
4p
4p
4p
2p
2p
Total 16p
V Costul producţiei = 550.000
Cheltuieli salariale = 200.000
Cheltuieli materiale = 350.000
5p
5p
5p
Total 15p

40. VI A – câte 0,2 puncte pentru scrierea valorilor în coloana
B – pentru reprezentarea grafică a preţului de echilibru
- în situaţia „Oferta A” Pl = 400
- în situaţia „Oferta B” Pl = 500
C – cantitatea de echilibru = 20
– preţul de echilibru
D – calculul coeficientului
– precizarea formulei coeficientului de elasticitate
5×0,8=4p
2,5p
2,5p
1p
1p
1p
1p
Total 13p
Total text: 90 p;
Din oficiu 10 p.
Olimpiada de ŞTIINŢE SOCIO-UMANE
1. Analizaţi problema economică la care se referă următorul text:
„Ca orice abstracţie ştiinţifică, conceptul de creştere economică simplifică
procesul real al dinamicii macroeconomice. Procesul este redus doar la
aspectele lui economice şi cantitative. Dacă istoria creşterii economice este
redusă la o piaţă ce raţionalizează întreaga economie, pe care intervin
exclusiv cererea, costul ofertei şi preţurile ce rezultă dintr-un acord reciproc,
pe care, deci nu intervine nici un factor exterior, atunci înseamnă că avem
de-a face cu o creaţie mentală mult prea simplificată. E mult prea facil ca o
formă de schimb să fie botezată economică şi alta socială. De fapt, toate sunt
economice. Toate sunt sociale”
F. Braudel.
30 p.
2. Construiţi un exemplu de situaţie economică prin care să ilustraţi
interdependenţele dintre legea creşterii costurilor relative, legea
randamentelor neproporţionale şi echilibrul producătorului.
30 p.
3. În anul T1 venitul naţional produs într-o ţară este de 2500 mil., reprezentând o
creştere cu 25% faţă de anul anterior. Înclinaţia marginală spre consum a
perioadei respective este de 0,8. Multiplicatorul investiţiilor ce se vor înfăptui
pe seama economiilor obţinute este 5. Se cere:
a) rezolvarea explicită a problemei pentru determinarea sporului consumului;
b) înclinaţia marginală spre economie;
c) sporul economiilor;
d) sporul venitului naţional în perioada ce urmează.
30 p.

41. Notă: 90 p.
10p. din oficiu.
timp de lucru 3 ore.
Barem de corectare
ECONOMIE
1. - formularea problemei economice „creşterea economică – un efect al
cererii, costului ofertei şi preţurilor”;
- precizarea conceptelor economice esenţiale pentru abordarea
problemei;
- enumerarea indicatorilor economici;
- prezentarea indicatorilor macroeconomici;
- caracterizarea conceptului de „creştere economică de tip
intermediar”;
- descrierea factorilor ce influenţează creşterea economică;
- caracterizarea mecanismului de influenţare a creşterii economice
prin intermediul indicatorilor economici.
Total
5P
2p
3p
5p
5p
5p
5p
30p
2. - precizarea conţinutului legii creşterii costurilor relative;
- precizarea conţinutului legii randamentelor neproporţionale;
- descrierea ecuaţiei de echilibru a producătorului;
- demonstrarea relaţiei dintre curba posibilităţilor de producţie,
evoluţia productivităţii marginale şi a costului marginal;
- caracterul adecvat şi explicit al situaţiei descrise.
Total
1p
1p
3p
1p
10p
30p
3. a) V1 = 2500 mil. $
V1 ) 125 V0
V0 =
125
2500100×
= 200 mil.$
b) ∆V1 = V1 – V0 = 2500 – 2000 = 500 mil. $
c) ∆C = C’× ∆V = 0,8 × 500 = 400 mil. $
C =
V
C
∆
∆
d) s’ = 1 – c’ = 1 – 0,8 = 0,2; s’ = 0,2
e) s’ =
V
S
∆
∆
⇒ ∆S = s’ × ∆V = 0,2 × 500 mil. $ = 100 mil. $
Total
5p
5p
5p
5p
5p
25p

42. Concluzii:
1. Evaluarea este un proces complex, care nu se reduce la
notarea elevilor/studenţilor.
2. Evaluarea este o componentă esenţială a instruirii – parte a
strategiei didactice. Proiectarea activităţii de evaluare se
realizează concomitent cu proiectarea procesului de
predare-învăţare şi în concordanţă cu acesta.
3. Perfecţiunea oricărei evaluări decurge din adecvarea ei la
obiectivele pentru care este făcută: „De aceea, prima
întrebare care se impune nu este ce evaluăm, nici cum
evaluăm, ci de ce evaluăm. Iar de răspunsul la ea depind
răspunsurile la întrebările: ce?, când?, cum?, prin ce
mijloace?, pe ce bază? etc. (6, p. 12).
4. Fiecare activitate de evaluare trebuie însoţită, în mod
sistematic, de o autoevaluare a procesului pe care
profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare în parte.
Aplicaţii
1. Întocmiţi un test de evaluare a performanţelor şcolare pentru un
capitol din programa unei discipline economice.
2. Formulaţi obiectivele operaţionale pentru o temă şi, apoi, itemii
prin care veţi evalua dacă obiectivele au fost atinse.
3. Pe baza cunoştinţelor de didactică generală, construiţi forme
alternative de evaluare (fişă de observare sistematică, proiect,
portofoliu, evaluare cu ajutorul calculatorului).
4. Analizaţi – din perspectiva scopului şi a momentului
administrării - exemplele oferite.

43. Referinţe bibliografice
1. Tenbrik, T., apud Jinga, I., Petrescu, A., Gavotă, M., Ştefănescu, V.,
Evaluarea performanţelor şcolare, ediţia a II-a revizuită şi
adăugită, Bucureşti, Editura Aldin, 1999
2. Jinga, I., Conducerea învăţământului. Manual de management
instrucţional, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1993
3. Radu, I., T., Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 2000
4. Lefter, V., Chivu, I., Economia întreprinderii, clasa a X-a,
Bucureşti, Editura Economică, 2000
5. Audubel, D.P., Robinson, F.G., Învăţarea în şcoală,
O introducere în psihologia pedagogică, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică,1981
6. Meyer, G., De ce şi cum evaluăm, Iaşi, Editura Polirom, 2000