1. ă
IZVORUL
FERICIRII
ROMAN
DE
Ion Ionescu-Bucovu
1

2. iaţa? Calvar sau fericire? Efort sisific de a ajunge pe
vârfuri…VDar mai ales cădere şi dărâmare…Deşertăciune ca-n
Eleziast: “M-am uitat cu luare aminte la toate lucările care se
fac sub soare şI iată: totul este deăertăciune şi vânare de
vânt…”
Cad şi se ridică împăraţii, se năruiesc lumi, peste
civilizaţii cresc păduri, se nasc alţi oameni şi mor şi ei. Toţi
caută Fericirea, Izvorul Fericirii, dar a găsit-o cineva, a găsit
cineva acel Izvor al Fericirii care să ne facă egali cu Zeii?
Au fericirea e-n dradoste? Sau în averi? Sau în mărire?
Am fost şi am rămas un răsculat al ordinii publice, am oferit
viaţa pe tavă împăratului după ce m-am convins c[ Izvorul
Fericirii e o ficiune. Se zvonea c[ o simplă atingere a acelei
ape face din om o sărbătoare continuă. Zvonuri, minciuni,
taine neîmplinite! Se zice c-ar exista undeva acel Izvor, că-l
studiaseră alchimiştii şi găsiseră-n apele lui o substanţă
halucinogenă care te transpune-n altă lume, în lumea ideală a
visului…Învăţaţii au răscolit marile biblioteci cu hărţile lor
cifrate, dar n-au reuşit să dea de el. Nimeni nu mai ştie de
aceste misterioase hărţi. Cei ce le întocmiseră avuseseră o
soartă crudă: moartea! Apoi s-a încins molima delaţiunii! Se
urmăreau şi se spionau unii pe alţii; de la copii la părinţi, de la
prelaţi până la împărat. Mulţi plecaseră în căutarea lui, dar
puţini s-au mai întors şi, aceştia, bătrâni şi bolnavi şi şi-au
găsit locurile prin adăposturile unor vechi abaţii, mulţumiţi cu
un acoperiş deasupra capului şi c-o bucată de pâine,
închin`ndu-şi viaţa Domnului. Şi- au devenit schimnici! Ca-n
grotele himalaiene brahmanii sau ioghinii, vecini cu şerpii şi
cu crocodilii. Mulţi urmaseră calea lui Iisus Nazariteanul, dar
2

3. fuseseră prinşi şi crucificaţi. Trupurile lor lăsate pradăciorilor
şI vulturilor, puţeau în văzul oamenilor pe la răspântii…
Timp nedefinit al unui Ev Mediu întârziat într-o cetate
din Marele Imperiu. Un Nero nenorocit, domnitor peste tot şi
toate…Imperiu intins ca o enormă carapace peste inimile
noastre şi peste tot pământul…
Mi-am încercat şi eu norocul. Am plecat în căutarea
Izvorului cam pe la apusul soarelui când se lasă răcoarea pe
pământ. Soarele, înjunghiat, pe cer îşi prelingea vlaga căldurii
peste tot, se transformase-ntr-un enorm incendiu roşietic carea
ardea pe linia orizontului. Şi ce umil m-am simţit eu în
faţaacesti spectacol şi m-am îmbărbătat singur: înainte!
Să fi mers toată noaptea. Spre dimineaţă, obosit, m-am
oprit la un han, un han undeva într-un enorm deşert. Acolo
lume multă, din lumea bună a Imperiului: negustori, filozofi,
retori, prelaţi, spioni, curteni, magicieni, duci, ducese,
îmblânzitori de şerpi din Indii,mahomedani cu dragostea lui
Alah în inimi, cardinali de Vatican, soldaţi şi ofiţeri din armata
imperială, vânzători de ibrişin şi mătase din îndepărtata Chină,
negustori de cereale din câmpiile evropeneşti, toţi stau la taifas
şi torc firul lung al timpului…
M-am aşezat şi eu la o masă lângă trei asemenea oameni
necunoscuţi şi am tăcut. Priveam lumea aceea pestriţă care se
destrăbăla cu cadâne, vin şi muzichie şi m-am gândit ce mare
este grădina lui Dumnezeu.
-Jupâne, zic eu, văzându-l pe hangiu după ce m-am
dezmeticit, adu-mi şi mie o ulcică cu vin!
Şi aştept şi privesc. Şi privesc şi aştept ca un intrus într-o
lume din +Şeherezada.
-La Roma?- mă întrabă unul din comesenii mei.
Nu-i răspunsei, îl privii insistent, era un om chelos cu
două fire de păr în vârful capului, rotofei, cu o burtă umflată şi
cu nişte picioare groase, un fel de butoi enorm, după ochi şi
după culoarea feţei, fiu al lui Mahomed.
3

4. -Nu!- zic eu şi iar tac, văzându-l cum îl scot din fire pe
burticos. Şi tace şi el insidios de tăcerea mea câteva minute cu
o fleică de carne de berbec în gură, rumegând-o între dinţii lui
rari. Apoi după ce o înghiţi, mormăi ceva printre dinţi:
-Eu merg la Biblioteca Babel!
Musulmanul, îmi zisei eu,probabil că este un mare
învăţat şi merge să se adape la izvoarele înţelepciunii antice.
Mă întrebai dacă nu cumva era elev al lui Socrate. Dar după
câtva timp îmi dădui seama că era un spion, un sperjur…Şi
asta după felul cum punea întrebările. Căci începea prea
diplomaticeşte, spunând despre el cam ceea ce voia să afle
despre mine.
Veni hangiul cu bărdaca de vin şi-mi făcu şmechereşte
cu ochiul. Nu pricepui semnul dar nici nu plătii cu gândul să
mai iau una căci eram obosit. Şi-mi întorsei privirile spre al
doilea comesean. Era un blond spălăcit, părea fiul lui Izrael,
din ramura esenienilor, bărbos, slab, scofâlcit, sfârşit ca un
câine bolnav de lepră:
-Merg la Cezareea- se trezi el vorbind singur- la vestiţii
doctori din Cezareea! Am o boală grea de care aş dori să mă
vindec căci am o soţie tânără şi frumoasă şi averi nemăsurate
care-mi rămân de izbelişte!
Cita mereu pe Avicena:
-Medicina- zicea el, dându-se mare- esta arta de a păstra
sănătatea…sau: Trupul să fie una cu sufletul căci dacă unul se
rătăceşte, se rătăceşte şi celălalt! Dar el nu prea aplica
sfaturile lui Avicena căci, îndată ce a văzut hangiţa, s-a-ntors
către ea şi i-a strecurat un taler printre ţâţele ei ţuguiate în sân,
strângând-o la piept şi şoptindu-i vorbe de amor la ureche.
-Il vivere e un correre alla morte!- zise el cit`â pe Dante.
Trăieşte clipa , amice, căci timpul este aşa de trecător…Şi-i
mai strecură hangiţei câţiva taleri în sân, făcându-i cu ochiul.
Dar urechea hangiţei nu era la vorbele lui aruncate-n vânt ci
mai ales la sunetul talerilor care se înmulţeau la pieptul ei. Şi
apoi, mă gândeam eu, tânăra lui soie numai pe el nu-l a=teapt[
4

5. acasă! Şi dădui peste cap toată ulcica cu vin, bântuit de setea
de peste zi.
Al treilea sta mai la o parte, tăcut, părea că rumegă
timpul. Brunet, aproape cărămiziu, slăbănog, un fel de
urangutan scăpat din junglele africane, fuma mereu, tăcea şi
asculta. Cine tace, culege, mi-am zis eu, cine vorbeşte,
seamănă! Tăcerea ăstuia e suspectă. Târziu de tot intră şi el în
vorbă:
-Viaţa, sâsâi el printre dinţi, e ca o tablă de şah, când cu
pătrăţele negre, când albe şi eu, nebunul, care iau pătratele-n
lungiş şi-n curmeziş… Femei? Nicht! La mine femeia e visul
niciodată împlinit…
Al dracului, mă gândii eu, după câteva clipe, cum mai
minte! Îi fug ochii ca doi tâlhari după hangiţă. El îmi zâmbi,
complice şi ]î zâmbetul lui mai mult rânjit, îi zării doi dinţi
din faţă de jos lipsă. Indiferent, eu reluai dialogul cu primul,
căruia –i eram dator cu răspunsul:
-Nu merg, domnule, la Roma! Şi-mi vine şi mie o
minciună: Eu sunt vrăjitor, domnule! Am învăţat arta
vrăjitoriei la Colegiul Sacerdotal şi-am plecat în lume s-o
tămădui de toate relele de pe pământ! Şi-am t[ă. Îi făcusem
curioşi, ciuliseră toţi urechile şi făcuseră ochii mari,
întrebându-mă:
-Vrăjitor, domnule?
-Vră-ji-tor?
-Vv-ră-ji-tor?
-Da, oameni buni, vrăjitor! De ce vă miraţi aşa? Cunosc
arta divinaţiei, arta tămăduirii viselor de la maestrul
Cagliostro, piromanţia, chiromanţ, ştiu divinaţia numerelor:
unu este numărul unităţii, trei-patru oferă plăceri
miraculoase…
Râseră toţi la numărul patru; erau patru şi se-ntrebau ce
plăceri miraculoase va să vie.
-…şapte e numărul practicii rituale: şapte minuni, şapte
planete, şapte vaci slabe, şapte îngeri! Treişpe, vaaai, e nefast!
5

6. Cunosc apoi efectul plantelor: opiumul te fericeşte, la fel şi
măselariţa, şi haşişul, şi laurul, şi mandragora; cucuta,
şofranul şi laptele cucului te ridică la ceruri, fiertura de opium
te face săurci pe scări de mătase la Dumnezeu… Când rumegi
suc de măselariţă sau laur, ţi se-ntăreşte bărbăţia…Aşa făcea
Cleopatra când se culca cu amanţii…Li se servea ceai de
măselariţă sau de laur… Când sugi laptele- cucului devii
bogat…Când te oblojeşti cu varză îţi încetează orice durere şi
orice scursură…Ştiu şi ceva astrologie, alchimie, lamaism,
iluzionism, spiritism, fachirism… Un singur lucru vărog:
păstraţi acest secret că vine Inchiziţia şi pune mâna pe mine!
Şi-acum, noroc! Şi le mai zic: Adunai-vă sufletele voastre
zdrenţuite că vine Apocalipsa şi ardem ca pe ruguri! Auziţi?
Ca pe ru-gu-ri!
Nu ştiu ce-mi vine mie chestia asta cu Apocalipsa, după
care tac din gură şi se lasă melancolia şi se-aude o muzică
tristă…
-In vino veritas!-strigă unul. Şi peste tot dezmăţ cu femei
lascive pe genunchi, fum de tutun şi parfum de Ispahan.
Eu am recapitulat în gând: patru oameni, din cele patru
colţuri ale lumii, stăm la masă, la un han, pe malul acelei oaze;
primul, chelosul, cel cu Biblioteca Babel se numea Emanoilos,
al doilea, blondul, Ianus, şi al treilea, brunetul, Victorius…
Palmieri, cămile, căruţe, căldură, apă. Hanul parc-ar fi
pustiu. Toţi au dispărut, numai noi patru, înecaţi ]n licoarea lui
Bacus, priveam seara aceea de vis, peste pustiu adia vânt cald,
luna cât roata căruţei, aluneca peste vârfurile minaretelor spre
verdele răcoritor al palmierilor din zare. Hăt- departe, pustiul
părea răscolit de furtuni de nisip. Semne erau: miros de nisip
umed şi păr de cămilă năpârlită, amestecate cu un aer înecăcios
cu iz de catran şi năduşală.
Privesc interiorul hanului, plăcut, stil galic amestecat cu
stil romanic, corcitură de colonade şi scări care urcă şi coboară
undeva pe o scenă de cabaret. Aici scheciuri,dansuri din buric,
6

7. cântece la guzlă, aer de intimitate nostalgică. Fripturică de
batal cu vin de Calabria şi femei frumoase.
-Plătesc eu!- se bătu pe burtă Emanoilos, dându-se mare
şi scoţând din chimir o pungă plină de galbeni, punând-o pe
masă şi făcându-i hangiului şmechereşte cu degetul mare, îl
chemă, se lipi de urechea lui şi-i zise: să-mi aduci cea mai
frumoasă şi mai năzdrăvană baiaderă… să ştie jocul din buric
pe vârfurile piciorelor, şi-apoi bătuta arăpească, să-i duduie
fesele şi să-i joace-n piept ţâţoaicele, să se cutremure
minaretele şi să-l trezească pe Mahomed din Medina cu Kaba
lui cu tot…
-Stăpâne,-i şopti hangiul- ţi -o aduc aşa cum doreşti! Cât
priveşte chestia cu duduitul minaretelor, mucles, că ne-aude
Imamul şi ne trezim pe lumea cealaltă!
-Fie!- îi şopti Emanoilos.
-Ţi-o aduc pe Cecilia, e fugită din harem, joacă pe
genunchi şi cântă imnuri profane învăţate la Milet. Hangiţo, o
strig[ el pe nevastă-sa, cheam-o pe Cecilia aici!
-Cine-o plăteşte?- întrebă femeia.
-Domnul!- arătă hangiul către Emanoilos.
Emanoilos îi strecură hangiţei în sân câţiva taleri în timp
ce femeia dădu luminile ochilor peste cap ca pe două mărgele,
scăpate din albastrul de ametist al ochilor şi fugi pe scări în sus
s-o aducă pe Cecilia. Apoi către mine, foarte bine voitor:
-Eu, domnule, caut o lucrare pierdută prin bibliotecile
lumii…Ai fost la Biblioteca din Alexandria?
-Nu!
-Nici la Babilon?
-Nici!
-Asta-i bună! Păi de unde-ai cules dumneata atâta-
nţelepciune? Unde-ai învăţat dumneata arta vrăjitoriei?
Colegiul Sacerdotal e un fleac pe lângă ce ştii dumneata! Eşti
prea lustruit în ale filozofiei…Probabil c-ai studiat la
Academia Grecească pe Aristotel şi pe Platon…Lucrarea
căutată de mine ne dă cheile lumii viitoare…Căci neamurile i-
7

8. au cifrat izvoarele şi le-a depus în rafturi secrete precum
esenienii în Grotele de la Marea Moartă, Cărţile lui Isus
Sirhan. Lumile s-au darâmat dar sulurile cu aceste izvoare au
rămas! Trebuiesc descoperite căci lumea viitorului atârnă de
ele!
Veni Cecilia şi tăcu, îndreptându-şi ochii cu o poftă
nebunească spre baiaderă. Îmi dădu de bănuit că şi el căuta
cam ce căutam şi eu. Nu ştiu dacă avea cunoştinţă despre acel
Izvor; dacă avea, negreşit că mă trăgea de limbă.
Cecilia era încadrată de doi eununci pitici ce trăgeau din
narghilele şi făceau giumbuşlucuri pe lânga ea. În faţa lui
Emanoilos, femeia făcu o plecăciune până-n pamânt. Era toată
numai zorzoane, atârnau pe ea mahmudelele şi icuşării, averea
furată de la Murat-Ali, trasformată-n galbeni ; îi zornăia
pieptul arămiu şi ţuguiat, desfăcut până sub coca ţâţelor…
Atingerea metalului galben le năbădăia şi mai rău şi le
înfierbânta sângele cald care curgea-n ea ca-ntr-o sălbăticiune,
scăpată din junglă. Cruda fiară aruncată ca pradă bărbaţilor
fusese pe timpuri sclavă. Aşa se şoptea pe la urechile
oaspeţilor. Murat-Ali o cumpărase dintr-un harem cu bani
mulţi, o adusese acasă şi o pusese argat peste toate averile lui.
În câteva luni i-a luat toată bărbăţia, i-a furat averea şi a fugit
aiurea cu hoţii de cămile. Nababul Murat, văzându-se ruinat, a
dat ortul popii de ciudă. După câtva timp, Cecilia şi-a găsit
locul aici. Se vinde pe bani mulţi. Stoarce clienţii de bani şi de
vlagă şi-apoi le dă drumul. Oameni bogaţi, plini de bani şi de
averi din Orient şi din Grecia Mare, chiar şi de aiurea, după ce
se culcă cu ea, înnebunesc parcă, aruncă averile şi fug în lume
nebuni, blestem`â -şi viaţa.
Cei doi eununci îşi zdrăngăniră guzlele lor, făcând un
zgomot plăcut la urechile lui Emanoilos. Fata se repezi aţâţător
în vâltoarea jocului, făcu câţiva paşi iuţi în ritmul muzicii, îşi
aruncă capul pe spate şi dintr-o dată părul se desfăcu ca un
incendiu, acoperindu-i jumătate din trup. Nu-i jucau decât
ochii, buricul şi şoldurile, aţâţător câteodată, de cele mai multe
8

9. ori odihnitor într-un ritm languros leneş cu mişcări graţioase,
tremurându-i carnea şi frumuseţile pe ea ca unui măslin
învăluit de o tornadă.
-Cunoaşterea vine de la femeie! Ea te-nvaţă ce e viaţa şi
moartea, ce e fericirea şi nefericirea… Ce mai caut eu la
Biblioteca Babel? Rămân aici cu baiadera…, zise privind-o cu
nesaţ pe femeie Emanoilos.
În timp ce-o privea uimit pe baiaderă, hangiţa se trase pe
genunchii lui şi-l întrebă:
-Îţi place?- îl ]nghionti ea şi-l mângâie uşor pe chelie.
-Place, zise el meditând, e a dracului de frumoasă…Cât?-
îi mângâie el lobul urechii cu buzele lui slinoase.
-O mie!-i şopti ea.
-De acord!
-Rămâi?
-Bineînţeles că rămân! Dar mai adu un popoboc cu vin şi
mai repetă figura cu friptura de batal pentru toată masa! De ce
aţi tăcut, fraţilor?- ni se adresă el nouă şi luă ulcica cu vin şi-o
dădu peste cap, arătându-şi buzele groase, unse cu seul care se
răcise şi sclipeau acum la lumina policandrului din tavan.
-Ştii cine e ăsta?- veni hangiţa la mine şi-mi şopti la
ureche.
-Habar n-am!- îi răspunsei eu tot încet, să nu fim auziţi.
-A fost mare nabab la viţa lui!
-Cât de mare?
-Ceva mai mare ca Murat-Ali! A fugit cu visteria ţării la
Muntele Atos, s-a călugărit şi a stat acolo până şi-a pierdut
urma… Toţi ai lui au fost spânzuraţi la Ispahan! A construit
acolo o mânăstire de călugări lângâ apele mării, a înzestrat-o
pentru o mie de ani, a bătut icoane-n fir de aur şi-a dăruit toate
potirele de argint aurit de la Caldeea. E nebun…Să nu-l credeţi
ce spune! Minte că e învăţat şi merge la Biblioteca Babel, asta
este o închipuire a lui…Singura realitate este că are bani…Se
zice că a îngropat visteria-n deşert…Vrea să cumpere
strâmtoarea Babel-Mandel, s-o facă un oraş plutitor pe un
9

10. sistem de poduri, zice că aşa a văzut el la Veneţia…Dar să nu-l
luaţi în seamă! Minte de nebun!
Privii în ochii hangiţei, avea ochi aţăţător de frumoşi care
te săgetau la inimă. Ce păcat că nu am şi eu bani, mă lamentai
eu în gând…
-De unde ştii tu toate astea despre Emanoilos şi de ce mi
le spui mie?- o întrebai eu tot pe şoptite, privind la blondul şi
scofâlcitul de Ianus care tăcea tot timpul.
-Eu ce păzesc aici?- îmi făcu ea mie cu ochiul.
Ianus, deşi băuse la cot cu noi, era treaz, numai ochi şi
urechi şi-şi nota totul într-un carnet, foarte atent la toate
detaliile. Se uita când la mine, când la hangiţă, când la
Emanoilos, când la baiadera care juca îndrăcit între cei doi
harapi care gâdilau corzile guzlelor într-un tremolo uşor, leneş,
făcând-o să se scuture de miresme nevăzute…Rar de tot punea
ochii şi pe Victorius, care, obosit, sforăia asurzitor cu capul pe
masă, cu o mână atârnându-i pe speteaza scaunului…
-Dar tu eşti nou aici, nu te-am mai văzut niciodată!-
continuă hangiţa.
-Nou!
-Încotro?
-Vrei să-ţi spun sincer? Văd că şi tu ai fost sinceră cu
mine!
-Chiar te rog!
-Am plecat să caut Izvorul Fericirii!
-Voi sunteţi nebuni cu toţii!- râse hangiţa, ăsta caută
Biblioteca Babel, cellalt nu ştiu ce doctori să-l scoale din
morţi, Victorius visează cai verzi pe pereţi, tu ,Izvorul
Fericirii, aici la mine se-adună de la un timp numai nebuni…
Uite, ăsta, Victorius ăsta, e iscoadă, l-au trimis dominicanii să
vadă-ncotro se mişcă lumea, duce ştirile Marelui Inchizitor
care judecă totul după “Malleus Maleficarum”…S-au răsculat
abaţiile şi s-au răspândit călugării ca făina orbilor, au făcut
erezii şi ereziile au spurcat bietele abaţii. Arde focul, înghite
totul, azi o abaţie, mâine alta, p`n[ ajunge la Sf`ntul Scaun
10

11. Apostolic. Nu zice la “Apocalips[“ a=a: cade foc pe p[m`nt =I
p[m`ntul arde =i oamenii ard =i pomii verzi =i iarba…
-Da, =I iarba, repetai eu, uimit de ce-mi spunea hangia
care =tia mult mai multe dec`t mine, ceea ce m-a f[cut s[ cred
c[ ea avea aici de jucat un rol mult mai mare dec`t cel de
hangi[.
-E=ti obosit!- zice ea- ar trebui s[ te culci, hai sus s[-i
dau camera =i s[ te faci lejer!
Ceilali fiind absorbii de jocul baiaderei, nu-mi mai luai
la revedere de la ei =i plecai s[ m[ culc c[ci eram tare obosit.
Urcai ]ncet sc[rile. }n jur camere sordide de hotel de m`na a
treia cu lighean, prosop, =obolani =i praf peste tot…Intrai ]n
camer[, pereii goi, doar un Tintoretto st[tea ag[at plin de
praf ]ntr-un col.
-Plo=nie avei?- o ]ntrebai eu ironic pe hangi[, dup[ ce
v[zui care e situaia.
-Nu, nu avem! Fii siguri c[ nu avem!
-Aici nu mai e=ti sigur pe nimic!- continuai eu dialogul.
-Dar nu mi-ai spus cum v[ cheam[, Domnule!
-Zi-mi Vr[jitorul!
-Z[[uu?- str`mb[ ea din nas.
-+i ce =tii s[ faci?
-De dragoste!- glumii eu.
Femeia t[cu. Nu mai continu[ dialogul, v[z`nd apropoul
meu. }mi ]ntinse lenjeria ]n lini=te, ]mi aduse ap[ cald[,
prosop =I s[pun, apoi se a=ez[ pe marginea patului =i ]ncepu
s[ turuie:
-+tii ce? S[ nu te sperii dac[-i spun ceva!
-Nu m[ sperii!
-Azinoapte a murit un om ]n acest pat.
-Glume=ti?
-Nu glumesc deloc! Poate mai plute=te prin aer sufletul
lui…
11

12. Eu ]mi ascuii urechile, femeia nu glumea. M[ g`ndii
s[ plec dracului de aici s[ dorm ]n alt[ parte dar era singurul
hotel ]n acest mizerabil t`rg de provincie.
-Era un diplomat olandez, continu[ ea, venea de la
Bagdad, om, nu glum[…apropo…s[ nu te iei de baiader[ c[-i
d[ tinctur[ de laur[, te-adoarme =I te jefuie=te!
-N-are ce jefui de pe mine!
-C`nd n-are ce-i lua de pe tine, te ucide! De c`nd
a=teapt[ ea s[-i vin[ la m`n[ Emanoilos! Vrea s[ fug[ cu el ]n
de=ert s[-i fure comorile!
Hangia ie=i pe nea=teptate din camer[ ]n timp ce eu
m[ sp[lam pe picioare. Apa ]mi crease o stare de
pl[cut[ mole=al[ =I m[ tr`ntii ]n pat. Privii camera; ]n afar[ de
acel Tintoretto care nu se prea z[rea din cauza firelor de
p[iajen, pereii erau pustii. Deschisei fereastra =i privii
de=ertul noaptea. Lun[ peste ]ntinsuri de nisip de culoare
ar[mie, sclipind peste c`mpia de sticl[, sus albastru pres[rat cu
licurici, peisaj mirific, umbre de c[mile ]n noapte merg`nd
c[tre cine =tie ce oaz[, zbor de r`ndunele =I l[stuni care se
retr[geau pe sub stre=ini sau la ad[posturile marilor palmieri.
Undeva ]n zare se z[reau luminate siluietele minaretelor cu
v`rfurile lor sp[rg`nd albastrul ]nalt al cerului…Surd, mulimea
muritorilor murmura numele lui Alah, ]n rug[ciunile de sear[,
dup[ muezin.
}nchisei geamul =i a=teptam s[ vin[ hangia. }ncepuse
s[-mi povesteasc[ acea ]nt`mplare cu diplomatul olandez =i m[
f[cuse curios. De ce murise omul =i cine fusese criminalul?
Hangia asta era un martor care =tia prea multe! }mi spusese
despre Emanoilos o groaz[ de fapte care m[ puseser[ pe
g`nduri: ba c[lug[r la Atos,ba mare bo= cu comoara lui din
de=ert… =i chestia cu abaiile arz`nd…De unde =tia ea
c[ Victorius este spion al Sf`ntului Scaun Apostolic? +i-apoi
am[nuntele cu Cecilia…
Hangia n-a mai ap[rut =I-am adormit t`rziu cu toate
aceste ]ntreb[ri sub pleape =I cu imaginea diplomatului
12

13. olandez mort l`ng[ mine. +I am visat un vis: eram paznic la
Izvorul Fericirii, curgea o ap[ limpede pe sub ni=te st`nci
umbroase =I eu ]mi ]nmuiam degetele ]n micile valuri =I
stopiam cu ea pe proscri=i. Oamenii la atingerea apei
deveneau fericii =I fugeau ca nebunii =I strigau: minuni,
minuni, minuni! S-a n[scut un nou Mesia pe p[m`nt, un nou
Dumnezeu, un nou Dumnezeu! }ntr-o noapte pe c`nd ]mi
f[ceam rondul, trei haidamaci m[ prind pe la spate =i
m[ leag[ butuc. Erau cei trei comeseni ai mei: Emanoilos,
Ianus =i Victorius, soldai ]n solda Marelui Centru
Inchiziional. M-au aruncat ]ntr-o c[ru[ =i m-au dus la Marele
Inchizitor.
Aici m-am trezit ]n urlete =i chicote:
-T`rf[ ordinar[! M-ai ruinat! M-ai nenorocit!- striga
Emanoilos.
Am s[rit repede din pat =i-am deschis u=a. Pe coridor =i
pe ferestre ie=au mari limbi de foc =i se ]n[lau ]n ]naltul
cerului. M-am ]ntors ]n camer[ ]ngrozit, mi-am dat seama
c[ ne soarbe un incendiu. Am dat s[ m[ ]mbrac, dar nu mi-am
mai g[sit hainele. Am tras de cearceafuri s[ fac din ele o funie
s[ m[ cobor pe geam. Sub cearceafuri, hangia dormea goal[ cu
capul pe perina mea.
-Scoal[ t`rf[!- am preluat ei strig[tul lui Emanoilos- nu
vezi c[ murim! A luat hanul foc!
Am rupt cearceafurile, le-am legat unul l`ng[ altul =I am
cobor`t jos pe geam; dup[ mine a urmat hangia. }n urma
noastr[ geamul s-a umplut de o limb[ de foc lacom[. Am tras-o
pe hangi[ deoparte s[ privim spectacolul: era ceva splendid,
dar =I grotesc; ardea parc[ o c[pi[ de f`n din care fugeau ]
nsp[im`ntai bieii oameni ca ni=te =obolani, a=a cum
apucaser[…
I-am pus hangiei un cearceaf pe l`ng[ ea ]n loc de haine
=I eu m-am ]nf[=urat ]n altul.
-Tu ia-o spre r[s[rit- I-am spus eu hangiei- eu o apuc
spre apus! Am`ndoi am fost blestemai, s[ nu te mai v[d,
13

14. t`rf[ ordinar[, de ce te-ai strecurat ]n patul meu? Era s[ murim
ca ni=te =obolani!
}ncotro puteam s-o iau? Un felah ]n pustiu =I-o curv[-n
v`nt! Ce t`mpenii ordinare pot s[ se ]nt`mple ]ntr-o
singur[ noapte! +I totu=I, ]nainte!
2
Pentru a mi se ]nelege mai bine misiunea ce-o aveam
de ]ndeplinit, a trebuit s[-mi fac un curiculum vitae =i s[-l
depun la Cancelaria Palatului Ducal.
Dup[ destr[marea Ducatului toi p[r[siser[ Palatul- mai
bine zis Cancelaria Palatului Ducal- mai r[m[sesem doar eu ca
un ]nsingurat printre mobilele demodate s[ asigur paza =i
s[ reprezint administraia ]n relaiile cu cuceritorii. De fapt
acest scop era unul formal, altceva intervenise ]n viaa mea
care m-a f[cut s[ r[m`n aici.
Descendent[ a Ducelui de Spolleto, ap[ruse ]ntr-o zi de
toamn[ mohor`t[ o fat[ pe aleile burdu=ite cu frunze moarte.
Eram at`t de trist ]n acel décor autumnal ]nc`t ]mi venea s[-mi
iau zilele. Nori amenin[tori peste tot cerul, cea[ =i v`nt ]ntr-
un décor macabru cu pomi desfrunzii, ciori =i dealuri gola=e.
M[ plimbam singur pe aleile Palatului =i meditam la trecerea
timpului =i la z[d[rnicia vieii. Deodat[ a spart t[cerea un glas
de fat[ ca un clopoel:
-Salut!- a zis ea cu o voce suav[.
Am tres[rit =i m-am ]ntors spre acel glas. M-am trezit ]n
fa[ cu o fat[ at`t de frumoas[, ]nc`t am crezut c[ visez: ]nalt[,
=aten[, puin sl[bu[, fa[ rotund[, puin prelung[, ]ncadrat[ de
ni=te bucle blonde, o guri[ mic[ =i un nas de porelan.
-Salut!- i-am r[spuns eu, r[m`n`nd perplex ]n faa ei.
-Aici st[ Ducele de Spoletto?- m[ ]ntreab[ ea tr[g`nd de
un geamantan.
-Aici!- i-am r[spuns eu uimit de f[ptura ei.
14

15. -Eu sunt Sulamita!- mi se adreseaz[ ea- nu v-a l[sat
Ducele nici-o vorb[?
Ducele nu-mi l[sase nici-o vorb[, era mai mult plecat =i
Palatul st[tea mai mult ]nchis, ferecat ]n misterul lui, ]n
mijlocul unei b[tr`ne p[duri de fag =I de stejar.
-Nu, nu mi-a l[sat nici-o vorb[!
-Dar dumneavoastr[ cine suntei?
-Eu? Sunt secretarul Cancelariei!
-}mi pare bine de cuno=tin[!
-+i mie!
-Eu sunt nepoata lui, cred c[ v-a vorbit despre mine!
-Mi-a spus ceva, v[ ]mbr[ca mereu ]ntr-o aur[ de mister!
Dar nu mi-a spus niciodat[ c[ o s[-l vizitai!
I-am luat geamantanul din m`n[ =i-am invitat-o ]n
apartamentele fostei lui soii, r[posat[ decur`nd. Aici r[m[sese
aceea=i atmosfer[ de doliu: perdele negre, mari, str[juiau
enormele geamuri prin care curgea mierea luminii de toamn[;
sfe=nice =I candelabre mari cu lum`n[ri aprinse luminau din
bel=ug portretul icoanei nefericitei femei care se stinsese a=a
de t`n[r[ din via[. Enormul baldachin, ]mbr[cat ]n
muselin[ ro=ie, era =i el ]ndoliat cu o panglic[ neagr[ peste
faldurile m[t[sii; peste tot albume cu amintiri, viei peste viei
adunate ]ntre filele pr[fuite de vreme.
-E un décor macabru, Sulamita!- i-am explicat eu, jenat
de situaia ]n care o pusesem.
-Macabru =i romantic!- oft[ Sulamita cu o umbr[ de
tristee pe fa[.
Deschise un geam =i aerul proasp[t, lacom, inund[ ]
nc[perea aduc`nd parfum de r[=in[ ars[ =i o r[coare care o f[cu
s[ se scuture; v`ntul, strecurat prin perdeaua enorm[, f[cu din
ea un fel de vel[ care stinse toate luminile =i pluti c`teva
secunde prin camer[ ca o enorm[ arip[ de pas[re uria=[.
-Au trecut patruzeci de zile?- m[ ]ntreb[ ea curioas[.
-Au trecut…
-Cum a fost?
15

16. -Trist!
-C`t de trist?
Privit[ de aproape, fata p[rea un copil, o dulce fiic[ a
Afroditei, ]nzestrat[ cu toate darurile femeie=ti din lume.
R[m[sese cu ochii pe un tablou ]n ulei care o ]nf[i=a pe
Duces[ pe lagunele Veneiei ]ntr-o dolce vita pe un amurg
marin cu sclipiri de opal, risipiri de vise pe Grand Canale, ]ntr-
o gondol[, ]n urma c[reia doi gondolieri c`ntau probabil o
canonet[.
-A fost o mare doamn[!- se lament[ ea.
-O mare doamn[ nefericit[!- o completai eu.
-Vara ]ntotdeauna mergea la Veneia- relu[ Sulamita
dialogul- c`nd eram mic[…Avea o pl[cere bolnav[ pentru acest
ora=… Pentru ea Veneia era lacrim[ =i pr[bu=ire, un ora= cu
murii ve=nic ]nl[crimai de pl`nsul zbuciumat al nefericitului
Ocheanos…
Sulamita era plin[ de lentoare, se mi=ca ]ncet, graios, ca
o felin[ cu dulci vibr[ri ale corpului ei mic, ]nc[ necopt; p[rea
un fel de mic[ japonez[ de porelan, av`nd totul studiat ]n ea,
de la vorb[ p`n[ la mers.
-Am s[ dorm aici!- conchise ea, privind acel baldachin-
au trecut patruzeci de zile, n-o s[ m[ mai sperie spiritul ei…
Nu i-am r[spuns nimic, mi s-a f[cut fric[, cum s-o las eu
s[ doarm[ aici ]ntre amintirile at`t de triste ale Ducesei. N-am
vrut s[-i aduc aminte despre fantome =i nici de spiritul ei care
poate nu p[r[sise ]nc[perea.
-La Veneia mergea ]ntotdeauna cu mare pl[cere, era
ora=ul care vibra odat[ cu sufletul ei- continu[ ea discuia-
p[rea exilat[ de pl[cere!
-Un exil sufletesc inexplicabil! Ducesa ducea aici un trai
ca-n gr[dinile Semiramidei, avea o via[ plin[ de opulen[ =i
tot ce-=i dorea!
-Naiv e=ti!- m[ amenin[ ea- bizareriile sufletului sunt
f[r[ noim[… Avea sufletul r[t[cit dup[ himere…Era o
r[t[cit[ prin via[!
16

17. Lu[ cele dou[ albume ]n m`n[ =i ]ncepu s[ le
frunz[reasc[. Am ]neles c[ e obosit[ =i c[ trebuie s-o las ]n
pace. M-am sculat =i am p[r[sit ]nc[perea.
-Dac[ ai nevoie de ceva, sunt jos!- am ]ncheiat eu.
Coboram sc[rile =i m[ g`ndeam c[ a dormi singur[ ]ntr-o
astfel de ]nc[pere ]n care ]nc[ mai d[inuie umbrele Ducesei
este un act de mare curaj. Eu nici ziua nu aveam curajul
s[ intru singur aici. Castelul acest =i a=a era populat cu umbre
de tot felul.
Printr-un col al masivei ferestre am v[zut-o cum se
dezbr[ca: era un fel de z`n[ ]n mrejele unui enorm p[ianjen.
B[tea, b[tea v`ntul…Cerul r[sculat fierbea…Nori amenin[tori
se l[sau pe scheletele negre ale copacilor…Zgomote stranii se-
auzeau pe la stre=ini…Suna a t[bl[raie, a tinichea…Noaptea cu
enormele ei aripi ]nghiise totul…Numai la Sulamita luminile
nu se stinseser[. Dimineaa am ]ntrebat-o:
-De ce n-ai dormit, Sulamita?
-Am r[scolit amintirile Ducesei!- ]mi r[spunse ea fum`nd
=i arunc`nd fumul ]n cercuri vaporoase care se topeau
undeva ]n tavan. Vreau s[ scriu un roman despre viaa ei =i-mi
trebuie toate datele!. Prive=te!- m[ ]ndemn] ea, st`nd
aplecat[ asupra unui album vechi. Buclele blonde-i c[deau pe
frunte ca ni=te c`rlioni aurii, ochii ei mari cu irisurile lor
aprinse aveau ceva din luminile a=trilor, profilul ei, cu liniile
feei puin curbate =i cu nasul ei fin =I mic, era parc[ profilul
unei p[pu=i dintr-o vitrin[. Un lucru nu pricep eu- ]=i d[du ea
cu p[rerea cu nasul ]n album- fotografia asta pare trucat[!
Privii =i eu acea fotografie, era Piaa San-Marco, Ducesa
era ]mbr[cat[ ]ntr-un lung pardesiu negru, iar peste g`t at`rna o
e=arf[ ro=ie care-i cobora pe piept. St[tea ]ntr-un grup de
b[rbai care treceau spre Palat, priveau clopotele lui San-
Marco, probabil care b[teau la acea or[… }ntre acei b[rbai,
str[in de grup, st[tea =I Ducele care privea ]n alt[ parte.
-E posibil, interveni Sulamita cu p[rerea ei, ca Ducele de
Spolleto s[ fie introdus mai pe urm[ ]n cadru.
17

18. -De ce te fr[m`nt[ at`ta prezena Ducelui ]n cadru?
-Cred c[ Ducesa voia s[ demonstreze posterit[ii
nevinov[ia ei…
Cine s[ fie aceast[ Sulamit[ -m-am ]ntrebat eu dup[ ce m-
am desp[rit de ea, s[ fie oare vreun anchetator al Inchiziiei
care s[-l scoat[ pe Duce basma curat[? Era el capabil s[ fac[ o
crim[ ca asta c`nd o iubea at`t de mult? +I apoi toat[ lumea
vorbea c[ Ducesa se otr[vise din cauza vieii ei plin[ de
exchibiionism, purtat[ prin lupanarele dogilor =i ducilor…
Nu i-am mai r[spuns nimic Sulamitei referitor la Duces[.
Pe mine m[ interesa mai puin persoana Ducesei care era un
capitol ]ncheiat =i mai mult Sulamita care devenea pe zi ce
trecea un personaj curios. Simeam din ce ]n ce mai mult cum
aceast[ persoan[ se aga[ de sufletul meu ca o lian[. P`n[ la un
timp ei i s-a p[rut ceva firesc. A ]nceput apoi o perioad[ de
taton[ri, ne ]nt`lneam , ne priveam, priviri c`nd r[ut[cioase,
c`nd dulci, ne vorbeam circumspect sau t[ceam zile ]ntregi,
spion`ndu-ne…
Trecuse a=a toamna =i venise iarna, o iarn[ grea, getic[,
cum ar spune nefericitul Ovidiu, plin[ cu viscole =i troiene
fantastice de z[pad[. N-o mai v[zusem demult pe Sulamita =i
nici nu doream s-o mai v[d, de=i ]n sufletul meu, de la venirea
ei, se schimbase ceva, dar nici eu nu realizam ce. }ntr-una din
aceste nopi, c`nd dormeam dus, m-am pomenit cu b[t[i
violente ]n u=[. Tocmai visam ceva, o scen[ teribil de frumoas[
cu o tesalonican[ prin insulele egeene. Eram ]ntr-o corabie =i
priveam soarele cum ne r[sf[a pe mine =i pe Kordella- c[ci
a=a o chema pe tesalonican[, numai noi doi pe marea albastr[;
era ceva fantastic, Kordella st[tea cu capul pe pieptul meu =I-
mi povestea viaa ei, un mister cu un apostol trimis ]n misiune
cre=tin[ ]n Asia Mic[… }i propusese s-o fac[ preoteas[, ]mi
povestea ea, =i s-o trimit[ ]ntr-o misiune secret[ ]n Orient. Ea
refuzase propunerea =i atunci fanaticul apostol o aruncase ]n
valurile m[rii de unde o pescuisem eu… Visul mi se ]
ntrerupsese aici, urmat de acele b[t[i violente ]n u=[.
18

19. -Cine este?- am s[rit eu speriat.
-Deschide u=a, te rog!- aud eu glasul speriat al Sulamitei,
implor`ndu-m[.
Sar din pat, ]i deschid u=a =i ea mi se arunc[ ]n brae,
pl`ng`nd. Corpul ei dulce, cald =I ml[dios, mi s-a l[sat moale
pe piept, precum ]n vis al Kordellei, =i mi-a =optit:
-E=ti sigur c[ Ducesa a murit?
-Cum s[ nu fiu sigur? Ce ]ntrebare e asta?
-Nu e adev[rat! Cred c[ Ducesa joac[ teatru, azi noapte
am v[zut-o-n carne =i oase, mi-a vorbit de Ducele de Spoletto!
-+i ce i-a spus?-am ]ntrebat-o eu curios s[ v[d ce inepii
poate s[-ndruge.
-C[ e nevinovat[!
-Sulamita, eu i-am atras atenia s[ nu dormi ]n
apartamentul Ducesei! Cred c[ ai visat un vis ur`t ]n care i-a
ap[rut ea…
-Chiar a=a s[ fie?- s-a mirat Sulamita.
Am st`ns-o la pieptul meu =i am tras-o l`ng[ pat, am
m`ng`iat-o cu m`inile c[u= peste obrajii ei ]mbujorai.
-Sulamita, am implorat-o eu, castelul e pustiu, nu
exist[ nici-o Duces[, Ducesa e moart[, tot ceea ce ai v[zut =i ai
auzit tu nu e dec`t rodul imaginaiei tale ]nfierb`ntate!
-Adic[ tu crezi c[ eu sunt nebun[?- sare ea repede din
braele mele, izbucnind ]ntr-un hohot de pl`ns. M[ crezi =i pe
mine tot un fel de Duces[ r[t[cit[ prin aceste ruine? Ducesa n-a
murit, Ducesa tr[ie=te,eu am v[zut-o ]n carne =i oase =i-am
stat cu ea de vorb[…
19

20. 3
Desp[rit de hangi[ dup[ incendiul devastator de la han,
m-am oprit la umbra unor palmieri =i mi-am ref[cut ]n g`nd
traseul pe care trebuia s[-l parcurg p`n[ la Izvor. Identificasem
locurile, ajunsesem pe o c`mpie verde-verde, un fel de vale
roditoare a Nilului care se termina abrupt cu ni=te muni ]nali,
]nz[pezii. Departe, ]n z[ri abia b[nuite se vedeau crestele lor
fantastice pe albastrul de sticl[ al cerului; undeva la o parte
str[juia Marele Sfinx, megalitul t[cut ce ]nsp[im`nta c`mpia,
iar mai departe, cele trei piramide cu v`rfurile ]nfipte-n cer. M-
am c[utat la piept, c`teva clipe am r[mas n[uc, am crezut c[ am
pierdut sulul cu harta. Am avut impresia c[ am uitat-o la han =i
mi s-a distrus sau mi-a furat-o pur =i simplu hangia
dup[ noaptea noastr[ de amor incon=tient…+tiam prin ce
chinuri trecusem p`n[ pusesem m`na pe ea ]n Biblioteca
Babilon. M-am g`ndit c[ ar fi posibil ca hangia s[ aib[ leg[turi
cu Emanoilos s[ puie la cale incendiul pentru a-mi fura harta =i
a se face nev[zut cu ea. Dar am g[sit-o, am g[sit-o c[zut[ din
buzun[ra=ul meu secret al piept[ra=ului cu care r[m[sesem ]
mbr[cat peste noapte. Am cules-o de jos, am orientat-o spre
cele patru puncte cardinale =i am privit-o. Acel misterios Izvor
al Fericirii era undeva ]ntre dou[ creste de muni ce se z[reau
mai la dreapta dup[ lungi linii colinare care trebuiau str[b[tute
cu piciorul. S[rman pelerin, obosisem =i mi se f[cuse foame,
pustiul ]mi aluneca printre t[lpi =I h[t-departe, pe apele
lini=tite ale Nilului z[rii o nacel[ ce aluneca lene= printre
smocuri de liane =i palmieri, l[s`nd ]n urm[ mon=tri de Lei,
Sfinxul =i Piramidele.
20

21. V[z`nd nacela c[ se apropie de mal, m-am dus =i eu c[tre
ea, oricum z[ream picior de om care putea s[-mi dea un pic de
ajutor spre marea mea aventur[. }n nacel[ erau trei felahi
b[tr`ni care tr[geau de n[voadele lor. La ]nceput nu m[ b[gar[ ]
n seam[. Priveam apa Nilului care era lini=tit[, odihnitoare, o
dulce leg[nare a privirii peste sclipirile de azur ale apei; sus
soare, jos soare spart ]n cioburi m[runte, sus Sfinxul, Leii =I
Piramidele, jos, ]necate parc[ ]n ap[, cu v`rfurile ]n albia
marelui fluviu, acelea=i minuni megalitice.
Cei trei felahi, ar=i de soare, cu feele sb`rcite, ]mbr[cai
cu ni=te pantaloni albi, largi, p[reau trei umbre plutitoare.
Doar capetele lor ]nf[=urate-n turbanele lor enorme p[reau
c[ se mai mi=c[ ]n c[ldura zilei.
-Aferim, c[l[torule!- zise unul din ei arunc`nd par`ma la
mal.
-Aferin =i mulam domniilor voastre pentru cinstea ce-mi
facei a m[ ]ntreba de vorb[ ]n acest pustiu solitar. Tare greu e
singur prin de=ert…
Felahii au ]nceput a m[ descoase: unde merg, ce fac eu
prin aceste inuturi singuratice, de unde vin =i care e misiunea
mea. C[ au auzit ei c[ vin str[ini =i sc`rm[ prin nisip
dup[ antichit[i bine pl[tite prin [rile Europei. Li s-a furat tot
trecutul =i l-au dus alii prin muzeele lor =i ei tot s[raci au
r[mas.
-Oameni buni, le-am spus eu, nu sunt dintre aceea ce
caut[ averi, eu umblu dup[ minuni spirituale =i nu =tiu dac[ le
voi g[si vreodat[! Vreau s[-mi statornicesc viaa prin niicaiva
coclauri unde se poate tr[i fericit. Mai ]nt`i =i mai ]nt`I sunt
obosit , nem`ncat =i nedormit, dac[ domniile voastre s-ar ]
ndura s[ m[ fericeasc[ cu ceva de-ale gurii, m[ voi ruga pentru
domniile voastre lui Allah, care e mare =i atotputernic peste
ceruri =I peste p[m`nt!
-Allah te-a scos ]n calea noastr[, c[ci noi suntem fiii lui
=I te vom osp[ta dup[ datin[, str[ine!- a zis unul din ei.
21

22. Le-am ajutat =i eu s[ care pescuitul la locul lui ]ntr-o
cherhana improvizat[, b[gat[ sub un mal, la umbra unor
palmieri =I eucalip=i =i m-am a=ezat la sfat cu ei. Nu le
spusesem nimic din trecutul meu. La ce bun s[ le spun lor
c[ m[ numesc cutare, c[ sunt secretarul unui Ducat imaginar, c-
am avut o nevast[ =I un copil, c[ nevasta m-a p[r[sit =I copilul
mi-a murit =i acum nu mai mi-a r[mas dec`t o speran[: s[ caut
Izvorul Fericirii, s[-l redau oamenilor =i apoi s[ m[ predau }
mp[ratului s[ fac[ ce =tie cu mine.
Unul din b[tr`ni, dup[ c`teva clipe de g`ndire se ]ntrb[ =i
el ca pentru sine, ]ntrbare pus[ de altfel tuturor:
-Unde se mai poate tr[i lini=tit =i fericit pe p[m`ntul [sta?
Ceilali r`ser[ de mine =i pronunar[ numele unei femei.
Probabil, g`ndii eu, c[ aveau vreo t`n[r[ femeie =i voiau s[ mi-
o dea mie. Apoi au t[cut =i au aprins focul. Aveau o
compasiune nem[surat[ fa[ de mine =i voiau s[-mi
preg[teasc[ o mas[ pe cinste.
}n timp ce preg[team masa, ]mi scap[ o ]ntrebare:
-Mai e mult p`n[ acolo?
-P`n[ unde?- ]ntreb[ curios un felah.
Era s[ m[ dau de gol =I dres[i repede busuiocul:
-P`n[ acolo-n zare?
-Abu- el- Hul =tie! – slobozi un b[tr`n s`s`it r[spunsul =i
ar[t[ c[tre Sfinx…C[ci, tinere, continu[ el, pe p[m`nt toate
fiinele se tem de timp, dar are =i timpul un du=man:
Piramidele…
Am t[cut =i am m`ncat ]ncet, rumeg`nd odat[ cu pe=tele
=i ]neleptul proverb. Din civilizaia ancestral[ a Egiptului
r[m[sese aceast[ nestemat[ ]n ]nelepciunea unor simpli
pescari. +i Nilul care ]nainta agale c[tre delta lui roditoare de
unde plecaser[ primele civilizaii pe p[m`nt…
Dup[ mas[ cei trei pescari =i-au luat la revedere de la
mine =i-au plecat la ]ndeletnicirea lor, eu am r[mas singur ca
un minuscul semn de ]ntrebare pe mal. M[ ]ntrebam de ce oare
unul din b[tr`ni se temea c[ nu voi ajunge niciodat[ acolo,
22

23. invoc`nd pe Abu-el-Hul, adic[ pe P[rintele Spaimei…Se
r[zbun[ zeii, parc[ voia el s[ spun[, c`nd vrem s[-i supunem-
Horus- Izvorul Fericirii- e o himer[ =i eu un nou nebun, un nou
exaltat!
De-abia acum, dup[ ce m[ odihnisem, am avut timp
s[ realizez dezastrul de la han. Ca prin vis ]l z[ream prin
lumina fl[c[rilor pe Emanoilos, ]i v[zusem mai ]nt`i chelia
lucind la para focului, apoi picioarele lui ca ni=te obezi de
c[ru[ fugind prin nisipul ]ncins. M[ g`ndeam apoi la Victorius
sau la Ianus =I la baiader[… S[ fi r[mar Emanoilos ]n fl[c[ri
dobor`t de baiader[? Am avut eu oare halucinaii v[z`ndu-i
chelia lucind ]n fl[c[ri? S[-i fi ucis pe Victorius =i pe Ianus din
motive ]nc`lcite care ne scap[ nou[, celor de r`nd? }nc`lcite
mai sunt c[ile Domnului… Sau ei s[ fi pus totul la cale ca s[-
mi fac[ mie de petrecanie? Nu cumva aici era =i m`na
Sulamitei? C[ci ea-mi spusese:
-Nu vei ajunge acolo, i se vor pune piedici peste piedici!
Soarele trecuse peste apele Nilului ca un zeu tutelar,
umbrele ]nser[rii se prelungeau departe ]n pustiu, venea peste
visurile mele o noapte grea =i eu nu-mi g[seam locul s[-mi
ostoiesc oasele… Priveam ]n dep[rtare, spre piscurile din zare
=I parc[ mi se ar[ta o raz[ de speran[. Poate astronomii aveau
dreptate c`nd numiser[ cea mai mare a=ezare a locurilor Al-
Kahiro, adic[ ]nving[torul- poate voi putea =i eu s[ port acest
nume odat[-=i-odat[!
Am adormit cu aceste g`nduri ]n inim[, se r[corise puin,
v`ntul de noapte se juca prin frunzele cedrilor b[tr`ni =i parc[-
mi m`ng`ia f[ptura. }n somn m[ obsedau fr`nturi de imagini de
la han: frumoasa hangi[ pe care eu o respinsesem cu at`ta
r[ceal[, m[ m`ng`ia =i m[ alinta ca pe un copil. Scena era
bucolic[, p[rea c[ ajunsesem la Izvorul Fericirii =i-o g[sisem
pe ea acolo ]n acea rusticitate s[lbatec[, Izvorul limpede
curgea-curgea, noi st[team ]ntin=i pe un t[p=an =i vorbeam
prin semne; ne h`rjoneam ca doi copii, m`ng`indu-ne unul pe
23

24. altul =I iubindu-ne ]n acea natur[ majestuas[ care ne ]nconjura
ca o Mater Dolorosa…
Din vis m-au trezit cei trei pescari care vegheau la capul
meu, bolborosind ceva ]n limba lor. L`ng] ei o
frumoas[ creol[ cu p[rul ]mpletit ]n zeci de codie subiri cu
mijlocelul fraget str`ns ]ntr-o p`nz[ de in, picioare lungi, pline,,
purt`nd un fel de romane, legate cu nojie p`n[ la glezne, de
urechi ]i at`rnau grele figurine de aur, drept cercei, m`ng`indu-
i curbele dulci ale g`tului…C`nd am privit-o mai bine =i-a ]
nfipt privirile ]n mine ca ni=te s[gei:avea ni=te ochi mari,
alba=tri, ]ncadrai cu gene lungi, negre. Unul din b[tr`ni,
v[z`nd c[ am r[mas cu ochii sp`nzurai la ea, a ]nceput
s[ r`d[ =i s-o ]mping[ ]n fa[. Am ]neles c[ este fata lui =i,
lundu-m[ probabil drept rege, vrea s[ mi-o dea mie de soie.
-C[ci acolo- =i f[cu semn spre crestele munilor- nu poi
ajunge dec`t ]nsoit de o femeie!- zise b[tr`nul, bucur`ndu-se
pe l`ng[ mine.
Asta-mi mai trebuia! Eram s[tul eu de femei, dup[ e=ecul
cu Sulamita! Tecuser[ r`nd pe r`nd prin viaa mea Sulamita,
Ducesa =i Mandripora, nu mai vorbesc de episodul cu hangia!
Acum ]mi venea colac peste pup[z[ frumoasa egipteanc[,
rupt[ din frescile mormintelor fo=tilor urma=i ai lui Ramses
al treilea. Z`mbetul ei at`t de st[ruitor =i f[ptura ei de statuiet[
de bronz m-au cucerit, m-am ridicat =I m-am ]nclinat ]n faa
b[tr`nului, apoi ]n faa ei, g`ndindu-m[ c[ aveam totu=i nevoie
de o c[l[uz[ care cunoa=te bine c[r[rile dosnice p`n[ la Izvor.
Bucuria celor trei a fost f[r[ margini c`nd au v[zut c[ am
acceptat s[-mi fie ]nsoitoare. +i m-au luat pe sus =i m-au dus ]
n tribul lor =i toi la un semn au ]nceput s[ bat[-n lemne de
bambus, b[teau ]ntr-un ritm ]ndr[cit =i implorau spiritul nopii;
erau un fel de rug[ciuni sau mai de grab[ divinaii aduse zeului
fertilit[ii. ..
Femeile s-au str`ns pe l`ng[ frumoasa creol[ =i-au ]
nceput s-o ]mpodobeasc[ cu m[rgele de chihlimbar =i colane
de filde= la m`ini =i la picioare =i s[-i c`nte c`ntece de bucurie.
24

25. Apoi am b[ut o b[utur[ dulce f[cut[ de ei din nu =tiu ce fel de
buruieni. +i ]n acest timp le explicam c[ eu am o misiune
plin[ de primejdii =i n-a= dori s-o v`r =i pe ea ]ntr-o asemenea
afacere riscant[.
-M[ ]nchin ie,P[m`nt al Egiptului- exclam[ unul din
b[tr`ni, care-i era tat[- ie, Osiris, =I ie, Sekhmet =i vou[,
Amon =I Horus s[ vegheai asupra viitorului fetei mele! Ia-o,
fiule,- zice el pl`ng`nd, c[ e neam de zeu din b[tr`nul Ra, =i te
va sc[pa din mari primejdii…
4
Dup[ acea ]nt`mplare cu Sulamita, ]ntre noi c[zur[ t[ceri
grele. Iarna venise cu o furie rar ]nt`lnit[: v`rtejuri de z[pad[ =I
viscole r[scolitoare r[v[=ir[ p[durea, geruri n[prasnice arser[ =i
uscar[ copacii. M-am r[t[cit atunci, lenevind zile =i nopi ]
ntregi, ]n lecturi spirituale din “C`ntarea C`nt[rilor”, ador`nd-
o pe Sulamita: “}ntoarce-te, Sulamita! }ntoarce-te, faa s[ i-o
privim! Ce privii la Sulamita, ca la hora din Mahanaim? C`t
de frumoase sunt, domni[, picioarele tale ]n sandale! Rotund[-
i coapsa ta, ca un colan, de me=ter iscusit lucrat. S`nul t[u e
cup[ rotunjit[, pururea de vin t[m`ios plin[; trupul t[u e snop de
gr`u, ]ncins frumos cu crin din c`mp. Cei doi s`ni ai t[i par doi
pui de c[prioar[, par doi pui gemeni ai unei gazele. G`tul t[u e
st`lp de filde=; ochii t[i sunt parc[ iezerele din Hesbon, de la
poarta Bat-Rabin. Nasul t[u este ca turnul din Liban, ce
prive=te spre Damasc. Capul t[u este m[re cum e Carmelul,
iar p[rul t[u i-e de purpur[; cu ale lui m`ndre =uvie ii un
rege ]n robie. C`t de frumoas[ e=ti =i atr[g[toare, prin
dr[g[l[=enia ta, iubito! Ca finicul e=ti de zvelt[ =i s`nii t[i par
struguri at`rnai ]n vie. }n finic eu m-a= sui- ziceam- =i de-ale
lui crengi m-a= apuca, s`nii t[i mi-ar fi drept struguri, suflul
25

26. gurii tale ca mirosul de mere. S[rutarea ta mai dulce-ar fi ca
vinul, ce-ar curge din bel=ug spre-al t[u iubit, ale lui buze-
nfl[c[rate potolind. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu ]l
poart[. Hai, iubitul meu, la c`mp, hai la ar[ s[ petrecem!
M`ine, hai la vie, s[ vedem dac[ a rodit via-de-vie, merii de-au
]nmugurit, de-s aproape de-nflorit. +i acolo ]i voi da
dezmierd[rile mele. Mandragorele miresme vars[ =i la noi
acas[, sunt multe fructe vechi =i noi pe care, iubitul meu,
pentru tine le-am p[strat…”
Zice la capitolui opt, versetul =apte: “Marea nu poate
stinge dragostea, nici r`urile s-o potoleasc[; de-ar da cineva
pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispre ar fi respins
acela.”
Sulamita ]mi intrase ]n inim[ =i nu puteam s-o mai scot!
O priveam noapte de noapte pe fereastr[ =i-mi venea s[ m[ duc
la ea =i s[-i spun c-o iubesc, c-o ador, nu numai marea =i
r`urile, dar =i iarna cu acest viscol n-ar putea
s[ sting[ dragostea mea pentru ea. Sulamita, cu glasul ei, cu
f[ptura ei, cu mersul ei, cu p[rul ei, cu picioarele ei, cu
culoarea pielii ei, cu tot ce avea ea, f[cea parte din mine.
Eram ]ndr[gostit, ]n-dr[- gos-tit! pentru prima dat[ =i-mi venea
s[ strig ca un nebun: Te iubesc, Sulamitaaa!
Noapte de noapte Sulamita se ad`ncea ]n scrierea
romanului ei despre Duces[. O vedeam ]ntr-o febr[ continu[,
c[uta pretutindeni certitudini, privea ore ]n =ir la fotografiile
ei, ]i cerceta z`mbetul, privirile, portul, locul unde se afla,, ]i
citea scrisorile cuv`nt cu cuv`nt pentru a g[si am[nunte… Apoi
lua la c[utat fiecare coli=or al castelului, camer[ cu camer[,
s[ g[seasc[ ceva din umbra ei, din g`ndurile ei…
}ntr-una din zile pe c`nd ]mi luasem inima-n dini s[-i
deschid u=a =i s-o ]ntreb ce mai face, ea se scoal[ de la masa
de lucru =I vine la mine cu fl[c[rile ochilor arz`nd =i-mi bate
cu degetele ]ntr-un carnet cu coperile ]mbr[cate ]n piele =i-mi
zice:
26

27. -Domnule, am g[sit o f[r`m[ din ce caut! Iat[ jurnalul
Ducesei! +i =tii unde l-am g[sit? Sub sofaua baldachinului! Fii
atent ce zice pe prima fil[: “ }l ur[sc pe Duce, a f[cut din mine
o maimu[ sentimental[…” Auzi, domnule, accentu[ ea, o
maimu[ sentimental[! “…nu s-a mai culcat cu mine de
dou[ luni, relu[ ea citirea jurnalului, jenat[ de intimitatea peste
care d[dea, ca s[-l r[zbun m-a= da primului ]nt`lnit ]n cale!”
Virilitate de invidiat, domnule! +i-mi z`mbe=te complice. +i-i
z`mbesc =i eu =i caut s[ limpezesc puin lucrurile:
-Domni=oar[, c[s[toria ne ]ndobitoce=te!
-Poate, zice ea, d`nd din cap. C`teodat[ ni se face
lehamite de propria persoan[, dar unul de altul…
-Nu-i adev[rat!-i-o ]ntorc eu- dou[ inimi care se caut[ una
pe alta =i se iubesc nu se satur[ niciodat[ =i nu li se face
lehamite uneia de alta!
-Aiurea!- sare ea- parc[ mi-ai vorbi din c[ri! Ce crezi
at`ta ]n dradoste?
-Dar ]n ce s[ mai credem? Dac[ nu e dragoste, nimic nu
mai e pe p[m`nt!
-Ce vorbe=ti, domnule? Eu am venit aici pentru
altceva…Averea, ducatul, castelul…
-M[ treci =i pe mine ]n acest inventar?
-Hai nu fi ironic! Dac[ faci parte din averea Ducelui, da!-
glumi ea cu z`mbetul pe buze.
-Ce fericit a= fi s[ fiu valetul t[u!
-De ce-ai fi fericit?
-Pentru c[ te iubesc, Sulamita!
T[cu, puse capul ]n jos, c`teva zbile de p[r ]i c[zur[ pe
ochi. Ridicai m`na s[ i le dau la loc, ]i m`ng`iai obrajii ro=ii ca
para focului,apoi ochii, dup[ care o cuprinsei ]n brae =i o
s[rutai. Mi se l[s[, comoar[ dulce, pe brae =i simii cum ]mi
inund[ s`ngele toat[ f[ptura; ceva ireal se petrecuse cu
am`ndoi, un vis poate dorit de c`nd ne v[zusem =i abia acum ]
mplinit. }n s[rutul meu am simit gustul s[rat al unei lacrimi
r[t[cite pe obraz. Pl`ngea =I nu =tiam de ce pl`ngea…
27

28. -Tu n-ai observat c[ =i eu te iubesc?- ]mi =opti ea trist la
ureche.
Sincer s[ fiu, nu observasem! +i mai =tiu eu ce
observasem sau nu? C[ci prea venise repede clipa fericirii c`nd
m[ a=teptam cel mai puin…
5
Curiculum vitae pe care-l l[sasem la Cancelaria
Ducatului suna cam a=a:
Sunt un copil orfan, crescut din mila public[; p[rinii mei,
tata grec, mama italianc[, au pierit ]n Marele Cutremur,
acoperii de pietrele cet[ii d[r`mate. Av`nd, probabil, ceva
cap, Orfelinatul m-a trimis la +coala de scribi din Alexandria,
am f[cut apoi ucenicia la Curtea Papal[ patru ani, dup[ care m-
am angajat ca secretar al Ducelui de Spoletto. Cu
acest[ ocazie am petrecut multe clipe frumoase ]n marile
biblioteci ale lumii, unde am luat cuno=tin[ cu operele de baz[
ale omenirii. Acolo am auzit eu pentru prima dat[ de Izvorul
Fericirii. Se vorbea pe =optite despre el. Toi c[utau o hart[ cu
localizarea lui, dar nimeni n-o g[sise. Eu o g[sisem din ]
nt`mplare, Magister Senteniarum ]mi povestise despre
existena ei =I-mi d[duse de ]neles s-o caut la sf`r=itul
volumului “Iniiere ]n lumile viitoare”. Acest Doctor Sublimus
care m[ iubea foarte mult, m[ cheam[ la el la Cancelarie,
m[ m`ng`ie pe cap, plimb`ndu-=i m`inile prin p[rul meu blond,
=i-mi zice ]n =oapt[, ferindu-se parc[ de cine =tie ce iscoad[:
-E=ti t`n[r, b[iatule, ai viaa ]n fa[, pune m`na pe hart[,
ai s[ devii al doilea Crist! S[ dezlegi omenirea de nefericire!
+tiu c[ n-ai pe nimeni pe p[m`nt =i-ai putea s[ te sacrifici
f[r[ regrete! Eu am s[ mor c[ sunt b[tr`n =i n-a= vrea s[ duc
taina Izvorului cu mine ]n p[m`nt. Urm[re=te c`nd e lini=te
=i ]ntuneric =i mergi pe coridorul de la al treilea cat, acolo
caut[ a treizeci =I doua ]nc[pere notat[ cu litera H =i vezi pe
28

29. raftul de sus papirusul cu num[rul 1830… Fii atent, toi cei
care au ajuns la el, au murit c[ci papirusul e imprimat cu o
otrav[ ucig[toare. Adu-i aminte de p[rintele Anselm: credo ut
intelligam… Nu-l uita ]ns[ nici pe Abelard cu: intelligo, ut
credam…Urmeaz[ calea lui Ion Fidanuza- Bonaventura, care
=i el, ca =i tine, a trecut printr-o mare nenorocire, ajung`nd la
titlul de Cardinal, apoi Doctorus Seraphicus…
Nu m[ interesa prea mult Bonaventura, eu voiam s[-mi
urmez calea mea. C[ci sunt convins c[ fiecare are o cale a lui
pe care trebuie s-o urmeze. Dar s[ revin asupre curicumului:
Nenorocirea ce se ab[tuse asupra mea, adic[ Marele Cutremur,
g[sise toat[ Cetatea la serbarea Festum Corporis Domini, ]n
Duomum; s[ fi avut patru sau cinci ani, priveam ]nsp[im`ntat
cum imensa cl[dire s-a cr[pat ]n dou[, despic`nd catapeteasma,
=i cum din enormul tavan a ]nceput s[ cad[ lespezi mari de
piatr[ peste bieii oameni, strivindu-i ca pe ni=te furnici. E o
minune, dar =i un semn, cum am mai sc[pat eu din acel
dezastru. M-am smuls din braele mamei, care z[cea lovit[ de
moloz, =i m-am retras l`ng[ o colonad[ care parc[ r[m[sese ]
nfipt[ ]n cer… Dup[ c`teva clipe r[m[sese ceva dezolant: ruine
praf =i pustiu…Am ]nceput s[ pl`ng =i s[ trag de p[rinii care-
mi z[ceau sub moloz, ]nc[ mai erau calzi dar sufletele lor cred
c[ se duseser[ la ceruri…Am ridicat capul spre cer =i am v[zut
un imens nor de praf prin care se z[reau stelele pe bolt[. Am
ie=it printr-o sp[rtur[ a zidului =i-am luat-o la fug[ url`nd ca un
animal speriat spre centrul cet[ii. +i acolo, acelea=i dezastru:
o lume moart[ printre d[r`m[turi…Maleus Maleficarum
crezuse c[ numai graia divin[ m[ sc[pase.Am fost la o clip[ de
moarte =-am sc[pat, dup[ aceea chestia cu vr[jitoria m-a dus
p`n[ l`ng[ rug, nu =tiu ce minune s-a ]nt`mplat cu mine de-am
sc[pat… P`n[ la urm[ tribunalul papal a hot[r`t flagelarea, apoi
biciuirea ]n piaa public[…M-am ]mboln[vit =i-am vrut
s[ ajung pe m`na morii negre…Atunci a s[rit un om din
mulime =i a strigat tare:
29

30. -Pentru el- s-a schimonosit omul, pl`ng`nd ]n genunchi, ]
n faa Tribunalului- m[ sacrific eu!- =i s-a aruncat ]n faa
convoiului de muribunzi ai morii negre…
A s[rit spre mine soia lui, o femeie m[runic[ =i
slab[ care m-a luat ]n brae, m-a str`ns la piept =i a zis:
-L-am pierdut pe el, fii al meu, fiule nefericit!
Dar n-am avut noroc, femeia era o depravat[ =i fusese
dat[ ]n urm[rire general[ de un tribunal islamic pentru
preacurvie. Fugise ]n Imperiu din Iran s[ scape de pedeaps[,
dar trimiseser[ iscoade dup[ ea =i-o executaser[ ]n secret: ]i
t[iaser[ m`inile , cum fesese dorina lui Alah.
Apoi am luat drumul orfelinatului…
Orfelinatul era pe l`ng[ m`n[stire. Aici au avut grij[ de
mine dou[ none; una ]n v`rst[ c[reia toi ]i ziceau Abbatisa =i
alta t`n[r[-t`n[r[, Novice. Abbatisa, un fel de Maria Egipteanca,
la ]nceput o p[c[toas[ repudiat[ de toi, primise patru zeci =i
opt de ani peniten[ ]n pustiu =i devenise una dintre cele mai
bune maici din orfelinat. Cea t`n[r[, c[reia toi ]i ziceau
Novice, fugise de la monahii achimii, adic[ cei f[r[ somn, de
undeva de prin p[rile Constantinopolului =i se aciuase =i ea
aici, la orfelinat. Abbatisei ]I ziceam mam[ iar Novicei,
surioar[. Toat[ ziua st[team ]n preajma lor; sora m[ purta de
m`n[ =i m[ ]nv[a vorbe =i slove pe nisip, iar mama Abbatisa,
ce-i dragostea =i ura. Toate acestea p`n[ mi-a venit r`ndul
s[ plec la +coala de scribi din Alexandria. Am plecat din
aceast[ m`n[stire cu lacrimi ]n ochi =i le-am l[sat pe cele
dou[ pl`ng`nd dup[ mine. Le-am promis c[ atunci c`nd voi fi
plin de glorie, m[ voi ]ntoarce =i le voi r[spl[ti…Peste ani,
c`nd am revenit, totul acolo fusese ars, r[m[seser[ doar ruine
peste ruine. R[zboi? Incendiu? Cutremur? Blestem de la
Dumnezeu! Poate toate la un loc! M-a apucat un pl`ns cu
sughiuri =i cineva de sus s`s`ia pe nas suavele versete din
Ecleziast:
“De=ert[ciunea, de=ert[ciunilor, toate sunt de=ert[ciuni!
Ce folos are omul cu truda lui cu care se trude=te sub soare?
30

31. Un neam trece =i altul vine, dar p[m`ntul r[m`ne ]ntotdeauna!
Soarele r[sare, soarele apune =i zore=te c[tre locul lui ca
s[ apun[ iar[. V`ntul sufl[ c[tre miaz[zi, v`ntul se ]ntoarce c[tre
miaz[noapte =i, f[c`nd roate-roate, el trece ne]ncetat prin
cercurile sale. Toate fluviile curg ]n mare, dar marea nu se
umple, c[ci ele se ]ntorc din nou la locul din care au plecat.
Toate lucrurile se zbucium[ mai mult dec`t poate omul s[ o
spun[: ochiul nu se satur[ de c`te vede =i urechea nu se umple
de c`te aude… M-am uitat cu luare aminte la lucr[rile care se
fac sub soare =i iat[: totul este de=ert[ciune =i v`nare de
v`nt…” Da, adev[rat[ v`nare de v`nt! C[ci aici deschisesem
ochii ]n via[ =i ce poate fi mai frumos dec`t meleagurile
unde i-ai petrecut anii copil[riei… O, Abbatis[, o mam[, ooo!
Novice, sor[, dac[ suntei [r`n[, o s[rut, c[ci voi ai fost steaua
mea ]n via[!
+i-am ]ngenunchiat =i-am s[rutat p[m`ntul acela pustiu
=i m-am sculat, trzindu-m[ singur-singur sub soare…
6
Farah Ahmed Yusuf, c[ci a=a o chema pe iubita mea cu
care m[ pricopsiser[ felahii =i cu care plecasem de pe malurile
Nilului, mi-a dat un sfat:
-E=ti ]nelept?- m-a ]ntrebat ea.
-Da!- i-am r[suns eu, hot[r`t.
-}nelepii fac =i nu spun- zice ea, z`mbindu-mi
fermec[tor, viaa trebuie s[ fie fapt[, nu vorb[, te voi ajuta s[-i
ajungi scopul c[ci femeia, pretutindeni ]n lume e motorul
care ]nf[ptuie=te totul, de la z[mislirea omenirii p`n[ la
r[zboaiele fraticide. Ea decide totul pe p[m`nt!
Am str`ns-o la piept =I-am s[rutat-o =i s[rutarea ei a
c[zut ca o ]nep[tur[ peste inima mea. }mi striga parc[ cel[lalt
din mine: Ce faci, nefericitule, iar te ]ndr[goste=ti? Ai uitat de
31

32. Sulamita? Atingerea buzelor ei a venit ca o raz[ de soare peste
sufletul meu. Omule, te simi singur, nu vezi c[ n-o iube=ti?
De ce neferice=ti aceast[ fiin[ cu nefericerea ta? De ce o mini
pe Farah? Nu o mineam, dar nici drept nu-i spuneam c[ci
eram golit de suflet…Singurul el al meu r[m[sese Izvorul…
Dar ]n drumul meu c[tre acest el, Farah era un fel de
tentaie. }mi pl[cea s-o privesc de departe. Era frumoas[,t`n[r[,
corpul ei striga parc[ de s[n[tate =i de fericire. Adesea, uit`nd
c[ sunt eu, cel ars ]n dragoste, a= fi plecat cu ea, cuprins de o
mare fericire, spre meleaguri unde puteam s[ tr[im ca-n
basme…Dar inima mea era bolnav[ de Sulamita… +I ]ntr-un
timp simise =I Farah, c[ci femeile au un al doilea sim pe care
noi, b[rbaii, nu-l avem. }ncepuse s[ m[ evite, c`nd intram ]n
vorb[ cu ea, evita multe, adesea o apucau lungi t[ceri, apoi c`te
un oftat lung =i c`te-o umbr[-i ]ntuneca faa ei de creol[, de
multe ori ocolea r[spunsurile, o vedeam c`teodat[ cu genele
muiate-n lacrimi, buzele uscate, semne de oboseal[ =i de
ur`enie; toate-toate erau un fel de certitudine c[ leg[tura
noastr[ nu va dura mult.
Acum era prea t`rziu s[ m[ despart de ea. Cuno=tea elul
meu =i putea oric`nd s[ m[ tr[deze. A=adar a trebuit s-o in
l`ng[ mine, s-o mint c-o iubesc, s[-i joc teatru, s-o s[rut,
s[ m[ culc cu ea… +I Farah nu era o femeie de lep[dat, alt om
care n-ar fi avut sc`rb[ de dragoste s-ar fi ]ndr[gostit de ea
imediat. M[ ]ncurajam =i eu, poate c[ veneau =i acele clipe,
viaa e sucit[, ce nu-i place azi, m`ine e miere…
Pe m[sur[ ce urcam colinele, largi canioane ni se
deschideau ]n fa[, vederi mirifice, mirosuri de mirt =i t[m`ie,
t[p=ane de flori multicolore, de la violet, ro=u, galben,
albastru, p`n[ la albul imaculat al ghiocelului; pomi uria=i,
b[tr`ni c`t lumea, ]=i ]ntindeau coroanele ca ni=te ar[t[ri ]
ngrozitoare, ]ntortocheate spre cer…Dac[ a= fi fost aici cu
Sulamita, a= fi r[mas ca Dafnis =I Chloe, ne-am fi f[cut o
colib[ din b`rne =i p[m`nt =i-am fi tr[it fericii p`n[ la ad`nci
32

33. b[tr`nei. Dar Sulamita r[m[sese pentru minre fum, cea[,
semn de ]ntrebare…
-Dragule, zice Farah, ]n drumul meu c[tre zeul Ra, eu am
mai trcut pe aici! Ne apropiem de adev[r, trebuie s[ ne odihnim
c[ci ]n miez de noapte vom c[dea pe coama dealului =I de
acolo se vede cu ochiul liber…A= vrea ]ns[ s[ te previn:
Marele Inchizitor are armate ]ntregi care p[zesc locurile, zice
c[ acest Izvor e cea mai mare erezie a acestui secol =i trebuie
p[zit cu str[snicie. Descoperirea lui de c[tre bieii muritori ar
pune ]ntr-o lumin[ nefavorabil[ ]ns[=i instituia papal[. Dac[ ar
c[dea ]n m`inile poporului acest Izvor ar fi o s[rb[toare
etern[ pentru toi muritorii. B[tr`nii vorbesc vrute =i nevrute
despre el, zic c[ acei paznici de la gurile lui au vrut s[-l astupe
=I poate chiar au reu=it. Pentru a alimenta nefericirea pe
p[m`nt, au dat zvonuri c[ nici nu exist[, c[ este o ficiune curat[
]n care cred numai vis[torii. Asta ar ]nsemna o mare deziluzie
pentru viitorul omenirii. Trebuie s[ ne strecur[m ]n raza lui
dup[ miez de noapte, ]ntre dou[ sentinele =i dac[ o fi s[ ne
simt[, eu am s[ m[ arunc ca momeal[, c[ci ace=ti biei soldai
n-au mai v[zut o muiere cu anii, iar tu s[ fugi…
Avea dreptate Farah, femeia e raiune =i inteligen[, iar
b[rbatul vis de=art…
+I mai zice ea:
-Eu am s[ m[ las iubit[ cu trupul p`n[ intru ]n graiile lor
=i tu, f[-i meseria: adun[ osta=ii nemulumii ai }mp[ratului =i
d[ cu ei lovitura de graie…Nu uita c[ e=ecul ne va costa via[!
-De ce?
-Pentru c[ pentru Furii Izvorului, Inchiziia are un sistem
de ]nchisori ]n Marile Grote, unde-i schingiuiesc =i-i umilesc
p`n[ la moarte!
-De unde =tii tu toate astea?
-Nu ]ntrba c[ci nu-i r[spund!
-Grotele dau ]n abaii =i au leg[tur[ ]ntre ele iar acum
sunt pline de nefericii care au cutezat ca tine s[ calce legea =i
s[ se ating[ de apa t[m[duitoare!
33

34. T[cui. Nu m[ a=teptam ca Farah s[ =tie mai bine ca mine
istoria Izvorului =i toate fericirile =i nefericirile legate de el.
Faptul c[ Izvorul era p[zit stra=nic, m[ puse pe g`nduri.
Auzisem de marea r[scoal[ a soldailor Imp[ratului,
nemulumii de soldele reduse =I de h[ruirea ]n lupte f[r[ rost;
dup[ ]nfr`ngerea ei muli fugiser[ =i se aliaser[ cu ereticii de la
Grote. Problema era cum s[-i mobiliz[m noi =i pe unii =i pe
alii. Ca orice lucru greu de ]nf[ptuit, trebuia judecat[ o
strategie bine pus[ la punct. Primul g`nd ]mi fu s[ p[trund ]n
incinta Izvorului ca un fur; avea dreptate Farah, ea
s[ r[m`n[ momeal[ pentru soldaii din gard[ iar eu s[ m[ strecor
dincolo s[ dau alarma la Grote =I s[ mobilizez =i pe soldaii
r[sculai. Trebuiau toi ]narmai; armele trebuiau luate din
depozitele aripii militare inchizitoriale care-=i avea sediul pe
colina din dreapta Izvorului. Ce s[ facem doar eu cu Farah? +i
nici nu-mi d[deam eu seama la c`te primejdii ne expuneam!
}n timp ce eu ]mi f[ceam aceste planuri, Farah z`mbea =i
r`sul ei avea ceva eroic. +i prin mine tres[ri c`teva clipe spaima
morii. Era poate un sf`r=it de via[ cu adio soare, adio verdea
[, adio flori, adio dragoste, adio Sulamita, adio Farah, adio
lume… Sau putea s[ fie numai o lung[ detenie la Grote, al[turi
de toi borfa=ii din Imperiu. Sau de ce nu, rugul ]n Piaa
Public[ ]n ochii ]nsp[im`ntai ai mulimii. Dar, Doamne, putea
s[ fie =i o izb`nd[, una din marile izb`nzi ale mileniului, un fel
de pronie prometeic[, a reda oamenilor acea ap[ miraculoas[,
mult visat[ de toat[ lumea. Cam acela=i lucru, =i poate ceva
mai mult, putea s[ ]nsemne z`mbetul eroic al lui Farah; ea =tia
precis c[ Eroii sunt ca Zeii ]n c`mpia Nilului =i merit[ s[ le
urmezi calea.
Am stat jos =i am chemat-o pe Farah l`ng[ mine, am
m`ng`iat-o sincer ca un condamnat la moarte care-=i
execut[ ultima dorin[ =i-=i ia la revedere de la cei dragi, apoi
am s[rutat-o =i niciodat[ n-am simit dulceaa femeii a=a de
mult ca ]n aceste clipe nenorocite. P[rea c[ tot ce m[ mai
leag[ de via[ e Farah; m[ ]n=elasem atunci c`nd credeam c[ n-
34

35. o iubesc, creola avea ceva divin ]n ea: dulcile m`ng`ieri,
s[ruturile =i lungile ]mbr[i=[ri agonizante, carnea ei ca
j[ratecul, tot corpul ei =i toat[ f[ptura ei erau un fel de r[scoliri
ale unei delirante pove=ti de dragoste cu doi copii r[t[cii ]n
gr[dina lui Dumnezeu, Edenul.
Eu cu ea de m`n[ spre orizont, un vis de beduin r[t[cit ]n
de=ert. +I Farah ]mi tot z`mbea =i z`mbetul ei devenea
s[rb[toare =I ochii ei, ferestre dulci spre infinit =i-mi repeta:
trebuie s[ reu=e=ti, trebuie… +i m[ str`ngea de m`n[ =i m[-
nv[luia cu privirile ei r[nite =i-mi spunea c-ar face pentru mine
=i supremul gest, moartea, dar cineva din fiina ei fragil[ parc[-
i spunea s[ am`ne totul pentru alt[dat[…
7
Atunci c`nd ]i spusesem Sulamitei c[ vreau s[-i fiu valet,
glumisem, dar gluma prinsese =i m[ trezisem lipit cu inima de
chipul zglobiu al acestei feti=cane despre care nu =tiam dec`t
c[ este nepoata Ducelui de Spoletto. +i c[ a venit aici s[ scrie o
saga despre iubirea Ducelui cu frumoasa lui Duces[. N-aveam
de unde s[ =tiu c[ viaa mea, ]n tot ce a avut ea mai tragic, s-a
legat de viaa ei =i destinul m[ va obliga s-o dispreuiesc ca pe
cea mai de jos femeie din lume. Dac[ vieile oamenilor s-ar
desf[=ura ]n sens invers, am fi blestemai s[ nu mai iubim =i-ar
trona doar ura pe p[m`nt.
Dup[ acea iarn[ grea care ne ]ndobitocise, a venit o
prim[var[ sc[pat[ din toate z[brelele farmecului, aproape ireal[.
Lumin[ mult[, soare violent de c`mpie, triluri de cioc`rlie,
ciripit de p[s[ri, b`z`it de g`ze, =o=otit tainic de ape cu ultimele
urme ale z[pezilor care se topiser[, nopi halucinante cu stele
sclipind peste frunzi=ul proasp[t ]nmugurit =i cu adieri de v`nt
]mb[ls[mat cu toate mirosurile florilor de prim[var[ =i c-o
lun[ nebun[ care luneca pe bolt[ =i turna, prelingea aurul ei pe
35

36. verdele poienelor ca pe o ploaie mirific[ ]n aerul proasp[t =i
moale al nopii. +i Sulamita ]mbr[cat[ ca o regin[ cu o rochie
albastr[, vaporoas[ de m[tase, setta pura, nova pura- cum spun
italienii-chimono, dezvelindu-=i z[pezile s`nilor =I colonadele
g`tului =i braelor, merg`nd descul[ prin iarba verde, u=or, cu
mersul ei de ciut[ r[t[cit[ dup[ cine =tie care izvor sau dup[ un
petec de poian[ cu iarb[ fermecat[. Lua trifoi s[lbatec ]n
m`n[ sau frunze de salc`m =i ]ncepea:
-M[ iube=te, nu m[ iube=te, m[ iube=te, nu m[ iube=te…
Aici trebuie s[ fi gre=it eu c[ci chipul ei devenise un fel
de narcoz[ care te face s[-i pierzi orice urm[ de logic[, vezi
ceea ce nu este =i auzi ceea ce nu se aude, un fel de vis ]n
ram[, dulce, care te ]nal[ pe sc[ri de m[tase spre ]naltul
albastru al cerului. Aceast[ zeificare, acest[ feti=izare dus[ p`n[
la absurd, m-a f[cut s[-mi pierd busola. F[cusem dintr-un chip
banal =i ingrat o statuie… Dac[ o desc[rnam de podoabe,
r[m`nea un simplu schelet banal care lua chipul morii.
Dar dintre toate, vorba ei m[ electrizase cel mai mult,
c[ci avea un glas aparte ca sunetul m[t[sii sau precum clopoeii
b[tui u=or de v`nt, cald, apropiat, cu inflexiuni =i accente
neb[nuite care se ag[a de urechi =i le desf[ta =i le m`ng`ia =i
le r[sf[a. +i tres[ream de fiecare dat[ c`nd o auzeam strig`ndu-
m[.
Dup[ multe plimb[ri ]n astfel de nopi pe aleile pustii ale
castelului, c`nd ne desf[tam cu minciunele, in`ndu-ne de m`n[,
i-am =optit la ureche:
-Sulamita, vreai s[ fii soia mea?
Ea s-a oprit din mers, a s[rit ]n faa mea =i a ]nceput
s[ r`d[:
-Eu, soia ta? Asta trebuie s[ fie o aberaie…Eu am venit
aici pentru altceva…
-A= vrea s[ nu-mi spui nu, mai bine taci, c[ =i t[cerea e…
-…un r[spuns!- ]mi ia ea vorba din gur[-]ng`n`ndu-m[ =I
juc`ndu-=i luminile ochilor ]n privirile mele, electrizate de
sc`nteile ochilor ei. S-a ]nro=it =i apoi a t[cut. S[ fi mers a=a
36

37. chilometri ]ntregi prin imensa p[dure, doi cavaleri r[t[cii ai
nopii, vr[jii de farmecul ei. Au urmat t[ceri prelungite ]n care
se auzeau doar, b[nuite, b[t[ile inimilor: tic-tac, tic-tac…+i
probabil g`ndurile noastre ]n introspecie alerg`nd cine-=tie-
unde…
-Nu trebuia s[-mi vorbe=ti despre ]nsoire!- ]mi r[spunde
ea ]ntr-un t`rziu, melancolizat[ =i liricizat[ p`n[ la absurd, era
frumos a=a ca p`n[ acum, numai a=a puteam prelungi fericirea
nostr[! }nsoirea- mai zice ea dup[ o pauz[, cit`nd nu =tiu care
filozof, ucide fericirea!
-Nu se poate, Sulamita!- ]i replic eu- cred c[ de-abia de
atunci ]nainte vine adev[rata fericire!
-Prost e=ti! Prive=te acea pas[re de pe ram! O vezi?
Da, o vedeam.
-Uite-te bine la ea =i urm[re=te-i firea! Acum e-n
nuntire. Iat[ cum c`nt[, cum ciripe=te, ce dansuri nupiale face
pentru atragerea partenerului, ce fericit[ e!- a=a cum ]i place
ie s[ spui. Prive=te-o apoi c`nd cloce=te ou[le, =i-ai s[ vezi ce
trist[ e!. Fericirea, b[iatule, e o stare trec[toare…C`nd voi
ajunge ca b[tr`nica lui Schopenhauer sau ca aceast[ pas[re,
clocind, crezi c[ ne va mai arde de fericire? Este cineva
fericit ]n via[? Fericirea nu-i dec`t o iluzie… Regi,
regine,duci, ducese, cardinali =I papi, generali, mari ]
ndr[gostii ai unor timpuri, s[raci =I bogai laololt[, au fost mai
de grab[ nefericii dec`t fericii. Am ]nv[at din jurnalul
Ducesei c`t a= fi studiat patru ani ]n Biblioteca din
Alexandria! Ce-mi vorbe=ti, tu, mie de fericire?
-Poate ai dreptate, Sulamita, dar cuno=ti tu altfel
manifestarea fericirii dac[ nu e iubire?
-Nu cunosc =i nici nu dores a cunoa=te! Pe toi ne
conduce instinctul =i suntem robii lui!
-Nu-i chiar a=a, insctinctul e o manifestare animalic[, noi
mai avem =i raiune!
37

38. -Ia uite, domnule, cine-mi vorbe=te mie de raiune! Dac-
ai avea raiune nu te-ai mai gudura pe l`ng[ mine ca un
c[elu=! P[pu=ica ta are =i gheare de leopard…
Aici am gre=it eu, n-am dat nici-o importan[ acestei
discuii. Fata fusese sincer[ cu mine, numai c[ nu-=i scosese
ghearele de leopard…
-+i totu=i, am insistat eu, l[s`nd la o parte fericirea =i
nefericirea pe care noi le incrimin[m, eu te mai ]ntreb odat[:
e=ti de acord s[ ne c[s[torim?
+i ce noapte t`rzie se f[cuse, r[s[rise pe cer puzderie de
stele =i luna ne b[tea, cu razele ei fascinante, chipurile,
arunc`nd culoarea mierii peste frunzi=ul proasp[t ]nmugurit. +i
c`ntau p[s[rile, =i fo=neau, adiate de un v`nt cald,
mediteranian, frunzele plopilor =i se-auzeau undeva, departe,
un cor de brot[cei, f[c`nd o larm[ de b`lci oriental…C[lcam
u=or firul ierbii =i nu ni se auzeau dec`t b[t[ile inimilor noastre
=i pulsul simit ]ntre palmele care se str`ngeau nebune, degete-
n degete.
-Da!- ]mi sare Sulamita de g`t, lipindu-se de mine =i
s[rut`ndu-m[ pe buze.
+I eu, str`ng`nd-o ]n brae, =i sorbindu-i ochii aceia mari,
]ncep u=or s[-i deschei nasturii rochiei =i s[-i dezvelesc s`nii
aceia tari, care fierbeau, =i s-o iau ]n brae s-o culc ]n om[tul
ierbii, rostogolindu-ne ]mbr[i=ai ca dou[ n[luci, cu cer cu tot,
cu stele, cu lun[, cu v`rfurile copacilor, spre valea plin[ cu
maci s[lbatici, ro=ii ca purpura…+i, Doamne, nu =tiam
dac[ ceea ce tr[iesc este vis sau realitate, c[ci a=teptasem
aceste clipe at`t de mult…
+I dup[ ce ne-am iubit =i ne-am s[turat de vraja acelei
nopi, am luat-o pe Sulamita ]n brae =i-am plecat cu ea spre
castelul acela vr[jit. De departe mi se p[rea c[ sunt eroul unei
fascinante pove=ti, legat[ de destinul acelui castel. B[tea luna-
n el =I acoperi=ul ]i reflecta razele printre enormele p`nze de
p[iajen, ]nv[luindu-l ]ntr-o ad`nc[ vraj[. Figurile stranii de pe
perei, chipurile ]n ulei ale Ducelui =i ale Ducesei =i-ale
38

39. mo=ilor =i str[mo=ilor lor mi se p[rur[ un cor de priviri
maliioase care m[ f[cur[ s[ le ur[sc. Prea se uitau chior`= la
noi =i ne invidiau!
A doua zi l-am chemat pe Duce, ne-a binecuv`ntat, ne-a
d[ruit castelul =I bani pentru o lun[ de zile la Veneia. N-am
mai avut r[bdare, ne-am f[cut imediat bagajele =i cu
po=talionul de diminea[ am plecat spre patria dogilor, nu ]
nainte de a trece pe unde odinioar[ ucenicisem la Curtea
Papal[. Mi-am ]nt`lnit aici colegi =i prieteni cu care m-am
bucurat mult de revedere. +i-am plecat apoi c[tre Veneia,
dulce vis =i dulce ispit[ ale oric[rui muritor, av`nd-o pe
Sulamita l`ng[ mine, ca leag[n =i poezie… }n asemenea clipe,
zilele ni s-au p[rut mari fausturi suflete=ti, sori ]mpietrii
care-i r[m`n ]n inim[ =i pe retin[ ca ni=te ilustrate ve=nice:
marea de azur, valurile, canalurile, bisericile, San- Marco,
lumea pestri[… Peste tot eram doar eu =i Sulamita =i murii
cet[ii pl`ng`nd ve=nic scufundarea ei. Apoi Veneia- Santa
Lucia, Grand Canale, Piaa San- Marco, Palatul Ducal, Palatul
Foscari, Palatul Cavalli ora Franchetti,Ca’ Doro, il fondaco dei
Turchi, Palatul Rezzonico, Palatul Cantarini-Fosan, Ponte di
Rialto, magnifica Santa Maria della Salute…
}n Santa Maria della Salute, Sulamita ]ngenunchiase ]n
faa altarului =i spunea o rug[ciune. Cineva din marea mulime
exclamase: Parc[-i sf`nta Maria ]ns[=i, cobor`t[ de pe soclu!.
+i a=a era, toat[ aureolat[ ]n acea frumusee boticelian[, cu
aliur[ de sf`nt[…
Noaptea dormiam cu Sulamita la Lido =i ascultam ]
nc`ntai p`n[ seara t`rziu canonetele gondolierilor =i ale
trubadurilor, priveam ]nnebunui la splendorile ce le vedeam,
la fascinaia Veneiei ]n s[rb[toarea “ La festa del Redentore”,
o explozie de bucurie cu muzic[, carnaval =i tot ce dore=ti…
+I mai presus de toate, corpul Sulamitei care c`nt[ =I
m[ ]nc`nt[ cu s[n[tatea =i armonia lui, apoi vorba ei cu glasul
dulce de melopee, privirile ei cu ochii r[t[cii de un bolnav dor
39

40. de via[ =i veninul dragostei care m[ narcotiza cu o
vraj[ n[ucitoare…
La un moment dat a= fi ]nchis-o =i-a= fi inut-o ]n
camer[ acolo,at`t era de frumoas[ ]n costumul ei sumar, alb, de
m[tas[, ca bobul nisipului, b[t`nd ]n galben, c[ci se uitau
dup[ ea trec[torii =i m[ f[ceau gelos, poate c[ =i eram, c[ci m-
a= fi oprit =i a= fi f[cut crim[ , chiar =i pentru o
singur[ privire; ah, b[rbaii, idioii, cu poftele lor!- crim[ a= fi
f[cut- g`ndesc- =I cu ea dac[ a= fi b[nuit o singur[ umbr[ de
g`nd pe faa ei care m-ar fi tr[dat…
Dar luna de miere, ca orice lun[ de miere, a trecut repede
=I a trebuit s[ ne g`ndim la plecare. Ne-am f[cut planuri cum
trebuie s[ ne organiz[m castelul nostru, casa noastr[, d[ruit de
Duce, cum s[ ne rostuim viaa,c`i copii s[ ne facem, de ce
s[ ne apuc[m pe viitor =I multe altele… Ne-a r[mas
am`ndurora pe suflet o umbr[ de regret c[ trecuse ceea ce
fusese cel mai frumos ]n viaa noastr[- luna de miere, poezia,
de acum venea proza amar[ a vieii de care noi nici nu b[nuiam
c`t de amar[ poate fi!
C`nd ne-am luat la revedere de la mare =I de la soare =I
de la Veneia, Sulamita avea ochii umezi, pl`ngea…
-Veneia, zicea ea trist- a fost experiena cea mare a
vieii noastre; ca =I zidurile ei, viaa aici, paradoxal, pare a=a
de trist[ ]n fericirea ei, ]nc`t vii vesel =I pleci ]nfr`nt ca un
general care =I-a pierdut toat[ trupa pe c`mpul de lupt[, cu o
tristee care te ucide… Lacrima =I pl`nsul zidurilor se
trtansmit sufletului…
8
Ooo, nomina odiosa! Poate v[ mai amintii de cei trei
interlocutori ai mei de la hanul din pustiu: Emanoilos, Ianus =I
Victorius. }nchipuii-v[ c[ I-am visat! Dup[ ce pusesem ]n
40

41. detaliu planul nostru la cale cum s[ ajungem la Izvor, eu cu
Farah am f[cut dragoste =I apoi am hot[r`t s[ ne odihnim.
G[sisem o c[pi[ de f`n proasp[t cosit[, ne-am b[gat ]n ea =I ne-
am ]nvelit cu o piele moale de c[prioar[. S[ fi fost spre miezul
nopii, stelele sclipeau pe bolta albastr[ ca ni=te ochi de strigoi
=I de undeva, din apropiere se-auzea c`ntecul unei bufnie care
sp[rgea r[coarea nopii cu glasul ei prevestitor de nenorocire.
A=a am adormit eu, leg[nat de lumina lunii, ]nnobilat de
prezena femeii, care tot ]mi m`ng`ia cu m`inile ei catifelate,
faa mea crispat[. +i m-am trezit undeva ]n Iad, intrasem pe o
poart[ mare pe care scria cu litere mari un vers din “Divina
Comedie”: “O, voi, muritori, l[sai aici orice speran[!” Intrsem
oare ]n cercurile dante=ti din infern?- m[ ]ntrebam eu =i
p[=am ]ncet, descul, ]n costumul lui Adam spre biroul de
triere. Adic[- ]mi ]nchipuiam eu- cineva acolo te ]ntreab[ cum
te cheam[, ce v`nt te aduce aici, ce p[cate ai avut ]n via[, =i ,
dup[ gravitatea faptelor, vei primi pedeapsa bine meritat[. +i
tot eu m[ ]ncurajam: f[cusem destule fapte bune ]n via[ =i-mi
ziceam c[ Dumnezeu ]mi va da dup[ fapt[ =i r[splat[. La acel
birou de triere nu era nimeni, pustiu =i praf peste tot, doar
u=i ]ntredeschise. Deschisei o u=[ masiv[ care d[dea ]ntr-o
camer[ mare =i v[zui chipul lui Emanoilos care dormea, sfor[ia
pe o sofa, ]ntr-un acces de epilepsie. Nu mai era chel, din
capul lui plecau ]n loc de p[r ni=te =erpi, ]ncol[cii, care
colc[iau =i se zb[teau ]n cap p`n[ peste urechi.
-Emanoilos!- ]l strigai eu.
El morm[i ceva =i se ]ntoarse pe partea cealalt[.
-Pe mine unde m[ repartizezi?- ]l ]ntreb eu, convins c[ el
este =eful Porii Iadului.
El tace, ]mi ]ntinde m`na =i-mi d[ o cheie. +i plec pe
Valea Schingiuirilor, unde se auzeau strig[te =i urlete. Aici
sunt muncile, mi-am zis eu. +i z[resc doi oameni despuiai care
aveau coarne ca de draci. Privind mai atent la ei =i i-am
recunoscut pe Ianus =I pe Victorius. C`nd m-au z[rit, s-au luat
dup[ mine cu ni=te furci ]n m`ini =i strigau c`t ]i inea gura: La
41

42. smoal[! La smoal[! Adic[ s[ m[ bage ]n cazanul cu smoal[, am
g`ndit eu, =i-am luat-o la fug[…
Apoi s-au schimbat planurile: eu cu Sulamita de
m`n[ printre stampele Vaticanului. Aici erau ]ntradev[r doi
draci cu furcile ridicate care-i b[gau pe proscri=i ]n cazanele
cu smoal[. Ea zice:
-Hai de aici!
-De ce ? –o ]ntreb eu.
-Nu-mi plac aceste scene! Hai mai bine s[ vedem
stampele Raiului!
-|i-e fric[, Sulamita?
-De cine?- ]ntreb[ ea speriat[.
-De Iad!- ]I r[spund eu furios =I m[ trezesc.
Farah se sculase, aprinsese c`teva surcele =i st[tea
grece=te l`ng[ mine. M-a ]ntrebat dac[ am dormit bine. Cum s[
dormi bine cu astfel de vise nenorocite? }i povestii =i ei
straniul vis =i-mi spuse c[ nu e bine s[ ne lament[m acum ]n
preajma marii b[t[lii. Mai bine s[ nu ne mai g`ndim la astfel de
bazaconii!
-Soldaii ]n preajma luptelor trebuie s[ c`nte imnuri de
slav[!- zice ea =i ]ncepe s[ danseze tandru, dup[ o melodie
c`ntat[ tot de ea.
Am pus la cale ultimele detalii ale planului =i Farah
devenise foarte distrat[, parc[ nu-i mai p[sa de via[, intase ]
ntr-o narcoz[ =i toat[ lumea se p[rea c[ e numai a ei. A r[mas
ca ea s-o ia ]nainte =i eu ]n urma ei s[ merg p`n[ aproape de
Izvor; dac[ voi fi prins, trebuie s[ organizez o revolt[ la Grote
=i s[ ne batem cu armata. G`ndul ei era s[ ajung[ la Marele
Inchizitor la Foi=or, s[-l atrag[ ]ntr-o curs[ de amor =i
s[ incendieze Foi=orul. Aceste fapte trebuia s[ se petreac[ ]n
timp de s[rb[toare c`nd ie=ea prostimea s[ asiste la execuii.
R[m[sese stabilit a=a cu Farah: C`nd oamenii de la Grote vor
vedea Foi=orul arz`nd, s[ se r[sp`ndeasc[ revoltaii =i
s[ incendieze Abaiile =i Cancelaria Inchizitorial[; alii, bine
organizai, vor merge la depozitele aripii militare =I se vor ]
42

43. narma. Oamenii trebuie trezii la lupt[, la via[, s[ li se
incendieze ]nt`i con=tiinele lor, cum zicea Farah.
Chestia cu incendierea cuno=tinelor o mai auzisem eu
undeva, dar Farah acum mi-o v`r`se sub pleoape.
-Auzi, domnule Flavius, c`nd incendiezi con=iinele,
schimbi lumile, b[iete!
}n timp ce noi f[ceam ideologie, noaptea era pe sf`r=ite,
ie=ise luceaf[rul de ziu[ =i aproape se rumeniser[ zorii; t[cerile
se ]ntinseser[ peste tot =i eu, disperat, f[r[ s[-i ar[t, mi-am luat
la revedere de la Farah, =tiam c[ n-o s-o mai v[d =i m-a
cuprins un dor nebun de ea. Mi s-a f[cut mil[ de f[ptura ei care
a r[mas g`nditoare cu faa ]n jos, aproape pl`ng`nd… }n ce
privejdie o ]mpingeam eu? }mi d[deam sau nu-mi d[deam
seama? De ce n-o opream de la aceast[ nebunie? Ea credea ]n
mine =i m[ urma orbe=te =i eu ce-i f[ceam? O aruncasem ]n
braele morii a=a t`n[r[ =i frumoas[, cum era.
}n sf`r=it, gata cu lament[rile, ne-am desp[rit cu
z`mbetele pe buze, ]ncuraj`ndu-ne reciproc. Ea a luat-o ]nainte
f[r[ s[ se fereasc[; am auzit un f`=iit u=or apoi un glas de
b[rbat ]ntreb`nd-o ce e cu ea ]n acest sector interzis.
-Ce s[ fie, repeta ea, f[c`ndu-se c[ pl`nge, m-am r[t[cit pe
aceste meleaguri…
-Ce e, m[?- a ]ntrebat un al doilea b[rbat care f[cea de
gard[ cu primul.
-Am prins o r[t[cit[!- ]i r[spunde el bucuros c[ a pus m`na
pe o prad[ bun[.
Profit`nd de neatenia lor, m-am strecurat =i eu prin
l[st[ri= =i iarb[ =i m-am apropiat de Izvor. }n vale doi oameni
munceau de zor cu ni=te lopei ]n m`n[, astup`nd izvoarele cu
ni=te grohoti=. Priveam cu atenie spre ei =i-l v[d mai ]nt`I pe
Emanoilos, c[ruia ]i lucea chelia ]n razele dimineii, apoi pe
Victorius, sl[b[nogul acela nenorocit care m[ minise c[ a
plecat dup[ ni=te doctori…}n aceast[ ga=c[ trebuie s[ fie =i
Ianus, mi-am zis eu, =i nemaiput`nd r[bda t`mpenia lor de-a
astupa firi=oarele Izvorului am strigat c`t am putut:
43

44. -Stai, oprii-v[, nenorociilor, c[ luai omenirii ultima
speran[!
Ei s-au speriat, nu s-au a=teptat s[ fie surprin=i asupra
faptului =I au dat un semnal din fluier.
-Cine e=ti, tu?- ]ntreb[ surprins asupra faptului
Emanoilos. +i cum ai p[truns aici?
-Ce p[zesc t`mpiii [ia de paznici?- ]ntreb[ furios
Victorius.
-Ce, v[ facei c[ nu m[ cunoa=tei?-]i ]ntreb eu =i m[ bag
cu faa ]n ei s[ m[ recunoasc[.
Imediat apare =i Ianus, ]mbr[cat militar, cu doi soldai
c[rora le strig[ furios:
-Umlfai-l! +i la Grota num[rul trei cu el c[ acolo mai
sunt locuri!
Ianus se ro=ise la fa[ =i bolborosea ]ntruna.
}mi aruncaser[ c[tu=ele numai la m`ini =i m-au luat pe
jos la Cancelaria Inchizitorial[.
Acum ]mi era indiferent dac[ mai tr[iesc sau nu,
trecusem prin at`tea nenorociri, Farah ]mi d[duse revelaia cu
incendierea con=tiinelor, trebuia s-o urmez cu toate c[ nu mai
=tiam nimic de ea. Eram ]nsoit de doi ueri, unul negru, un
fel de igan cu buza de jos t[iat[ ]n dou[, c[ruia pe urm[ am
aflat eu c[ toi ]i zic Buz[ T[iat[ =i care repeta mereu ]n urma
mea c[ el e legea, c[ asta la el e o obligaie, ce s[-i faci,
meseria…+i al doilea ceva mai t`n[r, mai distins, pe care eu ]l
identificai cu un grad superior, =i care mergea l`ng[ mine t[cut
=I ab[tut, b`ntuit de cine =tie ce g`nduri negre.
-C`nd o s[ v[ mai s[turai odat[ cu idioenia asta?- m[ ]
ntreb[ el rar cu lenea de pe tot p[m`ntul pe capul lui, f[c`nd un
semn spre partea unde se afla Izvorul.
-Niciodat[!- ]i r[spund eu, hot[r`t s[-l ]nfrunt- ar trebui
s[ v[ s[turai voi s[ slujii ni=te t`lhari!
-Noi n-avem nici-o vin[!- se dezvinov[i el- suntem ni=te
slugi credincioase =i at`t!
44

45. -Dac[ n-ai mai fi voi, slugile, lumea ar putea tr[i
fericit[!- le arunc eu ]n fa[ argumentul care m[ rodea tot
timpul.
Ie=ise soarele printre cl[dirile c[r[mizii ale caz[rmilor =i
pe jos forfoteau soldaii; privii sus s[ identific Foi=orul, m[ ]
ntrebam unde putea s[ fie acum Farah cu ochii ei mari de
vit[ r[nit[. }mi amintii =I de acel vis nenorocit cu cei trei
cunoscui ai mei =i acum m[ g`ndeam c[ mi se ]mplinise.
Priveam doar sus de pori s[ g[sesc acel slogan dantesc cu “ O,
voi, muritori, l[sai aici orice speran[!” dar nu l-am v[zut.
Eram ]ntrun fel fericit- c`t poate fi fericit un condamnat la
moarte- c[ci eram aproape un astfel de om aici ]n b`rlogul lor.
M[ g`ndeam ]ns[ c[ poate-mi va reu=i planul =i atunci va fi o
ib`nd[ prometeic[; cum oamenilor le fusese dat focul, poate
izbuteam =i eu s[ le redau Izvorul Fericirii.
}n sf`r=it, cei doi m-au t`r`t ]ntr-o camer[ semiobscur[ pe
care scria “Camer[ de anchete”. La o mas[ st[tea cu h`roagele
r[v[cite un prelat b[tr`n care c[sca ]ntruna =i care
m[ invit[ politicos s[ iau loc. Se uit[ ce se uit[ prin h`rtiile lui
=I ]ntr-un t`rziu, c`nd eu credeam c[ a adormit de-a binelea, m[
]ntreb[ pe un ton bl`nd:
-Ce erezie ai s[v`r=it, proscrisule?
-Nici-o erezie, Excelena –Voastr[!- zic eu =i inventez pe
loc o nerozie: ]mi caut nevasta, s-a r[t[cit pe-aici, a pus
deavolul st[p`nire pe ea =i prea-curve=te cu soldaii M[riei-
Voastre!
-Cum o cheam[ pe soaa dumitale?
-Farah Ahmed Yusuf- ]i r[spund eu =i apoi tac minute ]n
=ir, f[c`nd pe sp[=itul p`n[ c`nd g`ngavul =i somnolentul mei
anchetator o caut[ ]n scriptele lui.
-Da, e la noi!- zice- poate c[ ai dreptate, b[rbate,
c[ femeile s-au depravat mult ]n ultimul timp, a pus Necuratul
st[p`nire pe ele. Nero ne ]neac[ pe toi ]n mocirla timpului!
Dar…dumneata figurezi la noi ca eretic ]nc[ din copil[rie…Nu
i se mai spune cumva =I Vr[jitorul?
45

46. -}ntrun fel, da! A=a-mi zice lumea!
-+i m[ rog, ce vr[ji =tii s[ faci?
-Nici una, Excelena-Voastr[!
-Atunci ce c[utai dumneata ]n preajma Izvorului?
-V-am spus… soia…
-Cum ]i explici dumneata c[ dintre toi credincio=ii
Duomului ai reu=it s[ scapi singur?
-Pronia cereasc[!
-Vezi? Dumnezeu i-a dat o =ans[…}n loc s[-i r[m`i
credincios, te-ai pus ]mpotriva voinei lui…Ai absolvit cumva
+coala de vr[jitorie din Efes?
-Da!
-Cuno=ti arta t[lm[cirii viselor?
-Da!
-Cuno=ti piromania?
-Da!
-+i chiromania?
-+i!
-Cuno=ti arta divinaiei?
-Da!
-+tii efectul m[selariei, al opiumului =i-al laurului?
-Da!
Mi-am dat seama de unde =tia anchetatorul meu toate
acestea! Am v[zut o foaie ]ntreag[ ]n dosar cu scrisul lui
Emanoilos sub care semna c[ eu…
-Toate aceste informaii le-avei de la un t`mpit pe care
eu l-am minit c`t am putut la Hanul din de=ert.
-+I oare m-ai minit =i pe mine?
-Bine]neles!
-Da, dar noi le lu[m pe toate de bune! Triem =i scoatem
numai ceea ce ne intereseaz[ pe noi! Crezi c[ ne duci pe noi cu
pre=ul? Pove=ti cu c[utarea soiei tocmai ]n preajma
Izvorului… Or fi soldaii no=tri ahtiai de femei, dar nu se
dedau ei tocmai aici la prea-curvie… Dumneata =tii c`i au
c[utat acest Izvor? Mii, zeci de mii,milioane! +I care mai
46

47. tr[iesc, zac ]n Grotele Inchiziiei! Ai ajuns aproape de supliciu,
nefericitule!
Am t[cut =i a ]ncetat =i el cu ]ntreb[rile. }ntr-un t`rziu
m[ ]ntreb[ cu am[r[ciune ]n suflet:
-Cuno=ti soarta ereticilor la curtea acestui Nero?
+tiam multe despre crudul }mp[rat. +tiam c[ pentru a ]
nl[tura b[nuiala c[ el ar fi dat foc Urbei, a dezl[nuit cea mai
aprig[ persecuie cunoscut[ vreodat[ ]n viaa unui popor, ajutat
de consoarta sa, o sadic[ =i-o descreierat[, numit[ Popeea
Sabina, care p`n[ la urm[ se convertise la iudaism, lu`nd ]n
brae pe Mahomed. Crucific[rile se inuser[ lan ]n pieele
publice sau pe la colurile str[zilor, pe unii ]i aruncase ]n Tibru
de vii, leg`ndu-le pietre de g`t pentru a nu mai ie=i la suprafa[.
Dar distracia lui cea mare era s[-i ]mbrace pe eretici ]n piei de
animale s[lbatice =i s[-i arunce ]n groapa cu lei =i cu tigri. }n
ultima parte a vieii, ]i ungea cu smoal[ =i le da foc
s[ lumineze cu ei gr[dinile =i palaturile Romei lui…
Nu-i r[spunsei nimic anchetatorului, dar g`ndul la o astfel
de pedeaps[, m[ ]ngrozi.
-Cuno=ti ce este collegia illicita?
-Da, adun[ri oprite de lege…
-Te v[d om instruit, ai f[cut cumva +coala de scribi din
Alexandria?
-Da!
-Cred c[ =tii cum a murit Iustin Filozoful?
-Care? Tribunul militar r[sculat?
-Da!
-A murit ca =i Procopie din Palestina!
-Ca =i fecioara Eftimia din Calcedon, precum
Centurionul Sebastian cu cei patru frai ai lui care n-au vrut
s[-i sape trupul lui Esculap ]n piatr[…
Centurionului Sebastian =I celor patru frai ai lui li se
b[tuser[-n cap c`te-o coroan[ de fier ]n cuie =i fuseser[ lovii
cu biciul p`n[ `=nise s`ngele din ei…
-Zici c-ai ]nv[at +coala de scribi din Alexandria?
47

48. -Da!
-Cum ai ajuns s[ ai acces la Biblioteca Babel?
-Prin profesorii mei!
-Care din ei?
-Ar fi zadarnic s[ vi-i spun c-au murit aproape toi!
-+tii dumneata c[ ]n noaptea c`nd a disp[rut documentul
cu harta Izvorului, ]n Bibliotec[ s-au ]nf[ptuit dou[ crime?
Dumneata e=ti acuzat =i de dubl[ ucidere cu premeditare!
Nu, nu =tiam, eu luasem harta =i fugisem, habar n-aveam
ce s-a ]nt`mplat ]n urma mea!
-Spui c[ n-ai nimic cu vr[jitoria, cum ]i explici dumneata
c[ n-ai murit dup[ ce ai pus m`na pe acel document? H`rtia
aceea era ]mbibat[ cu o substan[ otr[vitoare =i toi care-o
r`vneau, c[deau mori l`ng[ rafturile unde se g[sea. Cum ai
reu=it s-o neutralizezi?
Am t[cut, am refuzat s[ mai r[spund la ]ntreb[ri, eram
obosit, aproape extenuat =i nu puteam s[ mai judec logic toate
aceste fapte.
Anchetatorul a observat starea mea, a sunat clopoelul =i
au ap[rut cei doi ueri care parc[ nu le st[tea bine dac[ nu erau
unul l`ng[ altul, m-au ]nh[at de ambele brae =i at`t am mai
auzit:
-La Grota num[rul trei!
De la u=[ m[ lovi aerul curat al zilei, v[zui soarele, se
ridicase sus, sus-de-tot,pe bolta albastr[ a cerului, privii iar
spre Foi=or =I nu z[rii nimic ]n el, m[ g`ndeam la Farah, la
chinurile prin care, poate, trecuse =i ea =i pentru prima
oar[ pusei ]n mare cump[n[ aciunea noastr[ prosteasc[ ]n care
ne aventurasem…
9
48
ana

49. Dup[ luna de miere de la Veneia, ne-am retras, eu =I
Sulamita, ]n dulci desf[t[ri casnice la Castel. }ncepeau zile
fericite =I lini=tite pentru am`ndoi. Sulamita am`nase romanul
ei despre cei doi Duci sine die; nu putuse din fotografii
disparate =I din jurnalul Ducesei s[ lege un film al vieii lor =I
renunase pentru moment la scrierea lui. Zicea ea c[ aceste
clipe de fericire-i sunt potrivnice scrierii, niciodat[ o
oper[ bun[ nu iese din m`na unui om fericit =i poate c[ avea
dreptate cu exemplele pe care mi le d[dea…
Am transforma camera Ducesei ]ntr-un frumos dormitor
unde urma s[ dormim am`ndoi; am l[sat sufrageria ]n acela=i
loc, am trecut biblioteca ]n camera de l`ng[ dormitor ca
s[ aib[ loc toate c[rile. Ducele, c[ci era biblioteca lui,
achiziionase c[ri de la toi anticarii lumii, din Apus =i din
R[s[rit =i-=i formase poate cea mai mare colecie de carte din
c`te existau. Bucuria ne-a fost f[r[ margini c`nd dup[ c[s[torie
ne-a d[ruit-o nou[ =I Sulamita, o ]mp[timit[ a cititului, nu mai
ie=a cu zilele din ea. P[rerea ei fusese s[ o mut[m mai
l`ng[ dormitor pentru a fi mai aproape de c[rile ei ]ndr[gite.
Zile ]ntregi o g[seam ]ntins[ pe jos cu c`te-o carte-n
m`n[ cufundat[ ]n lecturi interminabile. }mi punea fel de fel de
]ntreb[ri s[ vad[ dac[ eu =tiu ceva din ceea ce citea ea. }ntr-o
diminea[ veni la mine =i m[ ]ntreb[:
-Este adev[rat c[ Alaric a jefuit Tracia, Tessalia,
Macedonia =I Iliria?
-Da, este adev[rat! Gotul era o fiar[ barbar[!
-Eu nu-mi pot ]nchipui cum Roma, cu o experien[ de
lupt[ de secole, a fost jefuit[ ]n trei zile de acest nerod!
-+i pe l`ng[ asta, ]mp[ratul Arcadius i-a acordat =i titlul
de magister militum per Iliricum! De la el, Roma a r[mas =i
s[rac[ =I pustie… Fecioarele Romei au fost date ca
prad[ soldailor lui, devenind otrepe…
-Istoria e plin[ de idioi!- termin[ ea =i-=i relu[ lectura.
}mi pl[cea curiozitatea ei ]n toate domeniile, dar mi-ar fi
pl[cut s[ fie mai mult femeie dec`t filozoaf[.
49

50. C`nd se plictisea cu cititul, ]mbr[ca rochiile cele mai
frumoase =i pleca de dimineaa =i p`n[ seara, d`nd ocol p[durii
singur[. De data aceasta m-a invitat =i pe mine. Zice:
-Nu i-ar strica =i ie o plimbare! Avem de discutat
multe!
M-am ]mbr[cat =i-am plecat am`ndoi de m`n[; ea ]=i
l[sase p[rul lung pe spate =i ]mbr[case o rochie bleo, vaporoas[
=i decoltat[ care o f[cea mai frumoas[. Mergea t[c`nd
l`ng[ mine =i din c`nd ]n c`nd ofta.
-Ce-ai s[-mi spui, frumoaso, mie ]n aceste clipe unice, tu
nu vezi ce frumoas[ e natura?- sparg eu t[cerea aceea de fier
care se instalase ]ntre noi.
-E curios c[ eu =tiu totul despre tine =i tu nu =tii nimic
despre mine!
-A=a suntei voi, femeile! Vrei s[ =tii totul!
-+i voi, b[rbaii, cum suntei? Ai vrea s[ avei l`ng[ voi
doar ni=te p[pu=i frumoase, f[r[ trecut, f[r[ prezent, f[r[ viitor,
s[ le modelai voi cum vrei, dup[ concepiile =i obiceiurile
voastre!
-Eu sunt mulumit cu tine a=a cum e=ti!
-Dar eu nu sunt, domnule, o p[pu=[, un obiect, s[-l iei de
aici =i s[-l mui dincolo! De unde nu =tii tu c[ eu nu sunt una
din t`rfele lui Alaric?
-Ce te-a g[sit s[ te-njose=ti a=a?
-Hai, colea pe iarb[, s[-i povestesc =i viaa mea!- zice ea
=i se a=eaz[ jos ]n om[tul ierbii. Am stat =i eu l`ng[ ea, curios
s[ v[d ]ncotro bate ea cu aceast[ poveste.
-Acum sunt umilul t[u ascult[tor!
-+tii c[ eu n-am nimic cu Ducele?
-Cum adic[ n-ai nimic?
-Uite-a=a, n-am nimic, nici nu-i sunt nepoat[!
-Dar ce-i e=ti?
-Fiic[, asta-i sunt!
-Cine i-a spus?
50

51. -Jurnalul Ducesei! Scrie acolo c[ Ducele a plecat ]ntr-o
campanie ]n Sicilia =i a venit ]nsoit de o siracuzeanc[, sclav[,
sc[pat[ din m`na soldailor lui Alaric. +i a obligat-o pe
Duces[ s-o ia ca servant[. Sclava era foarte frumoas[, poate
ceva mai frumoas[ ca mine, glumi ea, =i a tr[it tot restul vieii
cu el. Acest rest al vieii a fost foarte scurt: se vorbe=te ]n
jurnalul Ducesei de o otr[vire, ]nainte de botezul meu. Numele
de Sulamita mi-a fost dat de un prelat care acceptase s-o ia de
soie, dup[ ce m[ n[scuse pe mine. +i-l ]mprumutase din
Vechiul Testament…
-+i pe urm[?
-Pe urm[ am fost adus[ ]n secret la nebuna aia de soru-sa
la Castelul din Valea Diavolului =i m-a crescut cinci ani,
p`n[ a murit =i ea. De fapt am g[sit-o sp`nzurat[ de-o grind[!
Atunci m-am speriat r[u =i-am fugit…Nu =tiu unde, nu-mi
mai amintesc nimic! Ce s[-i aminte=ti la v`rsta de cinci ani!
Rev[d scena =i m[ ]ngroze=te…Veneam de la joac[, plouase
=i eu aveam ni=te melci ]n m`n[, o strigam pe ea s[-i ar[t…
C`nd dintr-o dat[ ]mi apare ]n fa[ ea, sp`nzurat[, cu capul
at`rn`nd ]ntr-o parte =i cu limba scoas[, ]nc[-i mai curgeau
balele… +i eu atunci am luat-o la fug[; nu =tiu ]ncotro, c[ci am
c[zut le=inat[…
-Viaa ta e un adev[rat roman, Sulamita…
-O saga! Stai s[ vezi, m-am trezit la un hangiu sadic care
m[ b[tea zi =i noapte, ]i m[turam casa =i-i sp[lam vasele. Acest
fapt s-a petrecut ]ntre cinci ani =i nou[ ani, p`n[ m-a g[sit
Ducele =i m-a dus la Abaia de maici de la Albion. Aici am
tr[it bine, Ducele a pl[tit s[ m[ instruiasc[ p`n[ la v`rsta de
=aptisprezece ani c`nd am terminat =coala.
-+I pe urm[?- o ]ntreb eu curios.
-M-am retras la Castelul din Valea Deavolului pe care
mi-l l[sase mie ca mo=tenire. Acolo m-am trezit cu un bilet de
la Duce ]n care m[ ruga s[ vin la el…
-Deci, tu, ast[ toamn[ de-acolo veneai?
-Da, de-acolo!
51

52. -}neleg, ai o via[ interesant[, poate mai interesant[ ca
mea! +i c`nd ai aflat tu toat[ povestea asta?
-Ceva b[nuiam eu, dar nu =tiam c[ sunt fiica acelei
siracuneze care a tr[it cu Ducele. +I nu =tiam c[ sunt fiica lui,
el m[ recomandase pe la toi drept nepoat[. Nu =tiu nimic
despre mama, s[raca! A fost oare o depravat[, a=a cum reiese
din jurnal? Sau a f[cut-o din nevoi =i s[r[cie? +i de ce s-a
otr[vit? Sunt semne ]n jurnalul Ducesei c[ ea nu este str[in[ de
aceast[ crim[ odioas[! S[ omori o femeie care tocmai d[duse
na=tere unui copil? Asta nu se poate ierta! }n jurnal o prive=te
de sus, de la nivelul clasei ei sociale…O nume=te otreap[…
Zice: “s-a otr[vit, otreapa”…Ori pentru un om mort nu mai ai
cuvinte r[ut[cioase… Ea las[ s[ se ]ntrevad[ vinov[ia
Ducelui…pentru c[ mama, ]n acea perioad[, se apropiase de
acel prelat…Realitatea era alta, pe-atunci mama era tare
descump[nit[ =I mergea zilnic la biseric[ s[ se roage lui
Dumnezeu… Prelatul a v[zut ]n ea o sf`nt[, nu o…
-Mergi pe un teren ml[=tinos, Sulamita! N-ar fi mai bine
s[ ai o discuie sincer[ cu Ducele pe aceast[ tem[?
-Nici nu m[ g`ndesc!
-De ce?
-Pentru c[ m-ar mini! +i poate l-a= ]nfuria…E mai bine
ca toat[ povestea vieii mele s[ r[m`n[ ]nv[luit[ ]n mister!
Poate c[ avea dreptate Sulamita, ]i st[tea mai bine a=a,
f[r[ trecut! Zilnic mergea zeci de chilometri d`nd ocol p[durii
singur[ cu o carte de poezii sub bra. Seara c[dea obosit[ =i
adormea dus[. }ntr-una din aceste seri, vine la mine =i-mi ia
m`na =i-o pune la p`ntece:
-Simi ceva?- m[ ]ntreab[ ea tandru.
-Ce-a= putea simi dec`t pielea ta cald[ =i catifelat[?
-S[ =tii, dragule, c[ o s[ avem un copil!
Am luat-o ]n brae, am s[rutat-o, am purtat-o fericit prin
camer[ ca pe un trofeu =i-am depus-o pe pat, s[rut`nd-o.
-De-ar fi b[iat!- m-am entuziasmat eu.
52

53. -Ar fi bun[ =i o feti[!- s-a consolat ea. }mi place s[ am o
feti[ frumoas[ =i de=teapt[, s-o cresc a=a cum vreau eu…
-B[iatul, Sulamita, ne-ar purta numele =i ne-ar duce
gloria peste veacuri!
-Aiurea! Care glorie? A ducelui? A noastr[? N-avem
nici-o glorie…
-}n aceast[ s[lb[ticie prezena lui ne-ar umple viaa! +i l-
a= ]nv[a arta r[zboiului, tehnica c[l[riei, v`natul…
-+i eu pe fat[ a= ]nv[a-o arta seducerii b[rbailor!-
glume=te ea.
-Fie ce-o fi!-m[ consolai eu- e coplilul nostru =I trebuie
s[-l iubim…
De c`tva timp ]ns[ Ducatul ]ncepu s[ mearg[ prost =i
Ducele m[ ]nvinuia pe mine de proasta lui administraie.
Impozitele nu se mai str`ngeau la timp, r[scoalele se ineau lan
=i nobilii erau jefuii la drumul cel mare, armata era prost
instruit[ =i corupt[, p[m`nturile r[m[seser[ nemuncite- toate
aceste fapte erau semnul unui iminent declin. De fapt nu eram
eu adev[ratul vinovat, ca simplu secretar al Ducatului, ce
puteam face eu? Adev[ratul vinovat era el, Ducele de Spoletto,
care sta mai mult plecat =i conducea Ducatul prin scrisori =i
telegrame… Zilnic ]mi veneau ve=ti triste din toate p[rile:
jafurile nobilimii, omoruri, violuri, nesupuneri la lucru…+i
toate m[ f[cur[ mai sceptic, ]mi disp[ru tandreea fa[ de
Sulamita =i-i lu[ locul o nervozitate continu[ =i o violen
[ nejustificat[ ]n limbaj. Sulamita observa =i evita discuiile cu
mine; dormea singur[ =i-=i g[sea fel de fel de preocup[ri.
}ntr-o noapte veni l`ng[ mine ]n pat cald[ =i dr[g[stoas[ ]
n c[ma=a ei de noapte =i-mi =opti la ureche:
-M[ prime=ti =i pe mine ]n culcu=ul t[u?
-Te primesc!
+i se ghemui l`ng[ mine ca un copil =i-mi lu[ palma =i
mi-o plimb[ peste p`ntecele ei:
-Acum simi ceva?
-Da, simt!
53

54. -D[ cu piciorul zgr[bunul, cred c[ am trecut de patru
luni!
T[cui. Simeam ]ntradev[r mici zv`rcoliri sub pielea ei
catifelat[, o s[rutai =I o str`nsei ]n brae =i o iubii cu o
poft[ nebun[, cum n-o mai f[cusem demult… Adormi apoi
l`ng[ mine fericit[; priveam la ea, r[m[sese aceea=i feti
[ zglobie…I se pistruiase faa; cu ochii ]nchi=i, p[rea o fecioar[
serafic[ din p`nzele lui Rafael, fericit[.
Eu am adormit greu, g`ndurile c[ Ducatul se va duce pe
apa s`mbetei m[ st[p`nir[ p`n[ aproape ]n zorii zilei…M-am
g`ndit s[-i scriu Ducelui s[ vin[ s[ fac[ ordine ]n Ducat, dar,
cum era cam vanitos, s-ar fi sup[rat.
Dar nu de cele prev[zute trebuie s[ te aperi ]n via[ ci de
cele necunoscute care vin ca tr[znetul =i te las[ fulgerat c[ci n-
aduce anul ce-aduce clipa, clipa aceea fatal[ care-i ]mparte
viaa ]ntre un eri fericit =I un azi dureros de tragic…
10
Dup[ ancheta sumar[ de la Cancelaria Inchizitorial[ am
fost ]ncarcerat ]n Grota num[rul trei. Descoperirea Grotelor m-
a f[cut s[ cunosc adev[rata via[ de aici; acum am avut timp
s[ reflectez la tot trecutul meu =I la m[reul plan al eliber[rii
Izvorului Fericirii.
}n lumea Grotelor m[ simii Dumnezeu c[ci eram
a=teptat demult de c[tre condamnai ca un Mesia. Existau dou[
zeci =i cinci de Grote, un fel de celule infecte s[pate ]n roca
muntelui, un fel de galerii, toate cu o intrare comun[ ]n faa
Foi=orului =i cu ie=iri separate; undeva, pe coama unui deal
de pe versantul de vest al muntelui, la Abaii, grilaje mari de
fier, str[juiau ie=irile fiec[rei Grote =i al[turi de aceste grilaje
st[tea pe c`te un butuc c`te un temnicer cu biciul ]n m`n[ care
parc[ ]=i adulmeca prada…St[tea neclintit ca un zeu al r[ului
54

55. la poarta Iadului. Grotele erau pline cu nenorocii de tot felul:
eretici, borfa=I, criminali, sperjuri, hoi , curve, tr[d[tori,
r[sculai, soldai dezertori, etc. Unii, proaspei, ca mine,
fuseser[ adu=i din sudul Imperiului =i-=i a=teptau ancheta =i
judecata. Alii,uitai aici de vreme, ]=i num[rau zilele p`n[ la
moarte sau p`n[ la eliberare.
Printre ei erau plasate iscoade din loc ]n loc ca nu cumva
nenorociii s[ fac[ vreo mi=care. Iscoadele ne incita la vorb[,
la provoc[ri =I adesea, dac[ vreun proscris ]=i d[dea drumul la
gur[, a doua zi sau ]n prima duminic[ era judecat de urgen[ =i
condamnat dup[ fapta incriminat[, la galer[ sau crucificat =i
aruncat ]n Lacul Pustiu, sau ars pe rug =i cenu=a aruncat[-n
v`nt.
Prima zi i-am mulumit lui Dumnezeu c[ am sc[pat de
h[ituial[ =i m-am odihnit ]n paie, prilej pentru a-mi reface
mental toat[ aciunea mea de la Biblioteca Babel. A=adar
Ianus, anchetatorul =tia de cele dou[ crime. De fapt iat[ care
fusese firul evenimentelor: Profesorul Mgister Senteniarum,
doctor sublimus, m[ chemase la el =i-mi spusese c[ era timpul
s[ pun m`na pe hart[ c[-i dau prea muli t`rcoale; auzise de la o
bon[, care-i f[cea menajul c[ ]n acea noapte un sunit, venit din
Marele Pustiu, d[ lovitura =i ia harta cu pricina, acel libanez
intrase ]n Bibliotec[ cu un om de-al curii imperiale, pl[tit ]n
aur pe=in, cu firman special, pentru a avea acces la rafturi.
Omul curii, un scrib vestit, ce se tr[gea din neamul esenienilor
care scrisesaer[ Manuscrisele de la Marea Moart[. Acest om
avea ]nv[[tur[ de la mo=ii =I str[mo=ii lui cum
s[ neutralizeze otrava ]mbibat[ pe coperile h[rii. Trebuia,
deci s[ mearg[ ]n Scriptorum =I acolo s[-l neutralizeze cu
lapte acru de bivoli[ ]n amestec cu le=ie, s[-l =tearg[ cu praf
de cret[ =I s[-l ia ]ntr-o cutie special[ p`n[ se usuc[ definitiv.
Scribul intrase cu un forceps de lemn pentru a nu se expune
pun`nd m`na pe el; a=a ]l v[zusem eu acolo ]n balta de s`nge,
st[tea cu faa ]n sus pe podea, cu un ochi ]nchis =i cu unul
deschis, o m`n[ pe piept =i alta cu forcepsul ]ntre degete.
55

56. Probabil c[ sunitul, c`nd s[-i dea banii, i-a v`r`t iataganul
drept ]n steiul inimii, `=nindu-i s`ngele pe perei. Misterul
r[m`ne cum a murit libanezul c[ci fusese =i el g[sit mai
departe, f[r[ pic de ran[. Eu i-am luat cartea din m`n[ c`nd era
mort =i-am dat cu piciorul celor dou[ pungi cu taleri de aur,
sun`nd a metal greu =I f[c`nd un zgomot care m-a ]nfiorat.
Atunci am trecut eu prin cele mai ]nfrico=etoare clipe, a
trebuit s[ m[ strecor prin labirintul sc[rilor, noaptea, cu
imaginea celor doi mori pe retin[, pe un ]ntuneric de smoal[,
s[ m[ ca[r pe balustrade pentru a ajunge la ultimul etaj la
sectorul Izvoare secrete, a trebuit s[ str[bat dou[ zeci =i patru
de caturi, s[ ]nfrunt vigilena paznicilor =i alarmele lor secrete.
Cl[direa Bibliotecii Babel fusese construit[ l`ng[ acel
Turn de pomin[ care a f[cut s[ ]ncurce limbile popoarelor, cam
]n acela=i stil circular cu sc[ri =i coridoare secrete care d[deau
unele ]n altele, un fel de labirint ]n labirint. S[lile erau
numerotate =i botezate cifrat, dup[ “Izvoarele secrete” urma
“Biblioteca sakra”, “Biblioteca filosofika”,”Biblioteca
eclesia”etc. Jos era camera de recepie =i camerele
administraiei, iar la ie=ire era camera de gard[ a pazei.
Eu trebuia s-o iau pe u=a secret[ din spate, mascat[ de
gura unei pe=teri =i s[ ies ]n faa st`ncilor din apropiere, care
d[deau la salahorii r[sculai, apoi s[ urc Muntele Sacru =i
s[ cobor p`n[-n vale la iez[tur[, t[ind apa ca s[ ajung acas[.
P`n[ la un punct mi-a mers bine, la poalele Muntelui
Sacru, printr-o p[dure deas[ de foioase, pe un ]ntuneric slinos,
mi-a t[iat calea o band[ de salahori, haiducii, =i m-au jefuit.;
mi-au luat cele dou[ pungi cu galbeni pe care le luasem din
Bibliotec[ =i mi-au dat drumul.
-Du-te cu Dumnezeu ]nainte!- mi-au zis. De hart[ n-au
dat =i cred c[ nici nu-i interesau, nu-i cuno=teau importana…
+i acum s[ revin la Ianus, cel de la han, pe post de mare
anchetator, el tr[ia cu impresia c[ eu sunt autorul celor
dou[ omoruri de la Bibliotec[, cred c[ la ele s-a g`ndit c`nd
mi-a strigat sarcastic:
56