8. • Pentru scopuri terapeutice în lunile aprilie şi mai
se recoltează scoarţa de pe rădăcină şi de pe
tulpinile plantei şi se usucă la soare.
• Întreaga plantă conţine alcaloizi cu proprietăţi
anticancerigene şi antibacteriene, cel mai
important dintre alcaloizi fiind cel numit
berberină.
• Datorită berberinei drăcila îmbunătăţeşte
digestia şi combate afecţiunile hepatice
precum icterul hepatic sau litiaza biliară.
Aceste acţiuni vindecătoare se datorează
proprietăţilor coleretice (stimulează secreţia
biliară), colagoge (favorizează evacuarea bilei
în duoden) şi stomahice (favorizează digestia la
nivelul stomacului) ale berberinei din compoziţia
dracilei.
9. • Deoarece berberina are şi un puternic efect
antibacterian, dracila este folosită şi la
combaterea infecţiilor precum cea cu
Helicobacter pylori, asociată cu ulcerele
peptice şi cu gastrita, şi pentru tratarea
infecţiilor fungice precum candidoza
provocată de Candida albicans şi a altor paraziţi.
• Este recunoscut de asemenea efectul
antiinflamator al dracilei datorat tot berberinei.
De aceea dracila este folosită extern pentru
tratarea edemelor, durerilor oculare,
psoriazisului, reumatismului sau hepatitei.
• Dracila mai conţine o substanţă importantă
numită oxicantină care dilată vasele de sânge,
scăzând astfel tensiunea arterială.
10. • Majoritatea speciali tilor sunt de acord asupra faptului căș
preparatele pe bază de dracilă acţionează benefic în
cazul afecţiunilor hepato-biliare. Extractele de dracilă
sporesc de două-trei ori secreţia bilei, sporind i calitateaș
produselor biliare.
• Preparatele din frunze de dracilă măresc contracţiile
uterine, fiind indicate i în tratamentulș colicilor biliare.
Dracila este un agent de regularizare a activităţii
gastrointestinale, fiind un bun laxativ i unș diuretic
eficient. Alte utilizări în terapii medicinale: în cazuri de
hepatită, icter, gută, reumatism, varice, hemoroizi,
scorbut.
• În prezent, este tot mai acreditată ideea potrivit căreia un
consum moderat i cvasi-permanent de preparate deș
dracilă (dulceţuri, jeleuri) ar acţiona în mod
preventiv împotriva unor cancere.
11. • Actiune: diuretică, febrifugă, bacteriostatică,
antiseptică, vasodilatatoare, hipotensivă,
antispastică, hemostatică, tonic stomahică,
colagogă, coleretică, impiedică formarea
pietrelor la vezica biliară cât şi la rinichi,
acţiune antiinflamatorie la nivelul ficatului,
vezicii biliare, rinichiului şi vezicii urinare, este
un bun drenor hepato-renal, diminuează
durerile menstruale, citostatică (inhibă
dezvoltarea celulelor canceroase), utilă în
tratarea icterului, a metroragiilor, a stomatitei,
gingivitei, a tuberculozei şi malariei, utilă in
diverse forme de cancer; berberina este
eficienta in cura de demorfinizare.
12. Cum folosim dracila?
• Infuzia din fructe de dracilă - se pun 2-3
linguriţe de fructe la 250 ml apă clocotită. Se
lasă acoperit timp de 10 minute. Se strecoară şi
se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
• Infuzia din pulbere de coajă de dracilă - se
pun 2 linguriţe de pulbere se vor pune la 250 ml
apă. Se vor fierbe timp de 10 minute, după care
se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi,
sau se vor pune pe pansamente externe.
• Sucul din fructe proaspete se foloseşte pentru
a se unge rănile şi ulceraţiile.
13. Contraindicaţii:
• CContraindicat femeilor careontraindicat femeilor care
alăptează nou-născualăptează nou-născuţţii cu icterii cu icter
sau icter nuclear. Femeilesau icter nuclear. Femeile
gravide care folosesc planta argravide care folosesc planta ar
trebui să consulte doctorultrebui să consulte doctorul..
17. • Nu este o plantă pretenţioasă, însă iubeşte lumina şi nuNu este o plantă pretenţioasă, însă iubeşte lumina şi nu
creşte în locurile umede şi reci. Arbustul creste solitar saucreşte în locurile umede şi reci. Arbustul creste solitar sau
în grup şi poate fi tuns, dându-i-se forma dorită.în grup şi poate fi tuns, dându-i-se forma dorită.
Florile ploii de aur aparFlorile ploii de aur apar
primavara, în aprilie,primavara, în aprilie,
înaintea frunzelor.înaintea frunzelor.
Înflorirea,Înflorirea,
spectaculoasă şispectaculoasă şi
explozivă, se produceexplozivă, se produce
dintr-o dată, de departedintr-o dată, de departe
arbustul aratând ca unarbustul aratând ca un
glob de lumină ori unglob de lumină ori un
soare coborât pesoare coborât pe
pământ.pământ.
18. Proprietăţi:Proprietăţi:
• Cercetările moderne efectuate asupra plantei au scos
la iveală principii antiseptice, antibacteriene si
antivirale, precum şi bioflavone angioprotectoare,
ca vitamina P.
• Datorită acestor substanţe pe care le are în
compoziţie, extractele din flori, infuzia şi tinctura sunt
recomandate în completarea tratamentelor
antiinfecţioase.
• Împreună, frunzele şi florile, pot fi folosite ca adjuvante
în tratamentul intern al cancerului de sân şi al altor
afecţiuni şi dereglări precum edemul, bolile acute cu
febră sau hemoroizii.
• Frunzele contin derivaţi lignanici cu proprietăţi
antimitotice, experimentate pentru tratarea diverselor
forme de neoplasm.
19. • Pentru infecţiile gâtului şi amigdalită,
specialistul în plante James Duke recomandă
folosirea forsiţiei şi caprifoiului (Mâna Maicii
Domnului). Se vor folosi frunzele ambelor plante.
Forsiţia şi caprofoiul conţin substanţe care
acţionează precum antibioticile. Pot fi folosite
în tratrea răcelilor, gripelor şi pentru durerile
de ureche. Acelaşi autor menţionează folosirea
celor două plante chiar în combaterea
tuberculozei şi altor tipuri de infecţii. Se vor
folosi rămurele de forsiţia şi caprifoi.
20. • Datorită acestor substanţe, extractele pe bază
de flori, îndeosebi infuzia şi tinctura, prezintă
efecte inhibante asupra unor germeni ca:
Staphylococcus aureus, Shigella
dysenteriae, Streptococcus haemolyticus,
Pneumococcus, Bacillus typhi,
Mycobacterium tuberculi.
• Aceasta plantă este, de asemenea, eficientă în
tratarea durerii de cap, febrei, infecţiliilor
virale. Medicina chineză prevede utilizarea
acestei plante ca antiseptic şi antibiotic.
Aceasta plantă este, de asemenea, eficientă în
tratarea afecţiunilor respiratorii cum ar fi
bronşita.
21. Mod de utilizare:Mod de utilizare:
• Pentru prepararea ceaiurilor de flori,
frunze sau frunze şi flori, se va utiliza
material uscat, în cantitate de 2 linguriţe la
o cană cu apă, care se administrează de
2 ori pe zi.
• Fructele uscate se folosesc ca fumigante
(supraîncălzite pe un suport metalic)
pentru distrugerea microorganismelor care
se află în suspensie în aer.
25. • Florile au un efect antimicrobian împotriva
salmonelei, stafilococului i streptococoluiș .
Chinezii au recunoscut caprifoiul ca fiind o
plantă cu efecte antibiotice pentru răceli, gripe
i febrăș .
• Dureri de gât, conjunctivita, inflama ii aleț
intestinului, ale tractului urinar i aleș
organelor de reproducere au fost tratate cu
această plantă.
• Poate fi combinată cu semin ele deț Forsythia
suspensa – binecunoscutul arbust cu flori
galbene, sau cu Echinacea augustifolia sau E.
purpurea pentru un efect antiviral iș
antibacterian maxim. Se adaugă 2 linguri e deț
flori la o cană de apă fiartă i se lasă să seș
infuzeze timp de 20 de minute.
26. • Acesta este, de asemenea, utilizată ca un
tratament pentru mai multe tipuri de
afecţiuni ale pielii, cum ar fi acnee, infecţii
ale pielii, răni, abcese, cicatrici, etc.
• Florile se recoltează cu precădere
primăvara sau la începutul verii când
floarea este încă în stadiul de boboc.
29. Savanţii auSavanţii au
constatat că înconstatat că în
lupta culupta cu
bacteriile,bacteriile,
muşcatamuşcata
depăşeştedepăşeşte
putereaputerea
usturoiului şi austuroiului şi a
cepei.cepei.
30. • Cercetătorii au arătat că toate părţile
muşcatei sunt terapeutice.
• Acestea conţin elemente benefice pentru
sănătatea fiinţei umane.
• Flavnoidele fac din muşcată o plantă
excelentă pentru prevenirea şi tratamentul
cancerului datorită proprietăţii de
antioxidant puternic al acestor
substanţe.
31. Tratamente interne cu muşcată
• Afecţiunile sistemului respirator: faringita,Afecţiunile sistemului respirator: faringita,
laringita.laringita. Preparatele din muşcată s-au dovedit
eficiente şi în afecţiunile căilor respiratorii.
Se fac spălături nazo-faringiene cu infuzie din
flori sau frunze proaspete de muşcată. O lingură
cu vârf de plantă tocată se infuzează 8 ore, în
250 ml de apă fierbinte. Cu 100 ml de infuzie se
fac spalaturi, iar in cei 150 de ml rămaşi se
adaugă 5 picături de ulei volatil de lavandă şi se
face gargară.
32. • Bronşita şi pleurita - Se foloseşte tinctura din
frunze de muşcată tocate mărunt. Într-un
borcănel de 300 ml se pun 1/3 frunze şi se
toarnă peste ele ţuică, până la marginea
borcanului. Conţinutul borcanului se mută apoi
în sticlă de culoare închisă, cu filet, se
macerează în frigider timp de 3 săptămâni. Se
bea tinctura strecurată cate o lingură, cu 150
ml de ceai de mentă, de 3 ori pe zi. Cu aceeaşi
tinctură se fac frecţii în zona plămânilor, pe
piept şi pe spate, înainte de culcare. Pentru
frecţii, mai ales pentru copii, puteti sa preparaţi
extractul cu oţet de mere, în loc de ţuica.
33. • Hipertiroidie (cu guşă). Un pahar de
frunze tocate se pun într-un borcan de
sticlă, se toarnă 500 ml de ţuica şi se
lasă la macerat timp de 30 de zile, cu
vasul închis etanş, agitând periodic. Se
strecoară şi se stoarce bine. Se bea câte
o linguriţă, de 3 ori pe zi, cu 30 minute
înainte de masă. Pentru o cură de
tratament, este nevoie de doua doze (un
litru de tinctură).
34. • Dupa chimioterapie sau citostatice. Pentru
eliminarea toxinelor care apar în organism
după procedurile de chimioterapie, se
prepară ceai din 3 frunze rotunde de
muşcată, infuzate în 250 ml de apă
fierbinte. Se lasă până la răcirea apei.
Ceaiul se bea în timpul zilei, cate o
înghititura la fiecare oră (în nici un caz nu
se bea tot paharul odată!).
35. • Pietrele si procesele inflamatorii la rinichi. În
popor, muşcata se considera din moşi-strămoşi
un diluant bun pentru depunerile de pietre la
rinichi. Balsamul vindecator se prepară din 20 ml
suc proaspăt stors din frunze şi flori, 50 g de
miere de albine, 20 ml tinctură de propolis si 100
ml vin roşu tare. Amestecul se amcerează 14
zile în frigider şi se păstrează la rece, nu mai
mult de 3 luni. Balsamul se bea cate o lingură,
de 2 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă,
timp de 2 săptămâni.
Pentru obţinerea sucului: 50 g de frunze verzi se
ţin timp de 2 ore în 200 ml de apă, la
temperatura camerei, apoi se scutura bine si se
trec prin storcător sau maşina de tocat. Se
filtrează sucul printr-o sită deasă.
36. Mastopatie, fibrom uterin, noduli
mamari, detoxifiere - se face o infuzie
dintr-o linguriţă de frunze verzi, mărunţite
la o cană cu apă fierbinte, se lasă 15
minute la infuzat i se consumă peș
parcursul întregii zile, cu înghiţituri mici.
Cura durează 15 zile, după care se face
pauză 15 zile şi se poate relua. Infuzia
se păstrează la cald şi nu se depăşeşte
doza recomandată.
37. Tratamente externe cu frunze proaspete
de muşcată
• Acnee. În trecut se folosea sucul proaspat de muşcată pentru
curăţarea pielii de coşuri şi acnee. Se toacă mărunt 5-6 frunze, apoi
se strivesc cu o lingură de lemn. Terciul obţinut se aplică pe locurile
cu probleme şi se lasă timp de 15 minute.
• Cataractă. În stadiul incipient al bolii, puteţi să stopaţi dezvoltarea
afecţiunii folosind picături din sucul proaspăt stors din frunze (câte
1-2, în colţul ochilor). Dacă se inflamează pleoapele, ochii se spală
cu infuzie preparată din 10 frunze sau flori tocate, 200 ml de apă
fiartă şi racită şi o linguriţă de miere de albine. În loc de apă, puteţi
să folosiţi dupa răcire ceai oftalmic din silur, albastrele si corn (se
vand la plafar).
• Nevralgie de trigemen, dureri lombare acute. Frunzele de
muşcată strivite între degete se întind pe un prosopel de in si se
aplică pe locul bolnav. Deasupra se leagă un batic de lână. La
fiecare 30 minute, frunzele se schimbă. Procedeul se repeta de 3-4
ori. Peste 2 ore, durerile se diminuează, în caz contrar, se mai pun
câteva comprese.
38. • Otita. 1. Reteta este recomandată pentru copii
mici, dar şi pentru adulţi. Se folosesc plantele cu
frunzele palmate (nu rotunde). Se spală cu apă
fiartă calduţă, se usucă puţin, se stoarce sucul
(se poate şi manual). Urechea se curaţă bine cu
vată, apoi se pune câte o picătura de suc.
Procedeul se repetă până la oprirea scurgerilor.
Nu se permite umezirea urechilor bolnave cu
apă, pe toată durata tratamentului.
• 2. Frunzuliţele proaspete se strivesc între degete
şi se introduc, înainte de culcare, în urechi.
Dimineaţa, se aruncă. Ca sa intre şi să iasă mai
uşor din urechi, se învelesc în faşă de tifon. O
alta variantă: o frunza se rulează şi se introduce
în ureche.
39. • Pentru prepararea reşetelor medicale, se
folosesc nu numai frunzele şi florile, dar şi
rădăcinile plantelor îmbatranite, cu
tulpinile desfrunzite (goale). Radacinile se
spală şi se folosesc imediat sau se usucă
şi se pastrează în pungi de hartie.
40. Contraindicaţii:
• Persoanelor care suferă de astm bronşic
sau au alergie la mirosul de muşcată li se
recomandă sa nu ţină în locuinţă nici o
specie de muşcata.
45. Beneficii pentru sǎnǎtate
• Combate simptomele rǎcelii - Pentru că este
bogat în vitamina C, hibiscusul este un „paznic”
excelent mpotrivaȋ rǎcelilor i a gripeiș .
• mbunǎtǎ e te digestia,Ȋ ț ș îmbunătă e teț ș modul
de funcţionare a vezicii urinare şi a fost utilizat
în mod tradi ional pentru a trataț constipaţia. De
asemenea, are un efect antispasmodic iș
poate fi utilizat pentru tratamentul sindromului
de colon iritabil.
46. • Un studiu realizat recent a demonstrat faptul că
persoanelor care beau zilnic ceai de hibiscus le
scade tensiunea arterială în mai puţin de o
lună. Studii recente arată o eficienţă echivalentă
cu aceea a unor medicamente clasice pentru
tratarea acestei boli (ex: captopril).
• De asemenea, ceaiul de flori de hibiscus conţine
antioxidanţi şi flavonoide care ajută la
reducerea depozitelor de grăsimi instalate pe
artere şi scade nivelul colesterolului rău din
sânge. De aceea, este foarte indicat în
prevenirea şi tratarea afecţiunilor cardiace.
Este şi un bun antioxidant şi preîntâmpină
degradarea celulelor.
47. • Ceaiul are un efect diuretic dar are şi un con inutț
bogat nȋ vitamina C. În medicina ayurvedică
rădăcinile sunt utilizate pentru vindecarea tusei
şi ca tratament mpotrivaȋ pierderii pǎrului sau
a albirii pǎrului.
• De asemenea, hibiscusul este de ajutor n cazulȋ
persoanelor cu diabet de tip II.
• Încă din cele mai vechi timpuri, planta a fost
folosită ca stimulent pentru stomac, deoarece
stimulează digestia şi îndepărtează gazele şi
constipaţia. Datorită acestor proprietăţi este un
bun supliment pentru cei care vor să slăbească.
48. • Adjuvant n caz de depresieȋ - Ceai de
hibiscus poate contribui la calmarea sistemului
nervos i poate fi considerat un adjuvant n cazȋș
de depresie.
• Previne creşterea celulelor precanceroase -
Ca toate alimentele bogate n antioxidan i,ȋ ț
ceaiul de hibiscus poate ajuta la stoparea
dezvoltǎrii celulelor precanceroase.
• Ajută la pierderea în greutate. - Hibiscusul
con ine un inhibitor al enzimei care blocheazǎț
produc ia de amilază, enzima care transformăț
amidonul în zahăr. Prin urmare, consumul de
ceai de hibiscus dupǎ masǎ ajutǎ la reducerea
absorb iei de carbohidra i, ceea ce va duceț ț
treptat la pierderea n greutate.ȋ
49. „„Botox din plante” împotrivaBotox din plante” împotriva
ridurilorridurilor
• Extractul de hibiscus este folosit în industria
cosmetică, pentru efectele sale asemănătoare
botoxului. Acţionează ca emolient pentru
dermă, având în acelaşi timp efect calmant şi
tonic. Este supranumit „botox din plante”,
datorită fermităţii pe care o conferă pielii şi a
capacităţii de a netezi ridurile, redând aspectul
de ten tânăr şi strălucitor.
• Tot pentru frumuseţea şi protecţia pielii este
indicat să beţi ceai de hibiscus, care e bogat în
mucilagii şi zaharuri sănătoase.
50. Stimulează creşterea părului
• Pentru a face un tratament pentru păr, pe bază
de hibiscus, puneţi o mână cu flori şi frunze
uscate într-un castron, împreună cu o cană cu
apă fierbinte. După ce planta s-a înmuiat,
amestecaţi cu un blender până obţineţi o pastă
groasă. Puteţi folosi amestecul ca şampon
natural sau îl puteţi adăuga în şamponul cu care
obişnuiţi să vă spălaţi. Masaţi scalpul timp de
cinci minute, pentru a putea beneficia de
efectele acestei plante. Pielea capului va fi mai
sănătoasă, veţi scăpa de mătreaţă şi de toxine şi
veţi stimula creşterea părului.
51. • Ceaiul de hibiscus este renumit şi pentru faptul că este
un bun remediu împotriva spasmelor şi un tonic pentru
sistemul nervos - stimulează activitatea cerebrală
îmbunătăţind atât eforturile intelectuale cât şi pe cele
fizice.
• Hibiscusul poate fi utilizat în hipermenoree, dureri si
crampe menstruale – pulbere, administrata de 4 ori pe
zi. in tulburarile menstruale frecvente se incepe
administrarea cu 3-4 zile inaintea inceperii menstruatiei
si se continua pana dupa incheierea completa a
acesteia.
• De asemenea, florile plantei reduc absorbţia alcoolului
în organism, fiind benefice în combaterea alcoolismului.
Băute la micul dejun, ceaiurile de hibiscus înlocuiesc cu
succes cafeaua de dimineaţă.
52. Administrare:
INTERN:
• pulbere - planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se
ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după
care se înghite cu apă.
• macerat la rece - se prepară dintr-o lingură cu plantă
adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore
la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe
stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi,
cu 30 min. înainte de mese.
• infuzie - se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la
250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la
temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe
stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi,
cu 30 min. înainte de mese.
53. Precau ii:țPrecau ii:ț
• Nu este recomandat în cazurile de
sterilitate precum şi femeilor ce doresc să
rămână însărcinate, având un efect de
reducere a fertilităţii în perioada în care
este administrat.
56. • Într-un studiu ştiinţific realizat în India, efectuat
pe trei specii diferite de flori de crăiţe (crăiţe
portocalii, galbene şi roşii), au fost analizate şi
comparate conţinutul în luteină, şi activitatea
antioxidantă ale extractelor din flori. Crăiţele
portocalii au prezentat conţinutul cel mai ridicat
de luteină. Au fost de asemenea cele mai
eficiente împotriva peroxidării lipidelor şi în
activitatea de neutralizare a radicalilor hidroxil.
Degradarea celulelor hepatice cauzată de
radicalii liberi a fost redusă de către extractele
din florile de crăiţe. S-a concluzionat că florile de
crăiţe din varietăţile indiene pot fi efectiv utilizate
pentru producerea esterului de luteină, care
poate fi folosit ca supliment alimentar sau ca
sursă accesibilă de antioxidanţi naturali.
57. Fitoterapia cu flori de crăiţe are acţiune antispasticăFitoterapia cu flori de crăiţe are acţiune antispastică
şi hipotensivă, reglează tensiunea intraoculară şişi hipotensivă, reglează tensiunea intraoculară şi
circulaţia sanguină a retinei, combate obosealacirculaţia sanguină a retinei, combate oboseala
oculară, scade tensiunea oculară, are acţiuneoculară, scade tensiunea oculară, are acţiune
vermifugă şi purgativă.vermifugă şi purgativă.
58. • Dintre substantele prezente in petalele de craite, cele
mai bine reprezentate sunt cele carotenoide, si anume
heleniena si un ester al luteinei. Florile mai contin ulei
volatil, flavonoizi. Principiile active din planta cresc
capacitatea de adaptare a ochiului la intuneric sau in
conditii de luminozitate scazuta.
• Preparatele fitoterapeutice sunt recomandate
persoanelor cu glaucom, cecitate nocturnă
(nictalopie) şi diurnă (hemeralopie) , celor care
lucrează mult la calculator sau care suprasolicită
ochii prin natura profesiei (şoferi, conductori de
locomotivă, radiologi, operatori calculator, piloţi,
controlori trafic aerian), în menţinerea acuităţii vizuale,
retinită pigmentară şi miopie.
• O măsură preventivă pentru bolile ochiului constă în
consumul zilnic a două-trei floricele proaspete, înainte de
masă sau adăugate în salată.
59. • Afecţiunile pancreasuluiAfecţiunile pancreasului - atât pentru
tratamente, cât şi profilactic, se face o infuzie
dintr-o floricică tocată şi 200 ml de apă clocotită,
care se bea în 4 reprize, între mese. Ceaiul este
benefic pentru toate bolile ce apar din cauza
disfuncţiei pancrea-tice, cum ar fi vitiligo,
psoriazis, neurodermite, căderea părului, vedere
slabă.
• Diabet zaharatDiabet zaharat. Se pun la macerat, vreme de o
săptămână, 50 de inflorescenţe, în 500 ml de
ţuică. Se strecoară, se storc bine şi se beau câte
15-25 de picături, de 3 ori pe zi, înainte de
masă. Tinctura se diluează în 100-150 ml de
ceai, preparat din părţi egale de crăiţe, troscot,
fructe de ienupăr şi cicoare.
60. • Afecţiunile aparatului respiratorAfecţiunile aparatului respirator. Pentru
tratarea lor, avem nevoie de plante
proaspete sau uscate şi de ulei de crăiţe,
cumpărat de la plafar sau preparat în
casă. Opăriţi 8-10 inflorescenţe de Crăiţe
cu un litru de apă clocotită. Lăsaţi-le să se
infuzeze o oră în termos şi beţi câte 150-
200 ml (în funcţie de greutatea corporală),
cu 30 minute înainte de masă.
61. • Helmintiază.Helmintiază. Adulţilor le este recomandat
să consume seara, înainte de culcare,
câte cinci inflorescenţe de mărime mică,
iar copiilor - câte 1-3, în funcţie de vârstă.
În timpul zilei, se bea ceai preparat din 2
linguri de amestec din flori de crăiţe,
cimbru, pelin în proporţie 2:1:1. Doza
pentru copii este de 4-7 linguriţe pe zi (în
funcţie de vârstă), câte o linguriţă pe oră,
iar adulţii beau câte 2 linguri, de 4-5 ori pe
zi, timp de 7 zile.
62. • Hepatita C.Hepatita C. Pentru o cură este nevoie de aproximativ
300 de flori colorate intens-purpuriu, proaspete sau
uscate. Efectul ei sporeşte, în combinaţie cu alte plante.
Se toacă o floare de Crăiţă, de mărime medie sau mare,
se amestecă cu 10 flori de gălbenele, o linguriţă de
anghinare, o jumătate linguriţă de rostopască şi o lingură
de mentă. Plantele se pun pe foc într-un litru de apă
rece. După ce dau în clocot se mai lasă pe foc mic, încă
2-3 minute, acoperite cu capac. Se strecoară după
răcire. Decoctul se bea în timpul zilei. Primul pahar se
bea călduţ, dimineaţa pe nemâncate, eventual cu o
linguriţă de miere de albine. Condiţia principală a
tratamentului: să nu mâncaţi nimic timp de 2 ore după
prima administrare!
Cantitatea rămasă se bea după masă sau între mese,
câte 150-200 de ml, cu miere de albine sau neîndulcită.
Cura durează 3-6 luni..
63. • Loţiune pentru ten iritat - Două linguri de flori şi frunze
tocate de Crăiţe se pun într-un vas cu 350 ml apă caldă.
Se lasă să dea în clocot, se trage vasul deoparte şi se
infuzează acoperit, timp de 3-4 ore. Balsamul se
foloseşte pentru comprese sau tamponarea periodică a
locurilor iritate de pe faţă şi mâini.
• Comprese calmante pentru ten cu acnee şi erupţii. Se
prepară o loţiune din părţi egale (câte o linguriţă) de flori
de crăiţe, gălbenele sau muşeţel, frunze de salvie, roiniţă
şi sunătoare. Plantele se infuzează 2-3 ore, în 500 ml de
apă fierbinte, în termos, sau într-un borcan învelit în
prosop flauşat. Se foloseşte pentru comprese sau ca
loţiune.
• În China inflorescenţele unei specii africane de crăiţe (T.
Erecta) sunt folosite pentru răceli, tuse spastică, colici,
ori inflamaţii şi mastite, de obicei sub formă de decoct.
64. Crăiţa în bucătărie
• Florile de crăiţe sunt folosite alimentar ca şi condiment şi
aromatizant, fiind o sursă foarte bogată de carotenoide, cu
aplicaţie în industria alimentară.
• Efectul pozitiv al Crăiţelor în digestie (activează funcţia
intestinelor, fereşte de crampe şi balonări) a făcut să fie
preluate şi în bucătăria asiatică şi europeană. În Turcia,
crăiţele se adaugă în bucate, pentru condimentarea lor,
împreună cu busuioc, coriandru şi leuştean. În Georgia, se
spune că ai risipit fără tâlc produsele alimentare dacă n-ai
adăugat în bucatele puse pe masă condimentul din Crăiţe, pe
care ei îl numesc "şofranul imretin”. Florile portocalii,
adăugate în borcănele cu compot de fructe, îl fac deosebit de
aromat şi îi oferă calităţi terapeutice, iar macerate în oţet sau
ulei, oferă o savoare deosebită salatelor şi sosurilor.
Condimentul se adaugă în cantităţi mici, deoarece mirosul
este puternic şi acoperă alte arome.
65. Reacţii adverse
• Persoanele alergice la polen trebuie să consulte
medicul de familie înainte de a bea ceai sau a
face gargară şi inhalaţii cu Crăiţe. La femeile
însărcinate se poate dezvolta, uneori, alergie la
aroma uleiului eteric, de aceea nu se
recomandă folosirea lui pe perioada de sarcină.
Nu folosiţi flori de culoare galbenă, alegeţi-le pe
cele colorate intens în portocaliu şi purpuriu.
Cele galben-deschis provoacă uneori vomă şi
diaree.
66. Vitex agnus castusVitex agnus castus
sau piperul călugăruluisau piperul călugărului
sau mielăreasau mielărea
67.
68. • Creste sub forma unui arbust destul de inalt – de
2-4 m – care infloreste in mijlocul verii. Abia
dupa polenizare apar fructele care sunt de
culoare rosu foarte inchis, spre negru. Fructele
sunt culese in lunile octombrie si noiembrie,
atunci cand sunt foarte coapte. Acestea sunt
folosite in scop fitoterapeutic.
• Fructul castităţii sau Vitex Agnus Castus este
una dintre cele mai eficiente plante în privinta
sporirii fertilităţii la femei. Are o multime de
beneficii asupra sanatăţii tractului genital,
secreţiei de hormoni în vederea reproducerii si
combaterii efectelor sindromului premenstrual.
69. Efecte terapeutice:Efecte terapeutice:
- îmbunătăţeşte condiţia fizică şi psihică a femeii;
- calmează durerea şi produce o lini tire a stărilor deș
excita ie psihică sau motorie (are efect sedativ,ț
analgezic);
- fortifică, întăreşte organismul (are efect tonic);
- favorizează digestia gastrică (are efect stomahic);
- reduce, chiar stopează, impulsurile sexuale la bărbat, în
funcţie de doza administrată
- În trecut, pentru efectul său anafrodiziac, vitex agnus
castus era folosit ca mirodenie, în multe mănăstiri, de
către călugări, pentru calmarea instinctelor sexuale,
tocmai de aceea arbustul mai poartă şi denumirea de
„piperul călugărilor”.
70. - reglează nivelul hormonilor feminini din sânge,
prin echilibrarea funcţionalităţii glandei
pituitare/hipofizei (vitex este modulator hormonal
prin acţiune la nivelul axei hipotalamo-hipofizo-
ovariană; echilibrează raportul progesteron -
estrogen prin stimularea secreţiei de
progesteron (stimulează secreţia hormonului
luteinizant – LH, implicat în secreţia
progesteronului, de către ovar, în faza luteală, şi
reduce secreţia hormonului stimulant folicular –
FSH);
- reglează ciclul menstrual;
- ameliorează sau tratează acneea indusă de
dezechilibre hormonale, atât la femei cât şi la
bărbaţi (acneea în care leziunile inflamatorii
coexistă cu un exces de sebum!);
71. - echilibrează hormonal organismul după naştere
precum şi după utilizarea îndelungată a
anticoncepţionalelor;
- reduce secreţia de prolactină prin legarea de
receptorii dopaminergici şi inhibarea celulelor
lactotrope (dopamina este factorul major
hipotalamic inhibitor al secreţiei de prolactină,
tocmai de aceea mai este denumită şi factor
inhibitor de dopamină (PIF – prolactin inhibitor
factor)); la femei reducerea hipersecreţiei de
prolactină previne sau suprimă galactoreea
(secreţia lactată anormală), congestia sânilor,
amenoreea secundară sau mastita (după
naştere).
72. - ameliorează sau tratează manifestările
sindromului ovarului polichistic, sindromului
premenstrual, menopauzei, endometriozei şi
manifestările diverselor afecţiuni benigne ale
sânului (mastopatie fibrochistică, de pildă);
- favorizează fertilitatea;
- împiedică proliferarea bacteriilor;
- susţine activitatea glandelor suprarenale în
condiţii de stres;
- detoxifiază organismul prin diureză (creşte
secreţia de urină şi contribuie la eliminarea ei,
împreună cu toxinele; are efect diuretic!);
73. Recomandări:Recomandări:
- infertilitate feminină şi masculină;
- acnee seboreică şi rozacee cu substrat hormonalo-
bacterian, la femei şi bărbaţi;
- hiperprolactinemie produsă de stres sau de un
prolactinom hipofizar;
- sindrom premenstrual (cu manifestări precum: inflamaţii
şi dureri ale sânilor, iritabilitate, depresii, migrene,
retenţie hidrică);
- sindromul ovarelor polichistice;
- amenoree secundară (absenţa sângerării menstruale);
- menoragie (flux menstrual abundent);
- sindrom postmenopauză;
- dismenoree (durere menstruală);
- hipermenoree (menstruaţie abundentă);
74. - oligomenoree sau spaniomenoree (spaţiere treptată a
ciclurilor menstruale la mai mult de 6 chiar până la 8
săptămâni; scăderea frecvenţei menstruaţiilor, cu cicluri
de peste 35 de zile (întârzieri ale apariţiei menstruaţiei));
- hirsutism (pilozitate excesivă);
- hipomenoree (diminuarea cantitativă a fluxului
menstrual);
- menopauză cu manifestări precum: osteoporoză,
depresip, palpitaţii, ameţeli, migrene, insomnie,
iritabilitate, anxietate, transpiraţii excesive, bufeuri;
- mastopatie fibrochistică;
- endometrioză;
- mastalgie sau mastodinie ciclică (durere de sâni);
- hiperplazie endometrială;
- dermatoze endocrin-dependente;
- satiriazis (exacerbare anormală a apetitului sexual la
bărbaţi).
75. Contraindicaţii:Contraindicaţii:
• NU vă administraţi niciun preparat oral sau topic pe bază
de vitex agnus-castus dacă suferiţi de Parkinson, tumori
hormono-dependente, schizofrenie sau orice afecţiune
psihică ce presupune existenţa unei exces de dopamină
sau al unui hipermetabolism al receptorilor
dopaminergici;
• NU vă administraţi niciun supliment pe bază de vitex
dacă luaţi medicaţie antipsihotică şi/sau
anticoncepţională, nici dacă sunteţi însărcinată sau
alăptaţi;
• NU vă administraţi niciun preparat oral sau topic pe bază
de vitex agnus castus dacă NU aveţi o necesitate
medicală.
79. • Yucca este o planta vesnic verde, un fel de palmier,
originara din Statele Unite, Mexic si insulele Caraibe.
• Există mai multe specii de Yucca (aproximativ 40) dintre
care cele mai cultivate şi apreciate specii sunt: Y.
Filamentosa, Y. Elephantipes, Y. aloifolia, Y. Glorisa.
• Planta este obligata sa faca fata unor conditii
meteorologice extreme (caldura torida in timpul zilei,
urmata de temperaturi scazute pe durata noptii si, nu in
ultimul rand, lipsa precipitatiilor pe perioade
indelungate).In acest mediu dur, singura sa sansa de
supravietuire este inmagazinarea in concentratii
foarte ridicate a substantelor cu rol nutritiv si de
aparare.
• În scop fitoterapeutic se utilizează în special rădăcina
dar sunt recoltate şi utilizate şi florile, seminţele şi
frunzele.
80. • Yucca, denumita si "pomul vietii", este o
planta cu proprietati deosebite de detoxifiere
internă, curăţare a tractului digestiv şi întărire
a sistemului imunitar, efecte datorate in
special saponinei din compozitie.
• Yucca are acţiune terapeutică antiinflamatoare,
antivirală, diuretică, detoxifiantă,
îmbunătăţeşte metabolismul.
• Planta este utilizată atât în scop terapeutic cât şi
ca plantă ornamentală, supliment alimentar şi
ceai.
81. • Efectele sale benefice se datoreaza in special
ingredientului saponina, o substanta naturala cu efect
asemanator steroizilor, care, daca este administrata in
doza recomandata, nu are nici un efect secundar si nu
afecteaza sistemul digestiv, spre deosebire de steroizii de
origine animala si artificiali. Accelereaza descompunerea
substantelor organice in înstestine, curăţând în mod
natural colonul. Astfel, ajuta la absorbţia completă a
nutrienţilor necesari.
• Yucca este o adevarată binefacere pentru cei care sufera
de boli cronice ale intestinului gros. Saponina din Yucca
contribuie la combaterea atralgiilor, avand efect
asemanator substantelor anti-inflamatoare steroidiene
(cortizonul) dar fara efecte secundare şi neafectand tubul
digestiv.
• Cura de Yucca pe parcursul a cateva saptamani este
capabila sa intinerească organismul. Contribuie la
asigurarea echilibrului intre starea psihica si cea fizica a
organismului, creste rezistenta fata de boli, reduce nivelul
colesterolului sanguin si are rol protector impotriva
stresului.
82. • Preparatele pe bază de yucca ajută în
cazurile de artrită, gută, reumatim,
prostatită, detoxifierea organismului,
ameliorează durerile de cap şi
inflamaţiile, reduce colesterolul, boala
Addison, oboseala fizică, luptă
împotriva infecţiilor fungice, microbi şi
viruşi iar ca uz extern este indicată în
vindecarea herpesului, bolilor de piele
şi a rănilor.
83. Precauţii şi contraindicaţii
• Pe parcursul unei cure cu Yucca trebuie asigurat
un aport ridicat de lichide, de aproximativ 2-3 litri
pe zi.
• În primele zile ale curei de detoxifiere poate
apărea diareea, poliuria (eliminarea de cantităţi
crescute de urină), scăderea glicemiei sau a
concentraţiei de potasiu în sânge. Toate aceste
efecte sugerează accelerarea eliminării toxinelor
din organism.
84.
85. LiliaculLiliacul –– plantă de leacplantă de leac
• Liliacul are proprietă i astringente,ț
tonice, revulsive, calmante,
vasodilatatoare, vermifuge,
decolorante, stomahice,
antireumatice, în scop terapuetic
folosindu-se toate păr ile plantei, maiț
puţin rădăcina.
86. • Infuzia din flori uscate de liliac este
recomandată persoanelor care suferă de
balonare, probleme hepatice, stări de
vomă, febră, afec iuni respiratorii,ț
stimularea bilei.
• Infuzia se prepară dintr-o linguri ă de floriț
uscate la o cană cu apă fierbinte, se lasă
la infuzat pentru 10 minute, după care se
strecoară i se consumă o cană pe zi, laș
nevoie.
87. • Infuzia preparată dintr-o lingură cu
flori la o cană de apă clocotită se
folose te în cazulș durerilor lombare,
consumându-se câte o lingură, de 4
ori pe zi. Se lasă la infuzat timp de o
oră.
• Infuzia preparată prin strivirea
frunzelor i lăsarea lor în apă căldu ăș ț
pentru 15-20 de minute, au efect
tonic asupra pielii, redându-i
elasticitatea i luminozitatea.ș
88. • Infuzia din muguri de liliac este
recomandată bolnavilor de diabet iș
glaucom. Pentru diabet, infuzia se
prepară adăugând într-un litru de apă
fierbinte, o lingură de muguri usca i. Dinț
acest preparat se ia câte o lingură, de 3
ori pe zi.
• Pentru glaucom se prepară o infuzie
dintr-o lingură de muguri la o cană cu apă
fierbinte. Când infuzia este căldu ă, seț
strecoară i se aplică comprese pe ochi,ș
timp de 15 min.
89. • Ceaiul din frunze de liliac este de ajutor în caz
de arsuri. Pentru preparare, ave i nevoie de oț
mână de frunze i jumătate de litru de apă.ș
Frunzele spălate în prealabil, se pun la fiert în
apă i se lasă până se înnegre te apa, dupăș ș
care se lasă la răcit. Când preparatul este
căldu , se înmoaie oț compresă sterilă i seș
aplică pe rană, fixând apoi cu un bandaj elastic.
Pansamentul se lasă pentru 24 de ore, umezind
la nevoie (pansamentul nu trebuie să se usuce
în acest interval!) cu ceai, după care se înlătură
pansamentul i se cură ă rana. Vindecarea va fiș ț
grăbită, minimalizând cicatricile.
90. • Unguentul din flori de liliac este
recomandat pentru bolile reumatismale,
acesta preparându-se astfel: 40g de flori
se pun la macerat într-un litru de ulei de
măsline, de sâmburi de struguri sau
vegetal, pentru 14 zile, într-un loc cald,
ferit de lumină. După trecerea ascestui
interval, se poate folosi, utilizând
preparatul pentru masarea u oară aș
zonelor dureroase.