1. ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMINE
COMISIA PENTRU STUDIUL FORMARII LIMBII SI POPORULUI ROMIN
V
DICTIONAR
oomAsTIC
ROMINIESC 410
N.A.CONSTANTI NESCU
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMiNE
www.dacoromanica.ro

2. www.dacoromanica.ro

3. DICTIONAR
ONOMASTIC
ROMINESC
www.dacoromanica.ro

4. ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMINE
COMISIA PENTRU STUDIUL FORMARII LIMBII $1 POPORULUI ROMiN
V
N. A. CONSTANTINESCU
DICTIOAR
ONOMASTIC
ROMINESC
EDITURA ACADEMIE! REPUBLICII POPULARE ROMJNE
1963
www.dacoromanica.ro

5. PREFA TA
1. Un nume de persoana sau de loc trebuie Mutat in cele trei parti
din care se compu,ne Dictionaral : I-a, Hume calendaristice (biblice), a II-a,
Nume laice, a III-a, Nume rar folosite. Prin caractere de tipar se disting :
numele-tulpina sedate en majuscule aldine (capitale), derivatele acestora
in cursive, trimiterile in minuscule aldine, etimologiile (cuvinte, nume) in
aldine cursive sau in alfabet strain.
Derivatele formeaza o familie in jurul numelui tulpina, dar trimiteri
in ordinea alfabetica s-au facut numai pentru acelea a caror legatura cu
numele-tulpina, nude ele an fost inserate Si documentate, era mai greu,
uneori imposibil, de gasit.
2. Pentru a lamuri f iliatia numelor derivate, care pot fi destul de nume-
roase la un nume-tulpina, s-a folosit linia genealogicet prin care se pune in
evidenta, fara a recurge la explicatii pentru fiecare dintre ele, inrudirea for-
maid (morfologica) cu numele-tulpina, cum fi derivarea succesiva, a unor
forme de nume, in conformitate cu regulile valabile in antroponimia romina
ce s-au consemnat in studiul introductiv.
3. Aplicind aceasta sistema, nu mai poate fi vorba de clasificarea
numelor in raport etc functia for (prenume, nume unit, nume de familie,
patronim etc.) ftiut fiind ca toate prenumele, mai rar in trecut, destul de free-
vent astazi, lard nici un adaos de sufix, an servit on servesc ca patronim
Si ca nume de familie, si invers, patronime cu sufix Si chiar uncle nume
de familie s-au aplicat noilor na'scuti ca prenume.
4. Derivatele s-au insirat dupa ordinea alfabetica a sufixttlui folosit,
netinind seama de vechimea lor, adica de ordinea cronologica a aparitiei
tor in izvoare, care a lost intimplatoare ; de aceea, in inla'ntuirea genealogicei
a derivatelor, un nume din actualitate poate face veriga intre cloud forme de
nume istorice, ceea ce inseamna, ca numele actual respectiv a circulat in trecut
fara sa fi avut sansa de a fi fost consemnat in vreun document ori ca
documentul s-a pierdut.
5. Pentru a imbratisa intreg materialul antroponimic din secolele XI
XIX s-au inclvs si uncle toponime formate din antroponime exists fi
www.dacoromanica.ro
V

6. nume de persoana formate din toponime sau, din termeni topografici de
pe teritoriul locuit de romini. Relatia dintre acestea a Post expusa in
art. Rap ports entre toponymes et anthroponymes" din Contributions
Onomastiques, Ed. Academiei R.P.R., 1958.
Numele hagiografice s-au dat asa cum se gasese in vechile ceasloave
Rau in sinaxarele mineelor ce an servit ca izvor direct, in decursul secolelor,
la alegerea unui mime de botez(prenume) ca Tadeu, Teodor, Varvara (in toe de
Thadeu, Theodor, Barbara) ; aceasto, forma ealendaristie6, romineasca, redo,
cu putine diferente, forma slava, sau greats a numelor hagiografice (Gheorghie
din sl. Gheorghit, gr. reeopyLoO. Era deci fastidios Si inutil a repeta dupa fie-
care nume explieatia forma calendaristicei", s/. eutare" sau gr. Mare",
Mei textele rominesti religioase slant uncle traduse din slava , altele direct
din izvorul grec bizantin ; modernizarile de nume din calendarul ortodox Ca :
Ambrozie, Laurentiu, George in toe de Amvrosie, Lavrentie, Gheorghe s-au
trecut ea forme actuate. Nestabilitatea izvoarelor noastre in ce priveste
transcrierea formei corecte a unor sunete : ca in Loghin fi Lovin din lat.
Longinus, prin intermediul gr. AoyyNoc se lamurese in studiul introductiv.
Pentru numele laice din partea a II-a s-a Nat ca baza forma actualci
a numelui sau vocabula and numele-tulpina rezulta dintr-un substantiv, verb,
adje4iv etc.
6. Numele mai interesante s-au documental in paranteza cu mai multe
izvoare spre a fixa vechimea fi raspindirea for geografica , notind regiunile
onomastice.
7. Este posibil ea, uneori, doua-trei eitatii din volume diverse sit pri-
veasea acelasi document, reeditat, in diverse editii, 0 ca forma numelui unei
persoane sa apard cu diferente de scris, la diversi editori ai aceluiasi izvor,
caci verificarea acestor cazuri este uneori imposibila on grew de executat.
Pentru a inlesni identificarea unui nume sau a persoanei respective s-a add' ugat,
adeseori, in prescurtare sau numai eu initiala, numele insotitor (prenume,
patronim etc.), care ne ajuta sa recunoastem fi functia numelui in acel
document ; uneori functia se indica, prin euvinte : pren(ume), n(ume unit),
fam (n. de tamale), s(at), t(oponim) etc.
8. Forma unui nume-tulpino, poate sa apara in acelasi limp ca forma,
derivata a altui nume sau a mai multora, cum este cazul cu Area (Arcoe
Arcesti) provenit din substantivul arc, ca si din Arcadie, sau Monea care vine
deopotriva din Filimon, Pantelimon, Solomon. Cazuri similare exists si in an-
troponimia altor popoare. S-au notat toate originile posibile ale unei forme.
9. Trecerea lui a in a din tema unor forme in cazuri cc n-au raport
cu accentul (Ddnul Si Danut) precum si alunecarea lui a in 1, produe o mare
confuzie in distingerea originii unor forme de nume omografe sau omofone.
10. Deoarece formele eu a sau I slant adeseori echivalente, adica, privesc
aceeasi forma de nume, n-am modifieat grafia sau transcrierea dup4 chirilica
din editiile de documente, 0 am asezat formele eu i imediat dupa, cele cu a :
arlam, Varian Virlan < Varlaam, Barla Barle Barla < Bar-
laam, Barna Boirnut Birna < Barnaba, Varvara Varvara Vir-
www.dacoromanica.ro
IV

7. Tara. Documentele aduc surprinzatoare identifica'ri intre doua-trei forme
'de nume purtate de aceeasi persoana , identificare ce nu s-ar putea admite tetra
expresa marturie a izvorului.
11. Indicarea genului masculin (b) fi feminin (f) a lost necesarci
deoarece prenume in forma feminina sint purtate de barbati (Parasehiva
logofat) Si inners, nume obisnuit barbatesti ca : Preda, Sima, Stoica, apar
uneori la femei. Nu rareori numele cu flexitime de gen reprezinta origini
diferite pentru fiecare gen : Nita vine de la loan, dar Nita de la Anita
(Ana) ; Tincu < Eftimie, dar Tinca < Ecaterina etc.
12. Anul se noteaza uneori spre a fixa vechimea aparitiei in documents
a unui nume sau a unui suffix de imprumut. Cum uncle colectii de documente
privesc numai o domnie, o epoca sau o regiune, citatia izvortaui este sufici-
enta pentru a indica timpul Si locul. Regiunea se indica prin prescurtarile :
ar, ard., ban., buc., dobr., mar., mold., mot, munt., olt. sau printr-uv, nume
le sat, raion, on de judet pentru cele disparute.
13. Accentul este uneori necesar, desi lipseste in izvoare, spre a dis-
tinge omonime ea : Baba < baba si Baba (Novae) < tc. baba tats ", precum
si uncle sufixe omografe ca : -iu (din genitivul gree -tou) in Vasiliu, Gheorghiu,
si -iu feira accent din lat. -ius, in Todiriu ; s-a folosit Si semnul 1 (i scurt)
kind era necesar.
14. Izvorul citat se &I in paranteza, conform tabloului bibliografic :
cifrele romane indica volumul, cele arabe pagina. Daca pagina lipseste
inseamna ca, volumul are index complet. Toponimele de origine antroponi-
mica, aflate in 31arele Dictionar Geografie sau aiurea, s-au notat numai cu s
(= sat fi catun) si t (alte toponime).
15. La numele frecvente, larg raspindite in izvoare si pe teren, s-au
citat doua-trei izvoare mai vechi ; la numele mai interesante, a caror derivatie
este mai dificila, s-au citat cit mai multe izvoare, spre a dovedi freeventa
for fi raspindirea geografica sau caracterul regional.
16. Citarea unui singur izvor, la un nume straniu, face dovada ca, el
s-a ga,sit numai odata, si ca autenticitatea lui, supusa cautiunii, depinde de
starea manuscrisului sau de seriozitatea editiei.
17. Aplicarea stricta a ordinei paragrafelor in sistema genealogica
I, II etc. Si 1, 2, 3 etc. a suferit schimbari cind interesul apropierii sau inru-
dirii unor ramuri a cerut-o.
18. Pentru con ciziune si claritate am folosit, de altfel ca fi Albert
Dauzat in Dictionnaire des noms de personae et de famille, Paris, 1951,
termenii clasici : afereza , apocopti, sineopa etc., expusi de J. Marouzeau
in Lexique de la terminologie linguistique, Paris, 1933. In Zoo de pa-
tronimic inset am preferat forma scurta patronim, nediscordanta fata de
termenii similari: omonim, sinonim, paronim, toponim ; forma se intil-
neste fi la Dauzat (op. cit., p. XVII) fi ea eirculii fi in neogreacd :
www.dacoromanica.ro
VII

8. 7CCCTe vup.oq alitturi de- 1.1.1,x0c (Emile Legrand, Nouveau dietionnaire grec
moderne francais, Paris). Spre deosebire de maestrii citati am fcst nevoit
sd creez doi termeni noi : adelfonim si mime marital (gamonim) pentru
cazuri particulars onomasticii romine ; ei disting un, nume dupil (rate
sau dupli sotie. Lipseste un termen special pentru fenomenul frecvent in
acest domeniu : schimbarea de terminatie" sau substituirea de svfix".
Aparifia acestei lucrciri se datoreaza," sprijinului cald si indicatiilor utile
din partea presedintetui Comisiei, acad. prof. Iorgu Iordan ; multumiri
datorez si pentru revizia de specialitate ce i s-a fcicut de ditre acad. prof.
E. Petrovici si prof. Gh. Ivanescu.
Menit a servi, inainte de toate, cercetarilor istorice si lingvistice,
prin material'ul documentat fi sistematizat, Dictionarul utilizeazci pentru
iv,iiia oars izvoru/ hagiografic, confirmil prin documente numeroase forme
de nume derivate fi etimologii care in mod formal ar piIrea neverosimile
fi revizueste o sums de explicciri eronate cuprinse in lucreiri anterioare
de onomastics (v. fi art. Revizuiri antroponimice" din revista Limba
rominti", 1962, nr. 5). El se poate considera si ca un rezultat al cursului
de Atiinte Auxiliare ale Istoriei ce am predat la Universitatea din Bu-
curesti precum fi al studiilor privitoare la Istoria claselor rurale" din
Sud-estul europeav,.
N. A. CONSTANTINESCU
februarie 1962
www.dacoromanica.ro

9. I N T R O U C E R E
BAZELE ISTORICE ALE ONOMASTICII ROMINE
I. ORIGINILE SISTEMULUI ONOMASTIC ROMIN
§ 1. Onomastica este studiul tuturor numelor proprii de persoang
(antroponime), de alte Mate vii (zoonime) si de locuri (toponime). Unii
lingvisti intrebuintau insar in mod impropriu termenul onomastics
numai pentru prima categoric de nume, cele de persoang, si astazi Inc,
el se mai foloseste, cu sensul acesta restrins ; eel mai recent studiu so-
vietic In acest domeniu, al 1-u.i V. K. 6i6agov, limiteazg Ins onomastics
la primele doug categorii de nume 1, neincluzind toponimele. intrueit
priveste limba roming, deoarece materialul antroponimic este partial
repetat in toponimie §i, rovers, din uncle toponime s-au treat nume
de persoang, am folosit, uneori, pentru conciziune, termenii onomasticg
i onomastic in sensul vechi, restrins, ea si Ci6agov, pentru numele
de persoang.
§ 2. Cercetarea numelor de persoang rominesti a devenit o preo-
cupare mai vie la Inc eputul acestui secol2, dar numai in al patrulea
deceniu an apgrut doug incercari de sintezg regionalg 3, fgrg insg ca
vreuna din acestea sg ajungg a stabili baza hagiograficg §1 nisi prin-
cipiile ce doming aceastg ramurg a onomastics. In ambele lucrgri se
acceptg farg rezervg etimologii sau deductii, privitoare la antroponime
rominesti, ale unor cereetgtori strgini, ca Miklosich si Maretia sau ca
Weigand, care afirmase ca poporul romin nu are un sistem onomastic
propriu 4. Nu s-a luat in consideratie, in acestea sau in alte luergri,
necesitatea colectgrii pe teren a materialului onomastic din Ora', nici
1 Ha Huropvin pyccitux EWE', OTtleCTB I Ifiamlimin, Moscova, 1959, cap I, § 1.
2 In 1930 $t. Pasca constata O epoca de Inflorire a studiilor onomastice"
(Dacoromania, VI, p. 448), referindu-se la cele de antroponime.
3 V. notele 2 si 3, p. XII. 0 naiva clasificare pentru Ardeal, In 19 capitole,
a dat Al. Viciu, Etnografica. A. Nume de familie la Romlnii ardeleni... Blaj, 1929.
4 G. Weigand, Die bulgarischen Rufnamen (Jahresbericht Rum. Sprache, vol. XXVI
XXIX), 1921, pp. 104-173. Trecind sub eticheta bulgaril tot elementul slay din onomastica
romlna, el afirma ca Influenta bulgarei asupra limbii romine, lndeosebi In ce priveste
numele, atIt porecle eft Ii cele de familie, a fost extraordinar de mare" (ib., p. 105). Cf.
art. Revizuiri aniroponimice (Limba romIna", an. XI, nr. 5).
www.dacoromanica.ro
Ix

10. a celui foarte abundent, continut in izvoarele sense din sec. al XI-lea-
pins in al XIX-lea.
§ 3. In dezvoltarea antroponimiei romine se pot distinge patru faze
In epoca de formare a poporului §i a limbii romine au circulat nume
daco-romane, ca cele mentionate de inscriptiile aflate in proviinciile dung,-
rene romanizate, precum §i nume de sfinti, indeosebi ale martirilor cre§tini
din aceasta regiune. Transformate ulterior dupa legile fonetice ale limbii
romine, acele nume s-au mentinut, ca §i toponimele ce cunoa§tem din opera
istoricului Procopius, ping in epoca de convietuire cu slavii, clisparind
treptat din uz, in curs de citeva secole epoca fara documente guise.
Dintre acele nume n-au supravietuit in grai, pins in epoca izvoarelor scrise,
decit putine nume de sfinti §i de sarbatori, care circa] au insa §i ca nume de per-
soana : B arbura, Barb u, Craciun, Flor, Giorzu ( Singeorz, Semjordzu, S'inzor,
Zorj), Simzian, Indrea, Intoni, Maria, Marin, Medru (Simedru), Nicoara,
(Simnicoara), Pa§tiu, Paul, Pietrul (Sempietru, Simpetriu)1, Toador (Sin-
toader) etc. §i Inca unele care se pot confunda cu numele transmise grin
calendar, ea : Adam, Darla, Gordu, Lazar, Marcu, Tit etc. Tot din
epoca formarii limbii romine pot proveni §i unele nume laice formate din
cuvinte de origine traca : Bitu, Brad, Bum; Cota, Mos, Murg sau din
limba latina, privind culoarea ca : Albu, Caruntu, Negrea, rudenia : Fatu,
Fecior, Fratu, Sora, Tatu etc., sau alte motive : Aura, Bunea, Corbu,
Cucu, Faur, Leu, Luna, Lupu, Micu, Miinea, Martu, Paun, Puiu, Soare,
Serb, Ursu, Vulpe etc. 2
A doua faza incepe dupa mezarea slavilor in Dacia §i in cele
doua Moesii. Sub influenta convietuirii en slavii, o data cu toponimia
slava s-au transmis rominilor §i numeroase nume de persoana, de origine
veche slava ca : Boga, Bogdan, Bran, Buda, Cernea, Dobre, Dragu, Neagu,
Preda, Radu, Stan, Stoe, Stroe, Vilcu, Vlad, Voia etc. Tot in acest timp s-au
primit de la pecenegi-cumani o serie de toponime cum §i nume de persoana
ea : Batie, Basarab, Berindei, Coman, Talaba, Tartaba, Tincaba, Uzu
etc., apoi de la unguri §i ucraineni altele.
A treia faza este dominata de influenta cults a ierarhiei bisericii
ortodoxe de limba slava din statele romine, intemeiate dupa 1185 §i
din voievodatul Ardealului : in acest timp biserica ortodoxa impure
onomastica de forma greco-slava, continuta in cartile de ritual sla-
von (Ceaslovul §i sinaxarele Mineelor), a§a-zisele nume biblice sau nume
calendaristice, ifornite astfel dupa calendarele care incep sa circule
de la inceputul secolului al XIX-lea. Alaturi insa de numele purtate In
forma oficiala, cults ca : Antonie, Dimitrie, Gheorghie, Joan, Vasilie
etc. se adauga o sumedenie de derivate ale acestora, unele create de romini,
altele imprumutate de la vecinii sirbi, bulgari, greci, albanezi, ru§i, unguri
ai sa§i. Incepind din secolul al XII-lea §i ping in secolul al XIX-lea, antro-
ponimia romina, sub influenta culturii biserice§ti, capata progresiv un
aspect hagiografic precumpanitor, In raport cu numele laice de creatie
populara romineasca, sau imprumutate de la vecini.
Ultima faza, cea moderns, se deschide cu seria de nume luate din
istoria romans, sub influenta §colii ardelene" ; seria aceasta este urmata
1 0. Densusianu, Probleme de toponimie, Curs, p. 154, crede ca aceste nume Oa pastrate
nu atit in onomastica eft in calendarul nostru", deci ca nume de sarbatori.
2 S. Puicariu, Dacoromania VI, pp. 527, 533, enumera o parte din aceste nume laice.
www.dacoromanica.ro
X

11. de un val de nume exotice aduse de modes in decursul epocii capitaliste,
sub influenta culturii apusene, dupes 1848, val care a sporit necontenit
ping la alterarea majoritatii numelor de botez ale 'burgheziei de la ora§e,
extinzindu-se apoi progresiv la satele supuse influentei urbane. Se con-
stata §i o reluare, fares discernaraint, a numelor istorice : Decebal, Radu,
Bogdan, Mircea, Dan, Anibal etc. Acest aspect nou nu prezinta nici un
interes pentru studiul de fates.
§ 4. Cercetarea materialului antroponimic continut in marturiile
scrise din secolul al XI-lea ping in al XIX-lea proiecteaza o lumina noug,
in ce prive§te originea, filiatia i sensul celor mai familiars nume de persoa-
ng actuale, precum i a multor toponime derivate din acestea, care ade-
seori au fost gre0t intelese in studiile istorice. IT§urinta cu care s-a
procedat, citeodata, la explicarea antroponimelor noastre este surprinza-
toare. Miklosich, folosind Documentele salvo-romine, editate de Venelin
In 1840, trece la sirbe0i nume Ca : Bucuria, Dragul, Dinul, Secul, Marin,
Mare§, on la bulgare sau sirbo-bulgare nume ca : Bratul, Brincovan, Neagul,
Pirvul, Radul, Raducan, Tatul, Vlaicul etc. Pentru Tiktin, Marcuta, dimi-
nutiv din Marcu, famine un nume enigmatic, pentru ca a denumit, ping,
la 1910, un azil de alienatil. Ovid Densusianu trece intre iranice citeva nume
de origine biblica : Fanu, Galea, Sim 2, iar N. Iorga atribuie origini trace
la vreo 40 de nume din aceea0 categorie3, pe eind G. Weigand considers
bulgare§ti nume ea : Secul, Bunea §. a., sirbesti nume ca Barbul, Frate,
grecesc numele Cocona, iar N. Draganu prime§te etimologia, data de altii,
-pentru Vlasia, nume de vale §i codru, din Viasi, pl. slav< Vlah care, de fapt,
derives din numele calendaristic Vlasie = lat. Blasius.
§ 5. Desi cercetarile de amanunt sporeau, o sintezg, fie dupes mode-
hal dat pe la jumatatea secolulai precedent de Fr. Miklosich, pentru
onomastica slava (de fapt sirbo-croatg, bulgarg §i cella)4, de T. Maretk
pentru cea sirbo-croata s §i, mai de curind, de G. Weigand pentru cea
bulgarg6, sau o expunere de popularizare ca aceea a lui Ath. Buturas pentru
onomastica neogreacg 7, nu s-a incercat la noi. Impresionat de marele
numar de nume necunoscute noua, care se intrebuintau odinioara"
0, cu drept cuvint, nemultumit de faptul ca nimeni nu folosise ping atunci
listele onomastice" adgugate la volumele editate de dinsul, sau de altii,
N. Iorga incerca, in 1934, a schita o clasificare a for in browra : Numele
de botez la Romini, deosebind citeva perioade" in evolutia onomasticii
romine pe care o clasifica in mai multe categorii de nume" ; deli interne-
iata pe criterii deosebite, ea merits a fi luatg in seams, Ins cele mai
multe nume prezentate ca inexplicabile prin vreuna din limbile strgine,
ceea ce ar justifica pentru dinsul originea for tracica, sint simple scurtari
sau deformari din nume calendaristice. De altfel §i cele patru studii straine,
1 H. Tiktin, Rum.- deulsches W6rterbuch.
2 Curs de toponimie, pp. 174-175.
a N. Iorga, Nume de botez la Romtni, Bucuresti, 1934.
4 Die Bildung der slavischen Personennamen (Denkschriften der Akad. Wiss., Phil. Classe,
X. Band, Wien 1860).
5 T. Maretie, 0 narodnim imenima i prezimenima (Rad. jugosl. Akad. Zagreb, vol. 81
.82 (1886-7).
6 Die bulgarischen Rufnamen (Jahresbericht des Sem. far rum. Sprache, XXVIXXIX),
Leipzig, 1921.
7 Ath. Buturas, T& veoaXlvoca x6pLoc 6v61.urra, Athena, 1912.
www.dacoromanica.ro
XI

12. de care am vorbit mai sus, prezintA o lacuna, de seama, in ce priveste cate-
goric numelor crestine (calendaristice), tratate numai tangential 1.
In anul urmator, abia, apar cele dou5, studii amintite la inceput :
al lui Para 2, folosind un material abundent, adunat personal din satele
Tarii Oltului" si din documentele vechi ce o privesc, lucrare sistematicl
§i model pentru acest fel de monografii locale, si al lui I.-A. Candrea 3,
pe un cadru mai larg, privind Oltenia si Tara Hategului, dar cu o slab
informatie asupra onomasticii actuale i referindu-se prea putin la docu-
mente. Tratarea elementului biblic, folosind numai dictionarul lui Timus 4,
este piing, de erori 5. Prezentind rolul regulilor de scurtare (afereza, apocopa,
sincopA) in modificarea numelor derivate, Para n-a observat c6, excep-
tind un mic numar de nume laice, aceste reguli se aplica, numai numelor
biblice. Acelasi lucru se poate spune despre cercetarea lui I.-A. Candrea
care confunda un nume persan Arsache cu gr. Arsenie, iar derivatele din
Elena ca : Ilina, Ilinca, Lina, Linea, le explicg, din Ilie sau din Ilarie.
§ 6. Necesitatea de a cunoaste formele vechi ale numelor din docu-
mente, in scopul de a gasi etimologia unui nume si derivatia formelor,
a relevat-o V. Bogrea, vorbind Ins despre toponime. Fara cercetarea docu-
mentelor, zice el, etimologiile cele mai plauzibile in aparentA pot fi false
de fapt si, din contra cele mai neverosimile se pot dovedi juste" 6. Cu
dreptate el incheie : Ajutorul in dezlegarea enigmelor toponimice trebuie
cgutat in documentele istorice, care oferg forma arhaicg sau una interme-
diary ce denuntg, originea" 7. Acest principiu este cu atit mai valabil
in studiul antroponimelor pentru ca ele circulA in vorbirea curent6 mai
frecvent decit toponimele, se repet5, la infinit i dau nastere unor forme
derivate, numeroase. Documentele mai fac dovada ca unele sufixe create
in limba rominA si parte dintre cele imprumutate de la vecini sint mult
mai vechi de cum se crede, ca si unele forme de alintare, §i ca multe ipo-
coristice c6pAtaserg rolul de patronime Inca din secolul al XV-lea sau si
mai inainte.
Prin metoda criticii istorice se explic6 de asemenea sensul si derivatia
multor nume ce ni se par stranii, exotice, inexplicabile.
§ 7. Adunind materialul onomastic din colectille de documente,
din studii si din tot felul de izvoare editate sau inedite i grupind for-
mele in jurul numelor-tulpings, laice sau calendaristice, prin apli-
carea metodei comparatiei si a spitei genealogice, an iesit in evidenr6
1 G. Weigand derivd : Antul < Antim, Fetka < tc. feta, Mika< Maria, Mann < Maria,
Ghiga < Grigorie, Nanul < Antim, Stratil < < Savva, Sentila < Poly-
Savina Stratimir,
xenia, Stere < gr. as-Epz6g solid", in loc de, respectiv : Anton, rus. Fedka (< Theodor), rom.
Mica, Marin, Ghigantie, Anania, Stratilates (Theodor), Sabina, Auxentius, Stelian. Maretie
deriva Sako < Sabbas, In loc de Isak, Vlah confundat cu Vlasie < Blasius, si ignoreaza ori-
ginea la Makul < Makabaeus, Matul < Stamatie, Mitul < Dimitrie s. a. Cf. f r t. Revizuirt
antroponimice, de N.A.C. In Limba romina", an. 1962, nr. 5.
2 Nume de persoand gi de animale in Tara Oltului, 1936.
8 I.-A. Candrea, Onomastica romtnd, cu privire speciald la onomastica Olteniei. Curs lito-
grafiat. 1935-1936, 196 pp.
4 Gh. Timus, Diclionarul hagiograf ic, 1898, emnpilatie Vara valoare. Cf. insd tabloid
sumar : Calendar cu loft sfinfii... din Biserica Rdsdritului" de Gr. Popescu, in Biserica Orto-
doxa Romind", an. 74, nr. 1-2, 1956, pp. 151-196.
5 Asinetei, nume ebraic, i se dd etimologie greacd iar numele calendaristice, de origins
greacd, ebraica, latind etc., se dau ca bulgare, sirbe, din cauza formei for greco-slave.
6 In sprijinul acestei asertiuni Dicfionarul aduce numeroase exemple cum este acesta :
Isac zis 5i Sacul din °testi", 1625 (17 A V 27).
9 Dacoromania I, p. 211.
www.dacoromanica.ro
XII

13. o serie de principii sau reguli de scurtare Si modificare datorita carora
s-a format raultimea derivatelor din acele nume de persoana mai frecvent
folosite de romin, principii care disting un sister onomastic specific poporu-
lui romin.
IL EVOLUTIA ONOMASTICII ROMINE
§ 1. Onomastica popoarelor europene moderne nu mai infatiseaz'a
acea unitate care se observa la popoarele vechi : evrei, greci §i roman.
Datorita calendarului ortodox, comun ariei de, culture bizantino-slave
sau ortodoxa pentru rasaritul Europei §i a calendarului catolic pentru
apusul i centrul Europei, datorita insa §i unor puternice influente etnice
care s-au exercitat in bloc asupra mai multor popoare, precum a fost cea
germana in Apusul neolatin i cea slava in Rasarit, antroponimia fiecarui
popor modern are un aspect eteroclit. In consecinta, aspectul antroponi-
miei istorice romine se prezinta, cu acest caracter, in aceeai masura ca §i
antroponimia popoarelor romanice din Apus, chiar dace poporul romin,
prin situatia lui geografica, a fost cu mult mai expus influentelor externs
decit celelalte. Dace in locul calendarului catolic punem pe eel ortodox
§i in locul influentei germanice pe cea slava situatia este echivalenta,
sub raportul onomastic, intre cele doua romanitati, dar nu cu elemente
comune. Calendarul ortodox de o parte, eel catolic de alts, apoi influenta
etnica germana in apus §i cea slava in rasarit creeaza, sub raportul antro-
ponimic, doug, regiuni in Europa ; fiecare din acestea ofera un fond comun
onomastic popoarelor din aria respective.
§ 2. In aria culturala sud-est europeana, fondul comun onomastic
este alcatuit din calendarul ortodox, adica din elemental hagiografic in
forma greco-slave, §i dintr-un numar de nume slave de persoana, comune
in primul rind popoarelor bulgar, sirbo-croat §i ucrainean, nume dintre care
unele an patruns i la greci, la albanezi §i unguri. Cultura bizantina al
carei produs este calendarul ortodox, folosirea limbli slave in adrninistratie
§i biserica, exceptind pe greci, cum §i influenta primita de la popoarele
turcice care an dominat succesiv in aceste regiuni, toate acestea au
contribuit la formarea acelui fond comun in antroponimia popoarelor
din sud-est, fond care difera putin la suprafata, de la un popor la altul,
astfel ca, este dificil a distinge aportul fiecaruia in creatiunea unor forme
derivate ce an la baza fondul comun.
La acel fond comun, poporul romin a adaugat motenirea veche
pastrata din prima faze dar §i o bogata creatiune populara in necontenita
cautare de forme noi §i de adaptare a elementelor primite de la vecini.
§ 3. Impregnarea antroponimiei romine cu elemente vechi slave, sau
cu elemente mai noi : bulgare, sirbe §i ucrainene, apoi cu elemente tura-
nice, ungure0i §i neogrece§ti, nu este insa mai accentuate in raport cu
impregnarea care se observa in onomastica popoarelor romanice din Apus cu
elemente germanice ; caci atit la noi, eft §i la apuseni, moda a jucat in toate
epocile un rol important in acceptarea de catre clasele dominante a numelor
strain. Influenta modei, semnalata de N. Iorga pentru unele epoci 1, este
un fenomen obi§nuit in onomastica, ea'ruia Albert Dauzat i-a dat cea mai
1 Revista istorica, XIII, p. 195, r. 30-40.
www.dacoromanica.ro
XII1

14. clara formulare, referindu-se la raportul dintre Galia roman §i Franta,
primelor doua dinastii. Moda facu pe gall sa paraseasca vechile nume §i
sa accepte pe cele romane zice el. Cind vin barbarii, galo-romanii
la rindul for iau nume folosite de aristocratia franca ; mai tirziu burghezul
boteaza copiii cu nume folosite in familiile nobile, taranul imita pe bur-
ghez" 1, fenomen intilnit §i la noi in trecut, dar mai evident in peri-
oada capitalists.
§ 4. Tot pentru Frauta, Giry constata germanizarea onomasticii
galo-romane in curs de patru secole (V VIII) ping, la completa disparitie-
a numelor de origine galica si greco-romana, exceptind pe cele hagiogra-
fice 2 j fenomenul s-a petrecut far/ ca patura dominants franco-burgundy
sa fi alterat limba romanica din care s-a nascut limba franceza. Un feno-
men similar se observe §i in onomastica italiana de pe urma regimului
longobard in nordul peninsulei sau franco-normand in sudul ei, precum si
in onomastica spaniola din ea-Liza stapinirii vizigotilor 3.
§ 5. Nu este de mirare deci ca fenomenul disparitiei onomasticii daco-
romane s-a petrecut intr-o egala masura i la noi, ca o consecinta a convie-
tuirii poporului romin cu slavii in faza ob§tiilor satqti, apoi a colaborarli
in voievodatele slavo-romine din secolele IXXI. Dar, sa nu uit'am ca.
anele nume, sau laice sau calendaristice, au o valoare enorma de circulatie,.
marcata §i de multimea derivatelor (numele Ioan prezinta peste 650
forme), pe trod circulatia altora este mai mica sau numai regional/ (numele
Bogdan e folosit numai in Ardeal §i Moldova). Prin urmare : nu cantitatea.
sau numarul de nume, ci valoarea for circulatorie are important/ in
onomastica ; rezulta din aceste premise ca teoria circulatiei cuvintelor,
din vocabular, treats de B. P. Ha§deu §i reinnoita de D. Macrea cu date.
noi 4, se poate aplica §i In antroponimia romina 5.
§ 6. Conform principiului admis, derivatele unui nu
rent de provenienta, fie ca slut romine, albaneze, slave etc., sint grupate
in dictionar la numele-tulpina, deli uneori nu se mai poate distinge, in mod
cert, data unele forme de nume sint creatiuni romine§ti, folosind teme on
sufixe straine, sau dad, s-au imprumutat tale-quale de la vecini. Multe-
dintre acestea s-au format pe aria sud-est europeana, care a prezentat,
incepind din secolul al VII -lea ping, in al XIII-lea, cele mai complicate
§i variabile granite etnice, cu infinite enclave, cu nebanuite stramutari
etnice de la un capat la altul, rezultind din aceste conditii o intrepatrun-
dere reciproca a influentelor §i o panic colaborare a popoarelor de pe.
aria cultural/ bizantino-slave, fenomene u§or de inteles, dar greu de ur-
marit, din lips/ de informatie, in intensitatea §i conturul lor. 6 La sporirea
fondului onomastic comun, poporul romin §i-a dat contributia sa, transmi-
1 Les noms de personne... Paris, III ed., 1928, p. 9.
2 Manuel de Diplomatique latine, p. 356.
3 P. Aebischer (apud Pasca, op. cit., p. 34) constata disparitia aproape desavIrsita a
elementului latin In onomastica Cataloniei, prin secolele IXXII, Inlocuit cu nume de origine
germanica".
4 Fizionomia lexieala a limbii romane, in Transilvania" an 73 (1942), nr. 4, pp. 268-288
si In Studii si cerc. lingvistice", 1956 (7).
5 In statistica facuta pentru Tara Oltului, $t. Pasca nu tine seams de acest fapt si nici
nu distinge numele calendaristice de cele laice and stabileste nurnarul celor de origine slava (op..
cit., p. 37).
° Un fenomen similar cu Teoria inovatiilor paralele si independente, ivite In dialectele
unei limbi" formulate de Al. Rosetti (JLR, IV, p. 79) s-ar putea invoca spre a explica prezenta
unor derivate similare In aria sud-est europeana.
www.dacoromanica.ro
XIV

15. find vecinilor sirbi, bulgari i greci, forme de nume din creatia sa proprie ;
ele spar in documente pe un vast teritoriu ce se intinde de la golful de
Corint ping la Raguza si pins in Slovacia.1 0 usoard influenta apuseand, ce,
radiaza din aria de cultura romano-catolica, prin franco-italieni si unguri,
s-a mai exercitat asupra onomasticii noastre.
§ 7. In concluzie, In ceea ce priveste raportul dintre numele calenda-
ristice i cele laice, contrar celor afirmate in mai vechi discutii asupra rarita-
tii numelor crestine in comparatie cu cele de origine strains i, de asemenea,
contrar afirmatiei lui G. Weigand privind pretinsa ,,influentd covirsitoare"
din afard asupra antroponimiei romine 2, aceasta apare, atit de la prima,
vedere, cit i dupd o examinare critics, cu un aspect propriu, un sistem
propriu i cu o precumpanitoare proportie de nume calendaristice. Numai
in cele doug volume de documente ale lui Stefan eel Mare, editate de Joan
Bogdan, proportia este de 64% nume calendaristice si 36% laice, inclusiv
poreclele, la un total de 1950 nume, iar I.-A. Candrea a ardtat ca, din
numele culese pe teritoriul Olteniei, 70 % din bdrbati poarta' numele Joan,
iar 75% dintre femei numele Maria ! 3. Acest calcul este concludent pen-
tru valoarea teoriei circulatiei numelor de persoand.
III. COLORITUL PROVINCIAL AL ONOMASTICII
§ 1. Coloritul provincial se observd la numele de persoand atit
sub raportul fonetic cit si in preferinta acordata unor nume sau influentei
stfaine ce s-a exercitat indeosebi asupra unor regiuni. In Banat si Oltenia,
se resimte vecingtatea cu sirbii, influenta fiind accentuate i pr
donarea bisericii ortodoxe ardelene , citva Limp si a celei oltene, pe timpul
stdpinirii austriece, catre ierarhia sirbeascd din Carlovdt ; astfel se explicd
folosirea sufixului -ovici, la unele nume de familie, care se mentine piny
astki in aceste regiuni. Din alt punct de vedere, Banatul impreund, cu
fostul judet 1VIehedinti vi cu. Tara Hategului formeazd o regiune onomastics
ce se caracterizeaza prin frecventa sufixului transcris literar -oniu.
§ 2. Transilvania cu Crisana, i Maramuresul formeazd o regiune
In care convietuirea cu ungurii, in pofida deosebirii confesionale, a lasat
urme sensibile. Se disting totusi inauntrul ei trei subdivizi-uni : 1. marginea,
sudicd (Sibiu, F'agdras, Tara, Birsei) este mult apropiata de onomastica
Munteniei ; 2. Tara Motilor, are un caracter aparte, prin folosirea unui
strat de nume exotice, recunoscut prin studiile lui Frincu si Candrea
si ale lui Ov. Densusianu ; 3. Maramuresul, uncle influenta ucraineand se
resimte in fonetism, ca $i in nordul Moldovei. Leggtura intre aceste dead
provincii se face si prin stratul de nume imguresti adus In Moldova prin
colonizkile succesive pornite din Maramures, conduse de Dragos si de
Bogdan. in fondul for comma onomastic se observI insg, si unele diferente
neintelese nume ca Dan si Radu, cu derivatele lor, abundl in Maramures,
dar lipsesc in Moldova ; lipseste aci gi fonetismulmaramuresan g > d.' din
D'ord'e, D'erman, And'ilina (Anghelina), Sid'it (Sighet) etc., fonetism
care se prelungeste ins6 gi prin Ardeal (Ngsgud).
1 T. Maretid reeunoaste In colectia sa de nume sirbo-croate ea vreo 90 de nume yin din
limba romIna".
2 Vezi p. IX, nota 4.
3 op. cit., p. 96.
XV
www.dacoromanica.ro

16. § 3. Moldova se distinge limpede de Muntenia, incluzind Vrancea
§1 radiind patrunderi fonetice in Dobrogea. Ca moldovenisme citam ;
Leciol (Liciul), Ioniti, Vasali, Vraghii (Vrabie), Zaneca (Zinica), Frasina
(Frusina), Lizor (Lazar) 1, Cavul (Cahul), Leavul (Leahul) etc. 2. Yn afara
de cazul numelor derivate din teme paronime, trecerea vocalei a din
tema in a sau i nu ne da dreptul sa cautam o etimologie deosebita pentru
variantele numelor B andea-B ande a, B ant as -B ant e-B int ea, B ara-B gra-
Bira, Barda-Barde, Bazu-Bazu, Bazga-Bazga-Bizgu, Candre-Candre- Cin-
drea, Danu-Danul, Dragul-Dragul, Fratea-Fratea, Gagu-Gagul, Galda-
Gilda, Pacul-Pacul, Racul-Racul, Rade-Radea, Taba-Taba, Taraba-
Tambul-Timba, Tarbu-Tirbu, Tatul-Tatul, Vlaga-Vlage-Ylige etc. ; in
variantele verbului : parpali, perpeli, pirpali este insa alt caz.
§ 4. In general vorbind, creatiunea derivatelor este mai bogata in
Moldova, dar cea din Maramures este surprinzatoare prin fonetismul
local ; apar si nume neasteptate din Vechiul Testament ca Efraft, Iudita,
dubletul Iacob-Israel etc.
§ 5. Gratie unui bogat pomelnic din 18593, onomastica dobrogeana
prezinta un aspect deosebit, insa mai apropiat de cea moldoveneasca.
§ 6. Onomastica aromina, cea mai particularista dintre toate, a fost
pusa lac contribatie numai in. ce priveste elementele comune eu daco-
romina si cele aduse in tarile romine prin curente de imigratie destul de
vechi sau prin elementele mai noi aduse de companiile grecesti" de comert,
in Oltenia si Ardeal : nume ca Goga, Goma, Caliani, Laguna, apoi cele
precedate de cara-, papa- §i hagi. Ea cere un studiu aparte.
§ 7. Onomastica urbana prezinta un caracter eteroclit, datorit
elementelor alogene : unguri, sasi la orasele de munte si in special balcanici
in celelalte orase, deci strain fondului rominesc. Ca exemplu tipic de pene-
tratie etnica de origine balcanica citam pomelnicul bisericii Adormirea
din tirgul Draga'sani, redactat de Dionisie Eclesiarhul intre anii 1794-1800
§i editat de Th. Balasel 4 ; el con-tine numeroase elemente sud-slave, alba-
neze si grecesti, neincetatenite la noi, deoarece urmasii desnationalizati
le-au parasit ; elemental rominesc este insa precumpanitor. In genere,
toate pomelnicele bisericilor de oral din Tara Romineasca si Moldova
contin asemenea elemente, dar in proportii mai reduse.
§ 8. Total deosebita apare si onomastica tiganilor robi, din care
s-a ales numai ceea ce pare ca apartine limbii romine ; Inca din secolul
al XV-lea multi tigani poarta nume autentic rominesti, uneori ele capata
la dinsii o forma distincta. Ca si robii din epoca sclavagista, ei imprumuta
deseori numele stapinului.
In concluzie, se poate afirma ca deosebirile regionale privind varian-
tele (fondul fund aproape acelasi) nu altereaza unit
romine. Raraine de cercetat circulatia interdialectala a unor nume §i a
unor forme care ar dezvalui interesante curente de emigratie in diferite
secole, de la o regiune la alta, asa cum indica' unele nume aromine ca
Papana, Tramindan etc.
1 N. Iorga, Studii ;i documente VII, p. 97, deli in unele cazuri 1 transcris a are va-
loarea de I.
2 Doc. Ist. Rom. 17 A IV 210, 216.
3 Publicat in Revista istoricd X, pp. 204-220.
4 Yn Arhivele Olteniei XIV, pp. 272-294.
www.dacoromanica.ro
XVI

17. IV. ASPECTUL NUMELOR CALENDARISTICE
§ 1. Mineatul bizantin, colectia celor 12 minee lunare" cu slujba
pentru fiecare dintre cele 365 de zile ale anului, cuprinde la sinaxarul zilei
peste 1200 mime de sfinti, unele de origine ebraica, altele din greaca veche
si din lating, iar citeva numai din persana, egipteand, siriand, neogreaca
on slava ; toate Ins au primit forma impusa de fonetismul medio -grec,
in care : b ebraic, grec vechi sau latin este redat cu v, ca in Abraam
Avraam, Bakchos Vakchos, Barbara Varvara ; ce §i ci latin este
redat cu ke, ki : CelsiusKelsios, gegi latin cu y : Germanus l'EN.LavOc
au §i eu latin sau vechi grecesc cu av ev : Augustus Atiyoucrrog si
invers Eutropius EU-rpOrctoc, grupul bi latin cu p/ : Publius 1-1670Loc,
v latin, adeseori, prin u : Valerius-0606pcoc. Traducerile slave ale cartilor
de ritual accepts toate aceste fonetisme bizantine, cu toate ca vechea
slava dispunea de sunetele b, ce, au, eu etc.
§ 2. Cartile slavone nu prezinta alts modificare specifics limbii
slave decit redarea lui & bizantin in slava rus5, cu ft sau f ca in Fteodor
Fedor < Ozoa6poc §i, bineinteles, a terminatiei greco-latine us, -os
§i a lui -ius, -ios ij. De observat cal in sinaxare gi ceasloave, y cirilic are
valoare de v sau u, de obicei in diftong, si de i inauntrul cuvintului, ca
fn Akylina Kris gf Akilina (rus Akulina), Anykit, Akyndin, Kyril etc.
§ 3. Traducerile in limbo, romina, avind ca model cind textul medio-
grec, cind eel slay, prezinta fonetismul grec b > v, ce > ke, ge > gh, dar
pe 3 1-au transcris cu th sau t (rareori cu ft, ca Dosoftei < Dositheos),
pe e?) grec cu ey, ev, ef, pe ad) cu ay, av, pe nt latin uneori prin fonetismul
neogrec nd (ca in Andonie < Antonios, Constandin < Constantinos),
iar terminatia gr. cod, slay ij, a redat-o en ie (ca in 'Aar too Aleksij
Alecsie) ; tot asa s-au format : Gheorghie, Antonie, Vasilie etc
grec yy (lat. ng) in Aoiyivo; (< Longinus), din ignoranta a fost redat
uneori cu g, de unde rezulta Loghin i, prin hiperurbanism, ghi > vi, forma
Lovin(escu). Exceptin.d numele terminate in -ios, toate numele Mra ter-
minatia greco-latind -os, -us, pastreaza forma original* nealterata, din
sinaxarul bizantin : Adam, Avraam, Luca, David, Simon etc. iar numele
de origine jatind : Candid, Cassian, Co(n)stantin, Flor, Iustin, Maxim,
Silvan, Tit, Victor etc. se reproduc ca in textul grec, dar fara terminatie.
In aceste conditii, numele crestine din sinaxarele slavone, pe care onomastica
roming le-a folosit eel putin din see. al XII-lea sau din sec. al XIV-lea,
de and s-a organizat ierarhia bisericeasca romind, impreuna cu derivatele
lor, create in urma, alcatuiese un fond de provenient0.,carturareascet , cults,
fond care nu se confunda cu derivatele religioase primite direct, pe cale
populara, ca imprumut de la popoarele vecine, cum shit : Ivan, Iani,
Hanes (Ioan) 1.
Numele de sfinti deci, acceptate direct din cartile de ritual : din
Mineat, din Orologhion (Ceaslov) sau din Calendar, in forma originara,
reprezint5, un produs al culturii bizantine, traditia bisericii ortodoxe ca
un tot unitar gi, In consecinta, nu este just a le confunda cu numele,
tot religioase, care s-au primit pe cale populara de la vecinii bulgari, sirbi,
1 $t. Pasca, op. cit., p. 37, passim, trece toate numele acestea terminate in -ie, la cate-
goria celor primite din slavona", pe altele le considers primite direct din greceste", on din
latina", Vara a distinge traditia cults, adica transmiterea for prin intermediul cartii. Tot asa
Candrea, op. cit., p. 79 , passim.
www.dacoromanica.ro
a. 1237
2
XVII

18. greci, unguri, ucraineni. Intrucit ele au circulat in curs de secole sub,
influenta directs a Cartii de ritual, din care, dupa 1800 s-au trecut in
calendare, le numim 1i calendaristice. Aceste forme culte au Inlocuit de
timpuriu numele crestine de origine latina populara, formate ca mostenire
latina in sinul limbli romine, si din care an ramas putinele vestigii amin-
tite mai sus Nicolae inlocuind pe Nicoara, Gheorghie pe Georz etc..
§ 4. Desi calendarul este, en putine deosebiri, acelasi la toate popoa-
rele ortodoxe, formele derivate ale unui nume-tulpina capata aspecte
diferite in graiul fieckrui popor. In sectiunea formelor derivate din numele
calendaristice distingem doua categorii : cele create de poporul romin,
adick formate pe aria limbli romine ca : On(u), Onea, Ionics, Onica,
Nica Ionac, Nacu, Oniga, Niga, °nip, Nip, Oana, Oancea, Oanes etc..
toate din Joan c cele, tot de creatie populark, dar imprum
vecini, ca sl. rus. blg. Ivan, srb. Iovan, ung. Ianos, sas Han(es), ngr.
Tani c Ene, toate din greco-lat. Ioannes. A.ceasta, subcategorie din urma,
(elemente straine de creatie populark) a intrat in circulatie la poporul
romin cu putine modificari, cerute de particularitatile foneticii romine.
Important de retinut insa este ca o limits sigura, intre cele doua subca-
tegorii nu se poate trage sau este prea greu de stabilit 1.
§ 5. Sistema de clasificare in antroponimia romina se prezinta deci
astfel :
I. Nume crestine : A. Populare, vestigii din latina vulgara, din faza I.
B. Calendaristice : a) nume-tulpina, in forma oficiala ; b) derivate populare,
create in limba romina ; c) derivate populare imprumutate de la vecini..
II. Nume laice : A. Fondul vechi de mime, formate in faza I,
din cuvinte de origine trac'a sau latink. B. Creatia noug, romineasck din
faza a II-a si a III-a. C. Nume laice imprumutate de la vecini : a) de la
vechii slavi (in sec. VII X) ; b) de la popoarele vecine din sec. XI XIX..
§ 6. Numele calendaristice, servind din secolul al XII-lea incoace
ca Indreptar sau izvor la alegerea unui nume de botez, toate formele
care an circulat in textele bisericesti an devenit prototip al numelor tulping,
folosite de poporul romin. Inca fn cele mai vechi traduceri rominesti
apar unele modificari la numele calendaristice sub influenta graiului popular
si a grafiei ; ele constau din modificari de sunete si de articujatie : ca in
Alixandru, Aritina, Aura < Avra, Costantin, Lauru, Loghin < Longhin,
Calea < Calista, Dinu < Dima, Ditul < Diu si Dias, acomodat cu Dii
Vidinul, Furtunian < Fortunian, Miercurie < Mercurie, Silevestru < Sil-
vestru, acomodat cu Sile < Vasile, Septemin <Septimiu, Prepadoamna
< Prepodobna etc., sau calificative traduse ca : Chelsie Coconul",.
Doan Colibasul" (Calivit), Joan Scararul", Domnitoarea", Make etc.
§ 7. Ca fenomen specific de adaptare fonetica se considers acomodarea
terminatiei slave -ij, si a sufixului gr. -ios .= lat. -ius de la numeroase
nume calendaristice in -ie, care s-a redus apoi in -e, ca la : Antonie, Ata-
nasie, Dionisie, Gheorghie, Vasilie, Vlasie etc. Terminatia romineasek
1 Netinfnd seama de teoria circulatiei numelor, adica de coeficientul de repetitie al lor,
nici de categoria specials a numelor de calendar, pe care le include In bloc la numele slave sau
bulgaresti, $t. Pasca calculeaza gresit proportia numelor de botez de origine strdind la doua
treimi (op. cit., p. 37). Desi recunoaste ca incongruenta formelor slave cu cele rominesti e semni-
ficativa", vorbind de ipocristice (derivate) la numele biblice, el este dispus a conchide ca multe
dintre ele, de forma identica si la slavi shit la not de Imprumut", §i citeaza, ca exemplu de-
Imprumuturi straine : Ghita, Nita, Nica (op. cit., p. 125), care sfnt formatiuni romfnesti.
www.dacoromanica.ro
XVIII

19. -ie is functia de sufix cind se apnea la alte nume, calendaristice sau
laice, care la origine se terminau in consoana: Arghirie din Archir < Ahikar,
prin acomodare cu Arghirie. Tot prin acomodare, calendaristicele in
-entie i etie : Arventie, Meletie, Dometie, schimba partea finals
in -inte: Arvinte, Terinte, Melinte, Dominte, proces de incadrare morfolo-
gica (la declinarea III) 1 iar biblicele : Daniel, Gavriel, 1VIihael, Rafail,
se modifies in Danila, Gavrila etc. 2.
V. I ZVOARELE
§ 1. Colectarea materialului onomastic din documentele editate intim-
ping mari dificultati datorite mai multor cauze : a) in primul rind lipseste
o bibliografie generala a documentelor editate, multe Rind risipite In
diferite publicatii periodice (reviste, buletine, anuare, ziare) sau in extrase,
in afara de colectiile, marl sau mici, speciale ; b) in al doilea rind, multe
din colectii n-au un index de nume sau, daca au, forma for este defectuoasa,
prezentind lacune grave, trimiteri gresite i lipsa de ref erinte necesare
etc. ; index model gasim, in ce priveste vechile editii ante 1945, numai la
volumele editate de Ioan Bogdan si de Mihail Costachescu ; c) nestabilitatea
formelor numelui la aceeasi persoana, constatata, pe de o parte in insusi
izvorul hagiografic care a servit de model, pe de alts in documente.
Cu atit mai grew se poate folosi materialul inedit din arhive i depozite ;
ca manuscrise am folosit mai mult colectiile adunate personal si pomel-
nicele din biblioteca Academiei R.P.R. Istoricul literar va putea preciza
motivele variantelor la unele nume calendaristice care apar in acelasi
sinaxar : Atinoghen Antinoghen Autoghen, Asincrit Asigrit,
Adrian Andrian, Antonie Andonie, Alifie Alfeu, Alipie Alimpie,
Antip Andyp, AvxentieEvxentie, CodratCondrat, Kintilian Kindi-
lian, Eyfimiia Ethimia Efimia, Poplie P uplie Puple < Publius etc. ;
d) nestabilitatea se observa mult mai des in documente, cu deosebire in
textele de limbs strains : latina, polona, germana, ungara : Sorban (Serban)
Bokor (Bucur), Berszan (Birsan), Belan ( Belan), Bretoi (Bratoi), Bredicean
(Braducean) etc., din care unele au ramas in circulatie (Tiberiu. Bredi-
ceanu). Un caz interesant este al enigmaticului Dugoiu dintr-un docu-
ment latin, solul lui Petru Musat in Polonia ; un mare boier Dragoiu se
afla pe timpul lui Alexandru cel Bun 3.
§ 2. Uneori variatia formelor numelui la aceeasi persoana se dato-
reste particularismului ortografic al sla-vei documentelor in care lipseste
semnul (g) inlocuit prin z : Jurja pentru Giurgea 4, si in care ra si to an
iu
doug valori fonetice : Deirdul §Si Dradul pentru Dridul, on Bernat, Bernat
§i ung. Bernat pentru Bernard, sau Carste, Crdste, Cirste pentru Cristea.
Sint cazuri cind este dificil a se restaura forma autentica intre Baldest
1 Fenomenul a fost lainurit expus in §1 : Adaptarea fonetica, din studiul prof. Gh. Iva-
nescu si L. Leonte, Fonetica si morfologia neologismelor romfne de origine latina qi romanicd,
Studq §i cercethri stiintifice, Filologie. Anul VII, fast. 2, 1956.
2 V. §i cap. XI, suf. -ild, adaptare morfologica moderns semnalatd de Gh. Ivanescu.
a I. Bogdan, Documentele lui ,tefan cel Mare I, p. 68, Indexul toponimic al colecliei
de Docurnente, editat de Academia R.P.R. pentru volumele din sec. XIIIXVI, B. 1956,
prezinta destule cazuri de nestabilitate; dar indexul antroponimic nu s-a editat pins azi.
4 Joan Bogdan, op. cit., noteaza necontenit la index aceasta identitate.
www.dacoromanica.ro
XIX

20. §i. Bladesti, Brazul si Barzul (BCI III 81), Brazesti §i Birzesti ; unii dieci
Inlocuiesc pe o cu u : Ruman, Cuman, i invers, ca in : Negol, on scriu
ruseste cu e pentru lo : Cebrau in be de Ciobrau 1.
§ 3. Adeseori varietatea formelor pentru aceeasi persoana ajunge a fi
deconcertanta si este greu a stabili data ea se datoreaza nestiintei, sari. altor
cauze. Astfel : Slabciul = Slavciul §i Maniul = Manul ; inlocuirea lui
-u sau -u/ final cu o se considers eleganta de stil Patrasco, Dumitrasco
etc., probabil §i Calo fiul lui Nan Gaut" 2. Notam inca unele exemple
interesante : fit. Tabard vornic de poarta se scrie i Tabara sau, ca in
Tabora (Sd XX 246-250), Cleopa devine Clapa, Clap §i Clipe (Sd XXI),
Marena = Marina, Marica = Mariuta (Sd XXI 300, an 1540), Fugusila
= Fugusel (Giur. 117, 120), Farcenii = Freteenii = Frincenii in 1502
(C. *tef) ; un Dreighici schimba sufixul la fiecare pas in : Dragos, DrligUsan,
Dragomir i Dragu (*t. Greceanu p. 345, n. 1); lane devine Ian°, Con-
drea < Cudre, iar Hrizu < Hris §i Hirsu (Cat) ; Nan Pascal se mai scrie :
Pashalie ti chiar Peical ; Mirceadevine Milco (Div. 73, 79), iar Albu devine
Negrild (ib). Bulcoiu < Bule + suf. -oiu e scris in cinci forme, ca si topo-
nimul Bumbueni < Bumb etc. Mai inexplicabile sint cazurile de alunecare
la alta tema, in variantele numelui aceleiasi persoane, ca in : Iarcu =
larcia = Ercea ce se pot explica din sl. jara primavara" + suf. -cu,
-cea, sau din srb. jarka cant" ; cf. insa i turc Iarkin.
Boierul Vilcsan Florescu sau al Florei este identificat cu Vilcsan
Florev, cu V. Viorin (Div. pp. 41, 89, 101, 120) si cu Vilcsan Vlorin (T.
Rom. 128). Palatalizarea lui fi in hi provoaca confuzii si mai grave :
Fiera, nume derivat din fier, se scrie Hiera, Hera, Herea, iar satul Fie-
1.604 r. Oltenita : Hierasti, Heresti, Haresti, ducind la confuzie cu Hir-
testii din Muscel scris Hartesti si Herkti. Cel mai interesant este cazul
lui loan, vornic de Suceava, care vrea sa impace toate gusturile variindu-si
prenumele in : Ona, Oana, Yana, Ivan, Ioanis, Ianus ; chiar Miron-Voda
Barnovschi da cinci forme numelui sau in pecetie i in semnaturi (A Gen
II 277). Uneori s initial se elimina, ca In Scolofendie, Scutelnicu s.a.,
sense i flea s, on se adauga ca In Scarpenisanu. Mai gray este insa cind
pe Stanciul Moenescul un editor it descifreaza in Stoica Ciulmoenescu" 3,
pentru ca altul ca saute o etimologie acestei lecturi gresite 4, in roc de
a o corecta.
§ 4. Procedeul slavizarii creeazg, Inca o dificultate in cautarea formei
autentice a numelui. Limba slava bisericeasca, folosita si in cancelarii,
fiind considerata ca limba literara, asa cum era latina In tank catolice,
nu este de mirat faptul ca de multe on diacul traduce in slava un nume
de be sau de persoana. Privitor la toponime este de ajuns ca sa amintim ci-
teva cazuri. cunoscute : Dilgopole (= Cimpulung), Slam-Rimnie (=R. Sarat),
Vel-Ocna (= Ocnele Man), Star-Chiojd, azi Chiojdul-Mare, numit in
Actele Drajnei, Chiojdul eel Batrin5, apoi Gorj si Dolj, doua foste judete
oltene, care in actele din secolul al XVII-lea apar in forma de « Jiiul de
sus » §i « Jiiul de jos », sau nume mai putin cunoscute : Dolbisca (= Bisca de
1 L. Boga, Documente, XI, p. 37.
2 Doc. Ac. Rom., sec. XVII, B III 477.
3 Revista Arhivelor, II, p. 73.
4 St. Para, op. cit., sub voce Ciulmoenescul.
5 Ade Drajna, mss. nr. 91.
www.dacoromanica.ro
XX

21. jos) 1, Cearealsov (= Cerasu) etc. Istoricii si filologii sint de acord a recu-
noaste cg, traducerile in slavoneste ale toponimelor latinesti din limba
noastra- sint foarte frecvente in documentele slave de pe vremuri" 2 deoa-
rece cancelaria slavong a slavizat nomenclature mai mult decit se crede3.
Era firesc sg, descoperim in actele vechi, prin urmare, slavizari si la numele
de persoang. Bejan Rosul devine : Bejan Rufus intr-un act latin si Bejan
Cerven intr-unul slavon ; diacul Stan Rosu semneaza in 1533 Stan Cerven
(Cat.) ; Fetita, nume de femeie, este tradus in Doeica Elea", si aiurea
in Deava fatg," 4. Alte cazuri sint semnalate de Ioan Bogdan, ca Danciu
Cernii Negrea", Jurj Dolha Giurgea Lungul" etc. 5, iar alipirea sufi-
xelor slave -vici, si - ovici, in loc de - escul, era o mode pentru dieci sau
pentru boierii cArturari in formarea numelui de familie : Gr. Fierescu
semneazA : Fierovici sau Fieravici, Hdriste Nasturel : Ngsturelovici,
iar Dinicu. Golescu : C-tin Radovici din Golesti, Margire Malai : Malaevici.
§ 5. In urma acestor constat'ari se impune incheierea d elementul
slay in onomastica roming este rezultatul unei stratifidri de lung5, durath,.
La vechiul strat Slav pe care-1 avem in comun cu bulgarii si sirbo-croatii
s-a adaus altul, in epoca folosirii limbii slave in cancelarii si biserid,
ping, in secolul al XVII-lea : unul de forma sud-slavg, in Muntenia, altul
datorit influentei ucrainene, doveditg prin deasa aplicare a supranu-
melor si prenumelor rutene la familii curat rominesti", nume care s-au
rominizat apoi cu timpul ca Ciortoriiski, care devine in 1490 Ciortorescul°,
aceasta in special pentru Moldova si Maramures. Ultimul strat, al treilea,
este rezultatul imigratiei de elemente osta'sesti sirbo-bulgare, lefegii din
sec. XVII incoace, in Tara Romineasd si influentei exercitate, dupe
1700, de ierarhia sirbeascg, din Carlovh,t asupra Banatului si Ardealului,
sau de administratia austriad, in Bucovina'.
§ 6. Pentru a cunoaste prototipul numelor de origine calendaristia
ce au servit ca izvor preotilor la alegerea unui nume de botez, este necesar
sa recurgem la drtile slave care au circulat la not pe timpuri si la cele
mai vechi traduceri ale lor, precum sint sinaxarele Miniatului tipgrit la
Buzau in 1698 de Mitrofan, in care numele aceluiasi sfint apare in doug-
trei forme diferite (dovada ca autorul folosea citeva versiuni diferite
de traduceri mai vechi), variante ce apar si in unele editii vechi ale Ceas-
lovului (Orologhion) 8. Am utilizat astfel, pentru intlia oars, onomastica,
hagiograficg ortodoxh, in forma ei autentid, aceea care a servit de model
si a avut un rol precumpanitor in formatia numelor de botez la romini.
1 N. Iorga, Studii ;i documente XVI, p. 73. Bezdead fail mos", deci fare drept la corn-
posesorat intra probabil In aceeasi categoric.
2 Iorgu Iordan, Nume de locuri, p. VI, n. 1.
8 N. Iorga, Reuista Istoricd X, p. 74. Traducatorul de acte slave Pavel Debrit scrie Gabrove
in suretul din 1816 In loc de Carpinis, ca In actele din 1818. (C. Bobulescu, In Rev. Arhivelor
I, p. 271).
4 Doc. Ac. Rom., 16 A I 492.
5 Doc. tut Stefan eel Mare, vol. II, la index.
6 G. Weigand, Flussnamen, p. 52 ; el mai citeaza prenume ca : Andrejko, Fedko, Fedor,
Iurij, Ivan si derivatele lor.
7 Moda numelor cu finals slava" la romfnii din Bucovina intre 1775-1830 : V. Radevici,
Ch. Daschevic:, I. Onciul Alexandrovici (B -rdz, 11, 16, 19).
8 .,Orologhion" ed. 1703, text slay cu explicatii In limba romfna si Ceaslou (romfnesc) ed.
1715 de Antim ;, la p. 204 gasim termenul minologhion adica synaxar (=calendar). Dictio-
narul lui G. Timus a modernizat lard criteriu multe nume de sfinti.
www.dacoromanica.ro
XI/

22. Materialul continut in documente, incepind cu secolul al XI-lea pins la
jumgtatea secolului al XIX-lea, face dovada ca numele vechi de persoana
erau la not infinit mai numeroase si mai variate decit acelea aflate astazi
in circulatie.
Nume actuale, culese din graiul viu sau din publicisticg, nu s-au
folosit decit in masura in care ele au servit de veriga Inlantuirii formelor
ce se derivg succesiv dintr-un nume tulping.
§ 7. Destinat In genere antroponimiei istorice, dictionarul imbratiseaza
intreg domeniul onomastic vechi, utilizind din actualitate numai putine
nume in legatura cu evolutia formelor vechi. Dar si limitele acestea,
se restring mai mult, lasind la o parte : a) numele al cgror sens, destul
de clar, n-are nevoie de explicatie ; b) cele formate din numirea ran-
gului, functiei sau ocupatiei, din acelasi motiv ; c) cele formate din topo-
nime cu adaosul sufixului -anu, -eanu, -aru, al caror numar este infinit ;
d) o serie de nume enigmatice, intilnite o singura data in texte i multe
dintre cele de origine straina, acoperind originea straina a insului, cu deo-
sebire din mediul urban ; e) nume de tigani-robi, de aspect exotic. Cimpul
se largeste in alts directie, imbratisind numeroase toponime, care la
origine au fost nume de persoana, sau formate, prin adaos de sufixe,
din acestea 1.
§ 8. Conditii favorabile pentru un studiu de ansamblu s-au treat
§1 prin editarea corpului de documente interne de Care Academia R.P.R.,
privind secolele XIXVII ping la anul 1625 al cgrui index n-a apa'rut
Inca. 0 culegere sistematica a imensului material documentar era ceruta
in interesul cercetarilor, atit istorice cit i lingvistice, iar necesitatea unui
dictionar general al limbii romine ce se pregateste astazi a fost semnalata,
de Ovid Densusianu Inca din anul 1929 2. Culegerea pe teren a numelor
de locuri si de persoand famine un desiderat Inca si de prima ordine.
VI. REGIMUL $1 FUNCTIUNEA NUMELUI
A. NUM_ELE UNIC
§ 1. In stadiul comunei primitive popoarele foloseau numele unit
la care, incidental, se adauga acela al clanului, al tribului sau al tatalui.
La greci, patronimul format cu sufixul -ide, pus la numele tatalui, este
frecvent in poemele homerice (Odiseu Laertide, Atrid Menelau, Tidid
Diomede), dar de regula circula numele unit : Solon, Licurg, Pericle
etc. ; spre a nu se crea confuzie intre persoane, el se repeta foarte rar,
pins intr-o epoca, tirzie (cea helenistica). Romanii se foloseau de regimul
numelui triplu (praenomen, nomen gentilicium si cognomen, ca in : Caius
Julius Caesar, sau quadruplu, cu un agnomen in plus, ca in : Publius
Cornelius Scipio Africanus, adaugind uneori i patronimul : Marci filius.
1 Aceastd latura a problemei a fost tratata in articolul meu : Raports entre toponymes et
,anthroponymes din Contributions onomastiques", 1958, Ed. Academiei R.P.R., pp. 115-123.
2 Este greu de urmarit numele de persoana spune el fiindca nu avem un dictionar
complei in care 0, gasim derivafia §i infelesul unui nume in fiecare tars" (Curs de toponimie si
.onomastica, 1928 1929, p. 113).
www.dacoromanica.ro
XXII

23. § 2. Popoarele din evul mediu intra in istorie tot cu numele unic,
care este un prenume : Clovis, Runk, sau o porecla : Atila ; dupg un timp
se adauga la prenume patronimul on un supranume sau numele de aparte-
_nenta locala (dupa satul sau mo§ia de re§edinta, pentru nobili) ca de ex. :
Carol Martel, Pipin de Landen, la franci. Data in cronicile noastre domnii
celor doua principate se caracterizeaza prin epitete sau porecle : Mircea
eel Batrin, Mircea Ciobanul, Petru Schiopul, in mod oficial, in documente,
incepind cu Alexandru-Aldea, ei adauga la prenume numai patronimul
precedat de fiul lui", sau numele bunicului cum face Radu-*erban nepo-
tul prey bunului Basarab Vvd", fiindca tatal sau n-a fost domn. Rareori
ei se disting prin epitet in textul diplomatic : senior, junior, respectiv
sfarii, mlad : cel batrin, cel tinge etc. 1.
Prepozitia slava of «de, de la» apare in actele noastre vechi atit pentru
boieri cit §i pentru mopeni sau razed, Mira a designs un titlu nobiliar ca
in tarile catolice. La popoarele ortodoxe, cu exceptia Imperiului Bizantin,
numele unic dainnie§te citeva secole dupa intemeierea statului, dar la
TUO patronimicul apare de la inceput, format cu sufixele : -ov, -ovici, -ici
care i§i pastreaza functia patronimica ping, astazi ; totu§i unele patronime
din acestea au devenit nume de familie (ca in cazul fam. Orlov.). Cele
trei sufixe slave s-au folosit §i in cancelaria moldoveand, pentru patronime,
in secolele XIV §i XV, in concurenta cu sufixele -ea, -escul, de obicei ele
Bind adaugate la patronim de care scriitorul actului slavo-romin 2.
Trecerea la regimul numelui dublu se face pe nesimtite, in curs de secole,
inca din secolul al XV-lea, folosindu-se cind numele unic, cind eel dublu,
adaugind la prenume un patronim sau o porecla ; uneori, linga prenume,
apare numele de apartenenta locala : Isvoranul sau functia : Badea Vame-
-fov ; in aete boierii fara titluri sint aratati numai pe numele de botez
insotit de epitetul jupan" 3.
§ 3. Pins in secolul al XIX-lea satenii apar in documente cu numele
unic, care este un prenume, mai rar o porecla, ea Ratundul, Talmaciu ;
numai cind era necesar sa se indice rota -parte a insului intr-o devalma§ie,
se adauga patronimul, on numele bunicului, al mamei, al sotiei sau al
fratelui chiar, dupa cum dicta interesul juridic. Sufixele onomastice
-a, -ea, -otd, -ici se pare ea an avut la inceput functie patronimicd ; in
epoca documentelor scrise ele apar insa §i la unele patronime folosite ea
prenume pentru barbati : Lupa, Badea, Badici, Calota, Dragon'', Draghici,
Manea, atunci cind patronimul respectiv a fost aplicat ca nume de botez,
alaturi de : Lupu, Radu, Calu, Drag, IVIanu, prenume in forma initials.
B. NUMELE DUBLU
§ 1. incepind din secolul al XVI-lea regimul numelui dublu devine
tot mai frecvent fn clasa stapinitoare in masura in care se constituiau
familiile cu domeniu ereditar, despartit de hotarul ob§tei devalmme a
mo§nenilor sau raze§ilor. in curs de doua secole exemplele sporesc de la
1 I. Bogdan, Relafiile TCrti Romtnesti cu Brasovul... in sec. XV si XVI, Bucuresti, 1905,
pp. 47-53, 139-177, 332-335, 337-339.
2 Vezi I. Bogdan, Documeritele lui Stefan cel Mare, vol. II, la index.
3 C. Giurescu, Studii de istorie socials, ed. 1943, p. 244. In actul mold. din 15 oct.
1426, 14 boieri apar cu nume unic 51 alti doi omonimi cu n. dublu.
XXIII
www.dacoromanica.ro

24. 20% la 40%. Accentul cade fns' tot pe prenume, intrucit patronimul on
supranumele apare numai atunci cind este necesar a se face distinctie
intre doi sau mai multi omonimi. Este cazul celor 12 boieri i curteni ai
lui *tefan eel Mare, care purtau toti prenumele Duma: dintre ei singur
vArul domnului, Duma Vlaiculovici fiul lui Vlaicu", apare in acte numai
cu prenumele, pe cind ceilalti se disting regulat prin adaugarea fie a.
patronimului format cu suf. -ici, -escul : Benici al lui Benea", Braevici
al lui Brae", Isalescul, Ma'neseul, fie a unui supranume ea : Brudur, Ne-
grul, a numelui de mosie : rat6ranul, on de functie : clucerul si de ru-
denie var sau frate cu x, sau prin transformarea prenumelui in dimi-
nutiv ca la Dumsa postelnic.
§ 2. Din cele aratate mai sus putem conchide ca, in regimul numelui
dublu, al doilea nume se putea forma in vase moduri : a) din patronim_
pus la genitival slay: Jurj Husiva, Marina Husulova ( tef. I 373, II 55)
on la genitival romin Vladul Caplii, sau format cu sufixele de filiatie : -mut,
-ov, -ici, -ovici, sau Mira suf x, precedat de sin fiul lui" ; b) din numele
functiei : Badea Vamesov ; c) din numele bunicului ; d) din supranume :
Coman Gurg, Bejan Rosul 1 ; e) din numele mosiei format cu sufixul
-ianul, sau precedat de prepozitia de, de la, din : Stan de Codru,
Gligorescu de Grunagzoae, Stan de Clue 2; f) din numele fratelui, al
mamei vaduve, al socrului sau al altei rude de seams.
Nume dublu se poate considera si eel domnesc, format la suirea
pe tron, prin adaosul unui prenume de traditie dinasticg., la prenumele
purtat pin'a atunci ca : Basarab, Radu i Vlad in Muntenia (Basarab-
Neagoe, Radu-Paisie, Vlad-Vinti16,), Alexandra i Stefan in Moldova_
Cronicile dau ambele nume, dar in documente apare numai numele cel non
cu filiatia. Prenumele loan (I&) era un element al titulaturii domnesti,
ca Caesar la primii impgrati romani.
C. PRENITMELE
§ 1. Temelia onomasticii o formeazg numele de botez sau prenumele,
care, in diverse cazuri, ajunge a lndeplini gi celelalte functiuni, cu sau
fara anumite modificari. Prenumele se formeazA din nume crestine sau.
laice. Cele dintli apar in forma transmisa din limba latina vulgara (Medru,
Nicoarg), de regard, insg in forma calendaristicA, (Dimitrie, Nicolae), sau
modificate prin derivatie din acestea Mitru, Nicu ; uneori se is ca prenume
chiar numele skbaloarei : Craciun, Simpetriu, Simnicoara, Simedriu,
Simtion, Sinziene, Fetion, Aghiana, Ispas, Obreja, Blaga, Florea, Mosu,
Pasta, Pobreajen, on numai termenul de stint ca in Sfetea, Fetea, Sfintea,.
Fintea etc., ba chiar unele calificative ale sfintilor ca : Sirul (Efrem),
Damaschin (Joan), Colibasul, Bogonos, Bogoslov, Trihina, Tiron, Botez,
$i nume de locuri socotite ca sfinte : Ierusalim, Iordan, Tabor, Sidon,.
Sinai, Samaria etc.
§ 2. Dintre numele laice unele sint de traditie straveche (Albu,
Bucur), on de vechi imprumut de la slavi (Dragu, Radu, Vlad), din Cartile
1 I. Bogdan, Relajiile Tarn Romtnesti cu Brasovul gi cu Tara Ungureascd, index.
2 N. Iorga, Studii qi documente XXI, pp. 394-5; Anuarul Institutului de istorie, Cluj,,
III, p. 739.
www.dacoromanica.ro
XXI V

25. poporane (Alexandru, Roxana, Archir), din creatia mai veche sau mai
noun (Coca, Fatul, Fecioru, Soare), si chiar nume de conjurare a piezei-rele
(Balaur, Groza, Ursu, Urita, LepAdat, Prodan, Razvan). 0 categoric
interesantg, de nume de botez o formeaz5, etnonimele, luate pentru faima
neamului respectiv : Arman, Arvat, Cazacu, Grecu, Leahul, Rusu, Sasu,
chiaul, Sirbul, Taut, Turcu, din care s-au format si feminine : Armanca,
CAzaca, Greaca, Munteanca, Rusca, Sasca, cheia, Sirbca etc.
§ 3. Numele se poate repeta intr-o lists de sateni f6r5, alt adaos :
sau in aceeasi familie ca in cazul lui Iancu Voda de Huniad al carui frate
se chiama loan 1. Sub influenta grupului numeros de nume terminate
in -ie sau in -e (Gheorghie, Gheorghe) si alte nume au luat forma acestora :
Petre < Petru i Ioane < Ion ; acesta apare des in Ardeal in secolele
XVIII si XIX ; dar foarte numeroase, indeosebi in Moldova, sint cele
scrise cu e final in Inc de -ea, ca Bade, Bance(a), Marce(a).
§ 4. Spre deosebire de catolici care dau mai multe prenume unei
persoane, la romini, ca si la celelalte popoare ortodoxe, prenumele este
unic ; citeva exceptii intilnim la domni : Nicolae-Alexandru, Petru-Aron,
Nicolae-PAtrascu, sau la doamne : Maria-Oltea, mama, si Maria-Voichita,
sotia lui Stefan eel Mare, apoi la fli de dome : Bogdan-Vlad, fiul prece-
dentului, i Mihail-Pg,tru fiul lui Alexandru Lapusneanul. Citeva cazuri
ggsim i in familiile boieresti : Ana-Eftimia, fiica lui Ganea 2, cneaghina
Marta-Candachia 3, Odochia-Roxanda 4, Loghina-Domnita 6, Solomia
ce-i este porecla ei, Draguta" 6 etc. Nu este aid. cazul unei dublari a
prenumelui laic cu unul calendaristic, procedeu observat in antroponimia
ruseasca veche 7. Numai in doua cazuri ggsim incercarea neizbutitg de a
repeta in numele dublu, un nume calendaristic considerat echivalent,
farA, ca 0, fie : Ignatie zis Iuga vistierul 8 si Udriste Msturel ce-§i zice
uneori Orest sau Uriil" 9.
D. PATRONIMUL LUAT CA NUME DE FAMILIE
§ 1. in primele doua secole dupg intemeierea farilor romine traditia
de familie se observa, numai la, cele doua dinastii, in care se repetg numele
intemeietorilor Basarab i Radu, Bogdan si Stefan. Atit domnii cit si
boierii foloseau in acel timp numai patronimul, astfel c5, numele se schimba,
la fiecare generatie : Manea Udristev este tatal lui Dragomir Manev, care
abia mai tirziu Y i va zice i Dragomir 17driste". Niel supranumele nu se
transmite : Constantin FandArac fiul lui OAHU F5,c616, 11. Abia in secolul
1 I.-A. Candrea citeaza cazul a opt frati dintre cari doi se nurn3au Stanciul si doi
Lupul (op. cit., p. 68).
2 Documente privitoare la Istoria R miniei 16 A II p. 111, an 1558.
8 Idem, 17 A IV pp. 443, 418.
4 Idem, ibidem, p. 147.
5 Idem, 17 A IV p. 408.
6 Idem, 16 A II p. 12. Cf. si Despina-Calea soacra lui Matei Basarab.
' V. K. 6kagov, Ha ucTopuu pyccuux umeu, cap. II.
8 I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare II, index.
9 P. S. Ndsturel, Insemndri din Hindu ,fi Imprefurimi fn Monumente si Muzee
pp. 218-220.
10 I. Bogdan, Relafiile Tdrii Romtnesti cu Brasovul ,si cu Tara Ungureascd, pp. 290-293.
11 N. Iorga, Studii si documente XXI, p. 355.
www.dacoromanica.ro
XXV

26. al XVI-lea se consolideaza marile familii boieresti, Craiovestii, Buzestii
f.a. Patronimul is atunci functia de nume de familie, iese in relief fats
de prenume si apare uneori ca nume unit Fruntes, Gangur, in be de
Ion Fruntes, Radu Gangur cum se zicea in secolul precedent 1.
§ 2. Patronimul format cum s-a aratat mai sus (A 2, 3 si B) a
fost studiat, pentru onomastica romina, de I. Biletchi-Albescu care
aduce o bogata documentatie din izvoarele istorice si din actualitate 2 ;
studiul sau, deli are uncle scaderi, poate servi ca punct de plecare pentru
.capitolul urmator in care se vor dezvolta alte laturi ale problemei.
E. CONFUZIA FORMELOR DE GEN PENTRU AMBELE SEXE
§ 1. De multe on izvorul nu permite sa, cunoastem sexul persoanei,
.este cazul mai ales cu pomelnicele care contin numai liste de prenume.
Faptul acesta da be la confuzii in determinarea sexului persoanei deoarece
in afara, de numele calendaristice terminate in -a si cunoscute ca hind
purtate numai de barbati, ca Cosma, Duca, Foca, Luca, Toma etc., apar
unele nume feminine, ca gen gramatical sl ca uz, terminate in -a, dar
care se aplica, uneori si la barbati, fara sarsi schimbe forma. Inners, avem
prenume terminate in -a, -ea, -ie specific barbatesti, dar aplicate uneori
si femeilor. In Coate aceste cazuri este vorba numai de prenume, iar nu de
acelea care an servit de regula ca nume de familie precum : Cuza, Dinga,
Ghica, Goga, Inca, Sturza. Distingem astfel grupele urmatoare : a) nume
specific masculine dar purtate rareori si de femei : Mina, Preda, Sima,
Sofronie, Badea, Nedelea, Oprea, Petrea etc. ; b) nume feminine, care
apar si la barbati : Fira 3, Gherghina, Ghinda, Lucia, Paraschiva, Para,
Petrica, deli exista alaturi masculine ca : Firu, Luciu, Paraschiv, Petrica
etc. ; c) nume de gen feminin purtate de barbatii robi-tigani : Lica, Nagara,
Romasca, Iola etc.
§ 2. Confuzia in ce priveste sexul apare si la nume cu forma distinct'a,
pentru genuri la nominativ, dar care primesc aceeasi flexiune la cazul
oblic, deoarece si Fira si Firu nearticulat pot face in genitiv-dativ
al, a Firii ; se distinge uneori o forma de alta prin mentinerea diftongului
din tema : fem. Neagra gen. Neagrei si masc. Negrea, gen. Negrii ; Fomea
gen. Fomii ( foame sau sl. Foma = Toma) si Foame, gen. Foamii.
Avem si genitive neregulate : Doltii de la Dolca, Armantii de la Armanca.
§ 3. Interesul de a discerne sexul este si mai sporit cind dou'a forme
de nume asemanatoare vin de la teme sau radicale deosebite, cum este
cazul cu Nita masc. < Ionita si Nita fem. < Anita, care fac genitival
la fel : Nitii. Astfel de nume avem : Ghinut < Ghenadie, si Ghinuta
< Evghenia ; Lica < Vasile, Lica < Steliana sau Vasilia ; Litu < Ilie,
Lita < Calita ; Miu < Mihu si Mia < Eftimia sau < Eufimia ; Mitu <
Mitru si Mita < Domita sau Mita mr. < D-tra ; Saftu < Hrisanth si
Safta < Elisabeta ; Tincu < Timotei sau din Eftimie si Tinca < Ca-
tinca (Ecaterina) ; Vuta, < Iacov si Vuta < Eva ; lasam la o parte ipo-
coristice ca Ica, Cuta, Uta, care se pot deduce din mice nume.
1 I. Bogdan, Documentele lui .5tefan eel Mare II, index.
2 Un ca pit, 1 de patronimie romtneascd, Cimpulung mold., 1935.
3 Documenle privitoare la Istoria Romtniei 17 BI 2-14, 22 §i 16 B II 1.
www.dacoromanica.ro
XXVI

27. § 4. Claritatea in ce priveste cunoasterea sexului este evidenta
.cind numele se modifica schimbind articulatia masculine cu cea feminine
-(Radu > Rada) si invers. : a) la femininele formate cu articolul a din
masculine : Ioana, Stana, Rada, din : Ioan, Stan, Radu etc., sau on termi-
natia -ins, -ica, -ita : Vasilina, Vasilica, Gherghita ; b) la masculine formate
din feminine : Catrinul, Ileanul, Paraschiv, Evdochiu, Despinul ( < Des-
pina). Nume alintatoare in forma masculine pentru femei ca Irinel, din
nuvela lui Delavrancea, gasim si in trecut : Dochiiul fata Crai
§ 5. In sistemul onomastic al satelor, matronime ca : Ionita al
Voichii, D-tru Chirii, Petre al Cretii sint redate i prin numele mamei -S
sufixul -an : Voican, Chiran, Cretan, complicind astfel categoria numelor
in -an, ca Dragan < Drag-u etc.
VII. FORMELE DE PATRONIM
A. PATRONIMITL IN GENITIV SLAV CU -a
I CONFUZIA LUI CU PRENTTMELE IN -a
§ 1. Seriitorii actelor slavo-romine n-au urmat nicio regula in redarea
numelor rominesti de locuri si de persoana pe care uneori le traduc in
slava sau carora alteori le adaoga numai flexiunea slava, in locul celei
rominesti. Patronimul apare i cu genitivul rominesc : N. sin Bizdigaei 2,
dar de multe on in forma slava : Joan sin Vasilieva (sic). Fie din ignoranta 3,
fie din constiinta ca numele nu trebuie tradus, un nume ca Jumatate
primeste, de cite on se scrie, alta terminatie : -ev, -evici, -ici 4, de unde
rezulta ca numele a circulat fare vreuna din acestea. De aici se isca greu-
tatea pentru vechii traducatori de acte slave (autorii suretelor), ca gi
pentru cei de astazi, cind vor sa restabileasca numele autentic, deoarece
documentul, fiind un instrument juridic, din interesul de a se proba iden-
titatea persoanei in relatiile de proprietate, punea in circulatie forma
numelui din originalul slav, unde fusese tradus total sau partial, dind
uitarii forma autentica, ca in exemplele Cerna pentru Negru", Cauia
pentru Cauiu, Porca pentru Porcu 5.
§ 2. Desinenta genitivului slav -a apare la patronime, in actele slave,
indiferent dace numele este sau nu articulat : Buciuma, Fruntesa, Albula,
Bratula, Minzula, Niatedula6 acestea sint exemple dinainte de anul
1500, in loc de Buciumei, al lui Fruntes, Albului, etc. Numele intr'ind
in circulatie in forma acestea, -a isi pierde sensul de genitiv patronimic
gi astfel se constitute o noua subcategorie a numelor terminate in -a.
Cea dintli este a numelor calendaristice : Cosma, Duca, Foca, Luca, Mina,
Sava, Toma, etc.', a doua a numelor de origine albaneza : Ghica, Leca
1 Documentele privitoare la Istoria Rominiei, 16 A III, pp. 159-160.
2 Damian Bogdan, Glosar, sub voce, din 1640.
3 Cf. cazul citat de I. Bogdan, op. cit., I p. 494.
4 Idem, op. cit., I, pp. 499-500.
5 I. Bogdan, op. cit., I 451 §1 II 122, a schimbat pe Cauia din text in UMW, dar a lasat
pe °aria Porca 1Oand al lui Porcu"].
6 O. Densusianu, Histuire de la langue roumaine, I, p. 395.
7 Cf. masculinele latine in -a create in sec. I e. n., din forme In -us, -es ca Iunia,
Prisca, Herma etc. dupe analogia lui Aquila, Barnaba (Novum Testamentum, Epistula b.
Pauli .ad Romanos 16, 3).
XXVII
www.dacoromanica.ro

28. etc., si aromine : Balaura, Bira, Bira, Buia, Bura, Busia, Mana, Miha,
Meta, Nota, Pana, Tega, Tuta, etc. care au si forma in -u. La fel s-ar
explica altele ca : Fulga, Ursa, Frata, Draca etc. ; neputind sa le ex-
plice, Capidan conchide ca fenomenul (articularea cu -a onomastic) a
putut sa fie general in limba roming. Name masculine terminate in -a
se gasese pretutindeni la poporul roman, afirma Sextil Puscariu, citind :
Bdra, Duca, Floca, dar el adauga i citeva terminate in -ea,
stinga cazurile dud e apartine temei 1. Acest fel de nume masculine se
gaseste azi si la moti : Boca, Costa, Mota, Potra, Rauca, si in alte
regiuni, cum sint cele aduse de Bil-Albescu ; Boba, Boga, Baltaga, Berbeca,
Burlaca, Dorca, Gala, Grumaza, Haraga 2 etc., nume care eirculd si cu
terminatia in -u. Spre a completa categoria, putem aduce inca unele nume
scurtate din calendaristice : Alexa(ndru), Arca(die), Chesa(rie), Condra(t),
Costa(ndin), Chifa(nie) < Epifanie, Ghera(sim), Ghiga(ntie), Hara(lambie),
Iorga, Igna(t), fra(clie), Laza(r), Maca (vei), Miha(i1), Misa(il), Nasta(se),
Necula(e), Pala(die), Pana(it), Para(schiv), Stama(tie), Tara(sie), Varna(va)
Zaha(ria) etc., precum i alte scurtari in care -a lipseste din tema, dar se
adauga : Blaga, Clima, Flora, Fota, Gavra, Gherga, Giorza, Griga, Iosipa,
Siva ( < Iosiv), Lupa, Mira ( < Miron), Nica, Nistra, Ona, Sima, Toda.
etc. Aceste subcategorii ale numelor terminate in -a pot da nastere unor
confuzii insolubile in ce priveste originea si explicarea for : astfel Jurja
(= Giurgea) in loc de Jurj, presupune sufixul -ea, dar Maria-Cazaca
poate fi sau un prenume femenin dublu, ca Maria-Vochita, sau un
patronim : Maria Cazacului ; tot ca patronime formate cu -a din genitival
slay trebuie intelese Odochia Ciurca" i Ilisafta Clanta" 4 §i deci traduse :
Evdochia lui Ciurcu, Ilisafta lui Clanta.
§ 3. In cazul lui Jurja ( =-- Giurgea) se afla i alte flume terminate
in -a, precum : Sturdza < Sturdzea, 52 Cuza < Cuzea, Balsa < Balsea,
Groza < Grozea.
B. PATRONIMUL DIN N1JME TERMINATE IN -ea
Numele de persoang terminate in -ea cu functie de patronim pot fi
derivate din adjective §i substantive cu terra in -a, in -u sau consoana,
in -e, precum si din alte nume de persoang terminate la fel ; o categorie
deosebita formeaza cele provenite din genitival patronimic slay in k.
§ 1. to prima categorie intra cele formate din epitete sau porecle ca :
bard, bared, both', buca, bur* buza, durla, falcd, geana, ghiata, ghinda,
groaza, gura, hora, pita, rinzsd, secard, : Balea, Berz
Burtea, Buzea, Durlea, Falcea, Genea, Ghetea, Ghindea, Grozea, Gurea,
Horea, Pitea, Rinzea, Seca'rea ; vin apoi numele formate din substantive
si adjective terminate in consoana ca : alb, albul, ban, bob, bun, corb,
drag, drat, fir, floc, git, g'ind, gol, geaman, jos, lemn, mat, mot, motru
muc, murg, must, neg, negru, orz, picior, por, pore, rac, sus, tamp, vint :
1 Dacoromania, II, pp. 697-8.
I Bil.-Albescu, Alte aspecte ale patronimiei romtneqti, 1937, pp. 3-5.
3 Documente privitoare la Istoria Romtniei, 17 A IV 418, 443.
4 Idem, 17 A IV 448-9, 456.
5 Mutatia diftongului -ea In -a, la Sturza, s-a explicat de Gh. Ivanescu (BIFR I 166).
www.dacoromanica.ro
XXVIII

29. Albea, Albulea, Banea, Bobea, Bunea, Corbea, Dragea, Dracea, Firea,Tlocea,
Gitea, Gindea, Go lea, Gemenea, Josea, Lemnea, Motea, Motea, Motrea,
1VIucea, Murgea, 1VIustea, Negea, Negrea, Orzea, Piciorea, Porea, Porcea,
Racea, Susea, Timpea, Vintea. Ele circul6 ca porecle sau nume de familie,
rar ca prenume. La aceasta grupI se aratufa §i numele de persoanl ter-
minate in consoalA sau in u lung : Bal§, Costu, Cristu, Dona, Lupu,
Petru, Todu, Flom, Giurgiu, Hus, Hot, Macru, Man, On, Radu, Stan,
Tint, Voicu, care, primind suf. -ea, devin : Bal§ea (§i Bal§a), Costea, Florea,
Giurgea, Husea, Hotea, Macrea, Manea, Onea, Tintea, RAdea, StAnea,Voicea.
O alt6 categoric se formeaza, i din apelative terminate in -e ca : bade,
bufte, dinte, foale, foame, folte, frate, fu§te, gide, miine, munte, etc.,
care primind sufixul -ea, fac : Badea, Buftea, Dintea, Folea, Fomea,
Foltea, Fratea, Fu§tea, Gidea, Miinea, Muntea ; apoi din calendaristice
terminate in -e ca : Alexe, Ene, Frone, Ile, Mate ( < Stamate), Pate
( < Ipate), Pante ( < Pantelimon), Sile §i Vase ( < Vasile), Stele §i Stere
< Stelian), Tone ( < Antone), Udre ( < Adrian), -Me ( < Julie) etc.,
sau cu fornag de vocativ, dar folosite ca nominativ : Alde, Criste, Done,
Lupe, Mitre, Petre, Tode ( < Toader), etc. DupA exemplul carte cartea
ele s-au articulat cu -a, on au primit sufixul -ea, de ex. : Aided-ea, contras :
Aldea.
§ 2. A doua categoric este a numelor formate din genitivul slay in
continute in documentele slavo-romine precum : Cauia din Caui 1,
DrAculea", epitet sau patronim aplicat lui Vlad Tepq, ca fiu al lui Vlad
Dracul, deli in privinta aceasta s-au emis §i pgreri contrare 2. Expresia
bilingva : Nastea nepoata Mihaila Buzea" cuprinsg in textul slav, deci
in archetip 3, este redatA de I. Bogdan : N.n. lui Mihaila Buzea" ; de
fapt §i patronimul se putea reda printr-un genitiv al Buzei" de la masculi-
nul Buza,, deoarece Buzea a devenit un genitiv cristalizat ; tot gre§itg
poate fi traducerea dativului Irkr8AS A8mil prin lui Neagul Dumia",
din acelai act, in loc de : lui Neagul Dumei", adica prin genitivul
patronimic 4. Aceste doua exemple de patronim ilustreaa, in chip conclu-
ent p6trunderea in circulatie, datorita, cliecilor care seriau documentele
slavo-romIne, a genitivului patronimic slay, §i cristalizarea lui In forme
care se confund6 cu numele formate prin sufixul -ea, -ia, din prima categoric.
§ 3. Prin analogie cu Gallia din Caul i Dumiia din Duma putem
xplica formele : Malaia, Melia, Ochia, Puia, Puchia, nume barlAte§ti
provenite din uncle patronime mai vechi, formate din porecle :
mein, ochiu, pain, puchiu. Aceste patronime se intilnesc in ceea ce prive§te
forma, cu numele calendaristice : Zaharia, Isaia, Ieremia, pronuntate
-iia. Pentru formele in -ea, -ia, Sextil Pu§cariu are o singur6 explicatie :
Nume ca Grapini, Seni, Negri, Negruti, Reli nu-s decit genitive de la :
1 I. Bogdan, Documentele lui .Stefan cel Mare I, p. 102, n. 1.
2 E stabilit precis ca epitetele : Dracut §i Drdculea se aplicd, in izvoarele contemporane,
primul tatalui si al doilea fiului, (I. Bogdan, Vlad repeq, pp. 60-61) exceptind cloud cazuri chid
ele se aplicd invers (I. Bogdan, Rela(iile..., pp. 250, 324) ; sa nu uitam ca epitetul Teper s-a
treat mai tirziu, in cronici ; loan Bogdan explica primul epitet (Dracul) ca forma literary st pe al
doilea (Drdculea) ca populard, dar I. B.-Albescu pare sa fi vazut just in Drdculea un genitiv
slay patronimic, ipoteza respinsd de ySt. Pasca (Dacoromania IX, p. 338), care ignoreaza izvoarele
istorice.
3 I. Bogdan, Documentele lui ,Stefan cel Mare II, pp. 54-55.
4 Idem, ibidem.
www.dacoromanica.ro
XXIX

30. Agripina, Xenia, Neagra, Negruta, Reaua [de fapt < Hreli] ... care
ne coning ca Florea . e fiul femeei numita Floare 1, explicate nein-
destulatoare pentru a lamuri originea tuturor subcategoriilor cle nume-
terminate in -ea.
§ 4. Daca unele din acestea s-au format, dup5, cum am vazut, in
cancelaria slavo-roming, nu contestam ca altele s-au primit i din slava,.
interpretate de I. Iordan ca diminutive bulgare, pentru a explica numele
Valcea, al solului lui Basarab III, sau ca adjective posesive feminine
slave, asa cum E. Petrovici a aratat pentru acelasi nume, ca §i pentru alte-
toponime ca : Cneja, Cobiia, Cozia, Orlea, Oslea, Voia, Vrancea 2. Daca
pentru toponime, explicatia data de E. Petrovici este logica, ramine de
15,murit numai raportul dintre cele doua functii, ca sa zicem asa, ale acestor-
nume, deoarece mai toate circula in aceeasi forma, si ca toponime i ca
antroponime.
§ 5. Cunoscind obiceiul diecilor de a folosi genitivul slay patronimic,
de origine diplomatica, carturareasca deci, in locul genitivului rominesc.
in -ei, -lui (ca in Husei, Husului) putem admite ca multe genitive de acest
fel terminate in -ea au patruns in circulatie, i s-au mentinut pins azi,
confundindu-se in celelalte subcategorii produse din articularea en -a
sau cu sufixul -ea. In aceasta situatie ele si-au pierdut sensul patronimic,
pentru motivul ca flexiunea venea dintr-o limba straina ; considerate apoi
ca echivalente cu prototipul (Lupu = Lupea, Badu = Badea) ele s-au
putut folosi apoi in functia de prenume. In aceeasi categoric intra i patro-
nimele cu sufixul compus : -cea < -cu + ea : Doncea, Marcea, Mincea,
Oancea, Stancea, Stoicea, Voicea, Vrancea, formate din : Don(cu), Marcu,
Mincu, On(cu), Stan(cu), Stoi(ca), Voi(cu), Vran(cu) < Vrana.
§ 6. Alaturi de grupele de mai sus trebuie sa consideram i moldovenis-
mele terminate in -e in loc de -ea : Base, Bere, Bobe, Busne, Buze,
Codre, Cuze, Foce, Giurge (in documentele slavo-romine : Jurj), One
Mane, Mise, Sturdze 3, Urse etc. In a treia faza Sturze Sturzea devine
Sturza 4. In ce priveste Cuze aceasta pare sa fi fost forma initiala care se
intilneste in acte piny la jumatatea sec. al XVIII-lea 5 paralel circua
insa forma Cuzea (la genitiv Cuzei), intre 1688 si 1784, alternind, la acelasi
personaj, cu prima forma 6, iar forma Cuza apare in sec. XVIII in alter-
nant.6 cu ambele forme, ping ce le inlocuieste definitiv 7. La fel se intimpla
cu numele Bals, Balse, Balsa. Sufixul -ea, dupa ce a indeplinit functile
de mai sus, pare a se fi specializat astazi in formarea supranumelor (poreele),
cum ar fi : Coltea, Dintea, Ciutea etc.
1 Dacoromania II, p. 698.
2 E. Petrovici In Studii lingvistice, IV, pp. 65-76, 80 -83; I. Iordan, Nume de locuri,
p. 172 si Rum. Toponomastik, p. 279, passim.
3 Cf. G. Istrate, Note despre articularea tui Neculce-a in BIFR IV, p. 60 n. 1 referindu-se
la cursul prof. Iorgu Iordan. Vezi $i G. Ghibanescu, Surete VII, p. 269.
4 Gh. IvAnescu, BIFR I, p. 166 prin mutarea lui ea In a".
5 Toader Cuze in 1717 (Surete VII, p. 266), Ion Cuze 1742 (ib., p. 272), R. Cuze 1748
(ib., p. 473).
6 Dumitru Cuzea 1688 (ib., p. 264), Miron Cuzea (ib., p. 266), Ion Cuze In 1742 serfs Cuzea
In 1784, (ib., p. 257).
7 Miron si Toader, citati mai sus, se scriu Gaza la 1720 (ib., p. 267) ca 5 alti membri
al familiel (ib., pp. 272, 473).
www.dacoromanica.ro
xxx

31. C. PATRONIMUL CU SWi'IXELE -in, -joi
§ 1. Cind vaduva transmite o mostenire, in acest caz, pentru a-si
afirma dreptul de succesori, fiii isi formeaza numele dublu cu matronimul,
in loc de patronim ; asa s-a intimplat cu dinastia Musatinilor, nuraita
dupg Murata-Margareta, fiica lui Latco Voda ; tot asa se intimpla si
and fiul postum sau un bastard se riclica in vaza prin energia mamei
sale. Matronimul se formeaza cu terminatia -in, de adjectiv posesiv feminin
slay : Musatin < Murata, Dobrin < Dobra. Sufixul -in se mai adauga
si la nume masculine in -a : Cosma > Cosmin, Fota > Fotin, precum si
la cele in -ea, ca : Badin ( < Badea), Codrin ( < Codrea), Cristin ( < Cristea),
care vor fi circulat ca patronime.
§ 2. Pentru a caracteriza mai precis functia de patronim a unui
nume, scriitorii actelor slavo-romine recurg slave lace
flexiunile
implinesc acest rol : -ov, -ovici, -ev, -evici, -ici (sufixele posesivului
slay masculin), inlocuind sufixul rominesc -escul, a carui functie patroni-
mica nu era clara : Popov si Popovici in loc de : ,,al Popei, sau Popescul"
sau : Braevici, Danovici, Manev, in loc de : al Manii, Danescul, Brae-
scul", on : Birlici, Draganici, Hudici etc. echivalate de _Loan Bogdan
in editiile de acte vechi cu. : Birlescul (Oanta), Draganescul, Hudescul.
§ 3. Hrisoavele si toate actele de proprietate Mad instrument&
probante in justitie, atit in vorbirea curenta cit si la traducerea actelor,
numele de locuri si de persoane din act trebuiau mentinute riguros in
forma data de diploma domneasca (izvorul autentic), spre a evita confuzii
sau contestatii ; datorita acestui motiv sufixele slave patrund in graiul viu.
Spre a restabili forma autentica a onomasticei romine din secolele al
XIV-lea alXVII-lea, editorii moderni de documei ite au pro cedat cu multa
prudenta la revizia partiala a acestor sufixe slave. Astfel Ioan Bogdan
reds pe Stubeeva prin al lui tubei 1, si la : Braevici, BIrl
Costici, Danovici, Draganici, Dulcici, Hudici, Julici, Jumatatevici,
Manevici, Rugasevici, *andro-vici, *erbici, Tautulovici, Tricolici, Mien-
lovici etc. el inlocuieste sufixele slave cu -escul, iar cind este cazul
traduce si tema : Levici al Leului", Cholovatii Capatina" (sic) 2 etc.
Pe temeiul experientei de editor, N. Iorga, in Observatiile" aduse volu-
melor de acte editate de M. Costachescu, procedeaza la unele rectificari
schimbind: Hentauti, Grigorauti, Tominti, Negsinti, Grinco, Spenea etc.,
in Hintesti, Grigoresti, Tomesti, Necsesti, Hrinco, Spinul etc. 3, forme
care probabil an circulat in realitate.
D. PATRONIMUL IN GENITIV CU FLEXIUNE ROMINA.
§ 1. De cele mai multe on diecii nu traduc in textul slay flexiunea
mining, de genitiv : -lui, -ei, -id pentru formarea patronitnului ea, : Radului,
Codreei, Eremiei, Isaiei, Manei, Nechitei, Oancei, Tomei, Luc/el, Mogaei.
Stoii etc. 4, toate acestea Irma precedate de termenul slav sin fiul" ;
1 I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, I, p. 117.
2 Idem, op. cit., II, la index.
3 In Buletinul Comisiei Istorice X, pp. 82, 88.
4 0. Densusianu, op. cit., la index.
www.dacoromanica.ro
XXXI

32. sin a intrat In traditia onomastics §i s-a pastrat apoi chiar In actele
redactate In limba roming ping la jumatatea secolului al XIX-lea, rareori
fiind mnlocuit cu fiul sau feciorul. Cuvintele sin, fiu, feeior s-au folosit
apoi §i ca nume de persoana, 1.
§ 2. in loc de articol enclitic ga,sim uneori articolul proclitic de genitiv
cu sau MIA' sin : Apostu sin lui Sirghie 2 ; Radu a Va,siiu, arma§ in 1523 3.
intilialin §i forme dialectale ce par hibride ca : Dan al Chircg in loc de
al Chircai, sau farA a/ : Oancea Gaojanii 4, cum se zice §i asta,zi in Banat :
Nicolae Savii pentru N. al Savului.
§ 3. Mai tirziu articolul proclitic se va lipi de patronim spre a area
forme not : a) cu articolul enclitic : Alupii §i Alupului, Albutii ; b) sau flra,
el : Algeorge, Almarinoiu. Potrivit cu unele exemple din 1605 ca : Toma
Alivan, vataf §i Alloy 5, s-ar putea explica §i Toma .Alimo§ din balada,
grin al lui Mo§" dialectal a -/i -Mos ; gasim §i forma Lufratie §i
Lupetrut 6. in sistemul onomastic de uz local, pe care-1 creeaza satenii
pentru a distinge pe omonimi 7, se folosesc ambele forme de mai sus,
dar §i cele ce urmeaza.
§ 4. Patronimul articulat cu flexiune de genitiv, faxa, al, este astazi
Irecvent In Ardeal, cind este precedat de un prenume terminat in u sau
articulat : Alexandru, Mitru, Iuonu, de ex. Nitu Savului 8. Astfel de patro-
nime fara" sin ga'sim mai rar in documente : Stoica Barbului, Dobre Birlii 9,
Lupu Galei, Coman Manului1O, cu sau farg articol proclitic : Grigora§
Savii sau a Savii 11. Forma se mentine in balada. Avem uneori §i formula
bogat'a, cu ambele articole : a lui Isaac Stircii", sau ,,Vasiian feciorul lui
Joan Policeanului" 12. Prin simplificare se ajunge la patronimul In genitiv
Mfg articol proclitic, dar aceasta, forma duce la o confuzie din cauza nesi-
gurantei accentului genitivul lui Cicala, Durla, Floru, este Cinlei, Durlei,
Florei, forme care se confunda" cu sufixul -Oiu din Ciuleiu, Florau etc.
§ 5. Ca procedeu pur cgrturgresc, datorit diecilor, care voiau sa,
simplifice forma patronimului, dupes cum s-a va,zut, destul de nestabila,,
consideram inlocuirea genitivului cu nominativul precedat de sin fiul
[lui]", formula, ce apare de timpuriu, Inca, din sec. al XVII-lea §i se men-
tine, in actele scrise romine§te, ping la jumatatea sec. al XIX-lea, dind
s-au inlaturat toti termenii diplomatici de origine slaves, : sinfi, bratfi,
zet i, vnukfi, tizfi, leatfi etc. fiu, frate, ginere, nepot, idem, an". Formula
de patronim, simplificat6 astfel, dupes 1850, fara sa, mai exprime filiatia
(fill, feciorul) §i fara flexiunea de genitiv, a devenit regula, in registrele
1 Sin, -escu, -esti, -cu, -ca, Sinca etc., Fiul, -escu, Fecioru etc.
2 N. Iorga, Studii st documente XXI, p. 489.
a St. Nicolaescu, op. cit., p. 254.
4 N. Iorga, op. cit. XXII, p. 343 si Documente priviloare la Istoria Rominiei, sec. 16 B IV.
5 L. Boga, Documente II ; I. Velichi, Documente de to .Stefan cel Mare, 1934.
8 St. Pasca, op. cit., art. Petru.
7 H. H. Stahl, Arhiva pentru reforma sociald XII, p. 1-2. Cf. Documente inedite din
Pucioasa nr. 397 (Muzeul de istorie Ploiesti).
8 Documentele inedite din Pucioasa nr. 397 (Muzeul de istorie Ploesti). In sistemul
onomastic din Selilte (Turda) se zice : Florica lu David, dar mai ales Al-dru Mutului, Mitru Sfa-
tului, Petru Nonului, luonu Marinii etc. (E. Petrovici, Nume proprii de barbafi articulate
(Dacoromania, V, p. 580).
9 N. A. Constantinescu, Acte si monumente buzoiene, n. 10 1941, p. 42.
10 Bulelinul Comisiei Islorice, II, p. 257.
u I. Codrescu, Uricarul XXII, p. 384.
12 G. Ghibanescu, Surete VII, p. 256 $i Doc. Ist.-Rom. sec. 17 A III 209.
www.dacoromanica.ro
XXXII

33. de stare civila si in actele oficiale redactate pe baza lor, datorita ignorantei
scriitorilor de acte, producind -an haos onomastic in actele publice, cad
lolosirea acestui patronim negramatical a scos din uz vechile nume tradi-
-tionale de familie i supranumele prin care se distingeau intre ele diver-
sele ginti sau spite ale comunitatii satesti de alts data. On totul spo-
radic, ca nume dublu, formula aceasta aparuse din sec. al XV-lea :
Dragomir Udriste 1, Toma Cinde, scris uneori i Cindea 2.
E. PATRONIME CU S IXE
§ 1. inainte de a se constitui numele de familie, patronimul se
putea construi i cu alte sufixe : -escu -oiu §. a. Din sufixul plural -esti
care designa, nu oficial, ci in vorbirea curenta, pe -armasii unui ins :
Albestii, etc., ulterior va intra in uz singularul -escul, pentru
fiii lui Ion sau Albu : Ionescul, Albescul 3. Constatat documentar din sec.
XIII 4, el se intilneste frecvent in Moldova incepind cu sec. XV, inlocuit
Insa adeseori cu sufixele slave aratate mai sus ; dupg ce a servit ca sufix
patronimic, -escul devine sufix al numelui de famine, atunci cind patro-
nimul se transmite ereditar.
§ 2. Si alte sufixe vor fi indeplinit la inceput functia de patronim,
paralel cu sufixele -a, -ea .i -escu; in documente mai apar ca sufixe ale
numelui de familie : a) -oiu, -oi, care in Banat, in Mehedinti i tara Hate-
gului suna : oiu, a t, transcris -oni, car in : Mroni < Lazaroira, Boloni <
Balo iu < Bala etc. E. Petrovici deriva pe or1 < lat. -oneus sufix care
deriva supranume patronimice" i arata ca, in acest domeniu, functia lui
este identica cu functia ce o avea sufixul -esc, astazi cristalizat in nume
de famine", iar -oiu < sl. -oj se adauga numai la prescurtari de nume
slave" 5 ca Radoi, Stanoiu, Vladoi etc. Probabil insa ca cele doua forme
ale acestui sufix cu origini deosebite s-au contopit on s-au confundat,
pentru ca -oi sau oiu se adauga si la nume calendaristice : Costoiu, Ghitoi,
Mitroi. h) Suf. -ar(iu), ca patronimic este frecvent in Bucovina : Bara-
riu, Catrinar, Gheorghinar, Fetitar, Maricar, Marcar, Mincar, Monaru,
(< Monea), Piticar etc. e) Sufixele : -otci, ca in Balota, Calot5,, Gerota,
Inota etc. -ad, ca in Baila, Murgila etc. si -lea: Muslea, Caplea, Mislea
.( < Misail), Steflea etc., se intilnesc adeseori in nume de familie pro-
-venite din patronime sau din porecle. d) Tot patronime creeaza si
flexiunea de plural feminin : -ele, -ile. (Exemple la p. LXVI).
F. INLOCUIREA PATRONIMULUI CU MATRONIMUL,
CU ADELFONIMUL, SAU CU NUMELE MARITAL
§ 1. Documentele ofera numeroase cazuri in care numele dublu se
formeaza adAugind la prenum.e numele mamei, al fratelui sau al sotului
1 I. Bogdan, Relagile..., la index.
2 I. Bogdan, Documentele lui ,5'te fan cel Mare II, la index.
3 Vezi mai departe, la F, si cap. VIII, § 2, 3 si mai departe, cap. IX, § 2, 3.
4 Iorgu Iordan, Nume de locuri, p. 120: Lucescul" nume de sat, la an. 1280. Nesta-
bilitatea se vede In cazuri ca al lui teful Cernat, zis In alte acte Cernatescul (I. Bogdan,
_Docum,miele lui .Stefan cel Mare II, la index).
5 In Dacoromania V, p. 576.
www.dacoromanica.ro
-3--c. 1237
XXXIII