Contabilitate

1. - CUPRINS -
Cap. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND INVENTARIEREA
1.1. Definitia inventarierii 3
1.2. Clasificarea si functiile inventarierii 4
1.3. Metode de inventariere 15
Cap. II. ORGANIZAREA INVENTARIERII
2.1. Responsabilitati privind organizarea si desfasurarea lucrarilor de
inventariere 17
2.2. Masuri organizatorice, modul de efectuare a inventarierii,
documentele în care se consemneaza rezultatele inventarierii 20
Cap. III. SOLUTIONAREA SI REGULARIZAREA REZULTATELOR
INVENTARIERII
3.1. Stabilirea si regularizarea diferentelor dintre stocurile faptice
si cele sriptice 36
3.2. Solutionarea si regularizarea diferentelor constatate la
inventariere la gestiunile de imobilizari corporale 42
3.3. Solutionarea si regularizarea diferentelor constatate la
inventarierea stocurilor
3.3.1. Minusuri în gestiune si modul de solutionare a acestora 44
1

2. 3.3.2. Plusuri în gestiune si modul de solutionare a acestora 57
3.4. Regularizarea valorii valutelor 60
3.5. Regularizarea veniturilor si cheltuielilor 60
3.6. Regularizarea drepturilor de creanta fata de clienti si debitori 62
3.7. Constituirea, suplimentarea, diminuarea sau anularea provizioanelor
3.7.1. Constituirea provizioanelor 63
3.7.2. Suplimentarea, diminuarea sau anularea provizioanelor 68
Cap. IV. STUDIUL DE CAZ PRIVIND INVENTARIEREA
PATRIMONIULUI LA "S.C. MARIA S.R.L."
4.1. Prezentarea firmei S.C. MARIA S.R.L. 70
4.2. Inventarierea patrimoniului S.C. MARIA S.R.L. 76
4.3. Valorificarea rezultatelor inventarierii…………………………..94
BIBLIOGRAFIE ……………111
2

3. CAP. I ASPECTE GENERALE PRIVIND
INVENTARIEREA
1.1. Definitia inventarierii
Din punct de vedere a teoriei contabile, inventarierea este un procedeu de
autocontrol, prin care datele contabile sunt aduse periodic la nivelul realitatii
În sistemul de organizare a contabilitatii pe baza de norme legale,
inventarierea este obligatorie pentru toti agenti economici si este definita ca
ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta elementelor de activ si pasiv,
cantitativ si valoric dupa caz prezente în patrimoniul societatii la data la care
aceasta se efectueaza, în vederea stabilirii situatiei reale a patrimoniului fiecarei
unitati, inclusiv a bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu, apartinând altor
persoane juridice sau fizice, cu scopul întocmirii bilantului contabil care se asigure
o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a
rezultatelor obtinute.
Inventarierea nu este necesara doar elaborarii bilantului ci în reluarea manierei
în care este gestionat patrimoniul, a situatiei acestuia la un moment dat în ansamblu
sau numai a unor elemente de patrimoniu.
Pe lânga stabilirea situatiei reale, prin inventariere se mai verifica daca sistemul
de evidenta a functionat în mod corespunzator, precum si calitatile profesionale si
morale ale persoanelor carora li s-a incredintat gestionarea patrimoniului. De
asemenea, se determina gradul de utilizare a unor bunuri (uzura fizica, morala)
stadiile de fabricatie (produse finite, semifrabicate, produse în curs de executie)
cheltuielile efectuate în avans, veniturile încasate în avans, gradul de solubilitate a
unor titluri de creanta, realizarea obligatiilor fata de persoane fizice sau juridice.
Inventarierea patrimoniului se afla într-o strânsa legatura cu celelalte
proceduri ale metodei contabile si constituie procedura de constatare, descriere si
evaluare a existentei fizice a elementelor patrimoniale, pe care trebuie sa se
fundamenteze imaginea fidela a informatiei contabile privind situatia patrimoniului.
3

4. Inventarierea este un procedeu utilizat de mai multe discipline economice.
Astfel inventarierea este o tehnica indispensabila al controlului financiar si cea mai
importanta modalitate de a efectua un control faptic. Ea se foloseste atunci când se
verifica realitatea informatiilor cu privire la elementele patrimoniale consumate în
documente, în raport cu integritatea si existenta lor în realitate. Prin excelenta
inventarierea constituie un demers faptic cuprinzând elemente de observatie directa
si inspectie fizica. Spre deosebire de acestea inventarierea se desfasoara dupa
reguli prestabilite impuse de actele normative. Controlul financiar poate efectua sau
dispune efectuarea inventarierii când se considera necesara aceasta operatiune, sau în
situatiile prevazute de lege. Ca urmare este necesar sa se delimiteze inventarierea
patrimoniala asa cum este ea definita de normele contabile, de inventarierea de
control, ca modalitate principala a controlului finaciar faptic. Aceasta delimitare se
poate face dupa caracterul mai larg sau mai restrâns al elementelor care sunt supuse
inventarierii si dupa felul în care se declanseaza, dar fara deosebiri de ordin tehnic.
Deci inventarierea patrimoniala (generala) este un procedeu al metodei
contabilitatii, prin care se constata existenta faptica (fizica), se descriu si se
evalueaza elementele patrimoniale, si extrapatrimoniale cu scopul de a se stabili
situatia reala, cantitativa si valorica a elementelor respective .
1.2.Clasificarea si functiile inventarierii
Clasificarea inventarierii va fi abordata prin prisma mai multor criterii:
a) dupa sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale si extrapatrimoniale
inventarierea poate fi:
- completa (generala sau integrala);
- partiala;
Inventarierea completa se face obligatoriu la începutul activitatii
întreprinderii si cu ocazia întocmirii bilantului cuprinzând totalitatea elementelor de
activ si de pasiv. Inventarierea completa cuprinde nu numai mijloacele economice
4

5. ale intreprinderii ci si pe cele primite spre pastrare, prelucrare sau spre folosinta
temporara.
Inventarierea partiala se refera numai la o parte a mijloacelor economice ale
unei unitati (mijloace fixe, obiecte de inventar, mijloace banesti).
b) dupa apartenenta bunurilor, creantelor, datoriilor si disponibilitatilor avem:
inventarierea structurilor patrimoniale, adica a celor asupra carora
întreprinderea are drepturi depline (de dispozitie de folosinta, de uzufruct) acestea
fiind înregistrate în conturile de bilant;
inventarierea structurilor extrapatrimoniale, adica cele asupra carora
întreprinderea nu are dreptul de dispozitie (dreptul de a le vinde) aceste structuri
figurând în patrimoniul altor întreprinderi si se afla temporar în folosinta altor
întreprinderi în momentul inventarierii. Acestea sunt înregistrate în conturi în afara
bilantului, în conturi de ordine si evidenta, mijloace fizice luate în chirie, valori
materiale în custodie sau spre pastrare, angajamente incerte date sau primite.
c) dupa perioadele la care se efectueaza, inventarierea poate fi:
- initiala;
- ocazionala;
- periodica;
Inventarierile initiale se efectueaza la începutul activitatii iar cele ocazionale
pe parcursul desfasurarii activitatii, atunci când intervin anumite modificari în
continutul si structura mijloacelor economice gestionate.
d) dupa reglementarea legala inventarierile pot fi :
- inventariere obligatorie (cea prevazuta de Legea Contabilitatii nr.
82/1991 si de Regulamentul de aplicare a legii contabilitatii);
- inventariere facultativa (cea dispusa de conducerea întreprinderii
atunci când este necesara în afara prevederilor legii);
Inventarierea facultativa poate fi efectuata spre exemplu la schimbarea
gestionarului în vederea cunoasterii stocurilor la anumite structuri cu scopul de a
lua anumite decizii;
5

6. e) dupa modalitatea de efectuare a inventarierii sunt:
- inventarierea totala care se întinde asupra tuturor sortimentelor ce
formeaza un element patrimonial (sortimente de materiale , sortimente
de produse) sau asupra tuturor sortimentelor dintr-o gestiune indiferent
de natura lor (mijloace fixe, obiecte de inventar, materiale);
- inventariere prin sondaj care cuprinde numai sortimente sau numai
unele din bunurile aflate în patrimoniul unitatii;
f) în functie de conditiile în care se desfasoara avem:
- inventariere ordinara care are de regula un caracter normat, planificat;
- inventariere extraordinara care este impusa de anumite situatii de
exceptie;
g) dupa scopul urmarit inventarierea îmbraca mai multe forme:
- inventariere pentru controlul gestionarilor;
- inventariere pentru schimbare de pret;
- inventariere statistica;
Inventarierea pentru controlul gestionarilor se efectueaza prin constatare faptica
a existentei valorilor materiale si banesti încredintate gestionarilor, a structurii si
vechimii lor inclusiv a modului de pastrare si depozitare în scopul asigurarii
integritatii acestora;
Inventarierea pentru schimbare de pret se efectueaza în scopul stabilirii
stocurilor faptice care urmeza a fi supuse reevaluarii;
Inventarierea statistica se efectueaza periodic pentru cunoasterea structurii,
marimii si vechimii stocurilor;
6

7. Scopurile principale pentru care se efectueaza inventarierea sunt:
1) stabilirea situatiei reale a patrimoniului fiecarei unitati, prin aplicarea
principiului prudentei, în vederea întocmirii bilantului contabil care trebuie
sa asigure o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului,stabilirea
situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.
2) verificarea realitatii bunurilor primite în gestiune, stabilirea eventualelor
lipsuri si a persoanelor vinovate de acest lucru si luarea masurilor în
vederea recuperarii pagubelor.
Inventarierea îndeplineste mai multe functii dintre care cele mai
semnificative sunt:
1) functia de control a concordantei dintre informatiile furnizate de
contabilitate si realitate;
2) functia de stabilire a situatiei nete si a rezultatului exercitiului;
3) functia de calcul si evidenta a stocurilor, consumurilor si a vânzarilor.
Aceste functii sunt prezentate sistematic în schema urmatoare:
7
Functia de control dintre
informatiile furnizate de
contabilitate si realitate
INVENTARIERE
Functia de stabilire
a situatiei nete si a
rezultatelor
exercitiului
Functia de calcul si
evidenta a
stocurilor
consumurilor si
vânzarilor

8. 1) functia de control a concordantei dintre informatiile furnizate de
contabilitate si realitate are rolul de a asigura integritatea bunurilor materiale de
orice fel, si a valorilor banesti la locurile de depozitare si pastrare. Desi presupune
ca activitatea de receptie si depozitare, pastrare si manipulare a bunurilor materiale
este corect organizata si se desfasoara conform normelor legale, totusi din motive
obiective între soldurile scriptice si cele faptice pot sa apara diferente în plus sau în
minus. Deci prin functia de control se urmareste în principal determinarea
diferentelor dintre stocurile scriptice si cele reale, apoi cauzele care le-au generat,
precum si persoanele implicate în producerea lor.
Diferentele pot fi de natura cantitativa sau calitativa; diferentele cantitative
pot fi în realitate în plus sau în minus fata de evidenta scriptica. Diferentele
cantitative în minus, adica soldurile scriptice, sunt mai mari decât cele reale si
constituie lipsuri din gestiune; aceste lipsuri pot fi la rândul lor justificate sau în
curs de justificare. În cazul în care stocul faptic este mai mare decât stocul scriptic
apar diferentele în plus.
Atât lipsurile cât si plusurile din gestiune pot avea cauze multiple. Daca este
vorba de bunuri materiale, ambele situatii se pot intâlni atât în procesul de
aprovizionare, manipulare cât si în cel de desfacere.
Astfel lipsurile pot fi generate de proprietatile fizico-chimice ale bunurilor
materiale, pot fi cauzate de uscare, oxidare, evaporare, scurgere; de factori naturali
cu caracter distructiv (calamitati naturale), de forta majora sau fortuita.
Alte cauze care pot provoca lipsurile sunt:
- valorile materiale si banesti ce sufera transformari de genul celor
mentionate în paragraful anterior pe durata transportului, manipularii, si
depozitarii, pierzând sau câstigând în substanta utila indiferent de
gestionar, sau ceea ce este grav prin aportul deliberat al acestora;
- în anumite gestiuni sau la anumite sortimente de bunuri au loc sustrageri
sub diferite forme, furturi, risipa, proasta gestionare etc;
- unele documente primare se omit cu ocazia înregistrarilor în contabilitate,
se înregistreaza de mai multe ori sau se înregistreaza eronat, denaturând
astfel stocurile scriptice;
8

9. - personalul care gestioneaza sau manipuleaza valori materiale sau banesti,
este neglijent sau nepriceput sau chiar rau intentionat;
- la unele sortimente stocurile au devenit de prisos, fara miscare, greu
vandabile sau nevandabile, sunt cu termenul de valabilitate depasit sau
sunt neutilizabile;
- în alte cazuri comenzile de productie în curs sunt anulate datorita
renuntarii de catre beneficiari - clienti iar unele proiecte de cercetare si
investitii sunt abandonate din diferite motive;
- pe parcursul unei perioade de gestiune se pot produce calamitati naturale
sau intervin cazuri de forta majora acestea modificând activele
patrimoniale;
- cheltuielile facute în avans, respectiv veniturile încasate în avans;
cheltuielile facute în avans sunt: reparatiile capitale la imobilizarile
corporale, abonamente la diferite publicatii, abonamente radio TV, chirii;
în categori încasarilor în avans intra: redevente, locatiile de gestiune,
vânzarile de locuinte cu plata în rate, abonamente încasate în avans,
asigurarile încasate în avans.
2) Functia de stabilire a situatiei nete si a rezultatului exercitiului. Inventarierea
împreuna cu balanta de verificare, constituie procedeu al metodei contabilitatii
care permite atât începerea exercitiului contabil cât si încheierea acestuia.
Pe baza inventarierii si respectiv a balantei de verificare în care rezultatele
inventarierii se regasesc în conturile contabile se deschid la începutul exercitiului si
tot pe baza lor se încheie si se definitiveaza bilantul. Cu ajutorul inventarierii se
certifica realitatea patrimoniului, determinându-se situatia neta a acestuia. Situatia
neta a patrimoniului se stabileste ca diferenta între activele si obligatiile stabilite prin
inventariere :
Relatia este:
9
Situatia neta a = Activele inventariate - Datorii inventariate
patrimoniului

10. Comparând situatia neta de la începutul perioadei cu situatia neta de la
încheierea perioadei se obtine situatia neta de la sfarsitul acesteia care exprima
rezultatul net.
Functia tine seama de necesitatea aplicarii principiului prudentei si determina
valoarea actuala a bunurilor, creantelor si datoriilor reflectate in bilant. Totodata prin
aceasta functie a inventarierii se creeaza premisele dimensionarii corecte a
obligatiilor financiare si fiscale ale unitatii catre stat si alti creditori.
3.)Functia de calcul si evidenta a stocurilor, consumurilor si vânzarilor.
Exista anumite situatii în care stabilirea stocurilor nu se poate face decât prin
efectuarea în prealabil a inventarierii.
Unitatile patrimoniale care folosesc pentru evidenta stocurilor metoda
inventarului intermitent, sau metoda global valorica (de regula în comert) pentru a fi
în posesia informatiilor referitoare la situatia stocurilor, a cheltuielilor, generate de
consumul anumitor stocuri nu au alta cale decât procedând la inventarierea
gestiunilor.
Principalele conturi folosite în contabilizarea operatiunilor cu marfuri sunt: ct.
371 " Marfuri ", ct. 607 "Cheltuieli privind marfurile" si ct. 707 "Venituri din
vânzarea marfurilor". Alte conturi ce pot interveni în operatiunile cu marfuri sunt: ct.
401 "Furnizori", ct. 4426 "TVA deductibila" - la operatiunile de achizitie a
bunurilor si ct. 4111 "Clienti", ct. 4427 "TVA colectata", conturi care intervin în
contabilizarea vânzarii marfurilor.
Contul 371 "Marfuri" este un cont de activ, cont de stocuri, în debitul sau se
înregistreaza intrarile de marfuri, iar în credit iesirile de marfuri, soldul debitor
reprezentând valoarea marfurilor aflate în patrimoniul unitatii la cost de achizitie.
Iesirea marfurilor din patrimoniu, în general prin vânzare, reprezinta de fapt
"consumul" acestor bunuri. De aceea iesirea marfurilor determina cresterea
cheltuielilor cu marfurile deci debitarea contului 607 "Cheltuieli privind marfurile".
10
Rezultatul = situatia neta - situatia neta
net de la sfarsitul exercitiului de la începutul exercitiului

11. Sumele încasate sau de încasat (în cazul operatiunilor de vânzare pe credit
comercial) reprezinta venituri din vânzarea marfurilor, înregistrate în creditul
contului 707 "Venituri din vânzarea marfurilor".
În functie de corectitudinea cu care s-a efectuaut inventarierea si în functie
de evaluarea stocurilor determinate prin inventariere se stabilesc apoi cheltuielile
pe care le provoaca iesirile de stocuri (materii prime, materiale, semifabricate,
marfuri, ambalaje).
Tehnica simpla de înregistrare în conturi a structurii si operatiilor privitoare
la marfuri presupune folosirea unui singur cont numit "Marfuri", cont de activ,
care dobândeste o utilizare foarte simpla: se debiteaza cu intrarile de marfa
(achizitiile) evaluate la cost de achizitie si se crediteaza cu iesirile de marfa
(vânzarile) la pret de vânzare (marfuri vândute la pret de vânzare MVPV).
Soldul contului "Marfuri" poate fi debitor sau creditor înglobând valoarea
stocului ramas nevândut (stoc final) si valoarea rezultatului brut al vânzarii. Din
acest considerent aceasta tehnica mai este cunoscuta în literatuta contabila sub
denumirea de metoda globala de contabilitate a marfurilor.
În scopul clarificarii soldului, respectiv de a face ca acesta sa reflecte
valoarea stocului final al marfurilor, periodic (lunar, trimestrial, etc.) sunt necesare
operatiuni de inventariere a marfurilor, si de stabilire prin calcule a rezultatului
brut al vânzarii.
Pentru exemplificarea metodei globale (tehnica simpla) de contabilitate a
stocurilor de marfuri, consideram ca o unitate patrimoniala efectueaza prin
magazinul sau, care comercializeaza un singur sortiment de marfa "M",
urmatoarele operatii economice în luna ianuarie:
Data Explicatie operatiune Cantitate Cost Valoare
( buc. ) achizitie operatiune
01.ian Stoc initial 10 50.000 500.000
11

12. 05.ian Achizitonarea pe credit comercial 20 20.000 400.000
10.ian Vânzare contra numerar 30 15.000 450.000
20.ian Achizitionarea pe credit comercial 25 11.000 275.000
25.ian Vânzare contra numerar 10 9.000 90.000
Aprovizionarea pe credit comercial din data de 05.ian si din 20.ian cu costul de
achizitie de 400.000 u.m. si 275.000 u.m., total 675.000, determina urmatoarea
înregistrare :
Vânzarile în cursul lunii în schimbul numerarului sunt efectuate la pret de
vânzare în totalul sumei de 540.000 u.m. (în data de 10.ian 450.000 u.m. si în data
de 25.ian 90.000 u.m.), determinând urmatoarea operatie contabila
La finele lunii ianuarie contul " Marfuri " se prezinta conform modelului
Data Explicatia Cantitate Pret unitar Valoare
01.ian
05.ian
20.ian
Sold initial
Achizitie la cost de achizitie
Achizitie la cost de achizitie
10
20
25
50.000
20.000
11.000
500.000
400.000
275.000
TOTAL 55 - 1.175.000
10.ian
25.ian
Vânzare la pret de vânzare
Vânzare la pret de vânzare
30
10
15.000
9.000
450.000
90.000
TOTAL 40 - 540.000
31.ian Sold final debitor 15 21.363,64 320.455
31.ian Rezultatul vânzarii + profit 314.545
La data de 31.ian, soldul contului "Marfuri" este în valoare de 635.000 lei
(1.175.000 - 540.000).
În scopul clarificarii situatiei contului "Marfuri" sunt necesare urmatoarele
lucrari contable:
12
531 "Casa" = 371 "Marfuri
371 "Marfuri" = 401 "Furnizori"

13. - inventarierea stocului de marfuri si evaluarea lui la pret de achizitie;
- separarea rezultatului vânzarii de valoarea stocului de marfa prin calcul;
13

14. Inventarierea stocului final, conduce la determinarea unui stoc faptic (fizic) de
15 de bucati din produsul comercializat de unitatea patrimoniala respectiva, daca nu
s-au produs lipsuri sau plusuri de gestiune, (respectiv 55 buc. stoc initial +
aprovizionari minus 40 buc. vândute în cursul lunii).
Calcului costului mediu ponderat (CMP) se face raportând valoarea stocului
initial (Vsi) la care se adauga valoarea intrarilor de marfuri (Vi), la cantitatea
existenta în stoc (Qsi) la care se adauga cantitatea de marfuri (Qi) dupa formula:
Evaluarea stocului final (constatat la inventarul din 31.ian) la costul mediu
ponderat de achizitie se calculeaza înmultind cantitatea constatata în stoc (QSF), cu
costul mediu ponderat astfel :
CMPstocfinal = QSF x CMP = 15 buc. x 21.363,64 = 320.455
Calculul rezultatului vânzarii marfurilor poate fi facut astfel:
Rv = (V - SF) - (Si + I)
unde :
Rv - rezultatul brut al vânzarii (marja bruta sau marja comerciala)
v - marfurile vândute la pret de vânzare ( MVPV ) înregistrate în rulajul
contului "Marfuri " (care contine si rezultatul brut);
SF - stocul final determinat prin inventariere si evaluat la costul mediu
ponderat;
Si - sold initial de marfuri la cost de achizitie, cuprins în rulajul debitor al
contului" Marfuri"
Vsi
Vi
500.000+400.000+275.000
CMP = + = =21.363,64
Qsi
Qi
10+20+25
14

15. I - intrarile de marfuri la cost de achizitie cuprins în rulajul debitor al
contului " Marfuri ".
În exemplul anterior calcului rezultatului brut al vânzarii se face astfel:
Rv(MB) = (540.000 + 320.455) - (500.000 + 675.000) = 314.545 lei.
În cazul pierderii din vânzare, rezultatul calculului se înscrie cu semnul (-);
înregistrarile în formula contabila a rezultatului negativ al vânzarii (marja bruta) de
314.545 lei sunt:
Din contul "Rezultatul exercitiului profit si pierdere" urmeaza sa se scada
celelalte cheltuieli cu distributia (vânzarea) marfurilor cum ar fi: energia si apa,
telecomuncatii, salarii si contributii pentru protectia sociala, amortizarea
imobilizarilor. Dupa înregistrarea acestora în contul "Rezultatul exercitiului" este
reflectat profitul net (sold creditor) sau pierderea neta (sold debitor).
1.3. Metode de inventariere
Conform normelor contabile din tara noastra unitatile patrimoniale îsi pot
organiza contabilitatea analitica a stocurilor în functie de specificul activitatii, si
necesitatile proprii dupa urmatoarele metode:
1. Metoda cantitativ - valoarica
2. Metoda global valorica
3. Metoda operatiei contabile
371 " Marfuri" = 121 "Rezultatul 314.545 lei
exercitiului"
15

16. 1. METODA CANTITATIV - VALORICA
În cazul utilizarii acestei metode la locul de depozitare se tine evidenta
cantitativa a stocurilor pe categorii de bunuri, iar la contabilitate se tine evidenta
cantitativ valorica.
Verificarea exactitatii si concordantei înregistrarilor din evidenta depozitelor
cu cele din contabilitate se face prin punctajul perioadei dintre cantitatile
înregistrate în fisele din magazie cu cele din fisele fiscale de cont analitic de la
contabilitate.
2. METODAGLOBAL-VALORICA
Aceasta metoda consta în tinerea evidentei numai valoric, atât la nivelul
gestiunii, cât si în contabilitate.
Potrivit acestei metode, la evidenta operativa a fiecarei gestiuni nu se mai
înregistreaza miscarile de stocuri în fisa de magazie, cantitativ pe fiecare fel sau
sortiment de marfa. Fisele de magazie sunt înlocuite cu Registrul de gestiune, în care
zilnic sunt înregistrate.
3. METODA OPERATIV - CONTABILA
În acest caz la locul de depozitare se tine evidenta cantitativa a bunurilor
materiale pe categorii, iar la contabilitate se tine evidenta valorica pe gestiuni, iar în
cadrul gestiunilor pe grupe sau subgrupe de bunuri.
Verificarea exactitatii si concordantei înregistrarilor din evidenta depozitelor cu
cele din contabilitate se face lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din
fisele de magazie în registrul stocurilor.
16

17. Cap. II ORGANIZAREA INVENTARIERII
2.1. Responsabilitati privind organizarea si desfasurarea lucrarilor
de inventariere.
Articolul 11, aliniatul 3, din Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata
prevede ca: "Raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere revine
administratorului, ordonatorului de credit, sau alte persoane care au obligatia
gestionarii patrimoniului".
Aceste persoane au obligatia elaborarii si transmiterii catre comisia de
inventariere a instructiunilor scrise cu privire la modul de desfasurare a lucrarilor de
inventariere în functie de specificul activitatii unitatii.
Realizarea lucrarilor de inventariere revine comisiei de inventariere.
Comisia de inventariere este formata din cel putin doua persoane numite prin
decizie scrisa (semnata de persoanele autorizate amintite anterior).
Decizia trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu:
- componenta comisiei;
- numele responsabilului comisiei;
- modul de efectuare a inventarierii;
- gestiunile supuse inventarierii;
- data de începere si terminare a inventarierii;
Inventarierea poate fi efectuata si de catre o singura persoana în cazul unor
unitati patrimoniale mici cum ar fi societatile comerciale a caror numar de salariati
este de pâna la doua persoane iar valorile care trebuiesc inventariate nu depasesc
plafonul stabilit de adminstratia societatii sau persoane fizice care au calitatea de
comerciant.
În anumite cazuri comisiile de inventariere sunt conduse de comisii centrale
care au ca sarcini sa organizeze, supravegheze, si sa controleze modul de efectuare
a operatiunile de inventariere.
17

18. Comisia de inventariere pe lânga efectuarea corecta si la timp a inventarierii
patrimoniului, îi mai revine si importanta sarcina de evaluare a elementelor
patrimoniale industriale. În acest sens comisia include si persoane cu pregatire
corespunzatoare economica si tehnica.
Pentru efectuarea inventarierii se poate apela la personal propriu ori la
persoane fizice si juridice din afara, in baza unor contracte de prestarii servicii.
Din comisia de inventariere nu pot face parte:
- gestionarii depozitelor supuse inventarierii;
- contabilii care tin evidenta gestiunii inventariate;
Se pot aplica exceptii de la aceste reguli în cazul unitatilor mici, asa cum au
fost ele descrise anterior.
Înlocuirea unui membru al comisiei de inventariere se poate face numai prin
decizie scrisa a celui care a numit comisia de inventariere.
În conformitate cu Legea contabilitatii nr. 82/1992 articolul 8. alineatul 1 si
Ordinul nr. 2388/1995 al Ministerului Finantelor, referitor la aprobarea normelor
privind organizarea si efectuarea inventarierii, unitatile patrimoniale au obligatia
sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului:
- la începutul activitatii;
- cel putin o data pe an de regula la sfârsitul anului;
- pe parcursul activitatii;
- în timpul fuzionarii, diminuarii sau încetarii activitatii;
De asemenea inventarierea este obligatorie în urmatoarele cazuri:
- în cazul modificarii preturilor;
- la cererea organelor de control cu prilejul efectuarii controlului sau a altor
organe prevazute de lege;
- ori de câte ori sunt indicii ca exista plusuri sau minusuri în gestiune care
nu pot fi stabilite valoric sau cantitativ decât prin inventariere;
- ori de câte ori intervine o predare - primire de gestiune;
- cu ocazia reorganizarii gestiunilor;
18

19. - ca urmare a calamitatilor naturale;
- în unele cazuri de forta majora;
- alte cazuri prevazute de lege
Institutiile publice pot solicita iar Ministarul Finantelor poate aproba, cu
avizul Directiilor Generale ale Finantelor Publice Judetene exceptii de la regula
inventarierii anuale.
Daca în situatiile prezentate au fost inventarieate toate elementele
patrimoniale dintr-o gestiune, aceasta poate tine loc de inventariere anuala, dar
numai cu aprobarea ordonatorului de credit, a administratorului sau a altor
persoane care raspund de gestionarea patrimoniului.
De regula inventarierea generala a patrimoniului se face la încheierea
exercitiului contabil care de regula corespunde cu sfârsitul anului, avându-se în
vedere însa specificul activitatii.
Elementele patrimoniale aduse ca aport la capital de catre asociati sau
actionari, se înscriu în registrul inventar grupate pe conturi. Pentru agenti
economici cu activitate complexa inventarierea se poate efectua si înainte de data de
1 decembrie cu conditia asigurarii cuprinderii rezultatelor inventarierii în bilantul
întocmit pentru anul respectiv.
Valorile aflate în caseria unitatii patrimoniale, cec-urile, biletele la ordin,
disponiblitatile banesti din conturi se inventariaza în conformitate cu Regulamentul
operatiunilor de casa, emis de Banca Nationala.
Atunci când în cadrul regiilor autonome exista bunuri de proprietate publica,
date in administratia acestora inventarierea bunurilor din aceasta categorie se face
distinct.
Daca inventarierea unor gestiuni s-a facut în cursul anului, în registrul
inventar se va cuprinde valoarea stocului marfurilor inventariate, actualizate cu
intrarile si iesirile de bunuri din perioada cuprinsa între data inventarierii si sfârsitul
anului.
2.2. Masuri organizatorice, modul de efectuare a inventarierii,
documentele în care se consemneaza operatiunea de inventariere.
19

20. Inventarierea este o operatiune complexa care se deruleaza pe parcursul mai multor
etape: pregatirea inventarierii, inventarierea propriu-zisa, stabilirea, regularizarea si
înregistrarea rezultatelor inventarierii.
A. Pregatirea inventarierii
Este o etapa premergatoare inventarierii propriu-zise, etapa de care depinde
eficienta tuturor operatiunilor care urmeaza. Pentru o buna desfasurare a
operatiunilor de inventariere, trebuie luate anumite masuri organizatorice care
pot fi grupate astfel:
a) masuri care sunt în sarcina administratorilor, ordonatorilor de credit sau a
altor persoane care raspund de administrarea patrimoniului;
b) masuri care trebuiesc a fi luate de catre comisia de inventariere;
a) Conducerea întreprinderii ia decizii care sa asigure buna desfasurare a
operatiunilor de inventariere, cum ar fi:
• gruparea valorilor materiale pe sort - tip - dimensiuni, codificarea acestora si
întocmirea etichetelor de raft;
• tinerea la zi a evidentei tehnico-operative (fise de magazie) si a celei
contabil analitice a valorilor materiale si confruntarea lunara a acestor
evidente;
• asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale, care
sunt supuse inventarierii în vederea sortarii, masurarii, cântaririi, numararii
acestora;
• asigurarea participarii la identificarea bunurilor inventariate (sortimente,
calitate, pret) a unor persoane competente, (din unitate sau din afara unitatii)
care au obligatia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor
înscrise.
• dotarea gestiunii cu aparate si instrumente necesare pentru masurare,
cântarire, si cu mijloace de identificare (cataloage, monstre, sonde etc.) precum
si cu formularele si rechizitele necesare;
20

21. • dotarea membrilor comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul si
sigilare a spatiilor inventariate;
• dotarea gestiunilor (magazii, depozite), cu doua rânduri de încuietori diferite;
Listele de inventariere vizate si parafate de catre directorul economic,
contabilul sef sau alta persoana numita sa indeplineasca aceasta functie, sunt
ridicate de catre seful comisiei de inventariere.
b) Principalele masuri organizatorice care trebuiesc luate de catre comisia
de inventariere:
• înaintea începerii operatiunilor de inventariere se ia de la gestionarul
raspunzator de gestiunea care urmeaza a fi inventariata o declaratie scrisa din
care sa rezulte urmatoarele:
- daca are în gestiune valori materiale si în alte locuri decât depozitele supuse
inventarierii;
- daca are în gestiune valori materiale luate în custodie apartinând unor
terte persoane cu sau fara acte;
- are cunostinta de plusuri sau minusuri în gestiunea sa;
- daca exista în depozit valori materiale nereceptionate în fisele de
magazie, sau marfa care trebuie livrata si pentru care s-au întocmit
documentele necesare;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenta
- gestiunii, sau nu au fost predate la contabilitate;
- a primit sau a eliberat din gestiune valori materiale fara acte legale;
- detine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzare;
Se va mentiona, deasemenea în declaratie felul, data, numarul ultimului
document de intrare si de iesire a bunurilor din gestiune. Declaratia va fi semnata
de catre gestionar si de catre comisia de inventariere.
• sa identifice toate încaperile în care sunt depozitate valorile materiale care
urmeaza a fi inventariate;
21

22. • sa asigure închiderea si sigilarea încaperilor supuse inventatrierii în prezenta
gestionarului, ori de câte ori se intrerupe operatiunea si se paraseste gestiunea;
• atunci când bunurile sunt gestionate de o singura persoana si sunt depozitate
în locuri diferite sau exista mai multe câi de acces în incinta, acestea se vor
sigila înainte de începerea operatiunii de invetariere;
• pe durata inventarierii documentele întocmite de comisia de inventariere, se
pastreaza în cadrul gestiunii inventariate în fisiere, dulapuri, casete, încuiate si
sigilate;
• sa bareze si sa semneze la ultima operatiune documentele (fisa de magazie,
raport de gestiune) care atesta intrari respectiv iesiri de valori materiale
existente în gestiune dar neînregistrate si sa dispuna înregistrarea lor în
evidenta scriptica a gestiunii;
• sa verifice numerarul din casa, stabilindu-se sumele încasate în ziua
respectiva, solicitând întocmirea monetarului (la unitatile cu amanuntul) si
depunerea acestor sume la caseria unitatii, sa ridice benzile de control de la
aparatele de casa si stampila unitatii, pastrându-le în siguranta;
• sa verifice daca aparatele si instrumentele de masurare si cântarire sunt în
buna stare si daca au fost verificate de organele competente.
În situatia inventarelor inopinate este posibil ca în momentul sosirii comisiei de
inventariere la locul desfasurarii inventarului, gestionarul sa lipseasca din unitate.
Atunci când apare o asemenea situatie, comisia de inventariere va sigila
intrarile si iesirile de la încaperile care urmeaza a fi inventariate si va anunta
conducatorul unitatii de situatia aparuta.
Conducatorul unitatii are obligatia sa înstiinteze pe gestionar despre
inventarierea ce trebuie facuta, precizând ziua, ora si locul fixat pentru începerea
inventarierii.
În situatia în care gestionarul sau reprezentantul acestuia nu se conformeaza,
inventarierea se va desfasura în prezenta altor persoane numite prin decizie scrisa a
conducatorului unitatii care îl va reprezenta pe gestionar .
Programul si perioada de inventariere vor fi afisate la loc vizibil.
22

23. B. Desfasurarea inventarierii
Inventarierea propriu-zisa se refera la constatarea si consemnarea existentei
faptice prin urmarire, cântarire, sau alte mijloace a bunurilor, disponibilitatilor,
creantelor sau a datoriilor.
Modul de desfasurare a inventarierii depinde de natura bunurilor
inventariate (bunuri materiale, numerar, disponibil din cont, creante, datorii etc.)
de starea acestora (normala sau deteriorata, cu termen de garantie depasit etc.) si
de apartenenta acestora (patrimoniale sau extrapatrimoniale).
În cazul bunurilor aflate în ambalajele originale intacte, constatarea faptica
se face prin sondaj, acest lucru precizându-se în listele de inventar.
Inventarierea lichidelor pentru care stabilirea exacta a cantitatii nu poate fi
facuta prin masuratori sau transvazare a continutului recipientelor în care sunt
depozitate, determinarea cantitativa se va face prin calcule matematice pe baza
densitatii, volumului, compozitiei, si a altor caracteristici ale produselor, fie
organoleptic fie prin probe de laborator dupa caz.
Marfurile de volum mare sau dimensiuni considerabile (de genul ciment,
produse de cariera) la care inventarierea prin masurare sau cântarire ar duce la
degradarea lor sau ar genera costuri care nu se justifica, se pot inventaria prin
calcule tehnice conform normelor stabilite de organele în drept, cu mentionarea în
procesul verbal de inventariere a metodelor de calcul utilizate.
Prioritate la inventariere o au produsele care cu grad ridicat de perisabilitate,
asigurându-se conditii de desfacere a acestora imediat dupa inventariere.
Sculele, uneltele, echipamentul, cazarmamentul aflate în folosinta angajatilor
se inventariaza si se trec în liste separate specificându-se persoanele care raspund
de pastrarea acestora.
Comisia de inventariere are obligatia sa verifice în timpul desfasurarii
operatiunilor toate locurile unde ar putea exista bunuri preconizate a fi
inventariate.
Bunurile si numerarul se inventariaza la locurile de pastrare sau depozitare
prin numarare, cântarire, masurare. Pe masura ce se constata, se înscriu în lista de
23

24. inventar, deschisa pe locuri de inventariere, de depozitare, pe gestiuni pe categorii
de bunuri.
Bunurile din patrimoniul întreprinderii se inventariaza pe structuri (imobilizari,
stocuri, titluri de valoare). Pentru cele degradate, fara miscare, cu termen de
garantie depasit, se întocmesc liste de inventariere separate.
Bunurile inventariate apartinând unor persoane fizice sau juridice se înscriu în
liste separate pe structuri (stocuri de materii prime, stocuri de marfuri etc .). În cazul
valorilor materiale aflate în custodie, listele de inventar se trimit si persoanei fizice
sau juridice caruia îi apartin, în termen de 15 zile de la terminarea inventarului,
urmând ca proprietarul bunurilor sa comunice eventualele nepotriviri în termen de 5
zile de la primirea listelor. În situatia în care exista nepotriviri unitatea detinatoare
este obligata sa clarifice situatia diferentelor respective si sa le comunice
detinatorului.
Creantele fata de terti se verifica pe baza confirmarilor din extrasele
conturilor clientilor si furnizorilor sau a punctajelor periodice cu acestia. În aceasta
regula nu se încadreaza creantele curente ale agentilor economici care nu depasesc
1% din totalul creantelor. În cazul creantelor cu termen mai mare de 6 luni,
confirmarea soldului se face în baza unei adrese cu confirmare de primire.
Disponibilitatile în banci se inventariaza verificând si confruntând soldurile
scriptice din conturile corespondente, cu soldurile din extrasele de cont emise de
întreprinderile la care exista datorii .
Disponibilitatile din caseria unitatii (în lei si în valuta) se inventariaza in
ultima zi lucratoare a exercitiului financiar, dupa înregistrarea tuturor operatiunilor
privind exercitiul respectiv, confruntându-se soldurile de casa cu cele din
contabilitate.
Pentru elementele patrimoniale aflate la terti cu ocazia inventarierii se fac
cereri de confirmare, iar copii ale acestora se ataseaza la listele de inventariere.
Cladirile se inventariaza prin identificarea lor în baza datelor înscrise în
dosarul fiecarei cladiri si a titlului de proprietate.
În cazul terenurilor se au în vedere schitele de amplasare si documentele care
atesta proprietatea acestora.
24

25. Pentru inventarierea licentelor, brevetelor, know-how-urilor, marcilor
necorporale este necesara, constatarea existentei si apartenentei acestora pe baza
titlurilor de proprietate.
Cu ocazia inventarierii, imobilizarile necorporale si corporale aflate în curs de
executie se va preciza pentru fiecare obiect în faza constatarilor la fata locului
denumirea obiectului si descrierea amanuntita a stadiului în care se afla.
Unitatile care executa imobilizari corporale cu forte proprii vor trece în
listele de inventariere a lucrarilor neterminate, articolele la care nu s-a executat
întregul complex de lucrari prevazute de procesul tehnologic.
În listele de inventariere separate se mai trec:
- investitiile puse în functiune total sau partial carora nu li s-au întocmit
formele de înregistrare ca mijloace fixe.
- lucrari de investitii care nu se mai executa fiind sistate sau abandonate;
pentru acestea se vor arata:
- cauzele sistarii sau abandonarii;
- aprobarea de sistare sau abandonare;
- masurile care se propun în legatura cu aceste lucrari;
Inventarierea productiei în curs de executie are în vedere urmatoarele:
- produse care nu au trecut prin toate fazele de productie prevazute de procesul
tehnologic;
- produse care desi au fost terminate, nu au trecut toate fazele de înregistrare în
evidenta contabila;
Se cuprind în acestea categorii de asemenea lucrarile, serviciile precum si
studiile în curs de executie sau neterminate.
În sectorul constructii-montaj se cuprind în cadrul productiei neterminate:
- lucrarile si partile de elemente de constructii la care nu a fost executat
întregul volum de lucrari prevazute în indicatoarele de norme de lucrari;
- lucrarile executate, terminate dar nereceptionate de catre beneficiar;
Elementele de natura mijloacelor circulante (piese de schimb, materiale,
semifabricate) aflate la locurile de munca si nesupuse prelucrarii nu se considera
25

26. produse în curs de executie. Ele se vor inventaria separat întregind costurile din
care provin.
Inventarierea productiei neterminate presupune în principal urmatoarele:
- colectarea din sectii sau ateliere a tuturor produselor, deseurilor, întocmindu-
se documente de constatare;
- predarea la magazie a tuturor pieselor, ansamblurilor si agregatelor, a caror
prelucrare a fost terminata, întocmirea documentelor corespunzatoare;
- înregistrarea documentelor de costatare si prezentarea la control a
semifabricatelor a caror utilizare este îndoielnica;
Inventarierea productiei în curs de executie din cadrul sectoarelor auxiliare se
face prin stabilirea gradului de executie a lucrarilor.
Lucrarile de reparatii capitale neterminate se consemneaza în listele de
inventariere separat precizându-se: denumirea obiectului supus reparatiei, gradul de
executare a reparatiilor, costul de deviz si cel efectiv al lucrarilor executate. De
asemenea se înscriu în liste separate produsele aflate în executie.
Datele privind bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere,
imediat dupa determinarea cantitatilor respective, în ordinea în care au fost grupate
de la început. Se va tine seama de denumirea si unitatile de masura cu care
figureaza în evidenta tehnico-operativa si nu în cea contabila.
Listele de inventariere se intocmesc separat pe locurile de pastrare sau de
depozitare precum si pe gestionari, sau pe categorii de bunuri astfel:
- bunurile care nu figureaza în gestiunile inventariate, dar care au fost gasite
cu ocazia inventarului;
- bunuri necorespunzatoare (degradate, demodate, depreciate, dezasortate);
- bunuri fara miscare sau cu miscare lenta, de prisos;
Este necesar sa se încheie procese verbale din care sa rezulte cauzele care au
dus la situatiile acestor bunuri.
Consemnarea în listele de inventariere a elementelor patrimoniale
inventariate faptic se face prin înscrierea cu cerneala sau pix, fara spatii libere si
fara stersaturi a valorilor inventariate în formularul "Lista inventariere " în urma
verificarii existentei fizice a fiecarui bun inventariat. Orice modificare se certifica sub
26

27. semnatura de catre persoanele care urmeaza sa semneze listele de inventariere,
spatiile libere dintre liste se bareaza.
Numerotarea bunurilor înscrise în liste se face în continuare începând cu
prima lista. Listele se numeroteaza si se dateaza cu data când a avut loc
inventarierea.
Atunci când pentru imobilizari corporale sau alte elemente patrimoniale s-au
stabilit provizioane pentru deprecieri, în listele de inventariere se înscrie valoarea
contabila neta a acestora, care se va compara cu valoarea actualizata stabilita la
inventarire.
De regula listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare (un exemplar
se scrie de catre gestionar iar doua exemlpare se scriu la indigo de catre un membru
al comisiei de inventariere). În cazul în care inventarierea se face în scopul înlocuirii
gestionarului, listele se întocmesc în cinci exemplare (un exemplar se scrie de catre
gestionarul predator, un exemplar de catre gestionarul primitor iar trei exemplare la
indigo de catre un membru al comsiei de inventariere).
Listele ramân în încaperea unde a avut loc inventarierea. La încheierea
inventarierii pe ultima lista de inventar, gestionarul trebuie sa mentioneze:
- daca toate valorile materiale si banesti aflate în gestiunea sa au fost
inventariate, si consemnate în listele de inventariere aflate în gestiunea sa;
- daca are obiectii cu privire la efectuarea inventarierii;
În situatiile în care exista obiectii comisia va analiza aceste obiectii, cu
privire la modul de efectuare a inventarierii, iar concluziile se vor mentiona la
sfârsitul listelor de inventariere.
Fiecare fila a listelor de inventar si eventualele corecturi se vor semna atât de
catre comisie cât si de catre gestionar. Daca gestiunea este colectiva listele de
inventariere vor fi semnate de catre toti gestionarii.
27

28. EVALUAREA ELEMENTELOR PATRIMONIALE INVENTARIATE
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor din fisele de
inventariere cu cele din evidenta tehnico-operativa si din contabilitate.
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeaza la verificarea
minutioasa a tuturor stocurilor din fisele de magazie si a stocurilor din
contabilitate. Eventualele erori se corecteaza înainte de începerea operatiunilor de
stabilire a rezultatelor inventarierii.
Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la
valoarea actuala sau de utilitate a fiecarui element, denumita valoare de inventar,
stabilita în functie de utilitatea bunurilor în unitatea si pretul pietei.
La evaluarea elementelor patrimoniale se va avea în vedere principiul
prudentei conform caruia nu este permisa supraevaluarea elementelor de activ si a
veniturilor respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor. Atunci
când se constata ca valoarea de inventar stabilita în functie de utilitate bunului este
mai mare decât valoarea evidentiata în contabilitate, în listele de inventar se va
trece valoarea contabila.
Daca valoarea de inventar este mai mica decât valoarea contabila în listele de
inventariere se va trece valoarea actuala a bunurilor inventariate determinata de
utilitatea bunului respectiv de pretul pietei.
În cazul constatarii unor deprecieri relative (reversibile) trebuie constituit un
provizion care sa reflecte situatia reala, indiferent de situatia economica a agentului
economic, chiar si atunci când aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal.
Atunci când se constata deprecieri definitive (ireversibile) la mijloacele fixe
sau obiectele de inventar se va proceda la constituirea unor provizioane
suplimentare în vederea punerii de acord a valorilor contabile nete, cu valorile
stabilite cu ocazia inventarierii, si care este deductibila din punct de vedere fiscal.
Valoarea de utilitate a creantelor si a datoriilor se stabilesc în functie de
valoarea lor probabila de încasat respectiv de plata, impunându-se totodata
constituirea de provizioane pentru depreciere.
28

29. Creantele si datoriile în devize se evaluaeaza în functie de cursul de referinta
al Bancii Nationale a României din ziua de 31 decembrie. Diferentele în plus sau în
minus, reprezentând pierderi sau câstiguri latente fata de cursul oficial, sunt reflectate
în contabilitate prin diferente de curs valutar trecute la venituri sau cheltuieli (ct. 765,
ct. 665).
Creantele si datoriile incerte în litigiu se evalueaza la valoarea de utilitate
stabilita în functie de valoarea lor probabila, respectiv în functie de plata.
Imobilizarile se evalueaza la valoarea ramasa neamortizata, exceptie facând
cele constatate ca fiind depreciate, care se vor evalua la valoarea lor actuala.
Titlurile de plasament, titlurile de participatiune, titlurile imobilizate ale
activitatii de portofoliu precum si alte titluri se evalueaza astfel:
- în cazul celor cotate la bursa, la valoarea de cotatie a acestora din
data de 31 decembrie;
- cele necotate la bursa la valoarea lor probabila de vânzare;
Daca valoarea lor de inventar este mai mica decât valoarea cu care figureaza în
contabilitate se va proceda la constituirea unor provizioane pentru deprecieri. Toate
aceste titluri se vor evalua tinând cont de principiul prudentei. Atunci când se
apreciaza ca valoarea reala este mai mare decât valoarea contabila, în listele de
inventariere se înscrie valoarea contabila. În cazul în care se constata deprecieri
determinate de înregistrarea de rezultate financiare necorespunzatoare la unitatile la
care sunt detinute titluri, situatie care conduce la scaderea valorii probabile de
vânzare, în listele de inventariere acestea se evalueaza la aceasta valoare urmând a
se constitui provizioane pentru deprecieri.
Dupa confirmarea de catre compartimentul de contabilitate a soldurilor
scriptice, rezultatele inventarierii se înscriu într-un proces verbal.
În cazul elementelor patrimoniale pentru care s-au constatat deprecieri si au
fost întocmite liste de inventariere separate, comisia de inventariere face propuneri
privind :
- constituirea de provizioane pentru deprecieri;
- înregistrarea unor amortizari suplimentare;
- cauzele care au determinat aceste deprecieri;
29

30. Aceste propuneri se vor prezenta în cel mult trei zile de la încheierea
operatiunilor de inventariere, conducatorului unitatii patrimoniale, care în urma
avizului directorului economic sau a contabilului sef si a compartimentului juridic,
decide în termen de cinci zile asupra solutionari propunerilor facute.
DOCUMENTE UTILIZATE PENTRU INVENTARIERE
a) Declaratia de inventariere (cod 14-8-1):
-este folosita la: declaratie scrisa a gestionarului raspunzator de gestiunea
inventariata pe care o prezinta comisiei de inventariere, potrivit normelor legale;
-se întocmeste într-un singur exemplar de catre gestionar dupa sigilarea locurilor de
pastrare a valorilor materiale si banesti de care rsspunde gestionarul respectiv, sau
acolo unde nu este posibil acest lucru, înaintea începerii operatiunilor de
inventariere;
-declaratia de inventariere are urmatorul circuit: membri comisiei de inventariere
semneaza pentru confirmare a faptului ca declaratia a fost scrisa în fata comisiei.
b) Fisa de magazie (cod 14-3-8) si fisa de magazie (cod 14-38/a) servesc la:
-documentul de evidenta la locul de depozitare a intrarilor si iesirilor si a stocurilor
de materiale, cu una sau doua unitati de masura dupa caz; document de contabilitate
analitica în cadrul metodei operativ - contabile (pe solduri); sursa de informatii
pentru controlul operativ curent si contabil al stocurilor de valori materiale;
-Fisa de magazie într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material nu circula
fiind document de înregistrare.
c) Factura fiscala (cod 1 4- 4 -10/) si factura (cod 14-4-10/aA) (neînregistrata
înca) serveste la:
-instrument pe baza caruia se întocmeste documentul de decontare a produselor
livrate, a serviciilor prestate, sau a lucrarilor executate; document de însotire a marfii
pe timpul transportului; document justificativ de înregistrare în contabilitate a
clientilor si furnizorilor unitatii patrimoniale;
30

31. -circula: la furnizor la compartimentul desfacere unde se înregistraza în evidenta
operativa dupa care la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea în
contabilitate; La cumparator la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea
operatiunii având atasat avizul de însotire a marfii care a insotit produsul sau marfa,
inclusiv nota de receptie si constatare a diferentelor, în cazul în care marfa nu a fost
insotita de factura pe timpul transportului, la compartimentul financiar-contabil
pentru înregistrarea în contabilitate;
d) Nota de receptie si constatare de diferente (cod 14-3-la) si (cod 14-3-1aA)
serveste la:
- document pentru receptia bunurilor aprovizionate, document justificativ, pentru
încarcarea în gestiune, act de proba în litigiile cu carausii, si furnizorii pentru
diferente constatate la receptie;
-circula: la gestiune pentru încarcarea în gestiune a bunurilor receptionate, la
compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea în contabilitate analitica si
sintetica, la unitatea furnizoare si unitate de transport pentru comunicarea lipsurilor
stabilite;
e) Bon de consum (cod 14-3-4a) si Bon de consum (cod 1 4 - 3 - 4 / a A )
(neînregistrat înca ) serveste la:
- document de eliberare din gestiune sau de dare în consum a unui singur material
sau a mai multor materiale; document justificativ de scadere din gestiune; document
justificativ de înregistrare în evidenta magaziei si în contabilitate;
-cicula: la magazia de materiale si la compartimentul financiar-contabil pentru
efectuarea înregistrarilor în contabilitatea sintetica si analitica;
f) Registrul stocurilor (cod 14-3-11) serveste ca:
- document de evaluare a stocurilor de materiale si de verificare a concordantei
înregistrarilor efectuate în fisele de magazie si în contabilitate; nu circula fiind
document de înregistrare contabila;
31

32. g) Registrul inventar (cod 14-1-2) este un document de grupare a rezultatelor
inventarierii. Se întocmeste la înfiintarea societatilor comerciale si se
complecteaza la terminarea fiecarui exercitiu financiar si serveste ca: document
contabil obligatoriu de înregistrare anuala si înregistrare a rezultatelor
inventarierii; proba în justitie.
Registrul inventar se întocmeste într-un singur exemplar (dupa ce a fost
numerotat, snuruit, parafat si înregistrat la organul fiscal teritorial) la sfârsitul
anului fara stersaturi si fara spatii libere, pe baza datelor cuprinse în listele de
inventariere a elementelor patrimoniale, prin gruparea acestora pe conturi sau
grupe de conturi. Nu circula fiind document de înregistrare contabila.
h) Lista de inventariere (cod 14-3-12) serveste ca:
- document de baza pentru stabilirea minusurilor sau plusurilor de valori materiale
(imobilizari, stocuri, materiale) si a altor valori (elemente de trezorerie); document
justificativ de înregistrare în evidenta magaziilor (depozitelor) si în contabilitate a
plusurilor sau a minusurilor constatate; document care sta la baza întocmirii
Registrului inventar; document centralizator a operatiunilor de inventariere.
-circula: la conducatorul compartimentului financiar-contabil, la comisia de
inventariere, la gestionar, la conducatorul unitatii.
i) la inventarierea gestiunilor global valorice se folosesc liste de inventar
speciale pentru astfel de gestiuni (cod 14-3-12/a) care servesc ca: document
pentru inventarierea rechizitelor de birou, imprimatelor, elementelor destinate
ambalarii; document pentru inventarierea marfurilor si ambalajelor aflate în
evidenta cantitativ valorica în unitatile cu amanuntul; document pentru
stabilirea plusurilor sau minusurilor din gestiunile inventariate; document
justificativ de înregistrare în evidenta de la locurile de depozitare si în
contabilitate; document pentru întocmirea Registrului inventar; document
pentru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri.
Lista de inventariere pentru gestiunile global-valorice se întocmesc în trei
exemplare.
32

33. j) Decizia de imputare (cod 14-8-2) a lipsurilor si recuperare a pagubelor
serveste ca: document de imputare a valorii pagubelor produse de persoanele
încadrate în munca; titlu executoriu din momentul comunicarii; document de
înregistrare contabila;
Se întocmeste in doua sau mai multe exemplare în functie de numarul
persoanelor raspunzatoare pentru paguba produsa, pe baza actelor de constatare
(procese verbale, referate).
Circula: persoana desemnata pentru acordarea vizei de control
financiar preventiv (ambele exemplare) la compartimentul juridic pentru vizare
privind legalitatea si respectarea realitatii, la conducatorul unitatii pentru
semnarea (ambele exemplare), la persoanele raspunzatoare de paguba produsa
unitatii pentru semnare de luare la cunostinta si de primire a deciziei de
imputare (ambele exemplare).
k) Angajament de plata (cod 14 - 8 - 2 /a) serveste ca: angajamentul de plata din
partea persoanei care a adus un prejudiciu unitatii patrimoniale; titlu executoriu
pentru recuperarea pagubelor; titlu executoriu pentru executarea silita în caz de
nerespectare a angajamentului;
l) Procesul verbal al rezultatelor inventarierii care va cuprinde urmatoarele
elemente:
- data întocmirii;
- numele, prenumele persoanelor din comisia de inventariere;
- numarul si data actului de numire a comisiei de inventariere;
- gestiunea inventariata;
- data începerii si terminarii operatiunilor de inventariere;
- rezultatele inventarierii;
- concluziile si propunerile comisiei de inventariere cu privire la plusurile
sau minusurile constatate si persoanele raspunzatoare;
33

34. - volumul stocurilor depreciate, fara miscare, greu vandabile, fara
desfacere asigurata si propuneri de masuri pentru integrarea acestora în
circuitul economic;
- propuneri de scoatere din uz a obiectelor de inventar de casarea acestora
sau casarea unor stocuri;
- constatari privind pastrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea
integritatii bunurilor din gestiune;
- alte apecte legate de activitatea gestiunii inventariate;
Pentru inventariere mai sunt necesare urmatoarele:
• decizia de numire a comisiei de inventariere;
• contracte de prestari servicii (daca inventarierea nu este efectuata de catre
angajatii proprii);
• raportul de gestiune (al gestionarului unitatilor de vânzare cu amanuntul);
• monetarul încasarilor din ziua efectuarii inventarului (la unitatile de
vânzare cu amanuntul);
• înstiintarea în scris a gestionarului (despre desfasurarea inventarierii cu
ocazia sigilarii);
• decizia scrisa de numire a altei persoane care sa asiste în lipsa
gestionarului la inventariere;
• înstiintare (cu confirmare si confirmare de nepotriviri de la alte unitati);
• adrese cu confirmare (a creantelor cu o vechime mai mare de 6 luni);
• procese verbale de consemnare a cauzelor nefolosirii sau deprecierii;
• extrasul de cont care serveste la:
- comunicare si solicitarea de la debitor a sumelor pretinse ramase
neachitate, provenite din relatii economico-financiare, precum si ca
element de conciliere prealabila;
- se întocmeste în trei exemplare de catre compartimentul financiar-
contabil al unitatii beneficiare, pe baza datelor din contabilitatea
analitica.
34

35. Extrasul de cont circula la conducatorul compartimentului financiar-contabil
si la conducatorul unitatii emitente pentru semnare, la unitatea debitoare (exmplarele 1
si 2) care se restituie unitatii emitente exemplarul 2 semnat pe verso de catre
conducatorul unitatii si conducatorul compartimentului financiar-contabil;
eventualele obiectii se consemneaza într-o nota explicativa;
O inventariere se considera de calitate, daca s-au efectuat situatiile prevazute
de lege, clarificând toate problemele, daca a avut loc la momentul oportun, nu a
necesitat un timp îndelungat si cheltuieli mari, nu a împiedicat desfasurarea
normala a activitatii, nu a generat situatii ambigue.
În comert spre exemplu inventarierea nu trebue sa duca la întreruperea
completa a vânzarii marfurilor, ea trebue sa se desfasoare într-o anumita
succesiune cuprinzând unele raioane, lasându-le pe celelalte sa functioneze normal,
dupa cum în unitatile de productie, pentru a nu întrerupe productia trebuie ca
înainte de inventariere sa se asigure stocurile de materiale, semifabricate necesare
continuarii activitatii.
În practica în marile magazine, pentru a nu diminua volumul desfacerilor de
marfuri, inventarierea generala se face în perioade mai mari de un an, plecându-se
de la constatarea ca prin închiderea magazinului pierderile ar fi mult mai mari
decât de exemplu pierderile determinate de furturi.
35

36. Cap. III SOLUTIONAREA SI REGULARIZAREA
REZULTATELOR INVENTARIERII
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeaza la o verificare
minutioasa a exactitatii tuturor stocurilor din fisele de magazie si a soldurilor din
contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu aceasta ocazie
trebuie corectate operativ, dupa care se procedeaza la stabilirea rezultatelor
inventarierii prin confruntarea cantitatilor consemnate în listele de inventariere cu
cele din evidenta tehnico-operativa pentru fiecare pozitie în parte, urmând ca
pozitiile cu diferente sa fie preluate în lista de inventariere centralizatoare.
La inventarierea structurilor patrimoniale pot fi identificate doua categorii
de diferente:
- diferente între stocurile faptice si stocurile scriptice, denumite si diferenţe
de inventar;
- diferente de evaluare a stocurilor faptice, denumite plusuri si minusuri de
valoare;
Toate sortimentele structurilor patrimoniale la care se constata diferente de
inventar si minusuri de valoare, se transpun în liste de inventariere distincte care
au coloane destinate acestui scop.
3.1. Stabilirea si regularizarea diferentelor între stocurile faptice si
stocurile scriptice.
Stabilirea diferentelor de inventar se face comparând stocurile faptice cu
cele scriptice (soldurile conturilor analitice din contabilitate): daca stocul faptic
este mai mare decât stocul scriptic, rezulta un plus de inventar, iar daca stocul
36

37. faptic constatat la inventar este mai mic decât soldul scriptic din contabilitate,
rezulta un minus de inventar (o lipsa de inventar).
Diferentele de inventar se regularizeaza în functie de natura structurilor la
care s-au constatat (imobilizari, stocuri, creante, datorii etc.), de sensul lor (plusuri
sau minusuri) si de cauzele care le-au determinat. De aceea comisia de inventariere
supune aceste diferente de inventar unei analize minutioase, propunând conducerii
întreprinderii solutii de regularizare (de "valorificare") a rezultatelor inventarierii.
În cazul diferentelor de inventar la stocuri, de exemplu, se pot adopta
compensari între minusuri si plusuri la sortimente asemanatoare, care prezinta
riscul unor confuzii în manipularea lor, pot fi acordate perisabilitati, sau pot fi
înregistrate plusuri sau minusuri (imputabile si neimputabile).
Obligatia înregistrarii minusurilor sau plusurilor impune conducerii unitatii
obligatia de a întreprinde masuri pentru stabilirea adevaratelor cauze care au dus la
ivirea acestora. Plusurile sau minusurile pot fi datorate fie unor cauze obiective,
fie unor fapte ilicite, ambele împrejurari conducând la provocarea unor pagube în
gestiune.
Daca pentru lipsuri în gestiune se face vinovat gestionarul, atunci minusul
de inventar se imputa acestuia la valoarea de înlocuire. Prin valoare de înlocuire se
întelege costul de achizitie al bunului respectiv la data constatarii pagubei, care va
cuprinde pretul de cumparare practicat pe piata, la care se adauga taxele
nerecuperabile, TVA, cheltuieli de transport-aprovizionare si alte cheltuieli accesorii
necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a
bunului respectiv.
În cazul bunurilor constatate lipsa ce urmeaza a fi imputate, care nu pot fi
cumparate de pe piata, valoarea de imputare se stabileste de catre o comisie
formata din specialisti în domeniul respectiv.
Prin înregistrarea diferentelor de inventar, situatia din contabilitate este pusa
în acord cu situatia reala constatata la inventariere, apropiindu-se de imaginea
fidela asupra patrimoniului.
37

38. STABILIREA SI REGULARIZAREA PLUSURILOR SI MINUSURILOR
DE VALOARE ALE STOCURILOR FAPTICE.
Diferentele valorice ale stocurilor faptice rezulta prin compararea valorii de
origine (valorii de intrare) cu care s-au înregistrat structurile patrimoniale la
intrarea lor în patrimoniu potrivit principiului costurilor istorice (nominalismul
monetar), cu valoarea actuala (valoarea de inventar), care s-a constatat la
inventarierea structurilor patrimoniale corespunzatoare.
In contabilitatea curenta elementele inventariate îsi mentin valoarea de
intrare în patrimoniu. Cu ocazia închiderii exercitiului se compara valoarea de
intrare sau contabila (Vc) cu valoarea de utilitate (Vu) stabilita pe baza inventarului,
putându-se constata una din urmatoarele situatii:
a) pentru elementele de activ
- Daca Vu >Vc nu se fac înregistrari în contabilitate (în virtutea principiului
prudentei), elementele îsi mentin valoarea de intrare sau contabila.
- Daca Vc>Vu diferenta constatata în minus se înregistreaza în contabilitate
pe seama cheltuielilor cu provizioanele sau amortizarile, dupa caz,
functie de natura deprecierii, valoarea activelor mentinându-se la valoarea
de intrare.
b) pentru elementele de pasiv
- Daca Vc>Vu nu se înregistreaza în contabilitate (în virtutea principiului
prudentei), elementele îsi mentin valoarea de intrare sau contabila.
- Daca Vu>Vc diferenta constatata în plus se înregistreaza în contabilitate
prin constituirea unui provizion, valoarea pasivelor mentinându-se la
valoarea de intrare.
Daca rezulta o depreciere a stocurilor considerata reversibila, potrivit
principiului prudentei, se constituie provizioane pentru depreciere prin cresterea
cheltuielilor de exploatare (reducerea profitului). În acest fel, pierderea probabila din
38

39. folosirea acestor stocuri este suportata din profitul anului în curs, evitându-se
transferarea ei asupra rezultatelor exercitiilor viitoare.
În cazul mijloacelor fixe, corectarea valorii lor contabile si aducerea lor la
nivelul valorii de inventar înscrisa în listele de inventariere, se efectueaza fie cu
ajutorul contului 6583 "Cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital"
în cazul în care se constata o depreciere ireversibila (definitiva, caz tipic pentru
mijloacele fixe inutilizabile propuse pentru a fi casate), fie cu ajutorul contului 6588
"Alte cheltuieli de exploatare" în cazul în care se constata o depreciere relativa
(reversibila) ca urmare a unor cauze cum sunt:
- aparitia unei uzuri morale de care nu s-a tinut seama cu ocazia
amortizarii;
- supraevaluarea mijloacelor fixe prin aplicarea unor coeficienti
neadecvati cu ocazia reevaluarii lor;
- lipsa de utilitate a acestora pentru unitate în momentul inventarierii;
- alte cauze care determina o evaluare actuala mai scazuta a mijloacelor
fixe decât valoarea cu care acestea figureaza în contabilitate.
Pe baza documentatiei întocmite de comisia de inventariere, datele contabile
se pun de acord cu situatia reala, operatie ce presupune regularizarea plusurilor si
minusurilor de asa maniera încât sa redea o imagine cât mai fidela a patrimoniului.
Dupa terminarea operatiunii de inventariere se procedeaza la stabilirea
rezultatelor preliminare, în functie de felul gestiunilor:
- la gestiunile care tin evidenta cantitativ-valoric se compara stocurile
faptice înscrise în listele de inventariere cu soldurile scriptice din fisele
de magazie; daca gestionarul nu are obiectiuni asupra eventualelor
diferente se consemneaza aceasta situatie, iar gestiunea îsi reia activitatea;
- la gestiunile la care evidenta se tine global-valoric se compara soldul
faptic, cu soldul scriptic din contabilitate iar diferentele se înscriu la
sfârsitul recapitulatiei inventarului si se semneaza de comisie si gestionar;
gestiunea îsi poate relua activitatea; daca însa rezulta diferente mari,
gestiunea ramâne închisa pâna la stabilirea rezultatului definitiv al
inventarierii;
39

40. - la gestiunile de mijloace fixe, obiecte de inventar etc, deschiderea unitatii
se face imediat dupa inventarierea faptica.
Se confrunta stocul faptic stabilit în listele de inventariere cu stocul scriptic
din balanta de verificare întocmita înainte de inventariere. Daca exista diferente
între cele doua stocuri, acestea se preiau într-o lista de inventariere separata care
are coloane pentru determinarea diferentelor în plus sau în minus, atât cantitativ
cât si valoric. Tot în acest document se determina valorile de inventar, date de
preturile pietei, care se compara cu valorile contabile ale patrimoniului si în final
se determina plus valorile sau minus valorile de inventar.
Urmeaza controlul documentelor, în totalitate sau prin sondaj, sub aspectul
legalitatii si realitatii operatiilor, precum si al concordantei datelor consemnate în
documente cu cele din evidenta contabila.
Prin controlul legalitatii operatiilor se întelege verificarea respectarii
dispozitiilor legale privind miscarea valorilor materiale si banesti si a modului de
întocmire a documentelor.
Prin controlul realitatii operatiilor se întelege verificarea existentei în fapt a
operatiilor consemnate în documente si a înregistrarii efective a continutului
documentelor în evidente.
Este necesar ca revizorii de gestiune sa cunoasca diferitele modalitati
(sisteme) de verificare a realitatii operatiilor sau valabilitatii documentelor.
Se pot aplica, de exemplu, sistemele de verificare reciproca si de verificare
încrucisata. Prin verificare reciproca se întelege confruntarea datelor din
exemplarele aceluiasi document (unicate, duplicate, triplicate etc.) care se gasesc la
diferite compartimente. Prin verificare încrucisata se întelege confruntarea datelor
din documentele gestiunii verificate cu cele din documentele întocmite de terti,
referitoare la aceleasi operatiuni.
Dupa confirmarea de catre compartimentul contabilitate a soldurilor
scriptice, rezultatele inventarierii se consemneaza într-un proces verbal care trebuie
sa cuprinda urmatoarele elemente: data întocmirii, numele si prenumele membrilor
comisiei de inventariere, numarul si data actului de numire a comisiei de
inventariere, gestiunea inventariata, data începerii si terminarii operatiunilor de
40

41. inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile si propunerile comisiei cu privire
la cauzele lipsurilor, plusurilor, pierderilor si a persoanelor vinovate, volumul
stocurilor depreciate, fara miscare sau cu miscare lenta, greu vandabile, fara
desfacere asigurata, precum si propunerile de masuri în vederea reintegrarii lor în
circuitul economic, propuneri de scoatere din uz a obiectelor de inventar,
declasarea sau casarea unor stocuri, constatari privind pastrarea, depozitarea,
conservarea si asigurarea integritatii bunurilor din gestiune, alte aspecte legate de
activitatea gestiunii inventariate.
În cazul elementelor patrimoniale pentru care s-au constatat deprecieri si au
fost întocmite liste de inventariere separat, comisia de inventariere face propuneri
privind: constituirea de provizioane pentru deprecieri; înregistrarea de amortizari
suplimentare; cauzele care au determinat aceste aprecieri.
Aceste propuneri se prezinta conducatorului unitatii în termen de 3 zile de la
încheierea operatiunilor de inventariere. În urma avizului directorului economic
sau a contabilului sef si a sefului compartimentului juridic, conducatorul unitatii va
decide în termen de 5 zile asupra solutionarii propunerilor facute.
Procesul verbal, împreuna cu toate documentele întocmite semnate de
comisie si de gestionar se prezinta conducerii societatii pentru a analiza si decide cu
privire la luarea masurilor ce se impun.
Rezultatele inventarierii generale a patrimoniului (anuale) se înscriu într-un
registru obligatoriu, "Registrul inventar". În acest registru se înscriu toate elementele
patrimoniale de activ si de pasiv grupate dupa natura lor, la fel ca în bilantul
contabil.
Datele din listele de inventariere (analitice) si din Registrul inventar (sintetice)
formeaza împreuna inventarierea patrimoniului, pe care se fundamenteaza
elaborarea Bilantului.
41

42. 3.2. Solutionarea si regularizarea diferentelor constatate la inventariere
la gestiunile de imobilizari corporale
În cazul imobilizarilor corporale pot aparea plusuri si minusuri justificabile
sau nejustificabile.
Plusurile pot aparea în cadrul unitatilor patrimoniale când s-au confectionat
instalatii tehnice prin efort propriu fara sa se fi întocmit documentele de receptie
necesare, precum si în situatia în care instalatiile tehnice (mijloace de transport,
animale si plantatii) desi casate si scazute din evidenta, nu au fost dezmembrate sau
distruse utilizându-se în continuare.
În primul caz regularizarea se face astfel:
În al doilea caz se utilizeaza contul în afara bilantului 8030 "Mijloace fixe
amortizate integral nescoase din functiune", debitându-se cu valoarea de utilizare a
instalatiilor tehnice constatate în plus.
Lipsurile în gestiune de care se fac vinovati salariatii unitatii patrimoniale
sau persoane din afara acesteia se imputa la valoarea ramasa de amortizat. În
conditiile de inflatie este necesara actualizarea valorii instalatiei tehnice,
recalculând bineanteles si amortizarea la cele cu un anumit grad de uzura.
În caz de lipsa imputabila, intervin doua operatiuni, pe de o parte scaderea
din evidenta scriptica a instalatiei tehnice, iar pe de alta parte imputarea
prejudiciului provocat.
Exemplu: Valoarea de intrare a instalatiei tehnice 10.000.000 lei, amortizarea
calculata 7.000.000 lei.
213x = %
722 ,,Venituri din productia de imobilizari"
4427 ,,T.V.A. colectata"
42

43. Scoaterea din evidenta :
Imputarea se face la valoarea neamortizata inclusiv TVA (19%).
Nota: contul 4282 alte creante în legatura cu personalul se utlizeaza în cazul în care persoana vinovata este salariatul
unitatii iar contul 461 "Debitori diversi" atunci când persoana vinovata este din afara unitatii.
Pierderile cauzate de calamitati naturale sau din cauze de forta majora
(incendii, inundatii, furtuni) se înregistreaza astfel:
În cazul existentei unei asigurari la o societate de asigurari, încasarea
despagubirilor cuvenite se înregistreaza:
% = 213x 10.000.000
281 "Amortizari privind
imobilizarile corporale 7.000.000
6588 "Alte cheltuieli de exploatare" 3.000.000
% = 213x 10.000.000
281 "Amortizari privind
imobilizarile corporale 7.000.000
6583 "Cheltuieli privind activele cedate 3.000.000
si alte operatii de capital"
5121 "Conturi la banci în lei" = 7583 "Venituri din 3.000.000
vanzarea activelor
si alte operatii de capital
4282 "Alte creante în = % 3.570.000
legatura cu personalul
sau 7588 "Alte venituri
461 "Debitori diversi" din exploatare 3.000.000
4427 "TVA colectata" 570.000
43

44. 3.3. Solutionarea si regularizarea diferentelor constatate la inventarierea
stocurilor
Si în cazul inventarierii stocurilor se pot constata minusuri (lipsuri) sau
plusuri în gestiune.
Referitor la pagubele si lipsurile din gestiunea inventariata, comisia de
inventariere va solicita explicatii scrise de la persoanele care au raspunderea
gestionarii valorilor materiale inventariate. Pe baza documentelor cercetate, a
explicatiilor primite si în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare, comisia
propune modul de regularizare a diferentelor dintre datele din contabilitate si cele
inventariate (faptic).
Cât privesc diferentele cantitative constatate între stocurile scriptice si cele
faptice, ele se solutioneaza mai întâi si, ca principiu general, plusurile se reflecta ca
o intrare în gestiune, iar minusurile se recupereaza de la vinovati sau se
înregistreaza ca si cheltuieli.
Aceste diferente constatate la inventarierea generala a patrimoniului sunt
regularizate si solutionate în urmatoarea ordine:
- compensarea plusurilor cu minusurile de inventar
- perisabilitati normale
- înregistrarea în contabilitate a diferentelor.
3.3.1. Minusuri în gestiune si modul de solutionare a acestora
Atunci când se constata lipsuri solutionarea acestora se face diferit în functie de
natura acestora si anume:
a) lipsuri în limita normelor legale;
b) lipsuri peste normele legale, neimputabile;
c) lipsuri provocate de calamitati naturale;
d) lipsuri peste normele legale, imputabile;
e) lipsuri în curs de solutionare.
44

45. Înainte de încadrarea lipsurilor în una din aceste categorii, actele normative
în vigoare (Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii nr.82/1991, Normele
Ministerului Finantelor privind inventarierea patrimoniului) permit compensarea
minusurilor cu plusurile constatate la inventariere.
Compensarea este o operatiune de regularizare, cel putin partial, a
minusurilor cu plusurile constatate la inventariere, operatie care are loc atunci când
lipsurile în gestiune nu sunt considerate infractiuni.
Conditiile legale de efectuare a operatiunilor de compensare sunt:
- plusurile si minusurile trebuie sa fie constatate numai la sorturile
aceluiasi produs la care este riscul de confuzie datorita asemanarii
aspectului exterior: culoare, model, dimensiuni, ambalaj etc.;
- plusurile si minusurile sa se fi produs în gestiunea aceleiasi persoane;
- plusurile si minusurile sa se fi produs în aceeasi perioada de gestiune,
întelegând prin aceasta perioada dintre doua inventarieri succesive.
Nu se vor admite compensari când exista dovezi ca lipsurile provin din
sustrageri sau degradari ale bunurilor respective datorita vinovatiei gestionarilor.
Regulile de efectuare a operatiunii de compensare cantitativa a
minusurilor cu plusurile de inventar sunt:
• Operatia de compensare nu este obligatorie, ea poate fi însa aprobata anual de
conducerea unitatii când nu intervine elementul infractional.
In acest scop, în prealabil si cu caracter de uz intern, conducatorii unitatilor
economice sunt obligati sa întocmeasca liste cu sorturi de produse, marfuri,
ambalaje si materiale care întrunesc conditiile compensarii datorita riscului de
confuzie si sa le propuna aprobarii Consiliului de administratie.
• Operatia de compensare se realizeaza cantitativ deoarece în procesul de
manipulare, depozitare sau însilozare a valorilor materiale confuzia a avut loc
între sorturi si nu între preturi de înregistrare.
Datorita existeniei preturilor unitare de evaluare are loc si o compensare
valorica fara însa a se diminua valoric patrimoniul unitatii economice.
• Compensarea cantitativa se realizeaza numai pentru cantitati egale între
plusuri si minusuri.
45

46. În situatia în care cantitatile sorturilor supuse compensarii la care s-au
constatat plusuri sunt mai mari decât cantitatile sorturilor admise la compensare si
la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalitatii cantitative prin
eliminarea din calcul a diferentei în plus.
• Eliminarea prin compensare are loc (fie de la plusuri, fie de la minusuri)
începând cu sorturile ale caror preturi unitare sunt cele mai mici, eliminarea
continuându-se în ordine crescatoare a acestora pâna la stabilirea egalitatii.
• Operatia de compensare propriu-zisa se începe cu sorturile, atât de la minusuri
cât si de la plusuri, care au preturile unitare cele mai mari, continuându-se în
ordine descrescatoare a preturilor.
• Preturile utilizate în compensare sort cu sort sunt cele ale minusurilor sau
plusurilor, întotdeauna fiind luat în calcul pretul cel mai mic.
• În urma operatiei de compensare rezulta diferente valorice de natura
plusurilor precum si diferente valorice de natura minusurilor.
Diferentele se determina înmultind cantitatea compensata cu diferenta dintre
pretul plusurilor si pretul minusurilor. Natura diferentei valorice este data de
produsul cu pretul cel mai mare.
• Dupa efectuarea operatiei de compensare, pentru a avea certitudinea
corectitudinii calculelor, trebuie verificate urmatoarele corelatii valorice:
(1) P.v.t. = P.v.e. + P.v.c. + P.v.r.
(2) M.v.t. = M.v.e. + M.v.c. + M.v.r
unde:
P.v.t. (M.v.t.) = plusul (minusul) valoric total
P.v.e. (M.v.e.) = plusul (minusul) valoric eliminat prin compensare
P.v.c. (M.v.c.) = plusul (minusul) valoric compensat
P.v.r. ( M.v.r.) = plusul (minusul) valoric rezultat din compensare
Nu se admite compensarea în cazul în care s-a facut dovada ca lipsurile
constatate la inventariere provin din sustragerea sau degradarea bunurilor
respective datorita vinovatiei persoanelor care raspund de gestiunea acestor bunuri.
46

47. De exemplu, la inventarierea unei gestiuni se constata un plus de 300 buc
gresie neagra cal.II a 20.000 lei/buc = 6.000.000 lei si un minus de 300 buc gresie
neagra cal.I a 30.000 lei/buc = 9.000.000 lei.
Întrucât din vina gestionarului s-a eliberat o marfa de calitate superioara si se
gaseste în stoc o marfa de calitate inferioara în aceeasi cantitate, compensarea se
poate efectua cantitativ si valoric, obligând pe gestionar la plata diferentei de
valoare, respectiv 3.000.000 lei + 570.000 lei TVA.
În contabilitatea analitica operatia de compensare se va efectua în debitul
ambelor sorturi astfel: în rosu, la contul analitic "Gresie neagra cal.I" si în negru, în
contul analitic "Gresie neagra cal.II", cu cantitatea si valoarea bunului constatat în
plus.
În contabilitatea sintetica se vor efectua înregistrarile:
În situatia în care plusurile sunt mai mari cantitativ sau valoric decât
lipsurile
compensarea are loc la fel ca în exemplul urmator:
La un depozit en gros se constata:
Stofa -pret de vânzare 50.000 lei Stofa -pret de vânzare 60.000 lei
Stoc faptic 50 ml x 50.000 =2.500.000 lei Stoc faptic 80 ml x 60.000 =4.800.000 lei
Stoc scriptic 60 ml x 50.000=3.000.000 lei Stoc scriptic 70 ml x 60.000 =4.200.000 lei
Minus 10 ml x 50000 = s00000 lei Plus 10 ml x 50.000 = 600.000 lei
Compensarea se face cantitativ si rezulta ca se acopera lipsa rezultând si un
plus valoric de 100.000 lei, la pret de vânzare en-gros, inclusiv TVA neexigibila.
601 "Cheltuieli privind = 301 "Materii prime" 3.000.000
materiile prime"
461 "Debitori diversi" = % 3.570.000
sau
4282 "Alte creante în
legatura cu personalul"
7588 "Alte venituri 3.000.000
din exploatare"
4427 "T.V.A. colectata" 570.000
47

48. Înregistrarea plusului de valoare, recalculând TVA si adaosul comercial pe
baza de suta majorata (TVA 19% => 15,966%, adaos 10% => 9,09%)
În evidenta analitica se va credita contul "Stofa sort 50000" cu 10 ml în
valoare de 500.000 lei si se va debita contul "Stofa sort 60000" cu 10 ml în valoare
de 600.000 lei.
a) Lipsurile în limita normelor legale, considerate normale (perisabilitatile)
Perisabilitatile sau pierderile normale se produc la unele produse, materiale sau
marfuri atât în procesul de aprovizionare, depozitare cât si în procesul de
desfacere, ca urmare a evaporarii, uscarii, scurgerii, pulverizarii, farâmitarii,
spargerii sau alte cauze asemanatoare. Marimea perisabilitatilor poate fi atât
reglementata prin norme legale cât si stabilita la constatare de catre persoanele ce
au în raspundere gestionarea unitatilor economice.
Organele fiscale se ghideaza în prezent dupa prevederile unor acte normative în
vigoare, H.C.M. nr.190/1984 si H.C.M. nr.160/1985, prin care s-au aprobat
normele maxime admise pentru calculul perisabilitatilor din activitatea de
aprovizionare tehnico-materiala si comerciala, acceptând trecerea pe cheltuieli a
acestor pierderi cu conditia sa nu depaseasca nivelul maxim prevazut si pierderea
sa se fi produs în mod efectiv. De asemenea, lipsurile constatate se pot încadra în
perisabilitâti daca provin din aceeasi perioada de gestiune, determinata de doua
inventare sau doua controale de gestiune.
Administratorii sau alte persoane cu drept de decizie în administrarea
bunurilor pot aproba perisabilitati mai mari decât cele prevazute în actele
normative tinând cont de situatia reala si specificul fiecarui caz de lipsa în
gestiune.
371 "Marfuri" = % 100.000
607 "Cheltuieli privind marfurile" 76.395
378 "Diferente de pret la marfuri" 7.639
4428 "T.V.A. neexigibila" 15.966
48

49. Normele de perisabilitate sunt adaptate prin hotarâri interne în cadrul
ministerelor, regiilor autonome, tinând cont de specificul fiecarei ramuri de
activitate.
Cuantumul perisabilitatilor se stabileste si se calculeazâ procentual la
volumul cantitativ sau valoric a bunurilor intrate sau iesite.
Perisabilitatile (pierderile considerate normale) aparute în timpul
transportului se acorda pentru fiecare transport de bunuri pe baza unui proces
verbal de constatare, întocmit cu ocazia receptionarii bunurilor respective.
Pierderile naturale ce se produc în timpul depozitarii si livrarii sunt stabilite
în mod diferentiat si pe fiecare sezon, cum este cazul produselor alimentare,
fructelor, legumelor, cerealelor etc.
Pentru produsele electrice, din sticla, portelan, faianta etc., acordarea
perisabilitatilor se face pe baza pierderilor reale constatate prin prezentarea
probelor de spargere, farâmitare sau a unor parti componente, consemnate într-un
proces verbal de constatare sau lista de inventariere.
În cazul schimbarii din functie a gestionarului, din drepturile de perisabilitati
cuvenite gestionarului predator, se scad 50%, aferente bunurilor aflate în stoc,
restul se acorda gestionarului primitor. În felul acesta pierderile materiale se împart
în mod just între gestionarul predator, în timpul caruia au intrat bunurile respective,
si cel primitor, care urmeaza sa le gestioneze pâna la iesirea din gestiune.
În scopul reducerii perisabilitatilor, conducerea unitatii este obligata:
- sa ia masuri pentru respectarea stricta a normelor tehnice de manipulare,
ambalare si depozitare a produselor, tinând seama de caracteristicile
fiecarui produs;
- sa acorde o grija permanenta distribuirii sau prelucrarii în cel mai scurt
timp a produselor cu termene limita de depozitare sau prelucrare;
- sa prevada în contractul de livrare clauze si raspunderi precise cu privire
la obligatiile beneficiarilor de a ridica produsele în anumite termene;
- sa ia masuri pentru livrarea produselor în ordinea intrarii în depozit.
49

50. Regularizarea contabila a lipsurilor la materiile prime si materiale
consumabile, ce se încadreaza în normele recunoscute de organele fiscale, se
realizeaza astfel:
Lipsurile neimputabile ce se încadreaza în nomele legale la produse finite,
semifabricate si produse reziduale se regularizeaza astfel:
Varianta 1. costul antecalculat 3.000.000 lei, costul efectiv 3.200.000 lei, abaterea
negativa 200.000 lei.
Varianta 2. costul antecalculat 3.500.000 lei, costul efectiv 3.000.000 lei abaterea
pozitiva 500.000 lei.
b) Lipsurile peste normele legale, neimputabile
Aceste lipsuri trebuie tratate atât din punct de vedere al celor cu drept de decizie
în gestionare cât si din punct de vedere fiscal. Întrucât aceste lipsuri se
contabilizeaza la cheltuieli, afectând rezultatul financiar, organele fiscale recunosc
numai acele scazaminte ce se încadreaza în normele legale aprobate.
601 "Cheltuieli cu materii prime" = 301 "Materii prime"
602 "Cheltuieli cu materiale = 302 "Materiale consumabile"
consumabile "
711 "Variatia stocurilor" = % 3.200.000
345 "Produse finite" 3.000.000
348"Diferente de pret 200.000
la produse finite"
% = 345 "Produse finite" 3.500.000
711 "Variatia stocurilor"
3.000.000
348 "Diferente de pret 500.000
la produse finite"
50

51. Pentru valorile materiale la care sunt acceptate scazaminte, acestea se
calculeaza numai în situatia în care, dupa compensarea minusurilor cu plusurile
stabilite la inventariere, cantitatile lipsa sunt mai mari decât cantitatile constatate în
plus.
În aceasta situatie cotele de scazaminte se aplica în primul rând la valorile
materiale la care s-au constatat lipsurile. Daca în urma aplicarii scazamintelor
respective mai ramân diferente cantitative în minus, cotele de scazaminte se pot
aplica si asupra celorlalte valori materi.ale admise în compensare la care s-au
constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferente.
Normele de scazaminte nu se aplica anticipat ci numai dupa constatarea
existentei efective a lipsurilor si numai la limita acestora. De asemenea, normele de
scazaminte nu se aplica automat, aceste norme fiind considerate maxime.
Scazamintele se aplica atunci când apar lipsuri la inventariere generate de actiunea
factorilor fizici si chimici, urmare a manipularii, depozitarii sau însilozarii, când
lipsurile nu sunt determinate din culpa gestionarului si deci nu i se pot imputa.
În gestiunile în care lipsurile ce se constata la inventariere nu sunt din vina
gestionarului sau a altei persoane si depasesc limita normelor legale de scazaminte,
aceste lipsuri se trec pe seama cheltuielilor sub forma scazamintelor peste normele
legale, fiind nedeductibile din punct de vedere fiscal.
La materiile prime si materialele consumabile neimputabile ce depasesc
normele legale, se înregistreaza consumul acestora si se evidentiaza si TVA
colectata, lipsurile peste normele legale taxându-se de catre organele fiscale ca
tlind generatoare de TVA.
Înregistrarile în contabilitate se fac prin articolele contabile:
601 "Cheltuieli cu materii prime" = 301 "Materii prime"
602 "Cheltuieli cu materiale = 302 "Materiale consumabile"
consumabile "
635 "Cheltuieli cu alte impozite, taxe = 4427 "T.V.A. colectata"
si varsaminte asimilate"
51

52. Penlru lipsurile neimputabile de marfuri a caror evidenta se tine la pret de
vânzare cu amanuntul, inclusiv TVA neexigibila, este nevoie a se determina TVA-
ul (folosind procedeul sutei majorate), adaosul comercial si costul de achizitie al
acestora.
Exemplu: Pretul de vânzare cu amanuntul este 3.000.000 lei, TVA 19%,
adaosul comercial 30%.
TVA neexigibila: 3.000.000 * 19/119 = 478.992lei
Adaosul comercial: (3.000.000 - 478.992) * 30/130 = 581.771 lei
Costul de achizitie va fi: 3.000.000 - 478.992 - 581.771 = 1.939.237 lei.
În categoria lipsurilor neimputabile intra si marfurile care se scad din
gestiune la propunerea organelor abilitate, deoarece au termene de garantie
(utilizare) depasite sau prezinta semne de alterare (marfuri alimentare, cosmetice
etc.) sub denumirea de active circulante declasate.
Lipsurile neimputabile la productia în curs (pierderi din rebuturi) se
evalueaza la costurile prestabilite aferente fazelor procesului tehnologic parcurs.
% = 371 "Marfuri" 3.000.000
607 "Cheltuieli privind marfurile"
1.939.237
378 "Diferente de pret la marfuri"
581.771
4428 "T.V.A. neexigibila"
478.992
711 "Variatia stocurilor" = 331 " Produse în curs
de executie"
sau Cost
332 "Lucrari si servcii Prestabilit
în curs de executie"
52

53. Lipsurile neimputabile la obiecte de inventar se regularizeaza astfel:
Valoarea contabila 500.000 lei, uzura aferenta 300.000 lei.
Scaderea din evidenta a obiectelor de inventar în cazul în care sunt integral
uzate:
Lipsuri neimputabile la animale adulte, pasari si albine provenite din
productie proprie se scad din evidenta la pretul la care au fost înregistrate,
evidentiindu-se diferentele între costul prestabilit si costul efectiv.
Exemplu: costul prestabilit 900.000 lei, costul efectiv 760.000, abatere
pozitiva 240.000 lei.
La animale, pasari si albine lipsurile constatate si tratate ca neimputabile
sunt cele pentru care se face dovada ca nu s-au putut întocmi la timp acte de
moarte sau disparitie. Aceeasi regula este valabila si pentru obiecte de inventar,
baracamente si amenajari provizorii.
Lipsurile neimputabile la animale adulte, animale tinere si pasari provenite
din achizitii se regularizeaza:
= 8039 "Stocuri de natura 800.000
obiectelor de inventar"
% = 361 "Animale si pasari" 900.000
711 "Variatia stocurilor"
760.000
368 "Diferente de pret
240.000
la animale si pasari"
606 "Cheltuieli cu animale = 361 "Animale si pasari" Valoare de
înregistrare
603 "Cheltuieli privind = 303 "Materiale de natura 500.000
materiale de natura obiectelor de inventar"
obiectelor de inventar"
53

54. c) Lipsuri în gestiune provocate de calamitati naturale
În categoria calamitatilor naturale se includ pierderi provocate de factori
naturali cum sunt inundatii, furtuni sau incendii provocate de fulgere.
Bunurile apartinând unitatii economice pot fi asigurate sau nu.
În caz de pierderi de bunuri asigurate, obligatia de a stabili pierderea revine
asiguratorului. Pe baza procesului-verbal încheiat cu ocazia stabilirii pierderii, în
contabilitatea unitatii economice, bunurile vor fi scoase din evidenta la valoarea lor
contabila.
Pentru a fi încadrate în categoria lipsurilor în gestiune datorate calamitatilor
naturale sau din cauze de forta majora stocurile trebuie consemnate în anumite
documente de catre o comisie formata din membrii desemnati de organele de
conducere a unitatii patrimoniale, fie de asigurator (când bunurile sunt asigurate).
În asemenea situatii se determina cu exactitate: care sunt bunurile distruse si nu se
mai pot valorifica, care se mai pot valorifica în starea în care se gasesc sau care pot
fi trimise spre prelucrare.
Indiferent daca activele sunt asigurate sau nu, scaderea din gestiune se
contabilizeaza la cheltuieli folosind contul 6583 "Cheltuieli privind activele cedate
si alte operatii de capital" prin creditarea conturilor 301 "Materii prime", 302
"Materiale consumabile", 303 "Materiale de natura obiectelor de inventar", 341
"Semifabricate", 345 "Produse finite", 361 "Animale si pasari", 371 "Marfuri", 381
"Ambalaje".
Productia în curs calamitata (de exemplu în agricultura) se scade din
evidenta la nivelul costurilor prestabilite iar acolo unde se poate stabili costul
efectiv, scaderea se face la acest cost.
În situatia în care bunurile sau productia în curs a fost asigurata, primirea
despagubirii se evidentiaza astfel:
711 "Variatia stocurilor" = 331 "Productia în curs de executie"
5121 "Conturi la banci în lei" = 7581 "Venituri din despagubiri
amenzi si penalitati”
54

55. d) Lipsuri imputabile la stocuri si productia în curs
Diferenta stabilita în minus în urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor
de scazaminte, reprezentând prejudicii pentru unitate, se recupereaza de la
persoanele vinovate în conformitate cu dispozitiile legale.
Pentru regularizarea lipsurilor, la scaderea din gestiune, se utilizeaza
înregistrarile:
Imputarea se reflecta în urmatoarele înregistrari contabile:
% = 371 "Marfuri" 3.000.000
607 "Cheltuieli privind marfurile"
1.939.237
378 "Diferente de pret la marfuri"
581.771
4428 "T.V.A. neexigibila"
478.992
711 "Variatia stocurilor" = % 3.200.000
345 "Produse finite" 3.000.000
348 "Diferente de pret 200.000
la produse finite"
% = 345 "Produse finite" 3.500.000
711 "Variatia stocurilor"
3.000.000
348 "Diferente de pret 500.000
la produse finite"
603 "Cheltuieli privind = 303 "Materiale de natura 1.500.000
materiale de natura obiectelor de inventar"
obiectelor de inventar"
= 8039 "Stocuri de natura 2.800.000
obiectelor de inventar"
% = 361 "Animale si pasari" 1.900.000
711 "Variatia stocurilor"
1.760.000
368 "Diferente de pret
240.000
la animale si pasari"711 "Variatia stocurilor" = 331"Productia în curs Cost prestabilit
de executie" sau cost efectiv
55

56. • persoana vinovata este salariatul unitatii
• persoana vinovata este din afara unitatii
e) Lipsuri în curs de solutionare
Lipsurile constatate la inventariere care din motive justificate nu pot fi
încadrate în nici una din categoriile amintite (imputabile sau neimputabile) se
înregistreaza prin debitarea contului 473 "Decontari din operatii în curs de
clarificare" si creditarea conturilor: 301 "Materii prime", 302 "Materiale
consumabile", 303 "Materiale de natura obiectelor de inventar", 341
"Semifabricate", 345 "Produse finite", 361 "Animale si pasari", 371 "Marfuri", 381
"Ambalaje".
Comisia de inventariere, respectiv administratorul, este obligat a stabili
termene precise de solutionare, juridica a acestor diferente, astfel încât sa nu se
prescrie termenul de recuperare a pagubei (60 de zile, dar sa nu depaseasca
sfârsitul exercitiului).
4282 "Alte creante în = % Valoare
legatura cu personalul" imputata
7588 "Alte venituri Valoare de
din exploatare" imputare
4427 "T.V.A. colectata" T.V.A .
aferenta
461 "Debitori diversi" = % Valoare
imputata
7588 "Alte venituri Valoare de
din exploatare" imputare
4427 "T.V.A. colectata" T.V.A .
aferenta
56

57. 3.3.2. Plusuri în gestiune si modul de solutionare a acestora.
Plusurile de stocuri la materii prime, materiale consumabile, produse finite,
semifabricate, produse reziduale, marfuri si ambalaje, se pot datora urmatoarelor
cauze: eliberarea unor cantitati mai mici decât cele înscrise pe documentele de
iesire; aparatele de masura nu corespund cu cele cu care au fost masurate bunurile
la intrare; intrarea în magazie a unor produse din productie proprie fara întocmirea
actelor necesare.
În unitatile comerciale cu amanuntul unde evidenta se tine la pret de vânzare
cu amanuntul si unde gestiunile se organizeaza global-valoric, plusurile pot
proveni din vânzarea de marfuri la un pret mai mare decât cel cu care a fost
încarcata gestiunea sau din vânzarea unor materiale de ambalat la pretul marfii.
Pentru conducatorii compartimentelor de contabilitate atât lipsurile cât si
plusurile de valori mari trebuie sa constituie un semnal de alarma întrucât ambele
situatii denota fie o organizare necorespunzatoare a contabilitatii si evidentei
operative, fie neglijenta sau premeditare din partea salariatilor.
Regularizarea plusurilor la materii prime, materiale consumabile, se face
astfel:
Plusurile de obiecte de inventar noi, provenite din productie proprie:
301 "Materii prime" = 601 "Cheltuieli privind Valoare de
materiile prime" înregistrare
302 "Materiale = 602 "Cheltuieli cu Valoare de
consumabile" materiale consumabile " înregistrare
303 "Materiale de natura = 711 "Variatia stocurilor" Cost efectiv
obiectelor de inventar"
57

58. Plusurile la produse finite, semifabricate, produse reziduale, animale si
pasari din productie proprie neînregistrate la timp:
Plusurile de marfuri când evidenta se tine la pret de vânzare cu amanuntul
inclusiv T.V.A. se înregistraza astfel:
Plusurile de ambalaje se regularizeaza prin înregistrarea:
La marfurile care se cântaresc si sunt ambalate în hârtie, cartoane, pungi (ca
de exemplu: produse de carne, brânzeturi, zahar, biscuiti, cafea, fructe etc.),
materialele de ambalat se înregistreaza la intrare la valoarea de achizitie, dar se
vând la pretul marfurilor. În toate cazurile pretul marfurilor este mai mare decât cel
al materialelor de ambalat.
Vânzarea materialelor de ambalat la pretul marfurilor duce la un sold
creditor al contului de marfuri. Pentru a se regla aceasta diferenta, la inventarierea
marfurilor se determina, pe de o parte, greutatea marfurilor care se cântaresc si sau
vândut, pretul mediu de vânzare al acestora, iar pe de alta parte, greutatea
materialelor de ambalat vândute si costul mediu de achizitie al acestora.
345 "Produse finite" = 711 "Variatia stocurilor" Cost efectiv
341 "Semifabricate"
346 "Produse reziduale"
361 "Animale si pasari"
371 "Marfuri" = %
607 "Cheltuieli privind marfurile" Cost de
achizitie
378 "Diferente de pret la marfuri" adaosul
4428 "T.V.A. neexigibila" T.V.A.
381 "Ambalaje" = 608 "Cheltuieli privind Valoare de
ambalajele" înregistrare
58