Carte nursing amg

CUPRINS
Cuprins.........................................................................................................pag. 1
Introducere...................................................................................................pag. 2
Abrevieri.......................................................................................................pag. 3
Cap.I. Profesiunea de asistent medical ............................................pag. 5
Cap. II. Locul de muncă al asistentului medical (moaşei)................pag. 28
Cap. III . Conceptul de sănătate şi boală.
Nevoi fundamentale ale omului..............................................pag. 67
Cap. IV. Procesul de îngrijire................................................................pag. 73
Cap V. Studiul nevoilor fundamentale după modelul
Virginiei Henderson.................................................................pag. 84
Cap. VI. Alte tehnici – Puncţiile, recoltările, sondajele......................pag. 137
Cap. VII. Administrarea medicamentelor.............................................pag. 171
Cap. VIII. Determinarea grupelor sanguine şi
transfuzia de sânge..................................................................pag. 189
Cap. IX. Pregătirea pacientului pentru explorări funcţionale,
radiologice, endoscopice..........................................................pag. 196
Cap. X. Acordarea primului ajutor ....................................................pag. 215
Cap. XI. Legislaţie...................................................................................pag. 250
Bibliografie............................................................................... pag 301
1

INTRODUCERE
Îngrijirea bolnavului se practică din timpuri străvechi, de când femeile pansau
rănile bărbaţilor întorşi din luptă. Mai apoi îngrijirea bolnavilor a fost aprofundată,
astfel că Florence Nightingale înfiinţează prima şcoală de nursing în anul 1860.
Conceptul modern de nursing general a fost elaborat de Virginia Hendersen şi
introdus la noi în ţară după 1990.
În această carte sunt elaborate nevoile principale şi îngrijirile speciale acordate
pacienţilor, tehnicile de recoltare, precum şi procedurile de efectuare a unor investigaţii
suplimentare. La acestea, este anexat un capitol cu legislaţia în vigoare în acest
domeniu.
Cartea de faţă se doreşte a fi un ghid de îngrijiri speciale, ce se adresează nu
numai studenţilor de la Colegiul de Moaşe, dar şi celuilalt personal sanitar mediu şi, de
ce nu şi medicilor, care, trebuie să „cunoască” şi controleze îngrijirile şi unele
proceduri.
Îmbinând teoria cu practica, nursa trebuie să aibă o pregătire temeinică, pentru a
asigura îngrijirea profilactică, terapeutică şi recuperatorie a pacientului.
Nursa, asistenta medicală şi “sora bolnavului”, este ajutorul permanent al
medicului.
Oana Mărginean
2

ABREVIERI
AB....................................................astm bronşic
Al.....................................................albumine
ASLO...............................................antistreptolizina
ATPA...............................................anatoxina tetanică purificată
AVC.................................................accident vascular cerebral
BAL ................................................dimercaptopropanol
BCF..................................................bătăile cordului
BK....................................................bacilul Koch
BTS..................................................boală cu transmitere sexuală
CAE.................................................conduct auditiv extern
CHEM..............................................concentraţia medie de hemoglobină
CI.....................................................contraindicaţii
DC....................................................debit cardiac
def. ..................................................definiţie
DUM................................................data ultimei menstruaţii
DZ....................................................diabet zaharat
E.......................................................emiţător
Eco ..................................................ecografie
EPA..................................................edem pulmonar acut
ex......................................................Exemplu
G.......................................................gram
Gl.....................................................globuline
GNA.................................................glomerulonefrită acută
HCl...................................................acid clorhidric
HEM.................................................hemoglobina eritrocitară medie
Hgb ..................................................hemoglobina
HIC...................................................sindrom de hipertensiune intracraniană
HIV..................................................infecţia cu virusul imunodeficienţei dobândite
HLG.................................................hemoleucogramă
hTA..................................................hipotensiune arterială
HBV.................................................virusul hepatitei B
HTA.................................................hipertensiune arterială
ICC...................................................insuficineţă cardiacă congestivă
ICM..................................................confederaţia internaţională a moaşelor
IMA..................................................infarct miocardic acut
IOT...................................................intubaţie oro-traheală
IP......................................................index de prognostic
IUD..................................................dispozitiv intrauterin
LCR..................................................lichid cefalorahidian
ME...................................................masă eritrocitară
min...................................................minut, e
MS ...................................................ministerul sănătăţii
MSF................................................. ministerul sănătăţii şi familiei
3

NaDCC............................................dicloroizocianat de sodiu
NB....................................................notaţi bine!
OMS.................................................organizaţia mondială a sănătăţii
OAB.................................................sistemul gruzpelor sanguine A,B, O
p .......................................................puls
PEV..................................................perfuzie endovenoasă
pct.....................................................punct
PFN..................................................planificare familială naturală
PPH..................................................hemoragie postpartum
PR.....................................................poliartrită reumatoidă
PU....................................................precauţii universale
PVC..................................................presiune venoasă centrală
R.......................................................receptor
RBW............................................... reacţia Bordet-Wasserman
resp...................................................respiraţii
Rh.....................................................imunoglobulina anti D
HLG.................................................proteine cu greutate moleculară ridicată
săpt ..................................................săptămâni
SEU..................................................sarcină extrauterină
SIDA................................................sindromul imunodeficienţei dobândite
SNC ................................................. sistem nervos central
TA....................................................tensiunea arterială
TAD ................................................ tensiunea arterială diastolică
TAS..................................................tensiunea arterială sistolică
Temp................................................Temperatură
TBC..................................................tuberculoză
TGO, TGP........................................transaminaze
VDRL............................................... testare sifilis
VEM.................................................volum eritrocitar mediu
VSH.................................................viteza de sedimentare a hematiilor
4

CAPITOLUL I.
PROFESIUNEA DE ASISTENT MEDICAL
Îngrijirea bolnavului de către asistenta medicală se practică din timpuri străvechi.
Se foloseau noţiunile de soră – nursă – asistentă medicală. Florence Nightingale a fost
cea care a înfiinţat prima şcoală de nursing în anul 1860.
Asistenta este cea care ajută medicul., dar şi cea care îngrijeşte permanent
bolnavii.
I.Definiţia nursei:
1. Nursa este definită de Consiliul internaţional al nurselor ca o persoană
care a parcurs un program complet de formare ( aprobat de Consiliul
Asistenţilor Medicali); îndeplineşte standardele stabilite de Consiliul
Asistenţilor Medicali; are dreptul şi este autorizată să practice această
profesie, în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa.
Asistentele sunt denumite în literatura engleză “nurse”, iar în cea
franceză “infirmiere”. Se folosesc atât termenii de asistentă medicală, cât
şi de nursă.
2. Nursa:
- promovează sănătatea;
- previne îmbolnăvirile;
- îngrijeşte bolnavul din punct de vedere fizic, mental, pe cel cu
deficienţe, indiferent de vârstă şi în orice unitate sanitară sau în orice
situaţie la nivel de comunitate (def. nursingului în România).
"Codul pentru asistentele medicale" prevede că nursa are 4 responsabilităţi:
1. promovează sănătatea;
2. previne îmbolnăvirile;
3. restabileşte sănătatea;
4. înlătură suferinţa;
3. Nursa generalistă are:
- o pregătire pluridisciplinară – socială, tehnică, practică;
- îşi însuşeşte competenţele de bază şi nu numai cunoştinţele;
- are cunoştinţe de psihologie;
- are o atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa;
- încearcă să înţeleagă ceea ce simt ceilalţi (capacitate de empatie).
Asistenta medicală urmăreşte reacţiile: individuale, familiale şi de grup, ea este
ca o “mamă” ce acţionează conform nevoilor copilul şi trebuie adeseori să
îndeplinească sarcini cât mai diverse – mamă profesionistă.
II.DEFINIŢIA NURSINGULUI:
- După OMS nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii
cuprinzând promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizic,
mental, psihic, handicapaţi) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările
comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.
5

- Definiţia Virginiei Henderson spune: "Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau
sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau
sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu
condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o face, şi să
acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil".
- North American Association defineşte nursingul comunitar: ca o practică de
educare în domeniul sănătăţii, cu scopul de a menţine şi a stimula sănătatea populaţiei.
Îngrijirile au un caracter continuu, fiind orientate asupra individului, a familiei
sau a grupului şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii din zona respectivă.
Nursa aplică diferite metode pentru a menţine şi stimula sănătatea.
III.ROLUL NURSEI
După Virginia Henderson, nursa are rol de a ajuta persoana bolnavă sau
sănătoasă, să-şi menţină sau recâştige sănătatea şi independenţa cât mai repede posibil.
După O.M.S. rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să
optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, psihice şi sociale, afectate semnificativ prin
schimbări ale stării de sănătate".
Astfel nursele sunt implicate în activităţile de asistenţă ce se referă la sănătate ca
şi la boală şi care privesc întreaga durată a vieţii de la concepţie la moarte. Nursingul
foloseşte cunoştinţe şi tehnici din ştiinţele fizice, sociale, medicale, biologice şi uma-
niste (arta şi ştiinţa). Personalul de nursing lucrează ca partener alături de lucrători de
alte profesiuni şi ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii în activităţi înrudite.
IV.FUNCŢIILE NURSEI
Funcţiile asistentei medicale sunt de natură:
– independentă;
– dependentă;
– interdependentă.
1. Funcţiile de natură independentă
Asistenta asigură pacienţilor:
 îngrijiri de confort, atunci când aceştia nu-şi pot îndeplini
independent anumite funcţii.
 stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu
aparţinătorii;
 le transmite informaţii, învăţăminte, “ascultă” pacientul şi îl
susţine;
 este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor
condiţii mai bune de viaţă şi sănătate.
Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul sanitar, social, educativ,
administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare (ex.:acţiuni de educaţie
pentru sănătate, de rezolvare a problemelor psihosociale).
Asistenta utilizează în practica profesională şi cunoştinţele teoretice şi practice
medicale, cele de economie, informatică, psihologie, pedagogie etc.
2. Funcţia de natură dependentă
La indicaţia medicului, aplică metodele de observaţie, tratament sau de
readaptare, observă la pacient modificări provocate de boală sau tratament şi le
transmite medicului.
3. Alte funcţii ale asistentei:
6

• Funcţia profesională – asistenta are rolul de a se ocupa de pacient în scopul
menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu poate.
Aceasta cuprinde funcţiile: • tehnică • preventivă • de umanizare a tehnicii • de
psiholog, ca şi funcţiile din codul asistentei medicale.
Astfel asistenta trebuie:
1. să acorde direct îngrijirea;
2. să educe pacienţii;
3. să educe alţi profesionişti din sistemul sănătăţii;
4. să participe la activitatea echipei de asistenţa sanitară;
5. să dezvolte practica nursingului pe baza gândirii critice a cercetării.
• Funcţia educativă - funcţie ce presupune, alături de calităţi psihologice
aptitudini pedagogice – de a şti să comunici, de a şti să fii convingător.
Rolul educativ reiese şi din relaţiile pacient-asistent şi din relaţiile de muncă cu
personalul în subordine, practicanţi, studenţi.
• Funcţia economică – gestionarea serviciului, organizarea timpului, precizarea
priorităţilor de aprovizionare etc.
• Funcţia de cercetare -dezvoltarea unor calităţi specifice, dar şi aceasta pe
fondul unei pregătiri profesionale şi morale superioare. Prin activitatea pe care o
desfăşoară (multifactorială, multidisciplinară şi multisectorială), asistenta are atribuţia
de identificare a domeniilor de cercetare şi, mai ales, cercetare de nursing.
În cadrul funcţiei de natură interdependentă, asistenta (lucrează) colaborează cu
personal din alte compartimente (administrativ, economic, serviciul plan-profesional),
cu alţi profesionişti (educatori, psihologi, logopezi, profesori), fapt care-i permite să
desfăşoare şi activităţi de cercetare.
V. DOMENII DE ACTIVITATE pentru asistenta generalistă (cu pregătire
pluridisciplinară) :
 Servicii de sănătate – staţionar şi ambulatoriu;
 Învăţământ, cultură;
 Cercetare;
 Educaţie;
 Social-economic (condiţii de viaţă);
 Administrativ;
 Demografie;
 Alimentar;
 Igienic;
VI. LOCUL DE MUNCĂ
1) În comunitate şi ambulatoriu – dispensar (urban, rural); policlinică; şcoli,
grădiniţe, creşe, leagăne - cămine de bătrâni;
2) În staţionar (secţii: interne, chirurgie, pediatrie, obst.- ginecologie etc.);
3) Inspectoratele de poliţie sanitară - igienă.
7

ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE
Îngrijirile primare de sănătate reprezintă:
 îngrijirile esenţiale de sănătate;
 accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din comunitate;
 prin mijloace ce le sunt acceptabile;
 şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării.
Îngrijirile primare de sănătate se sprijină pe comunitate.
Definiţia comunităţii
Comunitatea este totalitatea unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat,
cu o formă de gestiune administrativă, membrii săi având interrelaţii cu grupuri sociale
şi instituţii (La noi baza e reprezentată de comune, oraşe).
De la nivelul comunităţii pleacă îngrijirile primare de sănătate. Indivizii, familiile
şi grupurile îşi asigură singuri responsabilitatea acţiunilor de sănătate. Pentru realizarea
acestei strategii, s-a considerat că este necesară schimbarea vechii concepţii de asistenţă
medicală, când acţiunile de sănătate au fost orientate spre lupta împotriva bolii şi se
acordă o atenţie mai mare refacerii sănătăţii.
În concepţia actuală, se consideră că o asistentă medicală bună presupune
trecerea de la îngrijirile terapeutice la îngrijirile primare de sănătate
Îngrijirile primare de sănătate sunt denumite şi îngrijiri de sănătate comunitare,
pentru că necesită sprijinul comunităţii.
Îngrijirile primare de sănătate determină îngrijiri complete, înglobând:
 promovarea sănătăţii;
 prevenirea îmbolnăvirilor;
 îngrijirile curative curente şi obişnuite;
 recuperarea;
 urgenţele.
Îngrijirile primare de sănătate acoperă trei niveluri de intervenţii şi anume:
1. îngrijiri de prevenire primară;
2. îngrijiri de prevenire secundară;
3. îngrijiri de prevenire terţiară;
4. intervenţia de nivel 4 - în cazul bolilor terminale, susţinerea familiei etc.
Nivelurile de intervenţii:
1. Îngrijiri de prevenire primară constau din:
 menţinerea şi promovarea sănătăţii, dar şi prevenirea îmbolnăvirilor.
 educaţia sanitară;
 prevenirea specifică (vaccinări, profilaxia unor boli);
2. Îngrijiri de prevenire secundară cuprind:
 intervenţii curative - pentru tratamentul bolilor şi prevenirea agravării
sau a complicaţiilor. Asistenta are rolul de a descoperi problemele în
timp.
8

3.Îngrijiri de prevenire terţiară urmăresc recuperarea. Asistenta are rolul de a
susţine persoana îngrijită pentru a se adapta la diferite dificultăţi cauzate de problemele
de sănătate.
Pentru asigurarea dezvoltării îngrijirilor primare de sănătate sunt necesare:
 Identificarea îngrijirilor primare de sănătate.;
 Iniţierea personalului sanitar, a consumatorilor în îngrijirile primare de
sănătate.;
 Să se facă cunoscută valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare
de sănătate.
1. Identificarea îngrijirilor primare de sănătate impune cunoaşterii şi studierea
unui întreg ansamblu de caracteristici:
– climatul, resurse de apă, caracteristicile populaţiei, nivelul de educaţie a
populaţiei, categorii sociale, resurse economice, caracter urban sau rural, etc.
2. Iniţierea personalului sanitar şi a consumatorilor de îngrijirile primare de
sănătate
a) - pregătirea lucrătorilor sanitari pentru a înţelege îngrijirile primare de
sănătate, indiferent de mediu:
- mediul familial - domiciliul;
- mediu de muncă - activitatea bărbaţilor, femeilor;
- alte medii-cultural, petrecerea timpului liber etc.;
- mediu şcolar-copii.
Aceştia trebuie:
 să ştie să asculte;
 să fie capabili să înţeleagă propunerile făcute;
 să ştie să utilizeze informaţiile;
 să ştie să alcătuiască un plan de îngrijiri;
 să înveţe să muncească cu alte modele sociale diferit de cel ce îngrijeşte
şi cel îngrijit.
Modele sociale trebuie stabilite pe relaţii de egalitate şi recunoaştere reciprocă.
Personalul din sistemul sanitar trebuie să înveţe să renunţe la complexele de
superioritate sau de inferioritate între diferitele categorii profesionale.
Asistenta generalistă – a cărei activitate se desfăşoară în comunitate, trebuie să
menţină contacte regulate cu persoane, familii, grupuri, la domiciliu, la şcoală, la
instituţii.
b) - populaţia trebuie pregătită să lucreze cu lucrătorii sanitari.
3. Să se recunoască valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de
sănătate şi a persoanelor care le acordă
Să studieze costul, incidenţa economică a îngrijirile primare de sănătate ţinând
cont de:
– durata timpului de muncă;
– mijloacele şi tehnologiile necesare;
– cheltuieli;
– dotarea cu personal.
CADRUL CONCEPTUAL AL ÎNGRIJIRILOR
9

Cu toată diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri, toate asistentele au o
anumită înţelegere privind persoana îngrijită, sănătatea acestea şi îngrijirile (nursingul)
acordate.
1. Conceptul despre om: este o fiinţă unică, având nevoi biologice, psihologice,
sociale şi culturale, o fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul său
înconjurător, o fiinţă responsabilă, liberă şi capabilă de a se adapta.
După Virginia Henderson: "Individul este o entitate bio-psiho-socială formând
un tot indivizibil. EI are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care şi le
satisface singur dacă se simte bine”.
2. Concepţii privind sănătatea. Au fost formulate mai multe definiţii ale
sănătăţii.
Definiţia O.M.S. a sănătăţii:
"Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social, ce nu constă numai în
absenţa bolii sau a infirmităţii".
Alte definiţii:
 "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom,
nu se limitează la absenţa bolii." (Virginia Henderson).
 "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural şi spiritual,
stare de autonomie şi independenţă, fără a fi egală cu absenţa bolii sau a
infirmităţii."
 "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice, fizice afective, psihice şi
sociale, mobilizabile pentru a înfrunta, compensa şi depăşi boala."
3. Concepţia despre boală: este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de
alarmă tradus prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie
nouă, provizorie sau definitivă.
COMPETENŢA ASISTENTEI MEDICALE
Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoştinţe şi elemente de
competenţă:
1) Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire (de nursing);
2) Cunoştinţele acumulate;
3) Cunoaşterea demersului ştiinţific.
1. Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire
Definiţie: Un model conceptual este un ansamblu de concepte, o imagine mentală
care favorizează reprezentarea realităţii.
Pentru a defini cadrul conceptual al unei profesiuni – oricare ar fi câmpul ei de
acţiune – este necesar mai întâi să se precizeze următoarele elemente:
1) scopul profesiei;
2) ţelul activităţii sale: beneficiarul;
3) rolul său;
4) dificultăţi întâlnite la pacienţii de care se ocupă;
5) natura intervenţiei acordată pacientului (de: înlocuire, suplinire,
ajutare,etc);
6) consecinţele acestei acţiuni;
Aceste elemente – când se organizează într-o structură teoretică globală – devin
cadrul său conceptual.
2. Cunoştinţele acumulate
 Ştiinţifice - acumulate pe parcursul formării asistentei, o ajută la
10

înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice, intelectuale şi
afective
 Tehnice – noţiuni şi abilităţi tehnice – se referă la procedeele metodice şi
ştiinţifice care servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor.
 Relaţionale – cunoştinţele relaţionale – se referă la capacitatea asistentei
de a stabili relaţii cu pacienţii, de a crea un climat propice unor relaţii
calde de umanitate, de a colabora cu anturajul pacientului
 Etice –ansamblul de norme şi principii referitoare la valorile morale ale
persoanei şi profesiei şi care reglează buna conduită a asistentei.
 Legislative –reglementările şi directivele incluse în legi, în vederea
protejării asistentei şi a pacientului.
3. Cunoaşterea demersului ştiinţific
Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie, de analiză, de interpretare,
de planificare şi de evaluare a îngrijirilor. Instrumentul logic şi sistematic pe care-l
utilizează nursingul este demersul ştiinţific.
Termenul: concept de îngrijire este sinonim cu:
• model de nursing
• cadru conceptual
• model conceptual.
ATRIBUŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL CARE
LUCREAZĂ ÎN SECŢIILE CU PATURI (Ordinul 560/1999)
Atribuţiile asistenţilor medicali decurg din competentele certificate de actele de
studii obţinute, ca urmare a parcurgerii unei forme de învăţământ de specialitate
recunoscută de lege.
În secţiile cu paturi lucrează asistenţi medicali din următoarele specialităţi:
asistent medical de pediatrie, asistent medical de obstetrica/ginecologie, asistent
medical generalist.
1) Îşi desfăşoară activitatea în mod responsabil, conform reglementărilor
profesionale şi cerinţelor postului.
2) Respecta regulamentul de ordine interioară.
3) Preia pacientul nou internat şi însoţitorul acestuia (în funcţie de situaţie),
verifică toaleta personala, ţinuta de spital şi-l repartizează la salon.
4) Informează pacientul cu privire la structura secţiei şi asupra obligativităţii
respectării regulamentului de ordine interioară, (care va fi afişat în salon).
5) Acorda prim ajutor în situaţii de urgenţă şi cheamă medicul.
6) Participa la asigurarea unui climat optim şi de siguranţă în salon.
7) Identifică problemele de îngrijire ale pacienţilor, stabileşte priorităţile,
elaborează şi implementează planul de îngrijire şi evaluează rezultatele
obţinute, pe tot parcursul internării.
8) Prezintă medicului de salon pacientul pentru examinare şi îl informează
asupra stării acestuia de la internare şi pe tot parcursul internării.
9) Observă simptomele şi starea pacientului, le înregistrează în dosarul de
îngrijire şi informează medicul.
10) Pregăteşte bolnavul şi ajuta medicul la efectuarea tehnicilor speciale de
11

investigaţii şi tratament.
11) Pregăteşte bolnavul, prin tehnici specifice, pentru investigaţii speciale sau
intervenţii chirurgicale, organizează transportul bolnavului şi la nevoie
supraveghează starea acestuia pe timpul transportului.
12) Recoltează produse biologice pentru examenele de laborator, conform
prescripţiei medicului.
13) Răspunde de îngrijirea bolnavilor din salon şi supraveghează efectuarea de
către infirmieră a toaletei, schimbării lenjeriei de corp şi de pat, creării
condiţiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, schimbării poziţiei
bolnavului.
14) Observa apetitul pacienţilor, supraveghează şi asigura alimentarea pacienţilor
dependenţi, supraveghează distribuirea alimentelor conform dietei
consemnate în foaia de observaţie.
15) Administrează personal medicaţia, efectuează tratamentele, imunizările,
testările biologice etc., conform prescripţiei medicale.
16) Asigură monitorizarea specifica a bolnavului conform prescripţiei medicale.
17) Pregăteşte echipamentul, instrumentarul şi materialul steril necesar
intervenţiilor.
18) Asigură pregătirea preoperatorie a pacientului.
19) Asigură îngrijirile postoperatorii.
20) Semnalează medicului orice modificări depistate (de ex.: auz, vedere,
imperforaţii anale etc.).
21) Verifică existenţa benzii/semnului de identificare a pacientului.
22) Pregăteşte materialele şi instrumentarul în vederea sterilizării.
23) Respectă normele de securitate, manipulare şi descărcare a stupefiantelor,
precum şi a medicamentelor cu regim special.
24) Organizează şi desfăşoară programe de educaţie pentru sănătate, activităţi de
consiliere, lecţii educative şi demonstraţii practice, pentru pacienţi,
aparţinători şi diferite categorii profesionale aflate în formare.
25) Participă la acordarea îngrijirilor paliative şi instruieşte familia sau
aparţinătorii pentru acordarea. acestora.
26) Participă la organizarea şi realizarea activităţilor psihoterapeutice de reducere
a stresului şi de depăşire a momentelor/situaţiilor de criză.
27) Supraveghează modul de desfăşurare a vizitelor aparţinătorilor, conform
regulamentului de ordine interioară.
28) Efectuează verbal şi în scris preluarea/predarea fiecărui pacient şi a serviciului
în cadrul raportului de tură.
29) Pregăteşte pacientul pentru externare.
30) În caz de deces, inventariază obiectele personale, identifica cadavrul şi
organizează transportul acestuia la locul stabilit de conducerea spitalului.
31) Utilizează şi păstrează, în bune condiţii, echipamentele şi instrumentarul din
dotare, supraveghează colectarea materialelor şi instrumentarului de unică
folosinţă utilizat şi se asigură de depozitarea acestora în vederea distrugerii.
32) Poartă echipamentul de protecţie prevăzut de regulamentul de ordine
interioară, care va fi schimbat ori de câte ori este nevoie, pentru păstrarea
igienei şi a aspectului estetic personal.
33) Respectă reglementările în vigoare privind prevenirea, controlul şi
combaterea infecţiilor nosocomiale.
34) Respectă secretul profesional şi codul de etică al asistentului medical.
35) Respectă şi apără drepturile pacientului.
12

36) Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale, prin studiu individual
sau alte forme de educaţie continuă şi conform cerinţelor postului.
37) Participă la procesul de formare a viitorilor asistenţi medicali.
38) Supraveghează şi coordonează activităţile desfăşurate de personalul din
subordine.
39) Participă şi/sau iniţiază activităţi de cercetare în domeniul medical şi al
îngrijirilor pentru sănătate.
FIŞELE DE ATRIBUŢII PENTRU ASISTENŢII MEDICALI
ALTE CATEGORII DE PERSONAL SANITAR CU STUDII
POSTLICEALE SANITARE SAU MEDII SANITARE ŞI PERSONAL
AUXILIAR
1) Atribuţiile asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi –
competenţele asistentului medical care lucrează în secţiile cu paturi
2) Atribuţiile asistentului medical de familie – competenţele asistentului
medical de familie
3) Atribuţiile asistentului medical de igiena şi sănătate publică
4) Atribuţiile asistentului medical de laborator
5) Atribuţiile asistentului medical de farmacie
6) Atribuţiile asistentului medical de balneofizioterapie
7) Atribuţiile asistentului medical de radiologie
8) Atribuţiile asistentului medical de dietetică
9) Atribuţiile asistentului social
10) Atribuţiile tehnicianului dentar
11) Atribuţiile tehnicianului de aparatură medicală
12) Atribuţiile tehnicianului optician
13) Atribuţiile infirmierei
14) Atribuţiile brancardierului
COD INTERNAŢIONAL DE ETICĂ
PENTRU ASISTENTE MEDICALE DE OBSTETRICĂ
GINECOLOGIE/MOAŞE
Ţelul Confederaţiei internaţionale a asistentelor medicale/nurselor (ICM) este
acela de a îmbunătăţi standardul de îngrijire acordat femeilor, copiilor şi familiilor de
pretutindeni prin perfecţionarea, educarea şi folosirea oportună a asistentei medicale de
obstetrică ginecologie/moaşei profesioniste. În virtutea ţelului său, ICM prezintă
următorul cod, ca un ghid al educării, practicii şi cercetării în obstetrică.
Codul
1. Raporturile obstetricii
a. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele, respectă dreptul
13

femeii de a lua o decizie pe deplin informată şi favorizează acceptarea
responsabilităţii pentru consecinţele deciziilor ei.
b. - lucrează cu femei, sprijinind dreptul lor de a participa activ la luarea
deciziilor privind îngrijirea şi împuternicind femeile să vorbească în
interesul lor despre problemele care le afectează sănătatea proprie sau a
familiilor lor.
c. Împreună cu femeile, asistentele medicale de obstetrică
ginecologie/moaşele, colaborează cu factorii financiari şi politici pentru a
defini nevoile de servicii de sănătate ale femeilor şi a se asigura că
resursele sunt corect alocate în funcţie de priorităţi şi disponibilitate.
d. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele, se sprijină şi se
susţin reciproc pentru îndeplinirea rolului profesional şi cultivă activ
spiritul de autoevaluare.
e. - colaborează cu alţi specialişti în domeniul sănătăţii, consultându-i atunci
când nevoile de îngrijire ale femeii depăşesc limitele lor de competenţă.
f. - recunosc interdependenţa umană în domeniul practicii lor şi caută activ
să rezolve conflictele inerente.
2. Practica asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor
a. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele, acordă îngrijiri
femeilor şi familiilor care aşteaptă copii, au respect pentru diversitatea lor
culturală, străduindu-se în acelaşi timp să elimine practicile riscante din
sânul aceloraşi culturi.
b. - sunt alături de femei, încurajându-le speranţele realiste legate de naştere,
cu un minim de aşteptări, astfel ca nici o femeie să nu fie lezată prin
concepţie sau naştere.
c. - îşi folosesc cunoştinţele profesionale pentru a asigura proceduri sigure
de naştere femeilor care solicită îngrijire, oricare ar fi circumstanţele.
d. - răspund nevoilor psihologice, fizice, emoţionale şi spirituale ale femeilor
care solicită îngrijiri de sănătate, oricare ar fi circumstanţele.
e. - acţionează ca modele eficiente în promovarea sănătăţii femeilor în toate
ciclurile vieţii lor, a familiilor şi a altor specialişti din domeniul sănătăţii.
f. – caută activ (în întreaga carieră) progresul personal, intelectual şi
profesional, integrând acest progres in activitatea lor practică.
3. Responsabilităţile profesionale ale asistentelor medicale de obstetrică
ginecologie/moaşelor
a. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele păstrează secretul
informaţiilor despre cliente în scopul protejării dreptului la con-
fidenţialitate şi folosesc discernământul în partajarea acestor informaţii.
b. - sunt responsabile pentru acţiunile şi deciziile lor şi răspund pentru
rezultatele îngrijirii acordate femeilor.
c. - pot refuza să participe la activităţi faţă de care au o profundă opoziţie
morală; totuşi, accentuarea conştiinţei individuale nu trebuie să priveze
femeile de servicii de sănătate esenţială.
d. - participă la dezvoltarea şi implementarea politicilor de sănătate care
promovează sănătatea pentru toate femeile şi familiile care aşteaptă copii.
4. Progresul cunoştinţelor şi practicii
14

a. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele garantează că
progresul cunoştinţelor în profesie se bazează pe activităţi care protejează
drepturile femeilor ca persoane.
b. - dezvoltă şi transmit cunoştinţele profesionale prin intermediul diverselor
procese, cum ar fi analiza şi cercetarea în colectiv.
c. - participă la procesul de educare al asistentelor medicale de obstetrică
ginecologie/ moaşelor care se formează şi la dezvoltarea profesiei de
moaşă.
NURSINGUL ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI OMS
“SĂNĂTATE 21”
Peste 5 milioane nurse şi moaşe care lucrează activ în Regiunea Europeană
formează cel mai mare grup al profesioniştilor din sectorul sanitar. Milioane de nurse
nu practică în prezent această profesie, dar oferă îngrijiri şi înfluenţează sănătatea prin
conduita lor ca cetăţeni.
Biroul regional OMS pentru Europa, Consiliul Internaţional al Nurselor şi
Consiliul Internaţional al Moaşelor au lansat o campanie largă “Sănătate 21” a nurselor
şi moaşelor din Europa. Nursele şi moaşele din acest program vor avea un ecuson cu o
inimă şi curcubeu şi vor depune jurământ. Prima conferinţă Ministerială OMS pe aceste
probleme a avut loc la Munchen în iunie 2000.
Sănătatea şi îngrijirea sănătăţii s-a confruntat cu multiple probleme incluzând
sărăcia, locurile de muncă, locuinţele şi mediul.
Strategia OMS în secolul 21 este ca oamenii sănătoşi sau cei cu o boală uşoară
sau cronică să rămână la domiciliu, iar spitalizările să survină ca perioade excepţionale
în viaţa omului. Serviciile spitaliceşti vor sprijini serviciile ambulatorii, de acordare a
îngrijirilor la domiciliu, în şcoli, la locul de muncă.
Strategia “Sănătate 21”
Sănătate 21 este cea mai recentă lucrare privind Strategia Europeană OMS
“Sănătate pentru toţi”. A fost semnată de toate cele 51 de state membre ale Regiunii
Europene care se obligă astfel să acţioneze pentru realizarea obiectivelor. Multe ţări au
trecut deja la acţiune pe versiunea precedentă a strategiei “Sănătate pentrru toţi”. Noua
versiune a strategiei Sănătate 21 pune accentul pe sănătatea responsabilă şi susţinută
social şi democratic. Se concentrează asupra echităţii, abordării bolii, acţiunii
multisectoriale şi asupra determinanţilor socio-economici ai sănătăţii.
Această lucrare are rolul să:
- semnaleze obiectivele Sănătăţii 21 pentru nursă,
- confirme progresele reale realizate deja
- stimuleze înţelegerea mai rapidă şi mai largă a ideilor bune şi a inovaţiillor
viitoare.
Oportunităţi pentru nurse de a contribui la Strategia “Sănătate 21”
Nursele au rol în îmbunătăţirea sănătăţii indivizilor, familiilor şi comunităţilor.
Nursele pot avea impact asupra sănătăţii prin efectele lor asupra:
15

- solidarităţii şi echităţii pentru sănătate
- stilul de viaţă şi mediul sănătos
- acţiuni multisectoriale, intersectoriale
- îngrijirilor de sănătate complete, orientate pe rezultat
- grupurilor ţintă de populaţie
- boli legate de sărăcie şi şomaj
- neglijării persoanelor vulnerabile
- relaţiei între violenţă şi boală
- abuzului de substanţe, incluzând tutunul, alcoolul, drogurile.
Astfel:
Nursele din mediul clinic vor lucra în echipe interdisciplinare şi
multisectoriale.
Nursele de la nivel guvernamental au rol de a:
- informa forurile politice naţionale privind cunoaşterea sănătăţii şi
îngrijirilor de sănătate,
- lucra pt. politici naţionale legate de obiectivele “Strategiei 21”
- contribui la impactul sondajelor de sănătate asupra politicilor şi
propunerilor guvernamentale pe termen lung.
Nursele –educatori – au responsabilitatea de a se asigura că toate nursele din
programele de pregătire cunosc problemele de sănătate legate de fiecare obiectiv.
Nursele - şefe şi directori – rol în a stabili şi menţine calitatea sistemelor pt.
bunăstarea personalului şi mediului în care lucrează.
Nursele practiciene – rol de a promova sănătatea şi a preveni îmbolnăvirile
Nursele de familie – rol de a lega contactul lor cu indivizi, familii şi
comunităţi, de a-i identifica pe cei cu nevoi mai mari.
Nursele cu practică obstetricală – rol în a asigura cel mai sănătos start în viaţă
pentru nou.născut. Aceasta cuprinde implicarea în sănătatea sexuală şi planificarea
sarcinilor, sprijinirea părinţilor în timpul sarcinii şi îngrijirea mamei, tatălui şi copilului
imediat după naştere.
Obiectivele “Sănătăţii 21”
Obiectivul 1 – Solidaritate pentru sănătate în Regiunea Europeană
Până în anul 2020 decalajul actual al stării de sănătate dintre statele membre
ale Regiunii Europene ar trebui redus cu cel puţin 30% (diferenţa dintre 1/3 de ţări
europene cu cea mai înaltă speranţă de viaţă şi 1/3 de tări cu cea mai scăzută speranţă
de viaţă ar trebui să fie redusă cu cel puţin 30%)
Repere în nursing
Nursele din practica clinică (din spitale şi comunităţi) vor înţelege cât de
puternic influenţează sănătatea circumstanţele socio-economice, mediul şi stilul de
viaţă, de la începutul carierei lor ca nurse. Nursele cliniciene şi directoare vor include
obiectivele Sănătate 21 în planurile lor de îngrijire şi serviciile lor locale.
Nursele de familie vor ajuta familiile să facă faţă bolilor şi stressului, şi vor da
sfaturi legate de modul de viaţă sănătos şi factorii de risc comportamental. Vor conlucra
cu alte agenţii sociale pt. a influenţa problemele socio-economice şi de mediu, care sunt
cauze ale îmbolnăvirilor precum: locuinţa sărăcăcioasă, lipsa veniturilor, dieta
necorespunzătoare.
16

Nursele care elaborează politici, strategii, planifică şi conduc vor demonstra
solidaritate, permiţând nurselor cliniciene să aibă cunoştiinţele, autoritatea şi resursele
necesare de a-şi juca rolul în promovarea sănătăţii.
Nursele educatori – se vor asigura că informaţiile, experienţa şi cunoştinţele
despre intervenţiile nursing, vor fi incluse în programele nursing.
Nursele cercetători – vor iniţia şi vor participa la programe de cercetare care
ajută nursele în practica de zi cu zi.
Indicatori ai realizărilor în nursing
- Fiecare ţară membră a dezvoltat până în 2002 o Strategie de
Nursing, care include obiectivele Nursingu-lui pt. Sănătate 21.
- Până în 2005 fiecare ţrară membră va dezvolta minimum 3 scheme
model de parteneriat.
- Începând cu 2002, fiecare ţară membră va găzdui o Conferinţă
bianuală.
Obiectivul 2 – Echitate în sănătate
Până în 2002 decalajul dintre grupurile socio-economice din interiorul ţărilor
privind problemele de sănătate ar trebui reduse cu cel puţin ¼ în toate statele membre,
prin îmbunătăţirea nivelului de sănătate al grupurilor dezavantajate.
Astfel:
- diferenţa în speranţa de viaţă dintre grupurile socio-economice
trebuie redusă până la cel puţin 25%
- valorile indicatorilor maximi ai morbidităţii, invalidităţii şi
mortalităţii în grupuri, coroboraţi cu aspectele socio-economice
- condiţiile socio-economice care produc efecte adverse trebuie
îmbunătăţite (m.a. diferenţele de venit).
- trebuie redusă proporţia populaţiei ce trăieşte în sărăcie,
- trebuie protejate persoanele cu nevoi speciale
Nursele care lucrează la fiecare nivel trebuie să demonstreze că acţiunile lor au
contribuit la îmbunătăţirea sănătăţii, în special:
- identificarea şi împărtăţirea exemplelor de implicare a nurselor în
realizarea echităţii, prin prezentări de conferinţe, schimb de idei,
publicaţii
- fiecare ţară membră să identifice şi să prezinte un proiect condus de
nurse în fiecare an, pt. a îmbunătăţi sănătatea celor mai
dezavantajaţi.
Obiectivul 3 – Un start sănătos în viaţă
Până în 2020, toţi copiii nou-născuţi şi preşcolarii din Regiunea Europeană ar
trebui să aibă o sănătate mai bună, asigurându-le un start mai sănătos în viaţă.
Astfel:
- toate statele membre trebuie să aducă îmbunătăţiri ale accesului de
sănătate în perioada antenatală, perinatală şi serviciile de sănătate
pentru copii;
- rata mortalităţii infantile să fie sub 20 la 1000 născuţi vii în toate
ţările, în ţările cu rate curente sub 20 la %o trebuie să ajungă la 10 şi
chiar mai puţin, iar ţările cu rate curente sub 10 la 1000, ar trebui să
mărească procentul de noi-născuţi fără boli congenitale sau
deficienţe,
17

- mortalitatea şi infirmităţile datorate violenţei la copilul sub 5 ani,
trebuie redus cu cel puţin 50%,
- procentul născuţilor cu greutăţi sub 2500 gr să fie redus cu cel puţin
20%.
Astfel, moaşele vor lucra în colaborare cu nursele la furnizarea unor intervenţii
antenatale ca să promoveze maternitatea în siguranţă, o creştere a greutăţii copiilor la
naştere şi o reducere a bolilor şi infirmităţilor congenitale. Se vor identifica grupurile
vulnerabile (adolescente, mame singure). Se va asigura promovarea sănătăţii femeilor şi
participarea la planificarea familială, supravegherea naşterii şi asistenţa naşterii. Mai
apoi moaşele vor fi învăţate să facă faţă singure unei sarcini, unei naşteri normale şi,
împreună cu ceilalţi colegi din serviciul obstetrică, unei naşteri mai dificile. Toată
evidenţa moaşei se va baza pe evidenţă şi tehnică corectă.
Indicatori ai realizărilor în nursing:
- până în 2005 toate ţările membre vor dezvolta un sistem de îngrijiri
de sănătate acordate familiei
- până în 2005 toate femeile însărcinate vor avea posibilitatea unei
examinări de către moaşă în timpul sarcinii, şi va avea posibilitatea
să fie asistată de o moaşă la naştere.
- Se va promova alimentaţia la sân, cu implicare nursei de familie.
Obiectivul 4 – Sănătatea tinerilor
Până în 2020, tinerii din Regiune trebuie să fie mai sănătoşi şi mai capabili să-şi
îndeplinească rolurile în societate.
Astfel:
- copiii şi adolescenţii trebuie să aibă aptitudini mai dezvoltate şi
capacitatea de a face alegeri sănătoase,
- mortalitatea şi handicapurile determinate de violenţă şi accidente în
rândul tinerilor trebuie să fie reduse până la cel puţin 50%
- proporţia de tineri care adoptă comportamente nesănătoase/
dăunătoare, cum ar fi consumul de droguri, de tutun sau alcool
trebuie să fie substanţial redusă;
- incidenţa sarcinilor în rândul adolescentelor trebuie să fie redusă cu
cel puţin 1/3.
Nursele vor promova şi vor participa la activităţi privind sănătatea, ajutând
astfel tinerii să facă alegeri sănătoase în ce priveşte modul de viaţă şi anume în ce
priveşte relaţiile sexuale, dietă, exerciţii fizice, fumat şi alcool. Nursele vor participa la
dezvoltarea unor campanii de promovare a sănătăţii, educaţiei şi serviciilor de sănătate,
ceea ce va avea ca efect reducerea numărului de sarcini în rândul adolescenţilor.
- nursele de familie vor aprecia necesităţile/cerinţele tinerilor ca grup
de populaţie şi vor forma un plan local de îngrijire a sănătăţii în
şcoală, colegii sau în comunitate;
- nursele vor pune în aplicare aceste planuri de îngrijire a sănătăţii şi
le vor folosi pentru a influenţa îmbunătăţirea sănătăţii tinerilor ca
grup de populaţie;
- vor fi efectuate bilanţuri pentru a demonstra impactul acestor planuri
de ingrijire a sănătăţii (ex.: scăderea numărului de sarcini la
adolescente, renunţarea la fumat, limitarea folosirii incorecte a
medicamentelor).
18

Obiectivul 5 – Îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate
Până în 2020 persoanele cu vârstă de peste 65 ani trebuie să aibă posibilitatea de
a se bucura de întregul lor potenţial de sănătate şi a avea un rol social activ.
- trebuie să crească cu cel puţin 20% a speranţei de viaţă şi a speranţei
de viaţă fără deficienţe, la vârsta de 65 de ani,
- trebuie să existe o creştere de cel puţin 50% a populaţiei cu vârsta de
80 ani.
Nursele vor promova şi vor participa la activităţi educaţionale privind sănătatea
adulţilor. Fiercare curs va include studiul unui mod sănătos de viaţă incluzând: dieta,
exerciţiile fizice, consumul de alcool şi de tutun şi condiţiile de trai care îmbunătăţesc
starea de sănătate. Ele vor pregăti în mod activ pe cei de vârstă mijlocie pentru o
îmbătrânire într-o stare cât mai bună de sănătate.
Acţiunile nurselor trebuie să contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate prin:
- sistemul îngrijirilor de sănătate acordate familiei va da persoanelor
în vârstă posibilitatea de a fi îngrijite acasă, în cadrul comunităţii sau
în mici centre specializate.
- Nursele vor iniţia şi vor participa la dezvoltarea serviciilor integrate
de sănătate, de educaţie şi sociale,
- Nursele la orice nivel, inclusiv ca cetăţeni, vor dezvolta şi vor
participa la programe care să dea posibilitatea ca decesul să aibă loc
acasă.
Obiectivul 6 – Îmbunătăţirea sănătăţii mintale
Până în anul 2020 trebuie îmbunătăţită starea psiho-socială a oamenilor, iar
pentru persoanele cu sănătate mentală trebuie făcute disponibile şi accesibile servicii
perfecţionate.
Astfel:
- prevalenţa şi impactul negativ asupra sănătăţii mentale trebuie
reduse substanţial, iar oamenii trebuie să aibă o capacitate crescută
de a face faţă evenimentelor stresante ale vieţii
- rata sinuciderilor trebuie redusă cu cel puţin 1/3, iar cele mai
semnificative scăderi trebuie obţinute în ţări şi grupuri de populaţie
cu rate actuale crescute.
Indicatori ai realizărilor de nursing
Nursele vor putea demonstra că au contribuit la îmbunătăţirea stării de sănătate:
- strategiile nursingului, iniţiatorii politicii de nursing şi managerii vor
dezvolta scheme de îngrijire care au ca rezultat o mai bună stare a
sănătăţii mentale şi o reducere a ratei sinuciderilor.
- Nursele vor lucra în echipe multidisciplinare pentru a furniza
îngrijiri terapeutice în comunitate, ceea ce va avea ca rezultat o
reducere, în procente a numărului cazurilor internate în aziluri.
Obiectivul 7 – Reducerea bolilor transmisibile
- până în 2000 sau mai devreme, trebuia oprită transmiterea
poliomielitei în Regiunea Europei, iar până în 2003 sau mai devreme
acest fapt trebuie certificat în fiecare ţară.
- până în 2005 – tetanosul neonatal trebuie eliminat din regiune,
- până în 2007, pojarul indigen trebuie eliminat din regiune, iar până
în 2010 eliminarea trebuie certificată în fiecare ţară,
19

- până în 2010 toate ţările trebuie să aibă o incidenţă a difteriei sub 0,1
la 100000 locuitori:
 o reducere cu cel puţin 80% a incidenţei noilor purtători ai
HBV prin vaccinarea împotriva hep. B în programul de
imunizare al copiiilor
 nivelul incidenţei oreionului, tusei convulsive şi bolilor
invazive date de H. Influenzae tip B, sub 1 la 100000
locuitori
 nivelul incidenţei sifilisului congenital sub 0,01 la 1000
născuţi vii;
 nivelul incidenţei rubeolei congenitale sub 0,01 la 1000
născuţi vii;
- până în 2015 sau mai devreme:
 nivelul incidenţei malariei să fie sub 5 la 100000 locuitori, şi
să nu fie decese în urma contactării unor forme indigene,
 să se reducă incidenţa, mortalitatea şi consecinţele negative
ale infecţiei HIV sau SIDA, a altor boli transmisibile sexual, a
tuberculozei şi a bolilor respiratorii acute şi bolilor diereice la
copil.
- eradicarea poliomielitei, tetanosului neonatal şi rujeolei,
- reducerea procentuală a hepatiei, tusei convulsive, rubeolei,
oreionului prin vaccinări şi imunizări,
- creşterea calităţii alimentaţiei şi scăderea incidenţei bolilor diareice,
- creşterea procentuală a folosirii prezervativului, cunoştinţelor despre
sex în siguranţă şi despre schimbarea acelor de seringă
- creşterea numărului de vaccinaţi antigripal,
- dovedirea unei igiene personale îmbunătăţite.
Obiectivul 8 – Reducerea bolilor netransmisibile
Până în 2020 trebuie ca:
- mortaliatea prin bolile cardiovasculare la persoanele sub 65 de ani să
fie redusă cu cel puţin 40%,
- mortaliatea datorată cancerelor la persoanele sub 65 ani trebuie
redusă cu cel puţin 15%, iar mortalitatea datorată cancerului
pulmonar redusă la 25%,
- incidenţa amputaţiilor, orbirii, insuficienţei renale sau a
complicaţiilor sarcinii, diabet, trebuie redusă la 1/3,
- reducerea mortalităţii, infirmităţiilor şi mortalităţii datorate bolilor
respiratorii cronice, tulburărilor osteoarticulare,
- cel puţin 80% din copiii în vârstă de 6 ani nu trebuie să aibă carii, iar
copii de 12 ani trebuie să aibă în medie nu mai mult de 1,5 dinţi
cariaţi, lipsă sau plombaţi.
Obiectivul 9 – Reducerea vătămărilor datorate violenţelor şi accidentelor
Până în 2020 trebuie să existe o scădere semnificativă şi substanţială a
vătămărilor, infirmităţilor şi morţii rezultate din accidente şi acte de violenţă.
În special:
20

- mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor rutiere trebuie
reduse la cel puţin 30%,
- mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor la lucul de muncă,
accidentelor domestice sau petrecute în timpul liber să fie reduse la
cel puţin 50%,
- incidenţa şi mortalitatea datorată violenţei casnice, violenţei legate
de sex, sau crimei organizate precum şi consecinţele acestora asupra
sănătăţii, trebuie reduse la cel puţin 25%.
Obiectivul 10 – Un mediu fizic sănătos şi sigur
Până în 2015 oamenii ar trebui să trăiască într-un mediu înconjurător mai sigur
din punct de vedere fizic cu expunere la riscurile contaminării la nivele care să nu
depăşească standardele adoptate la nivel internaţional.
În mod particular:
- populaţia expusă la contaminări fizice microbiene şi chimice din aer
şi apă murdare care sunt riscante pentru sănătate ar trebui reduse
substanţial, conform orarului şi ratelor de reducere cuprinse în
planurile de acţiune pentru mediul înconjurător şi sănătate;
- oamenii ar trebui să aibă acces universal la apă potabilă în cantităţi
suficiente şi de o calitate satisfăcătoare.
- reducerea contaminării mâncării mai ales la copii între 0-5 ani;
- reducerea incidenţei hipotermiei la oamenii de peste 65 ani,
- introducerea problemelor de sănătate publică în toate planurile de
învăţământ al nurselor,
- dezvoltarea modelelor mediului de lucru în serviciile de sănătate,
- creşterea implicării nurselor în planificarea şi furnizarea serviciilor
de sănătate.
Obiectivul 11 – Un stil de viaţă mai sănătos
Până în 2015 oamenii din întreaga societate vor trebui să adopte stiluri de viaţă
mai sănătoase cum ar fi:
- un comportament mai sănătos în domenii precum nutriţie, exerciţiile
fizice şi sexualitatea
- creşterea accesului la o hrană mai sănătoasă
- reducerea incidenţei bolilor de inimă şi a infarctului la persoanele
sub 65 ani
- monitorizarea exerciţiilor fizice, a nutriţiei sănătoase şi a sexului
protejat,
- includerea în curriculumul pentru nursing a modelelor de viaţă
sănătoase,
- sporirea şanselor de angajare a celor fără locuri de muncă,
- utilizarea metodei Screening-ului pentru depistarea cancerului de col
uterin,
- reducerea incidenţei bolilor cu tranmitere sexuală.
Obiectivul 12 – Reducerea suferinţelor produse de consumul de alcool,
droguri şi tutun
21

Până în anul 2015 efectele asupra sănătăţii produse de consumul de substanţe ca
tutunul, alcoolul şi drogurile psihoactive va fi redus semnificativ.
Astfel:
- proporţia nefumătorilor va trebui să fie cel puţin 80% în rândul
persoanelor de peste 15 ani şi mergând spre 100% în rândul
persoanelor sub 15 ani.
- consumul de alcool pe cap de locuitor va trebui să fie staţionar sau
să nu depăşească 6 litri/an şi va trebui să tindă către 0 în rândul
persoanelor sub 15 ani,
- prevalenţa drogurilor psihoactive ilicite folosite va trebui să fie
redusă cu cel puţin 25% şi mortalitatea datorată acestora, cu cel
puţin 50%.
Obiectivul 13 – Angajamente pentru sănătate
Până în 2015:
- siguranţa şi calitatea mediului de acasă trebuie îmbunătăţite prin
creşterea calificării personale şi familiale pentru promovarea şi
protecţia sănătăţii şi riscul sănătăţii mediului fizic de acasă trebuie
redus;
- oamenii cu infirmităţi ar trebuie să aibă oportunităţi pentru sănătate
şi acces la casă, serviciu, viaţă publică şi socială în acord cu Regulile
Standard ale Naţiunilor Unite asupra Egalizării Drepturilor pentru
persoanele cu infirmităţi;
- accidentele casnice şi la locul de muncă trebuie reduse; conform ob.
10; cel puţin 50% din copii trebuie să fie educaţi într-o grădiniţă
“sănătoasă” şi 95% într-o şcoală „sănătoasă”;
- cel puţin 50% din oraşe şi alte comunităţi ar trebui să fie membri
activi pentru un „oraş sănătos”, al unei reţele comunitare sănătoase,
- cel puţin 10% din companiile mari şi mijlocii ar trebui să se implice
în practicarea unor principii sănătoase.
Obiectivul 14 – Responsabilitatea multifactorială pentru sănătate
Până în 2020 în toate sectoarele va fi recunoscută şi acceptată responsabilitatea
acestora faţă de sănătate.
- persoanele cu putere decizională în toate sectoarele trebuie să ia în
consideraţie beneficiile care pot fi obţinute investind pentru sănătate
în domeniul respectiv şi să-şi orienteze politica şi acţiunile;
- statele membre trebuie să stabilească mecanismele de evaluare a
impactului asupra sănătăţii şi să se asigure că toate domeniile au
devenit răspunzătoare pentru efectele politicii şi acţiunilor lor asupra
sănătăţii.
Obiectivul 15 – Sector de sănătate integrat
Până în 2020 oamenii trebuie să aibă acces la îngrijiri primare orientate către
familie sau comunitate, sprijinite de un sistem spitalicesc flexibil şi receptiv
- 90% din ţări trebuie să aibă servicii de îngrijiri primare, asigurând
continuitatea îngrijirilor prin sisteme eficiente şi eficace din punct de
vedere al costurilor legate de serviciile spitaliceşti de îngrijiri
secundare şi terţiare;
22

- 90% din ţări trebuie să aibă medici de familie care trebuie să lucreze
în sistemul de ingrijire primară,
- 90% din ţări trebuie să aibă servicii de sănătate care să asigure
participarea indivizilor, recunosc şi susţin persoanele ca furnizori de
îngrijiri de sănătate
Obiectivul 16 – Realizarea calităţilor îngrijirilor
Până în 2020:
- eficientizarea principalelor strategii de sănătate publică trebuie în
funcţie de rezultatele obţinute, iar de ciziile privind strategiile
alternative de rezolvare a problemelor individuale de sănătate trebuie
să fie luate comparând rezultatele cu eficacitatea lor din punct de
vedere al costurilor
- toate ţările trebuie să aibă la nivel naţional un mecanism de
monitorizare continuă şi dezvoltare a calităţii îngrijirilor pentru cel
puţin 10 probleme de sănătate importante
Obiectivul 17 – Finanţarea serviciilor de sănătate şi alocare a resurselor
Până în 2010 Statele membre trebuie să deţină mecanisme de suport financiar şi
alocare de resurse şi sisteme de îngrijire medicală bazate pe principii de acces în mod
egal, cost-eficienţă, solidaritate şi calitate optimă.
În particular:
- cheltuielile pt. serviciile de sănătate trebuie să fie adecvate,
corespunzător nevoilor de sănătate ale populaţiei,
- resursele trebuie împărţite între sectoarele de promovare şi protecţie
a sănătăţii, tratament şi îngrijire,
- sistemele de colectare a fondurilor pentru îngrijirea sănătăţii trebuie
să garanteze acoperirea generală, solidaritatea şi susţinerea.
Obiectivul 18 – Dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate
Începând cu anul 2010 toate statele membre vor trebui să se asigure că
profesioniştii din sistemul de sănătate şi ai sectoarelor cu care colaborează posedă cele
mai potrivite cunoştinţe, atitudini şi deprinderi pentru protejarea şi promovarea
sănătăţii.
Astfel:
- educaţia profesioniştilor din sănătate va avea la bază principiile
politicii „Sănătăţii pentru toţi”, pregătindu-i pentru servicii de
promovare, îngrijire şi reabilitare de calitate şi ajutându-i să îmbine
practica clinică cu sănătatea publică;
- sistemul de educaţie va fi planificat astfel ca să asigure numărul şi
varietatea de profesionişti din străinătate, pregătiţi în întâmpinarea
nevoilor actuale şi viitoare de sănătate;
- toate statele membre vor avea lideri în sănătate publică, management
şi practică.
Obiectivul 19 – Cercetare şi documentare pentru sănătate
Până în 2005:
23

- toate ţările trebui să aibă politici de cercetare orientate spre
priorităţile pe termen lung în ceea ce priveşte sănătatea pentru toţi,
- toate ţările trebuie să aibă mecanisme care să facă posibilă
distribuirea serviciilor de sănătate pe baza probelor ştiinţifice;
- informaţiile despre sănătate trebuie să fie folositoare şi uşor
accesibile, politicienilor, managerilor, profesioniştilor din sistemul
de sănătate, precum şi publicului larg,
- toate ţările trebuie să aibă stabilite politici şi programe de informare
care să susţină agenda “Sănătăţii pentru toţi” şi să faciliteze accesul
către astfel de informaţii.
Obiectivul 20 – Mobilizarea partenerilor pentru sănătate
Până în 2005 – implementarea politicilor de sănătate pentru toţi trebuie să
angajeze toţi indivizii, grupuri din sectoare publice şi private, dar şi societatea
civilă în alianţe şi parteneriate de sănătate pentru toţi.
Astfel:
- sectorul sănătăţii trebuie implicat în promovarea activă şi pledoarie
pentru sănătate;
- trebuie să existe structuri şi procese la nivel internaţional, naţional,
regional şi local pentru a amortiza colaborarea tuturor sectoarelor în
dezvoltarea sănătăţii.
Obiectivul 21 – Politici şi strategii de sănătate pentru toţi
Până în 2010 toate Statele Membre trebuie să implementeze politici de
“Sănătate pentru toţi” la nivel naţional, regional şi local.
Astfel:
- politicile sănătăţii pentru toţi la nivel naţional, vor susţine un cadru
motivant şi încurajator în viitor pentru acţiunile din regiuni, oraşe, la
nivelul comunităţilor precum şi în şcoli, locuri de muncă şi
domiciliu
- structurile şi procesele ar trebui să fie capabile să dezvolte politici de
sănătate la nivel naţional, dar şi la alte niveluri,
- trebuie formulate obiectivele, sarcinile, indicatorii şi priorităţile pe
termen scurt, mediu şi lung, dar şi strategiile care le realizează,
bazate pe valorile sănătoţii pentru toţi, iar progresul pentru realizarea
lor să fie monitorizat şi evaluat sistematic.
- Legea drepturilor pacientului + legislaţie-vezi anexe (cap. XI)
COMUNICAREA
1. CULEGEREA DATELOR ŞI APRECIEREA LOR
24

Culegerea datelor şi aprecierea lor constituie primul contact al asistentei medicale
– nursei – cu pacientul şi cuprinde următoarele etape:
 culegerea datelor prin interviu şi comunicare;
 validarea, datelor;
 organizarea datelor;
– identificarea celor legate de problemele de sănătate actuală.
Metodele şi sursele de culegere a datelor:
 interviu şi istoricul bolii (obţinute de la familie, pacient, anturaj);
 examenul fizic: • subiectiv;
• obiectiv.
 teste de laborator, diagnostic medical, dosar de date.
Deci, prin interviu şi istoricul bolii încep relaţiile dintre asistenta medicală –
nursă – şi pacient, cuprinzând informaţii complete adunate de la sursele existente. Acest
schimb de informaţii se obţine prin comunicare – un proces prin care una, două sau
mai multe persoane îşi exprimă gândurile sau sentimentele şi îşi înţeleg reciproc
sensurile.
Scopul comunicării: înţelegere şi răspuns din partea interlocutorului. Cheia unei
bune comunicări constă în:
 conţinutul comunicării;
 înţelegerea mesajului;
 expresia verbală;
 comunicarea nonverbală.
Între asistenta medicală şi pacient se realizează o comunicare terapeutică.
Comunicarea terapeutică este un proces dinamic care include elaborarea,
transmiterea şi receptarea dintre pacient şi asistenta medicală nursă. Asistenta medicală
trebuie să ţină cont de următorii factori care pot influenţa comunicarea:
 percepţia trebuie bazată pe experienţă;
calea de transmitere
E R
Emiţător Receptor
 valoarea mesajului transmis - recepţionat;
 răspuns cu înţelegere la mesajul transmis;
 gradul de concentrare asupra mesajului şi asupra persoanei
ce transmite mesajul;
 nivelul socio-cultural care influenţează comunicarea
verbală şi nonverbală (nivelul de cunoştinţe)
 mediul adecvat în care se desfăşoară comunicarea (linişte,
fără factori ce pot perturba discuţia);
Comunicarea verbală se realizează printr-un control asupra înţelesului cuvintelor
folosite (intonaţia vocii, claritatea în vorbire, ritmul conversaţiei);
Comunicarea nonverbală se realizează prin prezenţă, poziţia capului, expresia
feţei, folosirea mâinilor, atingerea persoanei, precum şi folosirea distanţei
corespunzătoare.
În cadrul procesului de îngrijiri-nursing abilitatea în comunicare este utilă în toate
tipurile de relaţii: nursă-pacient, nursă-medic; nursă-nursă.
25

Comunicarea dintre nursă şi pacient se bazează pe abilitate, simpatie, căldură
sufletească. Acest lucru se realizează în trei faze:
a. orientarea asupra problemelor pacientului şi realizarea planului de
îngrijire;
b. faza de lucru - comunicarea şi întreţinerea acesteia pe tot parcursul
planului de îngrijire - când asistenta medicală - nursa - ajută pacientul să-
şi exprime gândurile, sentimentele, obiceiurile;
c. faza terminală – când nursa şi pacientul favorizează împreună asigurarea
scopului îngrijirilor şi asigură înlăturarea neliniştii sau a sentimentului de
abandonare.
Comunicarea cu copiii necesită o îndemânare aparte bazată pe înţelegerea cu
pacientul la nivelul lui de dezvoltare.
Datele pot fi:
 variabile (vizează starea fizică şi condiţiile psiho-sociale);
- condiţiile fizice: ex. temperatură, eliminări, capacitatea de mobi-
lizare, prezenţa unor reacţii alergice, oboseală, durere, lipsa de
răspuns la stress etc.);
- condiţii psiho-sociale: stress, anxietate, stări de confuzie, stări de
criză, adaptare la boală şi infirmitate, schimbare de rol, capacitate
de comunicare, probe spirituale.
 relativ stabile(dau informaţii generale:ex.sex; vârstă, grupă sanguină ).
- gusturi personale: ex: alimentare, mod de petrecere a timpului
liber etc.;
- elemente fizice: ex. elemente de sprijin, elemente senzoriale;
- elemente biologice legate de sănătate: ex. boli anterioare, sarcini,
avorturi, accidente, intervenţii chirurgicale etc.;
- elemente caracteristice: ex. rasă, religie, limbă, ocupaţie,;
- elemente relaţionale (alergii, predispoziţii la anumite boli).
FIŞA DE CULEGERE A INFORMAŢIILOR DE NURSING
26

Numele pacientului şi alte detalii de la internare:
Probleme principale
Problema actuală
Sănătatea din punct de vedere fizic
 Starea respiraţiei
 Alergii, medicaţie
 Dureri/stare de confort
 Mobilitate/siguranţă
 Odihnă/somn
 Nutriţie
 Eliminări
 Tegumente/igiena
 Comunicare
 Menţinerea temperaturii
Sănătate psihică şi spirituală
 Stare emoţională
 Comunicare
 Reacţie la boală/spital
 Căi de a face faţă stressului/durerii
 Necesităţi spirituale
 Sensul stimei de sine
 Viaţa interioară şi sensul bunăstării
 Credinţe şi valori
Sănătate socială
 Reţele de sprijin social
 Familie/prieteni
 Locuinţa Venituri
 Ocupaţie
 Recreere/internare
 Dezvoltare sau cerinţe informaţionale
Toate aceste date se vor analiza de asistenta medicală - nursa -, care va stabili
semnele de dependenţă a individului; va stabili priorităţile de îngrijire, fie luate şi
centralizate în ordinea piramidei lui Maslow, fie conform sistemului organismului (ex.
aparatul respirator, aparatul cardio-vascular, aparatul digestiv etc.).
Se vor identifica problemele prioritare şi potenţiale ale pacientului trecându-se la
cea de-a II-a etapă a planului de îngrijiri nursing.
CAPITOLUL II.
27

Locul de muncă al asistentului medical (MOAŞEI)
SĂNĂTATEA VIITORILOR PĂRINŢI
Sănătatea reproducerii
Sănătatea fizică a viitorilor părinţi este influenţată de nenumăraţi factori.
Astfel, sănătatea mamei gravide poate fi influenţată negativ de:
- avorturi spontane,
- întreruperi anterioare de sarcină,
- boli cronice: diabetul, afecţiuni cardiace sau boli mintale,
- boli genetice în familie, la părinţii sau bunicii copilului,
- problemele de sănătate a mediului,
- problemele economice şi politice (sărăcia, discriminarea).
- factorii sociali ca locuinţa sau ocupaţia, fumatul sau consumul de
medicamente pot afecta negativ sănătatea părinţilor şi capacitatea lor de a
asigura urmaşi sănătoşi.
Sănătatea şi paternitatea
Un aforism spune că “suntem născuţi pentru a muri”. Totuşi, dezvoltarea
progresivă întâlnită la embrion, nou-născut, copil şi în final la adolescent arată că
suntem, de asemenea născuţi, pentru a ne reproduce.
Acest capitol cuprinde:
• Sănătatea fizică
• Sănătatea psihologică, emoţională şi socială
• Sănătatea sexuală
• Planificarea familială.
a. Sănătatea fizică
1. Mediul familial sănătos
2. Curăţenia şi igiena personală
3. Evitarea infecţiilor
4. Alimentaţia sănătoasă
Există 4 categorii principale de alimente şi componente care trebuiesc
consumate zilnic:
- pâine şi cereale – cerealele integrale asigură carbohidraţi, fibre minerale şi
vitamine
- fructe şi legume proaspete
- alimente cu proteine – sunt incluse ouăle şi leguminoasele: mazărea uscată,
fasolea, lintea
- produse lactate.
5. Exerciţiile şi relazarea
Un exerciţiu moderat ( o plimbare regulată) executată în aer liber îmbunătăţeşte
sănătatea, greutatea şi forma fizică şi ajută la o relaxare efectivă. Se ştie că stressul
predispune la infertilitate, avort spontan şi naştere prematură.
Fumatul
28

Cu fumatul este asociată o rată mai mare a avorturilor spontane, a
malformaţiilor congenitale şi a mortalităţii fetale sau neonatale. Chiar dacă femeia
renunţă la fumat în timpul sarcinii, riscurile sunt totuşi mai mari decât în cazul
nefumătoarelor. Bărbaţii care fumează au niveluri scăzute mai ale testosteronului, iar
spermatogeneza, morfologia şi mobilitatea spermatozoizilor sunt reduse. De aceea,
dorinţa unei sarcini poate constitui un bun stimulent ca un cuplu să renunţe la fumat.
Alcoolul
Alcoolul consumat în timpul sarcinii poate periclita fătul, dar doza critică şi
timpul nu se cunosc încă. Este bine ca femeile să reducă consumul de alcool înainte şi
pe toată durata sarcinii.
Medicamentele
Multe medicamente au efecte adverse asupra sarcinii. De aceea se vor evita
medicaţiile de orice fel, dacă nu au fost prescrise de medic.
Sănătatea socială, emoţională şi psihologică
A fi om înseamnă a fi social.Influenţele sociale modelează şi formează indivizii.
Socializarea este primară sau secundară. Socializarea primară este realizată de
către familie, în casă, în timp ce socializarea secundară are loc atunci când copilul îşi
trăieşte viaţa în afara casei, spre exemplu la şcoală. Familia socializează copiii pentru
rolurile aşteptate de ei la maturitate; îi învaţă normele de conduită pe care trebuie să le
urmeze. Învăţarea în familie a rolurilor viitorului adult înglobează şi diferenţele dintre
comportamentul feminin şi masculin. Astfel băieţii trebuie să fie independenţi, să aibă
încredere de sine, iar fetele trebuie educate spre a fi atractive şi a avea un fel de a fi
binevoitor. Fetele au ocupaţii casnice, au copii, iar băieţii au cariere.
Familia este unitatea fundamentală a vieţii sociale. Familia trebuie să fie într-o
bună stare de sănătate fizică, socială, emoţională şi psihologică, astfel încât cei care
cresc în familie vor avea o stare de sănătate similară.
Familia nucleară – este structura socială bazată pe casă, în care părinţii şi copiii
lor locuiesc împreună, fără bunici, într-o familie bine situată, strâns unită, copiii se
dezvoltă fizic, intelectual şi emoţional până la potenţial maxim.
Familia extinsă este compusă din membri familiilor din care se trag părinţii. Ei
împart o casă sau locuiesc în imediata vecinătate. Atât soţul cât şi soţia aduc în căsnicie
obiceiurile şi credinţele familiilor extinse. Ele pot fi de natură culturală, religioasă,
politică şi socială. Familia extinsă oferă un sprijin în toate împrejurările vieţii, dar în
acelaşi timp exercită un control considerabil asupra membrilor săi.
Într-o familie adevărată, sănătoasă, părinţii nu vor lăsa la voia întâmplării
influenţa asupra copiilor.
În practică aceasta înseamnă că o familie sănătoasă se va caracteriza prin părinţi
care văd nevoia de a demonstra şi ghida copiii în înţelegerea:
- Acelor factori care îmbunătăţesc sau dimpotrivă periclitează sănătatea
fizică. (Fumatul este un exemplu care poate deteriora sănătatea).
- Rolurilor persoanelor şi relaţiilor interpersonale
- Statutului de bărbaţi şi femei
- Rolurilor şi responsabilităţilor în comunitate sau sociatate.
Sănătatea sexuală
29

Sexualitatea unei persoane se preocupă de modul în care “el” sau “ea”
acţionează ca fiinţe sexuale. Sexualitatea nu se va confunda cu activitatea sexuală.
Sexualitatea începe să se dezvolte la naştere. Să te naşti, să creşti, să fii îngrijit
şi alăptat – toate acestea sunt experienţe fizice totale care pot aduce plăcere şi
satisfacţie, sau dimpotrivă suferinţă şi traume irevocabile.
Fetiţa este tratată mai cu blândeţe, orice manifestare de voinţă puternică este
privită ca nefeminină, se aşteaptă ca ele să fie docile şi înţelegătoare, se joacă cu
păpuşile. Fetele sunt pregătite pentru procreere.
Băieţii sunt trataţi cu fermitate, atributele masculine, de genul caracter puternic
şi încăpăţânare sunt privite cu aprobare. Când cresc, se aşteaptă ca ei să fie aventuroşi şi
neînfricaţi şi să se joace cu maşini, puşti şi camioane. El va trebui să fie mai târziu
stâlpul familiei, să muncească, să aducă bani.
Căsătoria poate asigura o companie, un anumit statut, o conveţuire în comun,
servicii casnice garantate. Eşecul în căsnicie devine din ce în ce mai răspândit, o
explicaţie a faptului că astăzi indivizii au pretenţii mai ridicate de la o căsnicie şi sunt
mai puţin pregătiţi decât părinţii lor să tolereze o relaţie nesatisfăcătoare.
Comportament sexual sănătos
Activitatea sexuală este o parte absolut normală şi sănătoasă a vieţii noastre, atât
din punct de vedere fizic cât şi psihologic. Este un mod de a împărtăşi afecţiunea şi
tandreţea, bucuria şi emoţia.
Regulile pentru o activitate sexuală sănătoasă sunt:
- Nici bărbatul, nici femeia nu trebuie să lase responsabilitatea pentru
sănătatea sexuală numai în grija celuilalt partener.
- Acordaţi atenţie igienei personale, înainte şi după actul sexual
- Utilizaţi prezervativul, în special în cazul relaţiilor sexuale întâmplătoare
- Solicitaţi examinarea medicală dacă apare orice secreţie anormală sau
iritaţie în zona genitală sau anală sau dacă există senzaţia de arsură la
urinare.
- Anunţaţi partenerul despre apariţia oricărui simptom.
Boli cu transmitere pe cale sexuală (BTS)
Sunt boli care se transmit de la un partener la altul în timpul sau ca rezultat al
unei activităţi sexuale intime. Unele dintre acestea pot cauza o deteriorarea severă şi
permanentă a sănătăţii.
Majoritatea BTS se asociază cu:
- O secreţie modificată sau mărită din vagin sau penis
- Durere sau arsură la urinare
- Iritaţii, exeme sau băşici în jurul anusului, vaginului sau penisului
- Durere sau iritaţie la contactul sexual
Totuşi, în unele cazuri, nu apar nici un fel de simptome.
Principalele tipuri de BTS sunt:
30

- Infecţiile genitale nespecifice care se manifetsă saub forma cistitelor,
vaginitelor, uretritelor şi proctitelor (inflamaţii rectale). Dispun de
tratament.
- Candidoza se manifestă prin secreţie, erupţie, exemă şi mâncărime. Există
tratament eficient.
- Nevii genitali, cauzaţi de virus. Nu există tratament specific.
- Herpesul genital cauzat de herpes simplex. Este foarte dureros şi tratamentul
este îndelungat.
- Gonoreea cauzată de Neisseria gonococus care se răspândeşte şi în alte zone
calde şi umede ale corpului, poate afecta ochii copilului la naştere. Este
tratată cu antibiotice.
- Sifilisul cauzat de Treponema, care infectează sângele şi alte fluide ale
organismului. Se tratează cu antibiotice.
- Hepatita B – nu există tratament specific (Interferon, Lamivudină), dar
există vaccin pentru prevenirea ei.
- Înfecţia HIV/SIDA. Virusul HIV este un virus pentru care la această dată nu
se cunoaşte un tratament etiologic, şi doar de încetinire a replicării virale. El
conduce la sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA). Trebuie luate
măsuri specifice de protecţie a persoanelor sănătoase, dar şi a pacientului,
precum şi de protejare a personalului medical faţă de infectatul cu HIV (vezi
precaţii universale).
Planificarea familială (Family planning)
Planificarea familială este o componentă a sănătăţii familiei. Efectele
reproducerii necontrolate sunt binecunoscute. Ele includ:
- Efectele negative asupra sănătăţii femeii, precum şi posibilitatea de a avea
prea mulţi copii apropiaţi ca vârstă
- Risc mărit de probleme neonatale, inclusiv incidenţa mărită a prematurităţii.
- O presiune sporită asupra veniturilor familiei, cauzând stress şi probleme
asociate de sănătate.
- O probabilitate mărită ca în lipsa unui suport familial adecvat, copiii să
atingă potenţialul optim de sănătate şi dezvoltare.
Există 5 metode principale pentru a preveni conceperea. Ele sunt:
- Metodele naturale. Se bazează pe ciclul reproductiv al femeii şi constau în
abstinenţă, retragere sau utilizarea barierelor contraceptive în timpul
ovulaţiei.
- Hormonale, incluzând contraceptivele (tablete, injectabile şi implanturi);
- Metoda barieră, incluzând prezervative pentru bărbaţi şi femei, diafragme
sau capsule cu spermicide, burete.
- Sterilet. Este un dispozitiv plasat în interiorul uterului. El împiedică
spermatozoizii să întâlnească ovulul sau poate împiedica implantarea
ovulului fertil în peretele uterin
- Sterilizarea feminină sau masculină.
Întreruperea sarcinii nu este considerată metodă de planificare familială.
Întreruperea sarcinii este considerată un eşec al planingului familial.
Alegerea contraceptivelor
31

Este important de ştiut dacă utilizarea acestora:
- este permanentă sau reversibilă,
- este eficientă
- este necostisitoare
- este considerată sigură
- este uşor de obţinut
- este uşor de folosit şi de întrerupt
- are efecte secundare nedorite
- poate fi utilizată în timpul alăptării
- protejează împotriva BTS
- cere cooperarea partenerului
- trebuie utilizată de fiecare dată când cuplul are relaţii sexuale.
Metode:
Sterilizare masculină voluntară (vasectomie) – incizarea diferitelor vase, apoi
legate şi blocate pentru a împiedica trecerea spermei . Are o rată de eşec de 0,15%,
protejează noi sarcini, nu previne transmiterea BTS. Nu sunt efecte secundare, dar
sterilizarea este definitivă. (într-un foarte mic procent este reversibilă).
Sterilizarea feminină (ligatura de trompe) Are o rată de eşec de 0,4%,
protejează noi sarcini, nu previne transmiterea BTS. Nu sunt efecte secundare, dar
sterilizarea este definitivă. (într-un foarte mic procent este reversibilă).
Implanturi (NORPLANT) - 6 mici capsule care eliberează lent progestin
după ce au fost implantate subcutan în partea superioară a braţului printr-o mică incizie.
Are o rată de eşec de 0,4%, protejează noi sarcini, nu previne transmiterea BTS. Nu este
o metodă definitivă şi se va repeta la 5 ani. Efecte adverse: creştere în greutate, dureri
de cap, sângerări menstruale neregulate.
Contraceptivele orale combinate (conţin estrogeni şi progesteron) – împiedică
instalarea unei sarcini prin oprirea temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului
uterin. Rată de eşec 1-8%. Se iau lunar. Nu protejează de BTS. Efecte adverse: creştere
în greutate, dureri de cap, sângerări menstruale neregulate.
Minipilule cu progesteron - împiedică instalarea unei sarcini prin oprirea
temporală a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin. Rată de eşec 3 - 10%. Se
iau lunar. Nu protejează de BTS. Efecte adverse: sângerări menstruale neregulate.
Dispozitive intrauterine – previn graviditatea, în principal prin cauzarea unor
modificări temporare ale uterului şi trompelor lui Fallopian care împiedică fertilizarea.
Rată de eşec 3 %. Se schimbă odată la 3 – 8 ani. Nu protejează de BTS. Efecte adverse:
sângerări menstruale mărite, crampe, dureri de cap. IUD trebuie inserate de practicieni.
Risc de infecţii.
Prezervativele – împiedică pătrunderea spermei în vagin şi uter. Rată de eşec
12%. Se folosesc la fiecare contact. Protejează de BTS. Efecte adverse: unii utilizatori
manifestă sensibilitate la cauciuc sau lubrefianţi.
Spermicidele vaginale (spumă, gel, cremă, supozitoare, peliculă, tablete
spumante) sunt plasate în vagin înainte de actul sexual împiedicând instalarea sarcinii
prin distrugerea spermatozoizilor şi formarea unei bariere în colul uterin. Rată de eşec
21%. Se folosesc la fiecare contact. Protejează faţă de unele BTS. Efecte adverse: unii
utilizatori manifestă sensibilitate la spermicide.
Alte metode de barieră vaginală (diafragmă, capsule, burete) – împiedică
fecundarea, blocând deschiderea spre uter şi menţinerea spermicidelor în col. Rată de
eşec 18 - 28%. Se folosesc la fiecare contact. Protejează faţă de unele BTS. Efecte
32

adverse: unii utilizatori manifestă sensibilitate la cauciuc şi/sau spermicide, risc crescut
de infecţii urinare.
Planificarea familială naturală (PFN) implică identificarea perioadei fertile şi
abţinerea de la relaţii sexuale în timpul acestei perioade. Durata abstinenţei este de la 7
la 14 zile în fiecare lună. Rată de eşec 22%. Nu previne transmiterea BTS. Nu sunt
efecte secundare. (calculată de la I-a zi a menstruaţiei).
Retragerea – scoaterea penisului din vagin înainte ca ejacularea să se producă.
Împiedică spermatozoizii să pătrundă în vagin. Rată de eşec 18%. Nu previne
transmiterea BTS. Nu sunt efecte secundare.
Contraceptive injectabile (progesteron/esteorgeni sau numai progesteron) –
acţionează prin oprirea temporară a ovulaţiei şi îngroşarea mucusului colului uterin.
Rată de eşec 0,2%. Este necesară repetarea lunară.Nu previne transmiterea BTS. Efecte
secundare: greţuri, creşteri în greutate, dureri de cap.
Femeile şi sănătatea
Până în anul 2000 trebuia să se producă o îmbunătăţire susţinută şi continuă a
stării de sănătate a femeii.
Pentru atingerea acestui obiectiv, Regiunea europeană s-a angajat să realizeze:
- O reducere a mortalităţii infantile la mai puţin de 15 la 100000 de naşteri.
- O reducere substanţială a problemelor de sănătate specifice femeilor;
- O reducere substanţială a problemelor de sănătate a femeilor în raport cu
statutul lor socio-economic şi cu povara multiplelor ei roluri;
- O reducere substanţială a incidenţei şi consecinţelor negative asupra
sănătăţii, hărţuirii sexuale, a violenţei casnice şi a violurilor
- Un sprijin susţinut pentru femeile care asigură o îngrijire medicală
neoficială;
- O reducere cu cel puţin 25% a diferenţei dintre rata mortalităţii materne din
diferite zone geografice şi grupuri socio-economice.
Este important ca femeia să-şi planifice sarcina, căci dacă o femeie recurge la
întrerupere de sarcină, organele sale reproductive sunt supuse riscului de lezare sau
inducere a infecţiei, oricât de atent ar fi chirurgul.În unele ţări întreruperea sarcinii este
legată de nivelurile ridicate ale mortalităţii materne. Ea este asociată cu naşterea
prematură şi cu naşterea ulterioară a unui copil cu infirmităţi de lungă durată.
Femeilor trebuie să li se dea ocazia să preia responsabilitatea reproducerii şi să
aleagă căile de a controla, astfel, încât să nu fie afectate din punct de vedere al sănătăţii.
Femeile trebuie să aibă grijă de sănătatea lor, să înţeleagă tipurile de boli şi
problemele specifice. Acestea le va permite femeilor să fie mai vigilente la orice
schimbare în sănătatea lor şi să solicite ajutor în stadiul incipient. Principalele
ameninţări la adresa sănătăţii femeilor sunt legate de starea de graviditate, cancerul de
col sau de sân, care apar frecvent în timpul gravidităţii.
Pentru cancerul de sân:
33

- se vor palpa periodic sânii (cu mâinile în şold şi apoi prin aplecare). Se va
urmări forma şi mărimea sânilor, aspectul şi poziţia mameloanelor, orice nodul , cută
sau îngroşare a pielii(coaja de portocală), venele dacă sunt mai proeminente ca de
obicei, erupţie cutanată în jurul mamelonului, scurgeri din mamelon. Dacă este nevoie
se va face un consult medical şi o mamografie.
Pentru cancerul de col uterin
Se va face un frotiu vaginal şi coloraţia specifică. În acelaşi timp se va efectua şi
un consult ginecologic. Testul se va repeta periodic. Dacă sunt celule neoplazice se va
face tratament adecvat.
Bărbaţii şi sănătatea
Este important ca şi bărbaţii să aibă o stare bună de sănătate. Este de reţinut că
fumatul şi alcoolul pot afecta fertilitatea bărbatului. Cancerul pulmonar şi afecţiunile
cardiace, afecţiunile hepatice sau gastrice şi obezitatea pot fi o ameninţare timpurie la
adresa sănătăţii bărbatului.
Sarcina normală
Serviciile de maternitate sunt serviciile destinate îngrijirii femeii pe întreaga
duartă a sarcinii până după naşterea copilului.
Conceperea
Ovulaţia are loc cu 14 zile înanite de menstruaţie. Dacă ciclul menstrual normal
este de 28 de zile, ovulaţia are loc la jumătatea intervalului. De aici probabilitatea
maximă ca femeia să rămână gravidă este ca ea să aibă contact sexual între a 12-a şi a
16-a zi de la debutul ciclului menstrual. Ovulul după ce a fost fecundat se divide cu
rapiditate. Se fixează în endometru, unde se dezvoltă fătul şi placenta. Organismul
femei suferă modificări pentru a se adapta la starea de graviditate (semnele gravidităţii).
Simptomele sarcinii
Modificările care au loc în organismul femeii gravide sunt determinate de
modificările hormonale. Efectul acestora este:
- diminuarea eficienţei sistemului imunitar, astfel încât fătul şi placenta să nu
fie respinse;
- mărirea celulelor musculare ale uterului, adaptându-l la creşterea fătului.
- reducerea tonusului muscular şi a tendoanelor, astfel încât muşchii uterini să
nu expulzeze fătul prea repede, iar părţile osoase, muşchii şi ligamentele
bazinului să aibă capacitatea să se deschidă şi să permită trecerea uşoară a
copilului la naştere;
- dezvoltarea structurii sânilor, ca să poată secreta laptele după naştere.
Semnele induse de sarcină sunt:
- lipsa ciclului menstrual
34

- greaţă şi vărsături – în primele 12 – 14 – 16 săptămâni (“răul de
dimineaţă”),
- sânii încep să devină sensibili şi pot apare mâncărimi, încep să-şi mărească
volumul,
- mama simpte nevoia de a urina mai des,
- mama nu mai preferă alimente care-i plăceau până acum (ex. cafea, ceai).
După 12 săptămâni, starea de rău, urinarea frecventă şi mâncărimea sânilor
dispare de regulă.
Dezvoltarea cea mai importantă a embrionului este în primele 12 săptămâni,
când toate organele şi structurile organismului sunt formate. El ajunge de la o bi-celulă
la 11 cm. Este perioada de organogeneză.
După 12 săptămâni începe procesul de maturizare al organelor, când fătul creşte
treptat (perioada fetală).
Tulburări minore de sarcină
În sarcină funcţia cardiacă şi presiunea sanguină a mamei cresc. Volumul
sanguin se măreşte şi apare o creştere a numărului de globule roşii şi albe. Tonusul
digestiv este redus, iar intestinele devin leneşe.
Aceste modificări produc tulburări:
- lipotimia
- arsuri gastrice (mama va evita alimentele acide şi grase),
- constipaţia (atenuată prin consum de fructe şi legume),
- vene varicoase şi hemoroizi
- dureri lombare (mersul pe jos şi poziţia aşezat cu spatele sprijinit pot fi de
ajutor),
- prurit cutanat
- amorţire sau furnicături în degete (edeme în tunelul carpian)
- disurie – în ultima periaodă de sarcină datorită compresiei fătului pe vezica
urinară.
- Hipotensiune de supinaţie (când femeia stă pe spate, prin compresia de
către făt a venei cave)
Îngrijirea prenatală
Scopul îngrijirii prenatale este acela de a supraveghea sarcina pe toată durata de
graviditate, astfel încât dacă apar probleme, acestea să poată fi identificate şi tratate
adecvat.
Examinarea prenatală cuprinde:
- verificarea mărimii fătului, pentru a stabili dacă dezvoltarea sa este în limite
normale
- determinarea prezentaţiei fătului (spre finalul perioadei de graviditate)
- testul urinii (pentru determinarea proteinuriei), măsurarea TA şi studierea
edemelor (pentru prevenirea pre-eclampsiei)
- Hgb (pentru prevenirea anemiei)
Pregătirea pentru viitorii părinţi
35

Părinţii trebuie învăţaţi la ce să se aştepte în timpul sarcinii şi apoi cum trebuie
îngrijit nou-născutul (mai ales la primul copil).
Sterilitatea
Afectează un număr mic de cupluri. Cauzele pot fi de natură fizică (ovariană,
cantitatea redusă de spermatozoizi) sau datorate problemelor de sănătate, problemelor
sociale, emoţionale sau psihosexuale. Acestea necesită a fi tratate. Dacă nu se reuşeşte,
se poate recurge la fertilizare în vitro.
Naşterea normală
Declanşarea naşterii se produce între 38 – 40 săptămâni (până la 42 săpt), dar
poate să apară în orice stadiu al sarcinii.
În timpul naşterii, muşchii se contractă şi devin din ce în ce mai îngroşaţi şi mai
scurţi, astfel încât spaţiul din uter se micşorează. Astfel colul devine mai subţire şi
treptat este ridicat până la segmentul inferior al uterului. Deoarece spaţiul din uter
continuă să se micşoreze, colul se dechide (se dilată) şi partea fătului situată în zona
inferioară a uterului (partea de prezentare) este împinsă forţat în pelvis. Când dilatarea
colului este completă (10 cm diametru), acţiunea muşchilor se modifică. Contracţiile
sunt tot mai puternice, fătul este împins în exterior şi se produce naşterea. La fel este
eliminată şi placenta.
Etapele naşterii
Prima etapă
Este cea mai lungă – perioada când colul se deschide treptat până la dilatarea
completă (8-10 ore). Indiciile declanşării naşterii sunt:
- eliminarea dopului gelatinos (secreţie cervicală mucoasă rozalie)
- contracţii regulate, mama simte că se contractă abdomenul şi are dureri. La
început contracţiile sunt la 20 min, apoi tot mai dese la 10 min şi de durată
mai mare
- ruperea membranelor – pierderea lichidului amniotic.
E bine ca mama să stea în picioare, în această perioadă
Etapa a doua
Copilul coboară prin canalul pelvin. Durează 2 ore, dar poate fi şi de 5 min.
Naşterea este mai rapidă la femeile care au mai născut.
Simptomele celei de-a doua etape sunt:
- ruperea membranelor (exceptând cazurile când s-a produs mai repede)
- modificări ale contracţiilor – ele devin mai puternice şi mai dese (câte una la
2-3 min). Mama simpte nevoia să împingă cu toată forţa, inspiră adânc, ţine
respiraţia şi expiră, contractând muşchii abdominali ca pentru defecaţie.
Conducerea naşterii
Se iau măsurile pentru prevenirea infecţiilor (spălare pe mâini şi tehnici de
asepsie)
Necesar:
36

- material pentru tampoane – sterile
- fire pentru legarea cordonului ombilical
- foarfeci
- 2 pense
Se pregăteşte patul, acesta fiind acoperit cu muşama. Se pregăteşte şervet sau
prosop pentru învelirea copilului. Se sprijină mama în semi-decubit, nu va sta complet
culcată (sd. venă cavă) şi va fi acoperită cu o pătură.
Expulzia fătului
Capul copilului este coborât, va bomba perineul, şi capul va ieşi primul. Mama
este rugată să respire adânc pentru a permite capului să avanseze cu fiecare contracţiue.
Apoi capul va fi rotit uşor şi apoi umerii.
- Se vor tampona nările copilului,
- Se curăţă bine gura
- Se şterge faţa cu excepţia ochilor.
Copilului expulzat imediat, i se curăţă căile respiratorii (se aspiră), se pensează
cordonul ombilical cu 2 pense, se ligaturează şi se secţionează cordonul între cele 2
pense. Se tamponează cordonul cu dezinfectant şi se pansează.
Etapa a treia
Eliminarea placentei, se face după 15 – 20 min de la naştere. Mama are din nou
contracţii, dar mai mici. Poate să fie urmată şi de o uşoară hemoragie, dar aceasta nu
trebuie să depăşească 200 – 300 ml. Placenta şi membranele se examinează, ca să fie
intacte. Dacă hemoragia continuă se palpează partea superioară a uterului şi se masează
cu o uşoară mişcare circulară.
Complicaţii la naştere
Circulară de cordon
Se vă lărgi pe cât posibil cordonul ombilical ca să nu ştranguleze gâtul copilului
şi se va elibera dacă este posibil bucla acestuia peste capul copilului. Dacă nu este
posibil şi cordonul este înfăşurat de 2 -3 ori, se pensează cordonul ombilical şi se
secţionează la 2-3 cm. Atenţie! Odată cordonul tăiat, copilul nu mai are nici un mijloc
de a obţine oxigenul prin respiraţie, iar dacă naşterea întârzie, copilul nu începe să
respire.
Distocia umerilor
Dacă umerii nu au fost eliberaţi în 5 min, se va întoarce mama pe stg. Este
posibil să se elibereze umerii.
Cordonul ombilical prolabat – este urgenţă maximă. Mama va fi internată de
urgenţă, cu capul mai jos decât restul corpului.
Complicaţii obstetricale
Tratarea hemoragiei şi şocului obstetrical
- Se evaluează pierderea de sânge
- Se evaluează starea mamei (pulsul > 100/min, TAS < 100 mmHg,
tegumente palide şi reci).
37

O femeie care are aceste semne a pierdut cel puţin 1000 ml sânge.
Traament. de urgenţă:
- se aşează mama în decubit lateral
- ridicaţi picioarele patului în care se flă mama şi îndepărtaţi pernele
- menţineţi libere căile respiratorii
- plasaţi mama într-un loc răcoros pentru a reţine sângele în organele vitale
- cereţi ajutor medical de urgenţă
Avortul spontan
Tipuri:
- avort iminent – separare parţială a placentei – sarcina poate continua cu
repaus la pat + medicamente
- avort în curs – mama va avorta
- avortul complet – produsul de concepţie este complet eliminat
- avortul incomplet – a fost eliminat doar fătul
- făt mort şi reţinut
Trat.:
- evaluarea şocului
- femeia cu avort incomplet sau în curs se va interna în spital
- se asigură căldură suficientă mamei
- i se asigură confort
- nuva primi nimic să mănânce sau să bea până nu se ia o decizie medicală
Sarcina ectopică – sarcina care se dezvoltă în afara uterului, de obicei în
tromba uterină. Fătul nu se poate salva.
Semnele sunt:
- şocul şi pierderea vaginală de sânge nu se pot estima
- poate apare o menstruaţie sau o sângerare vaginală
- poate apare durere abdominală generalizată, precordială sau sughiţ
- antecedente de SEU.
Tratament
- reanimarea
- transportul femeii la spital
- internare în spital
Disgravidia emetizantă – necesită reechilibrare hidroelectrolitică
Sângerare – în palcenta praevia şi apoplexia placentară.
Tratament: combaterea şocului, internarea femeii.
Preeclampsia (HTA indusă de sarcină, toxemia de sarcină)
Semne: creşterea TA, edeme generalizate, proteinurie. Apare de obicei în
ultimul trimestru de sarcină, mai ales la primipare sau la femeile cu naşteri multiple.
Eclampsia
Sunt convulsii asociate sarcinii. Apar în timpul sarcinii, în timpul travaliului şi
naşterii, după naştere (postpartum).
Prezintă:
- cefalee puternică
38

- durere epigastrică
- ameţeală
- greaţă
- tulburări vizuale
Traament.:
- pacienta nu se va lăsa singură
- eliberarea căilor respiratorii
- mama se aşează în poziţie laterală
- nu se mişcă pacienta în timpul convulsiilor
- controlaţi TA
- contactaţi serviciile de urgenţă
Distociile (imposibilitatea naşterii pe căi naturale) sau prezentaţia
defectuoasă pot impune efectuarea cezarienei de urgenţă.
Hemoragia postpartum (PPH) – pierderea a peste 500 ml sânge în 24 ore de la
expulzia placentei
Cauze:
- retenţia în uter a placentei sau a resturilor
- hemoragia determinată de rupturi ale vaginului sau canalului cervical
Se intervine chirurgical.
Îngrijirea nou-născutului
- acoperirea copilului cu un scutec sau prosop,
- stimularea tactilă
- aspiraţi şi dezobstruaţi căile respiratorii,
- administrarea de oxigen.
- reanimare cardio-respiratorie dacă respiraţia ori activitatea cardiacă nu se
instalează (sau puls sub 60/min)
- intubare şi ventilare la nevoie.
După naştere
Lăuzia – perioada de şase săptămâni cu începere din momentul expulziei
placentei.
În această perioadă au loc modificări fiziologice şi psihologice:
- organele reproductive revin la normal
- modificările din sarcină dispar
- se instalează lactaţia
- se crează punţi afective mamă- făt
- mama se reface după stressul sarcinii.
Îngrijiri:
- promovarea confortului fizic al mamei şi copilului
- încurajarea alimentaţiei naturale
- stimularea încrederii mamei.
Îngrijirea femeii gravide la domiciliu
Obiective:
- Se stabileşte relaţia cu femeia gravidă, obiectivele comune şi modalităţile de
atingere a acestora
• Se notează:
39

- aspectul general
- nivelul de cultură, limbajul folosit,
- starea emoţională,
- istoricul ciclului menstrual,
- activitatea sexuală
- sarcinile trecute , evoluţii,
- antecedente medicale sau chirurgicale (avorturi, intervenţii pe uter sau bazin
pelvin, boli cronice, cezariană)
- purtarea de încălţăminte ortopedică
- antecedente familiale (boli genetice).
• Află cunoştinţele femeii, a cuplului despre:
- starea de sarcină,
- îngrijirile de sănătate,
- creşterea şi dezvoltarea fătului
- îngrijirea şi alimentarea sugarului, despre modul de viaţă al femeii gravide
(mişcare, somn, alimentaţie, igienă personală)
• Se stabileţte ritmul vizitelor, controalelor periodice
• Evaluează perceperea sarcinii în familie: sarcină dorită sau nu, anticiparea
rolului de părinte
• Calculează vârsta sarcinii pe baza semnelor prezumptive, pe data ultimei
menstruaţii, teste biologice, teste Doppler şi ECO.
• Prezintă informaţii despre:
- evoluţia anatomică şi fizologică a sarcinii
- dezvoltarea şi evoluţia fătului
- dietă şi nevoile funcţionale pentru mamă şi făt
- semnele de pericol ce prevestesc posibile complicaţii
- semnele de disconfort specific sarcinii
- activitatea ocupaţională, concediul pre şi postnatal
- activitatea fizică: poziţia corpului, stil de mers, exerciţii de relaxare,
exerciţii fizice admise
- igiena corporeală,
- îngrijirea danturii, toaleta cavităţii bucale
- abuzul de substanţe toxice: alcool, tutun
- odihnă şi somn
- comportamentul sexual în timpul sarcinii
- îmbrăcăminte şi încălţăminte
• Notează în fişa medicală a femeii gravide evenimentele petrecute de la ultimul
control în starea generală de sănătate:
- Reaminteşte semnele de pericol pentru a se asigura că sunt cunoscute
- Înregistrează rezultatele testelor de laborator efectuate: hemoleucogramă,
grup sanguin, Rh, PBW, secreţie vaginală, sumar de urină.
- Reevaluează datele obţinute prin examen clinic, conform modului de reacţie
personală a femeii la sarcină,
- Determină şi înregistrează valorile TA, p, resp, temp
- Determină câştigul sau pierderea în greutate
- Observă prezenţa sau absenţa edemelor, localizarea lor,
- Observă aspectul mameloanelor
• Înregistrează:
- înălţimea fundului uterin,
40

Carte nursing amg

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Tendances

Tendances (20)

En vedette

En vedette (20)

Similaire à Carte nursing amg

Similaire à Carte nursing amg (20)

Carte nursing amg