1. Μ

2. ş a
ANUL V. BUCURESCI, OCTOMBRIE 1880. No. 1.
' „BISERICA ORTODOXA ROMANA"
JTJRNALU PERIODICII ECLESIASTICIJ
A-F-A-TtE O D A T A P E X/OTST-A-
Nr. lav ■ — 11 „Predică, cuventul"
Mitropolia Mol-do^ ei
şi Bucovinei
11 Tim . IV
„S T U D l U M-
Iubiţilor preoţi şi creştini Români Ortodocşi ^
Nimicii mai^demnu de omu nimicii mal laudabilu şi o-
norabilu, de cat dorinţa, voinţa şi stăruinţa de a se lu­
mina cu sciinţa. Unde strebatu razele luminel, poporul
cun0sce adeverata cale pe care irebue sa mergă, şi nu
se poticnesce de stâncele cele colţurose ale obscuritate!;
mpî lumina întru înticnerecu lumineză. Fora lumina-
rep. şi desv.oltarea facultăţilor sufletesc!; fora cunosce-
rea raporturilor dintre D-<jeu şi omu şi ale omenilor
între sine, precum şi fora cunoscerea datoriilor către
D-(Jeu, către sine şi către apropele, nestine nu scie şi
nu pote a lucra şi a se purta demnii de poziţiunea ce o-
cupă în societate. Der tote acestea nu se potu căpăta
de căt numai prin neîncetată activitate şi stăruinţă de a
se lumina. Unde este lumina acolo este viaţa, — la-
minezâ-te şi vei fi v iu ; iar viaţa stă în adeverata cu-
►?%0şcere de D-cleu. «Acesta este viaţa cea veclnică ca
să te cunoscă pre tine unul adevăratul D-deu şi pe
carele a l trăm is—pre Iisusu Christosu (Ion XVII, 3 .
·· Unul din mitjlocele prin care cine-va pote a se lu­
mina este şi calea jurnalistica. De acestu mctjlocu facti uzii

3. APEL CĂTRE PREOŢI
mai t6te clasele societăţeî. De aci unu mare numeru de
jurnale politice, literare, sciinţifice, comerciale etc.
Necesitatea de unu jurnalu bisericescu a fost de multu
timpu simţită la noi, pentru cares’au şi făcut multe în­
cercări din iniţiative private şi mai pe urmă kiar şi din
iniţiativa S-lui Sinodu al Sântei nostre biserici Autoce­
fale Orthodoxă Română, care în anul 1873 a şi elaborat
unu regulamentu pentru editarea unui asemeneajurnalu.
In anul 1874, cănd acestu regulamentu a priimit şi sanc­
ţionarea domn6scă, jurnalul a şi început, şi a durat
patru ani neîntrerupt (de la 1 Octomvrie 1874, până
la 1 Octomvrie 1878).
Consecinţele resbelului din 1877-78, a făcut ca acestu
jurnalu să înceteze de la 1878 pănă astăţjî.
Sântul Sinodu, in sesiunea de vară a acestui anu, ob­
servând golul şi naguba ce se face prin lipsa unui a-
semeneaorganu de publicitate bisericescu, în şedinţa Sa
de la 31 Maiu expirat, a decis ca jurnalul «Biserica O)-
thodoxă Română* să reîncepă pe bazele regulamen·
tuluiu anteriorii.
Ne place a crede că onorabilul cleru şi poporu Ro­
mânii Orthodoxu, animaţi de dorinţa de cultură, luminare
şi îmbogăţire a literature! nostre bisericesc!, cu t0te
lipsele ce uni! leîndură, ’ş! nu vor reţinea obolul lor spre
a face ca editarea acestui jurnalu să secontinue de a-
cum înainte neîntrerupt.
Când no!vedemu că tote bisericele creştine orthodoxe
şi eterodoxe au câte unu însemnat numer de jurnale
bisericesc!, aşa, că fîe-care eparchie ’şi are· jurnalul
seu aparte, deosebit alte jurnale şciinţifico-theologice,
de ce biserica nostră Orthodoxă Română să nu stăru-
iescă a avea celu puţinu unul seu doue?
Voinţa şi unirea face totul, mai ales în întreprinderi
de asemenea natură. Cele-l-alte clase ale societăţeî vo*

4. iescu, se unescu şi de aceea pot. Să ne uni mu şi să voimu
şi noi şi atunci vomă putea!
Programa de ma'eriile ce au a se publica în jurnalu
va fi tot acea prevestită în regulamentul Sântului Sinodu.
Comitetul redactorii va face totu posibilul ca materiile
să fie cat se va putea mai variate şi corespun<jat6re
intereselor actuale ale clerului, spre a ’şi găsi fie-care
cititor partea sea.
Terminând înkeiu acestu apelu cu cuvintele S-lul A-
postolu Pavelu câtre Corintheni şi Romani: «Ve rog pre
voi fraţilor, pentru numele Domnului nostru Is. Chr.,
să nu fie intre voii înpărekerî, ci să fiţi întemeiaţi
intru unii găndu şi intr’o înţelegere. T6te ale vdstre cu
dragoste să fie. Iar D-deul răbdărei şi al mângderel
să dea vouă aceeşi să găndiţî între voi intru Chr. Is.
Ca toţî intr’unu sufletu şi o gură să mărili pre D-deu
şi Tatălu Domnului nostru Is. Chr. a (I Cor. I, ; X Y I,
2 ; Rom. X Y , 5-6).
Preşedintele Comitetului
_________ ___________ * APEI/ CĂTRE PBEOŢÎ 3
ArcMereul Silvestru B Piteşt&m.

5. Cerinţele societăţeî faţă cu miijlocele de subsis-
tenţă ce ea offeră preotului.
No! sunternii astăzi aprope de finele secuiului al XIX-lea,
care este numit secuiul luminilor, al civilisaţiuneî şi al
dreptăţeî. T<5te pop<5rele, şi împreună cu ele şi poporul
nostru Românii, ţintescU la luminare şi desvoltare—ia ci-
vilisaţiune.
In facia acestor ţintiri generale spre civilisaţiune, popo­
rul nostru Român, şi cu 'deosebire clasa 0menilor culţi, a-
nimat de marile idei deprogresii, cu drepţii cuvenţQ. pretinde
ca şi clerul Bisericeî n<5stre Orthodoxe Română să fie lu­
minat. Gmeniî luminaţi seu culţi cunoscti că kiemarea pre­
otului este de a rSspândi şi propaga adevărurile religiuneî
creştine şi moralitatea în popor. Ei cunoscii că Domnul
nostru Is. Chr. a $is discipulilor S6Î, şi prin eî la totii
clerul ce avea să urmeze: „Mergend predicaţi evangelia la
tâtă zidirea, invăăndu-î să păzescă tute câte am poruncit
v0u€.u
In baza acestora, societatea nOstră are aerul a s6 in­
digna şi kiar s6 indign6ză când vede că nu toţî membrii
clerului nostru implinesctl ac0stă ordonanţă divină. Ea însS
scapă din vedere că nu este drept a se cere de la cine-va,
I
ceea ce nu i-s’a dat; scapă din vedere că nu este drept
obliga pe cine-va să munc6scă t<5tă $ioa fOrâ ca să i-se

6. CERINŢELE SOCIETĂŢEÎ
pună la disposiţiune instrumentele cu care să lucreze şi
nutrimentul necesarO.
Domnul nostru Is. Chr. trimiţând pe discipuli! S6î să
predice Evangelia Sea in tOtă lumea nu a cerut de la el
aceea ce nu li-a dat, nici i-a dispensat de cerinţele natu­
re! neapărat necesare pentru susţinerea vieţel lor în a-
cestă lume. El li-a ordonat să predice Evangelia Sea în
totă lumea; der acesta El n’a făcut-o, de cât numai dup6
ce singurii l-a pregătit şi 1-â iniciat în spiritul doctrinei Sele
divine: V&ite — <Jise El discipulilor SS1, explicându-le doc­
trina Sea — ve este dat a sci tainele împărăţiei lui D-deă,
ier celor-l-αΐψ în pilde.. Osebit de acesta, El l-a dotat şi
cu alte daruri supra-naturale, precum: darul vorbire! în
alte limbi, al facere! de minuni etc. Tot-o-datâ când l-a
trimis să predice Evangelia prin oraşe şi sate Ί -a înveţat
ca în ori şi care casă vor intra să $ică mai ânt&iîi: „pace
casei acesteia ; şi de va fi acolo fiul păceî, remănetî mân­
când si bând cele de la clenşiî; că vrednic este lucrătorul
de plata sea.“ (Luca X , 6 şi 7).
Asemenea şi S-ţil Apostoli aii arătatu la rândul lor co­
munităţilor creştine că şi el nu pot fi sustras! de la ce­
rinţele nature!. Aşa şântulti Apostolii Pavelti scrie Corinthe-
nilor cari ’! făceaţi imputări că a primit Ore-cari daruri
de milostenie: „Au dâră nu simt Apostol? Au nu sânt li­
ber ? Au? nu lucrul meii voi sunteţi in Domnul? Respunsul
meu către cea ce mă întrebă acesta este. Aii dâră nu am pu­
tere de a mânca şi de a bea? Oine servesce in aste ver o
dată cu I6fa (kieltuela) sea? Şeii cine sădesce vie şi din roda
ei nu mănâncă? In legea lui Moisi scris este: Să nu legi
gura boului ce treieră. Au nu sciţi că cei ce lucreză cele
sânte din biserică mănâncă, şi cei ce servescu altarului cu
altarul să împărtăsescu? Asa şi Domnul a rinduil ca o ><■-
predică evangelia din evangelie să se chrănescă.“ Iar I
senilor totii aceşti! apostolii le mulţumesee pentru ing

7. ce aii de densul, dicând: „Warn bucurat in Domnul forte
că iarăşi s’a deşteptat îngrijirea vostră ele mineu (VI, 10).
La începutul creştinătăţe! toţi creştinii ’şl depuneati a-
vutul lor la piciorele apostolilor, şi ei le împărţiau tutu­
ror dupe necesitate (Act. Π, 44 şi 45). Când îns6 s’aU for­
mat comunităţi creştine şi în alte locuri, membrii lor s6
îngrijiaii pentru întreţinerea păstorilor lor spirituali şi a
caselor de rugăciune. Ast-felU eraţi comunităţile creştine din
Antiochia, Corinth, Pont etc. Dupe ce creştinii s’ati libe­
rat de persecuţiunl, şi creştinismul s’a întronat în persana
Sântului şi Marelui Constantin, veniturile diferitelor bise­
rici aţi început a creşte într’unil modti considerabilii, şi cle­
rul se forma şi ’şl avea întreţinerea sea din aceste veni­
turi {}). Aşa s'a urmat in tOtebisericelecreştine, şi kiar in
biserica nOstră orthodoxă Română până la unu timpii.
Din t<5te acestea se vede că predicatorii evangeliel seti
clerul, în tot-d6-unaa primit instrucţiunea cuvenită şi mi£I-
lOcele de subsistentă de la societatea şi biserica crcştină.
Căt timpii bisericele creştine în genere şi a n<5stră în
parte âfi dispus de fondurile s6U averile lor, ele se îngri-
jiatk şi trebuia să se ingrij6scă de buna stare a bisericilor,
de formarea şi instrucţiunea clerului şi de întreţinerea lui.
îndată însS ce diferitele naţiuni s6Uscate, aii găsit utilii să
contop6scă avutul bisericilor cu al lor, asemenea sarcină
a rSmas asupră-le.
Lăsând a ne ocupa în alţii numSrti de mi^lOcele ce oferă
actualminte societatea in folosul instrucţiune! clerului no­
stru, se vedemti acum pe acele ce le offeră ea preotului
pentru întreţinere.
Unul preoţii de la o biserică de clasa I-a din oraşe i-se
offeră 100 le! pe lună, din care oprindui-se reţinerea de
10% primesce in realitate numai suma de 90 le!.
Unu! preotti de la o biserică de clasa a Π-a i-se offeră
6 CERINŢELE TOCIBTAŢEÎ ___________
(«) V. cartea· II. cap. XXXVII şi XXXIX din ist. EusebiCi.

8. 74 lei pe lună, din care reţinendui-se 10% , primesce în
realitate numai 66 le! şi 60 ban!.
Unu! preoţii de la o biserică de clasa a IU-a i-se offeră
suma de 55 le! pe lună din care de asemenea reţinendui-
se 10°/0, primesce in realitate 49 le! şi 50 bani.
Făcend acum repartiţiunea pe $ile se constată că pre­
otul de la biserica de clasa I-a are pe di 3 lei; celu de la
biserica de clasa a Π -a — 2 le! şi 22 ban!; iar celu de la
biserica de clasa a ffl-a are de abia 1 leu şi 65 ban!. Dar
unii preoţii fie de la on şi care biserică are celu puţind 6
suflete în casa sea pe care trebue să le hrăn&scă şi să le
îmbrace, osebiţii că cea mai mare parte ţinu şi casă cu
kirie. Este acum întrebarea, pote unii preotu, nu die
de la o biserică de clasa a IlI-a şi a Il-a, ci kiar de clasa I-a,
să 'ş! intreţie familia cu hrană şi îmbrăcăminte numaî cu
50 ban! pe $i de pers<5nă?
Dar se va <Jice că preotul are venituri de la biserică şi
alte serviciur! religiose; să aclmitemii şi acesta; inse ve­
nitul or! şi al cărui preotu, dupS indiferentismul religiosU din
timpul presentti, orî şi căt ar fi el de mare nu pote să se
redice mai mulţii de 90 le! pe lună. Puteava preotul cu 180
lei pe lună să ’ş! întreţină familia cu tote cele necesare,
când uneî singure pers0ne necăsătorite ce ocupă unii postu
de copiştii nu pote s6 ’! ajungă asemenea sumă? Ce se
pote $ice acum de unii preoţii care se află la o biserică de
clasa a Π Ι-a şi are aprope îndoit mai puţinii de câtu celu
de la biserica de clasa I-a? Buna cuviinţă cere ca preotul
s6 fie îmbrăcat curaţii, căcî la din contra societatea Ί va
gratifica cu epitetul de beţivii kiar şi atunci când el nu ar
fi, şi Ί va deconsidera; preotul de asemenea trebue se ’şi
îmbrace soţiea şi copii in mod convenabil fiind reclemat
acesta de posiţiunea Iu! socială. De unde t(5te acestea din
180, seu 100 le! pe lună?
CERINŢELE SOCIETĂŢEÎ _ ____ __ 7

9. Să trecemd acum la preoţii din comunele rurale şi s6
vedemd in ce stare se aflâ şi eî.
Preoţii din comunele rurale, după statistica eclesiastică
pe care o avemd denainte, ad de la 10 până la 200 le! pe
and, dintre care trei părţî putemd a $ice ad căte 20 le! pe
and. Alţi! suntd cari aii căte cinc! le! pe and, iar alţi! nu ad
absolutd nimicd. Uni! dintre e! ad şi pământii de la 2-17
pogtfne, iar alţi! nu ad de loc.
Acestea suntd mi<jl0cele de întreţinere ce societatea no-
stră offeră preotului din oraşO şi din comună. Ma! mult de
cât atâta; salariile preoţilor din comunele rurale prevSdute
in bugetul comunal, kiar aşa mic! cum suntu nu suntd plă­
tite de către uni! dintre d-niî Primar! respectiv! căte pe
do! şi tre! an!; căc! pentru or! şi care altd impiegatd al pri­
mărie! se găsescd ban! în cassa comunală, dar când se pre-
sintă bietul preotd spre a i-se plăti mica sumă preve^ută
prin buget nu suntd ban!.
Prin articolul 245 al. 2-lea din Legea Instrucţiuni se dă
dreptul seminariştilor de gradul I-id a fi învăţători pe la
şcolile sătesc!, dar din nenorocire, mulţî dintre domnii
revisorî şcolari nu acordă preoţilor seminarişti nici drep­
tul de a se bucura de acestd avantagid. In fagia unei a-
semenea mic! îngrijiri pentru preotd din partea societăţeî
nostre, ce se pote cere şi ce se p0te aştepta de la preotd?
Când preotul nu are cele necesare pentru subsistenţa sea,
se ma! ocupă el cu cetirea biblie! şi altor cărţi bisericesc!,
spre a corespunde înalte! sale misiuni? De sigur că nu.
Când e! se v6d constrinş! de lipsă, şi nevoile ’! imprestfră,
se aplică la acele întreprinderi cari potd s6 ’! scape din a-
semenea tristă posiţiune, dar care ’! detragd de la adeve­
rata lor misiune, cu deosebire la cultivarea pământului şi
la comercid. Preotul care dispune de ceva, având cel pu­
ţin o bună gospodărie, acesta nu este resultatti al ostene­
lilor Iu! în propriea sea misiune, ci al ocupaţiunelor cu
3 CERINŢELE SOCIETĂŢEÎ____

10. yiifropol'-i M«ldovei
şi Bucovinei______ *cebinţkt.r socîetXţeT
.S T U P I ·! M-
—---alte întreprinderi; eleaceia toţi aceia care nu au asemenea
ocupaţiunl ne proprii kemărei lor, suntu şi cei mal s6racl·, şi
când sărăciea ’î silesce de a se duce kiemaţt şi ne kie-
maţî la diferite procesiuni religiosespre a-şî putea agonisi [
hrana copiilor, suntti întâmpinaţi cu dispreţul cetăţenilor şi
cu diferite epitete injosit<3re. Când societatea dar, are aşa
de puţină îngrijire de sOrta preotului, p<3tes6aibă ea drep­
tul de a-ϊ imputa neîmplînirea datoriilor? Când cine-va
pune o îndatorire asupra unei persCne şi Ί pretinde a o
împlini, prin acesta kiar se obligă a-1da şi drepturi; căci
obligaţiuni fără drepturi nu potti s6 existe, şi d£că există
suntti neresonate.
Iată dar una din căuşele pentru carebiserica nostrâ are
puţini clerici care potti s6 corespunde kiemărei lorti; iată
una din căuşele pentru care seminariştii cel mai buni, de
şepte şi kiar de patru clase, cari cu timpul ar putea s6
devină nisce buni păstori spirituali şi propagatori al a-
deverurilor religiunel n6stre Orthodoxe, nu voescU a între­
prinde cariera preoţiei. El vedU forte bine că îmbrăţişând
. acestă misiune, tote avantagele de care potu a se bucura
ca simpli preoţi se vor coprinde în celti multu 200 de lei
pe lună; pe când decă el întreprind alte carieri, au per­
spectiva nu numai de a avea tot-de-una cele necesare, ci
încă şi de a-şi procura o frumosă avere. Societatea cu-
n0sce singură pe mulţi dintre seminarişti cari ocupă înalte
posiţiunl în sinul el.
Dar se va <Jice că. suntti preoţi prea multt si pentru a
ceia nu li se potti face salare corespun<jet(3re posiţiunel ce o-
cupă, în societate- Acesta este un adevăr-, cu tote acest*-a
motivul indicat nu p6te îndreptăţi set scuza societa
pentru neîngrijirea în mod convenabil de preoţi. Şi a
căsta iată, pentru ce: nici unul din kiriarhti Epar
- respective nu face chirotonil de preoţi sed diacor
cât de mare ar ti numferul candidaţilor apreoţie, p&r

11. nu se reclamâ acesta de membrii societăţeî. Prin urmare,
decă membrii societăţeî cerii câte doi şi trei preoţi la o
biserică, şinu se mulţumescU numai cu unul singur, căruea
să Ί offere căt offeiă astă-di la trei, spre al putea şi cere
ca să fie la înălţimea misiune! luî, apo! trebue se le dee
la toţi mi<Jl<3cele satisiăcăttfre pentru subsistenţă. Este
mare desonore pentru membri! societăţeî n6stre, ma! a-
les în timpul de faciă, a cere căte do! seu treî preoţ! la
o biserică, şi pe urmă. a-ϊ lăsa ca să ceră cu taleru prin
biserică pentru ca sS ’şî potă întreţinea familia.
Fie de ajuns asemenea stare de lucruri. Să fimu plătiţi
cu trecutul.
Facem apel la simţimintul de demnitate şi dreptate a
cetăţenilor şi a intregel naţiuni Române Orthodoxe, s6se
ocupe şi de ameliorarea intelectuală şi materială a preo­
tului Românii; căci numai dându’î miijlocele necesare şi
corespundStore cu posiţiunea ce ocupă to societate; nu­
mai acordându-ϊ nisce sciute drepturi, va putea să’l aibă
la înălţimea misiune! Im şi să-! pretindă împlinirea dato-
rielor ce Ί privescti.
Precum contopirea avutului bisericei cu al naţiune! în­
tregi, a meritat a fi obiectul deliberaţiune! representanţilor
naţiunel, aşa merite a fi şi ameliorarea stărei actuale a
bisericei şi a clerului e!. Clerul bisericei nOstre întot-d’a-
una a lucrat cu ţ.6ra pentru interesele şi prosperitatea eî,
pe tote căile şi cu tote mi<Jl(5cele de care a dispus; ţera
dar trebue a se îngriji şi a nu deconsidera pe acestu mem­
bru al corpului eî, fără care ea n’a avut şi nu ’şî va pu­
tea avea viaţă.
Fie ca preotul bisericei nostre Orthodoxe Române, să
aibă fericita ocasiune de a exprima şi El următ<5rele cu­
vinte ale S-Iu! Ap. Pavel: „Mam bucurat in Domnulforte
cd iarăşî s’a deşteptat îngrijirea vâstră de mine.u
Archiereul Silvestru B. Piteşt&ra
10 CERINŢELE SOCIETĂKEÎ

12. Profeţiile (1)
Cetimtlin parabola Bogatului celui nemilostivii, că acesta
condamnaţii cerendti ca Lazarti să invieze pentru ca să
mergă şi să încredinţeze pe cei cinci fraţi ai sSl, din a-
cestă lume, despre existenţa .vieţeî fiitore şi ast-felti să-l
facă a evita pedăpsa la care suntti condamnaţi păcătoşii,—
i s’a respunsti.:
„Aii pe Moisi si pe profeţi; asculte-l.... Decă nu ascultă
de Moisi şi de profeţi, el nu vorii crede nict kiar atunci
când ar învia we unul dintre că morţi.u
Şi în adevSru, ast-felti este puterea profeţiilorti pentru
fotfcti omul care esamineză cu luare-aminte anticitatea, nu-
mSrultî, repeţirea, precisiunea, anterioritatea certă, şi mi-
nunatulti lor acordu cu împlinirea, în căt se pote <}ice că
minunea lor este totu aşa de mare ca şi învierea unul
mortti. A reda viaţa unul morţii, nu presupune o putere
mai mare de căt a o predice în ceea ce nu este, mai
ales când prezicerea este aşa de depărtată, aşa de pre­
cisă şi punctuală, in cât să se vadă că numai autorulu
vieţel a pututfi confia secretulti evenementulul seu. Pu­
terea pre^icetore se confundă atunci cu puterea produc· -
t6re, şi nu este de cătti o derivaţiune din acesta. Tim-
(1) Ţraducfciune de Archiereul Innocentie Moisiu Ploeştenu, din ΕΐυΊ'··
philosophiquea surle Christianisme, par Auguste Nicolas.

13. pulϋ nu opune investigaţiunelord omenesc! una voalti ma!
puţinii deşii, o tăcere ma! puţinti mută de cătti m0rtea;
aceste suntti dou6 abisuri de-o potrivă înkise, suntti ca
cele doue măn! ale Iu! Dumnedeti, prin care Elti dă sati
retrage fiinţa: numaî elti le ptfte deskide, şi a face să
se vadă ceea ce numa! elti ptfte face.
Să nu se <Jică că prevederea omulu! şi calculul înpre-
jurărilor potti adese-or! izbuti bine. Acesta nu este ade-
veratti, de cât când evenemântulti flitorti se legă prin
ceva cu evenemenM presentti, şi întră sub legile gene­
rale de care depindemti, şi atunci unii asemena evenementu
nu este, dreptti vorbindti, flitorti: elti există deja in pre­
sentti ca în germenele s6ti, şi totti rolul calculatorului
se mărgineşce în a’lti deosebi: cum, spre esemplu, arta
medicală pote să reţină viaţa într’unu corpti care încă tră-
esce şi în care ea se pronunţă încă prin câte-va organe.
Dar când viaţa numa! este, sati nu este de-feltl, când
ea este atât de cufundată în timpii sati în morte, în cât
numa! are nic! o relaţiune cu presentulti, când obiec-
tulti e! este aşa de. singularii şi individualii, în cât scapă
orî-căre! inducţiunl trasă din legile generale, şi când este
aruncaţii.departe de orî-ce prevedere în profundităţile vii­
torului, atunci prezicerea este o adevărată minune, şi pu­
terea de a profetisa, de a deştepta, ca să <Jicuaşa, evene-
mântulti, este în totul egală cu puterea de a învia morţi! (1).
Şi ce p6te fi încă când evenemântulU nu este numa!
depărtatti, singularii, afară de orî-ee relaţiune cu legile
generale, dar când elti este contra legilorti generale, con­
tra kiar a legilorti naturale, o excepţiune, unii fenomenti
12____________________________________ P R O F E Ţ IILE
(1) ^Pentru aceea, calitatea de profeţii, dupre sânta scriptură, este egală
cu atfeea de făcitoruMe fhdnuni. Noi cetimfl că corpulii luî Eliseiu pro-
fetis&4upă m0rtea'W (E^?S6), pentru că aiŞngerea de acestu corpii învie
unu mortu care fusese pusfl în acelaşii nrormentiS. Veţlî şi Luca cap. 16,
Versfi 7.

14. PROFEŢIILE
o minune? D6ca a profeţi este o minune, apoi cum pu-
temti noi numi profeţirea minunilor ?
Eacă ce feia suntti profeţiile n6stre-
Ele formâzS. cea mai măreţă probă despre divinitatea
Chreştinismuluî, şi tot-o-dată spectacolul celu maî cu­
rioşii ce pote fi oferiţii spiritului omenescti. Pe-de-altă parte
suntti expuse cu o economie aşa de bogată, în căt se
pute dice că decă celelalte probe ale Chreştinismuluî ni-
micescu orî-ce res6ne ale necredinţei, acesta Ί răpeşce
şi orî-ce pretexte. Nu s’a pututti <Jice nimica in contra
profeţiilorti nostre.
In acesta kipa noi nu avemU a discuta, ci numai a
expune adevfirul profeţiilor.
Pentru a o face cu methodă şi în t<3te condiţiunile, noi
voma esamina succesiva:
1) Anterioritatea profeţiilor;
2) Certitudinea evenemfentulul;
3) Imposibilitatea ca acordul profeţiilor cu evenemen-
tul să fie una efecta ala hasardulul saa ala unul con­
certa umana;
4) Realitatea acestui acorda;
5) In fine, după ce voma trata ast-felU profeţiile, al
căror obiecta este IsusU Christosa, noi vomă esamina şi pe
£ acele al căror autorU este Ela.
I.
Prima condiţiune a unei profeţii este ca ea să, fi pre­
cedată evenem&ntulu. Spre a putea trece mal departe,
trebue să satisfacema pe deplinu acostă exiginţii.
Dar ea este satisfăcută cu supra-abondenţă.
. Profeţiile se cuprindu in Vekiul Testamentu, care
formeză constituţiunea iudaismului, şi numai este IndoUeU
căYekiul Testamenta este anterioru Noului Testamentu.
şi că judaisraul a precedată chreştinismul.

15. P R O F E Ţ IIL E
Acesta ar ft de ajunsti.
Dar încredinţarea n<5strâ pote merge mai departe.
Istoria profană, ca şi istoria judaismuluî, ni spune (ceea
ce critica cea mal severă n’a atacatu) că aprtfpe cu trei
sute de ani ma! ’nainte de era chreştină, Ptolomeii, re­
gele Egiptului, a ordonatei a se face în limba grecă o ver­
siune a tuturor cărţîlorti evreesc! care compunU Vekiul
Testamentti; că acostă traducţiune fu făcută prin şepte-
<Jec! învăţaţi jude! din Alexandria, pentru întrebuinţarea
connaţionalilor lor car! trăiau printre grec!, sati car!
vorbiati limba grecă. Şi anume în acestă versiune a ce­
lor şeptegeci, răspândită de pe atuncî, kiar în t0tă lumea,
cetimti no! profeţiile. (1)
Suntemti sigur! dar că profeţiile a precedat evenemen-
tulti celti puţinti cu tre! sute de an!.
Acestti faptti subsistă fără contrazicere.
Elti este însoţiţii de unti altul căre-lu fortifică într’untt
kipti admirabilii: acela că aceieş! profeţi! suntti citate,
din timpurile cele ma! vek!, în numer<5sele scrieri ale
învăţaţilorti jude!, cari le comenteză şi le aplică la eve-
nementulti fiitor pe care ele-’lU ati in vedere.
Amti putea să ne urcămu şi ma! sus, şi a proba că
canonul (catalogul) cărţiloru în care se cuprinde profe­
ţiile a foştii închisti ma! ’nainte de sosirea Iu! Alexan­
dru celti mare în Jerusalimti. Tradiţiunile învătaţiloiH ju­
de! suntti unanime în acestă. privinţă; Josif Flavie o re-
cun<5şce in opera sa contra Iu! Apion. — Şi admiterea
profeţiilor în canonul judiacii ne autorisă a le raporta
încă ma! departe, adecă la adevărata lor dată; pentru
că acestă admitere n’a pututu să aibă locti de cât în
baza unor grave rez6ne de autenticitate, ma! ales când
(1) Veţlî Cartea XVIII din Cetatea lu i Dumnezeu, a fericitului Augus­
tin, Cap. 42 şi 43, la titlul: Planul Iul DumnedeiX In traducerea ce­
lor şSpte&ecî.....

16. apreciămu serupulosa severitate ce a aplicaţii tot-deauna
Sinagoga în consacrarea şi conservarea cărţilorU sânte,
severitate care a făcuţii să se exludă din canonii cărţile
Macabeilor şi Eclesiasticul, cu ttftă sanctitatea şi valoro*
sitatea lorii.
In fine, să nu uitămti studiul ce amu făcuta deja a-
supra Pentateucului, 'în care se coprinda primele profeţi!
şi minunatul acorda altt tuturor sciinţelor exacte in
a saluta acestă carte ca cea ma! antică, cea ma! veri­
dică dintre cărţ!, o carte adevăraţii inspirată. Acestă ve­
ritate este astăzi ca ultima petră in piramida şciinţelora (1).
Anticitatea profeţiilor este ast-feia susţinută şi ca
stabilită în oki! noştri prin nişte caractere fixe şi pa­
tente, ca traducerea celor septedect, complectarea fi in-
kiderea canonului judaicii, anticitatea PentaleucuhvC stabi­
lită scientificu.
In cele din urmă, primul din aceste caractere ni este
de ajunstt, şi justifică pe deplina pe celelalte; căci epocha
traducere! celor şăptedec! fiinda fixată şi asigurată, o
anterioritate de aprope trei sutede an! resultândâ de aicea
este îndestulătOre spre a îndeplini prima condiţiune a a-
devărătăţe! profeţiilor. Şi acestă adevărătate, reacţio­
nând la rindul eî, justifică anticitatea profeţiilor an­
teriorii aceste! date de trei sute de ani; pentru că veri­
tatea profeţiilortt— ca urmare a inspiraţiunel — n’aru pu­
tea să se alieze cu o suposiţie, o falsificare Ore-care, şi ca
pe-de-altă parte acestă falsificare ar fi fosta atuncea fără
obiecta.—
Anterioritatea versiune! celor şăptedecl, pe lingă ca
garanteză veritatea profeţiilora, stabilesce încă, precum
vedema, şi adevărata lor anticitate, fie prin inspiraţiunea
ce acăstă veritate presupune, fie prin lipsa de intere>u
(1) Vedî Capitulul intitulata Moisi in fa[a şciinfeloni. Etu<
phiques, Tom. I.
P R O F E Ţ IIL E 1 5

17. PBOFEŢULE
in a le rapoi*ta fraudulostt la nisce timpuri mal antice.
Profeţiile ni apară deci pe o scară care cuprinde unti
spaţiu de patru mii de ani anteriori evenemântuluî care
este obiectul lor.
Anterioritatea profeţiiloiti este dar stabilită în moda
fOrte clarfl.
Dar ceea ce opune afară de ori tnt controversă, este
că resonele ce no! ama dattt sunta cuprinse intr’una re-
sona maiorii care îndrepteză şi face să tacă ori ce ob*
iecţiune.
Acesta resona estepoporul judea şi starea sa in lume (1).
Naturalminte, legea mosaică, în totul figurativă Nou­
lui Testamente, trebuia să se desfiinţeze la promulga­
rea acestuia, profeţiile trebuiatt să se înmorminteze în
triumful împlinirei lor, şi poporul care era păstrătorul
lor ar fi trebuita să le lase să cadă pentru a înbrăţişa
pe dumneijeescul lor obiecta. Este fOrte naturala că,
când monumentul este isprăvita, architectul să obore
skelea care a servita la constmcţiune; căci lasată mai
departe n’ar servi de cât ca o pedică la vederea frumu-
seţei edificiului; planurile sale şi desemnurile sale deve­
nind asemine netrebuitOre se părăsesca şi sedaa uitărei.
Nu putea ή tota aşa şi cu edificiuia Religiunei, cela
puţina aice pe pământa; şi dumne£eescul Architecta
trebuia să conserve desemnele şi planurile sale, pentru a
proba că ele s’att esecutata cu fidelitate. Ecă resonultt a-
cestei necesităţi, 6că economia providenţială.
Libertatea umană trebuia să fie menagiată în planul
Religiunei, evidenţa acesteia nu putea fi nici într’untt kipa
aşa ca să nu lase nici una subiecttt de exerciţia credinţei
şi în acelaş timpa nici una pretexta necredincioşiei.
(1) ΝοΓ nu privimO aice pe poporulU judeu de căt în starea sa mo­
dernă. L’amd priviţii deja in starea savekie (tom. I); cineva p<5te să ală­
ture aceste douâ tablouri.

18. PROFEŢIILE
- Dar ceea ce trebue a observa ca ιιηϋ traşii profunda
alu economiei lu! Dumnezeu, este că pârlitele resOne ale
necredinţe! n'âti foştii tot-deauna aceleşî, de şi tot-deauna
de o importanţă aprope egală. Aceste suntti umbre, dar
umbra care se strămută, şi care prin acăsta kiar pro-
beză okinlm, care urmăreşce cu atenţiune mişcarea lor,
că nu suntti în adeverii de cât nişte umbre vane. Spre esem-
plu, Judei! contemporan! cu Isusti Christosti aveaţi, pentru
resonti de a crede, minunile sale; dar pentru resonu de a
nu crede aveaţi părută neîmplinire a profeţiilor: obscu­
ritatea, umilitatea, viaţa săracă, şi mortea infamă a lu!
Isusii Christosti, contra£icendti făţişti caracterele de mărire,
putere şi o dominaţiune universală pe care le prevideaU
profeţiile, şi pe care sensualismul sau mândria, care
suntu ca basă a t0tă necredinţa, le căutati pe atunc! maî-
cu-samă în ordinea materială, unde n’aveau să se întim-
pine nicî-o-dată.—Ecă causa necredincioşie! judeilorti.—De
atunci încoce aceste cause ati dispăruţii, desfăşurarea mi-
racul0să a mărire! spirituale a lu! Isusti Christosti a justifi­
caţii profeţiile într’unu kipti admirabilii, şi dintr’unil su­
biecţii aparenţii de necredinţă a fâcuttt unul din cele
ma! solide fundamente a credinţe! nostre. Dar in acelaş
timpii res0nele de a crede ce aveaţi judei!, adecă minu­
nile, ati încetatii, şi ati deveniţii în timpurile ma! recente
contestabile spiritelorti ce nu voescti a se supune.— Font
îndoiielă, pentru unii spiritu convertitti la credinţă din sin­
ceritate, minmiile suntu ca o probă pentru împlinirea
profeţiilor, dupre-cum viderata împlinire a acestora ni
face să credemti minunilor; şi atenţiunea fiindti ast-felu
îndreptată şi susţinută prin o probă către o altă probă,
finesce prin a le cuprinde şi concilia pe amândouă. Aşa
vedemti no! că unii mare numărti de jude! spiritual! p6-
trundeati deja împlinirea profeţiilor în persona lui Isusii
Christosti, şi se bucuraii şi de profeţi! şi de minuni îi

19. PROFEŢIILE
celaşU timpii; dupre-cum şi noî, cu totă depărtarea nos-
tră de timpul minunilorti, putemti să ni dămu comptti
astăzi de certitudinea lor si să întrunimti efectul lor
cu acela alfi profeţiilor. Dar necredincioşia, când plecă
dintr’unU punctti de orgoliu şi sensualitate, nu este ca­
pabilă a da acăstă atenţiune liberă şi pacientă unul su­
biecţii a cărui resultatU ’! este contrariu. Predispuseciunea
sa este ocupată mal puţinii de raţiunea de a crede, de
căt de aceea de a nu crede; şi fiindti că nu se p6te lă­
muri acestă de câtu plecândtt de la aceea, naturalminte
urmeză contrariulU, adecă totala orbire: orbire supranatu­
rală ca credinţă, fiindti că merge ρδιιδ a ascunde vedere!
şi probele cele simţibile şi presente. Religiunea este tot­
deauna într’unii claru-obscură, spre a motiva şi a cerca
în acelaş! timpii credinţa nostră. Raţiunea şi meritul
e! constă atuncî în a admite obscuritatea în fav<5rea cla-
rităţe!, de care este inseparabilă, şi nu în a nega clarita­
tea pentru jura obscurităţeî, precum facti falsele sisteme
religiOse şi filosofice.
Acostă privire ne-ar duce prea departe; vomti reveni a-
supra eî: ni este de ajunstl pentru momentti că am ară­
tat-o ca o raţiune incidenţă a desvoltăre! ce urmărimU.
Trebuia să fie necredincioşi în timpul lu! Isusti Christosti,
ca in timpulU nostru şi ca tot-deauna, dar raţiunile ne-
credincioşie! urma să fie diferite.
Dar Dumne<Jeti care plâcă tot-deauna rSulU spre bine,
trage din acăstă diversitate acelti folosii că face să ser-
văscă necredinţa unora ca armă spre a confunda necre­
dinţa altora. Revoltele n<5stre serveşcti de instrumentti
lui Dumnezeii şi când ni se pare că lucrămti în libertate
pentru noî, fatalminte no! lucrămti pentru Dînsul.
Ast-felti orbirea <Jeti—ucidă a judeilorti a ajunsti în
mânele sale ca stâlpulti în jurul căruia se învSrteşce
sub okil noştri totă veritatea profeţiilor, şi încă cu ce
abondentă simplitate!

20. Necre<Jăndu evenementuluî, judeii ati remasti marturî
nerecusabilî al anterioritate! şi integrităţel profeţiilor.
Aceâşî necredinţă care ’î-a împedecatu de a vedea e-
venementulti, a făcut ca elti să se împlinescă întocmai,
fiindu că eî ati răstigniţii pe Domnul Isusti Christosti numai
pentru că n’ati văclutu divinitatea lui, dupre cum fusese
precis; şi prin acesta ei au devenita actorii nesuspecţl
ai evenementuluî, rămânendti marturî nerecusabilî ai pro-
feţiilorti.
In urmare atrăgăndu-şi o pedăpsă înfricoşată ca şi crima
lor, ei ati devenita purtătorii preste totO pământul şi
aî profeţiilor pe care le portă în mână, şi a implinirei
care stă gravată pe fruntea loru.
In fine, eî împlinescti profeţiile şi prin aceea că orbi­
rea şi kiar pedăpsa lor suntti prevăzute in ele, ca şi
fiitorea lor convertire.
Dar acestti tabloti fiindti prea întinsti, noi trebue să-lti
despărţimti dupre trasurile generale ce p<5rtă, şi să luămti
mai-ântăiti pe acele ce se rep<5rtă la Certitudinea, 'profe­
ţiilor.
Două lucruri se cerea: 1) Ca profeţiile să rămână tot­
deauna aşa de independente de evenemăntti, în căt să
nu se p6tă £ice că ele au fostti făcute sau alterate du­
pre elti. 2) Ca proba lor să fie răspândită împreună cu
evenemăntul şi să mergă pretutindenea alăture cu elti,
ca toţi cei ce vorti vedea evenemăntulti să vădă şi pro­
feţiile.
Tocmai ast-felti este dupla minune ce avemti noi sub
okii noştri.—
1. Noi suntemti marturî direcţi ai profeţiilor, şi a pro-
feţiilorti independentede evenemăntti, înaintea evenemmtului.
Şi în adevărti, poporulti care ni presintă profeţiile ni
dă mal ântăiti despre certitududinea lor proba cea mai
estraordinară: căci, cu tote că terminul fixata pentru e-
PB0FEŢI1LE __________19

21. venemănţa a trecuta de atâtea secule, elti totuşi nu in-
cetăză a'lti aştepta. Judeiî aştăptă încă şi ati aşteptata
tot-deauna pe Mesia sub acelăjî caractere care noî i-le
dăma, şi acăstă aşteptare infinită este cea mal înaltă es-
presiune a profeţiei, este ânsăşî profeţia. Nu importă că
ea a trecuta peste ţinta sa; ea n’a putută să o trăcă
de cât pentru că era îndreptată într’acea parte, în cât
prelungirea însăşi probSză forţa profeţiei. Câtă claritate
şi câtă putere a trebuit să aibă profeţiile mai înainte de
împlinirea lor, de vreme ce ele supravieţuesca încă eve­
nementuluî cu atâta putere în cât continuă a face să se
aştepte şi acum împlinirea a ceea ce s’a împlinita deja.
Voia adăoga că kiar prin acăsta noî suntema marturî
aî profeţiilora independente de evenementu şi înainte de
evenementu, pentru că evenemăntul n’a sosita încă nicî
astăzi pentru purtătorii profeţiilora. Este prea adevărata
că pentru noî împlinirea s’a făcuta forte evidenta; dar
nu suntema noî cari presentăma profeţiile. Cei cari le
presintă nu văda împlinirea lora, în cât evenemăntul
este ca nesosita cât pentru dânşii; şi funda că eî şi
numaî eî ni presintă profeţiile respective, apoi este ade­
vărata, şi adevărata literalminte, că în eî noî vedema
profeţiile înaintea evenementuluî.—
Dumnezeu nu putea fără îndouielă să întrebuinţeze una
mi^loca mal simplu şi maî eficace pentru încredinţarea
noştră în anterioritatea şi conservarea profeţiilora; căci
numaî amorea către evenemăntul îndeplinita şi dorinţa
de a’la face să triumfe, ar fi putută să le falsifice satt
să le altereze. Dar judeiî privesca cu grOză acăstă îm­
plinire şi pdrtă una dispreţa nelimitata cătră credinţa
ndstră; eî încă din primula momenta, aa dusa acăstă
groză şi acestu dispreţa penă acolo în căt ’şaa plântata
mânile în sângele aceluia care este consumarea profeţii-
lorfi, şi acesta sânge, prin blestema înfricoşata, căgenda
* 2 _______________________________ PROFEŢIILE

22. 21
asupra lorii, 'Ϊ urmăresce de opt-spre-$cce secule şi-ϊ irită
neconteniţii în contra sa. Şi cu ttfte aceste eî, cari suntti
îndotiiţ! inimic! a! Iu! Isusti Christosti, şi prin crimă şi pentru
pedepsa morţe! sale, —eî suntti aceia car! ni presintăpro­
feţiile care dovedescii divinitatea lui şi deu-uciderea lor.
Apo! cum ar fi pututfi eî să le născocâscă seu să le
falsifice în favOrea acesteî probe care-ϊconfundă? Ecă unu
abisft pe care nic! incredulitatea cea ma! indrâzneţă n’ar
cuteza vre o dată să’lti trecă.
Este moralminte imposibilii ca judeiî să fi ajutatti pe
Chreştin! în a falsifica profeţiile. Este din contra o mi­
nune, cum de nu le-au nimicitti sati alteratei e! în de-
trimeutulti religiune! nOstre? Dar ast-feltl este gradul
orbire! lor şi a înţelepciune! care o întOrce în planurile
sale, că cu cât e! ati ma! mare despreţti câtră evene­
mentu, cu atâta ati şi ma! mare dragoste câtră profeţiile
care-lti preySdti. Preocupaţi fiindti de o interpretare în to­
tul carnală, a căria falsă vedere li dă atâta zelti pen­
tru conservarea acestor titluri a credinţe! nOstre, intere­
sul ce ar avea de a le nimici sati falsifica contra nOstră,
este totti-deauna contrabalangatti.
No! amti expusti deja diversile caractere a acestui zelti ex­
traordinarii alţi judeilorti pentru conservarea cărţilor sânte,
în vederea profeţiilor ce cuprmdu ele. Va fi de ajunsti a a-
minti acestă declaraţiune pe care o face istoricul Josif in
faţa lume! întreg! la ş6se£ec! an! numa! după Iisusti Chris­
tosti, cu totă împlinirea profeţiilor contra naţiune! sale, şi
pe ruinile fumegânde încă ale acestui templu a cărui dis­
trugere fusese prespusă, într’unti kipu atât de precisti şi
aşa de detailatti, cu ş6se sute de an! ma! 'nainte. de către
Daniil:
„Nu pOte fi nimicu ma! sigurti de cât scrierile nOstre au-
„torisate; ele n’arti putea fi expuse la nic! o contrarietate
„fiindti că nu se aprobă de cât ceea ce ati scrisQ profeţii

23. „de maî multe secule. Nu p6te avea cineva grijă, că va
„vedea printre noî mulţime de cărţi care să se contrazică;
„n’avemti de căt dou6-(Jecî şi dou8, care cuprindu totu ce
„s’a petrecutti, totti ce ne priveşce de la începutul lumeî şi
„ρδηδ în acostă oră, şi cărora suntemti datori a da cre-
„dinţă. Pentru aceste cărţî avemti atăta credinţă, în câtd ni-
„mine nicî-o-dată n’a fost aşa de îndrăzneţii ca să între­
prindă a sc<5te ceva din ele, s’ati a adăoga, sati a skimba
„celti maî micii lucru. Noî le privimti ca divine, şi le numimti
„ast-felti; noî fâcemu profesiune de a le observa într’unti
„kipti inviolabilii, şi de a muri cu bucurie, decă necesita­
tea ar reclama, pentru manţinerea lorti (Josephe contre
„Appion, liv. I, cap. 2).“
Lucru admirabilii! totti acostă pană care a scris istoria
nenorocireî judeilorti precisă de profeţî, ne garantedă ast-
felti certitudinea şi anticitatea scrierilor sacre, fără a vedea
minunatul raportti care le uneşce. Orbire forte grosieră şi
forte culpabilă in sine, dar f<5rte utilă şi f0rte profitabilă
causeî credinţei n6stre!
Aşa dar profeţiile suntti certe, şi pentru a maî pune în
questiune acostă certitudine, trebue a disimula faptul celti
mai prodigiosti şi celti maî decisivii din lume: mărturia ju­
deilorti.
2. Dar nu era de ajunsti faptul în sine; trebuia încă ca
evidenţa luî să fie totti aşa de răspândită ca şi evenemân-
tul căruia elti servesce ; trebuia ca acestti faptti prodigiosti
să devină unti faptti comunti, ordinarti.
Christianismulti, amti ^Lisnoî,n’a trebuitti să fie nicî-o-dată
lipsiţii de probepresenţe. Minunile ati iluminatti 16gănulti sSti,
profeţiile trebuia să lumineze t0tă calea sa. Ceea ce ati
ele doveditorii nu putea să apară decât amSsuratti cu îm­
plinirea lor, care este desvoltarea chreştinismuluî. Spre
a-î servi de dovadă, trebuia dar ca ele să-ΐύ urmeze pre-
tutindenea şi în totti timpulti, şi ca judeiî cari suntti purtă
22 PROFEŢIILE________'________________________

24. PROFEŢIILE
toriî profeţiilor să împartă, aşa $ic6nda, destinele perpetui*
tăţeî şi universaliţăţel Religiunei lui Christa, dar in urma
sa şi ca ataşaţi la carulti s60 de triumfă.
Şi în adever, acesta este starea şi rolul judaismuluî pe
pământii. Stare în adevăr minunată, maî minunată de cum
ar fi nemurirea pământescă a unui singurii omu ; pentru
că naturalminte naţiunile mortl ca şi indivizii: că ma! a-
les tote naţiunile cele mari ale anticităţeî, contimporane
cu naţiuneajudaică, suntti de mult înmormântate în prafu,
şi numai ea singură, cea mal antică dintre tote, şi spre
mal mare minune, cea mal urgisită şi de Omeni şi de
Dumnezeii, trăeşce pretutindene, tot-deauna şi pretutin-
dene într’ostare de esterminare. „Lucruminunaţii, dicePas-
„cal, de a vedeape acestti poporti fiinţindti de atâta timpii
„şi a’lii vedea tot deauna miserabiia: fiindti necesară să sub­
ziste ca probă pentru divinitatea lu! Iisusa Christosti şi să
„subsisteîntr’unii kipti mizerabilii, pentru că’l au crucificata;
„şi cu tote că este o contradicţiime a fi miserabilii şi a
„subsista, totuş! elti subsistă tot-deauna cu totă miseria
„sa.“ Totulti este minune în acesta poporti.
Prin acestaelti îndeplineşce intr’unti kipu minunaţii fun­
cţiunea providenţială la care este destinatu, funcţiunea de
archivarti a mareloru pecetl a chrestinismuluî; imprimata
ela insuş! cu aceste peceţ! formidabile, ducenda pretutin­
dene profeţia alăturea cu evenemăntulti, reunindu-le in
pers0na sa, şi luminănda tota pămGntul cu o faclă care
numa! pe ela-singura îlti lasă în întunereca şi care stră-
luceşce cu atăta ma! tare cu căt întimpină acestă
oposiţie.
Şi vedeţi cum acesta popora este evidenta făcuta anume
pentru a servi de martura chreştinismuluî.
(Va urma)

25. De m ult am doritu, ca să întreţinemu pre
lectorii noştri cu materii din Istoria Bisericei
şi a literature! romanesc!. Lipsa de materi­
alul necesarii, pentru aseminea scopti, ne-a
impusu, ca să ne abţinemu pene acum de la
unii aseminea scopii.
Buna-voinţă înse şi zelul înalt Prea Sânţitului nostru
Metropolitu Primaţii, D. D. Calinic, ne-a pusDîn posiţiune,
ca astă-dî să cundscemu multe din tesa-
urele Metropolieî Ungro-Valachiei, să avemti
la disposiţiune archiva casei şi în fine să fimu
iniciaţî prin prea cucernicii Protoiereî în cele
maî multe din anticele Eparchieî s-teî Metro-
poliî. Semnele de recunoscinţă din partea
subsemnatului pentru înalta bună voinţă aii înce-
putti. a se manifesta. Albumul de subsemnă-
turile în facsimile ale Metropoliţilor Ungro-
Valachieî, cu. note scurte istorice, publicatei
pre la finele lui Iuniu espiratti, este prima
manifestaţiune a acestui simţimentu. Chro­
nica Metropolieî Ungro-Valachiei, care îm i
ocupă totu timpul disponibilii, şi care va a-
părea, cu ajutorul lui D-deîi, în curând, va
trebui să fie considerată de clerul şi cetăţenii

26. METBOPOXiIA UKGBO-VL·AOHXEI 25
români, ca ultimul şi celti maî complecta
tribute, din partea mea pentru, concursul, de
care m’am bucurate, din partea Eminenţiel
Sele. Pene atunci in augurămU epocha de re­
începere a edităreî Jurnalului «Biserica or­
thodoxă română» cu o serie de articule din
domeniul istoriei bisericesc!, şi pentru pre-
sente începeimi cu biografia Metropolitulul
Teodosi'e.
METROPOLIA UNGRO-YALACHIEI. I
TEODOSIE I
Bizanţul, acestu Imperiu fundatu de marele Constan­
tin cu scopul, de a continua splendOrea vekiuluî Im­
periu romanii, nu mult a pututu să se serviască de
acele mijloce politice, ce. făceu pre vekea Romă, ca
să fie Domna şi siăpănitorea liirnei întregi. Situaţiunea
geografică a acestui Imperiu de la gura orientului, ca­
re a provocaţii invidia şi lăcomia poporelor barbarice;
elementul grecii, aflătorii în Bizanţiii, care încă de pre
timpul împăratului Leom (457—474) a denaturatu a-
cestu Imperiu, dându-i unii caracteru mai mult ecle-
siasticii, de căt curaţii politicii; in fine popularea Im ­
periului cu popore tinere barbarice, care pre calea
armelor erau mult maî norocose, de căt Imperiul, ce^
dând inse tot-de-una acestuia pre calea culture! inte­
lectuale şi speeialminte în credinţa creştină ·, aceste
circumstanţe istorice au făcutu. din Imperiulu bizan­
tinii unu centru politicu, de unde se lucra pentru cu­
cerirea barbarilor nu atata prin mijlocul armelor, pre
căt pe calea credinţei religiose, unde poporele barba­
rice perd6u tot-de-una lupta, ne avend pentru sine
aureola creştină, cu carea se Incunjurau ce! din Bi-

27. zanţiu, şi ce este şi mai mult că nu cunosceu spiri­
tul religiunei creştine ortodocse, şi speeialminte drep­
tul inter-eclesiasticu. In totu cursul evului meriiu,
tdtă politica Imperiului bizantinii se concentreză in ju­
rul religiunei creştine; şi formularea dogmelor creş­
tine, ficsarea dreptului canonicu şi mal la urmă cul­
tul divinu, 6ca ramurile de activitate ale Imperiului
bizantinii. Aici vedemu puţină ocupaţiune cu organi-
saţiunea cochortelor, şi maî totă activitatea Imperiului
este de domeniul dreptului, care neputend încă fi inter­
naţionalii, el forte de timpuriii capătă unii caracteru
inter-eclesiasticu. Patriarchii de Constantinupolu au ju­
caţii în evulmeţjiu rolulu celu maî mare în viaţa politicăa
Imperiului, şi Imperatorii devenise, dupre espresiunea
marelui Constantin| «Episcopî aî intereselor de din a-
fară, seu inter-eclesiastice ale Imperiului'. *
Cu venirea Turcilor în Europa, şi cu cucerirea Con-
stantinupoluluî de către aceştia. Imperiul bizantinii nu
a perdutii nimicii din elementele vitale ale politicei
sele. E prea adeveratii, că încă din timpurile lui Basi-
liu Bulgaroctonul prefecţii şi apoi eparchiî Bizanţiuluî
nu maî aveau nici o influenţă asupra poporelor barba­
rice din Imperiu, dar Episcopii şi Meiropoliţiî din Con-
stantinupol n’au încetată cu totul nici pănă în filele nos­
tre, de a continua aceîeşî influenţă vekiă bizantină,
şi a domina preste poporele din Imperiu pre calea re-
Jigiosă şi speeialminte cea eclesiastică. Căci ce sensu
maî are astă-ςίΐ kiar anatema, mănţinută asupra po­
porului Bulgară şi pretenţiunile agrarii, nutrite con­
tra poporului romănescu de către Patriarchia de Cons­
tantinupolu ? Şi decă ne uitămu în cursul istoriei, des­
coperimu cu uşurinţă, că cu căt înainteză armatele
turco şi cucerescu naţiunile din fostul Imperiu bizan­
tinii, cu atâta şi dominaţiunea Patriarchilor cresce, şi
26 _________________ METROPOLIA TOPSO-VIiACHIEI_______________

28. Metropolitiî bizantini cu Episcopii lor devinu cuceritorii
Bisericilor de la pop0rele supuse. Aşa Biscrica din Regatul
Româno-Bulgar îşi păstreză independenţa sa, faţă cuPatri-
archiadeConstantinupolu, numai pene la data sfarâmărel
decătre Turci a imperiului Româno-Bulgar (1393), şi atunci
Patriarchul Eutimie, este înlocuiţii prin Metropolitul Icre-
mia, veniţii din Constantinupolu. (a)Metropolia Proilavel
nu se înfiinţeză mai târcjiu, de cât cu înaintarea armatelor
turceşcî pre malul stăngu al Dunărei, (b) Moldova, fiind
maiaperatădin parteaarmatelor turceşcî, din causa posiţi-
unel eî geografice, şi avendu-şi domnitorii el, carii, pre
lângă forţa armelor, presente Bizantinilor şi unu zelu
particularu pentru independenţa eclesiastică, nu s’a
supusti pretentiunilor Patriarchiel, a respinsu pre Me­
tropolitul grecu Ieremia [1395] şi a continuatu a sta sub
greutatea anatemei patriarchate pene la anul 1402,
când Domnitorul Alecsandru a inkeiat unu concordaţii
cu Patriarchul de Constantinupol, Matei, prin care nu
se stipulează condiţiunile de independenţă ale Biseri­
cei de Moldova şi raporturile el cu Patriarchia de Con ­
stantinupolu, dar se trece sub tăcere totul, remânend a
se reîncepe lupta pentru subodinaţiunea Moldovei sub
nisce împrejurări mal favorabile
Valachia, deşi avea prin secuiul al XIV-lea nişte Dom­
nitori plini de totă demnitatea politică, carii îşi ţineu
Ţera independentă faţă cu Turcii, fiind insă din punc-
METROPOLIA UN OROVLACHIEI 27
(a). Opera subsemnatului Creştinismul in Dacii pag. 218—219.
(b). Metropolla Proilavel s'a formatu din localităţile cucerite de Turci
dela Românii din stânga Dunării. Metropolitul acestei eparchil de cuce­
rire turcescă şl-a avuţii reşedinţa in Brăila, de unde 'şl are şi numirea
de Proilava sdii Proilavon, apoi in Galaţi, şi mal in urmă la Reni. Acostă
Eparchie prin secuiul al XVllI-lea se întindea de la Calafatu şi p£ne la
Reni. şi cu retragerea armatelor turceşcî de pre stânga Dunărei a dispă­
ruţii şi Eparchia, remănend numai, ca o suvenire istorică in dipticele patri­
archiei. Γεωγραφία Μελετίοο pag. 230. Cron. Roman, de P. S. Melhisedec
part. I. pag. 107.

29. METROPOLIA U N GROVLACHIEI
tul de privire geografica mult mai espusă Ia ameriză­
rile armatelor cuceritore, de căt Moldova, a trebuitu
încă dela 1359 să cedeze Bizanţiuluî pre calea eclesi-
astică, şi celu întăiu Metropolitu, care începe era isto­
rică a Metropolelor Ungro-Valachiei este Ioakint Cri-
topulu, veniţii din Constantinupolu cu ordinul Patriar-
chieî şi primitu de Domnitorul Alexandrn I Basarab Z1).
Mircea celu mare, la 1389, pune capetu acestei ano­
malii, rădicând la trepta de metropolitu pre Timoteî,
care a lucratu pentru desfiinţarea Metropolieî de Seve­
rii* (2) şi a rădicatu cu ajutorul Patriarchieî de Achrida pre
Biserica Ungro-Valachieî la trepta de Metropolie auto­
cefală. Ve^endu-se la Patriarchie, că mijlocele anteri-
6re de acţiune sunlu incapabile, de a conduce la sub·
ordinaţiunea Bisericei Ungro-Valachiei, se înaugureză
onoăeră de activitate, şi omenii Fanarului începu pe
timpul lui Radul celu mare, finele secuiului al XV-lea
şi Negoe Basarab, începutul celui al XVI-lea, de a se
stabili în {eră, ca egumeni al monastirilor deja înki-
nate şi ca archierei, carii veniau aici sub pretestul, de
a organiza Biserica Ungro-Valachieî (3), şeii de a scăpa
de persecuţiunile musulmane. Este forte lăudabilă pie­
tatea creştină a Domnitorilor celor mari at Valachieî,
dar mărinimia lor a fostu tot-d’a-una recompensată cu
ingratitudine din partea acelora, carii aii primitu atâtea
(*j Acta Patriarch. ConstantinupolitanT T. I, pag. 383 şi 532 Micloschiez
Vindobonae. Creşt. în Dacii pag. 224-225.
(*) 'Ιστορία έχκλ. Μελετίου 1784 Tom. III, pag. 239. — Aicî maî a-
daugămu, că în secuiul al XIV-lea Patriarchia de Constantinupolu, avend
mână liberă în Biserica Ungro-Valachiei:, a creată doe Metropolis Una la
Argeş, unde a pusii de Metropolitii la 1359 pre Ioakint Critopulu, cu tit­
lul de Metropolitii πάοης Ούγγρο6λαχίας=a totei Ungro-Valachiî, şi a
doa la Severin, în persona luf Antim Critopulu, fratele luî Ioakint,
la 1370, cu titlul distinctivii de Metropolitii μέρους Οδγγροβλαχίας, adecă al
uneî părţi a Ungro-Valachieî. (Veijr maî pre largii opera creştinismul
în Dacir şi creştinirea Românilor pag. 225-227).
P) Ve^î Archiva istorică de D. B. P. Hâjdeu T. I part. II, pag. 132

30. METROPOLIA UNGRO VLACHIEI
bine-facerî de Ia ţeră. Se creau ocasiunî prin mijlocul
intrigilor, pentru ca să fie resturnaţî Metropolitii pă-
mentenî, şi condica de chirotonil a Metropolieî Ungro-
Valachiei, seu cum îl maî rlicu, condica cea sântă, con­
servă şi pene asfcă-clî resturile ureî contra a totu, ce
era românescu şi lasă a se întrevedea intrigele cele maî
vulgare. Aceste erau mijlocele de acţiune a Ie Bizan­
ţiuluî, faţă cu Biserica Ungro-Valachieî, pene la cuce­
rirea tronului de către D-niî fanarioţi, când apoi ura
şi despreţul contra clerului românii ajungu Ia apogeul
lor. Eca în trăsuri generale şi posiţiunea Bisericei Ungro-
Valachieî, faţă cu Patriarchia de Constantinupol, şi noî
amu trasu aici aceste liniamente, pentru ca să facemu
maî înţelesă o parte din biografia Metropolituluî Teo-
dosie, ce ne ocupă aici.
Teodosie ,dupre cum ni spune Pomelnicul celu mare al
Metropolieî Ungro-Valachieî, este «Călugării» cu metania
din mănăstirealui Mirceacelu mare,supra-numităGozia.ţ1)
Nu dispunemu de alte date, relative la origina şi cul­
tura acestui Metropolitu; dar, judecând dupre actele luî,
se vede că el dispunea de limba slavonă, cea grecă şi
latină, şi că tot-o-dată el avea în sufletul seu focul sacru,
care îlu iacea, de a lucra continuu pentru interesele
Bisericei şi ale naţiuneî sele. Eca cum se esprimă el
în prefaţa intăia, seu «epistola dedicatoriă» de la litur-
gia, publicată de dinsul in anul 1680: «Deci dar bine
ar fi şi de mare folosu, când fieşî carele în osebita
(i) Pomelneculcelu marealMetropolieî Ungro-Valachieîexistămtreiesern-
plare. Unul dat6ză de la anul 1675, şi se datoresce Metropolituluî Var-
laam{ al doi-lea este de la 1697 şi este lucrata de către Metropolitul Te­
odosie pentru Motropolia din Torgovistea; şi al treilea se datoresce Me­
tropolituluî Gregorie al Il-lea s6u al Hl-lea (vedî Albumul Metropoliţilor
Ungro-Valachieî de sub-semnatul 1880). In tote aceste pomelnice esistâ
catalogul Domnilor şi al Metropoliţilor Ţereî cu ore-eare variante. Pomel­
nicul luî Varlaam este lucraţii dupre pomelnicul Metropolituluî Stef
care adespărutâ de mult.

31. limbă a sa o ar au»ji şi o ar înţelege (adecă pre litur-
gie).» Şi mai jos sevedu privirile Metropolituluî Teodosie,
faţă cu starea culture! române de pre timpurile luî,
precum şi simţimentele acestui prelaţii pentru scăderile
morale ale nemului seu: «Acesta dar veţjend şi noî,
că ne cum lipsesce în limba nostră, de-afl ca să înţe­
lege norodul, ce încă şi mulţi, de nu maî mulţi pre­
oţi, şi la alaltă cină bisertcescă, de a cunosce orăndu-
ela şi ţeremoniile eî, cum a se sluji trebue, şi fîeşte
care la vremea eî, de a se <}ice şi de a se glăsui, pu-
tincîoş! nu suntu, şi maî vertos acesta, şi den neînve-
ţătură şi den neînţelegerea limbii pogoră, care noaî
ja ln ic u şi plansurosu lucru este, intr’atăta micşurare
şi călcarea rodului nostru cestui rumănescu, carele o
dată şi el numeratu intre puternicele nemuri, şi între
tarii omeni se numera, iară acum atăta de supusu şi
de ocărîtu ieste, cât nice inveţătură, nice sciinţă, nice
armă, nice legî, nici nice unu obiceiu în totu rodul, cât
se pomenesce astă-(jî rumânii nu ieste. (Intre rumăniî,
ce .«jicemii, cuprindemii şi pre Moldoveni, cătotdintr’o
fontână cură). Ci ca nişte nemernici şi orbi întrunii
oboru învertindu-se şi înfaşurându-se: de la streini şi
de la varvarî, doră şi de la vrăjm aşii rodului nostru,
ceru şi se împrumuteză şi de carte şi de limbă şi de
inveţătură. O! grea şi durerosă întâmplare.» (a).
Acesta este omui, care, instruitu in monăstirea Cozia,
80__________________________METBOPOLIA. UKGBO-VLACHIEI
(a) S-ta şi D-<Je£scă liturgie aluî s-teî loan Zlatoust, a marelui Vasilie
şi aluî s-tef Grigorie Dvoeslov, ce şi prejdesfeştena se ^ice. Care într’a-
cestu kipu (gândim) că acnm întăiu s’au daţii în lumină întru folosul tu­
turor preoţilor şi diaconilor, ca să pote pe lesne cundşce; de a sluji cum
se cade pe oronduela eî; di pre izvodnl grecescîi: tipicul pre limba ru-
mănescă scosiişi întocmitu. Den porunca şi ordnduiala cum şi kieltuela î0ste
a Prea SArinţituluî kir Theodosie Mitropolitul Tdrgovişteî şi Bucureştilor.
Archiepiscopâ a Uită Ungro-Vlachia şi Ecsarchu laturilor i proci. Tipâ-
ritus’aQ în Scaunul Mitropoliei Bucureştilor. Anii lumeî 7188 şi aî spase-
nil 1680 Meseţa Iul. 8 dile.

32. şi formatu în singurele focare românesc! ale timpului, a
devenitu maî în urmă egumenii al monăstireî Curtea de
Argeş, de unde a foştii rădicaţii la trepta de Metropo­
litu al Ungro-Valachieî, administrând Biserica cu totă
demnitatea în timpu de 34 ani, şi făcendu-se demnu de
respectul posteriorilor, pentru adm inistraliunea Iu l in -
teridrâ, pentru lucrările literare, precum kiar şi pen­
tru actele inter-eclesiastice. Eca ordinea de studiu, în
care avemii aici a presenta pre Metropolitul Teodosie,
dar actul alegere! Metropolituluî Tedosoie, detronarea şi
reintegrarea luî în scaunul metropolitanii, precum şi
mortea luî, le vomii presenta aparte sub rubrica: Me­
tropolitul Teodosie pre tronul Ungro-Valachieî.
I
Metropolitul Teodosie pre tronul Ungro-Valachiei.—Su­
irea pre tronul Metropolieî Ungro-Valachieî a luî Te­
odosie s’a efectuatu dupre tote regulele canonice şi u-
surile ţereî. A precedatu maî întâiu ipopsiiîarea (a), a-
decă alegerea eclesiastică, în (Jioa de 20 Maî anul 1669;
s’a cfectuatu alegerea de către Episcopii Ţereî cu maî
mulţi din Archiereiî titulari aî timpului, luând parte şi
unu numeru de egumeni, conform usuluî; şi în fine
s’a trasu la sorţi Teodosie, depre o listă de trei egu­
meni. Dar pentru interesul istoricii dămu aici actul i-
popsitîăreî în totă întregimea luî (b): «De vreme ce prea
sfânta Mitropolie, a totă ţera rumănescă, au remasu
fore al eî adevăraţii Mitropolitu, plătindu-şî dar obştesca
datorie, fericitul Kir Ştefan, no! carii ne-am aflaţii aicea
Archiereî şi egumeni, cu porunca fericitului părinte,
Metodie Patriarchul Constantinupoleos, şi prea lumi­
(a) Vorbă greciscă, compusă din δπό-sub ψήφος-βοΓζύ. In totul όποψτ,?·.<>;
sub sorţî, adecă pusu s6u traşii la sorţi.
(b) Condica de Chirotoniî a Metropolieî Ungro-Valachiei Mia
METBOPOLIA PMGBO-VLACHBEI________________________ 8 l

33. METBOPOLIA DNGRO-VLACHTF.I
natului Domnii Ιω. Radul Leon voevodu, împreună cu
totă aciunarea soborului Ţereî rumânescî, intrat-amu in
sfânta Mitropolie a Ţereî rumânescî, unde ieste chramul
sfântului şi marelui Constantin, pentru ca sa alegem îi
obrazu (a) vrednicii, care se fie kivernisitoru (b) aceş-
teî sfinte Mitropolii, deci intăiu pus-am pre egumenul
de la Tismena, kir Petronie, al doilea pre egumenul
de la Sadova, kir Stefan, şi al treilea pus-amu pre e-
gumenul de la Argeş, kir Teodosie, care s’au arătatu
maî vrednicii şi de folosii şî obrazu maî luminaţii, a-
firea destoinicii (c) aceşteî sfinte Mitropolie, a fi Mitro-
politu, drepţii acesta s’au scrisu la condică, la Maî 20
<jile in letu 7176 (1669) .(d)*. Actul este subsemnaţii de
patru archiereî grecî, aflători atunci în Ţeră, de Sera­
fim Episcop Ribniskiî, şi de Grigorie Episcop Buzovskiî (e).
In <jioa următore adecă la 21 Maî, Teodosie, alesu
pentru Metropolia Ungro-Valachieî, se chirotonisesce
Archiereu pentru acestă Eparchie. In pronunţarea pro­
fesiune! de credinţă, pre care o face fie-care Archiereu
la chirotonia sa, şi care atestă privirile dogmatice ale
(a) Obrazu, faţă, pers0nă. Vorbă slavonă.
(b) Kivernisi=a guverna, a administra şi a economisi; vorbă latină intro­
dusă in limba română prin cea gr6c&.
(c) de stoinicu de la slavinescul γοοτοΑηηηΑ = demnii.
(di D. Lesviodacs, în cursul seu de istorie biseric^scă şi speeialminte
în catalogul Metropoliţilor Ungro-Valachieî, pune suirea pe tronu a Me­
tropolituluî Teodosie la 1668, urmând calculul anuluî eclesiasticu, ceîncepe
de la Septemvrie. Noi, pentru ca să fimii în conformitate cu calculul şi
de la actele posteridre ale condiceî de chirotoniî, urinămu, şi aici anul ci­
vile, care începe de la Ianuarie.
(e) Terminafciunile de la subsemnăturile Episcopilor de Buzeu şi de Râm-
nicu euntu resturi ale cultureî slavone anteri0re. Este însă neesplicabilO
titlul de Ribniskiî, care ar părea, că se derivă de la slavinesculpii6a=pesce;
în totul Episcopii al locurilor de pescărie. Relativii, Eparchia Râmnicului
este mal puţin proprie pentru pescării, de cât orf-care altă Eparchie a Un­
gro-Valachieî, deşi o traditiuno a locului, care ni separe prea esagerată,
esplicălucrul prin esistenţa în trecutu a unor pescării în acostă Eparchie.
Noî ni se pare mal raţionabil a interpreta lucrul printr’unu raţionamentu
curat-limbisticu; adecă, s'a chimbătu labiala, din cuvântul originalii, m în b.

34. pers0neî ele chirotonitu, precum şi raporturile canonce
ale Eparchie!, pentru care se chirotonisesce, cu celal-
te Biserici orthodocse, Metropolitul Teodosie este pri­
mul archiereu românii, care pronunţă simbolul credinţei
în limba română. Acesta o afirmămu, fundându-ne pre
condica de chirotonil, unde Episcopul BuzeuluT, Grigorie,
alesu la 4 Aprilie 1669, pronunţă simbolul credinţei
în limba slavonă. Pre lângă aceste, caracterele limbis-
tice al© acestui simbolu diferă cu totul de limba sim­
bolului credinţei, usitatu în Biserica nostră, incă din se­
cuiul trecutu, 1705. Formele analitice ale espresiunilor
atestă, că simbolul pronunţaţii de Metrop. Teodosie cu a-
cestă ocasiune, a foştii seti traducţiune a sa proprie, seu
celu mult a Metropolituluî Stefan, predecesorului seu,
care, pre timpul lui Matei Basarab, a operaţii reforma
cea mare, adecă înlocuirea limbei slavone cu cea ro-
mânescă în unele părţi ale vieţeî eclesiastice din Bi­
serica Ungro-Valachieî. Noi reflecsiunile nostre asupra
acestui produsii de literatură din secuiul 'XVIl-lea le
vomu face în partea, unde ne vomu ocupa cu actele
literare ale Metropolituluî Teodosie şi aici notămu nu­
mai, că Metropolitul Teodosie prin confesiunea sa, după
ce arată, că va păzi cele stabilite de sânţii părinţi in
sinode pentru întărirea credinţei creştine, adaugă: «Şi
earăşî încă maî mărturisescii, să păzescu şi pacea Bi­
sericei şi întru tbtă vremea vieţeî mele să nu găndescu
asupra eî niscare lucruri în potrivă nici într’unu kipu,
ce cu totul să urmezu şi să me plecu învăţăturilor ce­
lor bune, ale Prea Sfinţitului mieii stăpănu şi biruitorii
a ţotă lumea Patriarchu, kirion, kirion Methodie şi me
făgăduescu, cu mintea, cu dragostea D-<jeescă şi cu frica
luî D-<jeu.» (a) Şi e prea adevăraţii, cum vomu vedea în
decursul acestei biografii, Metropolitul Teodosie şî-a
METBOPOLIA PKOBQ-VLACHIKI_______________________ 8 3
(a) Condica de chirotoniî· a Metropolieî Ungro-Valachieî f<5ia 7-8.

35. M K i m iy U lilA UXIIYAU ' VUAVIAAJ»*
respectaţii cu sânţenie raporturile sele canonice faţa cu
Patriarchia, nu i-s'a plătitu inse cu aceiaşi mesurădin
partea altora.
Strămutarea Metropolieî Ungro-Valachieî de la Tur-
govistea la. Bucurescî, petrecută în anii 1665, precum
şi apropierea şi maî mare a armatelor turceşcî de ca­
pitalaŢereî, prin cucerirea malului stângii al Dunărei;
înmulţirea elementului bizantinii, care începuse a-şî căpă­
ta in ţeră domenii considerabile, sub denumirea de mă­
năstiri înkinate, încă depre la finele secuiului al XIV
lea şi începutul) secuiului al XV-lea; întrebuinţarea
de către D-niî pămentenî a elementului bizantinii civilu
în calitate de capukichaele la Constantinupolu şi de
consiliarî de tronu in Ţeră; în line mişcarea naţională,
operată sub Matei Basarab şi Metropolitul Stefan, deşi
cu sfială, începură sub Teodosie a se introduce şi în
Biserică. Simbolul credinţei, pronunţaţii de câtre Teo­
dosie la chirotonia sa, în limba română, a făcută pre
elementul streinu să se înarmeze în contra luî şi cu a-
jutorul luî Grigorie Ghica să fie resturnatii din scaunul
metropolitanii, la 1673, de cătreDionisie, egumenul grecu
de la monăstirea s.teî Treimi de lângă Bucurescî, su­
pranumită Văcăresciî. Teodosie, în tot timpul absenţei
sele de la scaunul metropolitanii, a şezută în monăs­
tirea Cozia, metania sa de călugărie şi apoi îlu găsimu
în monăstirea Tismena, de unde este reinstalată in
tronul metropolitanii la 1679, adecă anul suireî pre
tronul Ţereî a Domnitorului Ιω. Şerban Cantacuzin (a),
când prin judecată şi a recăpătată tronul. Şi pentru ca
să înţelegemu şi maî bine faptele istorice ale timpului,
ce ne ocupă, să studiemu în modă criticii detronarea luî
Teodosie, să espunemu faptele petrecute în timpul cât
a absentată Metropolitul Teodosie de la Metrepolia Un-
(a) ‘Ιοτορία Γής πάλαι Δακίαις. Δ. Φωπινοο. pag. 246-252.

36. gro-Valachieî, şi in fine să analisămu şi actul de ju­
decată al lui Teodosie, in urmarea căruia el a admi­
nistratei cu totă demnitatea Eparchia sa încă 30 de
anî, adecă pene Ia data morţeî sele, anul 1709 Ianua­
rie 27.
La începutul jumăfcăţeî a doua a secuiului alXVII-Iea
partidele politice ajunsese în Valachia de nesuferiţii.
Unii din boerî cu vornicul George Bălianu, cu Chrisa
vistierul, cu Radul Ştirbei, şi alţii cu Mareş Banul*
celu mare, Radul Creţulescu logofătul şi Şerban Can-
tacuzin marele spătarii, împărţise Tera in doue fatriî,
care se luptau de morte una contra altia, dar care a-
duceu Ţereî celu mai mare reu şi care, dupe opiniu-
nea nostră, a şi intronatu domnia streină a Fanarioţilor.
Partida lui Şerban Cantacuzin, era dupre espresiunile
contimpuranilor şi a luî D. Fotino, «apărătorii zeloşi aî
poporului, luptătorii pentru dreptate şi colonele ne­
clătite a le Patriei,» (a) în ore-ce parlida opusă era in
serviciul a totu ce era streinii şi instreinatu de Ţeră.
Metropolitul Teodosie cu convincţiunile sele politice fă­
cea parte din partida naţională a Cantacuzinescilor şi
cu actele sele de caracteru curat-romănescu irita pe
totu elementul streinii din Ţeră. Nu era pentru ele­
mentul bizantinii din Ţeră şi de la Constantinupolu pe-
ricul6să cultura slavonă din Ţerile române. Aceia ce-î
făcea ca să-şî îndoiască mijlocele de luptă, era cultura
română. Ea singură era în stare, ca să descepte în
Românii consciinţa naţională; şi desceptarea acestei
consciinţe şi pre calea eclesiastică era ultima lovitură
ce putea să se dea elementului streinii din Ţerile nos­
tre. De aici totu felul de operaţiuni, pentru a se skimba
Domnii pămentenî în streini; şi pene la realisarea a-
cestuî planu sumarii, dominaţiunea Ţereî prin mijlo-
METBOPOLIA PKGBQ-VI.ACHIEI_____________________ 36
(a) Δ. Φωτεινού ιστορία τής πάλαι Δαχίας, Τ. II. pag. 242.

37. METBOPOLIA UNGBO-VLACHIEI
cul BisericcT. Dionisie, egumenul de la monastirea Vă-
eăresciT, era propriu pentru realisarea unui aseminea
planu, maî ales că de la 1672 venise pre tronul Ţereî
Grigorie Ghica şi cu dinsul se întărise partida opusă
Cantacuzineşcilor, şi care direct seu indirect lucra pen­
tru totu aceia, ce era contraru adevăratelor interese ale
Patriei. Eca causa detrunâreî Metropolituluî Teodo­
sie şi a înlocuire! Iu! prin Dionisie.
* Decă intorcemu acum privirile n0stre şi asupra per-
s0nelor, ce au ocupaţii tronul Metropolieî Ungro-Vala-
chiei, penă la anul 1679, vedemu, că atăt Dionisie, căt
şi Varlaam au alungaţii din Biserică limba românăscă
şi nici nu au obţitnutu actele de chirotoniî în totă regu­
la. Dionisie, pentru esemplu, care a muritu în anul su-
ireî pre tronul Metropolieî, 1673, nu se supune actului
ipopsifiăreî; şi acesta pentru cuvântul, că dupre u-
sul timpului la alegerea eclesiastică atât a Metrepoliţi-
lor, căt şi a Episcopilor trebueu să ea parte toţi ar-
chiereiî, aflător! in ţeră, Episcopii Ţăreî şi egumenii
mănăstirilor. Aceştia în majoritatea lor erau român!
şi nn puteau să-şî dea voturile pentru unu usurpatoru
streinu, maî ales cănd el sciau, că titularul de dreptu
al Metropolieî Ungro-Valachieî se afla pote kiar ecsi-
latu in monastirea Coz/a. Pre lângă aceste, Dionisie Ia
chirotonie face profesiunea sa de credinţă în limba
grecă şi cea slavonă, iar simbolul credinţei, în forma
romanescă, usitată de Teodosie, nu se maî pronunţă
in Biserica Ungro-Valachieî pene la reintegrarea aces­
tuia în tronul metropolitană (a}. Varlaam, de altă
parte, nu cunoscemu decă era streinu de origine. Scimu
numaî,căelafostualesu Episcopii de Romnicu în urmarea
retragere! Iu! Serafim, seu dupre espresiunea actului
«Prostindu-seel (Serafim)de bună voia sa de episcupie» (b)
Ia) VedΓCondica de chirotonif a Metrop. Ungro-Valachiei foia 13-14.
(bl Condica de chirotonif a Metrop. Ungro-Valachieî foia 11.

38. şi râdicatu la acestă treptă din egumenii alu monâstire!
«Glăvăciogul» de către Metropolitul Teodosie în primii
an! ai archipăstoriei sele. Avemu Inse date positive, că
el făcea parte din partida politică, opusă Cantacuzines-
cilor, şi dupre cum se vede, era şi elu din numerul
acelor pers0ne, care profesau, că nu e bine, ca limba
românescă să se introducă în Biserică. EI nu credea
cu Teodosie, că «bine ar fi şi de mare folosii, când fieşl
carele in osebită limbă a sa o ar au<ji şi o ar înţelege
(adecă pe liturgie, macar şi altă slujbă a Bisericei) (a).
Din contra, pre Varlaam îlu vedemu la 1667 înainte
de alegera sa ca Episcopu al Râmnicului, făcend
o călătorie laMoscva, când acolo domnia Ţarul Alecsie
Michailovici, iar în Valachia Radu Leon, şi aducend
de la Moscva formularul de pomelnicu, după care in a-
nulu 1675, adecă în timpul administraţiune! sele me­
tropolitane, aşi formulatu pomelnicul cel mare şi celu
mai vekiu, ce astă-cji are metropolia Ungro-Valachiei (b).
In genere vorbind, Varlaam din şirul istoricii ni sepre­
sintă, că nu era unu românii zeloşii, ca Teodosie, ţinea
la cultura vekie slavonă, dar iarăşi in totu cursul tim­
pului cât a stătu pe tronul Metropolieî, nu se vede lu­
crând pentru elementul bisantinu din ţeră, şi nici nu
a aprobatu în sufletul seu actul detronare! Metropolitu-
M E L R O P O L IA U N GJIO-V LACH IEI 3 7
(a) S-ta şi D<Je6scă Liturgie. Dedicatoria (prefaţa) ântăia pag. 5-6.
(b). Noi presentămfl aici pentru interesul istoriei descripţiunea pomelni­
cului Metrop. Ungro-Valachiei, formulatăde cătreVarlaam la 1675. El se nu-
mesce cu numirile : Pomenică, Sobornicu, Sinoditu şi Proscomisariii. A-
cestfipomelnicu aredoeprefeţe, cea iotăia cuprinde data formulăref lui şi re-
gulele cum trebuescu înscrise pers0nele, iar a doa tractezădespre pomel-
nică din punctul de privire creştinescă. In prefaţa intăia intre altele se
dice: «Iar dup-aceia, cănd au fostă anii de la începutul lume! 7170, iar
de la nascerea lui Christos 1661 (1662),domnindQ bunul creştină l«®. Grigorie
(Ghica) voevodu, sfinţirind într'acea vreme Preasfinţitul părinte kir i
Archiepiscopă şi Metropolitu a t6tă ţ£ra Ungro-Vlachiel, s'au făcuţii a i
Iropolie. Şi în vremea acestui prea Sfănţită Părinte fostu s’aii tocmiiiKam

39. Iui Teodosie. Acesta se probeză de acolo, intăiă, că
Varlaam in totu timpul aflăre! sele pe trorul Metropo­
lieî Ungro-Valachieî, adecă de Ia 1673 Ianuarie pene Ia
1679 Aprilie 15, nu s’a subsemnată, de cât Episcopii
al Râmnicului, dupre cum se atestă şi din actul ipo-
psifîăreî Episcopului de Romnicu, Stefan, (a), efectu­
ată in anul 1673 Ianuarie 15 <}ile; şi al doilea, că
kiar la judecata luî Teodosie in divanul Ţereî a re­
cunoscută inocenţa luî Teodosie şi a făcută declaraţiu-
nea, că el a primită funcţiunea de Metropolită, fiindu-î
impusă de către Grigorie Ghica. Despre acesta aici
imediat.
Cu căderea luî Duca voevodă şi cu rădicarea luî Şer­
ban Cantacuzin pre tronul Ţereî (1679) partida cea mult
persecutată a cantacuzinilor şi tot-o-dată partida emi-
naminte naţională, a luată preponderenţă în Ţeră. Celă
intăiă actă al luî Ιω. Şerban Cantacuzin a fostă resta­
bilirea Metropolituluî Teodosie in tronul metropolitană,
pre carel’adusu din monastirea Tismena, şi nu Cozia,
unde a fostă retrasă după resturnarea luî de către Di­
onisie (b). Reinturnată Teodosie Ia scaunul metropolitană,
el nu şî-a reocupată funcţiunile maî 'nainte, de ce nu
pre uşoriişi pre prostâ pemenicQ S-tel Biserici, lotru caresăse scriepravos­
lavnicii creştini după tocmela şi obîclna s-tel Biserici, precum au datu şi
aii lăsaţii înşişi de D-ţJeu v iito rii s-tiî apostoli şi purtătoriide D-deu sfin­
ţii părinţi. Iar când au fostu după aceea mal pe urmă, în filele bunului
creştinii şi prea luminatului Domnii atotă Ţ^ra Ungro-Vlachiel Im. Duca
roevod, când era anii denceputul lumel 7183, iar dela Christos 1674(1675
cu sfatul şi porunca şi blagoslovenia Prea sfinţituluipărintele nostru, kir
Varlaan, Archiepiscopul şi Mitropolitul a tată Ţera Ungro-Vlachiel s’au
prefăcuţii şi s’au înoitu acestu pomenic cu mal bună scris<5re şi isvozel pre
carte noă, spre mal frumdeă alcătuire şi aşedare. Şi s'aii scrisd în acestu
sinoditu, adecă proscomisariii întâi cel toţi mal denainte, ce s'aii aflaţii în
cel vekiu pomenicu Domni şi D0mne, şi archierelşi boerlşijupânese* etc.
(a) Aici la acest actd ieu parte Grigorie al Buzeulul, Varlaam Episcopii
de Romnicii şi unii Archiereii grecii.
(b) 'Jetopio τής πάλαι ΔαχϊκςΤ. II. pag. 259.

40. s’a pertractatu causa resturnăreî lu! in divanu şi nu
şî-a avutu locu judecata eclesiastică, pronunţată de dele­
gaţi speciali, veniţi din partea Patriarchiel şi provocaţi
de Teodosie, prin ajutorul lui Şerban Cantacuzin. Pro­
cedura nu este curat-românescă, fiind că aici se trac·
teză despre unu actu de domeniul administraţiuneî in­
terne a Bisericei Ungro-Valachieî; dar, de altă parte, trebue
săobservămu şi acesta, că Metropolitul Teodosie in totu
timpul archipăstorieî sele a acordaţii PatriarchuluT rnaî
multe ingerinţe in administraţiunea Bisericei, mal ales
decă actul părea a avea celu puţin aparinţa unui actu
inter-eclesiasfcicu, dupre cum a fostu şi resturnarea luî
de către Dionisie, unul din clericii Bisericei din Con­
stantinupolu. Dar pentru o maî mare claritate a faptu­
lui şi pentru interesul specialii istoricii, noî reprodu­
cemu aici în întregul eî sentinţa Divanului, ce a jude­
caţii caşul şi a restabilitu pre Teodosie in postul de
Metropolitii al Ungro-Valachieî:
«Totă lucrarea şi cunoscinţa, care se arată a fi a-
tinsă de cuviinţă şi de dreptate şi încă duchovniceş-
telor lucrări şi judecăţi, care se făcu cu porunca sca­
unului a totă lumea, în multe locnrî cadese să se scrie
şi să se semneze la bisericeştile condici de pre-a-locurî
întru treba arătăreî după vremi, precum se întâmplă
şi acum, fiind şi noî trimişi despre partea prea sfân­
tului, bunului ştiutorii şi a totă lumea Patriarchu kir
Dionisie şi di cel den prejurul luî sfântul soboru al
Archiereilor, prin cărţi sobornicesc!, care porunccscu
şi alegu povestea, pentru care fumu trămişî, după jalba
şi cererea celui maî dinainte scosu din Mitropolia a-
cesta a Ungro-Valachiî, kir Teodosie, pre vremea dom­
niei lui Grigorie Voevodu, ca să căutămu judecata a-
cesta pentru scaunul Eparchie! aceştia Ungro-Vlachiel,
cu celu ce s’au aflatu intru dinsa Mitropolitu Varlaam
M X T B O P O IJA UNfJHO-VLACHIJEI_______________________

41. şi acestui lipsitu de dinsa kir Theodosie. Şi iacendu-se
adunare înaintea Prea luminatului, prea slăvituluî, de
D-<jeu credincioşii şi prea creştinului Domnu a totă
Ungro-Vlachia I®. Şerban voevodu Cantacuzinno şi a
cinstiţilor boiarilor ţereî şi domniei aceştia i a ipiscu·
pilor celor de supt ascultarea Mitropoliei aceştia Ungro-
Vlachiel şi a altor archierel, mare din bogate locuri
intâmplându-se aicea şi fiind la adunarea acesta a
domnescului divanu, stând amândoi în picT0re, adecă
Varlaam şi kir Theodosie şi incependu-se jalba acesta
a lui kir Theodosie către noi, noi după porunca sobo­
rului scaunului a totă lumea adus-amu la mijlocii sfânta
condică a Mitropoliei aceştia Ungro-Vlachiiî, şi amu cer-
cetatu, de se voru afla vini scrise în potriva lui kir
Theodosie, pentru care să se fie catheresitu atuncea şi
să fie scosii din scaunul Mitropolii! Ungro-Vlachiiî. Şi
aflând ore ce vini şi in condică şi afar den con­
dică pre chârtiî (a), cercetat-amu şi amu intrebatu pre
Varlaam, de va putea să aducă de faţă pârâşî şi măr­
turii vinilor acestora asupra luî kir Theodosie. Şi au
mărturisitu însuşi Varlaam cu gura luî, că nici părăsi
suntu, nici m ărturii ca acestea ştiu, iar nici la a-
ceste vini nu cunoscu vinovaţii pre kir Theodosie,
numaî atâta cunoscu, cum şi acesta kir Theodosie in
silă s’aii scosii den scaonu, şi eu Piscupul Romnicu­
lui atuncea fiindu, mi iau iacutu silă de cel de atuncea
Domnu, ca să me mutu la scaonul Ungro-Valachiiî, şi
(a) Nicf noî pSne acum n'am pututu află vre unu felii de vinî in contra
Metrop. Teodosie. Se vede lns£, că fttia a 10-cea din condica de chiroto-
nil lipsesce, adecă Mia imediat precedentă sentinţei de judecată. Ar fi
fostu dn mare interese istorico, ddcă mâna sacrilegă n’ar fi atentate la a-
cestfi documente preţiosu şi sânte al Metropolieî Ungro-Valachiei; căci din
vinile, aduse luî Teodosie, amd fl putute p6te cundsce şi partea debilă a
acestui omu mare. Dar dupre t0tă probabilitatea, vinile menţionate, trebue
să fi foste inventate de Dionisie, pentru ca ast-felie să-şî p6t6 uşura po-
siţiunea de intrigante, resturnâtore şi usurpătore.

42. am primitu totă spaima Domnului, ca să nu face a-
cestu lucru for de cale, precum ieste tuturora cunoscuţii.
Si s’au chirotonisitu Mitropolitu Ia Mitropolia acesta,
6re-care Dionisie, egumenul monastireî Sfintei Troiţe.
Apoi după mortea aceluia avendu eu silă despre Domnu
şi socotindu cum nu va fi greşala acesta, ca cea den-
tăiu, am primitu mutarea acesta la scaonu. Şi de vre­
me ce acum me aflu Ia judecată, ascultătorii suntu la
ce se va afla cu direptul. Şi aşa noî amu rupţii jude­
cata cu voia şi porunca Prea Sfântului Patriarchu şi cu
puterea soborniciî cărţi, cum că, kir Theodosie, precum
s’au aratatii nevinovaţii, nici pârâşî fiindu, nici măr­
turii ca acestea, să aibă îar scaonul Ungro-Vlachiiî, la
care s’aii chirotonisitu pre lege şi să i-se dea semnul
păstoriiî, adecă cârja şi să se cunosce de acum îar aleşii
Mitropolitu şi vlădică Mitropoliiî Ungro-Vlachiiî după
patriarşăştile şi soborniceştile cărţi. Iar Varlaam, fiindu
mutatu la scaonul acesta, una pentru prostimea luî;
alta facendu-i-se silă după mortea luî Dionisie, şi măr­
turisind adeverul şi nevinovarea luî kir Theodosie, şi
plecându-se cu ascultare bună la judecata acestă şi cer­
şind ertăciune de la sfanţul soborii, el să chie inse
depărtatii de scaonul Mitropoliiî Ungro-Vlachiiî şi de
tote veniturile eî şi să se afle intru pace şiodichnăşi
aşa kivernisind treba şi judecata acesta, s’au scris a-
cesta la sfânta condică a Mitropoliiî Ungro-Vlachiiî în­
tru arătare. Aprilie 25 an. 7187 (1679).
| Marele logefetu alBisericei celei mari şi personă
representativă, ca ecsarchual Intru-tot-sanctităţeî sele,
loan Cariofîl.
f Smeritul Mitropolitu al Maroniei conecsarchu la a-
ceîaşl (pausă) (a).
(a) Actul acesta este transcrisii din condica vekie de chirotonif a Metro­
polieî Ungro-Valachieî (f6ia 17). Aicî el se afiă in originalul grecu, dar
tot-o-datâ este şi traduşi! din anul 1679; căci traaucţiunea este in­
vestită de subsemnaturile ecsarchilor Patriarchieî, şi apoi limba român^srâ.
şi trăsurile scrisoreî atestă timpul traducere! şi a scrierei luî in condică-
M ET B O PO LIA U K O BO-VLACHTB I_________________ 41

43. Reintegrându-se Teodosie in tronul Metropolitanii, a
continuatu a administra Biserica Ungro-Valachieî cu
totă demnitatea şi ardorea de adevăraţii românu pene
la anul 1709 Ianuarie 27, când şî-a depusu nobilulu
seu sufletu in mănele aceluia, de unde «şi pre a fi
(esiestenţa) a luatu.» Dar noî inkeîemu şi acestă parte
a studiului nostru cu unu documentu istoricii, relativii
la m0rtea Metropolituluî Teodosie; adecă cu inscripţi-
unea de pre petra mormentală a luî Teodosie, care se
află în Metropolia Ungro-Valachieî: «Răposatul Dom­
nul Prea Sfinţitul Mitropolitu kir Theodosie la anul
7216 (1709) genarie 27. De <Jile la a 87 pol (jumătate)
de ani aî vieţeî sele, în (jilele Prea luminatului Domnu
Ia). Constantin B. voevodu, păstorind turma luî Chris-
tosu anî 39 şi 9 luni şi s’au îngropaţii aicea. 1708 (,1).
II
Activitatea internă a Metropoltulm Teodosie. Forte de
timpuriu se introdusese la Români dreptul bizantinii
şi codicele Iustinian, care era vekîulu dreptu romanii,
aproprietii la principiile creştinismului, era regulatorul
raporturiloru juridice. In evul me^iu maî întăiu Fotie,'
apoi Aristen, au compusu câte unu manualii de
dreptu, pre care eî l’au intitulatu «Nomo-canonu= legi
şi can6ne, seu pravilă» şi de care Românii se serviaii
în tote centrurile lor de organisaţiune socială. La Ro­
mânii din Valachia, ca şi la ceî-l-alţî, Pravila luî Aris­
ten era singurul dreptu scrisu, dar aici maî esistau şi
nisce usante juridice, păstrate în formă de tradiţiune
42 METBOPOLIA UNGRO VIACHIEI__________ _________
(i) Anii' din acostă inscripţiune simţii daţi dupre calculul eclesiasticâ,
care Începea de la Septemvrie şi noi ii dămu dupre calculul civilii. A-
c6sb& inscripţiune este săpată pre unu cilindru de p0tră cu literile în re*
liefu. El sc afla lepădaţii în curtea despre apuşu a Metropolieî, supuşii la
totQ felul de deteriorări. înalt P. 8. M. Primata, D. D. Caiinic, din dîn-
sul şi cu o altă pâtră a creatu unCk monumentu, aşe^ându-l în curteades­
pre rSsăritfi a metropolieî, la fundul altarului.

44. şi eşite din organisaţiunea socială cea oligarcho-teo­
cratică a Românilor din evul mediu, pre care usanţe
juridice tradiţionale chronicariî timpului le numiau
«obiceiul pământului.» Pravila, cea acum tradusă şi
tipărită şi in româncsce de către Matei Basarab şi Me­
tropolitul Stefan, predecesorul lui Teodosie, precum şi
obiceiul pămentului erau singurele disposiţiunî juridice,
dupre care şi Teodosie, ca Metropolitu al Ungro-Vala-
chieî, şi-a esercitatii activitatea sa.
In virtutea dreptului bizantinii, concentrată in nomo-
canonu, seu pravilă, Metropolitul Teodosie in timpu de
34 ani, cât s’a aflată pre tronulu Metropolieî Ungro-
Valachieî, a efectuată cincl-spre-(jece chirotoniî de Ar-
chiereî, din care patru pentru Eparchiî din coprinsul
Patriarchieî de Constantinupol, cinci pentru Episcopiile
Valachieî şi şese pentru Metropolia Transilvaniei, seu
a Ardeiului, care se maî numîa Albalulia şi Belgrad.
Chiroioniile acestor Archiereî au fostu identice în pri­
vinţa formelor; fiind-că ele se efectuau dupre prescrip*
ţiunile canonice. Ipopsifîările înse au diferită, dupre
posiţiunea eclesiastică a Eparchiilor, pentru care s’aă
chirotonisitu Archiereiî. Aşa, Archiereiî din Eparchiile,
dependinţe de Patriarchia de Constantinupolu, au fostă,
se pote <Jice, numaî chirotonisiţî de către Metropolitul
Teodosie; căci Patriarchiî după timpu desemnau per-
s0nele şi Eparchia., îar actul ipopsifîăreî era o simplă
formă, unde totul era prestabilită prin ordinul patri-
archală. Partenie, chirotonisitu la 1669 Septemvrie 2,
pentru Archiepiscopia Sotiriupoleî, Neofit al Sevastieî,
chirotonisitu la 1696 Iulie 6, Macsim, chirotonisită
pentru Metropolia Ierapoleî, la 1702 Ianuarie 25, şi E-
utimie, chirotonisitu totu în acelaşi ană pentru Archiepis­
copia Pogonianieî, au fostu numaî chirotonisiţî. Pentru a-
cestia în condica de chirotoniî esistă numai ună singură
M ETBOPOLIA UNGBOVLACHTEI 43

45. actu de ipopsifiare şi de aicî se vede, că Partenie a fosfu
desemnaţii de Patriarchie prin anume ordinu cătreMe-
tropolitul Teodosie. De aceia însuşi Metropolitul Teo­
dosie maî în urmă a suprimaţii actele de ipopsifiare
păstrăndu-se in condica de chirotoniî numaî profesiu­
niledecredinţă,ftcute deaceşti Archiereîla chirotonie (a):
Cu totul altu ceva inse erau chirotoniile Archiereilor
pentru Eparchiile din Ţeră. Aicî seobservă unu dreptu
de iniciativă a Metropolituluî, care se punea în eser-
ciţiu de îndată ce Eparchia devenea vacantă; se vede
Ia fie care actu de ipopsifiare unu ordinu al Domnito­
rului pentru punerea in eserciţiu a dreptului de ini­
ciativă metropolitanii; şi in flne îeu parte la alegere
pre longă Archiereiî Ţereî şi egumenii monastirilor.
In genere vorbind, pre timpul Metropolituluî Teodosie
alegerea Episcopilor Ţereî se făcea de către clerul î-
naltu cu consimţimentul Domnitorului. Astu-felu au
fostu aleşî: la 1669 Varlaam Episcopul de Romnicu,
la 1691 Ianuarie o Mitrofan, fostulu Episcopii de Huşi,
Episcopii al Buzeuluî, Ia 1693 Iunie 18 Ilarion pentru
Romnicul Vâlcea, Damascen pentru Episcopia de Buzeu
Ia 1703 Octomvrie 3, şi la 1705 Martie 16 este alesu
Antim pentru Episcopia de Romnicu (b). Ceva analogii
observa Metropolitul Teodosie şi în alegerea Metropo­
lituluî de Transivania. Adecă permisiunea Domnului
eraşi aicîde rig0re; fiind că se petrecea unu actu inter­
naţionalii. Dariniciativaactuluialegere! venea din partea
membrilor Bisericei Transilvaniane şi alegereaseefectua
totudecătremembrii acesteiBiserici. In timpude19an!Me­
tropolitul Teodosie a alesu, seumaî dreptuachirotonisi
pentru Biserica Transilvaniei ş6se Metropoliţî, după ce
predecesorul fie cărui Metropolitu more. La 1680 Au-
44_______________ METBOPOLIA PNQBO-VLACHIEI
(a) Condicade chirotoniî foia 9. 4te.
(b) Vetfi actele in condica de chirotoniî

46. gust 23 Metropolitul Teodosie chirolonisesce pre Iosif,
la 1682 Aprilie 1 chirotonisesce pre Ioasaf, iar in
timpu de 10 am chirotonisesce pre Sava şi Varlaam,
la 1693 Sept. 30 pre Teofil şi în fine la 1699 Ianuarie
22, pune pre tronul Metropolieî de Transilvaniei pre
Atanasie, care maî în urmă a primitu unia şi cu care
Teodosie a avutu maî în urmă a lupta, pentru ca să-Iu
readucă la ortodocsie (a). Despre acesta maî jos.
Pre longă cele de maî sus, relative la activitatea in­
ternă a Metropolituluî Teodosie, şi care suntu de unu
caracleru curat-eclestasticu, în viata Metropolituluî Te­
odosie avemu de notatu maî multe acte curat-sociale
şidecaracteruapropeteocraticii. Adecă, MetropolitulTeo­
dosie, ca şitop Metropolitii Ţereî,erapreşedintele divanu­
lui şi in acestăcalitate, eljudecă împreună cu clerul inaltu
şi cu boeriî Ţereî pre Vornicul Stroe Leordenu, care uci­
sese pre fostul mare Postelnicii, Constantin Cantacuzin
şi în numele divanului pronunţă sentinţademorte con­
tra ucigătorului (b). Decă Metropolitul Teodosie edă o
carte de blestemîi contra marturilor, prin care aceştia
suntu obligaţi, de a mărturisi drept aceia, ce cunoscu
în causa omorului luî Cantacuzin (c), acesta derivă din
caracterul jurământului şi din posiţiunea eclesiastică a
luî Teodosie; dar a judeca o causă criminală şi a pro­
nunţa o sentinţă de morte, acesta este ccva socialii şi
se esplică numaî atunci, când ne vomu aduce aminte,
că in codicile Iustinian Episcopilor se acordau o mul­
ţime de drepturi, care în evul mediu se numeu «au-
dientia episcopalisw. Tot din dreptul Episcopilor «au-
dientia episcopalis» facu parte şi următorele acte juri­
dice, ale Metropolituluî Teodosie. Aşa, la 1697 Martie
METROPOLIA UHQBO-VLACHIE1 45
(a) Condica de chirotoniî.
(b) Magazin istoricii I. I., pag. 406—iii
(c) ibidem pag. 404—405.

47. 26, Metropolitul Teodosie dă o sentinţă, ca capii al
Bisericei Ungro-Valachiei, prin care hotărasce, ca m6-
năstirea Râncăciovul să dea sororeî călugărului Daniil
a treia parte din via acestuia, dăruită monastireî (a). La
1704 confirmă înkinarea skitulul Priviţa de pre apa
Nişcovul la monaştirea Vatopedul din s-tul Munte (b).
Şi în fine la 1705 Iulie 24, Metropolitul Teodosie con­
firmă stăpânirea munţilor Neteda şi Skînteia de către
monăstirea Arnota; şi numai după acesta monăstirea
obţine dreptul de stăpinire asupra numiţilor munţi
şi cu chrisovul de la 16 Aprilie acelaşi anu a Dom-
nulnî I«o. Constantin Brâncovenu. In genere vorbind,
în materii de transacliunî Metropolitul avea drep­
tul, dea legaliza actele, seu,, dupre espresLunea tim­
pului, de a le adeveri.
Unu dreptu Iarăşi curat-românescu, care se condi­
ţiona cu organisaţiunea socială a poporului din Va-
lachia şi deriva din posiţiunea Metropolituluî de pre­
şedinte al Divanului, era dreptul, de a primi reclame
dela Ţeră, adecă dela boerî contra Domnitorilor, de a
alege pre Domnitori şi in fine, de a ocupa regenţa in
caşurile de absenţă ale acestora. Metropolitul Teodosie,
care a păstoritu Biserica Ungro-Valachieî timpu de 34
anî, ni presintă acte şi de o aseminea natură, afară
deactul regenţei, care nu şî-avutu locul; deşi pre tim­
pul păstoriei acestui Metropolitu s’au succedatu pe tro*
nulţeriî cinci Domnitori; adecă Radul Leon, Antonie,
Grigorie Ghica, Şerban Cantacuzin şi Constantin Bran­
covenul. La 1669 boierii s’au râdicatu contra Domni­
torului Radul Leon, şi au reclamaţii la Metropolitul
Teodosie contra acestuia şi a omenilor ce-lu încunju-
rau. Seu dupre espresiunile cronicarului Constantin
46 METBOPOLIA tTNQBO-VLACHTEI _________
(a) Condica de documente a mon. Râncăciovul pag. 52.
(b) Documentele Metrop. Ungro-Valachieî No. 45.

48. Capitanul, care nareză: aŞi au eşitu boeril tji ,
strlngendu-se la Mitropolie, la Vlădica Teorlosie, spu-
indu-% jalba, cum au vrutu să*l omore grecii», (a')
De altă parte, la 1689, după mortea Domnitorului
IS'. Şerban Cantacuzin, Metropolitul Teodosie, în ca­
pul Divanului, compusu din Episcopii şi boem
Ţerel, alege pre Domnitorul I«>. Constantin Basarab
Brâncovenul şi refuză alegerea lui George Cantacuzin,
fiul Iul Şerban Cantacuzin, pentru tinereţa şi lipsa
lui de esperienţă în ale Domniei;b). In genere. Metro-
tropolitul Teodosie a avuta tim pul, dar şi meritul
Va făcuta,, ca să iea parte la actele cele malînsemnate
din T&ra sa.
Recapitulând cele espuse de noi în partea a doa a
biografiei Metropolituluî Teodosie, stabilimu, că a*
cestu Metropolitu a avutu activitatea cea mai fecundă şi
mal variată. Presentăndu-se ca unu mare prelatu al
Bisericei Ungro-Valachiei, el se bucură de cea max
mare încredere a boerilor Ţereî şi preşede la actele
sociale de importanta cea m al mare.
(Va urma) Arch. Genadie Enacenu.
(a) Magazin ist. de A. Tr Laurian. Τ. 1. pag. 354.
(a) 'htopia τής πάλαι Δαχ'.ας Τ. II. pag. ϊ.

49. Relaţiunile intre Biserica orthodoxă. şi
. protestanta in sec. XVI.
Despot Voda — Melancliton şi Patriarchul Ioasaf II.— Theologiî din
Wirtemberg^i Patriarchul Ieremie II.— încercarea de unire între protes­
tanţi şi orthodoxi Rutheni.
Principalul argumentai de care s’au servitu şi se servescu
theologiî catholic! în polemica lor in contra protestan­
ţilor, a fost acesta: că protestanţi!/ părăsind Biserica de
Roma căreia aparţineau, s’aii pus afară de or! ce legă­
tură cu Biserica vechiă, Biserica apostolică, cea fondată
de Christos, căreia s’a promis asistenţa continuă a sân­
tului DuhU şi afără din care nu este mântuire. Protes­
tanţi! aii înţeles f<5rte bine t6tă gravitatea acestu! argu­
menta, şi deja Luther s’a servit de Biserica orthodoxă
spre a’lii combate. Elti a găsit in Biserica orthodoxă ιιηΰ
argumentu putemicu, că caracterul de apostolicitate şi ca-
tholicitate se pOte găsi şi afară din Biserica de Roma. Ego,
scria Luther către Spalatin (la 26 Iulie 1519), dup6 di-
putaţiunea de la Lipsia, Ego rursum opposui Graecosper
multos annos et antiquos patres, qui non fuissent sub Ro­
mani Pontificis potestate. Respunsul lu! Luther era într’a-
dev6r fOrteputemicu, însă numa! în privinţa pretenţiunei
esclusiviste a Catholicilor, că numa! în Biserica de Roma
se află Biserica cea adevărată a lu! Christos; dar acesta
nu era de ajuns. Protestanţi! trebuia să respun$ă la ob-
jecţiunea ce li se făcea, că e! sunt άχέφαλοι adică fără un
capii legitimu, şi stau afară din Biserica. Argumentul invocat
de Luther numa! atunci ar putea servi Protestanţilor pe
deplin, d6ca e! ar sta în legătură cu acea Biserică, pe

50. care!o declaraţi apostolică şi catholică, spre a oopune pre·
tenţiunilor Bisericei din Roma. Eacă dar interesul ce a
provocat încercările protestanţilor, de a se pune in rela­
ţiune cu Biserica orthodoxă, despre care vom vorbi aci.
Scopul acestor încercări n’a fost însă, ca protestanţii să
priimăscă dogmele Bisericei nostre şi să se un6scă cu ea
după cum li imputa, cu uă bucuriă maliţiosă, Canonicul
Socoloviu, despre care vom vorbi maî jos. Ţinta lor a
fost, din contra, a introduce doctrinele lor in Biserica or­
thodoxă, a o protestantiza, dup6 cum ati şi declarat-g,pe
urmă în prefaţa Corespondenţe! Acta et scripta etc; dar
pentru ca să potă ajunge la acestu scopu, ei aΰ căutat ma!
ântâî să facă pe Ortodoxi a crede, că intre doctrinele Bi-
serice! orthodoxe şi a cele! protestante nu există nic! uă
deosebire essenţială.
Antâiul contacta intre Biserica protestantă şi cea or­
thodoxă a avut locfi în România, şi anume in Moldova,
prin mijlocirea vestitului aventurierii Despot-Vodă, despre
a căruia viaţă ne credem dator! a da aci <5recare notiţe.
Intre aceia cari ati luat parte la bătălia de la Corona
in anul 1533 a fost şi unu Heraclides, ai căruia părinţi
aveaţi titlul de principi de Samos şi Paros. Dupe terminarea
resbeluluî, Heraclides a venit la imperatorele Caroltl V in
Belgia, unde i s’a arătat cuvenita onore, atât pentru dem­
nitatea familie! sale, cât şi pentru meritele sale personale.
In suita acestu! principe se afla şi unu grecti din Candia
(sati din Samos), Iacobti Basilicu, unti june de familie de
jos, însă bine instruit, cunoscătoramalmultorlimbi, care se
ocupase maî mulţ! am în Roma cu copiare de manus­
cripte. Prin inteligenţa şi cultura sa, precum şi prin cu-
ragiul şi spiritul s6u întreprindătoru, Iacobti a atras
iubirea lu! Heraclides aşa de mult, încăt acestal l’a adop­
tat şi 1 a dat tote drepturile sale de moştenire asupra
principatelor Păros şi Samos. Imperatorel însuşi l’a nu­
B ISER IC A ORTHODOXĂ 81 BISERIC A PROTESTANTĂ__ 4 9

51. mit. Cavalerii şi Palatinii, aşa că. Iacobti de acum ,nainte
purta titlul de : Iacobus Heraclides Basilicas, Despota Sami,
Marchis Pari, Eques auratus Garoli V et Gomes Palatinus
Iacobti a făcut apoi ma! multe călători! pe la diferitele
curţ! şi aluat parte la maî multe resbele, dar cu t<5te a-
cestea găsia timpti de a se ocupa seriosti şi cu sciinţa
precum şi cu theologia protestantă. Εΐϋ făcuse cunoştinţă
cu maî mulţi din corifei! protestanţilor, aşa ma! cus6mă
cu Melanchton şi Caspar Pauce, dupS cum se vede din
epistola ce a adresat in anul 1555 Novembrie către cel
d’ântăiti, la care apoi acesta a răspuns în anulti următor 0).
Melanchton avea uă opiniune forte bune despre Iacob,
şi dovada este recomandaţiunea ce î a dat către regele
de Danemarca. „Elti este," scrie Malanchton regelui, „ver­
sat in limba greacă şi are destul de bună percepere pen­
tru mathematică şi învSţătura chreştină, şi înclină spre
biserica n6strâ. Şi fiind că elti possede bune testimonie
despre originea sa şi drepturile sale de moştenire, şi are
bune moravuri—căc! eti nu nu Ιΰ am cunoscuţii altfel, de­
cât ca untl omu verace şi onestj| ! am dat acestă scri-
s<5respre mărturiă."
In fine, dup6 ma! multe aventure, Iacob a devenit, in
anul 1561, Domnii al Moldove!, cunoscut sub numele de
Despotti-Vodă C2). Chiar la începutul scurte! sale dom­
ni!, Despot-vodă a dat pe faciâ inclinaţiunile sale pro­
testante. El a înfiinţat in Cotnarii, oraşii locuit pe atunc!
maî mult de Sass! şi Ungur!, uă scolă dîrigeată de inv6-
ţător! protestanţi, pe care ! chiemase Despot-Vodă şi
între car! era sus-numitul Caspar Peucer, ginerele luî
Melanchthon; totdeodată el a dotat sc0la şi cu uă biblio-
(’) Crusii, Turco-graecia p. 556. Corp. Reform. VIII, p. 674. 780.
(*} DespreDespot-Vodă veijî afară de Chronicile:Sommer, devitalacobl
Despotae Moldavarum (uă scriere fdrte rară); Gratianus, de Despota, Va-
lachorum principe; Engel, Geschichte der Moldau IV, 2 pag. 196 urm
Fr. Haase, Miscelan. philosoph. lib. III, p. 12.
50 1UB1BX0 OBTHODOXĂ ŞI WSEBICA PBOTESTANTJL