Păsări pe cale de dispariție. PARCUL NATURAL COMANA GIURGIU

2. Parcul Natural Comana, înfiinţat prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din
decembrie 2004, este situat în zona de sud a României, la distanţă
aproximativ egală între Bucureşti şi Giurgiu.
O rezervaţie unică in Europa, care include zeci de specii de plante şi animale
protejate de legile internaţionale, este considerată a doua deltă a României.

4. Principalele cauze ale dispariţiei speciilor sunt: distrugerea habitatelor,
exploatarea comercială (colectarea de plante, vânatul iraţional şi braconajul),
poluarea.
Protecţia si conservarea speciilor de păsări care trăiesc în mod natural în
sălbăticie pe teritoriul european al statelor membre este asigurată de prevederile
Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor salbatice, prevederi ce au fost
deja transpuse şi în legislatia noastră internă privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

5. Balta Comana, a treia zonă umedă a României, după Balta Mică a Brăilei şi
Delta Dunării, şi a doua ca biodiversitate, după Delta Dunării, găzduieşte 141
specii de păsări, din care 71 protejate internaţional, prevăzute în anexele
Convenţiei de la Berna, iar 15 în Directiva Păsări a Consiliului Europei,
nr.79/409.

6. Deşi este o
pasăre mare, cel
mai adesea este
invizibilă în "lanul"
de stuf în care
trăieşte. Uneori
poate fi observat în
zbor, ori un cap
ieşind din stuful
mic sau din papură.
Stârcul roşu
(Ardea purpurea)

7. Cormoranul mic
(Phalacrocorax pygmeus)
Denumirea de „cormoran”
provine din limba latină
„corvus marinus“ (în traducere
„Corb de mare”). Îşi face
cuibul pe locul ales de mascul
în colonii pe sol, în copaci sau
pe stânci. Cuibul este contruit
din pietriş, crengi sau guano de
ambii parteneri. Femela
depune numai o dată pe an
3 – 4 ouă care vor fi apărate cu
dârzenie de părinţi. Un
cormoran atinge în medie o
vârstă între 10 şi 15 ani,
speciile mari pot atinge 30 de
ani.

8. Egreta mare
(Ardea alba)
Specie protejată, în
prezent fiind împuţinată
datorită vânării în trecut
pentru penele ei
ornamentale dar şi în
urma modificărilor
habituale făcute de către
om.
Cuibăreşte prin
întinderile de stuf, în
locuri mai puţin expuse
inundaţiilor, ferite de
zgomot şi de acţiunea
umană. Toamna se
retrage pentru iernare
înspre Marea
Mediterană, unele
exemplare rămânând în
zona apelor neîngheţate
în regiunea estică a
Deltei Dunării, în iernile
blânde.

9. O întâlnim pe Dunăre, în bălţiO întâlnim pe Dunăre, în bălţi
cu pâlcuri de copaci, zonecu pâlcuri de copaci, zone
mlăştinoase, sau pe maluri demlăştinoase, sau pe maluri de
râuri şi lacuri, precum şi înrâuri şi lacuri, precum şi în
DeltaDelta Dunării. Cuibăreşte înDunării. Cuibăreşte în
colonii mixte, prin stuf saucolonii mixte, prin stuf sau
sălcii. Cele 3,sălcii. Cele 3, până la 6 ouăpână la 6 ouă
sunt clocite 21-22 de zile. Puiisunt clocite 21-22 de zile. Puii
stau în cuib o lună.stau în cuib o lună.
Egreta se hrăneşte cu peşti,Egreta se hrăneşte cu peşti,
lipitori, viermi, insecte,lipitori, viermi, insecte,
moluşte.moluşte.
Sensibilă la frig, rămâne la noiSensibilă la frig, rămâne la noi
vara, dar există exemplare cevara, dar există exemplare ce
pot fi zărite şi iarna. Îşipot fi zărite şi iarna. Îşi
capturează prada stând la pândăcapturează prada stând la pândă
sausau
păşind tiptil prin apa mică. Estepăşind tiptil prin apa mică. Este
ocrotită de lege.ocrotită de lege.
Egreta micăEgreta mică
(Egretta garzetta)(Egretta garzetta)

10. Lopătarul
(Platalea leucorodia)
Este o pasăre de talieEste o pasăre de talie
maremare,, atingând înălţimeaatingând înălţimea
de 80 de cm.de 80 de cm. CCuibăreşte înuibăreşte în
regiuni de baltăregiuni de baltă, smârcuri, smârcuri,,
lunci umedelunci umede. T. Trăieşte înrăieşte în
coloniicolonii şi esteşi este pasărepasăre
migratoaremigratoare
Hrana: insecte acvatice,Hrana: insecte acvatice,
raci, moluşte şi peştiraci, moluşte şi peşti
Durata vieţii: cea maiDurata vieţii: cea mai
vârstnică pasăre cunoscută avârstnică pasăre cunoscută a
trăit 28 de ani şi 2 lunitrăit 28 de ani şi 2 luni..
SSe adaptează foarte uşor:e adaptează foarte uşor:
este capabil să stea pe uneste capabil să stea pe un
picior ca barza, în arbori capicior ca barza, în arbori ca
sfârcul cenuşiu şi poate săsfârcul cenuşiu şi poate să
înoate ca pelicanulînoate ca pelicanul.

11. Preferă apele puţin
adânci, cu multă
vegetaţie.
Îşi face cuib plutitor,
din plante acvatice.
Femela de corcodel
mare depune 3-4 ouă
albe pe care părinţii le
clocesc pe rând timp
de 25-28 zile.
Foarte “vorbăreţ” în
timpul împerecherii şi
destul de tăcut în rest.
Vocea sa sună uneori
ca un lătrat “rec-rec-
rec” urmat de un
cârâit foarte puternic.
Corcodelul mare
(Podiceps cristatus)

12. Ciocântorsul
(Recurvirostra avosetta)
Prin silueta lor
amintesc de berze
reduse la scară. Îşi duc
viaţa mai ales la malul
apelor, de unde îşi
capturează hrana. Se
remarcă prin ciocul
curbat în sus, iar când
se hrăneşte parcă ar
cosi prin apa mică. Puii
se nasc cu ciocul drept
şi doar odată cu
creşterea lor îşi capătă
forma caracteristică.
Cioc-întors este
specialist în utilizarea
apei, părăsind o baltă
doar după ce aceasta a
secat.

13. Nu poate fi
confundată cu nici
o altă pasăre: are
picioare lungi şi un
cioc roşu, penele
corpului sunt albe,
iar remigele negre.
Se hrăneşte
exclusiv cu
animale.
Vârsta berzelor
poate să ajungă în
captivitate şi la 30
de ani.
Este una dintre
puţinele păsări
mute.
Barza albă
(Ciconia ciconia)

14. Prin stufăriş, numeroase exemplare de piţigoi de stuf (Panurus biarmicus)
sunt auzite/văzute. În imagine, un juvenil.

15. Chirigita cu obraji albi (Chlidonias hybridus) poate fi văzută pescuind
(în imagine un juvenil) alături de pescăruşi râzători (Larus ridibundus
).

16. … lăstuni de mal (Riparia riparia) vânează insecte invizibile pentru noi.

17. Şi, pentru final, o adevărată bijuterie - pescăruşul albastru (
Alcedo atthis).

19. Fluierarul de zăvoi
(Tringa ochropus)
Aduce cu un stârc,
dar e mai scurt în gît,
cu pliscul lung,
subţire. Poposeşte pe
la noi primăvara,
când e întâlnit pe
marginea lacurilor.
Mănâncă larve şi
viermi din mâlul
apelor.

20. Vânturel roşu
(Falco tinnunculus)
Vânturelul roşu este cea mai
răspândită specie de şoim de
talie mică. Datorită
capacităţii de adaptare, s-a
urbanizat. Foloseşte cuiburile
ciorilor şi coţofenelor: fie le
ocupă pe cele părăsite, fie
alungă locatarii. Mănâncă
rozătoare, insecte şi reptile.
Are un stil de vânătoare
caracteristic, zboară în loc
deasupra prăzii şi încearcă să
o prindă pe pământ
Majoritatea migrează spre
sud, iar iarna rămân mai ales
masculii. Este o specie
ocrotită prin lege.

21. Vânturelul de seară
(Falco vespertinus)
Masculul are penajul
gri ca ardezia, cu
„pantaloni“ şi
subcodale roşu-ruginii,
iar femela este cafenie
pe piept, gri pe spate şi
cu „mustăţi evidente.
Atât masculul, cât şi
femela au picioarele şi
ceara de la baza
ciocului colorate roşu-
portocaliu. Fiind activ
până târziu în amurg,
vânturelul şi-a câştigat
şi numele de şoimuleţ-
de-seară.

22. Şoimul dunărean
(Falco cherrug)
Se hrăneşte în principal cu
popândăi, dar şi cu păsări.
Adultul poate fi, de obicei,
identificat prin culoarea
părţii superioare a corpului
aproape ca cea a
vânturelului roşu femelă,
capul/creştetul de culoare
deschisă, „mustaţa“ slab
marcată, rectricele mediane
nedungate. Nu-şi face cuib
de sine stătător, ci le ocupă
în mod abuziv de la corbi.
Statutul şoimului dunărean
a fost schimbat în 2004 din
„Aproape Ameninţat” în
„Periclitat”.

23. Gaia brună
(milvus migrans)
Are o preferinţă
deosebită pentru
vecinătatea zonelor
umede, unde prinde
peşti, dar si pentru
regiuni urbane, unde se
hrăneşte cu resturi şi
hoituri. Adesea se strâng
la un loc în număr mare.
Se recunoaşte după
coada mai scurtă şi
puţin scobită. Penaj
maro închis, inclusiv pe
partea superioară a
cozii. Uneori cuibăreşte
în colonii. Zgomotoasă
în timpul cuibăritului:
“piii-i-i-i-i” (alert),
“pirrr-pirrr” (lent si
tremurat).

24. Zborul, cântecul şi frumusetea păsărilor sunt
surse de inspiraţie şi bucurie pentru fiecare om;
Aproape 12% din cele peste 10000 de specii de
păsări din lume sunt în pericol să dispară în
următorul secol; supravieţuirea lor depinde de
sprijinul acordat de către toţi oamenii planetei
măsurilor de conservare şi de protejare ale
acestora;
Păstrarea bogăţiei de specii din natură, a
biodiversităţii, presupune ocrotirea efectivă a
anumitor specii, fapt care se poate realiza numai
în contextul general al conservării mediului
înconjurător.