1. http://www.ebooksread.com/
UTOPIA
de Sir Thomas Morus
INTRODUCERE
Sir Thomas More, fiul lui Sir John More, judecator la King's Bench, s-a
nascut in 1478 in Milk Street, in orasul Londrei. Dupa educatia sa timpurie la
Scoala St. Anthony, in Threadneedle Street si-a inceput de copil ucenicia in casa
Cardinalului John Morton, Arhiepiscop de Cantebury si Lord Cancelar al Angliei.
Acest lucru nu era unul neobisnuit in acele timpuri pentru persoanele cu avere
sau influenta si copiii de familebun, pentru a fi astfel plasati impreuna intr-o
relatie ca cea dintre patron si client. Tinerii purtau insemnele patronului si
contribuiau la situatia lui. Patronul se folosea ulterior de averea si influenta sa
pentru a-i ajuta pe tinerii clienti sa-si faca intrarea in lume. Cardinalul Morton a
fost in zilele sale de inceput Episcop de Ely, este cel pe care Richard al III-lea l-a
inchis in vestitul Turn londonez; intreaga perioada ce-a urmat, el ocupindu-se de
conducerea ostilitatilor impotriva lui Richard; a fost numit Prim Consilier al lui
Henric al VII-lea, care in 1486 l-a facut Arhiepiscop de Cantebury, iar noua luni
dupa aceea, Lord Cancelar. Cardinalul Morton -- despre a carui masa se
reaminteste in discutia din "Utopia" este cel ce a incintat atit de mult spiritul
tinarului Thomas More. Despre care a spus cindva: "Oricine va trai indeajuns
incit sa-l cunoasca, va vedea ca acest copil care serveste aici la masa se va
dovedi un personaj remarcabil si un om minunat."
La virsta de nouasprezece ani, Thomas More a fost trimis de catre patronul
sau la Colegiul Oxford din Cantebury, aici a invatat limba Greaca de la primii
oameni care au adus in Anglia studiul acestei limbi din Italia, William Grocyn si
Thomas Linacre. Linacre, un medic, ce dupa aceea va prelua conducerea
catedrei, era deasemenea si fondatorul Colegiului Medicilor. In 1499, More a
parasit Oxfordul pentru a studia dreptul in Londra, la Lincoln's Inn, iar in anul
urmator, Arhiepiscopul Morton a murit.
Seriozitatea personalitatii lui More justifica hotarirea luata in timpul studiului
drepului de a-si fixa drept obiectiv supunerea instinctelor, el poarta o camase
aspra de par, un bustean in loc de perna si se biciuie singur in fiecare Vineri. La
virsta de douazeci si unu de ani a intrat in Parlament si curind dupa ce a fost
chemat la bara a fost numit sub-Serif al Londrei. In 1503 se opune in Camera
Comunelor propunerii lui Henric al VII-lea de acordare a unei subventii in contul
casatoriei ficei sale Margaret si o face cu atita energie, incit Camera a refuzat
cererea. Cineva s-a dus si i-a spus Regelui ca baiatul acela barbos i-a dezamagit
toate asteptarile. Tocmai de aceea in ultimii ani ai domniei lui Henric al VII-lea,
More va fi in dizgratia Regelui si s-a gindit chiar sa paraseasca tara.

2. Henric al VII-lea a murit in Aprilie 1509, cind More avea putin peste treizeci de
ani. In primul an al domniei lui Henric al VIII-lea s-a ridicat la o inalta practica in
instantele judecatoresti, unde se spune ca a refuzat sa pledeze in cazurile pe
care el le credea injuste si nu a acceptat onorariu de la vaduve, orfani, sau de la
cei saraci. El ar fi preferat sa se casatoreasca cu cea de-a doua fica a lui John
Colt, din New Hall, Esex, dar a ales pe sora mai in virsta, pentru ca nu ar fi dorit
ca ea sa fie subiect al vreunei discreditari, ceea ce s-ar fi intimplat probabil daca
ar fi trecut peste ea, cerind mina surorii sale mai tinere.
In 1513, cind Thomas More e inca sub-Serif al Londrei, se spune ca ar fi scris
"Istoria Vietii si Mortii Regelui Eduard al V-lea si a Uzurpatorului Richard al IIIlea". Cartea, care pare sa contina cunostintele si opiniile patronului lui Thomas
More, Cardinalul John Morton, nu a fost tiparita pina in 1557, cind se implineau
douazeci si doi de ani de la moartea autorului. A fost mai apoi tiparita dupa MS.,
editia continind scrisul olograf al lui Thomas More.
In anul 1515 Wosley, Arhiepiscop de York, a fost facut Cardinal de Papa Leon
al X-lea; Henric al VIII-lea l-a facut Lord Cancelar si din acel an si pina in 1523
Regele si Cardinalul au condus Anglia cu autoritate absoluta, fara ca Parlamentul
sa mai fie convocat. In Mai 1515, Thomas More -- nu era inca innobilat -- a facut
parte dintr-o comisie, fiind trimis in Tarile de Jos impreuna cu Cuthbert Tunstal si
altii, pentru a participa la o conferinta cu ambasadorii lui Charles al V-lea,
singurul Arhieduce al Austriei, privind reinoirea aliantei. More avea treizeci si
sase de ani, absenta din Anglia de sase luni, timp in care a stabilit prietenia lui cu
Peter Giles (latinizat AEgilius), un tinar erudit si curtenitor, secretar al
Municipalitatii din Anvers.
Cuthbert Tunstal era un cleric educat, Cancelar al Arhiepiscopului de
Cantebury, care in acel an (1515), era numit Arhidiacon de Chelster si in Mai anul
urmator (1516), Maestru al Registrului. In 1516 a fost din nou trimis in Tarile de
Jos si More a ajuns impreuna cu el la Bruxelles, unde s-au gasit in compania
apropiata a lui Desiderius Erasmus din Rotterdam.
"Utopia" lui More a fost scrisa in latina si este compusa din doua parti, cea
de-a doua parte descriind locul [plecind de la doua cuvinte din limba greaca
"tinutul care nu exista", dar care prin analogie inseamna si "un tinut fericit"] -- sau
Nusquama, dupa cum a numit-o in scrisorile sale -- 'Nicaieri'), a fost scrisa
probabil catre 1515; prima parte introductiva e scrisa la inceputul anului 1516.
Cartea a fost tiparita prima data la Lovain, in Flandra, in 1516, sub redactia lui
Erasmus, Peter Giles si citiva alti prieteni ai lui More. A fost apoi revizuita de
More [care ulterior va avea suficient timp sa regrete, ca si prietenul sau Erasmus
dealtfel, atitudinea ingaduitoare fata de protestanti, fiind sustinator inflacarat al
unitatii Crestinatatii si intrind intr-o apriga polemica cu Martin Luther in apararea
lui Henric al VIII-lea. n.t.] si tiparita de Frobenius, la Basel, in Noiembrie 1518. A
fost retiparita la Paris si Viena, dar nu a cunoscut lumina tiparului in Anglia pe

3. timpul vietii lui More. Prima publicare in tara sa a fost dupa o traducere in limba
Engleza, in timpul domniei lui Eduard al VI-lea(1551), efectuata de Ralph
Robinson. A fost apoi tradusa intr-o forma literara de Gilbert Burnet, in 1684,
imediat dupa ce acesta a condus apararea prietenului sau Lordul William
Russell, a participat la executia sa, aparindu-i memoria si a fost dat afara intr-un
mod premeditat din postul de asistent la St.Clement, de catre James al II-lea.
Burnet a fost atras de traducerea "Utopiei" fiind minat de aceleasi sentimente
puternice de revolta in fata injustitiei, ce trebuie sa-l fi determinat pe Thomas
More sa scrie aceasta carte. Traducerea lui Burnet a dat in volum si numele
cartii, ce a fost luat de la un adjectiv din limba Engleza -- unde este numit un
regim impracticabil -- Utopie.
Totusi, sub masca unei fictiuni vesele, incintatoare, discutia este de-o
seriozitate extrema si este insotita pretutindeni de numeroase sugestii practice.
Este opera unui scriitor Englez savant si spiritual, care ataca in stilul propriu
principalele rele ale societatii si politicii timpului sau. Ea incepe cu povestirea lui
More asupra modului cum a fost trimis in Flandra impreuna cu Cumberth Tunstal,
"cel caruia majestatea sa regala, mai tirziu, spre marea bucurie a tuturor
oamenilor, l-a promovat in functia de Maestru al Registrului"; cum s-au intilnit cu
trimisii lui Charles la Bruges si s-au reintors intre timp la Bruxelles pentru a primi
noi instructiuni; si cum More, care a plecat la Anvers, a descoperit o mare
bucurie in societatea lui Peter Giles ce a reusit sa-i aline dorul de a-si revedea
patria. Apoi faptele aluneca intr-o fictiune cu descoperirea lui Rafael Hythloday
(al carui nume este realizat din doua cuvinte grecesti ce inseamna [ "valoarea
cunoasterii" ]), un om ce l-a insotit pe Amerigo Vespucci in ultimile trei calatorii
transatlantice efectuate catre Lumea Noua, ce va fi descoperita ceva mai tirziu, a
caror relatare va fi tiparita prima data in 1507, cu doar noua ani inainte ca
"Utopia" sa fie scrisa.
Intentionat fantastica in sugerarea detaliilor, "Utopia" este opera unui invatat
care a citit "Republica" lui Platon, a carui fantezie este impulsionata dupa lectura
istoriilor lui Plutarch despre viata Spartanilor sub legislatia lui Lycurg. Sub masca
unui ideal comunitarist, unde au fost introduse abil citeva excentricitati spirituale,
se afla ascunse aici argumentele nobilimii Engleze. Uneori More pune problema
Frantei, sub aparenta careia se ascund de fapt problemele Angliei. Alteori sint
aduse laude ironice bunei-credinte a capetelor incoronate ce domnesc peste
lumea crestina, pentru a feri cartea de rigorile cenzurii si ca un atac politic fata de
metodele absolutiste de guvernare ale lui Henric al VIII-lea. Erasmus din
Rotterdam i-a scris unui prieten in 1517 ca ar dori sa-i trimita "Utopia" lui Thomas
More, daca n-a citit-o inca si "isi doreste sa vada "adevarata sursa a tuturor
relelor politice". catre Thomas More, Erasmus va scrie: "Un Primar din Antwerp
este atit de incintat de ea, incit o cunoaste in intregime pe de rost".
H. M.

4. Conversatiile lui Raphael Hythloday asupra celei mai
fericite conditii a unui stat si despre noua insula Utopia
Cartea I -a
Henric al VIII-lea, nebiruitul rege al Angliei, un print inzestrat cu toate
virtutile necesare pentru a deveni un mare monarh, avind unele diferente nu
tocmai dintre cele de cea mai mica insemnatate cu Charles, stralucitul Print al
Castiliei, m-a trimis ca ambasador al sau in Flandra, pentru a duce tratative si a
aplana chestiunile aflate in disputa. Am fost coleg si partener cu acel
incomparabil om, Cuthbert Tonstal, cel pe care ceva mai tirziu Regele l-a numit in
aplauzele universale Maestrul Registrului, despre care. personal, nu voi spune
nimic; si nu din acele motive potrivit carora m-as teme ca marturia unui prieten ar
putea fi suspectata, ci mai degraba datorita faptului ca virtutile si cunostintele
sale ma depasesc cu mult, astfel incit sa pot eu sa le judec si este prea bine
cunoscut ca nici nu are nevoie de recomandarile mele, doar daca nu cumva s-o fi
adeverit intre timp proverbul potrivit caruia "se poate arata Soarele cu o
lanterna." Cei care au fost numiti de catre Print pentru a trata cu noi si i-am intilnit
la Bruges conform intelegerii, erau toti oameni vrednici de toata lauda. Margraful
orasului Bruges se afla in fruntea lor, detinind si functia de conducator al
delegatiei, dar cel considerat drept omul cel mai intelept, care vorbea in numele
tuturor celorlalti, era George Temse, din Casselsee, cel in slujba caruia si-au dat
concursul deopotriva atit arta cit si natura, pentru a-l inzestra cu darul elocventei,
fiind un foarte bun cunoscator in chestiunile legate de lege si avind o mare
abilitate de-a descurca acest gen de afaceri, dobindita printr-o lunga practica.
Dupa ce ne-am intilnit de citeva ori fara a putea ajunge la o intelegere, am
sosit la Bruxell pentru citeva zile pentru a face cunoscute dorintele Principelui. Si
intrucit au fost admise acele doleante ale caror purtatori eram, am plecat la
Antwerp. In timp ce ma aflam aici, printre vizitatorii mei se afla o persoana ce mi
s-a parut a fi mult mai agreabila decit toti ceilalti, este vorba de Peter Giles, ce
era nascut la Antwerp, un om de o mare onoare si ce purta unul din cele mai
inalte ranguri nobiliare in orasul sau, desi acesta era cu mult mai prejos decit cel
pe care l-ar fi meritat cu adevarat; personal nu cunosc sa existe undeva un om
mai invatat si mai bine educat decit acest tinar; pentru ca era o persoana
inzestrata atit cu acele cunostinte, cit si cu priceperea de-a se folosi de ele, pe cit
de bine poate fi cel mai educat dintre toti oamenii, mai ales avind o purtare atit de
aleasa fata de prietenii lui, plina de atita puritate si afectiune, incit probabil ca nu

5. pot fi descoperite nicaieri in lume doua astfel de persoane, care sa poarte un
asemenea respect fata de prietenii lor. Este de-o modestie extraordinara, fara sa
existe in el nici cea mai mica urma de falsitate; si niciun om nu poate manifesta o
naturalete plina de atita intelepciune; conversatia lui era atit de placuta si de-o
voiosie plina de inocenta, incit in compania sa simteam cum parca sub influenta
unei vraje imi piereau toate acele dorinte aprinse de-a ma reintoarce cit mai
curind in patrie, la sotia si la copiii mei, ce erau si mai mult stirnite de absenta din
ultimile patru luni. Intr-una din zile, pe cind ma reintorceam acasa de la liturghia
de la St. Mary, care este una dintre cele mai importante si mai frecventate
biserici din Antwerp, l-am vazut din intimplare in timp ce statea de vorba cu un
strain, ce parea trecut de floarea tineretii; fata sa era brazdata de semne adinci
lasate de scurgerea timpului si poate tocmai de aceea purta o barba lunga,
hainele lasind impresia ca nu acorda o prea mare importanta infatisarii sale,
astfel incit, dupa modul cum se comporta si arata acel personaj, am presupus ca
trebuie sa fie vorba de un om al marii.
Imediat ce m-a zarit, Peter a venit la mine si m-a salutat; si in timp ce
raspundeam gestului sau de politete, m-a luat deoparte si indicind catre cel care
i-a fost doar cu putin inainte partener de conversatie, a spus: "Il vezi pe acel om?
Tocmai ma gindeam sa-l aduc la tine."
Am raspuns ca: "Era foarte bine venit din moment ce se bucura de faptul ca
era prezentat de un prieten ".
"Si deasemenea, de modul cum se prezinta el insusi," a raspuns el 'doar daca
l-ai cunoaste pe acest om, pentru ca nu exista nimeni in viata care sa faca o
relatare atit de bogata despre natiuni si tari ce sint pentru noi inca necunoscute,
asa cum o poate face acest om; ceea ce dupa cite stiu, iti doresti foarte mult."
In acel moment am spus ca: "Se pare ca nu am gresit prea mult, atunci cind
am socotit sub influenta primei impresii, ca este vorba de un om al marii."
"Dimpotriva, gresiti foarte mult", mi-a raspuns el. "Pentru ca acest om nu a
navigat ca marinar, ci el a cutreierat marile dupa modelul unui explorator, sau mai
degraba al unui filozof. Acest Rafael, ce dupa familia sa poarta numele de
Hythloday, nu doar ca nu e nestiutor al limbii Latine dar este si un eminent
cunoscator al limbii vechilor Greci, pe care a practicat-o el insusi intr-un mod mult
mai aprofundat decit au facut-o primii cercetatori, pentru ca s-a aplecat tot mai
mult catre filozofie, cea care i-a permis cunoasterea faptului ca Romanii nu ne-au
lasat nimic de valoare, cu exceptia a ceeea ce poate fi descoperit in operele lui
Seneca si Cicero. Prin nastere, el este Portughez si a fost atit de fermecat de
ideea de-a vedea lumea incit si-a impartit averea fratilor sai, alegind mai repede
sa-si caute norocul asemeni lui Amerigo Vespucci, facindu-si cu multa osteneala
loc pentru a putea participa la trei dintre expeditiile acestuia, care sint tocmai
acum publicate; doar ca nu s-a mai reintors cu el din ultima calatorie, obtinind
mai mult prin forta permisiunea de-a ramine acolo, astfel incit a putut fi unul

6. dintre cei douazeci si patru de Castilieni ce au fost lasati in cel mai indepartat loc
ce l-au putut atinge in ultima lor calatorie catre Noua Spanie. Astfel l-au parasit,
ca pe unul ce nu isi dorea sa-si implineasca cu o mai mai mica ardoare visul sau
de-a calatori, decit cel ce isi doreste sa reintoarca acasa, pentru a fi ingropat in
patria sa; pentru ca el obisnuia adesea sa spuna ca drumul spre cer este acelasi
indiferent in ce loc te-ai afla; si ca cerul nu-i poate pregati o alta moarte decit cea
care i-a fost harazita lui inca de la inceput. Totusi, acest tip de temperament l-ar fi
costat destul de scump daca Dumnezeu in marea sa gratie nu s-ar fi indurat de
soarta sa; pentru ca dupa ce a calatorit impreuna cu cinci Castilieni prin multe din
tarile acelei lumi, datorita unei intimplari fericite a ajuns in cele din urma la
Ceylon si de aici la Calcuta, unde a fost foarte bucuros sa descopere citeva
corabii Portugheze; si tocmai atunci cind parea mai presus de toate asteptarile
ce le poate avea un om, a reusit sa se reintoarca in patria sa."
Cind Peter a terminat de spus toate aceastea i-am multumit pentru
amabilitatea de a-mi fi oferit ocazia sa fac cunostinta cu un om a carui
conversatie stia ca imi va fi atit de placuta; si imediat dupa ce acestea au fost
spuse, eu si acel Rafael ne-am imbratisat unul pe celalalt. Dupa ce au fost
indeplinite acele gesturi de politete ce sint cerute in impejurarile oferite de prima
intilnire a unei persoane straine, am poposit cu totii la mine acasa si indreptindune spre gradina, ne-am asezat pe una din bancile inconjurate de verdeata si neam angajat in conversatii. Ne-a relatat ca atunci cind Vespucci a navigat mai
departe reluindu-si drumul de inapoiere spre casa, el impreuna cu ceilalti tovarasi
ce au ales din propria lor vointa sa ramina in Noua Spanie, au introdus incetul cu
incetul sentimente de iubire in inima oamenilor acelei tari, intilnindu-se adesea cu
ei si tratindu-i cu o mare delicatete; astfel ca in cele din urma au ajuns nu doar sa
traiasca in mijlocul lor fara a simti nici cel mai mic pericol, ci au inceput sa le
impartaseasca liber gindurile si opiniile lor; si au cucerit intr-o asemenea masura
inima unui print, al carui nume sau al tarii asupra careia guverna le-am uitat din
pacate, incit acesta nu numai ca le-a oferit din belsug toate cele necesare pentru
a-si duce viata alaturi de ei, dar si tot ce era nevoie pentru a efectua calatoriile
lor; deopotriva cu barcile ce-i adusesera in apele din acele tinuturi, cit si cu
vehiculele necesare pentru a traversa tinutul uscat; a trimis impreuna cu ei o
calauza dintre oamenii sai de credinta, pentru a-i introduce si recomanda si
celorlalti printi, pe care gindea ca aveau sa-i intilneasca; si dupa multe zile de
calatorie au ajuns in cetatile si orasele unor republici, ce nu doar ca erau
guvernate in cel mai fericit mod cu putinta, dar aveau si o populatie destul de
numeroasa. Sub ecuator, atit de departe cit se misca soarele de ambele parti ale
sale, se afla zone intinse de desert, pirjolite de caldura lui fara sfirsit; pamintul
acelor tinuturi era uscat de focul sau mistuitor, toate avind o infatisare lugubra,
locurile aflate aici fie ca erau nelocuite, fie erau populate din abundenta cu fiare
salbatice, serpi si poate si citiva oameni, nu mai putin salbatici sau mai putin
cruzi decit bestiile insasi.
Dar pe masura ce inaintau, in fata ochilor se deschidea o noua perspectiva,
toate lucrurile capatau o infatisare ceva mai prietenoasa, atingerea aerului nu

7. mai era atit de fierbinte, pamintul incepea sa fie acoperit incet de verdeata, pina
si animalele de aici erau parca ceva mai putin salbatice; iar in cele din urma, aici
se aflau natiuni, cetati si orase, care nu doar ca practicau un comert intre ele si
cu vecinii lor, dar traversau in acest scop deopotriva marile si tinuturile uscate din
acele parti ale lumii, pentru a ajunge pina in cele mai indepartate tari. Aici au
descoperit oportunitatea de-a cunoaste tarile din acele parti ale lumii, unde nu
ajunsese pina atunci niciuna din corabiile plecate in calatoriile la care luasera
parte impreuna cu tovarasii lor, deoarece nu fusesera priviti cu ochi binevoitori de
populatiile din acele tinuturi. Primele vase pe care le-au zarit aveau fundul plat,
iar velele erau impletite din stuf si rachita, doar la citeva dintre ele erau facute din
piei de animale; dar mai apoi au intilnit si vase avind chila rotunda si pinzele din
canavas, construite dupa toate regulile cunoscute, ce erau intru-totul
asemanatoare vaselor noastre; iar marinarii de pe aceste vase cunosteau
deopotriva navigatia si astronomia. Le-au cistigat intr-un mod minunat favorurile,
aratindu-le modul de utilizare al acului magnetic, care le era cu totul necunoscut.
Ei navigau inainte de-a avea aceste cunostinte cu o mare prevedere si doar pe
timpul zilei, in timp ce acum se deplaseaza la fel pe intreaga perioada a unei zile,
avind deplina incredere in orientarea ce le-o ofera acesti magneti naturali pe care
ii considera probabil a fi mult mai siguri, decit sa se simta intru-totul in afara
oricarui pericol, astfel incit exista aici suficiente motive sa se teama ca aceasta
descoperire despre care s-a crezut la inceput ca le va oferi atit de multe
avantaje, s-ar putea indrepta impotriva lor, marea incredere ce au capatat-o in
navigatie ar putea duce in acest fel la o lipsa de prevedere, ocazie pentru multe
neajunsuri in viitor. Dar ei au insistat intr-atit de mult sa povesteasca toate
observatiile ce le-au facut in fiecare din locurile pe care le-am vizitat, incit ar
trebui sa ne indepartam mult de la scopul prezent, in ce priveste intelepciunea si
prudenta institutiilor ce le-am intilnit printre natiunile civilizate, pe care probabil le
voi relata cu cea mai potrivia ocazie. Le-am pus numeroase intrebari cu privire la
toate aceste lucruri la care ne-au raspuns foarte bucurosi; n-am intrebat nimic
despre acele creaturi salbatice, intilnirea unor astfel de monstri este pina la urma
un lucru destul de obisnuit; pentru ca probabil oricine a auzit de haitele de caini si
lupi hasmesiti si de acele creaturi crude, obisnuite a se hrani cu fiinte umane, in
vreme ce State guvernate cu atita intelepciune si pricepere, nu sint atit de des
intilnite.
Asa cum ne-au relatat si despre multe lucruri gresite ce exista in aceste tari
de curind descoperite, astfel incit el nu se bizuie doar pe citeva lucruri, ci plecind
de la astfel de modele ce pot fi luate drept exemplu, cu ajutorul caruia pot fi
corectate erorile natiunilor in mijlocul carora traim; si de la care poate fi data o
explicatie, asa cum am promis, dar asta cu o alta ocazie; pentru ca in acest
moment doresc sa ma refer doar la acele elemente legate de moravurile si legile
locuitorilor Utopiei; dar as dori sa incep cu intimplarea ce ne-a condus spre
discutia despre aceasta republica. Dupa aceea, Rafael a vorbit cu o mare
determinare despre numeroasele erori comune ce exista atit la noi, cit si in
interiorul acestor natiuni; apoi a tratat subiectul institutiilor ce au fost intemeiate
cu atita intelepciune la noi, cit si in acele tari si a vorbit distinct despre obiceiurile

8. si formele de guvernamint ale fiecareia din natiunile ce le-au cunoscut in
calatoriile lor, ca si cum si-ar fi petrecut acolo intreaga sa viata, intr-atit de bine
cunostea realitatile acelor State, incit Peter, plin de admiratie a rostit: "Sint
surprins Rafael, cum de s-a intimplat sa nu intri in serviciul regelui, pentru ca sint
sigur ca nu exista aici nimeni care sa fie mai potrivit pentru asta; astfel de
invataturi si cunostinte dobindite atit asupra oamenilor, cit si asupra lucrurilor, nu
ofera doar subiectul unor minunate conversatii ce pot fi intretinute cu o mare
placere, dar pot fi si de un mare folos, de exemplu pentru a fi determinate
anumite evenimente inainte ca ele sa aiba loc, iar recomandarile ce le poti da,
pot servi deopotriva propriului interes si intereselor prietenilor tai ."
"In ceea ce-i priveste pe prietenii mei." a raspuns Rafael, "nu am de ce sa imi
fac prea multe griji, deoarece cred ca am facut deja pentru ei tot ce era de
datoria mea; pentru ca atunci cind am fost nu doar un om sanatos, ci eram tinar
si pur, am impartit toate acestea printre apropiatii si prietenii mei, un lucru pe
care altii nu-l fac decit atunci cind au ajuns batrini si suferinzi, atunci cind fara
voia lor sint nevoiti sa renunte la acele bunuri de care ei nu se vor mai putea
bucura multa vreme. Cred ca prietenii mei ar trebui sa fie multumiti doar cu asta
si sa nu se astepte ca de dragul lor, ar trebui sa intru eu insumi in sclavia a nu
stiu carui rege."
"Usurel." a spus Peter. "Nu am intentionat sa spun ca trebuie sa devii sclavul
vreunui rege, ci doar aceea ca ai putea sa-l asisti si sa-i fii de folos."
"Schimbarea citorva cuvinte," a spus el, "nu schimba cu nimic sensul lor."
"Dar termenul este folosit dupa cum iti doresti." a raspuns Peter, "Pentru ca
nu vad un alt mod in care sa poti fi atit de folositor, atit pentru prietenii tai, cit si
pentru ceilalti si prin care totodata sa poti ajunge si in cea mai fericita dintre toate
conditiile posibile pentru tine insuti."
"Fericita!" a spus Rafael, "Este aceasta modalitate de-a ma compatimi intr-un
mod atit de dezgustator pentru geniul meu? Acum traiesc asa cum imi doresc, o
forma de viata la care putini curteni pot aspira. Si aici se regasesc atit de multi
dintre cei care cauta favorurile acordate de curtea regala celor mai mari dintre
oameni, incit nu va fi o prea mare pierdere daca societatea lor nu va fi tulburata,
fie de mine, sau de altii cu un temperament asemanator celui al meu."
Privitor la acest subiect am spus: "Inteleg Rafael ca nu esti manat nici de
dorinta de-a dobindi avere, nici de-a dobindi mariri si cu atit mai mult pretuiesc si
admir un asemenea om, cu mult mai mult decit as putea sa-o fac fata de cel mai
maret dintre oamenii intregii lumi. Totusi, cred totusi ca ar trebui sa faci tot ceea
ce i se potriveste atit de bine unui spirit generos si rational ca al tau, daca doresti
sa-ti folosesti si timpul si intelectul cu afacerile publice, desi poate ca s-ar putea
sa descoperi in asta anumite constringeri si nu vei reusi niciodata sa o faci intr-un
mod atit de avantajos ca cel pe care il poate oferi pozitia de sfatuitor al unui mare

9. print, pe care sa-l poti indruma catre cele mai nobile si vrednice actiuni, ceea ce
stiu cu siguranta ca e ceea ti-ai fi dorit daca ai fi fost intr-o asemenea functie;
caci acele actiuni ce pornesc de la un principe, deopotriva bune si rele, se
revarsa asupra unei intregi natiuni ca apa izvorita dintr-o fintina eterna. Invatatura
considerabila pe care o ai, chiar si fara o practica in aceste problematici, sau
practica atit de mare pe care ai dobindit-o, fara nicio alta invatatura, te-ar putea
recomanda drept unul dintre cei mai potriviti consilieri al oricaruia dintre regi."
"Faceti o dubla gresala Mr. More", a spus el", atit in privinta mea cit si in
modul cum judecati lucrurile; caci pe cita vreme eu nu sint inzestrat cu aceste
calitati pe care vi le inchipuiti ca le-as avea, tot asa de bine, in situatia in care leas putea avea, n-ar putea fi absolut deloc mai bine pentru ceilalti, din vreme ce
mi-am sacrificat linistea in folosul lor. Pentru ca cei mai multi dintre principi se
apleaca mai mult catre chestiunile legate de razboi, decit fata de folositoarea arta
a pacii; iar in acestea eu nu am nici cele mai mici cunostinte, nici nu-mi doresc sa
ma preocup cu acest gen de lucruri; ei sint interesati mai mult de modalitatea dea dobindi noi regate, indiferent daca modul lor de realizare este unul corect, sau
e unul gresit, decit de a guverna cum se cuvine ceea ce au deja in stapinire. Iar
printre ministrii principilor nu se gaseste niciunul care sa nu fie atit de intelept
incit sa aiba nevoie de orice fel de asistenta din partea cuiva, sau cel putin care
sa nu se creada el insusi atit de intelept incit sa nu isi imagineze ca nu ar avea
nevoie de ajutorul nimanui; iar daca vor avea la curtea lor vreunul, el va fi dintre
cei intrati in gratiile personale ale printului prin linguseala si slugarnicia lor, in
incercarea de a-si atinge interesul; si intradevar, Natura ne-a creat astfel, incit cu
totii iubim sa fim maguliti si sa fim flatati de proprile noastre pareri pe care ni le
facem in ceea ce priveste persoana noastra. Ciorile batrine le iubesc pe cele
tinere si maimutele isi iubesc puii. Acum, daca intr-o asemenea curte veti
introduce o persoana care sa fie obiect al invidiei tuturor celorlalti care se admira
doar pe ei insisi, o persoana, care doar sa ofere toate cunostintele sale, pe care
fie ca le-a citit in istorie, fie ca le-a observat in calatoriile sale, ceilalti vor putea
gindi ca reputatia de care se bucura intelepciunea lor se va narui si ca interesele
lor vor fi lezate, si asta doar in cazul in care nu se vor narui definitiv; si toate
celelate favoruri de care se bucurau pina atunci vor fi pierdute si vor fi jefuiti de
toate acestea, de astfel de privilegii si de altele asemanatoare de care s-au
bucurat stramosii nostri si ar fi fost cu mult mai bine pentru noi daca ne puteam
lipsi de ele. Toate acestea ii vor determina sa stabileasca un astfel de raspuns,
ce va putea fi suficient pentru a respinge tot ce s-ar putea spune, ca si cum ar fi
o mare nenorocire daca cineva ar putea fi socotit mai intelept decit stramosii sai;
si cu toate ca ei isi doresc sa lase sa treaca toate acele lucruri bune care au
existat printre cei din timpurile de altadata, totusi, daca sint propuse alte lucruri
mai bune, ei se acopera cu incapatinare cu scuza respectului fata de trecut. Mam intilnit in multe locuri cu aceasta forma de-a judeca lucrurile, plina de mindrie,
capriciu si absurd si in mod special o data in Anglia."
"Ati fost vreodata acolo?", am intrebat eu.

10. "Da, am fost", a spus el, "si am ramas aici vreme de citeva luni, nu cu mult
timp dupa ce a fost zdrobita rascoala din vest, cu un mare masacru al cetatenilor
saraci ce au luat parte la miscare. I-am ramas pentru asta recunoscator acelui
cucernic prelat, John Morton, Arhiepiscop de Canterbury, Cardinal si Cancelar al
Angliei; un om", a spus el, "care nu era mai putin venerabil pentru intelepciunea
si virtututile sale, decit pentru nobilul sau caracter innascut, draga Peter (pentru
ca Mr. More cunoaste foarte bine ceea ce el a fost). Era un om de statura
mijlocie, trupul lui nu s-a frint odata cu trecerea vremii; infatisarea sa impunea
mai degraba respect decit teama; conversatia lui era linistita, dar serioasa si
grava, iar uneori incerca sa convinga asupra celor sositi la el cu anumite
probleme, vorbind taios cu ei, desi facea asta intr-un mod decent, pentru a
descoperi cugetul si prezenta de spirit care ii produceau o mare incintare atunci
cind acesta nu era intru-totul lipsit de prevederea de a pastra o mare asemanare
cu propriul sau temperament; si ii privea pe acesti oameni ca fiind cei mai potriviti
pentru afaceri. Vorbea deopotriva, cu gratie si autoritate; avea cunostinte
eminente in privinta legislatiei, o mare intelegere si o memorie podigioasa; si
aceste extraordinare talente prin care l-a innobilat natura le-a perfectionat
continuu prin studiu si experienta. Atunci cind am fost in Anglia, Regele se
sprijinea intr-o mare masura pe sfaturile sale, iar guvernul parea a fi sustinut in
principal de el; intrega sa tinerete a fost dedicata practicii treburilor publice; si a
trecut prin multe incercari ale sortii si platind un mare pret a dobindit un nepretuit
bagaj de intelepciune, ce odata ce-a fost achizitionat atit de scump, nu este prea
usor pierdut.
"Intr-una din zile cind am luat masa impreuna cu el, s-a intimplat a fi prezent
aici unul dintre eminentii avocati englezi, ce a avut astfel ocazia de-a expune o
pledoarie elogioasa asupra modului sever de actiune al justitiei in privinta hotilor,
care, dupa cum spunea, au fost condamnati cu o asemenea rapiditate, incit
uneori s-a intimplat sa fie spinzurati pina la douazeci, pe o singura spinzuratoare;
iar despre acest fapt, a spus ca nu este un lucru de prea mare mirare cum s-a
putut intimpla ca au reusit sa scape citiva hoti, ci acela ca au ramas aici intr-un
numar atit de mare si jefuiesc inca pretutindeni prin tara. Mi-am luat indrazneala
de-a vorbi deschis in fata Cardinalului asupra acestei chestiuni, spunind ca nu
este niciun motiv de mirare in aceasta privinta, sustinind ca acest mod de-a
pedepsi hotii, nici nu este echitabil in sine, nici nu este folositor binelui public;
intrucit pe cit de mare a fost severitatea pedepselor, pe atit de ineficace a fost
corectarea lor; un simplu furt nu constituie in sine o crima atit de mare incit ar
trebui sa-l coste viata pe un om, nicio pedeapsa, oricit de severa ar fi, nu poate fi
in masura sa-i infrineze pe cei care jefuiesc, sa-i retina sa mai continue asta, din
momentul in care nu li se ofera nicio alta posibilitate de a-si cistiga existenta.
"In acest sens" am spus, "nu numai in Anglia, ci in cea mai mare parte a lumii
este imitat modelul acelor stapini rai, care mai degraba sint gata a pedepsi aspru
supusii, decit a-i invata. Aici au fost adoptate impotriva hotilor pedepse
inspaimintatoare, dar ar fi fost cu mult mai bine daca ar fi fost luate decizii
sanatoase, prin care fiecare om ar putea fi pus in conditia de a-si putea cistiga

11. existenta si astfel a de-a se putea feri de inevitabila necesitate de-a fura si a muri
pentru asta."
"Nu a fost acordata suficienta atentie acestui lucru', a spus el, 'pentru ca
exista aici numeroase meserii si o agricultura ce le permite o schimbare a
modului lor de viata; cu conditia sa aiba mai multa minte decit este suficienta
doar pentru a urma un mod gresit de viata."
"Acest lucru nu le va servi prea mult la transformarea de care vorbeati', am
spus eu, 'pentru ca multi si-au pierdut bratele in razboaiele civile sau straine, de
felul ultimei rascoale din Cornwall, iar cu ceva timp in urma in razboaiele pe care
le-ati purtat cu Franta si fiind astfel mutilati in serviciul tarii si regelui lor, nu isi mai
pot practica vechile meserii si sint prea batrini pentru a invata altele noi; dar din
vreme ce razboaiele sint lucruri care se petrec accidental la anumite intervale de
timp, sa luam in considerare doar aceste lucruri ce se petrec in fiecare zi. Exista
un mare numar de nobili printre voi, care sint la fel de inactivi ca si trintorii, care
isi duc viata pe baza muncii altor oameni, pe baza chiriasilor, de la care isi ridica
veniturile doar pentru a le toca cit mai repede. Si acesta este intr-adevar singurul
exemplu de cumpatare, caci in toate celelalte sint risipitori pina la desavirsita lor
saracie; si ca si cum asta n-ar fi de ajuns, se inconjoara cu un mare numar de
indivizi trindavi, care n-au invatat niciodata vreo arta prin care sa-si cistige traiul
si curind ce lorzii lor au murit, sau au cazut ei insisi la pat doboriti de cite-o boala,
sint alungati pe use afara; pentru ca stapinii lor sint pregatiti mai degraba sa
hraneasca niste pierde vara decit sa ingrijeasca de bolnavi; iar de multe ori
mostenitorii lor nu sint capabili sa intretina o familie atit de mare ca predecesorii
lor. Iar acum, cind stomacul celor aruncati pe usa afara, a inceput sa simta tot
mai tare ascutisul foamei, ei jefuiesc cu o sete nu cu mult mai mica; si ce altceva
ar putea sa faca? Cind in ratacirile lor si-au uzat si sanatatea si hainele, s-au
calicit si arata infiorator, incit oamenii de o buna conditie nici nu-i mai pot primi,
iar cei saraci nu indraznesc s-o faca, cunoscind ca cei care au crescut in lene si
placere si s-au obisnuit sa hoinareasca de colo, colo, insotiti de sabia si scutul
lor, isi dispretuiesc toti vecinii, aruncindu-le de departe batjocori insolente; iar
asta cu atit mai mult cu cit ei nu sint apti pentru a manui hirletul si sapa; nu vor
servi niciodata unui om sarman pentru o plata asa de mica, cel care nu-si poate
nici macar permite sa le ofere o hrana atit de saraca."
"Fata de acestea, el a raspuns: "Oameni de acest fel ar trebui sa pastreze o
legatura speciala intre ei, pentru ca tocmai in asta consta forta armatelor atunci
cind se iveste acest prilej; din vreme ce nasterea lor le inspira un nobil sens al
onoarei, altul decit cel ce poate fi intilnit printre negustori sau plugari."
"Puteti spune la fel de bine," am replicat eu, "ca ar trebui sa-i apreciati pe cei
ce se tin de tilharii pe socoteala razboiului, din moment ce nu-i veti dori niciodata
pe unii, atita vreme cit ii aveti pe ceilalti; si asa precum tilharii s-au dovedit uneori
soldati curtenitori, tot la fel si soldatii s-au dovedit adesea tilhari curajosi; pe atit
de apropiata este inrudirea intre aceste doua moduri de viata. Dar acest rau

12. obicei este atit de obisnuit printre voi, desi mentinerea unui numar atit de mare
de servitori nu este specifica doar acestei natiuni. In Franta exista un soi de
oameni inca si mai nocivi pentru linistea regatului, pentru ca intreaga tara este
plina de soldati care sint mentinuti si in vreme de pace, daca situatia unei astfel
de tari sau natiuni poate fi numita o stare de pace; iar ei sint tinuti in solda pe
seama aceleiasi justificari ce o invocati in cazul mentinerii suitei de trintori din
jurul nobililor; acesta fiind un perecept al pretinsilor oameni de stat, ca este
necesar pentru siguranta publica sa aiba un corp solid de veterani care sa fie
intotdeauna gata pregatit. Ei gindesc ca nu se pot baza pe oameni neinstruiti si
uneori chiar cauta prilej pentru a face un razboi doar pentru a-si putea antrena
soldatii in arta de-a taia gitlejuri; ori asa cum a observat Sallust, sa-i tina ocupati
pentru a nu deveni prea greoi printr-o pauza mult prea lunga. Dar Franta a aflat
pe propria ei piele care e pretul pe care trebuie sa-l plateasca si cit de periculos
este sa hraneasca astfel de bestii.
"Soarta Romanilor, Cartaginezilor, Sirienilor si a multor alte cetati si natiuni, ce
au fost deopotriva distruse si aduse la ruina totala de aceste armate permanente,
ar trebui sa-i faca pe altii mai intelepti; si nebunia acestui percept francez este
limpede infatisat chiar de asta, ca soldatii lor pregatiti in arta razboiului au
descoperit adeseori ca oamenii vostri neinstruiti s-au dovedit a fi prea puternici
pentru a putea fi infrinti; iar despre acest lucru nu voi spune mai multe ca nu
cumva sa credeti ca incerc sa-i magulesc pe englezi. Experienta de fiecare zi ne
arata ca meseriasii din orase, sau taranii de pe cimpurile agricole, nu sint
inspaimintati de gindul de-a lupta cu acesti gentelmani lenesi, daca nu sint adusi
in incapacitatea de-a putea lupta de cele citeva nenorociri din interiorul corpului
lor, sau daca nu sint demoralizati de nevoi extreme astfel incit sa nu trebuiasca
sa le fie teama de acesti oameni puternici si bine pregatiti (caci asta este ceea ce
iubesc nobilii sa fie mentionat despre ei, pina ce aceasta imagine este
deteriorata), a caror masa creste acum imperceptibil, putin cite putin si sint slabiti
de modul lor de viata efeminat si vor fi mai putin potriviti pentru actiune, decit
daca erau bine hraniti si folositi intr-un mod mult mai eficient. Si pare total lipsit
de temei, ca in perspectiva unui razboi de care n-ati fi avut niciodata nevoie daca
v-ati fi dorit cu adevarat asta, ar trebui sa mentineti atit de multi oameni
nefolositori, care va vor aduce intotdeauna atitea tulburari in vreme de pace, incit
vor fi mult mai considerabile decit razboiul insusi. Dar nu cred ca aceasta
necesitate de-a lua hotariri de acest fel fara niciun temei, se ridica doar de aici;
aici este implicata o alta cauza, mult mai specifica Angliei."
"Care ar fi aceasta? a intrebat Cardinalul.
''Cresterea pasunilor," am raspuns, 'prin care se poate spune ca oile voastre,
care in mod normal sint blinde si usor de tinut intr-o buna orinduiala, au inceput
acum sa devoreze oameni si depopuleaza nu numai satele, dar si orasele; de
unde se poate vedea ca oile pasunate pe orice fel de sol ofera o productie de
lina mai bogata si mai moale decit in mod obisnuit, in timp ce nobilii si mica
nobilime de la tara, chiar si acesti oameni sfinti ai bisericii, nu mai sint multumiti

13. de vechile chirii pe care le-au produs fermele lor, nici nu gindesc ca este deajuns
ca traiesc in dulcea lor lenevie, fara a face nimic pentru binele public si pentru a
rezolva asta ei fac ca situatia sa fie cu mult mai dureroasa in loc de-a o
imbunatati. Ei stavilesc dezvoltarea agriculturii distrugind case si orase, pastrind
doar bisericile si ingradind paminturile in care isi pot tine oile lor. La fel ca si in
cazul padurilor si parcurilor, care au fost inghitite deasemenea, incetul cu cu
incetul, de aceste domenii, astfel ca acesti destoinici compatrioti au transformat
cele mai potrivite zone de locuit in pustietati, pentru ca atunci cind o nefericita
lacomie, care este o plaga pentru tara sa, reuseste sa anexeze mai multe mii de
hectare de pamint, proprietarii, la fel ca si chiriasii, sint alungati de pe posesiunile
lor prin tot felul de tertipuri sau folosindu-se de toata forta lor, ori cind i-au acuzat
ca au epuizat terenul printr-o rau-intentionata intrebuintare, acestia sint fortati sa
le vinda paminturile lor. Ceea ce inseamna ca acesti oameni nenorociti,
deopotriva barbati si femei, casatoriti si necasatoriti, batrini si tineri, impreuna cu
saracile, dar numeroasele lor familii (din vreme ce indeletnicirile de la tara au
nevoie de multe brate de munca), sint obligati cu totii sa-si schimbe locul, fara sa
stie nici macar incotro sa se indrepte; si trebuie sa-si vinda aproape pe nimic
toate bunurile din gospodaria lor, care nu le pot aduce prea multi bani chiar daca
ar mai ramine in asteptarea unui alt cumparator. Si cind acesti putini bani sint la
sfirsit, pentru ca ei vor fi cheltuiti curind, atunci cind nu vor mai avea nimic, ce lea mai ramas de facut, decit fie sa fure si sa fie spinzurati pentru asta (Dumnezeu
stie cit de corect va fi asta!), sau sa umble mai departe mergind la cersit? Iar in
cazul in care vor apela la asta vor fi trimisi la inchisoare pentru vagabondaj; in
timp ce ei si-ar fi dorit din toata inima sa lucreze; dar nu se mai poate gasi nimeni
care sa-i angajeze; pentru ca aici nu mai exista ocupatii pentru munca de la tara
pentru care ei au fost crescuti, din vreme ce nu mai exista niciun teren arabil care
sa mai fi ramas pe aici. Un cioban poate avea grije de-o turma de oi care va
stoca in sine o mare suprafata de teren, ce altfel avea nevoie de un mare numar
de brate pentru a fi arat si cules. Tot la fel cum asta va duce in multe locuri la
cresterea pretului la cereale prin diminuarea suprafetelor cultivate.
"Deasemenea, pretul linei este atit de ridicat, incit acei oamenii sarmani care
obisnuiau sa faca pinza din ea, acum nu mai sint capabili s-o mai cumpere; ceea
ce face ca multi dintre ei sa devina la fel de nefolositori. Pentru ca odata cu
cresterea pasunilor, Dumnezeu a pedepsit avaritia proprietarilor cu o molima
trimisa in rindul turmelor de oi care a distrus un mare numar dintre ele; pentru noi
asta poate parea o pedeapsa mult mai meritata pe seama proprietarilor insisi.
Dar presupunind ca numarul ovinelor n-ar fi trebuit sa creasca niciodata atit de
mult, pretul lor probabil ca nici n-ar fi scazut; cu toate ca nu poate fi numit un
monopol, din moment ce nu au incaput pe miinile unei singure persoane, totusi,
ele sint detinute doar de un numar foarte mic de persoane, iar acestea sint atit de
bogate, incit nu vor fi constrinse sa vinda mai devreme decit isi propun, astfel ca
nu vor face niciodata asta pina cind preturile nu vor urca cit mai sus posibil. Si
potrivit aceleiasi socoteli, la fel se petrec lucrurile si in cazul celorlalte specii de
vite, care sint la fel de scumpe, pentru ca multe sate au fost demolate si munca
la tara a fost atit de mult desconsiderata, incit nu mai exista nimeni care sa-si

14. bazeze afacerile pe seama cresterii lor. Cei bogati nu mai cresc vite, asa cum se
intimpla in cazul oilor, dar le cumpara slabe si la preturi scazute; si dupa ce le-au
ingrasat pe terenurile lor le vind din nou, la preturi ridicate de asta data. Si nu
cred ca sint observate inca toate inconvenientele pe care le vor produce aceste
aspecte, pentru ca asa cum ei vind vitele la preturi ridicate, astfel incit sint
consumate mai repede decit isi pot permite cresterea lor cei din tarile de unde
ele sint aduse, tot la fel de bine si stocurile vor trebui curind sa inceapa sa scada,
iar asta va conduce in final la o mare raritate pe piata; prin aceste mijloace,
insula voastra, care parea in aceasta privinta cea mai fericita din lume, va avea
mult de suferit din pricina blestemului avaritiei citorva persoane; pe linga asta,
cresterea preturilor la cereale va face ca toti oamenii sa-si reduca numarul
membrilor familiei pe cit de mult o pot face; si ce le va ramine de facutl celor care
sint indepartati in acest fel din rindurile lor, decit fie sa cerseasca, fie sa fure?
Pentru ca in cele din urma toate sa conduca la retragerea mult mai din vreme din
activitate decit se intimpla in trecut a unui om de un mare spirit.
"In acelasi chip luxul se napusteste necrutator asupra voastra pentru a va
statornici pe mai departe saracia si mizeria; exista aici o vanitate excesiva in
imbracaminte si un cost ridicat al hranei; si asta nu se intimpla doar in familiile
nobiliare, dar si chiar printre negutatori, printre fermieri si toate celelalte ranguri
sociale. Aveti deasemenea, un mare numar de case rau famate pe linga cele
deja cunoscute, taverne si bodegi, care nu sint cu nimic mai bune; adaugati la
acestea zarurile, cartile, table, fotbalul, tenisul, aruncatul inelelor, cu ajutorul
carora banii se scurg mult mai repede, iar cei care sint initiati in ele vor trebui in
concluzie sa recurga la jafuri pentru a-si acoperi lipsurile. Alungati aceste molime
si dati ordine ca cei care au depopulat intr-un asemenea hal paminturile, fie sa
reconstruiasca satele pe care le-au distrus, fie sa le paraseasca pentru a fi
preluate de cei care doresc sa faca asta; staviliti ocuparea paminturilor de cei
bogati care sint aproape la fel de rai ca si monopolurile; oferiti mai putine prilejuri
trindaviei; permiteti o noua organizare a agriculturii si reglemetarea
manufacturilor ce prelucreaza lina, astfel incit sa poata gasi de lucru cei din
tagma celor fara ocupatie care au fost nevoiti sa devina hoti, sau care sint in
prezent vagabonzi sau servitori inutili si in cele din urma nu vor face altceva decit
sa sporeasca numarul hotilor. Daca nu veti gasi un remediu pentru aceste rele,
este un lucru zadarnic sa va mindriti cu severitatea voastra de-a pedepsi hotii,
care desi poate avea aparenta justitiei, nu este in sine nici justa, nici
avantajoasa. Caci daca tolerati ca oamenii vostri sa fie educati gresit si
moravurile sa fie corupte inca din copilarie doar pentru a-i pedepsi mai apoi de
aceste crime, dupa ce prima lor educatie i-a pregatit pentru asta, ce altceva se
poate intelege de aici, decit ca mai intii dati nastere la hoti doar pentru a-i putea
pedepsi mai tirziu?"
"In timp ce vorbeam astfel, avocatul care era prezent aici a pregatit un
raspuns in care s-a hotarit sa reia tot ce am spus pina atunci, conform
formalitatilor cerute de o dezbatere, unde lucrurile sint repetate in general cu o

15. mai mare precizie decit au fost date raspunsurile, ca si cum s-ar face o proba
decisiva asupra amintirilor unui om.
"Ati vorbit destul de frumos pentru un strain', a spus el, 'care a auzit multe
lucruri despre noi, pe care insa nu ati izbutit sa le apreciati in conformitate cu
originea lor; dar voi face intreaga chestiune destul de clara si voi repeta prima
data in ordine tot ce ati spus, apoi va voi arata cit de mare este neintelegerea
problemelor noastre, cea care v-a indus in eroare; iar in ultimul rind voi raspunde
argumentelor ridicate. Iar asta poate incepe, asa cum am fagaduit, de la faptul ca
aici au fost afirmate patru lucruri--'
"Pastrati-va pacea' a spus cardinalul, 'acest lucru va dura prea mult timp si de
aceea va voi scuti de povara de-a raspunde acum, rezervindu-va dreptul de-a o
expune la urmatoarea intilnire care poate fi chiar maine, bineinteles, asta in cazul
in care afacerile lui Rafael si ale voastre o vor permite. Dar Rafael, 'a spus
Cardinalul catre mine' as fi foarte bucuros sa aflu care sint acele ratiuni potrivit
carora socotiti ca hotii nu ar trebui pedepsiti cu moartea? Imi puteti raspunde la
asta? Sau puteti propune o alta pedeapsa care ar fi mult mai de folos binelui
public? Din moment ce pedeapsa cu moartea nu poate pune stavila tilhariei,
daca oamenii vor crede ca viata lor este in siguranta, ce alta teama sau forta ar
putea sa-i impiedice pe cei rai-voitori sa mai comita astfel de fapte? In mod
contrar, ei ar putea privi o micsorare a pedepselor ca pe o invitatie de-a comite
mai multe crime."
"Am raspuns ca: 'Asa cum imi apare, este un lucru foarte nedrept sa-i iei viata
unui om pentru o mica suma de bani; pentru ca nu poate fi nimic in lume care sa
aiba o valoare egala cu viata unui om; si daca se spune ca aceasta suferinta nu
este datorata unei anumite sume de bani, ci incalcarii legii, atunci trebuie sa spun
ca justitia extrema este o ofensa extrema; pentru ca nu ar trebui sa aprobam
astfel de legi extraordinare, ce fac ca o mica ofensa sa devina o vina capitala,
nici acea convingere a Stoicilor care face ca toate crimele sa fie privite ca fiind
egale, daca nu poate fi facuta nicio diferenta intre uciderea unui om si a i se lua
punga, intre care, daca examinam lucrurile impartial, nu exista nici asemanare si
nici proportie. Dumnezeu ne-a poruncit sa nu ucidem si noi vom ucide atit de
usor, doar pentru o mica suma de bani? Dar daca cineva va spune ca prin
aceasta lege ne este interzis sa ucidem, cu exceptia cazului in care legile
pamintului ne permit sa facem asta, pe aceiasi suprafata a pamintului, legile pot
fi facute astfel incit sa permita adulterul si sperjurul? Pentru ca Dumnezeu ne-a
diminuat dreptul de-a dispune, fie asupra vietii noastre, fie asupra vietii celorlalti
oameni, daca se pretinde ca prin stabilirea consensului mutual al oamenilor in
elaborarea legilor poate fi autorizata uciderea unei fiinte umane in anumite
cazuri, pentru care Dumnezeu nu ne-a dat niciun exemplu de acest fel, aceasta
inseamna o eliberare a oamenilor de obligatia legilor divine si in acest mod este
instituita crima drept o actiune perfect legala; ce poate insemna asta, decit a da
prioritate legilor umane inaintea celor divine?

16. "Si daca acest lucru este o singura data admis, pe baza aceleiasi reguli
oamenii pot dispune in privinta tuturor celorlalte orice fel de restrictii isi vor dori
asupra legilor lui Dumnezeu. Daca prin legea Mosaica, care cu toate ca a fost
aspra si severa si a pus in lanturi o natiune incapatinata, aducind-o in robie, omul
a fost doar pedepsit si nu a fost condamnat la moarte pentru furt; nu ne putem
inchipui sub nicio forma asta in Noua Lege, a milei si iertarii, in care Dumnezeu
ne trateaza pe noi cu toata blindetea unui Tata; ce sa intelegem de aici, ca ne-a
dat noua o mai mare libertate formala de-a folosi cruzimea, decit a dat Evreilor?
Din aceste ratiuni gindesc ca pedepsirea cu moartea a hotilor nu are un caracter
legal; si in mod clar si vadit, are un caracter absurd avind consecinte
defavorabile asupra statului, ca un hot si un criminal sa fie pedepsiti in mod egal;
pentru ca daca un hot va vedea ca pericolul este la fel daca este condamnat
pentru hotie, ca si cum ar fi vinovat de o crima, acest lucru il va incita in mod
natural la uciderea acelei persoane, pe care intr-o alta circumstanta doar ar fi
jefuit-o, dar din moment ce pedeapsa este aceiasi, este mult mai sigur si mult
mai putin primejdios pentru a fi descoperit, cind lucrul cel mai bun pe care-l are
de facut este de-a elimina cu totul din calea sa acea persoana ce poate deveni
un martor periculos; astfel incit acest lucru ii inspaiminta si mai mult pe hoti,
provocindu-i la cruzime.
"Dar la intrebarea: "Care este cea mai avantajoasa modalitate de aplicare a
pedepselor ce poate fi gasita?", gindesc ca este mult mai usor sa descoperi asta,
decit sa inventezi ceva ce poate fi un rau si mai mare; de ce ar trebui sa ne
indoim de procedura utilizata atit de multa vreme printre vechii Romani, cei care
au inteles atit de bine ca arta exercitarii autoritatii consta tocmai in aplicarea
pedepselor celor mai potrivite pentru crimele de care acuzatul se face vinovat? Ei
condamnau pe cei gasiti vinovati de cele mai mari crime sa lucreze legati in
lanturi pentru intrega lor viata in cariere, sau la sapatul minelor. Dar metoda ce
mi-a parut cea mai buna, a fost cea pe care am observat-o in timp ce traversam
Persia, printre Polileriti, care sint un popor remarcabil si foarte bine cirmuit. Ei
platesc un tribut anual catre Regele Persiei; dar in toate celelalte privinte sint o
natiune libera si guvernata de propriile lor legi. Ei se afla departe de mare si sint
impresurati de munti; sint multumiti cu ceea ce produce propria lor tara, care este
foarte roditoare si intretin un mic comert cu toate celelalte natiuni; tinind seama
de specificul tarii lor, nu cunosc nicio pornire in a-si largi granitele; astfel muntii
lor si tributul platit Persilor ii feresc de primejdia oricaror invazii.
"Astfel ca in mijlocul lor nu sint cunoscute nici razboaiele; traiesc mai degraba
intr-o situatie confortabila, fara a cunoaste lipsurile, decit in grandoare si pot fi
numiti mai curind o natiune fericita, decit una eminenta sau faimoasa; pentru ca
nu cred ca sint atit de bine cunoscuti dupa numele lor si de alte natiuni in afara
vecinilor cei mai apropiati. Cei care se fac vinovati de furt, sint obligati sa restituie
bunurile proprietarului si nu printului, asa cum se procedeaza prin alte parti,
pentru ca ei considera ca printul nu are mai multe drepturi asupra bunurilor furate
decit hotul; iar in cazul in care bunurile nu mai exista, este estimata valoarea lor
si este facuta restituirea plecindu-se de aici, ceea ce ramine este dat sotiilor si

17. copiilor; iar cei vinovati sint condamnati pentru a sluji la munca in folosul
comunitatii; insa nu sint inchisi, nici nu sint pusi in lanturi, cu exceptia cazului in
care se intimpla sa fie anumite circumstante extraordinare in crimele lor. Pot in
acest fel merge liberi si nestingheriti oriunde isi doresc pentru a lucra in folosul
public. Daca sint lenesi sau intirzie la munca sint biciuiti; dar daca lucreaza din
greu sint folositi asa cum trebuie si sint bine tratati, fara sa li se faca nicio urma
de repros si doar un numar foarte mic dintre ei sint chemati pentru a fi inchisi
intotdeauna pe timpul noptii. Nu au de suferit alte tulburari decit aceasta munca
permanenta; pentru ca asa cum ei muncesc pentru folosul public, la fel de bine
sint intretinuti din stocul de bunuri publice ce au fost stabilite a fi strinse in acest
scop si care difera de la un loc la altul. In unele regiuni tot ceea ce li se ofera se
ridica la o contributie caritabila; si desi acest ajutor poate parea incert, inclinatia
spre compasiune a acestui popor e inca si mai mare, astfel incit ei le suplinesc
nevoile pe deplin; dar in alte parti sint rezervate pentru ei anumite venituri
publice; ori exista aici o taxa permanenta de impozitare, ridicata in scopul
intretinerii lor. In unele regiuni nu este folosita munca publica dar fiecare cetatean
particular care are nevoie sa angajeze muncitori merge la piata si-i angajaza
public, doar ca o fac la un pret ceva mai mic decit ar plati pentru un cetatean
liber; iar daca se vor dovedi lenesi in indeplinirea sarcinilor ce li se vor incredinta,
ii pot grabi slujindu-se de bici.
"In acest fel exista intotdeauna aici unele munci sau altele care sa fie facute
de ei; si pe linga intretinerea lor mai cistiga inca ceva din aceasta munca publica.
Poarta cu totii un vesmint specific de-o anumita culoare, iar parul este taiat ceva
mai sus de urechi iar o parte din lobul uneia din urechile lor este taiat. Prietenilor
le este permis sa le dea carne, bautura sau haine, cu conditia sa fie de culoarea
specifica pe care sint obligati s-o poarte, dar este pedepsita cu moartea, atit
pentru cel care ofera, cit si pentru cel care primeste, sa li se inmaneze anumite
sume de bani; si nu este stabilita o pedeapsa mai mica pentru orice om liber care
primeste o suma de bani de la ei, indiferent care ar fi explicatia pe care ar putea
sa o dea; este deasemenea prevazuta pedeapsa capitala pentru oricare din
acesti sclavi (asa sint numiti ei), care este descoperit purtind arme. Pentru cei
impartiti pe aceste criterii pe intreg teritoriul tarii, ce se disting printr-un semn
specific, este capital sa-l inlature, sa depaseasca limitele de teritoriu impuse, sau
sa vorbeasca cu un sclav apartinind unei alte jurisdictii; si orice incercare de
evadare nu este pedepsita mai putin decit evadarea insasi; este pedepsit cu
moartea orice alt sclav care este dovedit a fi complice cu el; iar daca un om liber
se angajaza in aceasta actiune de evadare, este condamnat la sclavie. Cei care
descopera astfel de tentative sint rasplatiti-- daca este om liber, in bani, iar daca
sint sclavi, li se ofera libertatea impreuna cu o amnistie acordata pentru vinovatia
ce o poarta pentru faptul ca au fost complici; astfel incit ei pot gasi ca este mult
mai potrivit sa-si ispaseasca vina decit sa regrete ca s-au angajat intr-un
asemenea proiect temerar cu sanse atit de mici de izbinda si sa persiste in
executia lui.

18. "Acestea sint legile si regulile lor in ceea ce priveste tilharia si este destul de
limpede ca sint la fel de avantajoase pe cit sint de usoare si blinde, pe cita vreme
nu doar ca viciul este inlaturat si omul este conservat, dar ele trateaza lucrurile
intr-o asemenea maniera, incit poate sa-i ajute sa vada necesitatea de-a fi onesti
si de-a se angaja pentru restul vietii pentru a repara prejudiciile ce le-au produs
odinioara fata de societate. Si nu exista aici nicio primejdie de-a se reintoarce la
vechile lor obiceiuri; pe atit de mica este teama calatorilor de-a suferi daune din
partea lor, incit ii utilizeaza adesea ca ghizi pentru a-i insoti de la o jurisdictie la
alta; pentru ca nu le-a fost lasat nimic cu ajutorul caruia sa mai poata jefui, din
vreme ce sint dezarmati si poate tocmai datorita faptului ca nu se mai afla in
lipsuri, ceea ce constituie in sine un motiv suficient de convingator; si asa cum ei
sint pedepsiti cu siguranta daca sint descoperiti, tot asa nici nu pot spera la o
evadare; pentru ca imbracamintea lor este diferita in toate partile acestei tari de
cea pe care o poarta in mod obisnuit cetatenii liberi, astfel ca ei nu vor putea
ajunge prea departe, sau asta s-ar putea intimpla doar daca ar umbla dezbracati
si chiar si atunci urechea insemnata i-ar putea trada. Singurul pericol ce ar putea
veni din partea lor ar fi cel de-a conspira impotriva guvernului, dar aceasta
separare de vecinii lor nu permite realizarea unui scop comun, cu exceptia
cazului in care a fost pregatita o conspiratie generala a tuturor sclavilor din mai
multe jurisdictii, ceea ce nu se poate realiza, din vreme ce ei nu se pot intilni si
nu pot vorbi intre ei; nu se vor aventura niciodata intr-un proiect in care tainuirea
va fi atit de periculoasa, iar dezvaluirea atit de profitabila. Niciunul dintre ei nu sia pierdut speranta ca isi va putea recistiga libertatea, deoarece prin rabarea si
ascultarea lor si prin argumentele solide ce le-au fost date, ii fac sa creada ca
schimbandu-si modul de viata, in viitor, se pot astepta ca in cele din urma sa
obtina libertatea; si multi dintre ei sint repusi in drepturi in fiecare an pe baza
bunului comportament de care dau dovada.'
"Cind am relatat toate acestea am adaugat ca nu vad de ce o astfel de
metoda n-ar putea sa fie urmata cu un avantaj mult mai mare decit cel care s-ar
putea astepta vreodata de la aceasta justitie severa, al carei rol este exagerat atit
de mult de avocat. Fata de acestea el a raspuns ca este un lucru ce nu se poate
realiza in Anglia fara a pune in pericol intreaga natiune. Asa cum spunea asta, isi
scutura intre timp capul si facea unele grimase incercind a-si pastra cumpatul, in
timp ce intreaga companie parea a fi de aceiasi opinie cu el, cu exceptia
Cardinalului, care a spus ca nu este usor sa iti formezi o parere asupra
succesului sau insuccesului unei astfel de masuri, intrucit era o metoda care n-a
mai fost incercata niciodata pina acum in Anglia.
"Dar daca', a spus el, 'in momentul in care a fost pronuntata sentinta
pedepsei cu moartea asupra unui hot, Printul ar putea sa-l gratieze pentru o
perioada de timp si sa faca un experiment in cazul lui, interzicindu-i privilegiul
oricarui cetatean urmarit de stapinire de-a se adaposti in Biserica; si in cazul in
care acest lucru va avea un efect bun, el poate fi urmat; iar in cazul in care acest
experiment n-a fost incununat de succes, cel care reprezinta cazul cel mai rau
posibil, va fi urmat in cele din urma de punerea in executie a sentintei persoanei

19. condamnate. Si nu vad, ' a adaugat el, 'de ce ar putea fi fie injust, inconvenabil,
sau citusi de putin periculos pentru a admite o asemenea intirziere; in opinia mea
vagabonzii ar trebui tratati in aceeasi maniera; desi am facut numeroase legi
impotriva lor, totusi, inca nu am reusit sa cistigam de partea noastra batalia
finala.' Cind Cardinalul a terminat de spus toate acestea, ceilalti au vorbit in
termeni elogiosi despre aceasta schimbare, desi atunci cind aceasta idee a venit
din partea mea, au dispretuit-o cu totii; dar el a tratat mult mai specific
problematica legata de vagabonzi pentru ca propunerea era facuta pe baza
propriilor sale observatii.
"Nu stiu daca merita sa va relatez ceea ce a urmat, pentru ca a fost un lucru
foarte ridicol; dar ar trebui sa ma aventurez in asta, pentru ca la fel cum ea nu
este pentru noi o chestiune straina, tot asa pot fi trase si unele invataminte de
aici. Era prezent aici un bufon ce simula prostia atit de natural incit parea a fi cu
adevarat unul dintre ei. Vorbele batjocoritoare rostite si glumele pe care le facea
erau atit de seci si stupide, incit mai mult rideam de el decit de ele; cu toate
acestea, uneori spunea, ca si cum ar fi fost rodul intimplarii, lucruri care nu erau
chiar atit de neplacute; in asa fel incit parca isi dorea sa justifice vechiul proverb:
"Cel care va arunca zarurile deseori, intr-o buna zi va avea prilejul sa intilneasca
si lovitura norocoasa a vietii". Cind unul dintre invitati a spus ca aceasta
ingrijorare pe care o manifest in sprijin fata de soarta hotilor, aceiasi cu cea pe
care Cardinalul o manifesta fata de cea a vagabonzilor, va duce in cele din urma
la faptul ca nu va mai ramine aici nimic din ajutorul public pentru a mai putea fi
acordat si celor saraci, cei pe care boala sau virsta inaintata i-a adus in
incapacitatea de-a putea munci, aruncindu-i in cea mai neagra mizerie, bufonul a
spus: "Lasati asta in sarcina mea si voi avea eu grije de ei; pentru ca nu exista
aici oameni a caror vedere sa ma poata face sa-i detest mai mult dupa ce am
fost atit de des ofensat de ei si de plingerile lor jalnice; dar oricit de tinguitoare ar
fi aceste povesti ale lor, n-au putut niciodata sa ajunga atit de departe incit sa ma
convinga si sa reuseasca sa smulga din punga mea o singura piesa de un
penny; pentru ca, fie ca nu am destula minte incit sa le dau ceva, fie atunci cind
am avut de gind sa fac asta n-am avut nimic in punga; si ei ma cunosc acum atit
de bine incit nu isi vor mai pierde timpul cu stradaniile lor, dar cu toate acestea
ma vor lasa sa trec fara sa-mi faca necazuri, deoarece nu mai nadajduiesc la
nimic, nu mai au nicio speranta, nici macar mai multa credinta decit as fi avut eu
daca as fi fost popa; dar eu imi doresc sa fie facuta o lege pentru a-i trimite pe
toti acesti cersetori la minastiri, ca apoi cei din ordinul Benedictinilor sa-i poata
face frati mireni, iar femeile sa fie facute maicute."
"Cardinalul a zimbit si si-a dat acordul fata de aceasta gluma, dar restul
invitatilor probabil ca au luat-o in serios. Era aici prezent un calugar, care desi
era un om grav si ursuz, totusi, era atit de incintat de aceasta reflectie facuta pe
seama preotilor si calugarilor, incit a inceput sa joace cu bufonul, spunind catre
el: "Acest lucru nu va putea sa te scape de toti cersetorii, poate doar de cei ce
vor fi luati in grija fratilor nostri.'

20. "Acest lucru s-a intimplat deja', a raspuns prostul, 'Cardinalul a prevazut pentru
voi care sint acele propuneri pentru a restrictiona vagabondajul si a va pune la
munca, pentru ca nu cunosc niciun vagabond care sa se poata asemana voua."
"Aceasta gluma a fost primita bine de intreaga societate, care privind la
Cardinal a inteles ca acesta nu era deranjat deloc, doar singur calugarul era
contrariat, asa cum poate fi usor de imaginat si a cazut intr-o astfel de tulburare
sufleteasca, incit nu se putea stapini sa nu-i reproseze asta bufonului si sa-l
numeasca pungas, birfitor, calomniator si fiu al pierzaniei; iar apoi a citat din
Scriptura citeva amenintari inspaimintatoare impotriva lui. Acum mascariciul
gindind ca era in elementul sau a rostit catre el nestingherit:
"Bunule calugar', a spus el, 'nu fi suparat, pentru ca sta scris, "Cu ingaduinta
stapineste-ti sufletul."'
"Calugarul a raspuns (pentru a va relata propriile sale cuvinte),"Nu sint
suparat, calaule; cel putin eu nu am pacatuit in asta, pentru ca Psalmul spune,
"Miniati-va, dar nu pacatuiti."'
"La auzul acestor cuvinte, Cardinalul l-a admonestat cu blindete si l-a rugat sasi stapineasca tulburarea.
"Nu, my lord,' a spus el, 'pentru ca nu vorbesc decit de staruinta pentru bine pe
care s-ar cuveni s-o am; pentru ca oamenii sfinti au staruit pentru bine asa cum
se spune: "Staruinta pentru casa ta m-a absorbit intru-totul"; si cintam in biserica
noastra ca cel care sfideaza eforturile lui Elisha, asa cum el s-a inaltat pina la
casa lui Dumnezeu si a simtit efectele staruintei lui; pe care acesti impostori,
acesti pungasi, oameni de nimic, probabil ca le vor simti niciodata la rindul lor.'
"Vei face asta probabil cu bune intentii', a spus Cardinalul, 'dar in opinia mea
ar fi fost mult mai intelept si mult mai bine pentru tine sa nu te angajezi atit de
ridicol intr-o disputa cu un prost.'
"Nu my lord', a raspuns el, 'asta n-a fost facuta cu intelepciune; pentru ca
Solomon, cel mai intelept dintre oameni a spus, "Raspunde-i unui prost in deplina
concordanta cu prostia lui." ceea ce am si facut, 'si arata-i rigola in care va
cadea, daca nu va lua aminte la ea', pentru ca multi dintre defaimatorii lui Elisha,
care a fost un om simplu, au simtit efectele staruintei lui, va trebui ca acesta sa
devina unul din cuvintele jignitoare pentru cei mai multi dintre calugari, in mijlocul
carora exista un numar atit de mare de oameni simpli? Avem deasemenea o bula
prin care sint excomunicati toti cei care au fata de noi o atitudine batjocoritoare.'
"In momentul in care a observat ca nu se poate ajunge la un rezultat in
aceasta chestiune, Cardinalul a facut un semn catre clovn pentru a se retrage, a
indreptat discutia intr-o alta directie si curind dupa ce s-a ridicat de la masa si ne-

21. a dat o scurta pauza, a venit pentru a asculta cauzele ce-au condus la aceasta
confruntare.
"In felul acesta Mr. More, am alunecat intr-o poveste anosta si destul de lunga,
de care as fi fost rusinat daca nu m-ati fi rugat cu toata sinceritatea s-o povestesc
si daca nu as fi observat ca o ascultati cu atentie ca si cum nu doreati sa pierdeti
nicio particica din ea. Poate ca in anumite locuri am mai micsorat-o, dar am decis
sa v-o relatez pe larg, astfe incit sa puteti observa cum acei oameni care au
dispretuit propunerile facute atunci cind acestea veneau din partea mea, imediat
ce au inteles ca ele nu-i displac deloc Cardinalului, ci dimpotriva, erau aprobate
de el, l-au lingusit intr-o asemenea masura si l-au flatat intr-un asemenea grad,
incit luind asta in serios, au aprobat toate acele lucruri pe care el le-a acceptat
doar in gluma. Si de aici puteti foarte usor stabili cit de putini dintre curteni au
pretuit fie valoarea mea, ori cea a sfaturilor mele."
Fata de asta, am raspuns ca: "Simt ca mi s-a facut o mare favoare in acesta
privinta, pentru ca asa cum totul a fost relatat intr-un mod atit de placut si
intelept, la fel de bine asta m-a facut sa-mi imaginez ca sint in propria mea tara si
am devenit din nou tinar, amintindu-mi de bunul Cardinal, in a carui familie am
primit educatia in copilaria mea; si desi faci o prezentare diferita asupra unei
chestiuni foarte scumpa mie, imi esti si mai drag inca, pentru ca aduci o onoare
atit de mare memoriei lui; cu toate acestea eu nu-mi pot schimba opiniile, pentru
ca inca mai gindesc ca daca ai putea depasi aceasta aversiune pe care o ai fata
de curtile principilor, ai putea, prin sfaturile ce stau in puterea ta sa le dai sa faci
mari servicii in slujba oamenilor; iar acesta este principalul scop pe care fiecare
om ar trebui sa si-l propuna in viata; pentru ca prietenul tau Platon credea ca
toate natiunile vor fi fericite doar atunci cind, fie filozofii vor deveni regi, fie regii
vor deveni filozofi si nu este un lucru de mare mirare daca sintem atit de departe
de acea fericire, pe cita vreme filozofii vor gindi ca nu au datoria sa-i asiste pe
regi cu sfaturile lor.
"Nu sint chiar atit de rau intentionati,' a spus el, 'dar ceea ce si-au dorit din
toata inima sa faca, multi dintre ei au si facut-o deja prin cartile lor, daca cei
carora le sta in putere sa faca asta ar si asculta de bunul lor indemn. 'Dar Platon
a judecat drept aceea ca, exceptind cazul in care regii insisi ar deveni filozofi, ei,
care sint inca din copilaria lor corupti cu false notiuni, nu vor cadea niciodata in
acord deplin cu sfaturile filozofilor, iar asta a descoperit-o el singur a fi adevarata,
in persoana lui Dionysos, atunci cind atenienii l-au trimis la curtea lui pentru a-l
ajuta sa reformeze statul. [Dionysos cel Batrin: " Esti un batrin palavragiu".
Platon: " Iar tu un tiran!" ]
"Nu credeti ca daca as fi in anturajul unui rege si daca i-as propune cele mai
potrivite legi si m-as stradui sa smulg din radacini toate acele seminte blestemate
ale raului pe care le-as descoperi in el, ar trebui fie sa fiu izgonit de la curte, ori
cel putin sa fiu luat in bataie de joc pentru eforturile mele? De exemplu, ce
insemnatate ar fi avut daca as fi fost la curtea Regelui Frantei si eram numit in

22. Consiliul sau de Coroana, in cazul in care cei mai multi dintre inteleptii membri au
propus la audierea lor atit de multe lucruri utile: care este arta si rinduielile prin
care poate fi pastrat Milano si Neapole care adeseori le-au scapat din maini fiind
recucerite; cum poate fi supusa Venetia si dupa aceea si restul Italiei; apoi
Flandra, Barabantul si intreaga Burgundie; si alte inca citeva regate ce au fost
inghitite deja in planurile lor. Unul propune aici o alianta cu Venetia care sa fie
pastrata atita timp cit se va putea gasi in asta un folos si ca el este cel care va
trebui sa asigure comunicarea consilierilor cu ei si sa le dea o parte din prada
pina cind succesul lor ii va aduce in nenorocire ori ii va face mai putin tematori,
iar apoi le va fi mai usor sa le smulga din maini pina si aceasta parte. Un altul
propune sa-i angajeze pe germani si sa-i asigure pe elvetieni de faptul ca le va fi
platit un tribut. Altul propune sa-l cistige de partea lor cu o anumita suma de bani
pe Imparat, in felul acesta vor detine impreuna cu el puteri nelimitate. Altul
propune o pace cu Regele Aragonului si pentru a o intari sa capituleze in fata
pretentiilor Regelui Navarrei. Un altul crede ca Printul Castiliei este framintat de
sperata unei aliante; si ca unii dintre curtenii sai sint pe punctul de-a fi cistigati de
partea factiunei Frantei cu ajutorul unor stipendii. Cel mai greu punct dintre toate
este insa cum sa procedeze in cazul Angliei; un tratat de pace este gata de a fi
pus in miscare si daca alianta lor nu se poate baza pe el, vor trebui totusi sa-l
faca in termeni cit mai fermi posibil; si ei urmeaza sa fie numiti prieteni, dar vor fi
suspectati ca inamici; prin urmare Scotienii vor trebui sa fie tinuti in stare
permanenta de pregatire pentru a li se da frau liber asupra Angliei cu prilejul
primei ocazii; si vor trebui sa sprijine in ascuns pe unii din nobilii surghiuniti
(pentru ca datorita aliantei acest lucru nu poate fi realizat fatis), care au pretentii
la coroana, ceea ce inseamna ca acel print care va da de banuit poate fi tinut
usor la respect.
"Iar acum cind lucrurile sint intr-o astfel de efervescenta si un numar atit de
mare de oameni curtenitori se alatura consiliilor, cum sa se mai poata intreprinde
un razboi daca avem in vedere ca oameni de o asemenea calitate, pe care te
poti baza si carora le-as dori sa poata schimba toate acele consilii pentru a lasa
in pace Italia si sa-si mentina trupele acasa, din vreme ce Regatul Frantei este
intr-adevar mult prea mare pentru a putea fi bine guvernat de un singur om; si din
acest motiv nu ar trebui sa gindeasca la anexarea altor provincii; iar daca dupa
asta le-as propune rezolutia Acornienilor, un popor situat la sud-est de Utopia,
care cu mult timp in urma s-a angajat intr-un razboi pentru a adauga dominatiei
principelui lor un alt regat, asupra caruia au avut unele pretentii, bazate pe o mai
veche alianta. Acest regat a fost cucerit, dar curind ei au descoperit ca
problemele generate de mentinerea lui sub dominatie erau egale cu cele produse
de cucerirea lui; ca acest popor cucerit era intotdeauna, fie in lupta de eliberare,
fie expus unor invazii straine si in acest fel erau obligati la o stare permanenta de
razboi, fie impotriva lor, fie pentru a apara hotarele de noile invazii si in
consecinta nu puteau niciodata sa demobilizeze armata; astfel ca intre timp erau
impovarati de taxe, banii lor ieseau din regat, singele lor era varsat pentru gloria
Regelui, fara ca asta sa asigure pentru acel popor nici cel mai mic avantaj, care
n-a capatat nici cel mai mic beneficiu din asta chiar si in vreme de pace; si in

23. acest fel moravurile lor au fost corupte de lunga perioada de razboi, jafurile si
crimele se regaseau peste tot din belsug, iar legislatia lor a cazut in dizgratie, in
timp ce Regele lor, distras de grija pentru cele doua regate, era cu atit mai putin
capabil sa se aplece asupra interesului fiecaruia dintre ele.
"Cind au vazut asta si ca nu ar fi aici un sfirsit pentru toate acele rele, printr-un
acord comun al celor doua Consilii au facut o adresa umila catre Regele lor,
rugindu-l sa aleaga pe care din cele doua regate isi doreste in final sa-l pastreze,
din moment ce nu pot fi detinute ambele regate; pentru ca ei erau un popor mult
prea mare pentru a fi guvernati de un Rege divizat, din moment ce niciun om nu
ar putea fi incintat de ideea de-a avea un servitor care sa fie impartit in comun
intre el si o alta persoana. Prin urmare, bunul print a fost nevoit sa renunte la
noul regat in favoarea unuia dintre prietenii sai (care nu dupa mult timp a si fost
detronat) si sa se multumeasca cu vechiul sau regat. As aduga la asta, ca dupa
toate aceste incercari la care i-a supus starea permanenta de razboi, trebuie sa fi
urmat o mare dezordine si cheltuirea resurselor umane si a tezaurului acelei tari;
poate ca printr-o nenorocire au fost fortati sa renunte in cele din urma la tot, de
aceea parea mult mai de dorit ca Regele lor sa faca tot ce i-ar fi stat in puteri
pentru a imbunatati sistemul de guvernamint al vechiul sau Regat si sa-l faca pe
cit posibil de infloritor; astfel, ar fi trebuit sa-si iubeasca poporul si sa fie adorat
de ei; ar fi trebuit sa traiasca in mijlocul lor, sa-i guverneze cu blindete si sa lase
celelalte regate in liniste, intrucit statul ce a cazut in sarcina sa sa-l conduca era
suficient de mare, daca nu chiar prea mare pentru el. Intrebati-va sincer, ce ati
putea gindi daca ati auzi un astfel de discurs?"
"Trebuie sa marturisesc, am spus eu, 'ca nu m-am gindit foarte bine la acest
lucru."
"Dar de ce", a spus el, "daca poti alege si altfel de ministrii, cei prin al caror
principal mecanism si prin consultarile lor stabilesc arta prin care poate fi sporit
tezaurul principelui. Unde unul propune scaderea valorii monedei, atunci cind
debitul Regelui este mare si cresterea ei, daca se maresc veniturile ce intra la
tezaur, astfel incit sa se poata plati atit de mult cu doar foarte putin, iar cu foarte
putin poate fi incheiata o mare speculatie financiara; un altul face propuneri
pentru un pretext de razboi, astfel incit sa poata fi marite sumele impuse la plata
de catre populatie si ca o pace poate fi incheiata imediat ce s-a realizat aceasta
capodopera financiara; iar acest lucru sa fie facut sub o astfel de aparenta
religioasa, ca si cum ar lucra pentru binele public si sa-i faca sa atribuie asta
evlaviei principelui si grijii lui pentru vietile supusilor sai. Un al treilea ofera citeva
legi invechite ce au fost scoase din uz de multa vreme, nemaifiind folosite; si asa
cum ele au fost uitate de toti supusii, la fel de bine au si fost incalcate de ei; si
propune perceperea sumelor impuse, urmate si de penalitati in cazul acestor
legi, ca si cum asta ar putea sa le aduca o imensa comoara, astfel incit poate
trezi aici interesul de-a gasi un foarte bun pretext pentru asta, din vreme ce are o
dubla aparenta, cea a executarii unei legi, dar si ca un act de justitie. Un al
patrulea, propune interzicerea de la comercializare a unui mare numar de bunuri,

24. sub sanctiunea unor pedepse severe, in mod special sub pretextul ca ar fi
impotriva interesului public si apoi sa distribuie dispense la vinzarea acestor
bunuri prohibite, inventind diferite pretexte, incasindu-se astfel mari sume de la
cei ce pot gasi in evitarea lor legala avantaje substantiale pentru ei. Acest lucru
ar servi din doua puncte de vedere, atit prin faptul ca ele le vor servi interesului
lor, cit si datorita faptului ca vor fi acceptate de un mare numar de oameni, indusi
in eroare de aceste artificii; pentru ca asa cum cei care sint condusi de avaritie
vor incerca sa incalce legea, vor fi si amendati sever, tot la fel cum si vinzarea
licentelor la preturi ridicate, va parea ca si cum principele ar fi blind fata de
poporul sau si nu ar dori sa renunte, prin eliberarea acestor grase dispense, prea
usor sau la un pret scazut, la nimic din ceea ce ar putea fi indreptat impotriva
binelui public.
"Altul va propune ca judecatorii vor trebui sa fie siguri ca vor declara
intotdeauna sentintele in favoarea celor privilegiati, astfel vor trebui trimisi de mai
multe ori in fata curtii, incit Regele sa asculte modul in care argumenteaza acele
probleme care il nelinistesc; din vreme ce oricit de injuste pot fi oricare dintre
pretentiile sale, totusi, se poate gasi intotdeauna unul sau un altul dintre ei, care
fie din contradictie cu ceilalti, fie minat de trufia de-a se face remarcat, sau in
incercarea de a-i face curte printului, ce va putea descoperi in acest fel un
pretext sau altul, pentru a-i oferi Regelui un exemplu intemeiat de-a rastalmaci in
favoarea sa legea; pentru ca daca judecatorii difera in opinii, cel mai clar lucru
din lume poate fi facut pe aceasta cale discutabil si adevarul poate fi pus la
indoiala; Regele poate apoi sa profite de avantajul de-a interpreta legea in
propriul sau profit, in timp ce acei judecatorii care se distingeau prin a fi de partea
adevarului, isi vor schimba parerea, trecind de partea sa, fie din teama, fie minati
de umilinta; fiind in acest fel cistigati de partea sa, pot fi trimisi apoi cu totii pe
scaunul judecatoresc pentru a rosti cu indrazneala sentintele, asa cum Regele siar fi dorit; pentru ca un pretext just nu poate fi niciodata pus la indoiala atunci
cind sentinta este data in favoarea Principelui. Aceasta este un fel de-a spune
ca dreptatea este de partea sa, ori ca anumite cuvinte din lege vor justifica
emiterea unui asemenea sens, sau ca un sens fortat va fi pus in seama lor; si in
vreme ce in jur toate celelalte se vor narui, toate pretextele decurgind din
prerogativele Regelui vor fi mai presus de orice indoiala, ca cel care se afla situat
mai presus de lege; si fata de care un judecator evlavios ar trebui sa aiba un
punct de vedere special. Acest lucru poate fi apoi aplicat si in ceea ce-i priveste
pe toti ceilalti ministri. Care se vor gasi in acest fel la adapost de rigorile legii,
putind profita in acelasi timp pe cit de mult posibil de toate avantajele pe care le
ofera inaltele lor functii, fara nici cea mai mica teama ca vor fi vreodata judecati
pentru faptele lor. Caci pe cita vreme vor incerca sa-i acuze unii, ei se vor apara
pozind in victime ale represiunii politice ce ar fi indreptate chipurile impotriva lor,
desi faptele lor nu sint cu nimic diferite de cele ale tilharilor la drumul mare.
Obedienta si slugarnicia judecatorilor ce au fost numiti in aceste fotolii doar dupa
ce s-au asigurat de complicitatea lor, ii va feri insa de orice fel de raspundere.

25. "Astfel toate sint in deplin acord cu maxima lui Crassus potrivit careia, un print
nu poate avea nicodata un tezaur care sa-i fie indeajuns, pe cita vreme trebuie
sa-si intretina armatele din el; tot asa si in cazul unui rege, chiar daca el ar dori,
nu poate face nimic injust; pentru ca toata proprietatea este simbolizata de el,
fara a excepta tocmai persoana juridica reprezentata de supusii sai; si in acest
fel, niciun om nu are alte bunuri in afara de cele pe care Regele, in marea sa
generozitate, a gindit de cuvinta sa i le lase lui. Si ei cred ca este in interesul
Printului, ca aici sa fie lasate cit mai putin posibil din toate acestea, ca si cum ar fi
in avantajul sau ca supusii sai sa nu se bucure nici de bogatii si nici de libertate;
din vreme ce toate acestea ii fac sa devina mai putin supusi si mai putin dispusi
de-a sustine un guvernamint crud si injust, pe cita vreme saracia si mizeria le
toceste rezistenta fizica si morala, ii face rabdatori, ii culca la pamint si le
zdrobeste acea inaltime a spiritului, pe care altfel ar intrebuinta-o pentru a se
razvrati. Ce s-ar intimpla acum dupa ce toate aceste propuneri au fost facute,
daca m-as ridica si as sustine ca astfel de sfaturi sint deopotriva nepotrivite unui
Rege, dar si vatamatoare pentru el; si nu doar ca nu fac cinste onoarei lui, dar si
ca siguranta sa consta mai mult in bogatia supusilor sai, decit in a sa proprie;
daca le-as arata asta, ei si-ar alege un rege doar de dragul lor si nu pentru al lui;
ca prin grija si eforturile lui, ei sa poata fi depotriva lipsiti de griji, dar si lipsiti de
pericole; si prin urmare, ca un Principe ar trebui sa acorde mai multa atentie fata
de fericirea supusilor sai decit fata de a sa, tot asa cum pastorul poarta o mai
mare grije turmei decit fata de el insusi.
"Este deasemenea sigur ca se face o mare eroare atunci cind este gindit ca
saracia unei natiuni este un mijloc pentru siguranta publica. Unde exista mai
multe conflicte decit in breasla cersetorilor? Cine se ia mai in serios tinjind dupa
schimbare, decit cel care este tulburat de situatia lui din prezent? Cine
actioneaza pentru a crea confuzie cu o asa disperata indrazneala, decit cel care
nu mai are nimic de pierdut si nadajduieste sa cistige totul prin sine? Daca un
rege s-ar putea lasa prada unui asemenea dispret sau gelozii incit sa nu-si poata
pastra supusii in respectul ce li-l datoreaza, incit sa declanseze persecutia si
opresiunea, aruncindu-i prada saraciei si mizeriei, ar fi cu siguranta mult mai bine
pentru el sa-si paraseasca regatul, decit sa-l pastreze prin astfel de metode, ce
nu fac altceva decit sa spulbere total autoritatea care prin insasi numele
majestatii regale o datoreaza fata de supusii sai. Nici nu este de demnitatea unui
rege de-a se acoperi cu rusinea domniei peste un popor de cersetori, ca si cum
acestia ar reprezenta bogatii si fericitii sai supusi! Tocmai de aceea spunea
Fabricius, un om cu un temperament nobil si inflacarat, "ca isi doreste sa
guverneze mai degraba peste oameni bogati, decit sa fie el insusi bogat,
deoarece un asemenea om asupra caruia se revarsa atita fericire si placere, in
timp ce toti in jurul sau sint cufundati in doliu si in jale, este mai degraba
temnicer, decit principe domnitor." El este un medic nepriceput, care nu poate
vindeca o boala fara sa transfere boala pacientului sau intr-un altul; asemenea si
cel care nu poate gasi o alta cale pentru a indrepta erorile poporului sau, decit
prin a-l deposeda de toate avantajele vietii, arata ca acest om nu stie ce

26. inseamna sa guvernezi peste o natiune libera. El insusi, ar trebui cit de curind sa
se lepede de indolenta, sau sa-si sacrifice mindria; pentru ca dispretul si ura pe
care supusii sai o au pentru el iau nastere pornind de la viciile existente in el
insusi. Lasati-i sa traiasca potrivit celor ce le apartin, fara a le mai imputa pe
nedrept si alte rele si ajustati-le cheltuielile la veniturile lor. Lasati-i sa
pedepseasca crimele si minati de conduita lor inteleapta, lasati-i mai bine sa
incerce sa le previna decit sa faca legile severe, atunci cind ei le-au tolerat deja,
fiind mult prea comune. Lasati-i, nu va repeziti sa reinviati legi ce-au fost
abrogate ca fiind desuete, mai cu seama daca au fost demult uitate si n-au fost
dorite niciodata. Lasati-i fara a fi pedepsiti de incalcarea lor, mai cu seama pentru
acele fapte de la care un judecator nu s-ar da niciodata inapoi sa aplice o
pedeapsa aspra atunci cind este vorba de un simplu cetatean, ci s-ar uita la el ca
la un om siret, injust, doar pentru a putea apoi pretinde ca asa si este.
"La toate acestea as adauga acea lege ce domneste printre Macarieni, un
popor ce traieste nu departe de Utopia si prin care regele lor este legat printr-un
juramint confirmat de un sacrificiu solemn in ziua in care isi incepe domnia, ca
niciodata sa nu detina in trezoreria sa o suma care sa depaseasca valoarea a
1.000 de livre de aur, sau o cantitate de argint care sa fie egala cu aceasta
valoare. Aceasta lege, asa cum ne-a fost spus, a fost promulgata de un mare
rege, care era preocupat mai mult de bogatia regatului sau decit de propria sa
avere si tocmai de aceea a luat masuri impotriva acumularii unui tezaur atit de
mare ce ar fi putut sa duca la pauperizarea poporului. El a gindit ca o asemenea
suma modica ar fi fost suficienta in cazul oricarui accident, fie ca Regele ar fi fost
pus in situatia sa se apere impotriva unei forte rebele, ori daca regatul trebuia sa
fie aparat impotriva invaziei unui inamic extern; dar nu ar fi fost suficienta pentru
a incuraja un print sa incalce drepturile celorlalti oameni, o imprejurare care a
fost gindita drept principala cauza pentru care el a recurs la o asemenea masura
legislativa. A crezut deasemenea, ca ea reprezinta o prevedere excelenta pentru
asigurarea liberei circulatii a masei monetare, masura atit de necesara pentru
desfasurarea comertului si liberului schimb; si atunci cind un rege trebuie sa
distribuie toate aceste sporuri extraordinare, care cresc bogatiile dincolo de orice
nivel al asteptarilor, asta il va face mai putin dispus sa-i asupreasca pe supusii
sai. Un astfel de rege va fi teroarea celor rai si va fi iubit de cei virtuosi.
"Daca ar trebui sa vorbesc despre astfel de lucruri, sau de altele
asemanatoare, unor oameni care au ales partinitor o alta cale, cit de surzi vor
putea fi la tot ceea ce le voi putea eu spune?"
"Fara nici cea mai mica indoiala, vor fi complet surzi", am raspuns eu, "si nu e
de mirare pentru unii care nu isi vor da nicodata acordul fata de o propunere sau
recomandare ce cu siguranta nu le va parea deloc amuzanta. Conversatii care
se indeparteaza atit de mult de subiect n-au putut fi niciodata de vreun folos, nici
n-au putut avea vreun efect asupra mintii acelor oameni preocupati cu
sentimente atit de diferite. Acest tip de speculatii filozofice nu sint deloc
neplacute printre prieteni intr-o discutie libera, dar nu se gaseste nicio camera

27. potrivita pentru ele la curtea unui print, unde marile chestiuni de stat se confunda
cu dreptul celui ce detine puterea."
"Este exact ceea ce am spus." a raspuns el, "ca nu exista nicio camera
potrivita pentru filozofie la curtile princiare."
"Ba da, exista," am spus eu, "dar nu pentru aceasta filozofie speculativa care
face ca totul sa fie aproape la fel de potrivit in orice moment; aici exista o altfel de
filozofie care este mult mai flexibila, care isi cunoaste propria scena adaptindu-se
singura la ea si care il invata pe un om cu insusiri alese si decenta sa actioneze
asupra acelei parti ce a cazut in sarcina sa. Daca una din comediile lui Plaut este
pusa in scena si societatea unor servitori actioneaza asupra partilor ce le revin in
piesa, ar trebui sa iesi pe scena invesmintat in filozof si sa reciti din "Octavia"
unul din discursurile lui Seneca adresate lui Nero? N-ar fi mai bine pentru tine sa
nu spui nimic, sa introduci lucruri de o natura atit de diferita pentru a face ca
acea tragi-comedie sa devina insolenta? Pentru ca ai corupt si viciat intreaga
piesa ce se afla pe scena, din moment ce ai amestecat lucruri de naturi atit de
opuse, chiar daca ele ar putea fi cu mult mai bune. De aceea mergem mai
departe cu piesa aflata pe scena, e lucrul cel mai bun pe care il ai de facut si nu
trebuie sa confunzi rolul, chiar daca un altul care iti este mult mai placut iti trece
prin minte. Si chiar asa se intimpla lucrurile intr-o republica sau in consiliile
principilor; daca relele convingeri nu pot fi stirpite cu totul si nu poti vindeca unele
vicii capatate potrivit dorintelor tale, nu trebuie ca din acest motiv sa te lepezi de
republica; cel putin din aceleasi ratiuni pentru care nu ai parasi o corabie in
furtuna pentru ca nu le poti porunci vinturilor din ce parte sa bata. Nu esti obligat
sa asaltezi oamenii cu discursuri ce se afla in afara sferei preocuparii lor, cind
vezi care sint acele notiuni pe care ei le-au primit, iar asta ar trebui sa te previna
sa-ti faci o impresie asupra lor. Ar trebui mai degraba sa planuiesti si sa conduci
lucrurile cu toata abilitatea care-ti sta in putinta, astfel incit, daca nu reusesti sa
faci ca lucrurile sa mearga bine, cel putin ele sa decurga cit mai putin rau posibil;
pentru ca exceptind faptul ca toti oamenii sint buni, nu pot fi juste si toate
celelalte lucruri; iar asta este o binecuvintare pe care prezentul nu-mi ofera inca
speranta ca voi putea trai sa o vad.
"Conform argumentelor voastre", a raspuns el, "tot ce as fi capabil sa fac ar fi
sa ma feresc eu insumi de-a deveni smintit, pe cita vreme ma voi stradui sa
vindec sminteala altora; pentru ca daca voi rosti adevarul ar trebui sa repet ceea
ce v-am mai spus; si as spune o minciuna, daca un filozof poate sau nu poate sa
faca asta; si sint sigur ca nu pot s-o fac. Dar cu toate ca aceste discursuri pot fi
jenante si ingrate fata de ei, nu vad de ce trebuie sa para prostesti si
extravagante; intr-adevar, daca ar trebui sa propun fie lucruri asemanatoare celor
pe care Platon le-a conceput in "Republica" sa, sau a celor pe care le practica
locuitorii Utopiei in societatea lor, desi ele pot parea a fi cele mai bune, asa cum
cu certitudine ca si sint, totusi, ele sint atit de diferite de modul de organizare
statornicit printre noi care este fondat pe proprietate, in timp ce printre ei nu se
regasesc astfel de lucruri, incit nu ma pot astepta ca sa produca vreun efect

28. vizibil asupra lor; dar astfel de discursuri, asemeni celui al meu, care nu fac
altceva decit sa reaminteasca rele din trecut si sa avertizeze asupra a ceea ce
poate urma, nu au nimic in ele care sa fie atit de absurde incit sa nu poata fi
folosite in orice moment, pentru ca ele pot fi suparatoare doar pentru cei care sint
hotariti sa se repeada pripit intr-un sens contrar; si daca trebuie sa indepartam
tot ce este absurd si excentric, care datorita vietii imorale pe care foarte multi
oameni o duc, poate parea un lucru foarte straniu, chiar si pentru Crestini, sa-i
vindecam staruind cu acea parte pura din lucruri pe care am invatat-o de la
Hristos, chiar pentru ca El a poruncit sa nu le tainuim, ci sa vestim de pe
acoperisul caselor ceea ce el in secret ne-a predat.
"Cea mai mare parte din invataturile lui se afla intr-o mai mare opozitie cu
viata oamenilor acestor vremuri decit s-ar putea afla oricare parte a discursului
meu; dar predicatorii par sa fi invatat acea abilitate ce o recomandai in cazul
meu, pentru ca ei au observat ca oamenii nu vor renunta de buna voie la viata lor
pentru a o pune in acord cu regulile ce le-a dat Hristos si au modificat doctrina sa
ca si cum ar fi o regula de plumb pentru viata lor, astfel incit, intr-un fel sau altul,
in cele din urma sa poata consimti fiecare dintre ei la acest mod de viata. Dar nam vazut niciun alt efect al acestei adaptari, cu exceptia faptului ca ii confera
omului un sentiment de mai mare siguranta in ticalosia lui. Si acesta este tot
succesul pe care il pot avea la o curte, pentru ca trebuie sa fiu totdeauna diferit
fata de ceilalti si pe linga asta, nu trebuie sa declar nimic din intentiile mele; sau
in cazul in care voi fi de acord cu ei, atunci ii voi ajuta doar sa progreseze in
nebunia lor. Nu pot intelege ce vrei sa spui cu acele intentii ale tale, sau cu acea
conducerea si desfasurarea a lucrurilor cu atita ingeniozitate incit daca ele nu vor
decurge bine atunci sa mearga cit mai putin rau cu putinta, pentru ca acele curti
nu sint absolut deloc ingaduitoare fata de un om care isi pastraza linistea sau
inchide ochii la ceea ce fac ceilalti. Un om trebuie sa aprobe fara menajamente
cele mai proaste sfaturi si sa-si dea consimtamintul fata de cele mai abjecte
planuri; astfel ca ar putea trece drept spion, sau poate drept tradator, cel care a
aprobat astfel de practici daunatoare insa a facut asta fara nicio urma de
entuziasm; si prin urmare, cind un om s-a angajat sa intre intr-o astfel de
societate el va fi atit de departe de-a putea sa imbunatateasca lucrurile prin
bunele sale intentii, asa cum spuneai, incit nu va gasi nici macar o ocazie de-a
face cel mai mic bine; proasta companie in care se gaseste il va corupe cit de
curind, mai degraba decit sa poata fi mai bine pentru el; sau daca in ciuda
proastei companii el va ramine ferm si inocent, inca si nebunia si ticalosia lor ii va
fi imputata lui; si prin adaugarea sfaturilor lui alaturi de cele care le apartin lor, va
trebui sa-si poarte partea sa din intreaga vina ce revine in totalitate altora.
"Nu a ramas nicio ilustrare mai nepotrivita a contrariilor prin care Platon sa nu
dezvaluie absurditatea amestecului filozofilor in actul de guvernare. "Daca un
om,' spunea el, "a fost sa vada societatea unor oameni importanti alergind in
fiecare zi prin ploaie, care sa fie incintati de faptul ca sint uzi; daca el stia ca nu
ar fi avut niciun succes in a se duce sa-i determine sa reintoarca la casele lor
pentru a evita furtuna si ca tot la ce s-ar fi putut astepta de la faptul ca s-a dus sa

29. le vorbeasca, ar fi acela ca el insusi ar fi ajuns la fel de ud, cel mai bun lucru
pentru el ar fi sa ramina in spatele usii; si deoarece ca nu are destula influenta
pentru a corecta nebunia altor oameni, sa-si doreasca sa fereasca el insusi de
ea."
"Desi pentru a expune clar sentimentele mele reale, trebuie sa recunosc
deschis, ca atita timp cit aici exista orice fel de proprietate si cita vreme banul
este un etalon pentru toate celelalte lucruri, nu pot crede ca o natiune poate fi
guvernata, nici intr-un mod just, nici intr-unul fericit; nu poate fi guvernata corect,
pentru ca cele mai bune lucruri vor cadea de partea celor mai rai dintre oameni;
nu poate fi guvernata fericit, pentru ca toate bogatiile vor fi impartite doar intre
foarte putini (si chiar si acestia nu sint in toate privintele fericiti), restul fiind lasati
intr-o situatie absolut mizerabila. De aceea, atunci cind reflectez asupra
Constitutiei bune si intelepte a locuitorilor Utopiei - in mijlocul carora toate
lucrurile sint atit de fericit guvernate si cu un numar atit de mic de legi, unde
vitutea isi are recompensa sa meritata si exista aici o asemenea echitate incit
fiecare om traieste intr-o afluenta a bunurilor-- cind compar cu ei toate celelalte
natiuni, atit de numeroase, care cu toate ca elaboreaza anual un numar atit de
mare de noi legi, nu pot totusi aduce Constitutia lor la o reglementare corecta, cu
toate ca fiecare detine proprietatea sa; cu toate legile pe care ei le pot inventa,
nu au totusi puterea de-a o mentine sau de-a o apara, nici macar de a-i putea
permite unui om sa distinga cu certitudine intre ceea ce ii apartine lui, de ceea ce
se afla in proprietatea altcuiva; si de aici numeroasele procese ce sint declansate
in fiecare zi si aflate intr-o vesnica suspensie, ce ofera o dovada suficient de
clara; cind, asa cum obisnuiesc sa spun, am cumpanit toate aceste lucruri in
mintea mea, inclin tot mai mult in favoarea lui Platon si nu ma mai mir ca el a
decis sa nu faca niciun fel de legi pentru cei care nu ar indrazni sa sustina o
posesiune in comun a tuturor bunurilor; pentru un om atit de intelept, nu a putut
decit sa anticipeze ca asezarea tuturor pe o singura treapta era singura cale de a
face o natiune fericita, ce nu poate fi atinsa atita timp cit aici exista proprietate;
pentru ca atunci cind fiecare om trage catre sine tot ceea ce poate cuprinde cu
un titlu sau altul, aici trebuie sa urmeze nenorociri, astfel cum oricit de bogata ar
fi o natiune, doar citiva dintre membrii ei impart toata acea bogatia intre ei, restul
trebuind sa-si imparta mizeria.
"Astfel daca aici printre ei vor fi doua tipuri de oameni care sa merite ceea ce
soarta lor schimbatoare le va fi adus; primul total inutil, lipsit de orice valoare, dar
lacom si ticalos; si ultimul, format din oameni sinceri si modesti, care prin
sirguinta lor constanta servesc cauzei publice cu o mai mare daruire decit o fac
pentru ei insisi; si sint convins ca pina ce proprietatea nu va fi inlaturata, aici nu
se poate vorbi de echitate ori de o justa distribuire a bunurilor, nici ca lumea
poate fi intr-un mod fericit guvernata; pentru ca atita timp cit aceasta proprietate
este mentinuta, cea mai mare si de departe cea mai buna parte a omenirii, va fi
inca apasata de o mare sarcina de nelinisti si de necazuri. Marturisesc, fara a ma
indeparta prea mult, ca aceste dificultati care apasa asupra unei mari parti a
omenirii pot fi facute mai usoare; dar ele nu vor putea fi niciodata inlaturate intru-