Locul 65 din 2500 de lucrări în cadrul concursului „Scrisoare mamei 2015”

1. 1
Scumpă mămică,
Iartă-mă că îți scriu cu întârziere din îndepărtări, unde sunt înconjurat numai de
străini, unde mă simt singur un străin. Dorul mă cuprinde asemenea unei flăcări,
simțind a ta lipsă. Știu! Îți faci griji pentru mine și vreau cu tot dinadinsul să îți
spun, că totul este bine, că fiul tău este puternic și descurcăreț, așa cum l-ai învățat.
Tind a-ți aduce sprerecunoștință toate urările de bine, care, sunt sigur, le meriți pe
deplin.
Nici nu știu cum să te răsplătesc pentru toate: atunci când nu ai dormit nopți
întregi, pline de durere și suferință; atunci când numai ce am văzut lumina zilei;
atunci când copilul naiv din mine îșiarăta, inconștient, mofturile și doartu le
înțelegeai. Ce poate fi mai plăcut, decât atunci când știi, că primul cuvânt rostit de
mine, este „Mama”, când unicul refugiu din lumea-ntreagă este tot „Mama”, că
singurul loc de apărare sunt aripile Mamei. Dragostea oferită de tine este cea mai
sinceră și îngăduitoare. Nu potuita momentele, când stăteam pe brațele tale și te
întrebam de zeci de ori același lucru, iar tu îmi răspundeai calm și cu un zâmbet așa
scurt și schițat tot de ce eram curios.
În copilărie, după ce ascultam povețele tale, mă străduiam să le înțeleg și la
urma mea să le transmit spre alte urechi ce nu au parte de așa pesoane înțelepte
cum e mama mea. Când venea vorba de șotii cu camarazii mei, eu îi întreceam pe
toți, dar tot eu îi învățam cum să manifeste un comportament frumos față de acea
bătrânică, de acei copii mai mici, de acele persoane mai puțin fericite ca noi și
furam orice cuvânt de-al tău îmbogățit cu o magie specifică doar ființei tale. Când
mă mustrai și mă corectai, eu stăteam cu capul în jos și nu cutezam să privesc în
ochii tăi, fiincă conștiința mă mustra, dar știam că la urmă mă vei lua în brațe și mă
vei răsfăța așa cum reușeai doar tu să o faci. De multe ori nu ți-am ascultat
cuvântul tău sfânt și de fiecare dată eram în pierdere. Îți mulțumesc pentru educația
care mi-ai oferit-o și mi-ai dictat-o în așa mod, ca eu și frații mei să devenim
oameni în toată firea și să fim uniți ca degetele unei mâini. Chipul tău îmi apare în

2. 2
față oricând aud cuvântul „mama” și mă face mai puternic, încurajândum-mă,
motivând existența mea și a urmelor mele din viitor.
Te voi ține în suflet mereu și nu-ți voi da drumul în nici o circumstanță. Chiar
dacă ne desparte o distanță destul de mare, pe mine nu mă împiedică să te iubesc
mai mult și să te am în inimă zi de zi. Povețele tale mă ajută să-mi echilibrez
prezentul, făcând din mine un copil împlinit în tot sensul cuvântului. În fiecare
seară îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat cea mare bogăție fără de preț, care,
fără îndoială, ești tu Mamă.
Mămică, îmi este tare dor de tine, vreau să fii aici, alături, să ai grijă de mine, ca
un înger, ca o stea, să nu mă părăsești niciodată. Crede-mă… asta-i tot ce îmi
doresc.
Te aștept cu nerăbdare și te rog să nu plângi în lipsa mea, gândește-te doar că eu
sunt sănătos și plin de intenții bune, așa cum mă îndrumai odată.
Mămică, te iubesc mult, mult!
Cu tot respectul, al tău fiu, Costel.
PușcașuConstantin, cl. XII-a „C”,
Liceul Academiei de Științe a Moldovei,
Profesorulîndrumător: Cristei Tamara
Poștăelectronică: constantinpsc@gmail.com
Site: http://uid.me/puscasu_constantin