243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc

NICOLAE VOLONCIU
TRATAT
DE
PROCEDURĂ
PENALĂ
Parte generală
Vol.I
Această lucrare apare sub îngrijirea Universităţii Independente Titu
Maiorescu din Bucureşti PAIDEIA
Bucureşti, 1996

ABREVIERI PRINCIPALE
ISBN 973-9131-01-8 - Annuaire de la Convention Europeenne de Droits de
l'Homme
- Analele Universităţii din Bucureşti
- Buletinul Oficial al R.S.R., partea I
- Cod civil
- Cod penal
- Cod procedură civilă
- Cod procedură penală

- Curtea de Casaţie
Belgiană
- Curtea de Casaţie
Franceză
- Culegere de decizii ale
Tribunalului Suprem
- Curtea Supremă de
Justiţie
- Ed. Dalloz, Paris
- decizie
- decizie penală
- Dalloz Hebdomadaire
- Editura Academiei
- Editura Didactică şi
Pedagogică
- Editura Ştiinţifică
- Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
- Justiţia Nouă
- Journale des Tribuneaux
- Judecătoria
- Legalitatea populară
* Monitorul Oficial al României, Partea I
- Pasicresie belge
- Recueil des decisions de la Commission Europeenne
des Droits de l'Homme-Strasbourg
- Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie
penală pe anii 1969-1975
- Idem, pe anii 1976-1980
- Revue de droit penal et criminologie
- Revue internaţionale de droit penal
- Revue internaţionale de police criminelle
- Revista română de drept
5
R.S. - Recueil Sirey
R.S.C. - Revue de science criminelle et de droit
penal compare.
sect. -secţie
sect.pen. - secţia penală
sent.pen. - sentinţa penală
S.C.J. - Studii şi cercetări juridice
Trib.jud. - Tribunalul judeţean
Trib.Mun.Buc. - Tribunalul Municipiului Bucureşti
Trib.Suprem. - Tribunalul Suprem
T.U.B. - Tipografia Universităţii din Bucureşti
Notă: Dacă se indică un articol fără a se preciza legea
corespunzătoare, norma se referă la codul de procedură
penală.
CAPITOLUL I
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
PRIVIND DREPTUL
PROCESUAL PENAL
Secţiunea I PROCESUL PENAL ŞI DREPTUL
PROCESUAL PENAL
§ 1. Justiţia penală, activitatea judiciară şi actul
jurisdicţional
1. Săvîrşirea infracţiunilor duce la naşterea raportului juridic
de drept penal în virtutea căruia apare dreptul statului de a
trage la răspundere penală pe făptuitor şi obligaţia acestuia de
a suporta consecinţele faptei sale.
Pentru ca tragerea la răspundere penală să se materializeze
în sancţiunea prevăzută de lege este nevoie atît de o activitate
statală, cît şi de un organism specializat care realizează
mecanismul de soluţionare a conflictului ivit între societate
(respectiv stat) şi infractor. De aceea, în orice organizare statală
şi cu atît mai mult în cadrul unui stat de drept există o putere
sau autoritate judecătorească a cărei sarcină fundamentală
este înfăptuirea justiţiei.

Justiţia s-a impus din cele mai vechi timpuri ca o
funcţie de judecare a proceselor izvorîte din încălcarea
legilor. Statul de drept a devenit de neconceput fără justiţie,
lipsa unei asemenea autorităţi însemnînd arbitrariu şi
nedreptate. Dacă viaţa socială trebuie să se desfăşoare
potrivit constituţiei şi legilor, este necesar să existe o putere
care să le cunoască şi să le poată interpreta şi aplica
concret atunci cînd sînt încălcate, cînd drepturile şi liber-
tăţile cetăţenilor sînt periclitate sau neglijate .
Justiţia, reprezentînd modalitatea în care se manifestă în
mecanismul statal puterea judecătorească, era firesc ca în
Constituţie să se înscrie norme care evocă această
autoritate atît sub aspectul ei organizatoric cît şi funcţional .
Astfel, art. 125 alin. 1 precizează că justiţia se realizează prin
Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti
stabilite de lege. De asemenea, art. 123 alin. 1 înscrie teza că
justiţia se înfăptuieşte în numele legii; la fel, referindu-se la
conflictul dintre colectivitate şi infractor, izvorît din săvîrşirea
1 I.MURARU, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Naturismul,
Bucureşti, 1991,
2 Justiţia este privită sub ambele ei aspecte, ca sistem al organelor
judecătoreşti şi ca activitate desfăşurată de aceste organe (vezi
I.STOENESCU, S.ZILBERSTEIN, Drept procesual civil, Teoria
generală, voi. I, Ed. II, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1983, p. 19).
7
infracţiunii, art. 130 alin. 1 subliniază că în activitatea
juridică Ministerul Public reprezintă interesele generale ale
societăţii.
în statul de drept justiţia capătă o pondere deosebită pentru
că potrivit principiului democratic al separaţiei puterilor în stat
autorităţii judecătoreşti îi revine dreptul de a soluţiona litigiile
de drept intervenite în urma manifestării ilicite.
Justiţia trebuie să fie în cel mai înalt grad la îndemîna
tuturor celor interesaţi. Aceasta a şi determinat introducerea în
Constituţia României a tezei potrivit căreia accesul la justiţie
este liber. în art. 21 din Constituţie se stipulează expres că
orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor şi intereselor sale legitime. Pentru ca cei interesaţi
să nu fie obstrucţionaţi sub nici o modalitate sau pretext, alin.
2 mai subliniază că exercitarea dreptului respectiv nu poate fi
îngrădit prin nici o lege.
în statul de drept autoritatea judecătorească reprezintă o
adevărată putere pentru că litigiile ivite din încălcarea legilor
nu pot fi soluţionate de către alte organe ale statului decît cele
de judecată. Instanţele judecătoreşti soluţionează toate
procesele privind raporturile juridice civile, comerciale, de
muncă, de familie, administrative, penale şi orice alte cauze
pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă.
Justiţia penală este evident aspectul de justiţie care
interesează primordial (dar deseori nu exclusiv) în cazul
săvîrşirii unor infracţiuni , motiv pentru care toate
consideraţiile ce urmează se circumscriu - dacă nu se
menţionează altfel - acestei mari instituţii juridice.
Săvîrşirea infracţiunii, chiar cînd este descoperită şi pusă
prin probe în seama unui făptuitor, nu atrage aplicarea
automată a pedepsei. Pentru a se ajunge la sancţionarea
infractorului este nevoie de intervenţia justiţiei penale, în
sensul condamnării acestuia de către instanţa competentă pe
baza unei judecăţi. Reacţia societăţii faţă de infracţiune nu
este instinctivă, arbitrară şi oarbă; ea este totdeauna chibzuită
şi reglementată avînd un caracter esenţialmente judiciar .
De aceea, a soluţiona o cauză penală înseamnă a efectua o
activitate de justiţie şi în măsura în care aceasta se face prin
hotărîrea instanţei de judecată avem de a face cu un act
jurisdicţional.
3 Realizarea prin constrîngere a ordinii de drept nu este posibilă fără
preexistenta unui conflict între voinţa colectivă exprimată prin regula de
conduită încălcată şi voinţa persoanei care a săvîrşit încălcarea, deci fără
existenţa unui raport juridic de contradicţie izvorît din săvîrşirea unei fapte
ilicite. (V. DONGOROZ, S.KAHANE, G.ANTONIU, C.BULAI,
N.ILIESCU, R.STĂNOIU, Explicaţii teoretice ale codului de
procedură penală română, Parte generală, voi. I, Ed.Academiei,
Bucureşti, 1975, p. 7).
4 G.STEFANI, G.LEVASSEUR, Procedure penale, voi. II, Ediţia IX,
Paris, Ed.Dalloz, p.l.
8

2. Activitatea judiciară în materie penală.
Pentru a se ajunge la actul de justiţie, în cele mai multe
situaţii, nu este suficientă numai activitatea instanţei, după cum
există numeroase cazuri în care conflictul juridic penal născut
din săvîrşirea reală sau presupusă a unei infracţiuni se poate
stinge înainte de pronunţarea unui act jurisdicţional.
Descoperirea infracţiunilor, stabilirea vinovăţiei
infractorilor pe bază de probe şi realizarea tragerii la
răspundere penală a celor vinovaţi nu are loc exclusiv prin
activitatea de judecată, respectiv prin înfăptuirea justiţiei.
Statul organizează combaterea fenomenului infracţional printr-
o activitate mai largă şi complexă în care antrejiează şi alte
organe specializate. Aceasta are Ioc prin activitatea judiciară
desfăşurată conjugat de către toate organele judiciare.
Actul de justiţie penală este precedat de o activitate
prealabilă de urmărire penală, auxiliară dar necesară, avînd ca
finalitate pregătirea condiţiilor care să asigure desfăşurarea
optimă a judecăţii.
Organele statului împuternicite să realizeze ansamblul
activităţilor menţionate mai sus poartă denumirea generică de
organe judiciare iar activitatea lor constituie o activitate
judiciară.
Noţiunea de organ judiciar este mai largă decît cea de organ
judecătoresc. Interpretarea rezultă din sensul larg,
constituţional, potrivit căruia toate organele judiciare,
indiferent că realizează sau nu direct şi nemijlocit actul de
justiţie penală prin pronunţarea unei hotărîri, ţin de puterea
judecătorească si sînt grupate sub aspectul sistematizării în
Capitolul VI al Titlului III din Constituţie. în cuprinsul
normelor referitoare la autoritatea judecătorească se disting, în
primul rînd acele organe care au evident caracter judiciar,
respectiv instanţele judecătoreşti şi Ministerul Public, ele fiind
formate din magistraţi adică persoane avînd calitatea de
reprezentanţi tipici şi deţinători exclusivi ai acestei autorităţi.
Organele judiciare cuprind şi organele de poliţie. Art. 129
din Constituţie prevede că instanţele judecătoreşti dispun de
poliţia pusă în serviciul lor şi care nu trebuie confundată cu
poliţia, în ansamblul său, ca organ administrativ. Organele de
poliţie, la care fac referire normele constituţionale şi cele din
codul de procedură penală, sînt organizate potrivit unor
reglementări distincte; ele îşi îndeplinesc atribuţiunile de
regulă în cadrul urmăririi-penale, dar au sarcini şi în realizarea
altor activităţi procesuale, motiv pentru care se includ în
noţiunea largă de organe judiciare folosita de însăşi legea
procesuală penală .
5 GR.THEOIX>RU,LMOLrX)VAN,r>eptproce^^
6 Codul de procedură penală foloseşte, deseori, expresia de "organe
judiciare" (vezi: art. 7, 80,105,106,111,139,152, etc).
9
Organele amintite mai sus (instanţe, Minister Public, organe
de cercetare) îndeplinindu-şi sarcinile în baza reglementărilor
procesual penale, natura juridică a activităţii lor nu poate fi
decît judiciară .
în concepţia tradiţională română - avem în vedeje codurile
de procedură penală din anii 1864 şi 1936 - organele de
poliţie, care participau în desfăşurarea procesului penal cu
atribuţiuni corespunzătoare, aveau denumirea de organe de
poliţie judiciară, iar activitatea lor era o activitate evident
judiciară.
Argumente numeroase demonstrează că activitatea
procesual penală a organelor de poliţie sau generic vorbind a
organelor de urmărire penală este o activitate judiciară. De
pildă, ar fi greu de presupus că o urmărire penală efectuată de
un organ de cercetare al poliţiei, sub supravegherea
procurorului nu constituie o activitate judiciară, pe cînd
aceeaşi urmărire penală efectuată obligatoriu de către procuror
în condiţiile art. 209 c.pr.pen. are o natură juridică ce corespunde
unui asemenea conţinut.
Organele judiciare sînt mai numeroase şi diversificate în
materie penală datorită şi structurii diferite a procesului penal
faţă de procesul civil.
în majoritatea reglementărilor din lume, judecata constituie
singura fază la care se reduce procesul civil, fără ca aceasta să fie
precedată de o altă activitate judiciară diversificată şi complexă,
realizată de organe specializate. în procedura penală modernă
de pretutindeni o asemenea modalitate de realizare a justiţiei
penale, deşi posibilă în cadrul unor procese penale de formă
atipică, constituie numai o excepţie destul de limitată.
Totalitatea sistemelor procesual penale contemporane
organizează în forme dintre cele mai variate activităţi care
premerg judecarea cauzelor de către instanţele penale. Aceste
forme procesuale, indiferent de conţinut sau denumire
(cercetare, anchetă, instrucţie, investigaţie, informaţie, prime

cercetări, acte prealabile etc), deşi neîndeplinite de către o
instanţă şi nerezolvate printr-un act jurisdicţional au în mod
cert natura juridică a unor activităţi judiciare.
3. Actul jurisdicţional penal. în centrul activităţii judiciare
penale şi ca o finalizare a acesteia se remarcă actul
jurisdicţional. în ştiinţa dreptului s-a cristalizat de mult
diferenţierea actului jurisdicţional de actele celorlalte organe
ale statului, referinţele distinctive făcîndu-se mai ales faţă de
actul administrativ.
7 Instanţele judecătoreşti, procurorul şi organele de cercetare penală
poartă denumirea de organe judiciare (I.NEAGU, Drept procesual
penal, Ed.Academiei, Bucureşti, 1988, p.
Actul jurisdicţional are ca temei de existenţă un litigiu care
este dedus spre soluţionare totdeauna în faţa organului de
jurisdicţie. Dacă urmărirea penală nu conturează şi confirmă
existenţa litigiului penal dintre stat şi persoana care a încălcat
legea penală, nu se ajunge la trimiterea în judecată a
infractorului, respectiv la actul jurisdicţional prin care să se
rezolve litigiul.
Actul jurisdicţional nu se realizează în forme particulare
stabilite de organele competente în funcţie de elementele
concrete ale litigiului (aşa cum se întîmplă în cazul actului
administrativ) existînd o procedură precis reglementată,
obligatoriepentru toţi participanţii la rezolvarea cauzei. Această
procedură asigură subiecţilor faţă de care hotărîrea produce
efecte anumite drepturi procesuale, dintre care se detaşează
acela de a participa în cauză şi a folosi mijloacele legale
pentru apărarea intereselor legitime .
Spre deosebire de actele celorlalte organe de stat, actul
jurisdicţional nu poate avea ca obiect rezolvarea de
împrejurări generale, abstracte şi viitoare, sub forma edictării
unor norme de conduită, pentru că actul jurisdicţional rezolvă
totdeauna un caz determinat şi concret, respectiv o speţă.
Decizia luată pe calea actului jurisdicţional nu are
obligativitate decît în cazul dedus soluţionării, practica
judiciară neconstituind izvor de drept.
între actul jurisdicţional şi cel administrativ există
deosebiri esenţiale de ordin procedural intern cu privire la
modul de sesizare şi dezinvestire a organelor respective,
caracterul independent sau subordonat al acestora în
soluţionarea cauzei, putinţa înlocuirii ulterioare a actului
adoptat în opoziţie cu instituţia autorităţii lucrului judecat
impus de necesitatea stabilităţii actului jurisdicţional etc.
Astfel, spre deosebire de organul administrativ care se
poate sesiza şi singur, o instanţă nu se sesizează niciodată din
oficiu. Regulile "nemo judex sine actore" (nici un judecător
fără un reclamant) şi "judex ne procedat ex officio"
(judecătorul nu judecă din oficiu) sînt adagii care atrag atenţia
asupra faptului că instanţa penală nu judecă şi realizează actul
jurisdicţional decît în virtutea unei acţiuni injustiţie exercitate
de către subiectul îndrituit şi pe baza sesizării
corespunzătoare.
De asemenea, odată soluţionată cauza penală judecătorul
se desesizează fără a putea reveni asupra rezolvării date, chiar

dacă ulterior şi-ar da seama de modul defectuos în care a
procedat ("semel lata sententia, judex dessinit esse judex").
Orice modificare a soluţiei date prin actul jurisdicţional nu e
posibilă ^cîtprin intermediul căilor de atac. Spre deosebire de
aceasta, organul 8
Vezi I.STOENESCU, S.ZILBERSTEIN, op.cît., voi.
I, p. 28.
11
administrativ nu se desesizează în urma emiterii actului
administrativ şi ca atare poate reveni în principiu oricînd
asupra celor dispuse anterior.
în timp ce în cadrul actului jurisdicţional judecătorul este
independent în luarea hotărîrii, el supunîndu-se exclusiv legii,
organele administrative se supun ierarhic, dispoziţiile
superioare impunîndu-se organelor subordonate, cărora cele
dintîi chiar pot să li se substituie.
Actul jurisdicţional are o asemenea importanţă socială încît
el se investeşte cu autoritate de lucru judecat în vederea
asigurării stabilităţii celor hotărîte de justiţie. Dimpotrivă,
actele administrative nu au o astfel de putere, neexistînd
prezumţia legală că ele rezolvă totdeauna corect cazul şi că
deci păstrarea lor nealterată şi permanentă constituie ceva
necesar.
§ 2. Procesul penal.
Noţiune şi elemente definitorii, scop şi
rol educativ.
4. Definiţia procesului penal. Activitatea prin care
organele specializate ale statului descoperă infracţiunile,
identifică şi prind pe infractori, strîng şi administrează
probele, realizează tragerea la răspundere penală şi aplică
pedepsele este o activitate foarte complexă, care depăşeşte
limitele stricte ale soluţionării cauzei penale în cadrul strict
jurisdicţional.
Noţiunea de activitate judiciară nu este întru totul
conformă cerinţelor teoretice, practice şi legislative în
domeniul procesual penal, fiind uneori insuficient de
cuprinzătoare, iar alteori excedînd limitele care se impun.
Astfel, dacă referirile s-ar face exclusiv la activitatea
judiciară, ca totalitate a manifestărilor organelor judiciare, în
eforturile de rezolvare a cauzelor penale nu s-ar cuprinde şi
participarea, deseori foarte activă şi eficientă, a altor subiecţi
menţionaţi de legea procesuală. La activitatea desfăşurată de
organele judiciare se adaugă atitudinea şi implicarea uneori cu
valenţe procesuale deosebite a părţilor în cauză (inculpat,
parte vătămată, parte civilă, parte civilmente responsabilă)
precum şi a diferitelor alte persoane cuprinse în mecanismul
judiciar (martori, experţi, interpreţi, agenţi procedurali, apărători,
reprezentanţi, substituiţi procesuali etc).
în activitatea desfăşurată cu participarea subiecţilor amintiţi
apar relaţii juridice cu drepturi şi obligaţii decurgînd din
dispoziţiile legale care configurează conţinutul unor raporturi
de drept specifice.
Pe de altă parte, activitatea judiciară excede uneori ca obiect
soluţionarea de cauze penale, întrucît în anumite proceduri nu
apare un conflict penal izvorît din săvîrşirea unei infracţiuni,
care să atragă nevoia tragerii la răspundere
12

penală a făptuitorului. Există numeroase activităţi judiciare
în care scopurile urmărite sînt felurite, dar în nici un caz ele
nu se înscriu în rezolvarea unei cauze penale. Pot fi date ca
exemple activităţile judiciare desfăşurate în cazul reabilitării
unui condamnat pe cale judecătorească, a reparării
pagubelor suportate de o persoană arestată sau condamnată
pe nedrept, a înlocuirii sau reconstituirii unor înscrisuri
dispărute, a recunoaşterii unor acte judiciare străine, a
rezolvării unor contestaţii la executare, a amînării sau
întreruperii pedepsei închisorii şi în alte numeroase situaţii.
Argumentele menţionate impun includerea în vocabularul
de specialitate, legislativ, ştiinţific şi practic a unei noţiuni
mai exacte decît cea de activitate judiciară şi prin care să se
desemneze cu mare precizie activitatea de soluţionare a
oricărei cauze penale determinate de un- litigiu penal real sau
ipotetic. Această categorie juridică atotcuprinzătoare şi foarte
complexă este procesul penal.
Procesul penal este activitatea reglementată de lege,
desfăşurată într-o cauză penală, de către organele judiciare
cu participarea părţilor şi a altor persoane, ca titulare de
drepturi şi obligaţii, avînd ca scop constatarea la timp şi
în mod complet a infracţiunilor şi tragerea la răspundere
penală a celor care le- au să vîrşit, în aşa fel încît prin
aceasta să se asigure ordinea de drept precum şi apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor.
în literatura juridică de specialitate din ţara noastră
definiţia procesului penal dată de diverşi autori este în general
foarte apropiată de cea enunţată, neînregistrîndu-se deosebiri
esenţiale .t Convergenţa de opinii este determinată, pe de o
parte de faptul că cele mai multe elemente ale definiţiei se
regăsesc enunţate expresis verbis în normele legale, pe de altă
parte de împrejurarea că mecanismul general, sarcinile mari şi
instituţiile fundamentale ale procesului penal sînt bine
conturate şi elucidate de multă vreme în ştiinţa juridică.
5. Elementele definitorii care caracterizează procesul
penal. Definiţia adoptată cuprinde principalele elemente care
caracterizează procesul penal. Analizarea acestora este
necesară pentru a avea imaginea corectă a noţiunii,
9 Vezi în acest sens: V.DONGOROZş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 14;
GR.THEODORU, T.PLĂEŞU, Drept procesual penal, Partea
generală, Tip.Univ., "Al.I.Cuza", Iaşi, 1986, p. 1; GR.THEODORU,
L.MOLDOVAN, op.ciţ, p. 20; I.NEAGU, op.cit, p. 35; M.BASARAB,
Drept procesual penal, voi. I, Tip.Univ., Babeş- Bolyai, Cluj-Napoca,
1973, p.5; N.VOLONCIU, Drept procesual penal, voi. I, Tip.Univ.,
Bucureşti, 1987, p. 8; GR.THEODORU, Drept procesual penal român,
voi. I, Tip.Univ. "Al.I.Cuza", Iaşi, 1971, P-11-12; S.KAHANE, Dreptul
procesual penal, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1963, p. 8.
13
ţinînd seama că ea este folosită foarte frecvent şi în
vocabularul uzual, dar într-o accepţiune mai puţin conformă
cu rigurozitatea ştiinţifică.
a) Procesul penal constituie în primul rînd o activitate.
însuşi termenul de
proces este derivat din latinul "procedere" care înseamnă a
progresa, a avansa,
a evolua. Deşi de origine latină cuvîntul nu era folosit în
dreptul roman în
accepţiunea sa juridică actuală, pentru judecată fiind utilizat
termenul de
"judicium". Cuvîntul a intrat în vocabularul juridic şi a devenit
tradiţional prin
intermediul glosatorilor din Evul mediu (aproximativ sec.XII).
Noţiunea de
proces este folosită chiar în afara vocabularului juridic,
totdeauna în sensul
desemnării unui fenomen în plină mişcare, dezvoltare,
devenire.
Procesul penal este un fenomen dinamic, tipic evolutiv şi care
se manifestă ca o activitate foarte complexă. In cadrul său se
desfăşoară o seamă de activităţi mai restrînse. Fiecare dintre ele
are menirea să împingă, să propulseze procesul spre atingerea
scopului său final .
Denumirea de proces penal provine de la specificul
activităţii judiciare, care se desfăşoară progresiv de la
descoperirea infracţiunii şi pînă la condamnarea inculpatului şi
punerea în executare a hotărîrii judecătoreşti penale .
b) Procesul penal este o activitate reglementată de lege.
Instituţiile proce
suale cît şi activitatea de ansamblu se desfăşoară în limitele
celei mai stricte
legalităţi. Legea reglementează amănunţit drepturile şi obligaţiile
participan
ţilor, modul de efectuare a activităţilor, succesiunea acestora,
conţinutul
diferitelor acte procedurale etc.
între activităţile procesuale şi normele juridice care le

reglementează există o legătură indisolubilă. Principiul legalităţii
trebuie să aibă în procedura penală aceeaşi implicaţie şi
rezonanţă ca în dreptul penal sau în orice altă ramură de drept.
Dacă în dreptul penal există încă de multă vreme dictonul
"nullum crimen sine lege" şi "nulla poena sine lege", în
mod similar este îndeobşte cunoscută şi admisă legătura dintre
formele procesuale şi modul lor de reglementare prin norme
juridice şi care s-a materializat şi ea în adagiul "nullum
judicium sine lege".
Legea indică şi dispune formele în care se manifestă şi
realizează activităţile procesuale. Formele reglementate de lege
în care se desfăşoară procesul
12
penal sînt denumite forme procesuale .
10 VTNCENZO MANZINI, Tratatto di diritto procesuale penale, voi. I,
Ed.VII, Torino, 1968, p. 69. -
10 GR.THEODORU, L.MOLDOVAN, op.cit, p. 20.
11 Forma trebuie să servească la conservarea şi valorificarea substanţei,
(TRAIAN POP, Dreptul procesual penal, voi. I, Tipografia Naţională,
Cluj, 1946, p. 19). -
14
c) Procesul penal se realizează într-o cauză penală. Ceea
ce determină
desfăşurarea procesului penal este împrejurarea că organul
judiciar este sesizat
de existenţa litigiului penal izvorît din săvîrşirea unei
infracţiuni; Nici un
proces penal nu se poate realiza pe o altă bază.
Fapta săvîrşită sau presupusă ca fiind săvîrşită constituie
obiectul material al procesului penal, iar raportul juridic de
drept penal ca manifestare a conflictului de drept survenit
reprezintă obiectul juridic al acestuia. Obiectul material şi cel
juridic determinînd declanşarea şi întreaga desfăşurare a
procesului penal poartă denumirea de cauză penală, denumire
sinonimă cu cea de litigiu penal sau pricină penală folosite în
practica judiciară .
Inserarea în definiţie a precizării este necesară pentru a
marca diferenţierea procesului penal de procesul civil sau
procedura de contencios administrativ, care sînt de asemenea
activităţi reglementate de lege, desfăşurate de anumiţi
participanţi dar în cauze cu alte naturi juridice.
d) Activitatea procesuală se realizează de diverşi subiecţi
procesuali.
Potrivit definiţiei procesul penal se desfăşoară de către organele
judiciare cu
participarea părţilor şi altor persoane. în procesul penal
întîlnim organe cum
sînt: organele de cercetare penală, Ministerul Public, instanţele
judecătoreşti,
în cadrul organelor judiciare se constată o anumită ierarhizare,
care determină
în fiecare cauză şi în raport cu activitatea îndeplinită o anumită
competenţă.
Persoanele care participă la procesul penal pot fi
numeroase. Unele participă din proprie iniţiativă, altele sînt
chemate de organele judiciare, unele sînt interesate în modul de
soluţionare al procesului, altele nu au nici un interes în cauză. Ca
persoane care participă în procesul penal pot fi date ca
exemplu: inculpatul, partea vătămată, apărătorul, martorul,
expertul etc.
Activitatea judiciară este desfăşurată de organele judiciare
cu participarea altor subiecţi procesuali avînd calitatea unor
titulari de drepturi şi obligaţii. Precizarea este necesară pentru
a se marca diferenţa dintre activitatea judiciară şi procesul

penal, iar pe de altă parte pentru a se sublinia faptul că
raporturile procesuale reprezintă elemente intrinseci ale
procesului penal.
Noţiunea de proces penal este mult mai largă decît
activitatea organelor judiciare, întrucît aceste organe, în
exercitarea atribuţiunilor lor legale au o serie de drepturi
cărora le corespund anumite obligaţii corelative din partea
celorlalţi participanţi procesuali. în acelaşi timp, părţile,
eventual celelalte persoane participante, pot acţiona din
proprie iniţiativă, exercitîndu-şi drepturile acordate prin lege
în faţa organelor judiciare .
J3 V.DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice,
voi. I, p. 11. 14 GR.THEODORU,
L.MOLDOVAN, op.cit, p. 20.
Procesul penal constituie atît un ansamblu de activităţi şi
situaţii juridice, cît şi un complex de relaţii specifice
manifestate sub forma unor raporturi procesuale. .
9. Scopul procesului penal. Definiţia examinată anterior
indică o finalitate
precis delimitată pe care legea de procedură penală o înscrie în
prima sa normă
sub titlul marginal de "scopul procesului penal" (art. lc.pr.pen.).
Din context
rezultă că procesul penal tinde să aducă la îndeplinire două
sarcini : unul
dintre acestea este mai apropiat şi este formulat în mod concret,
celălalt fiind
enunţat în termeni generali indică scopul limită către care tinde
activitatea
procesuală sub aspect politico-social şi dincolo de cazul de
speţă.
Scopul imediat al oricărui proces penal rezidă în constatarea
infracţiunilor şi justa pedepsire a infractorilor. Legea subliniază
că activitatea procesuală urmează să se desfăşoare la timp,
prefigurîndu-se astfel operativitatea ca unul dintre principiile
fundamentale ale activităţii judiciare, şi în mod complet,
respectiv în aşa fel încît faptele să fie cunoscute sub toate
aspectele care interesează şi se impun în vederea soluţionării
cauzei.
Scopul procesului penal se înfăptuieşte cel mai aproape de
înţelegerea şi opţiunea fiecărei persoane oneste şi doritoare de
dreptate, atunci cînd întreaga procedură judiciară dintr-o cauză
penală se desfăşoară în aşa mod încît oricine care a săvîrşit o
infracţiune este pedepsit potrivit vinovăţiei sale şi nici o
persoană nevinovată nu este trasă la răspundere penală.
Scopul general al procesului penal este înscris expres în art. 1
alin. 2 c.pr.pen. Potrivit acestei norme procesul penal trebuie să
contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a
drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor,
precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.
10. Spiritul de umanism degajat din reglementarea
procesuală nu trebuie
interpretat ca un factor de slăbiciune sau încurajare a
elementelor infractoare.
Lipsa de măsuri împotriva acelora care încalcă legile sau aduc
prejudicii
ordinii de drept este tot atît de gravă ca şi pedepsirea unor
persoane nevinovate.
A nu aplica sancţiunile penale celor vinovaţi de săvîrşirea
unor infracţiuni constituie ea însăşi o atitudine care contrazice
ordinea de drept şi constituie în cele din urmă tot o încălcare a
legilor. Umanismul, grija faţă de marile drepturi, libertăţi şi
prerogative umane ale fiecăruia în parte şi a întregii colectivităţi
nu au nimic comun cu toleranţa faţă de încălcarea legilor.
15 Vezi, EUGENIO FLORIAN, Diritto procesuale penale, Ed.3, Unione tip.,
Edit. Torinese, Torino, 1939, p. 84 şi urm.
16 Procesul penal are un scop general §i unul specific (vezi, E.FLORIAN,
op.cit, p.60-65).

Lipsa de fermitate faţă de cei care nesocotesc legea penală
aduce cel mai mare deserviciu spiritului de dreptate, faţă de
care nici o opinie publică nu rămîne vreodată nepăsătoare şi
constituie un factor de încurajare şi proliferare a
infracţionalităţii. Cu multă vreme înainte, în gîndirea social-
juridică s-a conturat cu claritate ideea că recrudescenţa
fenomenului infracţional din anumite momente, nu rezultă în
principal din blîndeţea represiunii penale (aşa cum se consideră
de unii observatori superficiali şi neavizaţi ai fenomenului), ci
din împrejurarea că o seamă de fapte penale - al căror număr,
din păcate, uneori este mare - rămîn nepedepsite .
Aceste teze sînt de actualitate şi în prezent. Literatura de
specialitate a secolului nostru reconfirmă ataşamentul faţă de
susţinerile lui Beccariâ, care în urmă cu două veacuri precizau
că în politica penală rigoarea pedepsei este mai puţin necesară
şi importantă pentru eficacitatea represiunii, decît organizarea
unui sistem procesual penal menit să nu permită răufăcătorilor
sustragerea de sub braţul drept şi ferm al justiţiei .
Interesul societăţii pretinde ca represiunea în cazul săvîrşirii
infracţiunii să fie rapidă şi sigură. Pentru rapiditatea
represiunii în procesul penal funcţionează principiul
operativităţii, care totdeauna are limitele obiective, determinate
de factori care trebuie să împace exigenţele activităţii judiciare
de bună calitate cu necesităţile represiunii corecte şi exacte
precum şi cu interesele respectării drepturilor şi libertăţilor
persoanei.
De aceea, numeroşi autori subliniază că dacă operativitatea
procesuală reprezintă o cerinţă variabilă şi apreciată concret de
la caz la caz, constituind un scop al procesului penal, nu în sine
ci în vederea realizării unor multiple alte cerinţe, nu acelaşi
lucru se poate susţine despre imperativul prevăzut în art. 1
c.pr.pen. care precizează că nici o persoană vinovată nu trebuie
să scape rigorilor legii penale.
Certitudinea represiunii este şi trebuie să rămînă unul
din scopurile de la care o bună ofganizare procesual penală nu
poate abzice .
11. Tipic pentru statul de drept nu este să asigure numai
cerinţele generale ale societăţii, oricît de importante ar fi
acestea şi să sacrifice în totul sau în parte drepturile, libertăţile
şi feluritele interese legitime ale persoanei. Teza este de o
importanţă sporită în domeniul represiunii penale, în care
necesitatea aplicării de pedepse poate avea grave repercusiuni
asupra libertăţii, demnităţii
17 Vezi, MONTESQUIEU, L'esprit des lois, (cartea VI, capitolul XII).
}8 Vezi H.DONNEDIEU de VABRES, Precis de droit criminel, Ed. Dalloz,
Paris, 1946, p. 253;
19 G.STEFANI, G.LEVASSEUR, op.ciU p. 2.
16 17

sau intereselor legitime ale persoanei, eventual chiar asupra vieţii sale, într-
un sistem sancţionator ce poate ajunge pînă la pedeapsa capitală.
Nu întîmplător numeroase legislaţii pun un accent atît de mare pe scopul
major înscris şi în art. 1 c.pr.pen., care prevede ca o axiomă regula de neclintit
că nici o persoană nevinovată nu trebuie să fie trasă la răspundere penală.
Dacă spiritul de dreptate, echitate şi justeţe cere ca orice vinovat să fie
totdeauna pedepsit, acelaşi spirit impune ca vinovăţia celui în cauză să
reprezinte o certitudine pentru a nu se ajunge la eroare judiciară.
înţelepciunea populară şi folclorul, care circulă în multe limbi din cele mai
felurite locuri de pe glob, au.subliniat într-o exprimare de esenţă ideea că "e
preferabil să scape o sută de vinovaţi nepedepsiţi decît să fie pedepsit un singur
nevinovat".
Procesul penal care apără societatea trebuie în mod egal să garanteze
libertatea şi drepturile legitime ale individului, fără de respectarea cărora nu
se poate concepe o adevărată justiţie represivă .
12. Rolul educativ al procesului penal. în art. 1 alin. 2 c.pr.pen., sub
titulatura marginală referitoare la indicarea scopului procesului penal se
prevede că acesta trebuie să se desfăşoare în aşa fel încît să contribuie la
educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.
Pedepsele aplicate în cadrul procesului penal pe calea unei individualizări
judiciare realizează în mod necesar şi valenţe educative. Funcţia educativă a
pedepsei nu este un deziderat, ci o cerinţă legală pe care norma penală o pune
în faţa organului de stat chemat să pronunţe şi să aplice executarea sancţiunii
penale. Din art. 52 c.pen. rezultă explicit că pedeapsa nu este numai o măsură
de constrîngere dar şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Art. 52 alin. 2
c.pen. completează ideea de mai sus cu dispoziţia care precizează că prin
executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de
ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
în literatura de specialitate s-a subliniat că funcţia de constrîngere a
pedepsei nu trebuie opusă caracterului educativ al acesteia, întrucît
constrîngerea apare numai ca un mijloc sau instrument de continuare, în
condiţii speciale, a procesului educativ . Numai prin funcţia educativă a
pedepsei se ajunge la transformarea condamnatului. Pedeapsa trebuie să
influenţeze asupra conştiinţei şi voinţei condamnatului, determinînd o schim-
bare a comportamentului său începînd cu atitudinea faţă de valorile sociale pe
20 Ibidem, p. 3.
21 G.ANTONIU, Sancţiunea penală - concept şi orientări, R.R.D. nr.10/1981, p. 5.
care le negase prin săvîrşirea infracţiunii şi continuînd cu dirijarea în sens
pozitiv a tuturor actelor sale de conduită .
13. Din dispoziţiile exprese ale codului penal şi ale celui de procedură
penală rezultă că rolul educativ al dreptului penal şi al procesului penal se
realizează fiecare prin mijloace specifice.
Dacă pentru organele statului care contribuie la realizarea efectivă a
pedepselor, înfăptuirea funcţiei educative se plasează în timpul executării,
valenţele educative ale organelor care desfăşoară o activitate judiciară în
finalul căreia, în caz de condamnare, se ajunge la o individualizare jude-
cătorească a pedepsei printr-o hotărîre penală definitivă, se materializează pe
parcursul întregului proces.
Sarcina educării persoanelor participante la proces nu se realizează ex-
clusiv în faza de judecată şi numai de către instanţă. Caracterul educativ al
procesului se manifestă pe tot parcursul său şi deci şi în cadrul urmăririi penale,
cu toate caracterele deosebite ale acestei faze (de exemplu, lipsa de publicitate).
Procesul penal reprezintă un instrument specific de educare socială cu totul
deosebit de ceea ce este educaţia în genere. Legînd rolul educativ al procesului de
acţiunea de prevenţie specială a infracţionalităţii, se poate conchide că procesul
penal constituie, cel puţin pentru inculpatul corect tras la răspundere penală, o
modalitate prin care organele judiciare contribuie la reeducarea acestuia încă
înainte de definitiva lui condamnare şi începerea executării pedepsei.
Activitatea procesuală îşi atinge pe deplin rolul educativ, dacă pe parcurs
inculpatul ajunge la înţelegerea corectitudinii, justeţei şi caracterului echitabil
al tragerii sale la răspundere penală şi recunoaşterea spiritului de dreptate
încorporat în hotărîrea pronunţată. Chiar dacă în multe cazuri aceasta pare un
deziderat greu de atins, întreaga desfăşurare a procesului penal trebuie să aibă
pe linie educativă cel puţin efectul de a-1 convinge pe inculpat de caracterul
implacabil al tragerii sale la răspundere penală ca urmare a săvîrşirii in-
fracţiunii. Dacă procesul penal se desfăşoară potrivit cu toate cerinţele, incul-
patul înţelege măcar faptul că statul intervine cu promptitudine şi în modalităţi
specifice de cîte ori ordinea de drept este încălcată şi că deci există o ine-
vitabilitate a represiunii penale.
Rolul educativ al procesului penal are o strînsă legătură şi cu prevenţia
generală a fenomenului infracţional. Procesul penal exercită indirect o in-
fluenţă educativă şi asupra celor neangajaţi în activitatea procesuală. Pentru a
ne referi doar la un singur aspect, este bine cunoscut faptul că publicitatea
22 C.BULA1, Drept penal. Partea generală, voi. III, Tip. Univ. Bucureşti, 1982, p. 111.
18 19
şedinţelor de judecată nu asigură numai obiectivitatea justiţiei, punînd ac-
tivitatea judiciară sub controlul cetăţenilor, dar este şi o metodă care permite
educarea specifică a unor pături largi ale populaţiei în spiritul respectării
normelor de drept. De aceea, cînd legea a considerat că rolul educativ al

procesului penal ar fi periclitat prin publicitatea şedinţei sau participării unor
anumite categorii de persoane, a intervenit cu dispoziţii corespunzătoare. (De
exemplu, publicitatea şedinţei de judecată poate fi înlăturată în cauzele de
natură a leza moralitatea, după cum persoanele sub 16 ani, nefiind suficient de
mature pentru a înţelege mesajul educativ al unui proces penal, nu au dreptul
să fie prezente în rîndul publicului din sala de judecată - art. 290 c.pr.pen.).
Urmărirea unei cauze penale prin mijloacele mass-media constituie un
factor deloc de neglijat, deoarece se cunoaşte cît de mult este influenţată opinia
publică de identificarea, prinderea şi tragerea la răspundere penală grabnică şi
eficientă a celor care încală legea penală. Un proces penal în care rolul educativ
se realizează în sensul preconizat de lege constituie totdeauna o satisfacţie
pentru oamenii cinstiţi şi un avertisment pentru elementele slabe ale societăţii.
§ 3. Sistemul procesual penal
14. Noţiunea de fază procesuală. Procesul penal cuprinde numeroase
activităţi ce se desfăşoară într-un angrenaj de acte procesuale. Multitudinea
componentelor impune o grupare a acestora, astfel încît întregul - foarte
complex dar reprezentînd totuşi o unitate - să fie despărţit în mai multe
diviziuni.
împărţirea procesului penal în faze nu răspunde numai unor necesităţi
metodologice de analiză, prezentare sau studiu . Fazele procesului penal se
manifestă efectiv în realitatea desfăşurării procesuale şi se impun în realizarea
acestei activităţi. Reglementarea modernă, în contradicţie cu construcţiile şi
sistemele procesuale din vechime, a scos în evidenţă necesitatea ca'procesul
să fie alcătuit din mai multe faze. Procesul penal, astfel alcătuit, s-a dovedit
mai eficace şi maleabil în realizarea consecinţelor raportului juridic penal .
în opoziţie cu procesul civil, procesul penal se caracterizează prin desfăşurarea
activităţilor judiciare înaintea mai multor organe .
23 Tendinţa periodizării procesului penal apare evidentă Ia toţi autorii. De pildă, TR.POP
împarte procesul în perioade şi pe acestea în faze (vezi, op.ciL, voi. IV, p. 2-3).
24 Cercetarea constituie actul întîi al dramei penale; judecata va fi actul doi, iar executarea în
caz de condamnare, epilogul (I.TANOVICEANU, Tratat de drept şi procedură penală,
voi. IV, Tip. Curierul judiciar, Bucureşti, 1924-1927, p. 492).
25 R.MERLE, A.VITU, Trăite de droit criminel, Editions Cujas, Paris, 1967, p. 636.
20
Fazele procesului penal constituie diviziuni ale acestuia, în care se
efectuează un complex de activităţi desfăşurate succesiv, progresiv şi coor-
donat, între două momente proeminente ale cauzei penale, pe bază de raporturi
juridice caracteristice, în vederea realizării unor sarcini specifice.
Se mai poate adăuga, că fazele sînt componente ale procesului penal în
care îşi desfăşoară activitatea o anumită categorie de organe judiciare în
îndeplinirea atribuţiilor ce se înscriu în funcţia lor procesuală (de a urmări,
judeca sau pune în executare hotărîrea) şi după epuizarea cărora pot fi date
diverse soluţii privind cauza penală .
15. Activităţile din cadrul fazelor se desfăşoară într-o anumită succesiune.
Ordinea activităţilor procesuale este prestabilită de lege. De exemplu, art. 340
c.pr.pen. prevede că, la judecata în primă instanţă, părţilor li se dă cuvîntul în
următoarea ordine: procuror, parte vătămată, parte civilă, parte civilmente
responsabilă şi inculpat. De asemenea, nerespectarea succesivităţii poate
împiedica îndeplinirea unor activităţi, dacă ele nu sînt întreprinse la momentul
cuvenit. (De pildă, arestarea preventivă a inculpatului nu poate avea loc înainte
de a se porni acţiunea penală).
Activităţile proprii fazelor se desfăşoară progresiv. Fiecare nouă activitate
întreprinsă propulsează procesul însemnînd un pas către atingerea scopului şi
obiectivelor fazei respective, cît şi către ţelul final al procesului penal. Procesul
penal fiind o activitate în devenire, constituie un fenomen complex, într-o
continuă dinamică şi transformare.
între componentele fazelor procesuale există o interdependenţă şi o
continuă determinare dialectică. Coordonarea activităţilor face ca fiecare act
să reprezinte o condiţie şi într-o anumită măsură o consecinţă a unei alte
activităţi. De exemplu, este evidentă coordonarea şi influenţa reciprocă dintre
instituţii cum ar fi punerea în mişcare a acţiunii penale, prezentarea
materialelor de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului şi trimiterea în
judecată, judecata în primă instanţă şi limitele acesteia.
16. Momentele limită ale fazelor procesului penal sînt marcate prin
activităţi de natură a determina modificări calitative în conţinutul procesului.
Aceste limite se determină în mod obiectiv, printr-un anumit act procesual
capital, printr-o activitate proeminentă a procesului penal. Activităţi ca,
începerea urmăririi penale, trimiterea în judecată a inculpatului, pronunţarea
"Jţei hotărîri judecătoreşti definitive, nu reprezintă activităţi procesuale
26
Vezi I.NEAGU, op.cit, p. 39.
21
oarecare, ele constituind momente importante, nodale, care schimbă elemen-
tele structurale interne de bază ale procesului penal.
Raporturile juridice procesuale au anumite caractere specifice în fiecare
fază. O particularitate importantă reprezintă faptul că procesul penal este
condus în fiecare fază de un alt organ judiciar, raporturile juridice procesuale
legîndu-se prin intermediul acestor subiecţi dominanţi.
Fazele procesului penal realizează obiective specifice subsumate sarcinii
generale a procesului penal. Astfel, art. 200 c.pr.pen. prevede expres care este
obiectul urmăririi penale, iar pentru faza judecăţii Constituţia şi legea de
organizare judecătorească fixează sarcinile concrete ale justiţiei. Procesul

penal trece în faza următoare numai după realizarea sarcinilor fazei prece-
dente. Neîndeplinirea corespunzătoare a acestor sarcini poate determina
reîntoarcerea cauzei la o fază deja parcursă.
17. Cerinţele de sistematizare ale procesului penal în reglementarea legală
şi în studierea acestuia de către ştiinţa dreptului impun o periodizare mai
minuţioasă a activităţilor cronologice şi gruparea lor în diviziuni încă mai
reduse. De aceea, fiecare fază a procesului penal se subdivide la rindul ei în
anumite etape, stadii, momente, niveluri etc.
întrucît terminologia legală nu foloseşte aceste noţiuni ele nu sînt nici
anume definite sau explicate, înţelesul lor fiind variabil de la un autor la altul.
Utilizarea terminologiei în determinarea unor subdiviziuni trebuie interpretată
în funcţie de contextul exprimării şi numai pentru a face mai clară etapizarea
anumitor activităţi complexe. Astfel, faza judecăţii poate parcurge etapa
judecăţii în primă instanţă şi a judecăţii în căile de atac. La rîndul ei judecata
în primă instanţă cuprinde măsurile premergătoare judecăţii, şedinţă de
judecată şi apoi deliberarea şi pronunţarea hotărîrii. Subîmpărţirea şedinţei de
judecată e posibilă în continuare în: începutul judecăţii, cercetarea
judecătorească, dezbaterile şi ultimul cuvînt al inculpatului.
18. Totalitatea fazelor şi ansamblul etapelor pe care le parcurge procesul
penal constituie sistemul acestuia. Sistemul procesului penal este destul de
diferit de la o reglementare la alta, mai ales dacă se au în vedere diverse epoci
istorice sau norme juridice cu esenţe deosebite.
Deosebiri, uneori importante, apar în structura procesului penal atît în
conţinutul propriu-zis al acestuia, cît şi în modul în care sistemul legii
-respectiv al părţii speciale a codurilor de procedură penală - reflectă diviziunile
prin care trece cauza penală.
■ Astfel, trimiterea în judecată în reglementarea noastră actuală este dispusă
de procuror ca o ultimă activitate prin care se epuizează faza de urmărire
penală. Dimpotrivă, în unele reglementări, mai ales est-europene , speci-
ficitatea constă în faptul că trimiterea în judecată o realizează instanţa printr-o
activitate desfăşurată anterior judecăţii într-o şedinţă pregătitoare sau
dispozitivă, care se constituie ca o fază procesuală distinctă, intercalată între
urmărirea penală şi judecată .
19. Fazele procesului penal român. Sistemul actual al codului de proce-
dură penală reflectă împărţirea obiectivă, a procesului penal în cele trei mari
faze ale sale: urmărirea penală, judecata şi punerea în executare a hotărîrilor
judecătoreşti.
Urmărirea penală reprezintă prima fază a procesului penal şi se situează
între începutul urmăririi penale şi trimiterea inculpatului în judecată prin
rechizitoriul procurorului.
Judecata începe odată cu sesizarea instanţei şi cuprinde toate activităţile
procesuale ce se desfăşoară pînă în momentul rămînerii definitive a hotărîrii
penale.
Punerea în executare a hotărîrilor constituie ultima fază cuprinzînd întreaga
procedură prin care hotărîrea penală definitivă se pune în aplicare, pînă în
momentul în care este' sesizat organul de executare; executarea propriu-zisă
nu este reglementată de normele de procedură plasîndu-se în afara procesului
penal.
Trecerea p'rocesului penal prin cele trei faze rep'rezintă schema sa tipică.
Este posibil ca procesul penal să nu parcurgă toate aceste faze. De pildă,
încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală pot întrerupe
continuarea cauzei în celelalte faze; de asemenea, pronunţarea unei achitări Ia
judecată poate înlătura realizarea fazei de punere în executare a hotărîrii
penale. în unele cauze, procesul penal poate începe direct cu faza judecăţii,
lipsind în acest caz faza urmăririi penale. De exemplu, în procedura plîngerii
prealabile, în ipoteza cînd declanşarea procedurii de către procuror sau or-
ganele de cercetare nu este permisă, plîngerea se va adresa instanţei de judecată
procesul penal demarînd direct în faţa organului respectiv.
ţi Vezi, de pildă codurile de procedură penală bulgar, cehoslovac, ungar, al Federaţiei ruse etc.
■"> Trimiterea în judecată prin şedinţa pregătitoare a fost cunoscută şi în legislaţia română o
perioadă relativ scurtă, fiind introdusă prin Decretul nr. 506 din 14 decembrie şi ulterior
abrogată prin Decretul nr. 473 din 30 septembrie 1957.
22 23
§ 4. Dreptul procesual, penal ramură distinctă de drept
20. Definiţia şi sistemul dreptului procesual penal. Gravitatea tulburării
ordinii de drept prin săvîrşirea de infracţiuni, deosebita rezonanţă a faptelor
penale şi severitatea sancţiunilor pe care acestea lcatrag, impun ca represiunea
să fie folosită cu atenţie şi cu suficiente garanţii. A restabili ordinea de drept
pe cale de represiune înseamnă a disciplina procesul penal în complexul său
prin norme juridice corespunzătoare.
întreaga activitate procesuală este înscrisă în anumite norme juridice.

Ansamblul acestor norme formează dreptul procesual penal. Dreptul
procesual penal cuprinde totalitatea normelor juridice care
reglementează procesul penal.
Dreptul procesual penal cuprinde în conţinutul său normativ atît reguli
procesuale cît şi reguli procedurale.
Regulile procesuale prescriu actele ce se îndeplinesc pentru dinamizarea
procesului penal, respectiv al declanşării desfăşurării şi stingerii acestuia.
Totodată regulile procesuale indică în ce condiţii intervin actele procesuale şi
căror organe sau persoane le revin dreptul, sarcina sau facultatea de a le
îndeplini .
Reguli procedurale avînd caracter de reguli complementare faţă de regulile
procesuale prevăd modul cum trebuie procedat pentru a se aduce la îndeplinire
actele procesuale în vederea atingerii de către acestea a finalităţii lor.
Spre deosebire de procesul penal care este un fenomen al vieţii juridice, o
realitate vie, respectiv o activitate concretă în curs de permanentă devenire,
dreptul procesual penal face parte din sfera ordinii de drept normative
constituind cadrul legal obligatoriu de evoluţie şi realizare al procesului penal.
21. Implicaţii terminologice. în exprimările legii şi chiar în practica
judiciară foarte adeseori alături de terminologia de drept procesual penal, cu
sensul mai sus precizat, apare şi cel de "procedură penală". însăşi codul român
actual ca şi cel anterior, precum şj, marea majoritate a codurilor care regle
mentează desfăşurarea procesului penal în diverse ţări, poartă denumirea
consacrată şi arhicunoscută de cod de procedură penală.
Precizările făcute ajută la departajarea dar şi apropierea noţiunilor de procesual şi
procedural, precum şi a celor de drept procesual şi procedură. De aici şi
obişnuinţa de a nominaliza ramura de drept care reglementează procesul penal afit
cu denumirea de drept procesual penal cît şi cu aceea de procedură penală.
29 V.DONGOROZ, ş.a., Explica}» teoretice, voi. I, p. 7.
în sens larg, diferenţele de nuanţă se estompează şi modalităţile de expri-
mare ajung cvasisinonime, tendinţa de folosire a terminologiei de specialitate
într-un dublu sens decurgînd din mai multe împrejurări.
Este de semnalat în primul rînd că, deşi regulile procedurale au caracter
complementar faţă de cele procesuale, există obişnuinţa de a se înlocui
termenul de procesual cu cel de procedură (procedural) fiindcă în vocabularul
uzual (acoperit corect din punct de vedere lexical) noţiunea are corespondent
exact, pe cînd cel de procesual (proces) duce în exprimarea curentă la ideea
de "cauză judiciară", "de pricină în faţa justiţiei", de "judecată aflată în curs
de desfăşurare" etc.
în al doilea rînd, termenul "procedură", întrebuinţat ca denumire generică*
se explică şi prin aceea că regulile procedurale sînt mai numeroase decît cele
procesuale. Pe de altă parte, actele procedurale concrete implică existenţa
actelor procesuale, în timp ce prezenţa unor acte procesuale nu presupune
totdeauna şi îndeplinirea actelor de procedură.
în referirile Ia dreptul procesual penal ca ramură de drept sau ramură a
ştiinţei juridice se poate corect folosi ca termen echivalent aşa numita "proce-
dură penală", este însă cu totul impropriu şi neştiinţific a se vorbi de un "drept
procedural", o asemenea noţiune devenind acceptabilă numai în măsura în care
regulile procedurale nu ar funcţiona în cadrul unui proces penal .
22. Dreptul procesual penal este format dintr-un ansamblu de norme
juridice de formă, în raport de dispoziţiile de drept penal care sînt considerate
norme de fond. Se obişnuieşte a spune că în opoziţie cu dreptul penal care
constituie dreptul substanţial sau material dreptul procesual penal este un
drept formal.
Sînt considerate norme juridice de formă toate normele care tratează
organizarea jurisdicţiei represive, competenţa acesteia precum şi modul de
desfăşurare a procedurii în faţa organelor respective.
împărţirea normelor penale în norme sau legi de fond şi norme sau legi de
formă are o importanţă teoretică şi practică deosebită, pentru că diferenţierile
care se fac au implicaţii în cele mai deosebite domenii .
Astfel, în ceea ce priveşte interpretarea normelor penale consecinţele vor fi
mult diferenţiate. Normele sau legile de fond sînt de cea mai strictă interpretare
explicarea lor avînd de regulă un sens restrictiv. Opus acestei tendinţe, în
interpretarea normelor de formă explicarea sensului legii poate fi extensivă,
-----0
3° Ibidem, p. 9.
3
1 G.STEFANI, G.LEVASSEUR, op.cit, p. 5.
25
suplimentul analogic funcţionînd din plin, pentru că ceea ce se urmăreşte este
realizarea în cît mai bune modalităţi a activităţii concrete de justiţie.
La fel, dacă este vorba de aplicarea în timp a normelor penale de fond,
retroactivitatea devine posibilă atît în condiţiile art. 12 c.pen. (dezincriminarea
faptei penale de către legea nouă) cît şi a celor din art. 13 c.pen. (aplicarea legii
penale mai favorabile). Dimpotrivă, normele de formă şi deci legea de procedură
penală este în principiu de imediată aplicare, formele procesuale promulgate de
legea în vigoare fiind aplicabile situaţiilor viitoare, ulterioare intrării ei în
vigoare, dar rămînînd cîştigat cauzei tot ce s-a îndeplinit procesual valabil anterior,
potrivit legii ieşite din vigoare.

23. Dreptul procesual penal, în sensul cel mai larg, respectiv legea de
procedură penală cum se mai obişnuieşte a se determina acest ansamblu de
norme, se compune din diverse categorii de dispoziţii legale, în care criteriul de
împărţire îl constituie obiectul reglementării acestora.
După cum e îndeobşte admis şi subliniat în întreaga doctrină procesuală,
inclusiv literatura de specialitate din domeniul procedurii civile , legile de
procedură cuprind trei categorii de norme: a) de organizare judiciară; b) de
competenţă; c) de procedură propriu-zisă.
La recunoaşterile şi poziţiile doctrinal incontestabile cristalizate încă de
multă vreme, se adaugă un argument de ultimă oră desprins din sistematizarea
dată diverselor categorii de legi de către însăşi normele constituţionale. Astfel, în
art. 72 alin. 3 (care face o enumerare directă a legilor organice adoptate de
parlament) se face o diferenţiere între normele care reglementează represiunea
penală (respectiv normele de procedură propriu-zisă şi în parte referitoare la
competenţă) şi cele organizatorice (care înglobează organizarea şi funcţionarea
instanţelor judecătoreşti şi a Ministerului Public, inclusiv alte norme de
competenţă decît cele cuprinse în Codul de procedură penală).
Normele de organizare sînt înscrise de regulă în legile de înfiinţare şi
funcţionare a organelor judiciare. Constituie asemenea norme cele înscrise în
legea de organizare judecătorească, (cuprinzînd referiri şi la Ministerul Public) în
actele normative vizînd organizarea şi funcţionarea organelor de cercetare
poliţieneşti (în mod obişnuit din cadrul Ministerului de Interne), precum şi a
altor organe de cercetare speciale (organe militare de cercetare, căpitani de
porturi etc). De exemplu, în Legea de organizare judecătorească se indică
ierarhia instanţelor judecătoreşti sau a procurorilor de la diverse niveluri, se
32 Vezi, I.STOENESCU, S.ZILBERSTEIN, op.cit, p. 67-68; V.CIOBANU, Dftpt procesual
civil, voi. I, Tip.Univ. Bucureşti, 1986, p. 17; V.NEGRU, I.RADU, Drept procesual civU,
Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1972, p. 17-19.
stabilesc modul de compunere aljnstanţelor dejudecată, seprecizează cum se
accede la funcţia de judecător şi cum se poate pierde această funcţie, se fac
referiri la atribuţiunile principale ale procurorilor în supravegherea urmăririi
penale, în activitatea de judecată, şi în cadrul restrîngerii libertăţii persoanei
prin intermediul măsurilor de prevenţie.
Normele de competenţă stabilesc drepturile şi obligaţiile organelor judiciare de
a desfăşura activităţile care le intră în atribuţii în funcţie de diferite criterii cum ar fi:
natura cauzei penale şi complexitatea acesteia, gradul sau specializarea organului
judiciar îndrituit, calitatea persoanei implicate şi altele.
Normele de procedură penală propriu-zise reprezintă cele mai multe dis-
poziţii din cuprinsul dreptului procesual penal, ele disciplinînd de obicei
desfăşurarea urmăririi penale, a judecăţii şi a punerii în executare a hotărîrilor
penale definitive.
24. Cele mai multe norme juridice procesuale penale sînt concentrate în
codul de procedură penală prin cuprinderea marii majorităţi a normelor
propriu-zise de procedură care reglementează mecanismul desfăşurării
procesului penal. Codul cuprinde însă şi numeroase norme de competenţă
precum şi de ordin organizatoric. Astfel, dispoziţiile înscrise în art. 25-31
c.pr.pen. cuprind reglementarea competenţei materiale şi teritoriale a in-
stanţelor judecătoreşti, după cum normele de incompatibilitate prevăzute în art.
46-49 c.pr.pen. înglobează norme de ordin organizatoric ce trebuie avute în
vedere la compunerea instanţei judecătoreşti, precum şi a situaţiilor cînd din
motivele arătate în lege un procuror, grefier sau organ de cercetare, deşi
competent, nu poate desfăşura o activitate judiciară.
Actualul cod de procedură penală din România a intrat în vigoare la 1
ianuarie 1969 înlocuind cu această ocazie codul din 1936. în legătură cu codul pe
care îl aplicăm azi, nu trebuie uitat că el a fost edictat în condiţiile social-
politice corespunzătoare ale statului totalitar. De aceea, la relativ scurtă vreme
după evenimentele din decembrie 1989 a fost nevoie de intervenţia unor
modificări legislative cafe să pună legea de procedură de acord cu nevoile
imediate ale tranziţiei . Aceste modificări, precum şi cele viitoare vor impune
33 Vezi, Decretul-Lege nr. 12/1990 privind abrogarea şi modificarea unor dispoziţii din Codul
penal şi Codul de procedură penală, publicată în M.Of. nr. 7 din 12 ianuarie 1990;~Legea nr.
20/1990 pentru modificarea şi completarea Codului penal şi Codului de procedură penală,
publicat în M.Of. nr. 112 din 10 octombrie 1990; Legea nr. 32/1990 pentru modificarea şi
completarea unor dispoziţii ale codului de procedură penală, publicat în M.Of., nr. 128 din 17
noiembrie 1990; Legea nr. 104/1992 pentru modificarea şi completarea Codului penal, a
Codului de procedură penală şi a altor legi precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 şi a
Decretului nr. 21-8/1977, publicată în M.Of. nr. 244 din 1 octombrie 1992 etc.
26 27

$F
9, J , .
în cele din urmă elaborarea unui nou cod de procedură în care activitatea
judiciară să fie reglementată în cele mai bune condiţii, în conformitate cu
prefacerile social-economice şi politice ale societăţii româneşti şi potrivit cu
toate largile valenţe democratice ale statului de drept.
25. Codul actual de procedură penală este împărţit în două mari părţi: partea
generală şi partea specială.
Partea generală cuprinde principiile fundamentale, instituţiile de bază ale
procesului penal, precum şi regulile comune cele mai însemnate care se aplică
în tot cursul procesului penal, în mod obişnuit independent de fazele
procesuale sau momentele acestora şi neurmînd în reglementare o anumită
cronologie. Partea generală este formată din următoarele titluri:
-regulile de bază şi acţiunile în procesul penal (art. 1-24);
-competenţa (art. 25-61);
-probele şi mijloacele de probă (art. 62-135);
-măsurile preventive şi alte măsuri procesuale (art. 136-170);
-acte procesuale şi procedurale comune (art. 171-199).
Partea specială reprezintă o reglementare cronologică a procesului penal
în dinamica sa concretă, urmînd evoluţia activităţilor şi formelor procesuale,
astfel cum ele se realizează în mod obişnuit şi cuprinde următoarele titluri:
-urmărirea penală (art. 200-286);
-judecata (art. 287-414);
-executarea hotărîrilor penale (art. 415-464);
-proceduri speciale (art. 465-524).
26. Dreptul procesual penal, ramură distinctă a sistemului de drept.
Multă vreme normele de procedură penală nu se materializau în dispoziţii
legale deosebite de cele de drept penal substanţial, reglementarea tuturor
aspectelor realizării justiţiei penale făcîndu-se nediferenţiat. în asemenea
condiţii, nu se putea admite existenţa unei ramuri distincte a dreptului
procesual penal în sistemul dreptului.
Deşi dispoziţii de procedură penală mai mult sau mai puţin complexe, se
regăsesc în diverse norme de drept din perioade istorice îndepărtate, totuşi, o
reglementare procesual penală completă, sistematizată şi independentă de
dreptul material, eventual de alte dispoziţii legale, nu apare decît în dreptul
modern. Codurile de procedură penală, în accepţiunea actuală a acestor legi
cu caracter general, nu se întîlnesc propriu-zis în istoria dreptului decît în
secolele XIX şi XX.
28
Nu urmărim lungul proces de autonomizare şi maturizare a procedurii
penale în sistemul ramurilor dreptului, ci doar subliniem că în dreptul
românesc se recunoaşte în mod constant, mergînd înapoi încă în Veacul trecut,
că dreptul procesual penal este o ramură de drept distinctă.
Pentru a aprecia just dreptul procesual penal ca ramură de drept se foloseşte
criteriul principal de clasificare a normelor juridice, respectiv specificitatea
trăsăturilor raporturilor deosebite pe care le reglementează .
27. Critica teoriilor care neagă sau restrîng autonomia dreptului
procesual penal în sistemul dreptului. Varietatea punctelor de vedere mai
vechi sau mai noi în acest domeniu pot fi grupate în două tendinţe: a) concepţii
potrivit cărora dreptul procesual penal reprezintă o subramură a unui drept
procesual general; b) concepţii potrivit cărora dreptul procesual este o
componentă a unui aşa-zis drept judiciar.
Avînd în vedere că în fiecare domeniu de reglementare juridică (drept civil,
drept penal, drept constituţional, drept administrativ, drept financiar, drept
internaţional etc.) sînt înscrise pe lîngă norme substanţiale care se referă la
aspectele de fond şi dispoziţii - mai mult sau mai puţin numeroase - cuprinzînd
disciplinarea formelor procedurale, s-a conchis că există o ramură de drept
foarte generală care înglobează totalitatea normelor procesuale. Ansamblul
acestor dispoziţii ar constitui o ramură distinctă şi cuprinzătoare care ar putea
avea denumirea de drept procesual. în această viziune , dreptul procesual
penal, dreptul procesual civil, procedura administrativă, procedura fiscală şi
orice altă procedură nu constituie decît o subramură de drept.
Cea mai importantă critică ce se poate aduce concepţiei cu privire la existenţa
unui drept procesual general se bazează pe imputarea cu totul întemeiată că
admiterea unei asemenea ramuri de drept nu este normală datorită înglobării
forţate într-un sistem unic a unor norme de drept foarte eterogene şi care au fiecare
un alt obiect de reglementare36
.
Pornindu-se de la legătura foarte strînsă dintre diversele aspecte ale
activităţii judiciare (penale şi civile) şi ţinîndu- se seama că în aceasta se
conturează o latură organizatorică, respectiv de competenţă, precum şi una
funcţională, procedurală propriu-zisă, s-a considerat în literatura de
specialitate, îndeosebi cu cîteva decenii în urmă, că există o ramură distinctă
34 GR.THEODORU, L.MOLDOVAN, op.cit, p. 22.
Pentru opiniile unor autori mai vechi vezi, TR.POP, Drept procesual penal, voi. I, Cluj,
1946, p. 30; în legătură cu punctele de vedere din literatura de specialitate est-europeană a
se vedea, M.S.STROGOVICI, Dreptul procesual penal în sistemul dreptului sovietic, în
revista "Statul şi dreptul sovietic", nr. 4/1957, p. 178.
J0
GR.THEODORU, T. PLÂEŞU, op. cit, p. ,15
29
şi autonomă a dreptului - care acoperă întreaga activitate judiciară sub toate aspectele sale - şi care în consecinţă trebuie recunoscută sub denumirea de

drept judiciar.
Critica fundamentală care se aduce acestor opinii constă în faptul că
diversitatea normelor care sînt cuprinse în reglementările procesual penale,
civile, de organizare judecătorească şi de organizare a procuraturii este
determinată de specificitatea raporturilor juridice caracteristice fiecărui
domeniu în parte şi care ridică greutăţi insurmontabile posibilităţilor de reunire
a unor aspecte atît de diferenţiate într-o ramură unitară a dreptului .
§ 5. Legătura dreptului procesual penal cu alte ramuri de drept
28. Dreptul din România constituie un sistem unitar în care între diferitele
ramuri există o strînsă legătură.
Această caracteristică fundamentală face ca şi dreptul procesual penal să
aibă numeroase legături cu celalte ramuri ale dreptului, întrepătrunderile fiind
mai mult sau mai puţin pronunţate în funcţie de apropierea domeniului
diferitelor reglementări juridice de activitatea procesual penală. întrucît aceste
legături nu se manifestă la fel de puternic şi semnificativ în toate privinţele, în
continuare se vor analiza numai aspectele mai importante urmînd ca im-
plicaţiile de amănunt derivate din interdisciplinaritatea dreptului procesual
penal să fie examinate în concret în cadrul trăsăturii fiecărei instituţii.
29. Dreptul procesual penal şi dreptul constituţional. Ca toate normele
juridice din oricare ramură de drept şi reglementarea procesual penală găseşte
temeiul legislativ în Constituţie ca lege fundamentală a statului. împrejurarea
este întărită de înscrierea în Constituţie a unor dispoziţii consacrate nemijlocit
activităţii de justiţie deci şi dreptului procesual penal. Trebuie subliniat că un
capitol din Constituţia României (Cap. VI din Titlul III) este consacrat
autorităţii judecătoreşti.
37 Luări de poziţie evidentă împotriva dreptului judiciar ca ramură distinctă în sistemul
dreptului s-au manifestat atît în teoria generală a dreptului cît şi în ramurile corespunzătoare
de specialitate (Vezi, I.CETERCHI, M.LUBURICI, Teoria generală a statului şi
dreptului, voi. II, Tip.Univ. Bucureşti, 1977, p. 335; GH.BOBOŞ, Teoria generală a
statului şi dreptului, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1983, p. 164; I.STOENESCU, GR.PORUMB,
Procesul civil român, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1966, p. 16; GR.THEODORU,
L.MOLDOVAN, op.cit, p. 23; A.NEGOIŢĂ, I.MURARUj Organizarea instanţelor
judecătoreşti şi a procuraturii, Ed.Did.Ped., 1967, p. 8; V.PACURARU, A.MUREŞAN,
Dreptul procesual penal, ramură a sistemului de drept român şi problema dreptului
judiciar, Studia Univ. Babeş-Bolyai, Iurisprud., 1966, p. 181.
în afara normelor amintite Constituţia mai cuprinde şi alte reglementări cu
^portante implicaţii procesuale. Pot fi evocate astfel dispoziţiile care asigură
libertatea persoanelor (art. 23), dreptul la apărare (art. 24) sau inviolabilitatea
domiciliului (art. 27).
Referindu-se la probleme de procedură penală, normele constituţionale
abordează aspectele de pe poziţiile dreptului constituţional, în contextul celor-
lalte dispoziţii din legea fundamentală, cu scoaterea în evidenţă a implicaţiilor
majore politico-juridice ale diferitelor instituţii şi cu indicarea orientativă şi
principială a direcţiilor în care chestiunile de amănunt urmează a fi rezolvate
în normarea juridică specifică de ramură .
30. Dreptul procesual penal şi dreptul penal. Legătura indisolubilă
dintre normele de drept material şi cele de drept procesual este evidentă şi
cunoscută de multă vreme . Această legătură reliefează corelaţia dintre
aspectele de conţinut şi cele de formă ale unei reglementări, nefiind deloc
întîmplătoare referirea în limbajul de specialitate, într-un anumit sens, la
dreptul substanţial alături de aşa numitul drept formal. Legătura conţinut-
formă se materializează şi în corelaţia existentă între dreptul penal şi dreptul
procesual penal.
Este explicabilă concepţia manifestată de multă vreme în doctrina juridică
potrivit căreia, pornindu-se de la interdependenţa celor două ramuri de drept,
dreptul procesual penal poate fi privit în mod figurat şi dintr-un anumit punct
de vedere ca un drept penal în plină acţiune ' .
Ştiut fiind că drepturile şi obligaţiile subiecţilor din cadrul raportului juridic
penal se realizează numai prin intermediul raportului procesual penal s-a susţinut
pe bună dreptate că sub acest aspect dreptul penal substanţial nu este de aplicaţiune
imediată, el se transpune în viaţă prin intermediul dreptului procesual penal . S-a
arătat, că dreptul penal apare ca un drept potenţial care îşi îndeplineşte funcţiunea
socială prin intermediul dreptului procesual penal . La rîndul lui dreptul
procesual penal fără dreptul penal ar fi steril şi fără conţinut, deoarece acesta din
38
Vezi, I.MURARU, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Naturismul, Bucureşti,
1991, p. 72-73.
Intre infracţiunea săvîrşită şi pedeapsa aplicată se interpune totdeauna un proces penal
(G.ŞTEFANI, G.LEVASSEUR, op.cit, p.1.
Dreptul penal reprezintă energia potenţială iar procedura mijlocul prin care această energie 41
^ate fi
Pusă în acţiune (V.MANZINI, ori.cit, voi. I, p. 80).
Dreptul penal fără procedura penală este ca un cuţit fără mîner iar procedura fără drept penal
ca un mîner fără tăiş (MOMMSEN, Droit penal des Romains, traduit par J.DUQUESNE, .,
fans, 1907, voi. I,p. XIV). 43 H^™. op.cit, p. 46. 43
TR.POP>0p.cit,vol.I,p.l6.
30 31
urmă stabileşte care fapte sînt considerate infracţiuni şi ce sancţiuni penale se pot
aplica celor traşi la răspundere penală .
Intre cele două ramuri de drept există legături de interdependenţă şi
interacţiune în apărarea aceloraşi valori şi relaţii sociale. Deşi au de îndeplinit
sarcini specifice, cele două ramuri de drept urmăresc realizarea aceluiaşi scop
şi dau expresie aceleiaşi politici penale .
31. Dreptul procesual penal şi dreptul procesual civil. Esenţa unică a
actului de justiţie face ca activitatea judiciară care rezolvă conflictul juridic
civil sau penal să aibă un conţinut destul de asemănător . Uneori aspectele se
întrepătrund atît de mult încît se reunesc în acelaşi cadru organizatoric prin
exercitarea în procesul penal şi a unei acţiuni civile.
Intre dreptul procesual penal şi dreptul procesual civil există numeroase
legături mergînd de la aspecte şi instituţii în care se găsesc anumite regle-

mentări comune pînă la similitudini dintre cele mai izbitoare uneori chiar în
privinţa chestiunilor de detaliu .
De pildă, unele principii ale activităţii judiciare se manifestă aproape
identic în ambele procese (principiul legalităţii, principiul aflării adevărului,
principiul egalităţii în drepturi a tuturor persoanelor, participante în cauză,
garantarea dreptului de apărare şi altele). De asemenea, unele principii de ordin
organizatoric privind activitatea instanţelor se regăsesc în ambele reglemen-
tări, pornindu-se de la aceleaşi dispoziţii constituţionale. în acest sens, se pot
aminti normele cu privire la independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai
legii, publicitatea şedinţelor de judecată, realizarea judecăţii într-un sistem cu
mai multe grade de jurisdicţie, existenţa alături de căile de atac ordinare şi a
celor extraordinare şi altele.
32. Cu toate numeroasele afinităţi dintre dreptul procesual penal şi dreptul
procesual civil caracterul autonom al fiecărei ramuri este de necontestat şi
aceasta duce la admiterea alături de legăturile amintite a foarte multe deosebiri.
Principalul factor care justifică şi explică deosebirile decurge din natura
distinctă a normelor de drept material care reglementează cele două conflicte cu
esenţe diferite. In funcţie de raportul civil sau penal care se deduce justiţiei pe cale
judiciară vor fi marcate de evidente deosebiri de conţinut şi raporturile procesuale
44 I.OANCEA, Drept penal, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1971, p. 25.
45 C.BULAI, Drept penal, Partea generală, voi. I, Tip.Univ., Bucureşti, 1979, p. 44-45.
46 în doctrina modernă se evidenţiază ca o caracteristică a sistemelor judiciare unitatea justiţiei
penale şi civile (vezi, H.DONNEDIEU, de VABRES, op.cit, p. 254).
47 I.STOENESCU, S.ZILBERSTEIN, opxit, p. 40.
dementate pe calea celor două ramuri de drept şi care se traduc în deosebiri
multiple
manifestate pe plan structural, organizatoric şi instituţional.
33. Dreptul procesual penal şi dreptul civil. Numeroase infracţiuni
nroduc prejudicii materiale care angajează răspunderea civilă a făptuitorilor şi
învederează legătura strînsă ce există între dreptul procesual pejnal şi dreptul
civil. Faptul că dreptul la dezdăunare al persoanelor vătămate se poate realiza
si pe calea exercitării unei acţiuni civile în procesul penal este un element care
amplifică şi mai mult această legătură.
între acţiunea civilă şi acţiunea penală căreia prima îi este alăturată se
menţine în tot cursul procesului penal o interdependenţă care merge uneori
pînă la determinarea modului de desfăşurare sau rezolvare a cauzei respective.
De asemenea, existenţa unor instituţii, reglementări sau concepţii ale
dreptului civil au influenţat în mod direct conţinutul unor anumite instituţii sau
dispoziţii pe planul dreptului procesual. De exemplu, dacă în dreptul civil nu
ar exista reglementarea răspunderii civile pentru fapta altuia, dreptul procesual
penal nu ar fi cunoscut partea responsabilă civilmente.
34. Dreptul procesual penal şi dreptul administrativ. între diversele
forme de realizare ale activităţii jurisdicţionale există, fără îndoială,
numeroase aspecte comune; acestea constituie elementele adiacente care
apropie dreptul procesual penal de dreptul administrativ determinînd între ele
multiple legături .
Principala interdependenţă dintre cele două ramuri de drept rezultă din
caracterul complementar al celor două jurisdicţii corespunzătoare ale acestora.
Astfel dacă jurisdicţia judiciară realizată şi prin intermediul procesului penal
este o activitate jurisdicţională generală (care soluţionează "pricini civile,
penale şi orice alte pricini"), activitatea jurisdicţională administrativă este o
jurisdicţie specială sau de atribuţie , prin care se soluţionează numai litigiile
prevăzute în mod expres de lege.
Intre dreptul administrativ şi dreptul procesual penal există un cîmp larg
de interacţiune mai ales pentru viitor. Astfel, modificările legislative care sînt
previzibile pentru anii care urmează pot cuprinde - după modelul a numeroase
legislaţii străine - în rîndul organelor judiciare anumite organe administrative
48
V.GILESCU, A.IORGOVAN, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, voi. II,
^ I.VINŢU, Organizarea şi activitatea de stat ta România, EdAcad., Bucureşti, 1974, p. 348.
AL.NEGOIŢA, Drept administrativ şi elementele de ştiinţa administraţiei, Tip.Univ.
32 33
cu atribuţiuni de cercetare . Pe lîngă litigiile penale şi civile deduse juris-
dicţiei generale pot apare şi numeroase situaţii de contencios administrativ,
care pot ridica chiar necesitatea apariţiei unui cod de procedură
52
administrativă .
Contenciosul administrativ a fost recent reglementat în ţara noastră prin
Legea nr. 29/1990 publicat în M.Of. nr. 122 din 8 noiembrie 1990. Potrivit art.
1 din această lege orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată
în drepturile sale printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei
autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunos-
cut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea
actului, recunoaşterea dreptului, precum şi repararea pagubei ce i-a fost
cauzată.
Legea nr. 29/1990 cuprinde numeroase norme procedurale dintre care
Tip.Univ. Bucureşti, 1983, p. 11.
I.VINŢU, Organizarea!
AL.NEGOIŢA, Drept i
Bucureşti, 1981, p. 230.

amintim că: soluţionarea cauzelor revine tribunalelor judeţene şi a
Municipiului Bucureşti, acestea judecînd de urgenţă, în şedinţă publică, în
complet format din 2 judecători şi redactînd hotărîrea în 5 zile de la pronunţare
(art.6); termenul de declarare a recursului este de cel mult 15 zile de la
comunicarea hotărîrii, cu manifestarea efectului suspensiv asemănător cu
oricare cale de atac ordinară din procedura penală sau civilă (art. 14); la toate
instanţele care judecă litigii administrative, inclusiv instanţa supremă se
înfiinţează secţii de contencios administrativ (art.17); dispoziţia Legii nr.
29/1990 - ca lege specială - se completează cu toate normele cuprinse în codul
de procedură civilă (art. 18). *
în dispoziţiile procesual penale actuale din ţara noastră apar frecvente
situaţii cînd o activitate judiciară, reglementată de codul de procedură penală,
se înfăptuieşte de un organ administrativ. Dintre numeroasele cazuri pot fi date
ca exemplu: executarea mandatului de arestare preventivă de către poliţie (art.
152 c.pr.pen.); înmînarea citaţiilor prin intermediul serviciului poştal (art. 175
c.pr.pen.); încheierea unor acte de constatare de către organele inspecţiilor de
stat şi cele de control sau conducere ale administraţiei de stat, precum şi a
comandanţilor de nave sau aeronave (art. 214-215 c.pr.pen.); efectuarea de
acte premergătoare începerii urmăririi penale de către lucrătorii operativi din
Ministerul de Interne (art. 224 c.pr.pen.); activitatea direcţiei sanitare judeţene
51 De exemplu, în Franţa primarii, viceprimarii şi în anumite limite prefecţii pot avea calitatea
de ofiţeri de poliţie judiciară la fel în Elveţia anumite organe cantonale se manifestă ca atare,
în Italia, carabinierii, deşi îndeplinesc în principiu atribuţiuni administrative, se pot manifesta
şi ca agenţi judiciari etc.
52 Legi de procedură administrativă sub formă codificată există în numeroase ţări şi au fost
admise chiar în legislaţii din estul Europei (vezi codul polonez de procedură administrativa
din anul 1960).
în legătură cu punerea în executare a măsurilor de siguranţă referitoare la
obligarea la tratament medical şi internare medicală (art. 429- 432 c.pr.pen.);
propunerea de liberare condiţionată făcută de comisia administrativă ce
funcţionează la locul de deţinere (art. 450 c.pr.pen.); transmiterea comisiilor
rogatorii internaţionale de către sau de la autorităţile străine prin intermediul
Ministerului de Externe (art. 515 c.pr.pen.) etc.
35. Dreptul procesual penal şi celelalte ramuri de drept. Legătura
dreptului procesual penal se poate realiza practic cu orice altă ramură a
sistemului dreptului din ţara noastră, ţinînd seama de diversitatea deosebită a
relaţiilor sociale în domeniul cărora se pot săvîrşi faptele penale care formează
obiectul procesului penal. Aceste legături, spre deosebire de cele analizate
anterior, nefiind organice sînt desigur mai rare ca frecvenţă şi mai reduse în
implicaţii.
O deosebită semnificaţie capătă în acest context instituţia chestiunilor
prealabile care se poate întîlni în procesul penal, mai ales în legătură cu domenii
de reglementare aparţinînd dreptului familiei, dreptului muncii, dreptului
transporturilor sau dreptului financiar. Practic, pe calea chestiunilor prealabile
poate fi implicată în rezolvarea unei cauze penale orice ramură de drept.
Secţiunea II
NORME, FAPTE, RAPORTURI ŞI GARANŢII PROCESUALE
§ 1. Normele juridice procesual penale
36. Generalităţi. Normele juridice procesual penale sînt norme care au
ca obiect de reglementare desfăşurarea procesului penal.
Normele dreptului procesual penal sînt reguli de conduită particulară
fiindcă se adresează numai celor care participă la activitatea procesuală, pe
cînd normele dreptului substanţial se adresează în general tuturor cetăţenilor
(nelimitat)53
.
In ştiinţa dreptului procesual penal s-a evidenţiat că normele procesuale nu
reglementează exclusiv formele procesuale, mecanismul în care se desfăşoară
activitatea judiciară, ci acestea sînt totodată norme de conduită, de comportare54
.
34 35
37. Structura normelor procesual penale. Teoria generală a normei
juridice este aplicabilă şi normelor procesuale.
O problemă importantă a teoriei privitoare la normele juridice o constituie
determinarea structurii logico-juridice a acestora. Structura logico-juridică a
normei arată în ce elemente componente este logic organizată prescripţia
juridică, indiferent de formularea ei textuală, de ramura de drept căreia îi
aparţine .
Opinia dominantă a doctrinei admite o componenţă trihotomică a acesteia,
care ni se pare în general aplicabilă şi în materia pe care o analizăm. în
consecinţă, se poate considera că din punct de vedere structural, norma
procesual penală cunoaşte trei elemente: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea.
Alături de structura logico-juridică a normei există şi o structură tehnico-
juridică a acesteia care se referă la forma exterioară de exprimare a conţinutului
normativ, la modul de redactare în expresii şi la formulările date. Neluarea în
considerare a raportului complex dintre norma procesual penală şi formularea
ei în lege, precum şi modalităţile specifice de redactare, deseori particulare,
au determinat unele interpretări neuniforme manifestate îndeosebi în două
direcţii: fie a contestării posibilităţii de divizare a structurii normei în ipoteză,
dispoziţie şi sancţiune, fie a fetişizării schemei la orice modalitate de ex-
primare.

38. Ca şi în alte ramuri de drept, gradul de determinare a ipotezei şi
dispoziţiei din normă poate fi mai mare sau mai redus. în consecinţă, normele
procesual penale atît ipoteza cît şi dispoziţia pot fi determinate sau numai
relativ determinate. Astfel, în redactarea art. 85 alin. 4 c.pr.pen. atunci cînd
se prevede că minorul care nu a împlinit 14 ani, nu depune jurămînt, atît ipoteza
cît şi dispoziţia sînt determinate în modul cel mai categoric. Dimpotrivă,
ipoteza este relativ determinată în cazul normei din art. 467 alin. 2 c.pr.pen.
potrivit căreia, dacă este cazul, organul de urmărire penală strînge şi alte
probe. Dispoziţia poate fi şi ea numai relativ determinată, aşa cum este
formulată în art. 368 alin. 1 c.pr.pen. unde se prevede că după pronunţarea
hotărîrii şi pînă la expirarea termenului de declarare a recursului, părţile pot
renunţa în mod expres la această cale de atac.
Puţine norme juridice procesuale au o structură tipică din punct de vedere
formal , majoritatea lor neexprimînd în context sancţiunea. în unele cazuri,
55 I.CETERCHI, M.LUBURICI, Teoria generală a statului §i dreptului, Tip.Univ. Bucureşti,
1983, p. 329.
56 Vezi, LUDOVIC BIRO, Contribuţii la studiul structurii normelor penale d«
încriminare, R.R.D., nr. 9/1968, p. 147-153.
36
nctiunea este prevăzută şi indicată totuşi expres, dar într-un alt text de lege.
Astfel, art. 315 c.pr.pen. dispune asupra participării obligatorii a procurorului
la unele şedinţe de judecată. Sancţiunea este prevăzută însă în mod explicit în
art 197 c.p.r.pen. arătîndu-se că încălcarea dispoziţiei privitoare la par-
tjcjparea procurorului atrage nulitatea judecăţii.
39. Clasificarea normelor procesual penale. Ştiinţa dreptului procesual
penal se preocupă de această problemă pornind de la diferenţierile obiective
care există între înţelegerea normelor de procedură penală (avînd importanţă
deosebită în acţiunea de interpretare) şi aplicare corectă a legii.
După sfera lor de aplicabilitate, normele de procedură pot fi generale şi
speciale. Normele generale mai poartă şi denumirea de norme de drept
comun. Ele se aplică totdeauna, orice excepţie sau derogare urmînd să fie
marcată în mod expres.
Normele speciale avînd aplicabilitate numai în anumite cauze speciale sau
situaţii au caracter derogator. De exemplu, normele înscrise în art. 465-479
c.pr.pen. se aplică numai pentru urmărirea sau judecarea unor infracţiuni
flagrante.
Categoriile juridice de normă generală şi specială nu trebuie confundate
cu cele de lege generală şi specială. Majoritatea normelor generale de proce-
dură penală se găsesc, cum este firesc, în codul de procedură penală, care este
legea generală în materie cuprinzînd cele mai multe dintre reglementările
procesual penale existente în legislaţie. Legea generală poate însă cuprinde şi
norme speciale, aşa cum s-a exemplificat chiar mai sus.
în sfîrşit, normele generale şi speciale nu trebuie confundate cu normele
de parte generală şi parte specială ale codului de procedură penală. Dacă o
asemenea diferenţiere este mai mult sau mai puţin categorică în materia
normelor penale , similitudinea nu se regăseşte cu tot atîta claritate putînd fi
chiar disimulată în domeniul dreptului procesual penal.
40. Teoria generală a normei juridice şi a clasificării ei este aplicabilă şi în
domeniul dreptului procesual penal, motiv pentru care doar cu titlu informativ
amintim că în cadrul acestor reglementări se mai întîlnesc norme imperative
(onerative sau prohibitive), norme permisive, norme divizate (mai ales în
^jŢanţa normelor de trimitere) , norme de excepţie etc.
II SRT
HEODORU,op.cu,voi.I,p.50. *j
v
«i C.BULAI, op.cit, voi. I, p. 103.
'•PETCU, Normele de referire şi normele de trimitere in legislaţia penală, Justiţia nouă,
w-9/1953, p. 47. .
37
§ 2. Faptele juridice procesual penale
41. întrucît normele juridice au în vedere numai situaţii ipotetice, ele nu
creează raporturile juridice, care au totdeauna un caracter concret. Pentru a
putea apare un raport juridic este necesară şi existenţa împrejurării de fapt,
arătate în ipoteza normei .
Raporturile juridice se nasc, modifică şi desfiinţează pe baza faptelor
juridice. Raporturile procesuale, fiind raporturi juridice, sînt determinate de
preexistenta unor fapte juridice procesuale. Prin fapte juridice procesuale se
înţeleg acele împrejurări care atrag apariţia, modificarea sau stingerea rapor-
turilor juridice procesuale.

Clasificarea faptelor juridice în evenimente şi acţiuni, clasificarea care ţine
seama de raportarea acestora la voinţa oamenilor este aplicabilă şi în dreptul
procesual penal.
42. Marea majoritate a raporturilor procesuale penale se naşte, modifică
sau stinge ca urmare a activităţii umane purtînd denumirea generală de acţiuni.
Acţiunile, în funcţie de conformarea lor la dispoziţiile legale în vigoare, pot fi
licite sau ilicite. De exemplu, săvîrşirea unei infracţiuni constituie o acţiune
ilicită care poate duce chiar la naşterea raportului procesual principal.
Cele mai multe acţiuni sînt licite constituind manifestări de voinţă ale
persoanelor care înţeleg şi doresc producerea anumitor consecinţe pe plan
juridic procesual penal. De pildă, persoana vătămată prin infracţiune se poate
constitui parte civilă exprimînd în acest fel voinţa expresă a dezdăunării sale.
Evenimentele, adică faptele juridice produse independent de voinţa
oamenilor, pot şi ele determina consecinţe juridice reglementate de norma
procesuală şi deci pot constitui fapte procesual penale . Astfel, starea de boală
a învinuitului sau inculpatului constituie un eveniment căruia legiuitorul
înţelege să-i dea semnificaţie juridică instituind - cînd condiţiile prevăzute în
art. 239 c.pr.pen. sînt întrunite - obligaţia pentru procuror de a dispune
suspendarea urmăririi penale.
43. Faptele juridice procesuale sînt constitutive, modificatoare sau ex-
tinctive, după cum nasc, modifică sau sting existenţa raporturilor procesuale.
Sesizarea organului judiciar printr-o plîngere prealabilă, făcută de per-
soana vătămată prin infracţiune, naşte anumite raporturi procesuale între
60 I.CETERCHI,M.LUBURICI,op.cit,p.373.
I
61 Pot influenta asupra raporturilor procesuale şi unele fapte naturale ca locul şi timpul
(V.MANZ1N1, op.ciL, voi. I, p. 77).
acestea şi organele competente; emiterea unei citaţii şi transmiterea ei dă
naştere unui raport procesual între cel chemat şi organul judiciar care a emis
actul etc. Aceste împrejurări constituie fapte juridice procesuale constitutive.
Alteori faptele juridice-procesuale sînt modificatoare, cum ar fi
împrejurarea că în timpul procesului penal inculpatul minor împlineşte o
anumită yîrstă sau devine major, ceea ce poate duce la unele schimbări în
conţinutul raporturilor juridice. De exemplu, depăşirea vîrstei de 16 ani
modifică raportul procesual dintre organul de urmărire şi învinuit, absolvindu-1
pe primul de obligaţia prevăzută de art. 481 c.pr.pen. (citarea la ascultarea
învinuitului, dacă se consideră necesar, a delegatului autorităţii tutelare, a
părinţilor sau reprezentanţilor legali).
Poate fi dat ca exemplu de fapt juridic procesual extinctiv retragerea
plîngerii prealabile de către partea vătămată, împrejurare care, alături de
numeroase alte fapte care s-ar putea ivi (scurgerea timpului de prescripţie,
moartea învinuitului sau inculpatului etc.) duce, prin imposibilitatea exercitării
acţiunii penale, la stingerea raportului juridic procesual.
44. în unele situaţii, deşi există condiţiile naşterii raportului juridic, acesta
este blocat în posibilitatea apariţiei sale de anumite împrejurări, cunoscute în
literatura de specialitate sub denumirea de fapte juridice impeditive62
.
Faptele juridice impeditive pot apare şi în domeniul procesului penal. De
pildă, amnistierea infracţiunii înainte de începerea urmăririi penale a acesteia
va împiedica ab initio naşterea raportului juridic procesual penal. Trebuie însă
menţionat, că unul şi acelaşi fapt procesual poate fi considerat impeditiv sau
extinctiv în funcţie de momentul intervenţiei sale63
.
§ 3. Raporturile juridice procesual penale
45. Raporturile juridice care apar în cadrul procesului penal şi sînt
reglementate de normele procesual penale poartă denumirea de raporturi
juridice procesuale.
Au existat păreri care negau autonomia raportului procesual penal,
Pretmzînd că acesta decurge din raportul de drept penal material, fără a
constitui un raport juridic distinct. Alţii consideră procesul penal o "situaţie
JJj^jică^derivată în mod necesar din raportul juridic penal, deşi pot exista
UHRO, M.BASARAB, Curs de drept penal, partea general?, Ed.Did.Ped., Bucureşti, w
lNEAGU,op.cit,p.48.
38 39
uneori raporturi juridice procesuale şi în afara acestui raport. De exemplu, cînd
inculpatul este achitat pentru inexistenţa faptei s-au manifestat raporturi
procesuale, deşi raportul penal nu a existat, infracţiunea fiind presupusă şi nu
săvîrşită în realitate.
46. Asupra întinderii şi complexităţii raportului juridic procesual penal s-au
exprimat puncte de vedere diverse pornindu-se îndeosebi de la modul
diferenţiat de a se aprecia calitatea de subiect al raporturilor procesuale pentru
diferiţii participanţi în cauzele penale.
într-o opinie mai veche s-a susţinut că în procesul penal există un raport
procesual unic; în doctrina de dată mai recentă domină părerea multitudinii de
raporturi procesuale. Există şi opinii eclectice după care raportul procesual
unic se subdivide în mai multe raporturi minore .
Relaţiile juridice între subiecţii implicaţi în conflictul penal şi eventualul

litigiu civil derivat din acesta constituie grupa raporturilor procesuale
penale principale dintre subiecţii procesuali principali (statul prin organele
judiciare şi părţile).
Dintre raporturile juridice procesual penale principale se detaşează raportul
procesual fundamental existent între organele judiciare, ca reprezentante ale
statului şi învinuit sau inculpat. Celelalte raporturi principale apar în măsura
în care în cauză sînt implicate şi alte persoane în calitate de parte vătămată,
parte civilă şi parte responsabilă civilmente.
In procesul penal pot apare şi multe raporturi juridice, în care alături de
subiecţii amintiţi participă şi alte persoane ca de exemplu: martori, experţi,
interpreţi, apărători, agenţi procedurali etc. Raporturile procesuale în care
participă asemenea subiecţi procesuali ocazionali constituie raporturi
juridice procesuale accesorii, fiind în afara raportului juridic de conflict
formînd obiectul procesului penal, dar pe care îl completează. Fiecărui raport
accesoriu îi corespunde o situaţie procesuală proprie, în sfera căreia subiecţii
au poziţii individuale precise .
47. Elementele raporturilor procesuale penale. Teoria generală a rapor
turilor juridice este întru totul aplicabilă şi raporturilor procesuale. Ca orice alt
raport juridic raporturile procesuale penale au trei elemente: subiecţi, obiect
şi conţinut.
64 Vezi, V.MANZINI, op.cit, voi. I, p. 74; în acelaşi sens, TR.POP se referă Ia un raport juridic
unic, dar complex, pluriform, avansînd opinia unui caracter conciliabil al celor două puncte
de vedere opuse (vezi, op.cit., voi. II, p. 22).
65 V.DONGOROZ, §.a., Explicaţii teoretice, voi. I,p.l3.
40
Subiecţii raportului juridic procesual sînt participanţii la activitatea
ocesuală - organe şi persoane - între care se leagă numeroase relaţii sociale
reglementate de norme juridice.
Conţinutul raportului juridic procesual cuprinde drepturile şi obligaţiile
conferite prin norma juridică subiectelor raporturilor respective. De exemplu,
ocazia dispunerii unei expertize, organul judiciar are dreptul să pretindă
expertului să se prezinte la chemarea organului, să răspundă la întrebările ce i
se formulează, să întreprindă expertiza într-un anumit termen etc; tuturor
acestor drepturi le corespund obligaţii corelative inverse din partea expertului.
Expertul are dreptul să cunoască în anumite limite cauza, are dreptul la o
remunerare etc, existînd şi în acest caz la celălalt subiect al raportului obligaţii
corespunzătoare.
Obiectul raportului juridic procesual este acţiunea sau conduita asupra
căreia sînt îndreptate drepturile subiective şi obligaţiile participanţilor la
raportul respectiv . Raportul procesual penal urmăreşte realizarea unei
anumite acţiuni sau conduite din partea subiecţilor acestuia. în exemplul de
mai sus obiectul raportului analizat îl constituie atît conduita organului care
foloseşte expertiza în vederea soluţionării cauzei penale, cît şi conduita exper-
tului care prin cunoştinţele sale contribuie la aflarea adevărului.
Dacă se are în vedere raportul procesual penal fundamental în strînsă
legătură şi determinare cu raportul juridic penal principal, obiectul raportului
procesual penal constă, pe de o parte în stabilirea existenţei (eventual inexis-
tenţei) raportului juridic penal, pe de altă parte în valorificarea pretenţiilor
statului referitoare la tragerea la răspundere penală a inculpatului, respectiv
determinarea conţinutului raportului juridic de drept penal material (adică
determinarea concretă a cuprinsului drepturilor şi obligaţiilor corelative ale
statului şi infractorului)67
.
48. Caracteristicile raporturilor procesuale. în afara trăsăturilor
generale şi comune tuturor raporturilor juridice, raporturile procesual penale
reprezintă şi unele aspecte diferenţiate . Particularităţile lor sînt reflectate în
structura, subiecţii, conţinutul. şi obiectul acestora reprezentînd aspecte
Jîggebjţejaţă de elementele altor categorii de raporturi juridice69
.
67
a) Raporturile juridice procesuale penale sînt raporturi juridice de
autoritate a căror natură derivă din caracterul de putere pe care îl are raportul
de drept penal material ce stă la baza celor dintîi. Pentru raportul juridic penal
caracterul de autoritate este evident, tragerea la răspundere penală a per
soanelor care săvîrşesc infracţiuni reprezentînd o manifestare a puterii şi
autorităţii statului în acest domeniu.
Caracterul de autoritate al raporturilor juridice procesuale nu exclude din
conţinut existenţa pentru subiecţi a unor drepturi şi obligaţii corelative .
b) în cadrul raporturilor procesuale penale se întîlneşte de regulă un subiect
dominant, care îşi trage poziţia specială din faptul că din punct de vedere
funcţional procesul penal trebuie condus în orice moment de un anumit organ
judiciar.
în opoziţie cu raporturile juridice bazate pe echivalent, raporturile
procesuale nu pot fi înfăptuite de obicei în condiţiile parităţii depline a
subiecţilor. în raportuTprocesual penal unul din subiecţi - organul judiciar - îşi
exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile nu ca persoană juridică, ci ca
organ de stat, investit cu puterea de constrîngere a statului .
Aceasta are importanţă sub aspectul delimitării relaţiilor procesuale dintre
subiecţi în diverse momente procesuale. De pildă, diferite vor fi relaţiile dintre
procuror şi inculpat în faza de urmărire penală în comparaţie cu judecata, cînd
procurorul pierde calitatea de subiect dominant avută în faza procesuală
anterioară .

243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc

243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc

Recommandé

Recommandé

Contenu connexe

Tendances

Tendances (17)

En vedette

En vedette (19)

Similaire à 243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc

Similaire à 243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc (20)

Plus de exodumuser

Plus de exodumuser (20)

243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc