Inregistrarea unei marci presupune o procedura elaborata si parcurgerea unor pasi bine delimitati de legislatia privind marcile si indicatiile geografice.
Legea nr. 84/ 1998 privind marcile si indicatiile geografice defineste marca ca fiind “orice semn susceptibil de reprezentare grafica, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si, in special, forma produsului sau a ambalajului sau, culori, combinatii de culori, holograme, semnale sonore, precum si orice combinatie a acestora, cu conditia ca aceste semne sa permita a distinge produsele sau serviciile unei intreprinderi de cele ale altor intreprinderi”.
Desi conform acestei definitii conditiile par a fi rudimentare, adevarul este diferit. Nu orice semn care prezinta caracteristicile sus mentionate pot fi inregistrate ca marca, aceasta implicand o serie de criterii si cerinte, dovada facand si numarul ridicat de marci refuzate la inregistrare.Taxe-Osim
Fara a intra in detaliile specifice procedurii de inregistrare a marcii sau a explicita totalul conditiilor de admitere la inregistrare, precizez ca una dintre acestea consta si in plata taxelor de inregistrare, publicare si examinare a cererii de marca. Astfel, in functie de teritoriul pentru care doriti sa obtineti drepturi exclusive asupra marcii, inregistrarea acesteia implica costuri variate.
In plan national, marca se inregistreaza prin intermediul Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM). Odata inregistrata, marca confera titularului drepturi exclusive asupra acesteia.
Supunerea spre inregistrare a marcii presupune implicit plata taxelor aferente inregistrarii. In acest context, art. 22 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice stipuleaza ca “OSIM examineaza pe fond cererea de inregistrare a marcii si hotarareste admiterea inregistrarii marcii, in tot sau in parte, ori respingerea cererii de inregistrare a marcii, in termen de maxim 6 luni de la publicarea acesteia, sub conditia achitarii taxelor de inregistrare si de examinare a cererii prevazute de lege” .
OSIM-ul distinge intre taxa de inregistrare a cererii de marca, taxa de publicare si taxa de examinare a acesteia, importanta clasificarii avand cel putin un impact pozitiv asupra viitorului titular de marca: posibilitatea achitarii in transe a sumei totale necesare inregistrarii marcii.
www.coltuc.ro
avocat@coltuc.ro
0745150894
1. Taxe osim
Inregistrarea unei marci presupune o procedura elaborata si parcurgerea unor
pasi bine delimitati de legislatia privind marcile si indicatiile geografice.
Legea nr. 84/ 1998 privind marcile si indicatiile geografice defineste marca ca
fiind “orice semn susceptibil de reprezentare grafica, cum ar fi: cuvinte,
inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme
tridimensionale si, in special, forma produsului sau a ambalajului sau, culori,
combinatii de culori, holograme, semnale sonore, precum si orice combinatie a
acestora, cu conditia ca aceste semne sa permita a distinge produsele sau
serviciile unei intreprinderi de cele ale altor intreprinderi”.
Desi conform acestei definitii conditiile par a fi rudimentare, adevarul este
diferit. Nu orice semn care prezinta caracteristicile sus mentionate pot fi
inregistrate ca marca, aceasta implicand o serie de criterii si cerinte, dovada
facand si numarul ridicat de marci refuzate la inregistrare.Taxe-Osim
Fara a intra in detaliile specifice procedurii de inregistrare a marcii sau a
explicita totalul conditiilor de admitere la inregistrare, precizez ca una dintre
acestea consta si in plata taxelor de inregistrare, publicare si examinare a cererii
de marca. Astfel, in functie de teritoriul pentru care doriti sa obtineti drepturi
exclusive asupra marcii, inregistrarea acesteia implica costuri variate.
In plan national, marca se inregistreaza prin intermediul Oficiului de Stat pentru
Inventii si Marci (OSIM). Odata inregistrata, marca confera titularului drepturi
exclusive asupra acesteia.
Supunerea spre inregistrare a marcii presupune implicit plata taxelor aferente
inregistrarii. In acest context, art. 22 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si
indicatiile geografice stipuleaza ca “OSIM examineaza pe fond cererea de
inregistrare a marcii si hotarareste admiterea inregistrarii marcii, in tot sau in
parte, ori respingerea cererii de inregistrare a marcii, in termen de maxim 6
luni de la publicarea acesteia, sub conditia achitarii taxelor de inregistrare si
de examinare a cererii prevazute de lege” .
OSIM-ul distinge intre taxa de inregistrare a cererii de marca, taxa de publicare
si taxa de examinare a acesteia, importanta clasificarii avand cel putin un
impact pozitiv asupra viitorului titular de marca: posibilitatea achitarii in transe
a sumei totale necesare inregistrarii marcii.
