3. •
•
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, cu mijlocirea Maicii Domnului și cu rugăciunile Sfintei
Mare Muceni țe Ecaterina , un grup de pelerini din România, trei preo ți și 56 mireni, cu
înso țitorul de grup Clara Rapan, ne-am învrednicit să facem un minunat pelerinaj la
Sfântul Mormânt și o bună parte din Țara Sfântă în perioda 25 noiembrie – 02 decembrie
2013
Dorin ța unei călătorii la Ierusalim nutrea în inima fiecăruia dintre noi de mult timp.
Fiecare ne imaginam într-un fel sau altul Ierusalimul, Bethleemul, Nazaretul, Iordanul ori
Marea Galileii și doream să ne plecăm fruntea și genunchii înaintea Sfântului Mormânt
din care a înviat Iisus Hristos Mântuitorul lumii

4. •
•
Din momentul hotărârii că vom pleca, sufletele noastre s-au umplut de
bucurie, bucurie care vine de sus și pe care nu ți-o poate da decât
Dumnezeu
În această atmosferă de pace și înăl țare sufletească am început pregătirile
de plecare. Pentru că mergeam într-un loc cu totul nou și neobi șniut, cea mai
mare parte dintre noi, din partea firmei organizatoare, Christiana Tours,
Clara, care era și responsabila noastră de grup ne dă primele informa ții
despre Locurile Sfinte și țara unde mergem, pe care succint le prezentăm și
noi

5. •
•
•
Numele oficial – Statul Israel – Medinat Yisra`el
Ziua na țională – Yom Atzmaut – Ziua Independen ței – este aniversarea
declarării independen ței Statului Israel, la 14 mai 1948 . această dată diferă
în fiecare an, după calendarul religios ebraic, fiind a 4-a zi a lunii Iyar
Drapelul Statului Israel este o inspira ție după un tallit - șalul evreiesc purtat
de bărba ți în timpul rugăciunii – cu steaua lui David în albastru

6. • Simboluri na ționale:
•
Emblema oficială a
Statului Israel este
Menora – candelabrul
cu șapte bra țe – a
cărei formă derivă din
planta cunoscută în
antichitate sub
denumirea de
„Moriah”
Ramurile de măslin
care înconjoară
Menora simbolizează
dorin ța poporului
evreu de pace

7. • Menora de aur – candelabrul cu șapte bra țe – a fost unul din
obiectele importante din Templul Regelui Solomon, din vechiul
Ierusalim. De atunci serve ște ca și simbol al mo ștenirii evreie ști,
pretutindeni și într-o varietate de forme

8. •
•
Capitala: la proclamarea independen ței – 14 mai 1948 – capitala a fost
stabilită la Tel Aviv, iar la 20 ianuarie 1950 , în Ierusalimul de Vest . În 1980 ,
Knessetul – Parlamentul – a adoptat o lege prin care Ierusalimul , în întregime,
este proclamat „capitala unită și ve șnică” a țării
Comunitatea interna țională nu a recunoscut această lege toate statele
păstrându-şi ambasadele la Tel Aviv

9. •
•
În Ierusalim funcţionează 9 consulate generale (SUA, Franţa, Belgia, Italia,
M. Britanie, Turcia, Grecia,Spania, Suedia), înfiinţate înainte de războiul din
1967, cu excepţia celui suedez (creat în 1993)
Consulatele din Ierusalim au un regim complet independent faţă de
ambasadele din Tel Aviv ale statelor respective şi se subordonează direct
ministerelor lor de externe

10. •
•
•
Consulatele gestionează raporturile statelor lor cu Autoritatea Naţională
Palestiniană, în condiţii asemănătoare reprezentanţelor diverselor ţări
deschise în teritoriile palestiniene
Instituţiile centrale ale puterii şi administraţiei de stat se află în Ierusalimul de
Vest
Suprafaţa: 20.770 km2

11. • A șezare geografică -
Statul Israel este situat
în Orientul Mijlociu ,
ocupând o fâşie
îngustă de teritoriu pe
malul de est al Mării
Mediterane şi având
ieşire la Marea Roşie.
Se învecinează cu
Egiptul, teritoriile
autonome palestiniene,
Iordania şi Marea
Moartă la est, Libanul
la nord şi Siria la nordest. Graniţa terestră
este de 1.017 km , iar
cea maritimă de 273
km

12. •
Forme de relief: câmpiile de coastă de-a lungul Mării Mediteraneene, munţii.
(Hermon - 2.236m, Galileea superioară, Galileea inferioasă, Cârmei, în nord;
Samaria şi ludea în sud), văi (Hula, Capernaum, Iordan, Jezreel), deserturi
(Negev - 12.000kmp, Desertul Iudeii). Râuri: Iordan (320 km), Yarkon,
Na’aman, Kishon, Raninim, Alexander, Ga’aton. Mări: Marea Moartă
( 1020kmp , țărmul este la 408m sub nivelul marii), Marea Galileii (un lac cu
apa dulce, de 165 kmp, cunoscut si sub numele de Tiberias sau Kinneret)

13. • Regiuni: Galileea, Campia Esdreaelon (Jezreel), Dealurile Judea si
•
Samaria, Negev
Populaţia: 7,6 milioane persoane rezidente, dintre care 75% evrei,
20% arabi (majoritatea musulmani, dar si un procent de aprox. 2%
creştini (arabi creştini) şi 4% alţii (drazi, cerchezi, samariteni)

14. • Limba oficiala: Ebraica. Populaţia mozaică mai vorbeşte, într-o mică
•
măsură, idiş (dialect iudeo-german) şi ladino (dialect iudeo-spaniol).
Se vorbeşte şi araba, ca şi unele limbi europene, inclusiv româna
Moneda: șechelul israelian nou (ILS): 1 USD = 3,5 ILS; 1 EUR = 5
ILS

15. •
•
Forma de guvernamant: Israelul este o democraţie parlamentară, bazată pe
principiul separării puterilor în stat: puterea legislativă - Knesset-ul, puterea
executivă - Guvernul şi puterea juridică - Curţile de Justiţie
Preşedinte: Shimon Peres, ales la 15 iunie 2007, pentru un mandat de 7 ani.
Preşedintele este şeful statului, ales de Parlament pentru un singur mandat
de 7 ani. îndatoririle preşedintelui sunt: semnarea legilor, dreptul de a graţia
şi de a comuta sentinţe, primirea scrisorilor de acreditare a ambasadorilor,
numirea unor înalţi funcţionari

16. •
•
•
Prim ministru: Binyamin NETANYAHU (din 2009), preşedintele Partidului
Likud
Parlament: (Knesset): Unicameral, compus din 120 aleşi prin vot universal,
secret şi direct, pentru o perioadă de 4 ani. Are drept de vot orice cetăţean
israelian în vârstă de cel puţin 18 ani
Economie: Israelul este o ţară dezvoltată din punct de vedere economic,
politica economică, axată pe sistemul economiei de piaţă, se concentrează
pe dezvoltare, prin folosirea deplină a forţei de muncă

17. • Scurta Istorie a Israelului :
• Pe acest pamant - Pamantul Făgăduinţei - s-au intersectat un uriaş
număr de triburi, popoare si culturi: amorei, canaaneieni, evrei,
asirieni, filisteni, egipteni, fenicieni, babilonieni, perşi, greci, romani,
arabi, cruciaţi, mameluci, turci si mulţi alţii

18. • 2000 - 1230 a.Hr.: Țara
Sfântă a fost locuită de
popoare venite din alte
părţi (indo- europeni,
indo-iranieni, semiţi).
Printre cei ce s-au
statornicit aici, s-au aflat
și Avraam cu neamul
său. Ulterior, noi valuri
de colonişti au populat
Palestina: printre ele,
cele 12 seminţii ale lui
Israel și grupul
popoarelor mării veniţi
dinspre Marea Egee
(filistenii sau pelasgii,
aheenii etc). Cei dintâi
evrei s-au unit, alcătuind
spiţe de rudenie, cu
triburile baştinaşe (1230
- 1050 i.e.n.)

19. • Mai târziu, toate neamurile s-au contopit, creând Regatul Unit sub
conducerea regilor Saul, David şi Solomon (1050 – 922 î.e.n). După
moartea lui Solomon, aprox. 930 î.e.n , regatul israelian s-a divizat:
Regatul, lui Iuda, care a durat până în anul 586 î.e.n când a fos
subjugat de babilonieni şi Regatul lui Israel, distrus de asirieni în
721 î.e.n

20. •
•
Popoarele mării - filistenii - au întemeiat pe zona de litoral, uniunea celor 5
oraşe independente (pentapolis): Gaza, Ascalon, Aşdod, Gat şi Ecron. Regele
David a alipit oraşele regatului său unit. După 800 de ani , grecii şi romanii, iau dat ţării numele filistean - Palestina
Cotropitorii asirieni si babilonieni au strămutat un mare număr de evrei
aducând în locul lor alte popoare (stabiliţi in Palestina Centrală, îndeosebi în
Samaria)

21. •
In 549 î.e.n sub noii cotropitori perşi, evreii pot duce un mod de viaţă mai
liber decât sub stapânirea anterioară. Datorită strânselor relaţii cu cetăţile
greceşti, în sec. V - IV, oraşele de pe ţărmul Mediteranei devin importante
centre ale culturii greceşti. Alexandru cel Mare alipeşte Palestina Imperiului
său, ulterior face parte din Regatul Grecesc al Ptolemeilor, consolidând şi mai
mult legăturile evreilor cu grecii. în această perioadă evreii reconstruiesc
Templul din Ierusalim , care fusese distrus de cotropitorii asirieni şi babilonieni

22. •
63 î.e.n - 630 e.n: perioada stăpânirii romane asupra Palestinei, de-a lungul
căreia s-au petrecut cele mai importante evenimente atât în istoria
iudaismului cât şi în istoria întregii lumi: naşterea Mântuitorului Iisus Hristos
în timpul domniei sângeroase a lui Irod cel Mare (37 î.e.n – 4 e.n.),
distrugerea Ierusalimului şi a Templului (70 e.n.), crearea primei comunităţi
creştine în Ierusalim , recunoaşterea religiei creştine ca religie licită a
Imperiului Roman şi recunoaşterea Locurilor Sfinte în timpul Sf. împărat
Constantin şi a mamei sale, Elena. În perioada bizantină Israelul devine locul
de pelerinaj al creştinismului

23. •
630 - 1099: o dată cu cedarea Ierusalimului de către Patriarhul Sofronie lui
Omar II Cuceritorul , începe perioada islamică a Palestinei, iar arabii devin
stapânitorii Ţării Sfinte. 15 iunie 1099 - cruciaţii au cucerit Oraşul Sfânt şi au
întemeiat Regatul Ierusalimului , care a rezistat doar până în anul 1187 când a
fost cucerit de sultanul Saladin , din dinastia Eiubizilor. Ultimii cruciaţi sunt
definitiv izgoniţi din Palestina în 1291 de mameluci

24. •
•
•
1517 - turcii în frunte cu Soliman Magnificul, cuceresc Palestina, care
rămâne parte a Imperiului Otoman până în 1918 .
1918 - 1948: englezii au guvernat Palestina, prin mandat primit de la Liga
Naţiunilor
Pe 29 noiembrie 1947 , abia creata Organizaţie a Naţiunilor Unite a decis
împărţirea în două a ţinutului Palestinei pentru ca două noi state, unul evreu
şi altul arab, să se nască. Evreii au acceptat împărţirea, arabii nu

25. • Cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic asupra Palestinei,
pe 14 mai 1948, David Ben Gurion a citit Declaraţia de
Independenţă a statului Israel, în cadrul unei ceremonii al cărei
secret s-a păstrat până cu o jumătate de oră înainte de începere. La
câteva ore după ceremonie, câteva state ale lumii au recunoscut
statul Israel

26. • Înainte de toate, bineînţeles, Statele Unite. În aceeaşi zi au urmat
alte câteva, printre care şi România. URSS va recunoaşte Israelul
câteva zile mai târziu. A doua zi după proclamarea statului Israel,
armatele a cinci ţări arabe îi invadează teritoriul . De atunci, din
prima sa zi de existenţă, şi până astăzi, nimic nu a fost mai
important pentru statul Israel decât propria securitate

27. •
•
•
Războaiele din 1967 şi 1973 au extins graniţele statale ale Israelului până la
râul Iordan şi înălţimile Golan în Siria , adâncind astfel şi mai mult prăpastia
dintre arabi şi israelieni
Astăzi, cele două popoare încearcă să găsească rezolvarea coexisten ței
prin crearea unor hotare și guverne separate
La 20 noiembrie 1995 , UE şi Statul Israel au încheiat un Acord de Asociere
care reglementează raporturile reciproce în 8 sectoare importante, între
care:

28. •
dialogul politic; libera mişcare a mărfurilor industriale şi a produselor
agricole; mişcarea capitalurilor; cooperarea ştiinţifică şi tehnologică;
cooperarea regională (industrie, agricultură, sistemul vamal, mediu
înconjurător); cooperare economică (industrie, agricultură, finanţe, energie,
turism ş.a.); cultură, informaţii şi comunicaţii; problematica socială etc. La 5
martie 2007 a fost înfiinţat un „grup de reflecţie” în vederea analizării
modalităţilor de consolidare a relaţiilor dintre UE şi Israel

29. •
•
CRE ȘTINISMUL ÎN ȚARA SFÂNTĂ
Întemeierea primelor biserici – instituirea primei comunită ți cre știne din
Ierusalim în perioada Apostolilor, aproximativ mijlocul sec. I, a reprezentat
începutul istoriei ecleziastice a Țării Sfinte
Această primă biserică cre ștină organizată, în frunte cu episcopul Iacov ,
fratele Domnului, și-a păstrat rolul conducător printre toate celelalte
comunită ți cre știne din Palestina până la distrugerea Ierusalimului de către
împăratul roman Titus în anul 70

30. • După trecerea a 65 de ani – în anul 135 (136) – când ora șul a fost
reconstruit de împăratul Adrian , primind denumirea de Aelia
Capitolina , și cre știnii s-au reântors aici, vizitarea noului Ierusalim
și-a pierdut din importan ță comparativ cu vizitarea altor locuri, care
erau create în diverse ora șe grece ști, cum ar fi: Ashkelon, Gaza,
Cezareea, Skythopolis – Beit Shean

31. •
•
O dată cu începutul celui de al doilea secol, jurisdic ția ecleziastică a cre știnilor din
Palestina s-a aflat sub diriguirea arhiepiscopiei din Cezareea , capitala provinciei
Palestina și reziden ță a împăratului roman
Patriarhia Ierusalimului – în anul 451 , Episcopia Ierusalimului și-a recăpătat vechea
strălucire: Sinodul Ecumenic de la Calcedon , recunoscându-i importan ța religioasă și
pentru pelerinaj, a ridicat-o la rang de patriarhie

32. •
•
Patriarhul Ierusalimului , al cincilea ca importan ță după: Roma,
Constantinopol, Alexandria și Antiohia, a fost recunoscut drept capul
ecleziastic suprem al Țării Sfinte
Jurisdic ția lui ecleziastică s-a extins asupra tuturor episcopiilor,
arhiepiscopiilor și mitropoliilor provinciei Palestina, precum și asupra
episcopiilor situate la răsărit de râul Iordan

33. •
•
La începutul perioadei bizantine , din sec. V până în sec. VII, sub jurisdic ția
Patriarhiei Ierusalimului s-au aflat 5 mitropolii, 60 de arhiepiscopii și
episcopii, sute de mănăstiri, mii de biserici și toate Locurile Sfinte
Numărul popula ției cre știne din Palestina acestor ani a depă șit un milion de
oameni, iar cel al monahilor și al preo țimii însuma multe mii

34. •
Patriarhia Ierusalimului – astăzi Greco-Ortodoxă – a rămas organul oficial dea lungul tuturor epocilor următoare și a fost recunoscută de to ți cotropitorii
Țării Sfinte – de arabi, de mameluci, de otomani, de englezi – în calitate de
păstrătoare și ocrotitoare a Sfintelor Locuri Cre știne de Pelerinaj

35. •
•
Locurile Sfinte De Pelerinaj În Țara Sfântă
De-a lungul celor două maluri ale râului Iordan, Palestina reprezintă pentru
fiecare cre știn Țara Sfântă . În grani țele ei înguste s-au săvâr șit toate
evenimentele istorice și religioase zugrăvite în Vechiul și Noul Testament
Până la începutul sec. al IV-lea, pe primii cre știni nu i-au preocupat tărâmurile
sfinte, văzând în ele pur și simplu o dovadă a manifestării Divinită ții pe
pământ și a desăvâr șirii lucrării Sale mesianice

36. •
Bazele cultului Locurilor Sfinte le-a pus Sf. Elena , mama lui Constantin cel
Mare, în anul 326 , când a vizitat Ierusalimul, construind la porunca
Împăratului Constantin, primele lăca șuri sfinte de pelerinaj la Mormântul lui
Hristos , pe Muntele Măslinilor – pe locul Înăl țării la cer , în Bethleeem și în
Hebron , lângă stejarul Mamvri (Mamre), unde Avraam și Sara i-au văzut pe
cei trei îngeri (Fac. XVIII, 1-14)

37. •
•
Toate cele patru locuri de
pelerinaj au făcut, din
punct de vedere
dogmatic, legătura între
Vechiul și Noul
Testament și
simbolizează
desăvâr șirea lucrării
mesianice a Divinită ții ,
începând cu prima Sa
apari ție în fa ța lui
Avraam și terminând cu
Na șterea, Pătimirile și
Înăl țarea
În următorii trei sute de
ani cât a durat cârmuirea
bizantină – 326 – 630 ,
Palestina s-a umplut de
locuri de pelerinaj, de
biserici și mănăstiri,
construite pe Locurile
Sfinte , astfel încât nu a
mai rămas nici un loc
biblic care să nu fi fost
reprezentat topografic

38. •
•
Grija fa ță de cre știnii Țării Sfinte, fa ță de între ținerea și conservarea tuturor
locurilor de pelerinaj, precum și responsabilitatea pentru primirea pelerinilor
și le-a asumat Patriarhia Ierusalimului
Istoria și destinul locurilor cre știne de pelerinaj a corespuns cu istoria politică
a Palestinei și cu evenimentele petrecute cu Patriarhia Ortodoxă a
Ierusalimului

39. • După plecarea bizantinilor
•
– sec. VII și până în sec.
XIX , inclusiv, s-a
desfă șurat o îndelungată
luptă pentru stăpânirea
Locurilor Sfinte între toate
comunită țile și bisericile
cre știne ce s-au a șezat
aici
Drept rezultat, unele locuri
de pelerinaj se află și
astăzi în mâinile unei
singure comunită ți
cre știne, celelalte sunt sub
tutela a două sau a mai
multor comunită ți, unele
sunt recunoscute de to ți
cre știnii, celelalte – doar
de comunitatea care le
tutelează

40. •
•
Lista locurilor ortodoxe de pelerinaj este atât de mare, încât, vizitându-le,
pelerinul ortodox are posibilitatea să consacre mult timp istoriei și rena șterii
spirituale
Pelerinajul în Țara Sfântă, sub conducerea unui ghid cu experien ță,
luminează istoria religioasă și via ța pe parcursul a două mii două sute de ani ,
de la vizita celor trei îngeri la Patriarhul Avraam – 1800 a.Hr. și până la
mormântul Sfântului Gheorghe din Lod (Lida) – sec. IV d.Hr.

41. •
Aeroportul Interna țional Henri Coandă, locul de întâlnire al grupului nostru de
pelerini în Țara Sfântă, este cel mai mare aeroport din România și unul dintre
cele două aeroporturi importante din Bucure ști - celălalt este Aeroportul
Interna țional Aurel Vlaicu din cartierul Băneasa - este situat în afara zonei
urbane a Bucure știului, în ora șul Otopeni , jude țul Ilfov

42. • Istoric - În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, aeroportul
Otopeni a fost o bază pentru Al Treilea Reich al lui Hitler. Înainte de
1965 , doar Aeroportul Băneasa oferea zboruri comerciale. Totu și, în
locul vechii baze militare de la Otopeni, a fost construit un nou
aeroport cu scopuri comerciale.

43. •
•
Pista modernizată avea o lungime de 3500 m , fiind mai lungă decât cea a
Aeroportului Orly din Paris. În programul de modernizări a fost inclus și un
nou terminal de pasageri, atât pentru zboruri interne, cât și pentru zboruri
externe
Modernizările au continuat prin creerea unui foaier pentru celebrită ți , odată
cu vizita în România a pre ședintelui SUA, Richard Nixon , în august 1969 . În
anul 1986 a fost inaugurată a doua pistă , cu o lungime de 3500 m

44. •
•
Aeroportul Bucure ști Otopeni este unul dintre cele mai moderne din Europa de
Est și încă este în proces de dezvoltare. În ultimii zece ani, exclusivitatea în
domeniul aeroportuar a fost încheiată mai ales datorită dezvoltării
aeroporturilor Cluj și Timi șoara , care au devenit sta ții importante pentru
TAROM, compania na țională românească
Decolăm cu o întârziere de 45 de minute, la orele 13.45, luni 25 noiembrie
ziua de pomenire a Sfintei Muceni țe Ecaterina , cu rugăciunile ei punându-ne
nădejdea în Dumnezeu care de toate are grijă, zburăm spre Ierusalim!

45. •
•
Nu știm la care IERUSALIM vom ajunge mai întâi, la cel de jos sau la cel de
sus, desigur numai Dumnezeu știe! Dealtfel, întrega noastră via ță este o
călătorie, spune psalmistul: „Călător sunt în fa ța Ta și oaspete, ca to ți părin ții
mei” (Ps. 38,17)
Avionul î și face loc spre cer, printre straturile de nori și cea ță, din această
după amiază de toamnă târzie

46. •
•
Blocurile, șoselele, casele, ogoarele, devin tot mai mici și se pierd sub
grupurile de nori pentru ca să apară din nou sub razele soarelui de amiază
ce- și arată fruntea prin ferastra norilor
Deasupra noastră, cerul lui Dumnezeu, limpede neprihănit și albastru profund,
î și deschide larg bra țele spre hotarele nepătrunse ale ve șniciei. Slavă Ție,
Doamne, pentru toate ...

47. •
•
Înaintăm în linie dreaptă spre Sfântul Răsărit asemeni păsărilor călătoare
spre țările calde, sim țind că din această parte ne-a răsărit nouă, tuturor,
lumina Învierii lui Hristos
Soarele ne prive ște din fa ță iar norii care despart tăria cerului neprihănit de
tăria pământului sunt o minune a lui Dumnezeu. Dacă dinspre pământ, norii
sunt agita ți, frământa ți de curen ți și furtuni, întuneca ți și confuzi, în schimb
pe cealaltă parte sunt nespus de frumo și, plini de lumină, pentru că în ei se
oglinde ște permanent cerul cu soarele, luna și stelele nop ții

48. •
•
La orizont, spre răsărit, apare uscatul. Este Asia! Continentul marilor religii ale
lumii și leagănul Cre știnismului! Se distinge litoralul israelian, iar avionul
începe să coboare lin, spre aeroport
O bucurie negrăită saltă în inimile noastre pentru că în curând vom pă și pe
Pământul Făgăduin ței unde s-a lucrat Taina Mântuirii Oamenilor!

49. •
•
Aterizăm pe Aeroportul Ben Gurion , după ce timp de 2 ore și 35 de minute am
fost parcă mai aproape de îngeri și de Cel Preasfânt
Aeroportul este situat în apropiere de suburbia de Lod , 19 km de centrul
orasului Tel Aviv, în marginea de sud-est a Te l Aviv -ului și este considerat
unul dintre aeroporturile cele mai sigure din lume . Agen ți de pază din aeroport
operează atât în uniformă cât și sub acoperire pentru a men ține un nivel
ridicat de vigilen ță și a detecta orice amenin țări posibile

50. •
Istoric: a fost construit în 1936 , în timpul Mandatului Britanic pentru Palestina ,
in principal pentru scopuri militare . În timpul celui de al doilea război mondial a
servit ca un aeroport important pentru opera țiuni militare de transport aerian și
aeronave de transport cu feribotul între baze militare din Europa , Africa ,
Orientul Mijlociu

51. •
•
Britanicii au renun țat la aeroportul din Lida, la sfâr șitul lunii aprilie 1948 .
Solda ți din For țele de Apărare Israeliene au capturat aeroportul la 10 iulie
1948 în Opera țiunea Danny , transferând controlul aeroportului la nou stat
declarat Israel
Aeroportul a fost redenumit Aeroportul International Ben Gurion in 1973
pentru a onora primul prim-ministru al Israelului, David Ben-Gurion

52. •
•
•
Aeroportul este situat în apropiere de Autostrada 1 Tel Aviv - Ierusalim, este
accesibil cu ma șina sau cu autobuzul
Căile Ferate Israeliene opereaza un serviciu de tren de la aeroport la mai
multe păr ți ale țării și standurile de taxi sunt situate în afara clădirii
aeroportului
O op țiune de transport populară cunoscută în ebraică ca un „Sherut monit" cabină serviciu , merge la Beer Sheva , Haifa și Ierusalim

53. •
•
„ Pe urmele pa șilor Tăi, Iisuse!”
Pă șim cu umilin ță, cu sufletul pregătit prin rugăciune, post și binecuvântare
de la duhovnic, în „ Țara Făgăduin ței cere ști”, în locuri care păstrează
amintirea vie a pătimirilor Mântuitorului, pe stâncile și apele care au purtat
cândva pe „Cel ce poartă toate”, Domnul Nostru Iisus Hristos
Ne însemnăm cu Sfânta Cruce, facem trei închinăciuni și rostim cu ochii în
lacrimi această scurtă rugăciune: „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!”

54. •
•
„ Bun venit în Țara Sfântă”, au fost primele cuvinte ale excelentului nostru
ghid, Părintele David Pristavu , român din zona Lacului Vidraru, ce se află în
Țara Sfântă din primii ani de după Revolu ție
După rugăciunea de călătorie rostită cu atâta duio șie de Abbuna , lăsăm Tel
Avviv-ul pentru ultima zi de pelerinaj și ne înscriem cu „autocarul avion”,
numit de Abbuna, pe autostrada ce trece prin Cezareea Palestinei sau
Cezareea Mării, cum se cheamă astăzi, ne spune părintele David

55. •
•
Cezareea , ne informează părintele David, ghidul nostru de suflet (în latină:
Caesarea, ebraică: ‫ה‬‎‫ ,קיסרי‬greacă: Καισάρεια, arabă: ‫ )قيسارية‬a fost un oraş din
ָ‫ה‬‎ְ‫הָ ָי‬‎ ֵ
antichitate, port la Marea Mediterană , pe coasta răsăriteană a acesteia. Mai
este cunoscut şi sub numele de Cezareea Maritimă sau Cezareea Palestinei .
Amplasamentul vechii cetăţi se afla între actualele oraşe Tel Aviv şi Haifa din
Israel
A fost un important centru al creştinătăţii în primul mileniu al erei noastre a
fost capitala Palestinei timp de şase secole, fiind primul oraş roman ridicat în
Orient şi primul port artificial din partea de răsărit a Mediteranei

56. •
•
Oraş cosmopolit, locuit de iudei şi greci, creştini şi mahomedani, Cezareea a
fost un centru cultural şi religios datorită spiritului de toleranţă şi libertate și
a fost numit Cezareea de ctitorul lui, Irod cel Mare, în cinstea împăratului
roman Caesar Augustus
Înainte se numea Turnul lui Straton , dar, în anul 31 î.Hr., teritoriul pe care se
afla oraşul a fost donat evreilor. În locul acestuia, cu ajutorul arhitecţilor şi al
inginerilor romani, Irod a construit Cezareea între anii 22-10 î.Hr

57. • Începând cu anul 6 d.Hr., Cezareea a devenit capitala prefecţilor şi a
procuratorilor romani din Iudeea, iar din secolul al II-lea a fost
capitala provinciei Palestina . Împăratul Vespasian a ridicat oraşul la
rangul de colonie romană , iar împăratul Alexandru Sever i-a oferit
(232 d.Hr.) titlul de metropolă . Cezareea a fost un avanpost al
culturii romane în Orient, majoritatea inscripţiilor găsite fiind în limba
latină

58. •
Cezareea se înscrie în istoria creştinismului cu primul convertit păgân,
sutaşul Corneliu , care a primit botezul cu apă şi Duh Sfânt şi darul limbilor,
convingându-l pe apostolul Petru că „ ... Dumnezeu nu este părtinitor”
(Fap.Ap 10:34), deschizând astfel u șa Bisericii lui Hristos pentru neamuri; şi
tot aici marele Apostol Pavel a stat doi ani în arest şi a ţinut câteva
cuvântări ilustre în apărarea sa. Aici s-a dezvoltat o comunitate creştină ,
care a devenit, în timp, un puternic centru de cultură creştină timpurie

59. • Origen , strălucit scriitor
creştin, a locuit aici,
mutându-se din
Alexandria, între anii
231-250 d.Hr. A fost cel
mai prolific scriitor
creştin. Cea mai
cunoscută lucrare a sa
este Hexapla , un
exemplar de Biblie pe
şase coloane, fiecare
reprezentând o versiune
greacă sau ebraică a
Bibliei în diferite
traduceri. Elevul său,
Pamfilius , a amenajat o
mare bibliotecă , a doua
după cea din Alexandria,
cu peste 30 000 de
volume

60. •
•
Eusebiu de Cezareea (260-340 d.Hr.), episcop şi scriitor, avea să devină una
dintre cele mai importante personalităţi ale oraşului. Lucrarea Istoria
bisericească l-a consacrat ca primul istoric al creştinismului. Lucrarea
Onomasticon , prima carte de geografie biblică, ne oferă datele de identificare
ale principalelor localităţi antice
Ultimul reprezentant de seamă este Procopiu de Cezareea , din secolul al VIlea d.Hr., de asemenea un istoric al creştinismului

61. • Cezareea a atins apogeul dezvoltării sale în secolul al VI-lea d.Hr.,
•
când a cunoscut o extindere maximă a cetăţii şi a avut cele mai
măreţe construcţii. Tot în acest timp a devenit un centru mitropolitan
pentru toţi episcopii din zonă. Din această perioadă datează ruinele
bisericii bizantine ridicate pe locul fostului templu al lui Augustus
După invazia persană din 614 d.Hr. şi ocupaţia arabă din 642 d.Hr.,
oraşul a intrat într-o perioadă de declin, fiind în mare parte părăsit

62. •
•
A cunoscut o nouă înflorire odată cu venirea cruciaţilor (1199-1265), care au
amenajat un nou port şi au fortificat cetatea. Acum se ridică ultima biserică
creştină , aşezată peste ruinele celei bizantine, biserică dedicată Sfântului
Petru
Oraşul a fost cucerit de mameluci în anul 1265 şi a fost făcut una cu
pământul în 1291, intrând în noaptea istoriei. În 1878, turcii au colonizat aici
un grup de musulmani bosniaci, de la care ne-a rămas o moschee. În 1948 ,
satul lor a fost nivelat de cei de curând veniţi, care au readus la viaţă antica
cetate Cezareea

63. •
•
În urma multelor expediţii arheologice care au contribuit la aducerea ruinelor
antice la o nouă viaţă, ne-a survenit un document de o rară importanţă. O
inscripţie pe piatră, o pisanie, care spune: „[Templu pentru] Tiberius [de către
Pon]tius Pilatus, [pref]ectul Iudeii”
Părăsim Cezareea Palestinei și pornim spre Galileea la Muntele Carmel cu
gândul la Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul. Intrăm în marele ora ș Haifa , ora ș
industrial și cel mai mare port al Ierusalimului, cu peste 250.000 de locuitori
între care și 5.000 de cre știni

64. •
Haifa ebraică : ‫ ,חפיפ,ה‬Ḥeifá , în ebraica familiară „Haifa”; arabă Ḥayfā , în graiul
ָ‫ֵ ה‬
arab local „Hefa” este un ora ș din Israel , al treilea ca mărime, și unul din cele
două mari porturi comerciale ale acestui stat alături de Ashdod. Este
principala metropolă urbană din nordul Israelului, capitala districtului cu
acela și nume

65. •
•
Topografia Haifei este variată, ora șul întinzându-se în zone de șes de-a lungul
Mării Mediterane pe versantele de nord și de vest ale Muntelui Carmel , cât și
pe arii întinse de pe culmile acestui munte
Haifa este un port cu o istorie îndelungată, prima lui men țiune în documente
datând din secolul al III-lea dinaintea erei cre știne . Alături de A șdod și Eilat
este unul din principalele porturi ale Israelului

66. •
•
Începuturile a șezării și sursa precisă a numelui său nu e cunoscută. Ea nu
este men ționată în Vechiul Testament . În schimb, figurează în Talmudul
babilonean
Rădăcina ebraică ‫ה‬‎.‫ .ח.פ‬însemnând „a acoperi, a ascunde”, poate referitoare
la Muntele Carmel care acoperă ora șul; ori cuvântul ebraic ‫„ חוף‬țărm” sau
cuvintele ‫ה‬‎‫„ חוף יפ‬țărm frumos”

67. •
•
Cre știnii au legat numele ora șului de cel al marelui preot din timpul lui Iisus,
Caiafa sau chiar de numele arameic ini țial al apostolului Petru - Kefa
În Haifa antică locuia o popula ție amestecată, evrei împreună cu alte popoare.
În Evul Mediu , Haifa se prezenta ca un mic port, apărat din toate păr țile, Haifa
modernă a fost fondată în anul 1761 , când domnitorul otoman al Galileei,
Dahar el Omar , a distrus vechiul ora ș și l-a reclădit în partea apropiată de
mare

68. •
•
În secolul al XVIII-lea și al XIX-lea, ora șul a căzut pradă pira ților , fapt ce a
cauzat clădirea a două mari forturi la intrarea în port. Cu timpul, forturile au
fost distruse, apărând în prezent doar ca simbol al ora șului
În secolul al XX-lea , aici a ajuns calea ferată ce pornea de la Mecca și care a
fost continuată până la Damasc și Beirut, în nord, și Cairo, în sud. Acum
Haifa este un port comercial major, alături de portul Ashdod

69. •
•
Muntele Carmel este un lan ț de mun ți în nord-vestul Israelului , care se
întinde de la sud-est, din nordul mun ților Samariei (Shomron) până la nordvest, la golful Haifa . Are o lungime de 23 km și o lă țime de 8-10 km , iar
înăl țimea lor maximă este de 525,4 m deasupra mării
Aria muntelui Carmel - suprafa ța de circa 245 km² - are forma unui triunghi
care e mărginit de valea Yezreel (Esdraelon) la est și nord și valea Zevulun
(Zebulon) și golful Haifa la nord, coasta Mării Mediterane la vest, și de
înăl țimile Menashe la sud-est care fac legătura cu nordul mun ților Samariei

70. • Numele său derivă din
•
limba ebraică „Kerem El ‫ "כרם אל‬însemnând „Viia
Domnului". Din cauza
nivelului relativ ridicat de
precipita ții Carmelul are
o vegeta ție
abundentă,datorită
căreia i s-a conferit
statutul de parc na țional
Numele „carmel" este
folosit de mănăstirile
ordinului călugăresc
catolic al carmeli ților ,
deoarece prima dintre
ele - Stella Maris - a fost
întemeiată pe muntele
Carmel

71. • În secolul al XII-lea , în timpul ocupării regiunii de către crucia ți,
•
grupuri religioase de ermi ți au început să locuiască în pe șterile din
zonă, imitându-l pe Elijah - Profetul Ilie
Între 1206 si 1214 liderul și stare țul lor Brocard, a cerut patriarhului
latin de Ierusalim, Albert, să ofere acelui grup ni ște orânduieli de
via ță

72. •
•
Acesta a fost actul de ordine ini țial , care a fost numit Carmelit și care a fost
inclus în dioceza din Ierusalim. Mănăstirea a fost dedicată Fecioarei Maria ,
sub chipul de Doamna Noastră, Steaua Mării - în latină Stella Maris
Timp de un secol, ace ști pustnici monastici au fost organiza ți într-un ordin
carmelit , iar el s-a răspândit în întreaga Europă. În 1631 Ordinul s-a întors în
Israel, și din 1761 Ordinul a fost mutat în loca ția din prezent, care se află
chiar deasupra grotei în care se spune că ar fi trăit profetul Elijah - Ilie

73. •
•
Aici ace știa au construit o biserică mare și o mănăstire, cură țind întâi locul
de ruinele bisericii medievale grece ști, cunoscută ca Mănăstirea Sfintei
Margaret și o capelă , de pe vremea Imperiului Bizantin
Această biserică nouă a suferit distrugeri majore pe timpul campaniei lui
Napoleon, în 1799 . Solda ții francezi, bolnavi și răni ți, au fost găzdui ți de
mănăstire, iar la retragerea lui Napoleon, turcii i-au înjunghiat și au alungat
călugării

74. •
Biserica și mănăstirea de astăzi , construite la porunca Fra ților Cassini ai
Ordinului, au fost inaugurate în 1836 . Trei ani mai târziu, Papa Gregory al
XVI-a a conferit titlul de Biserica Mică - Minor Basilica - acestui sanctuar, iar
acum acesta este cunoscut sub numele de Stella Maris, însemnând Steaua
Mării . O bună parte a secolului XX a șezământul a fost ocupat de către
Armată , întâi de cea britanică, iar mai târziu de israeli ți, însă în final a fost
redată Ordinului

75. •
Mănăstirea serve ște ca centru mondial pentru carmeli ți. Simbolul Ordinului
este înfă ți șat deasupra u șii de la intrare. În timpul ridicării acestei biserici,
călugării erau lua ți cu asalt de către cei care locuiau în împrejurimi și au fost
obliga ți să- și apere proprietatea și să protejeze oaspe ții bisericii. Drept
urmare, parterul mănăstirii este construit din ziduri groase, cu doar câteva mici
deschideri, acoperite de bare

76. •
Partea principală a mănăstirii este în formă de cruce. Plafonul sălii este
acoperit și decorat de picturi bazate pe motive din Vechiul Testament și Noul
Testament: Elijah ridicându-se la ceruri, David cu harpa, profetul Isaia, Sfânta
Familie și cei patru arhangheli. Inscrip ții în latină din versete biblice sunt
scrise de jur împrejurul domului

77. •
•
Deasupra altarului se află statuia Fecioarei Maria cu Iisus pe genunchi.
Statuia este intitulată „Stăpâna noastră din Carmel”
Platforma scărilor duce la o pe șteră , în care a fost construit un altar de piatră ,
în partea de sus a statuii lui Elijah

78. •
•
Proorocul Ilie este amintit pentru prima dată în Cartea Regilor I (I Regi 17:1)
din Vechiul Testament, el ducând Cuvântul Domnului către regele Ahab al
Israelului. Este supranumit Tesviteanul deoarece era originar din cetatea
Tesba
Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: „Viu
este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în ace ști ani nu
va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu!"

79. •
•
Ahab, rege al Israelului, care mutase capitala regatului nordic la Samaria regatul sudic, al lui Iuda , păstrase capitala tradi țională – Ierusalimul , se
căsătorise cu Izabela, fiica regelui Ieteval al Sidonului. Datorită influen ței
so ției sale, Ahab a încălcat Legea , instaurând cultul idolului fenician Baal și a
altor zei „împrumuta ți” de la fenicienii din Tir și Sidon
Mai grav a fost faptul că, luându-se după regele lor, tot mai mul ți supu și ai
săi l-au părăsit pe Dumnezeul lui Israil, închinându-se idolilor păgâni

80. •
•
Acesta a fost sensul mesajului transmis de profetul Ilie Tesviteanul - de
mustrare a lui Ahab pentru rătăcirea sa, pentru că închinându-se idolilor se
pierdea nu numai pe sine ci și pe întreg poporul său pe care îl trăgea pe
calea pierzaniei
Regele Ahab nu a ascultat cuvântul Domnului și sfaturile lui Ilie; ca urmare sa împlinit profe ția lui Ilie - a început o secetă cumplită , nicio picatură de
ploaie sau măcar de rouă nu a mai picat, urmând nerodirea lanurilor, lipsa de
hrană și foametea

81. •
•
Din porunca lui Dumnezeu, Proorocul , înve șmântat doar cu o piele de animal ,
părăsi ținutul lui Israel și se duse la râul Kerrith , aflat dincolo de Iordan după tradi ția bisericească, în acest loc a fost ridicată mai târziu mănăstirea
Hozeva , care mai există și astăzi, unde a trăit și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Domnul îi trimise corbi - păsări pe care evreii le considerau impure, necurate,
pentru a-i aduce pâine diminea ța și carne seara, ca să poată supravie țui

82. •
•
Când secă și râul Kerrith , Dumnezeu îl trimise pe Ilie la Sarepta Sidonului,
lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei. Ilie
ajunse la o văduvă săracă , păgână, care aduna lemne pentru a coace pâine
pentru ea și fiul ei
În ciuda sărăciei, ea puse înainte de toate datoria ospitalită ții și îndată ce
Proorocul i-o ceru, ea îi pregăti o pâine, cu făina și uleiul pe care le mai
avea. Primi fără întârziere răsplata ospitalită ții sale: la cuvântul Proorocului,
covata sa cu făină și ulciorul cu ulei nu se mai goliră până la revenirea ploii

83. •
Trecuseră câteva zile de când Ilie era găzduit la aceasta văduvă, când fiul ei
muri . Cum femeia, în durerea ei, îl acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus
nenorocirea asupra casei ei, Ilie îl luă pe copil, și după ce suflă de trei ori
asupra trupului neînsufle țit, chemându-l cu strigăte puternice pe Dumnezeu, el
îl înapoie pe tânărul băiat viu mamei sale, profe țind astfel învierea mor ților (I
Regi 17:2-24)

84. •
După ce au trecut trei ani de secetă , preabunul Dumnezeu, văzând că
omenirea se tope ște de foamete, s-a milostivit și a zis către robul Său Ilie:
„ Du-te și te arată lui Ahab, pentru că voiesc să miluiesc lucrul mâinilor mele,
să dau ploaie și să adap pământul cel uscat prin cuvântul gurii tale, ca să-l
fac aducător de roade; căci acum și Ahab se pleacă spre pocăin ța și te caută,
voind să te asculte la ceea ce-i vei porunci”

85. •
•
Ilie se arătă în fa ța regelui Ahab, care rămase surprins să îl vadă venind,
liber, pe cel pe care îl căutase peste tot cu slugile sale. Ilie îi ceru să adune
pe tot poporul lui Israel pe Muntele Carmel ca martor al confruntării sale cu
cei 450 de profe ți ai lui Baal și cei 400 de profe ți ai zei ței feniciene A șera,
care erau între ținu ți de Izabela
Când toată lumea fu adunată, Ilie le zise: „Până când ve ți șchiopăta de
amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urma ți Lui! Şi dacă este
Baal, urma ți aceluia”

86. • Ilie ceru ca doi vi ței să fie pregăti ți pentru sacrificiu și să fie
a șeza ți pe rug, dar fără să aprindă focul și îi lăsă pe fal șii profe ți
să aducă primii sacrificiul. Ace știa îl invocară cu strigăte pe Baal,
din zori până în seară, dar în zadar. Ilie râdea de ei, încurajându-i
să strige mai tare, ca nu cumva zeul lor să fi adormit sau să nu fie
ocupat cu alte treburi

87. • La venirea serii – sau la vremea rugăciunii de seară - Profetul înăl ță
un altar cu 12 pietre , reprezentând cele 12 semin ții ale lui Israel ,
săpă un șan ț larg în jurul altarului, pe care puse vi țelul, și porunci
să fie vărsată, în trei rânduri , apă din bel șug peste acesta, astfel
încât să se umple șan țul

88. •
Atunci Ilie , privind către cer, a strigat către Dumnezeu: „ Doamne, Dumnezeul lui
Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob, ascultă-mă pe mine, robul Tău, şi trimite foc
peste această jertfă, ca astăzi să cunoască toate aceste popoare, că Tu singur
eşti Dumnezeul lui Israil şi eu robul tău şi Ţie ţi-am înălţat această jertfă.
Ascultă-mă pe mine, Doamne, ascultă-mă cu foc, pentru ca să se întoarcă
inimile acestor popoare în urma Ta” . Şi a căzut foc din cer de la Domnul şi a
mistuit toate jertfele cele întregi, lemnele, pietrele, ţărîna şi apa care erau în
groapă

89. •
•
Din porunca lui Ilie, fal șii profe ți au fost prin și și uci și. Îl anun ță pe Ahab că
seceta avea să înceteze în curând și se urcă în vârful Muntelui Carmel și,
plecându-se asupra pământului, cu capul între genunchi și mintea adunată în
inimă , începu să se roage
De șapte ori trimise pe slujitorul său să privească orizontul, în direc ția mării,
iar a șaptea oară un nori șor î și făcu apari ția, cerul se întunecă și ploaie căzu
din bel șug , răspândind pe pământ binecuvântarea cerească

90. •
•
Ilie aflând apoi că Izabela vrea să se răzbune pe el pentru uciderea profe ților
zeului Baal, s-a refugiat la Beer-Şeba , în regatul Iuda
Acolo, pe muntele Horeb , i s-a arătat din nou Domnul, spunându-i: „ Mergi și
întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc și, când vei ajunge acolo, să
ungi rege peste Siria pe Hazael, pe Iehu, fiul lui Nim și, să-l ungi rege peste
Israel, iar pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi prooroc în locul
tău! ”

91. •
•
Când s-a apropiat vremea în care voia Domnul să îl ia pe Ilie la sine, sfântul
prooroc și cu Elisei - care devenise ucenicul său - mergeau de la cetatea
Ghilgal spre cetatea Betel . Ilie, cu smerită cugetare, voia să tăinuiască fa ță de
Elisei preamărirea ce era să i se facă de către Dumnezeu, și a zis către Elisei:
„Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel”
Elisei, cel care mai târziu avea să devină și el un sfânt și mărit prooroc, știind
de asemenea din dumnezeiasca descoperire ceea ce era să fie, i-a răspuns:
„Viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi”

92. •
•
Când amândoi sfin ții prooroci
au ajuns la râul Iordanului ,
Ilie a luat cojocul său și a
lovit apa cu acesta; apa s-a
despăr țit în două și au trecut
amândoi ca pe uscat. După ce
au trecut ei Iordanul, Ilie a zis
către Elisei: „Cere de la mine
ce vrei, mai înainte de a fi
luat de la tine”
Elisei a răspuns: „Cer ca
darul din tine să fie îndoit în
mine”. Ilie i-a zis: „Greu lucru
ai cerut; însă, dacă mă vei
vedea când voi fi luat de la
tine, ți se va împlini cererea;
iar de nu mă vei vedea, nu ți
se va împlini cererea”

93. •
Pe când mergeau ei și grăiau, deodată s-a arătat între amândoi un car cu cai
de foc și Ilie a fost luat spre cer. Elisei privea și striga: „Părinte! Părinte!
Carul lui Israel și călărimea lui!”, și nu l-a mai văzut. Elisei s-a apucat de
hainele sale și le-a rupt tânguindu-se. Atunci a căzut de sus cojocul lui Ilie,
lăsat peste dânsul și, luându-l, a stat pe malul Iordanului; deci, despăr țind cu
el apa ca și Ilie, a trecut pe uscat; și astfel s-a făcut mo ștenitor darului care
lucra în învă țătorul lui (II Regi 2:1-15)

94. •
•
Sfântul Prooroc Ilie În Noul Testament
Sf. Ilie este frecvent men ționat și în Noul Testament. Astfel, preo ții evrei și
levi ții îi repro șează sfântului Ioan Botezătorul: „De ce botezi tu, dacă nu e ști
nici Hristosul, nici Ilie?” (Ioan 1:25)
Sf. Apostol Pavel (Rom. 11:2-3), pentru a ilustra argumentul lui că Dumnezeu
nu s-a lepădat niciodată de poporul său, se referă la o împrejurare grea din
via ța lui Ilie Tesviteanul care se plângea Domnului: „Doamne, pe proorocii Tăi
i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, și ei caută să-mi
ia via ța”, iar Dumnezeu îl ajută să izbândească asupra vrăjma șilor păgâni

95. •
•
Însu și Iisus spune despre Ioan Botezătorul : „Şi, dacă vre ți să în țelege ți, el
este Ilie, care trebuia să vină. Cine are urechi de auzit, să audă” (Matei 11:1115)
Se poate remarca asemănarea dintre Sf. Ilie și Sf. Ioan Botezătorul în ce
prive ște austeritatea și puterea mustrărilor pe care le făceau celor păcăto și.
Chiar și aspectul fizic este asemănător în descrierile din căr țile sfinte despre
cei doi

96. • În II Regi 1:8 se spune:
„Ahazia le-a zis: « Ce
înfă ți șare avea omul acela
care s-a suit înaintea
voastră și v-a spus aceste
cuvinte? »; Ei au răspuns:
« Era un om îmbrăcat cu o
manta de păr și încins cu o
curea la mijloc »; Şi Ahazia a
zis: « Este Ilie,
Tesviteanul » ", iar în Matei
3:4 Sf. Ioan Botezătorul este
descris astfel: „Ioan purta o
haină de păr de cămilă, și la
mijloc era încins cu o
cingătoare de piele”

97. •
•
Apari ția în slavă a
lui Ilie pe Muntele
Tabor , în momentul
Schimbării la Fa ță
a lui Iisus Hristos ,
i-a uimit și
înspăimântat pe cei
trei ucenici care îl
înso țeau atunci pe
Mântuitorul. Ei s-au
lini știt însă văzând
că Ilie și Moise au
vorbit cu El (Matei
17:1-8, Marcu 9:28, Luca 9:28-36)
Potrivit profe țiilor
Sfin ților Părin ți,
Dumnezeu îi va
trimite pe Ilie și
Enoh înainte de
venirea lui
Antihrist, să
mărturisească
pentru Hristos pe
pământ și pentru a
îi întări pe cei
credincio și

98. Templul Baha’i si Gradinile suspendate din
Haifa
• Templul Baha’i,
•
supranumit biserica
tuturor religiilor , a fost
finalizat în anul 1953 si
a devenit în scurt timp
una dintre principalele
atrac ții turistice din
Haifa, ora ș cunoscut
drept centrul religiei
Baha’i
Templul a fost ridicat
pe muntele Carmel și
măsoară 40 de metri
înăl țime, cele 9 fa țade
ale sale ilustrând 9
dintre religiile lumii

99. •
•
Templul este înconjurat de grădini spectaculoase, cunoscute drept unele
dintre cele mai frumoase grădini din lume, datorită arhitecturii diverse și
simetriei perfecte, dar și unicită ții acestora, o parte din grădini fiind
suspendate peste șoseaua Haziyonuth
Amenajate în trepte pe versantul nordic al muntelui Carmel, grădinile Baha’i
sunt formate din 18 terase dispuse în 9 cercuri concentrice ce înconjoară
Templul Baha’i, reprezentând cei 18 discipoli ai Profetului Bab. Împreuna cu
terasa Altarului, grădinile însumeaza 19 terase, număr ce are o semnifica ție
deosebită în religia Baha’i

100. •
•
Începute in 1987 de catre arhitectul Fariborz Sahba si deschise spre vizitare în anul 2001 ,
Gradinile Baha’I se intind pe o suprafata de 200.000 de mp și ofera o panoramă superbă
spre Marea Mediterană
În centrul Grădinilor se regăse ște Altarul lui Bab , considerat al doilea cel mai sfânt loc de
pe pământ pentru Baha’i, dupa Altarul lui Bahá'u'lláh din Bahji, aflat în apropiere de
orasul Acre din nordul Israelului, unde s-a stins din via ță fondatorul credin ței Baha’i

101. •
Rămă și țele „profetului Bab” se regăsesc în mausoleul din piatră ce respectă
arhitectura orientală, ridicat în anul 1909 . Acesta a fost completat în anii
următori cu o structură suprapusă din marmură și granit ridicată în stil
neoclasic cu influen țe orientale și a fost finalizat în anul 1953 prin
împodobirea cu un dom aurit, rezultând ceea ce se nume ște astăzi Templul
Baha’i. Acesta păstrează căr țile sfinte ale religiei Baha'i

102. Bab era un tânăr negustor iranian care s-a comparat cu profe ții și spunea că
e un nou trimis al lui Alah și vine cu un mesaj de înnoire pentru umanitate.
Pentru învă țăturile lui îndrăzne țe, de fapt o erezie a islamului, turcii i-au tăiat
capul, discipoli – ucenicii l-au îngropat aici și după ani î și spun Baha ΄ i,
Bahaulah – slava lui Alah, iar astăzi au îmbră ți șat credin ța milionarii
excentrici care au investit în aceste grădini. Ele au fost executate cu
muncitorii no ștri români după anii 90 și impresionează doar ochiul prin
aranjamentul floral și copaci mediteranieni

103. •
•
A șadar evreii s-au trezit plocon cu un templu pe mijlocul ora șului pe coama
Muntelui Carmel, un loc frumos care atrage mii de pelerini ce imită grădinile
suspendate făcute de Nabucodonoso so ției sale Semiramida
Altarul lui Bab și Grădinile Bahai din Haifa fac parte din patrimoniul mondial
Unesco

104. •
•
Peste tot se văd amprentele turce ști, otomane, cruciate, perioade arabe,
bizantine, romane, iudaice. În ora șul vechi ca să mergi la vrema Domnului
trebuie săpat la 4 metri adâncime, atât a crescut în cei 2000 de ani
Popula ția ora șului este mixtă: evrei , muslmani și cre știni cu cele trei religii
istorice. Lăsăm regiunea Ptolemaida cu cetatea Acra, ultimul punct de
rezisten ță al crucia ților, și mergem spre Nazaret, ora șul sfânt al copilăriei
Mântuitorului și al Maicii Domnului iar în stânga ora șele de coastă, încheind
prima zi de pelerinaj cu rugăciunea de seară rostită de glasul iconfundabil al
ghidului nostru Abbuna David