Roman din viața satului

1. viaţa merge ION IONESCU-BUCOVU
P PRIVEGHIUL
ROMAN
2003

2. 2PAGE 2
2
Motto :
,,Ultima care moare în noi
e memoria. Ultima care moare-n
memorie e copilăria…”
Octavian Paler

3. 3PAGE 3
3
PARTEA INTAI : APOCALIPSA
înd venise acasă din război, Ionel al lui Duran trăsese la
nevastă în Ciculeşti ; de la gară o luase pe jos pe hotarul
numit Drumul ăl Mare, care despărţea locurile de la Porumburi în
două şi mersese pe el până aproape de sat. Era dornic să ajungă cât
mai repede , nu-şi mai văzuse nevasta şi copiii de aproape doi ani,
de când Gigea, nevasta lui, îl condusese la gară cu lacrimi în ochi
si-i jurase c-o să-l aştepte pâna la moarte. Lăsase ultimul copil în
albie adormit şi pe cei doi mai mari la poartă plângând şi ei
plecaseră prin noroiul acela clisos cu un cufăr la spinare,
schimbându-l când unul , când altul.
Acum la întoarcere străbătuse acelaşi drum în sens invers şi i
se păruse totul pe dos : văile erau mai mici, şoseaua, o făşie de
pământ prăfuită şi pustie, dealurile, nişte spinări golaşe, pline cu
pietre ; în ciuda primăverii care venea, iarba era firavă şi galbenă
şi satul- un pumn de case aruncate parcă într-o văgăună. Uliţa lor,
străjuită de o parte şi de alta de nişte salcâmi enormi, părea un
tunel la capătul căruia trebuia să fie casa lor. Aproape totul
prinprejur era pustiu, primăvara scosese oamenii afară din
case :bătrânii si femeile erau la arat şi copiii cu vitele pe luncă, la
păscut.
Ajuns în dreptul porţii, rămase surprins de tăbliţa dintr-un
stâlp cu regret-etern care anunţa moartea lui Ion Andreescu, socrul
lui, decedat de curând,o privi cu atenţie şi văzu data morţii : 5
martie… Încercă să descuie poarta dar era legată cu un lanţ pe
dinăuntru. Zgomotul trezi un dulău care ieşi de sub magazie şi
începu să latre răgusit. Glasul lui înfioră tăcerea şi tot satul parcă
se trezi deodată. Păuna, vecina lor şi soţia lui Stancu Andreescu,
fratele decedatului,care chema nişte cloşti, ieşi la poartă să vadă
C

4. 4PAGE 4
4
cine este ; după ea doi copii, unul mic şi altul ceva mai măricel, se
ţineau de fusta ei, smiorcăindu-se de frica soldatului.
-Un soldat la noi la poartă, ţaţă Păuno !- îngână copilul ceva
mai măricel. Îl zărise printre gard pe şosea şi de frică se desprinse
de fusta femeii şi o luă la fugă spre grădină…După el o zbughise şi
cel mic. Păuna îşi scutură fusta, cum fac ţărăncile cănd ies la un
străin, şi roşindu-se toată, slobozi o apostrofă la adresa copiilor :
- Fir-aţi ai Dumnezeului de închinaţi să fiţi !
O fi şeful de post-se gândi ea- mi-aduce cine stie ce veste
proastă de la băieţii ăia din război. Avea şi ea doi flăcăi, pe
Gheorghe şi pe Ioniţă, plecaţi de aproape doi ani şi nu mai ştia
nimic de ei. Când deschise poarta, nu mare-i fu mirarea când se
trezi faţă-n faţă cu Ionel. Îl recunoscu din prima clipă, deşi slăbise
mult şi se urâţise :
-Tu eşti, Ionele, maică, mai să nu te cunosc ?-sări femeia de
gâtul soldatului şi începu să-l sărute pe obrajii lui stacojii.
-Eu sunt, ţaţă Păuno,eu, bine te-am găsit !-o îmbrăţişă şi el cu
lacrimile în ochi. Când femeia se trezi fără cei doi copii lângă ea,
începu să-i strige înnebunită :
-Măăă, măăă, voi n-auziţi, măăă, veniţi, drăibilor, încoa c-a
venit tac-to din război !…
Cei doi copii se uitau printre gard pe furiş să vadă ce e cu
soldatul ; apăru la poartă întâi cel mic, venea sfios, tip-til, pe vârful
picioarelor şi se pitea la spatele femeii şi în urma lui, cel mare se
uita choirâş la necunoscut:
-Ce, nu-i cunoşti? Sunt ai tăi…Fir-aţi ai Dumnezeului să fiţi,
fugiseră, au luat şi ei frica jandarmilor ! hai,mă, veniţi încoa că e
tac-tău a venit din război…
Prima grijă pe care o avu Ionel fu să întrbe de nevastă:
-Gigea ce face ?
-Ce să facă ? Bine ! E cu Stancu la plug… Fata aia e la
şcoală…Ioniţă s-a prăpădit, Dumnezeu să-l ierte !
-Dumnezeu să-l ierte,sărmanul, că zicea când am plecat, că nu
mai apucă să mă vadă! Si aşa a fost…
Copiii stăteau sfioşi si priveau în ochii soldatului.

5. 5PAGE 5
5
-Hai,veniţi la tătica să vă dau bomboane, se ruga cu glasul lui
dulce de copii, hai,tătică, hai !- stătea el cu punga întinsă către ei.
Copiii întinseră mânuşiţele lor firave şi luară punga cu
bomboane. Ionel îl prinse pe cel mic şi-l ridică în braţe.
-Pe ăsta l-ai lăsat mic în albie!- zise Păuna cu ochii în lacrimi.
De pe obraz i se scurse şi lui Ionel o lacrimă pe veston, apoi
alta pe faţa copilului.
-Credeam că nu-i mai văd, pupa-i-aş !
Cel mare se apropie si el, se lăsă sărutat, apoi luat în braţe. Cu
amândoi copiii în braţe, deschise poarta şi se duse pe prisă la ţaţa
Păuna.

6. 6PAGE 6
6
2
omuna Râca se afla cam la jumătatea drumului judeţean
Popeşti-Miroşi, în câmpia Găvanu-Burdea, aşezată pe
nişte dealuri sărace, pe apele Bucov şi Purcarul. Câmpia era iarna
troienită de mari zăpezi şi vara bântuită de lungi şi pustiioare
secete. În Cartea domnească a lui Vladislav-voievod al treilea de
la 1525 locurile acestea erau dăruite logofătului Vişan, lui popa
Drăgoi, luiVoicu, Oancei şi lui Tudor, drept răsplată pentru că ei
cumpăraseră pentru oaste săbii şi coifuri. Pentru aceasta le-am dat
şi domnia mea-grăia documentul-ca să le fie lor moşiile stătătoare
si ohabnice lor şi feciorilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor lor …
Legenda spune că fusese înfiinţată de ciobanii ungureni de prin
părţile Sibiului, care veniseră în căutare de noi păşuni pentru
mioarele lor. Ei aduseseră acest cuvânt pe meleagurile noastre : ,, a
trage o râcă“ însemna ,, a trage un hotart prin râcâire ”. Iscându-
se certuri între localnici şi ciobani, cuvântul a căpătat sensul de
ceartă sau sfadă şi localitatea s-a numit Râca. La începuturi a fost
aşezată pe Valea Strâmbei,apoi s-a mutat, la cererea stăpânirii,cam
la şase kilometri spre răsărit şi acolo a rămas doar Odaia Veche.
De altfel fiecare sat şi cătun îşi are originea lui. Exista o Râcă-
Veche acolo la Odaia -Veche şi o Râcă-Nouă în noua vatră. Primii
care s-au mutat erau Moştenii ,apoi au venit şi străinaşii, adică
Ungurenii. Satul Bucov şi-a primit numele de la apa care-l taie în
două. La rândul lui s-a format pe vatra Diaconestilor, urmaşii
vechiului schit de călugări care ţineau de Mitropolia Târgoviştei,
ca de altfel şi satul, care s-a răscumpărat de la Vlădica de la
Cernica cu 12 mii de aspri şi a devenit liber. Ciuculeştii, satul
nevestei lui Ionel al lui Duran, şi-a luat numele de la un moş,pe
nume Ciucă. Satul Betegi s-a născut dintr-o poveste tragică. Mai
întâi a fost satul Pistoleşti care şi-a luat numele de la Popa Pistol,
un popă care participase la răscoala lui Tudor Vladimirescu şi
rămăsese cu un pistol cu care fugărise pe turci, de aici şi porecla de
popa Pistol.Acest sat a fost bântuit de ciumă şi câţiva localnici care
au mai rămas s-au mutat pe un deal din apropiere. Lumea zicea
C

7. 7PAGE 7
7
aşa : « mă duc pe la ăi betegi » pentrucă oamenii rămăseseră cu
beteşuguri. şi aşa s-a numit satul Betegi. Răiculeştii au avut un
moş comun, un anume Raicu, venit din Oltenia de pe vremea
zaverei lui Tudor, prigonit de turci.
La început casele erau rare şi aşezate de către fiecare pe unde
apucase, deabia pe timpul lui Cuza au fost date la linie. A tăiat
şosea dreaptă şi a unit satele între ele. Şoseaua s-a numit Linie:
mă duc pe Linie, sau mamaie din Linie, sau la horă pe Linie ;
fetele şi flăcăii ieşau la furcărie pe Linie . Linia era un fel de scenă
unde se jucau toate dramele sau comediile satului : nunţi, botezuri,
înmormântări,feştanii, căluşul, unde se strigau fetele de lăsata
secului şi se aprindeau focuri, unde se certau şi se băteau oamenii,
unde se bea seara sau în zile de sărbătoare, unde se juca ursul sau
paparudele, unde se vărsa satul dimineaţa la muncă sau pe unde
trecea Baghiară cu oile pe islaz. În zilele de sărbătoare oamenii îşi
luau hainele cele mai bune din ladă, se îmbrăcau cu ele şi ieşau pe
Linie, sau alţii de pe prispele lor, privau pe Linie . Linia era
centrul şi universul satului şi tot acolo aflai toate stirile de pe
pământ.
Moşul Motroc, bătrânul lui Ionel al lui Duran, se mutase cu
gospodăria din Poiana Piscului pe Linie şi căpătase de la Cuza opt
hectare de pământ. Era fruntaşul satului, îşi aşezase gospodăria la
răspântii, dar n-a mai avut noroc de ea că a venit moartea şi l-a
luat. L-a urmat Duran, Tudor pe numele lui adevărat, care a făcut
casă nouă, pătul, magazie şi grajduri pentru animale şi obor de oi.
Ionel al lui Duran încă îşi mai aducea aminte de poveştile bătrânei
despre Motroc : cum că era o huidumă de om şi cânta frumos şi
iubea animalele, avea cai, boi, vaci şi turme de mioare şi toate
îngrijite de mâna lui…Duran, băiatul lui Motroc, s-a legat mai
mult de pământ, muncea din zori până noaptea atât la el cât şi la
boier, pe moşia Izvoranca. Dar n-a avut noroc de copii, a avut o
singură fată care s-a prăpădit de tânără şi l-a lăsat pe el, om bătrân,
cu trei copii să-i crească şi să-i rostuiască, pe Ionel l-a lăsat de
două luni, în faşă…Viaţa fetei s-a scurs ca o baladă . O chema
Lefterica, era frumosă şi isteaţă dar nu avusese noroc în dragoste,

8. 8PAGE 8
8
la şaisprezece ani au măritat-o cu un bărbat ursuz şi bătrân şi a
năsut doi copii: pe Ioviţă şi pe Catrina. Cu Ionel e o poveste mai
lungă, a auzit-o şi el de la vecini, dar n-o credea. Dar vecinii
adevăr grăiau căci Ionel nu semăna de loc cu fraţii lui. Cică Duran
muncea pe Izvoranca pământurile boiereşti luate în arendă. Pleca
cu căruţa cu săptămâna, îşi lua nevasta , pe Lefterica şi pe gineri-
său, caii şi boii şi vacile şi le ducea pe luncă. Lunca era
administrată de un arendaş oltean care a pus ochii pe femeie şi s-a
îndrăgostit de ea; azi aşa, mâine aşa, până când au început să se
întâlnească pe furiş. Duran cu Durănoaia seara veneau acasă şi-i
lăsau în luncă pe Lefterica şi pe Tănase, bărbatul ei. Olteanul se
împrietenise cu Tănase şi-l trimitea cu animalele în fânării să le
pască. El rămânea cu Lefterica şi se iubeau până-n zori. Rodul
iubirii lor fusese Ionel . Se cunoştea că era os de boier, altfel decât
cei doi care-i semănau leit lui Tănase. Dar tot gura lumii povestea
că Lefterica fusese blestemată de Dumnezeu să se ducă pe lumea
cealaltă aşa de tânără şi să lase trei copii fără milă de mamă.
Umbla biata Durănoaia, sleită de puteri, şi supărată de moartea
copilei, cu Ionel în braţe pe la lăuze să-i dea ţâţă ăluia micu. Intre
timp îl dăduseră de suflet unei femei din Râca, dar ce au putut să
stea fără el ? După două săptămâni s-a dus şi l-a luat .Unde cresc
doi, creşte şi al treilea, ziceau ei, cu durerea în inimă.
Aşa au rămas ei cu trei copii la bătrâneţe să-i crească, să-i
îmbrace şi să-i încalţe, să le poarte de grijă la şcoală şi să-i facă
oameni. Timpurile au trecut repede. Tănase a plecat în armată,
apoi în război, a fost luat prizonier de nemţi la Dragoslavele şi a
stat patru ani închis într-un lagăr din Pădurea Neagră. S-a însurat
mai întâi Ioviţă, copilul lui cel mai mare, a luat-o din capul lui,
fără să-i spună bătrânului şi s-a dus la sărăcanii lui Corcoţ şi a
luat-o pe Marina, curva curvelor, de râsul lumii, şi-i trimite vorbă
acasă să-l primească cu ea că dacă nu, pleacă la Bucureşti la S.T.B.
« Anafura mă-sii de băiat, îl înjura Duran, însurătoare-i trebuia
lui ? Că n-are nici izmene-n cur… »…Durănoaia s-a îmbolnăvit
de inimă rea şi a murit şi ea. A rămas Duran singur să le poarte de
grijă. Apoi i-a făcut-o şi Catrina : s-a măritat şi ea ca proasta, avea

9. 9PAGE 9
9
numai paisprezece ani când s-a pomenit Duran fără ea. Era într-o
iarnă grea, cu ger şi zăpadă mare când s-a trezit fără ea. A găsit
geamurile de la odaie deschise, fugise noaptea în ciorapii de lână
cu o legăturică de boarfe în cap. De fapt o aşteptase flăcăul la
geam, o luase-n braţe şi fugise cu ea pe Linie la el acasă. Duran a
aflat din sat de fapta nepoatei şi a fugit la Post să reclame
jandarmilor cum i-a furat nebunul fata din casă. Ce, ăla era copil
de măritat ? ,,Era minoră, dom’ şef, să-mi facă ea ruşinea asta ?”
şi-a plecat cu şeful de post la Ion al Micului să-şi ia fata înapoi.
Iese din casă Ion cu capul descoperit, în flanel, băuse şi se cam
cherchelise şi-l întrebă ce e cu ei şi ce vor. Făcea pe nevinovatul…
,,Auzi,dom’ Plutonier, pe mine arde cămaşa şi el mă întreabă ce e
cu noi!”-slobozi Duran o înjurătură de mamă. ,, Fata nu e furată,
dom’ şef, zise Ion clătinându-se beat, şi adresându-se numai
şefului de post, ca şi cum el, Duran, nici n-ar fi existat. E cu vrerea
ei ! Făăă, n-auzi, se adresă el fetei pe geam, ia ieşi afară !” Ieşi
Catrina cu mâinile în şolduri, supărată, şi-l întrbă pe Duran de ce a
bătut pârtia de geaba. ,, E cu voia mea, dom’ şef !-se smiorcăi fata
la plutonier- e cazul să nu vă mai rupeţi pingelele pe la poarta
noastră ! ” Lui Duran parcă-i dăduse cineva în moalele capului,
amuţise şi se trăsese mai la o parte, nu ştia ce să mai facă şi ce să
mai zică…,,F…tu-ţi leturghia mă-ti, te crescui, te-mbrăcai,
te-ncălţai şi-acu-mi spui mie că-mi rup piceririlii…”
Se pare că atunci a răcit el, a simţit nişte cuţite-n cap, a luat
căciula şi a dat cu ea în pământ înjurând viaţa asta nenorocită.
,,Copii neascultători şi nerecunoscători!”- a mai zis el şi a plecat
de la poartă. Venise acasă supărat foc şi-i spusese ăstuia micu cu
care mai rămăsese : ,,Bă, Ionele, să ai grijă, tataie, de tine că eşti
mic şi neajutorat că n-are cine-ţi mai purta de grijă, că se duse şi
femeia asta…şi parcă văd că mă duc şi eu după ea…Cu nădejdea
la tac-tu !…” şi aşa a fost, la câtva timp, pe primăvară, muri şi
Duran şi Ionel se trezi singur-singurel în casă, nici nu împlinise
doisprezece ani. A stat el singur ce a stat în casa bunicilor dar de la
un timp i s-a făcut urât şi s-a mutat la frate-său, Ioviţă. Aici a dat
de Marina, care era o zgârcită şi-o hoaţă, încuia mâncarea şi-l ţinea

10. 10PAGE 10
10
nemâncat zile întrgi. şi spre toamnă s-a întâlnit cu Gigea pe Linie,
la horă, o cunoştea de la şcoală şi el s-a mutat în pomostul lui
taică-său, în Ciuculeşti, să fie mai aproape de ea.Se iubeau la
nebunie. Au stat doi ani prieteni şi-apoi s-au hotărât să-şi ia viaţa
în piept, s-au căsătorit şi el s-a mutat la ea acasă.
Aici o lăsase el cu cei trei copii când plecase în război, în grija
lui unchi-său, Stancu Andreescu.

11. 11PAGE 11
11
3
upă venirea soldatului, tot satul se strânsese la Păuna în
curte. Scosese nişte bănci lungi de la fosta cârciumă şi le
aşezase în mijlocul curţii ca femeile să aibă unde să stea. Veniseră
din Betegi Lina lui Gheorghe, Marina lui Săndoi, Corcoduşa lui
Cică, Sanda, o babă căreia lumea îi zicea Buboasa, şi altele, şi
altele ; din Râca sosiseră cu o brişcă vreo zece femei ; plecaseră de
la plug să audă şi ele ceva despre bărbaţii lor. Prima care trebuia
să-l descoase pe Ionel era Păuna, îl lăsase să doarmă şi acum nu
mai avea răbdare să-i spună ce ştie sau ce a auzit de băieţii ei, că,
sărmana, a dat cu bobii la |urca, a dat în cărţi şi degeaba, n-a aflat
mare lucru, o ţigancă a dracului, ca să se dea bine pe lângă ea, i-a
spus că i-a căzut o treflă nenorocită cu drum lung, cu lume multă şi
cu popă-n frunte…,,Să fie a dracului de ţigancă, zicea ea, că i-am
dat untura degeaba, nu mi-a spus mai nimic !”
Ionel avea tot filmul morţii lui Gheorghe sub ochi dar nu ştia
cum să înceapă. Privi soarele, care se lăsase peste salcâmii
îmbobociţi şi se gândi că nu mai vine odată seara să-şi vadă
nevasta. Cu Gheorghe se întânlise cu două zile înainte de Crăciun,
pare-se pe 23 decembrie…Îl strigase el : ,,Băăă, Ionele !”- auzise
un glas cunoscut în spatele lui şi, când s-a întors să se uite mai
bine, vede un soldat cu două bobine la spinare. ,,Tu eşti,
Gheorghe ? ” ,, Eu sunt, măi, frati-mio ! ” şi s-au îmbrăţişat şi s-au
pupat şi s-au tras mai la o parte sub un pod de lemn pe valea
Donului să mai vorbească şi ei, poate aduceau vreunul veşti de
acasă. ,, Ne-am terminat, apucă Gheorghe să-i spună, suntem
încercuiţi ! Eu vin de la Comandament şi toţi sunt cu moarte-n
spinare! Ne-au încercuit ruşii ! Aici se vor da lupte grele. Nu se
ştie dacă mai apucăm ziua de mâine, Ionele ! » Plângea şi tremura
tot. Vorbea scurt şi se uita-n toate părţile, speriat. Se băgaseră
într-o groapă sub pod, spărseseră o ceapă şi-o mâncau cu nişte
biscuiţi pe care-i mai găsiseră prin raniţe. Acum îşi aduseră aminte
de toată copilăria lor, cum se jucau ei prin paie, cum îi furaseră
iepurii lui Făgădău, sau cum fugiseră cu pâinea Păunii în Pisc şi o
D

12. 12PAGE 12
12
mâncaseră. Apoi nunta lui Ionel cu Gigea, nunta lui cu
Maria. ,, Ce-o fi mai făcând Maria, c-am lăsat-o cu aia mica în
braţe când am plecat ?… ” Îl obseda Maria, stătuse doar un an cu
ea, o iubise la nebunie şi-acum îl rodea gelozia, se ruga zi şi
noapte s-o mai vadă barem odată, s-o mai iubească numai o
singură dată şi apoi să moară. Când plecase cu raniţa în spinare de
la poartă, îşi lăsase nevasta plângând cu aia mica în braţe,
rezemată de nişte stanoage. În timp ce ei vorbeau a venit un avion
şi s-a lăsat jos de tot, a aterizat lângă ei şi din el a coborât un
general. Imediat a pus o pâlnie la gură şi a început să strige : ,,Fraţi
români, îi tremurau mâinile şi picioarele, fraţi români! suntem
încercuiţi, în-cer-cu-iţi ,-repeta el rar ,să audă tot ostaşul, trebuie să
scăpăm cât mai repede din acest iad, am băgat o unitate blindată să
spargă frontul ca să putem să ieşim din încercuire, să salvăm ce se
mai poate salva!…” Toţi rămăseseră cu gurile căscate. ,,Adică ce
să facem?-se întrbau ei-cum să ne salvăm?” Generalul s-a urcat în
avion şi a decolat, s-a învârtit o dată pe deasupra lor, a tăiat apele
Donului, şi a luat-o aiura…,,şi pe noi cui ne laşi,măăăă!-a strigat
un ostaş înfuriat. Dumnezeii lor de gradaţi!”- mai avu el timp să
zică.
,,După plecarea avionului, Gheorghe a luat bobinele la
spinare, povestea Ionel al lui Duran, m-am uitat după el cum se
depărtează de mine ,după care a venit un tunet şi apoi un fulger şi
s-a aprins cerul, am văzut cum s-au amestecat cai şi căruţe şi
oameni, cum săreau în sus şi cădeau bucăţi din ele, carne de om,
mâini şi picioare sfârtecate, un fel de apocalipsă. Eu am ţinut ochii
pe Gheorghe să văd încotro o ia.” ,,şi încotro a luat-o?”-întrebă
Păuna cu sufletul la gură. ,,Aiurea, ce l-am mai văzut ?”-minţi el
ca să n-o supere pe femeie. Realitatea fusese alta, îl văzuse cum îl
ridicase în sus suflul unui proiectil şi căzuse jos numai bucăţi de
carne şi n-a mai stat să se uite, a luat-o la fugă spre albia
Donului…
,,Curgea Donul, curgea… Dunăre, nu alta…Ca un şarpe se
vedea de pe coama dealului… Cum înghiţea în apele lui oamenii,
caii, căruţele ,maşinile, tunurile… Se înroşise totul, părea un râu

13. 13PAGE 13
13
din lumile apocalipsei…Râu de sânge…şi catuşele lătrau ca nişte
căţele turbate : paca, paca, paca ! frati-mio, şi dragă lume, ce-am
văzut eu acolo să nu mai vadă neam de neamul meu… ” ,, Ce ?
ce ? ce ? ” - veneau întrebările femeilor care rămăseseră cu gurile
căscate. ,,Cum ce ?”-sare el intrigat, adică nu erau ele în stare să
priceapă ce e ăla un dezastru ? ,,Cum ce ?-se întrba şi el teatral, cai
şi oameni sfârtecaţi, jale şi zbierete de cai şi o învălmăşală pe care
nu puteţi să v-o închipuiţi! şi eu rătăcit şi zăpăcit am luat-o la fugă
după un cal cu hamurile târâş- când are omul noroc, are, şi când
vrea Dumnezeu, pupa-l-aş- o iau la fugă după el şi mă agăţ de
hamuri şi el mă trage în apă, intru până la burtă, simt apa rece că
mă trezeşte parcă dintr-un vis; mă uitam şi-n urmă, mă gândeam
ce să mai fac, cătuşele răpăiau-răpăiau şi eu de coama calului
înotam prin apa îngheţată, bietul cal se târa cu mine prin valuri,
nechezând turbat…Îi vedeam doar coama şi botul printre valuri şi
câteodată urechile ciulite…Un camarad care rămăsese lângă mie
pe mal tot mai strga,sărmanul: ,,Ioneleee!!!,ia-mă şi pe mine că nu
ştiu să înot!” Era călăraş cu schimbul, făcusem armata cu el la
Slatina…Ce să-l mai iau ! Că eu plângeam de fericire că am scăpat
de-acolo din încăierarea aia şi mă gândeam la copiii ăştia şi la
nevastă… şi ,fraţilor, nu mai ştiu când am ajuns pe malul celălalt,
m-am trezit mai mult îngheţat într-o pădure de mesteceni la
marginea unui colhoz, nu mai simţeam nimic, hainele mi se
făcuseră scoarţă pe mine şi bocancii îmi îngheţaseră şi curgea apă
din ei… Cât să fi fugit aşa, nu mai ştiu …Auzeam ca prin vis
hărmălaia aceea depărtându-se şi eu parcă intram, mă scufundam
din ce în ce mai mult într-o groapă…şi-am căzul la marginea
satului în nişte paie, aveam temperatură mare şi începusem să nu
mai ştiu de mine…şi am avut noroc, a avut Dumnezeu grijă de
mine, m-am trezit într-o casă de oameni cu una Mariusea care-mi
mâângâia fruntea şi repeta mereu :,, ia, ia, ia-zicea ea cu un glas
dulce- voda, voda, bolnoi, bolnoi…” M-a ţinut biata femeie două
zile în casă şi a avut grijă de mine ca de copilul ei. A treia zi m-a
scos noaptea prin nişte grădini, mi-a arătat direcţia încotro s-o iau,
na levo , !- zicea ea- spre Transnistria ! Că omul care e om, tot om

14. 14PAGE 14
14
rămâne în orice împrejurare…şi i-am sărutat şi eu mâna si-am luat-
o încotro mi-a arătat ea… Si am mers săptămâni întregi până am
dat de apa Nistrului, acolo erau călăuze de-ale noastre care ne
îndreptau pe la unitaţi, spre Tighina. Aici am mai auzit si eu vorbă
românească, după doi ani, şi-am început să plâng de bucurie şi să
sărut ca un nebun pământul bătrânei noastre Basarabii… În gară la
Tighina ne primea un taraf de lăutari care cântau un cântec de-al
nostru :
De când nu te-am mai văzut,mândro,
S-a făcut casa mormânt,mândro,
Tu cu plânsul, eu cu dorul,mândro,
Ai udat, mândro, ogorul…”

15. 15PAGE 15
15
4
umătate din moşia Râca-Pasărea fusese cumpărată de
boierul Câmpineanu. Aici îşi durase el un castel după
modelul Peleşului. Fusese construit de arhitecţi germani în
mijlocul pădurii Bucovului, lângă el făcuse şi alte acareturi:
magazii, pătule, grajduri; construise şi o biserică pentru sufletul lui
şi o capelă pentru mormântul de veci. Când se căsătorise cu
grecoaica Eliza Caropolis era totul pus la punct. Voia să-i facă o
mare surpriză ca să o ademenească să lase Bucureştiul şi să se
mute aici în această sălbăticie unde totul i se părea dezolant. Îi
cumpărase mobilă de la Berlin, pian, tablouri scumpe, o bibliotecă
masivă din palisandru plină cu cărţi franţuzeşti şi englezeşti,
aranjase totul pe gustul ei şi-o lămurise să se mute.
Bucuria boierului Câmpineanu fusese însă de scurtă durată ;
încă din prima zi a căsătoriei îl măcina o gelozie groaznică şi avea
şi de ce : Eliza era de o frumuseţe rafaelică şi-i dau ocol toţi fanţii
Bucureştiului. Plecaţi într-o excursie la Roma cu tot anturajul
casei regale, her Victor Câmpineanu a prins-o cu consulul austriac
în camera hotelului şi a făcut un atac de cord, a căzut la uşă, fără
ca să mai poată zice vreun cuvânt şi, după două săptămâni de
spital, a decedat. Eliza Câmpineanu a rămas însărcinată cu Nicu, a
venit în ţară îndoliată şi şi-a înmormântat bărbatul în cripta făcută
de el, după care şi-a continuat nestingherită viaţa ei de doamnă de
onoare a Palatului. Şi-a ales un bun administrator, pe nume Chiţu,
din lumea mare care a continuat să-i administreze bine conacul.
A mai cumpărat o sută de hectare, teren arabil, de la un boier
scăpătat din Tătărăşti şi cinci zeci de hectare de pădure de la o
rudă a ei care plecase în Grecia şi s-a statornicit la conac. Şi-a
crescut băiatul, l-a dus la Liceul Militar ,apoi la Şcola Superioară
de Război şi l-a făcut ofiţer. Nicu, fire ambiţioasă, a învăţat bine şi
a terminat şcola cu media zece. La serbarea de sfârşit de şcoală,
generalul, comandantul şcolii, i-a înmânat premiul şi l-a numit
speranţa armatei române, după care i-a întins mâna ca unui bun
camarad şi i-a urat o carieră strălucită. Stătuse mult să se hotărască
J

16. 16PAGE 16
16
să aleagă între garda Palatului şi combatanţa pe front; s-a gândit la
maică-sa care-l rugase ca acum la bătrâneţe să fie lângă ea. În
război aventura era prea riscantă, dar şi frumoasă, dădea întradevăr
o lecţie de patriotism tuturor! Poate de aceea strâmbase din nas
colonelul Florescu când tânărul ofiţer alesese garda regală.
Venise toamna acasă, după nişte amarnice ploi şi se urcase în
balcon; de acolo vedea totul ca prin ceaţă, în vale se zărea satul cu
casele lui micuţe, apa Bucovului ca un firişor de aţă, vârfurile
copacilor bătute de vânt şi pe deasupra lor un cârd de ciori care
gărăiau întruna. Castelul părea să fie pustiu, undeva pe un hol se
auzea un zgomot uşor de mătură.
-Vaiii,boierule,cât m-aţi speriat !-sări Lina, auzindu-i paşii de
cismă pe coridor, dar când aţi venit de nu v-a simţit nimeni ?
-Acum am sosit, Lino, dar mami unde este ? Niciodată n-o
găsesc acasă!
-A plecat la Palat, a chemat-o Regina să-i povesteacă ce mai
fac rudele ei din Grecia.
-Păi ea nu ştia că vin acasă? Ce Dumnezeului, o dată pe an
trec şi eu pe acasă şi nici atunci n-o găsesc!
-Mi-a zis mie să am grijă de dumneavoastră până vine !-
termină femeia, puţin stingherită de atitudinea lui.
Privi la Lina cam pe furiş, şi-o amintea de mic, acum
îmbătrânise, se urâţise, dar tot harnică rămăsese.
-Ce mai e pe aici ?- o întrebă el.
-Ce să fie ? S-a început la cules…
În depărtare, pe colnicul din vale se vedeau carele pline cu
porumb, veneau agale spre conac. În curtea conacului era zarvă
mare, se auzeau râsete şi vorbe de femei care curăţau porumbul
din foi. Câteva fetişcane cântau un cântec :
Trimite-mi, bădiţă, carte, măi,măi,
Că prea-mi eşti,neică, departe…

17. 17PAGE 17
17
Cântecul se apropia şi se depărta după cum bătea vântul. Lina
se întristă, nu mai primise nicio veste de la bărbat, era
nerăbdătoare să mai afle veşti de pe front:
-Dar cu frontul ce se mai aude, boierule ?
-Ce veşti să se audă ? Înt-un an şi ceva îi dăm gata pe ruşi !
-Să vă audă Dumnezeu, că al meu are anul de când nu mai ştiu
nimic de el ! Dar cu dumneavoastră cum rămâne ? Că era
îngrijorată cocoana…
-Cum să rămâie ? bine! M-am angajat ca ofiţer în garda
regală! De fapt mami a aranjat, doreşte să mă ţină departe de
războiul ăsta…
,, Ai dracului de boieri-gândi Lina-Vergică al meu să lupte
aiurea « cu duşmanul de la Răsărit »- cum zice Mareşalul şi
domnu’ Nicu nu vrea să treacă Prutul să se lupte cu rusul…”
-Si prin sat ce mai e, Lino, ce fete mai sunt ?
-Ce să fie, domnu Nicu, jale şi tristeţe, pleacă oamenii la gară,
le vin ordine şi pleacă, săracii, prin noroaie cu droaia de copii şi
neveste după ei. Încolo e bine, a fost tineretul în vacanţă şi-a dat
baluri şi s-a distrat ; are popa o fată !…să vezi ce frumoasă s-a
făcut ! Cred c-o ştiţi, pe Adina ! Că zicea cocoana : ,,Lino,fata asta
e bună pentru Nicu meu!” Da eu de colo : ,, Fugi, cocoană ,că nu
se uită Nicu dumitale la ea !”
O văzuse şi el pe Adina la o serbare de 10 Mai, pe Luncă,
cântase un cântec şi-i sărise -n ochi, era o copilandră neâmplinită,
el venise călare îmbrăcat în costumul de elev-ofiţer şi se uita de
sus la ei. Se aşezase lângă un stejar şi-şi se bătea peste cismă cu o
cravaşcă, uitându-se la tineretul acela nou…
-Mami să-şi aleagă consoarta ei, pe mine să-i spui să mă lase-n
pace !
Şi gândul îi fugi la Bucureşti, la artista de varieteu pe care-o
părăsise decurând. ,,N-o dau pe Valli pe-o mie de Adine”, gândea
el. Era brăileancă, câţi cuţitaşi nu se bătuseră în Brăila pentru ea!
,,Noi, brăilencele, suntem neam de grecoaice, focoase şi date
dracului ! ” . Era frumoasă cum nu mai văzuse femeie pe pământ şi
mai ales focoasă! Avea talent, cânta frumos şi juca teatru,

18. 18PAGE 18
18
o încadrase Tănase la Odeon în Bucureşti. Nicu o cunoscuse după
un spectacol de revistă, o invitase la o masă la restaurant şi-i
propusese franc dragoste. Era prima femeie din viaţa lui şi nu mai
putea de dorul ei. Se ducea săptămânal la ea acasă şi-o copleşise
cu cadouri şi complimente.
-Am o fată, Lino, în Bucureşti de o mie de ori mai frumoasă ca
Adina voastră !-răspunse el într-un târziu. E artistă la Odeon…
- E şi păcat să n-aveţi! Tânăr sunteţi, frumos sunteţi, bogat nu
mai vorbesc ! Dar noi ne-am luat cu vorba şi-am uitat să vă pun
masa ! Vaide păcatele mele!
-Îmi aduci ceva în dormitor că sunt obosit şi vreau să mă
odihnesc puţin- o rugă el şi deschise uşa dormitorului. Avea un an
de când nu mai dormise în patul lui de burlac. Servi masa cam fără
chef şi trecu la fereastră. Privi pe geam în depărtare, norii se
rostogoleau ca nişte arătări, ieşeau de undeva de pe coama
dealului, treceau peste luncă şi se duceau spre apus ; vântul se
înteţise şi el, trecând printre copaci, ca o nălucă a toamnei,
frunzele îngălbenite se jucau pe la ferestre ca nişte fluturi în toiul
nuntirii, burniţa, se-aburise geamul, lumina înserării se strecura
prin perdele discretă şi obosită. Se melancoliză ! De ce venise el
din Bucureşti ? Căldura şemineului îl muie şi adormi. şi visă un vis
frumos, se făcea că era în casă la Valli, se dezbrăcase, rămăsese
doar în maieu şi chiloţi, aştepta să vină ea din baie să se aşeze
lângă el… În locul ei însă apăruse un băiat, un picolo, credea el,
care-i spuse că Valeria îl aşteaptă sub poalele pădurii. şi el se uită
pe fereastră s-o vadă : i se deschisese în faţă un peisaj bucolic cu o
primăvară frumoasă, se aşternuse peste toată valea Bucovului un
covor de verdeaţă, pădurea cânta, numai tril de păsări, un concert
demn de cel mai mare maestru al muzicii simfonice, apa
Bucovului, învolburată ,umplea şi ea cu clipocitul ei, acea
simfonie…
În marginea pădurii, pe o poeniţă, o zări pe Valeria, era
îmbrăcată într-o rochie albă, cu o coroniţă pe cap făcută din flori.
Ea îi făcu cu mâna, fluturând o batistă. El a luat-o la fugă spre ea
strigându-i numele,Valeria, Valeria!!! Deodată apa Bucovului s-a

19. 19PAGE 19
19
umflat ca ieşită din matcă, el s-a aruncat ca nebunul în
valuri…,,Nicule, Nicule,-striga ea- te îneci!”, dar el nu auzea,
înota prin valuri să treacă dincolo… După ce a ieşit din apă,
Valeria dispăruse! Dispăruse şi primăvara aceea, el era tot în
chiloţi pe marginea patului, se mira de ce nu este ud, doar înotase
atâta prin apă… Acum apare Valeria într-o cămaşă de noapte de
borangic, de un violet-liliachiu prin care i se bănuiau formele
rotunde ale corpului, Nicu o prinde în braţe şi-o trânteşte brutal în
pat, i-a tras de cămaşă, pur şi simplu i-a rupt-o şi Valeria a rămas
goală în braţele lui, îi simţea răsuflarea ca unei fiare răpuse şi
femeia începuse să plângă : ,, Ce crezi, tu, ce crezi tu –repeta ea-
că sunt curva ta ? Crezi că numai de banii tăi am nevoie ? Am
nevoie şi de dragostea ta, Nicule…” ,, Cum ? Crezi că nu te
iubesc eu ? Crezi că-mi bat joc de tine ? Tu eşti viaţa mea,Valli,
fără tine nu mai am nici-un rost !-îi repeta el şi-o săruta,şi-o
desmierda-de-aia am rămas aici în Bucureşti,pentru tine, altfel
plecam voluntar în război… ”
-Vaiii ! a venit băiatul meu acasă !- se auzi vocea Elizei
Câmpinanu de pe coridor. Intrase tip-til şi-i văzuse cismele la uşă.
Linooo ! Unde dlacu eşti,fatăăă -se răţoi ea la femeia de servici,ial
ai adolmit ?
Eliza Câmpineanu trăise toată viaţa ei cu impresia că s-a ratat
din cauza unui defect de vorbire : pronunţa pe r ca pe l, defect ce
contribuise mult la o pronunţie franţuzească proastă . ,, Cine nu
pronunţă bine pe r a ratat învăţarea limbii lui Voltaile ”-filozofa ea
în compania fanilor. Mergea de două ori pe an la Paris. După
câţiva ani de la moartea lui her Victor, avusese aici o idilă de
dragoste cu un pictor obscur care dorise s-o ia în căsătorie. Se
întâlniseră pe malurile Senei într-o seară de primăvară cu lună şi
stele şi el îi recita din Baudelaire : O Muse de mon cœur, amante
des palais… Tânărul pictor o întrebase dacă-i place Baudelaire şi
ea răspunsese : ,,Ooo, mon cel… telibiment… » Pronunţase aşa de
prost că-i venise să intre în pământ ! Pictorul a strâmbat din nas, a
zâmbit ironic , o ironie pe care numai francezii pot s-o aibă… De
atunci, adio întâlnire…şi-i plăcuse mult de el, era un copil frumos

20. 20PAGE 20
20
pe lângă ea, un copil pe care dorea să-l strângă la piept şi să-l
adore…Două luni l-a căutat seară de seară pe malurile Senei dar
n-a mai venit ; tristă , şi-a făcut bagajul şi a plecat în ţară. Îi
rămăsese de la el un tablou mare în care era ea pe un pod într-o
rochie bleo, cu o pălărie cu borurile largi pe cap, pictorul îi
sugerase doar contururile într-o manieră impresionistă, corpul se
pierdea în ceaţă, doar faţa ieşea în relief cu ochii ei mari şi buzele
cărnoase. Adusese cu mare grijă tabloul în ţară, îl înrămase cu o
ramă din palisandru, aurită, şi-l pusese pe perete în holul cel mare.
-Niciodată femeia asta nu e de găsit !-se răţoia ea pe Lina,
supărată de veştile proaste de la Palat.
-Ce-i ,mamă, cine te-a supărat atâta ?-se trezise Nicu din visul
lui plăcut.
-Aaaa, bine ai venit mamă !-îl îmbrăţişă ea- felicităli pentru
examene…
-Nu uita că stai de vorbă cu locotenentul Nicu Câmpineanu,
credeam că te găsesc şi eu o dată acasă…,
-Nu vezi că s-a început culesul şi te fură ţăranii ca-n codru !
Cum să stai acasă ? Auzi, Nicule,-îşi privi ea fiul în ochi-apoi
conspirativ făcu un ocol cu privirea peste toată camera să n-o audă
cineva-celculile Palatului sunt cam înglijolate de melsul
lăzboiului…Hitlel pielde telen, luşii iau iniţiativa pe câmpul de
luptă, Bellu a început să vândă moşia de la Tătălăşti, la fel şi
Papadopol şi coana Ziţa de la Mozăceni…
-Lasă, mamă, poveştile ! Hitler a învins o lume, eu sunt militar
şi cunosc maşina germană de război…Va invinge, îţi spun eu…
Fetele de la conac trecuseră la alt cântec :
Bate vântul cetina,măi…
Şi-mi mângâie inima,măi…
Şi cum bate,mi-o apleacă,
Ca dorul din piept să-mi treacă…

21. 21PAGE 21
21
În acest timp dialogul dintre fiu şi mamă s-a oprit, femeia îi
strecurase şi lui această îndoială în suflet. A apărut Lina şi Eliza
Câmpineanu a început să zbiere:
-Unde-ai fost, tu, Lino, unde umbli, tu, Lino,toată ziua ? Tu
vezi tabloulile astea pline de plaf ? ştelge-le odată !…
Se privi în tablou. Ce frumoasă era atunci! Unde vor mai fi
acele timpuri ? ,,Offf, Doamne, cum trec timpurile şi ce repede
îmbătrânim !”-gândi ea.
-Le şterg, cocoană,le şterg- se făcuse Lina mică,surprinsă de
sosirea boieroaicei. Mai întăi să v-aduc un lighean cu apă caldă,
apoi să vă aprind focul în sobă că s-a făcut frig şi dup-aia le
şterg…
-Mai tăceţi, domnule, odată -scoase Nicu capul pe uşă, nu
poate omul să se mai odihnească de-atâta scandal ! Lina dispăru
îndată, Eliza intră în camera ei să se dezbrace, tremura toată,
apucase în faţa oglinzii, nemişcată, şi se privea apatică, avea un
chip aspru de băbuţă, aproape că nici ea nu se recunoscu, riduri
nenumărate îi brăzdau obrajii vineţii, ochii i se micşoraseră
încercănaţi de fardul abundent care-i cursese odată cu transpiraţia,
pălăria aia marea o făcea şi mai slabă, avea dreptate doamna
Mareşal Maria Antonescu când îi spusese că-i stă mai bine fără
pălărie, să-şi facă şi ea un coc mai înalt, îi dă mai multă distincţie.
Luă pălăria de pe cap şi o aruncă pe fotoliu, îşi strânse părul cu
mâna şi încercă să si-l facă coc, aruncă apoi jos pe covor şalul de
Canada şi descoperi un gât alb-rozaliu, brăzdat de nişte vinişoare
vineţii…
Intră şi Lina cu ligheanul în mână şi gândurile Elizei zburară
ca un stol de păsări aiurea. După ce-i puse ligheanul jos, Lina îi
ridică şalul şi-l aruncă în şifonier, apoi îi făcu patul să se
odihnească.
-Lino, după ce mă odihnesc puţin, să vii să melgem la biselică!
-Cum doriţi dumneavoastră, cucoană!- îi răspunse Lina
spăşită, pentru a-şi spăla ruşinea prin care trecuse.
Se trânti în pat, dar nu putu să închidă ochii, o obsedau
gândurile. ,,Oare de ce n-o mai invitase regina la mare?” În alte

22. 22PAGE 22
22
veri trimitea solie după ea s-o însoţească la Balcic, ce proaspăt îi
era în minte voiajul cu trenul regal, apoi litoralul, Balcicul, acea
oază fermecătoare de linişte, acel orient al nostru cu coastele lui
argintii, rămăseseră toate doar amintiri…O văzuse pe regină cam
rece, poate era supărată de discuţia cu Mareşalul care-i spusese
franc că el merge mai departe…şi Mihai habar nu avea, a dat-o
dracului de ţară, stă toată ziua la Peleş în pantaloni scurţi şi
montează şi demontează nişte motoare, boala lui de neamţ care nu
poate să doarmă fără şuruburi la cap. Se duc dracului averile
noastre şi el habar n-are ! Puse mâna pe o carte « Dal mio Cuore al
loro Cuore », era cartea răposatei care vorbea despre refugiul lor
din Moldova, ce timpuri şi-atunci…şi încet-încet adormi cu cartea
în mână. Venise un somn agitat cu vise urâte din care nu putuse
desluşi decât unul :Era în bisercă, se ruga la cripta bărbatului şi
vine Vizanţu, birjarul lor, şi-o anunţă că Nicu e mort, îl
junghiaseră legionarii, în faţa castelului. Nicu zăcea într-o baltă de
sânge cu gura rânjită şi cu ochii scoşi, ea a început să strige prin
somn: ,,Nicule, Nicule, unde eşti ,Nicule…”
A auzit-o întâi Lina care spăla nişte rufe, apoi Nicu care se
trezise şi se speriase de glasul ei :
- Ce-ai, mami,ce strgi aşa, parc-ai înnebunit !
-Nicule, mamă, mai trăieşti ?
-Cum adică mai trăiesc ? Dacă sunt aici înseamnă că trăiesc !
Ce sunt obsesiile astea ?
-Nicule,mamă, te-am visat urât rău, te-am visat mort într-o
baltă de sânge, aveai ochii scoşi şi gura stâmbă…
-Ia uite, domnule, te pasc numai vise sumbre, ce-i cu tine,
mami ?
-Damneee !-se ruga Lina, după ce auzise visul; rămăsese aşa
încremenită tot timpul cu mâinile în sân şi-şi făcea cruce- trebuie
să mergem la biserică să-l scoatem pe Ucigă-l toacă din casă!
-Du-te şi vezi dacă a venit Pălintele Gheolghe la biserică!
Rămşi singuri,mama îşi îmbrăţişă fiul ca niciodată, îl mângâie,
îl privi fix în ochi şi-l întrebă cu un glas stins :
-Nicule,tu te-ai încris în Mişcare,maică ?

23. 23PAGE 23
23
-Doamneee, mami, ce ţi-a venit cu întrbarea asta ? Lasă-mă,
domnule, în pace cu asemenea gânduri. A ieşit din dormitor pe
hol, a ridicat clapeta pianului şi a început să cânte un cântec de
Chopen. Eliza s-a înviorat, i-a zâmbit, dându-i o bezea şi a intrat în
dormitor să se îmbrace pentru vecernie…
După această întâmplare, Nicu rămase dezorientat. ,,Visul
acesta al mamei trebuie să însemne el ceva ! Avea viitorul în faţă, i
se deschideau noi orizonturi…Dar… Poate că avea dreptate şi
maică-sa să intre în panică, timpurile erau tulburi, nu se va şti cum
se va termina războiul ăsta şi ce viitor vor avea…La Palat parcă
jubilau cucuvelele, de-acolo venea numai cu veşti rele… Se privi
în oglindă, avea un chip de faun : un tânăr frumos în floarea
vârstei, îmbrăcat în costumul lui de ofiţer ce strălucea pe el, cu
cisme bilgher, cu o şapcă pe cap proaspăt dăruită de garnizoana de
pe lângă Palat, cu o privire pătrunzătoare care săgeta
oglinda…Gândurile îi zburară în altă parte, lăsând soarta să
hotărască destinul viitorului lui…Valeriaaa ! Parcă aşa cânta inima
lui. Unde va fi acum Valeria ? Dulcea lui iubită de care-şi leagă
toate speranţele… Începu să recite una din poeziile lui care-i
plăcea cel mai mult, închinată Valeriei :
Cu trupul mai curat ca o zăpadă,
Te-am revăzut în noaptea de Crăciun,
Cu ochii mei vrăjiţi ce vor să vadă
Prin prisma deformată de nebun.
Erai şi nu erai o Magdalenă
Ce-n schituri tăinuite în zadar,
Te aplecai în chip de rugăciune
Şi te primeam ca pe un mistic dar.
,,Unde este oare ea acum ?- se întrebă el- negreşit, voi pleca la
ea la Bucureşti !”

24. 24PAGE 24
24
ăi,fraţilor,-continua Ionel al lui Duran să
povestească- am ajuns la Chişinău cu trenul şi
când ne-am dat jos din tren, lume cât vedeai cu ochii, unii
plângeau, alţii chiuiau de bucurie, ne îmbrăţişam şi ne sărutam ;
am intrat într-un restaurant să bem şi noi ceva şi o dizoză a
dracului, frumoasă, le cânta camarazilor la ureche o romanţă :
În umbra vechilor salcâmi
Ne întâlneam adeseori
Şi ne iubeam ca doi nebuni
În pajiştea cu mii de flori…
Jucau bieţii soldaţi, scăpaţi parcă de la balamuc, se gândeau că
lăsaseră acasă iubite şi neveste şi-acum le veniseră un dor nebun
de ele. Si suspina o vioară şi-i ţinea isonul un acordeon şi-un
ţambal şi dizoza cânta-cânta :
Sub nuc am cunoscut iubirea,
Un nuc bătrân şi înfrunzit,
Tu ai adăpostit sub ramuri
Un vis frumos,neisprăvit…
Un vis frumos,neisprăvit…
Vine un neamţ cu un locotenent român şi zice ăla : « voi vă
distraţi şi ruşii sun la câţiva kilometri de voi » şi neamţul « hanţ,
zbanţ, cranţ ! » se înfuria şi-şi bătea cu mâna centura de pe
burtă…Da’ ce nouă ne păsa de el ? Acum eram aproape acasă, un
caporal l-a şi înjurat de măsa pe friţ, doar eram în retragere…şi
venise o primăvară frumoasă şi înfloriseră grădinile oraşului şi
ieşiseră femeile la plimbare pe bulevard…şi noi cu ochii după ele
…şi cântecul care ne înnebunea, ,,un vis frumos, neâmlinit…” Dar
5
« M

25. 25PAGE 25
25
zice unu : « noi cu păduchii pe noi şi ne mai arde de muieri, să
vină ruşii să ne şi beleasă, eu arma n-o mai ridic, o dau dracului de
viaţă ! » Ne umpluseră ,fraţilor, păduchii şi mizeria, hainele pe noi
se făcuseră zdrenţe…Si ofiţerul zice « nu te bucura ,soldat, că ruşii
vin cu molima comunismului, vor face colhozuri şi-o să vă dea la
gamelă să mâncaţi ! » şi soldatul ăla scoase o carte din buzunar,
era un Almanah de prin 41,uite-zicea el-cartea începe cu cuvântul
Mareşalului : ,,fraţi români, treceţi Prutul, zdobiţi duşmanul de la
răsărit”,trecuserăm Prutul, luaserăm Basarabia, ce dracu mai
căutam noi tocmai în fundu Rusiei, auziseră toţi de Stalingrad, de
Crimeia, de Cotul Donului, povesteau toţi de camarazii lor, unii
dispăruseră, alţii fuseseră luaţi prizonieri sau muriseră împuşcaţi,
,,şi uitaţi-vă aici-şi dădu mai departe foile : Mareşalul pe front
gustând din mâncarea soldaţilor, Mareşalul cuvântând,
îmbărbătând pe camarazi şi dând mâna cu ei…” Mi-a strâns şi
mie mâna Mareşalul Antonescu – schimbă vocea Ionel-,i-o simţise
caldă, chiar el îi înmânase decoraţia…pentru fapte de arme
săvârşite împotriva Rusiei Sovietice…,,Fără ţigani şi
jidani !”,striga soldatul beat, ,,ţiganii la Bug şI jidanii…hanţ, cranţ,
zbanţ “, voiam şi noi să ne suim în trenurile lor civilizate şi ştii ce
ne făceau? Ne tăiau ghirele ca la găini, asta ne făceau ! Cu
baionetele ! Ni le tăiau şi-apoi se puneau pe râs : ,,curvele, ţiganii
lui Antonescu !”- strigau după noi, auzi domnule, ţiganii lui
Antonescu…de ce ţiganii lui Antonescu ? Că fuserăm camarazi cu
ei…Una era să fi mers până la Nistru şi-apoi îl dam dracului de
fiurăr, intram şi noi în Bucureşti pe sub Arcul de Triumf,
învingători ; acu ce suntem noi ?…Nişte amărâţi, nişte bătuţi de
soartă, nişte rahaţi, cu ce rezultate ne ducem noi acasă ? ce le
spunem noi copiilor noştri ? …că o să vină ruşii după noi să ne
călărească muierile ? că o să ne bage la colhozuri ?
Pe terasa grădinii de vară se urcase o femeie tinerică, o
fetişcană, tunsă băieţeşte, le şoptise ceva lăutarilor la ureche şi
începuse să cânte. Era îmbrăcată într-un frumos costum naţional,
fota făcea pe ea ape-ape şi-i clocoteau sânii prin iie de tinereţe şi-i
jucau ochii-n cap ca doi spiriduşi…Am fi sorbit-o din ochi, dacă

26. 26PAGE 26
26
am fi putut ! Uiasem şi noi de târfa de moarte, rămăsese la |iganca,
la Sevastopol şi la dracu cu cărţi şi prinsesem un chef nebun de
viaţă, luase şi ea, alesese dintre noi ce-i plăcuse şi rămăsese
acolo ;acum eram fericiţi,ascultam glas românesc de
privighetoare :
Mândro, dorul de la tine
Peste văi şi dealuri vine
şI nu-l poate opri nime,
Nici ţigan cu citera,
Nici cioban cu fluiera,
Numai eu cu inima…
Unde era mândra lui ? Căuta să-i prindă chipul, s-o aducă sub
pleoape şi femeia lui se destrăma ca un vis, ca ielele noapte când
se pierd în fumul întunericului, se ridica precum o nălucă spre cer
şi se pierdea în zare…Primise veste de la ea cu vreo cinci luni
înainte, îi spusese că sunt bine cu toţii…Numai eu cu inima, vorba
cântecului, îi opream dorul, ştiam că mă iubeşte, ştiam că
m-aşteaptă, ne clădim un nou viitor, fără războiul ăsta nenorocit
care ne-a mâncat viaţa…Ne vom iubi şi ne vom plimba prin lunca
Bucovului ca doi copii fericiţi, ne vom tăvăli ca nebunii pe
pământul reavăn sub spuza stelelor şi sub razele lunii ca în nopţile
acelea care ne fermecase copilăria…Vom ara şi vom semăna
pământurile, ne vom creşte copiii fericiţi ! »

27. 27PAGE 27
27
6
ele mai frumoase evenimente ale satului erau horele,
nunţile şi balurile. Horele se făceau pe Linie, fetele
veneau îmbrăcate în costume naţionale, flăcăii la fel, se strângeau
în faţa cârciumii lui Făgădău sau a lui şoarece şi jucau, câţiva
flăcăi tocmeau lăutarii,pe Luca |iganu şi pe Maria din Izvorul de
jos cu ţambalul,şi comandau horele ; se prindeau întâi ei şi chiuiau,
dădeau un fel de semnal al începutului şi hora se mărea, i-auzi
una !-strigau ei-i-auzi două şi o ţineau aşa până la două zeci şi
două, hora se numea hora lui douăş’doi,sau hora calarâca,era un
dans vioi, plin de viaţă, săltăreţ, cu paşi repezi, pe care-l
îndrăgiseră toţi. Fruntaşii satului, cu nevestele lor ,ieşau la porţi, şi
priveau spectacolul de pe scaune ; discutau politică sau citeau
Universul, puneau ţara la cale, măritau sau însurau, bârfiau, cei
mai mulţi însă stăteau pe prispe ca-n loje la teatru ca să vadă mai
bine cine cu cine se plimbă, cine lângă cine joacă, cine are
costumele cele mai frumoase. Prima care se aşeza în faţa porţii
Castelului era Eliza Câmpineanu, însoţită de Lina, lângă ea veneau
Mocăneasca, preuteasa lui popa Gheorghe, învăţătoarele satului,
primarul, notarul, agentul sanitar şi alţii şi alţii care-o respectau,
căutând să -i intre în graţii. Eliza Câmpineanu făcuse multe pentru
sat, construise şcoală din temelii. Când venise ea în sat găsise o
coşmelie învelită cu paie, închiriată de la negustorul
Mărchidan. « Aici înveţi dumneata copiii,domnule Tache ? »-âl
întrbase ea pe Tache Dumitrescu, învăţătorul proaspăt venit. « Ce
să fac,cocoană,dacă stăpânirea nu m-ajută ! » şi a chemat primarul
şi i-a dat ordin ca până-n toamnă să facă şcoală. I-a pus la
dispoziţie materialele, banii, şi cu ajutorul luiTache Dumitrescu a
ieşit ca prin minune şcoala Mare. A fost cu Tache şi la Minister şi
l-a propus pentru decorare. Era primul învăţător din sat cu şcoala
Normală, avea apucătură de om gospodar, a făcut garduri, o
C

28. 28PAGE 28
28
grădină de zarzavat, un atelier de tâmplărie, unul de ţesătorie, a
învăţat copiii să altoiască pomi. Tot ea a făcut şi baia comunală şi
pictura bisericii din Bucov care rămăsese neterminată. Chemase un
pictor de biserici de la Bucureşti ca să facă pictura, era un băiat
tânăr şi talentat care până la urmă s-a îndrăgostit de una din fetele
învăţătorului şi a luat-o de nevastă. Eliza Câmpineanu i-a cununat
şi le-a construit şi casa.
-Cine e ,Lino, fata aia care se plimbă cu băiatul Vădanei?-
întreabă cocoana pe femeia de lângă ea.
-Cum ,cocoană, n-o cunoaşteţi ?
-Zău că n-o cunosc ! Prea e frumoasă foc, bat-o s-o bată
norocul !
-E fata părintelui Gheorge, cocoană! E la Normală, iese
învăţătoare!
-şi Ilie al Vădanei văd că-I dă ocol, se uită ea la sărăntocul
ăla?
-E şi el la Normală, cocoană, l-a dus domnu’ Tache pe banii
statului ,că învăţa bine! S-o vezi pe Vădana cu nasul pe sus că are
băiat la şcoală…
La horă veneau şi tinerii intelectuali, se plimbau rânduri-
rânduri şi discutau de-ale lor. Adina sta mai mult cu Ilie
Georgescu. Fata asta avea pe dracu în ea, le sucea minţile la băieţi
şi nu se lipea de nici unul. O înfiase popa Gheorghe de la un
orfelinat de la Piteşti. Despre ea circula o poveste cam ciudată.
Cică ar fi fost găsită într-un coş de gunoi la marginea oraşului de
către un militar şi ăla a dus-o la Orfelinat. La câteva luni, părintele
Gheorghe a luat-o pe preoteasă la oraş să-şi aleagă o fată şi femeia
a pus ochii pe ea « pe-asta o iau-a zis ea- prea e frumoasă,copiii
din flori ies frumoşi şi deştepţi ! » şi adevărul nu se desminţise,
fata era prima din clasă şi pe deasupra era şi frumoasă. Ea nu ştia
nimic din trecutul ei, părinţii o crescuseră bine dar fata rămăsese
cu un comportament ciudat. Îi plăcea să umble mai mult singură şi
tristă, se ducea sub nucul din grădină şi ce făcea ea acolo toată
ziua, Dumnezeu ştia…O curtaseră toţi băieţii,Nicu lui Sterie, care
era la Politehnică, Marian al lui Ticuţă Ionescu,care era la

29. 29PAGE 29
29
Normală, Virgi lui Făgădău, Gheorghe Popescu, frate-său, Victor,
dar nici unul nu se lipise de ea. Mai avea doi ani şi ieşea
învăţătoare, trebuia să-şi facă şi ea un rost, preoteasa ar fi vrut s-o
mărite în sat, dar fata nu se gândea la aşa ceva, visa cai verzi pe
pereţi…Ilie Georgesu insistase mult să vie şi ea la bal, acolo se
cunoscuseră ei mai bine. Trei tineri merseseră la Roşiori şi
arvuniseră o orchestră selectă, vioară ,saxofon, ţambal şi
contrabas. Balul se dădea într-o sală de clasă, fetele o
împodobiseră cu ghirlande multicolore, făcuseră rost de petromaxe
să lumineze puternic, băieţii cumpăraseră ilustrate, voiau să scoată
regina balului, peste tot puseseră flori şi era o veselie,
mama,mamă !. Ilie o luase de acasă, îi ceruse voie lui popa şi
maică-sii, fata acceptase cu inima îndoită« nu prea am ce căuta eu
acolo »-zisese ea « se uită lumea la mine ca la urs ». Sala era
arhiplină, veniseră tineri din toate satele, muzica şi voia bună
puseseră stăpânire pe toţi ,dansau perechi-perechi, era ca-n basme,
fetele cu rochii lungi ca nişte regine se învârteau în jurul
cavalerilor, mirosea a parfum, prin părul lor cădeau confeti, afară
lună, vânt cald, peste tot poezie şi dragoste. Băieţii se întreceau
care s-o ia la dans şi care să-i scrie ilustrate cât mai frumoase.
,,Te iubesc !”-semna un necunoscut. ,,Te ador !” Chestii de-astea
banale care-o făceau să râdă, adunase sute de asemenea ilustrate şi
a fost aleasă regina balului, i s-a pus o coroniţă pe cap împletită
din flori de câmp şi ea trebuia să aleagă cavalerul cu care făcea
dansul de onoare ; hora era în toi şi ea nu se hotăra deloc pe cine
să aleagă, era o linişte înfiorătoare, toţi aşteptau marea minune. Ea,
cu batista-n mână, s-a îndreptat, ruşinată, către Ilie Georgescu. S-a
auzit deodată un oooooo!, ea a întins batista pe podea şi i-a făcut
semn lui Ilie să vină către ea. Ilie a sărutat-o pe obraz, confuz şi
stângaci şi el ,ân văzul tuturor, apoi Adina n-a putut să mai suporte
şi l-a rugat pe Ilie s-o ducă acasă ! Cântau cocoşii,se rumeniseră
zorii,se lăsase răcoarea, cer de stele cu lună şi-un aer rece,treceau
vântoasele prin ei,era prima lor tentativă de dragoste, Adina l-a
luat de braţ şi s-a giugiulit în sufletul lui,o apucase un tremurat şi
nu ştia ce are, el i-a dat haina, i-a pus-o pe umeri şi-n această

30. 30PAGE 30
30
întâlnire instantanee, Ilie i-a dat primul sărut, ea a întins guriţa ca
un un pui de rândunică şi l-a primit şi de-atunci totul a stat în loc,
tot universul, cu lună, cu stele, cu cer senin, era prima chemare
spre marele necunoscut care este dragostea…
Din acea noapte stăteau numai amândoi. Duminica se plimbau
numai amândoi.
-Nicu meu n-are ochi pentru ea !-âi şopti Eliza Câmpineanu
Linei.
-Cum să aibă, cocoană, că mi-a spus mie că are o artistă acolo
la Bucureşti, zicea c-o cheamă Valeria şi joacă la Odeon !
-De altiste-i alde lui acum ? Să le lase dlacului…
-Să le lase ,cocoană, dar e îndrăgostit rău de ea !
-Dlagostea vine şi tlece, Lino,şi lămâi toată viaţa cu
pacostea-n casă ! Ce ştie el! E un copil, sălmanul…

31. 31PAGE 31
31
7
ând venise Gigea cu unchi-său, Stancu, de la plug se
lăsase amurgul, se auzeau vacile mugind şi cocoşii
cântând. Intraseră în sat pe la Coşerii, pe podul de peste Bucov,
boii obosiţi mergeau încet, trăgeau cât puteau spre fântâna cu
cumpănă, erau însetaţi de-atâta vlagă. O femeie cu cobiliţa la
spinare îi recunoscu şi se grăbi să le dea vestea cea mare:
-Du-te, Gigeooo,acasă mai repede că a venit Ionel al tău !
Stancu Andreescu oprise căruţa să bea boii apă.
-Ce zise ,Gigeo,femeia aia ?
Gigea tremura toată, nu mai auzea nimic, o apucase parcă
frigurile şi nu mai ştia nimic de ea. Coborâ din căruţă şi o luă fuga
spre casă, ajunse cu sufletul la gură şi auzi zarvă mare în curte la
tuşe-sa, Păuna. « Tâmpita aia m-a minţit,a venit Gheorghe sau
Ioniţă al lor şi ea a crezut că este Ionel al meu! » Sări gardul, nu
mai avu răbdare s-o ia pe uşă şi s-a dus drept la el, plângând.
-Tu eşti, Ionele, -i-a sărit ea în braţe- pe mine de ce nu m-ai
anunţat ?- întrba ea şi-l săruta – când ai venit? Hai acasă la noi, ia
copiii ăia şi hai să mâncăm ! Of, Doamne, bine c-ai venit că
înnebuneam singură, că muri şi taticu şi rămăsesem singură pe
pământ…femeie singură cu trei copiii…fata aia n-a venit de la
şcoală ?-se adresă ea copilului celui mare.
-N-a venit, sau poate c-a venit şi-a găsit poarta încuiată şi s-o
fi dus la Cornelia!
Între timp dulăul de lângă magazie începuse să latre, a ieşit
afară Neluţu, băiatul cel mare, şi a văzut-o pe soru-sa cu traista cu
cărţi la spinare şi a început să strige cât putea :
- A venit tata din război,tanti !
-Ce vorbeşti,mă, tu acolea,mincinosule !
-Zău a venit, dacă nu mă crezi, hai de-l vezi, e-n casă cu mama
şi cu ăla micu, ne-a adus bomboane şi biscuiţi !
C

32. 32PAGE 32
32
Fata s-a ruşinat şi-a intart în casă cu capul în jos :
-Sărut mâna, tată!-a apucat ea să zică şi părintele a luat-o în
braţe şi a sărutat-o şi i-a dat şi ei bomboane şi biscuiţi.
Rămaşi singuri, bărbatul cu nevasta îşi povestiră vrute şi
nevrute. Culcaseră copiii în antreu şi începură a se destăinui unul
altuia ; el îi povesti cum a venit acasă tocmai de la Cotul Donului,
prin ce calvar trecuse, cum dăduse mâna cu moartea, ea îi spuse
cum murise taică-său, cum muncise singură pământurile, cum le
furase Ioviţă porumbul din pomostul cel vechi din Bucov şi cum o
somase să-i dea mantaua şi patul de fier ale lui socru-său, care
între timp se mutase la ei. Se certase mai ales cu Marina, care n-o
putea suferi din cauză că-i ceruse grapa de fier şi ei rămăseseră în
toiul aratului fără grapă şi fără plug. A doua zi,n-apucră să se
scoale bine din pat că se pomeni cu Bana la poartă,plângând:
-Mă, Ionele, poate-oi fi ştiind tu ceva şi de Durică al meu, că
n-a mai dat semn de viaţă de aproape un an ! Femeia plângea şi se
ruga de el ca o miloagă şi din când în când făcea semnul crucii.
Ionel o cunoştea, fusese vecină cu ea în Bucov, era văduvă,
bărbatul îI murise în primul război şi ea rămăsese cu Durică.
Pe băiat îl ştia de la şcoală din clasele primare; fusese un copil
pipernicit, nu-l ducea mintea prea mult şi femeia se temea să nu se
fi rătăcit prin Rusia, că el,sărmanul ,nici punctele cardinale nu le
ştia…
Ionel avea tot filmul morţii lui Durică sub ochi. Nici nu
îndrăznea să i-l povestească femeii. Îi era milă de ea, cum să-i
spună el cum murise Durică al ei? Trebuia să-i mai lase o
speranţă…Dar ,până când?-se întrebă el ca prostul. Trebuia să ştie
şi femeia adevărul să-i facă şi ea cele lumeşti…Fusese şi la
Gheorghe al lui Firică şi ăsta-i povestise numai bazaconii, cum
plecase el cu mantaua-n cap de acolo de pe câmpul de luptă,
dăduse calul şi puşca pe un cârnat şi pe-o bucată de pâine şi o
luase razna, nu mai apucase să ajungă la Cotul Donul, ,,plec
dracului acasă!”,-âi spusese el unui camarad- şi la apel
comandantul îl dăduse dispărut, dar el sosise acasă cu vreo două
luni înaintea lui Ionel, habar n-avea prin ce trecuse unitatea lui…

33. 33PAGE 33
33
După ce plecase din casa rusoaicei, la câteva zile,venise o
iarnă năprasnică, viscolul se învârtejise şi pusese nămeţii cât casa,
înotau prin zăpadă, mergeau mai mult pe câmp să nu fie prinşi de
ruşi şi calvarul devenise de nedescris. În aceste împrejurări se
întânlise el cu Durică la marginea unui sat, îl găsise înnămeţit într-
o sanie cu doi soldaţi de la infanterie. Bucuria lui Durică a fost fără
margini când s-au văzut, i-a lăsat pe ăia cu sania lor cu tot şi s-a
luat după Ionel. « Eu merg cu tine, frati-mio,Ionele, parcă
Dumnezeu mi te-a scos în cale, viu tocmai de la Odesa, ce-a fost
acolo, mamă Doamne, prăpădul prăpădului,-plângea şi povestea-
iarnă a dracului, mă, de aia a pierdut Napoleon războiu’ ! » De
unde dracu ştie ăsta de Napoleon, pe cine o fi auzit el, se întreba
Ionel cu nasul în gulerul mantăii, « tu eşti,Durică ? », « păi dar cin’
să fie ? »,răspundea Durică,cu nasul băgat într-un fular soios,era
îmbrăcat cu o manta cachi, nemţească, care-i atârna până-n
pământ, « am luat-o de la un neamţ, l-am găsit mort pe marginea
şanţului »- îmi explica el,văzând că mă tot chiorăsc la mantaua lui.
Rupsese mânecile de la flanel şi le făcuse ciorapi, un fel de
jampieri care-i veneau până la genunchi, în picioare avea nişte
botine mari, pe care de-abia le trăgea după el. Se lăsase seara,
se-auzea vântul sus, în ochi ne venea un spic rece de zăpadă. « Ce
facem, Durică ? » « Eu nu mai pot, Ionele ! » Trebuia să stăm
undeva să ne odihnim, mersesem toată ziua şi obosisem, pe
deasupra eram şi lihniţi de foame…şi am intrt într-o biserică
părăsită, se lăsase noaptea, o noapte de calvar…şi Durică ăsta îi tot
da zor cu poveştile lui despre ce văzuse el acolo la Odesa, cum se
înecase toată unitatea lor în Marea de Azov şi cum bombardaseră
ruşii de-i făcuse pilaf…şi-au intrat într-o biserică părăsită.
,,Ne-am aşezat în faţa altarului pe nişte paie, povestea Ionel al
lui Duran, pe mine încerca să mă ia somnul, mă chinuiam să nu
adorm ca să nu îngheţ, aşa muriseră mulţi, adormiau şi-i înghiţeau
gaia. Am privit în jur, oare cine pângărise sfânta biserică ? Durică
aprinsese un pic de foc să ne desmorţim oasele. În licărul focului
se vedeau pe catapeteasmă câţiva sfinţi crăpaţi, cu ochii scoşi,
afumaţi, înnegriţi, care rânjeau ca şi Durică ăsta care-i tot da zor cu

34. 34PAGE 34
34
Odesa, că ce văzuse el acolo, ă-hăăăă, nu mai văzuse nimeni, parcă
nu eram eu sătul de aşa ceva. Durică începuse să sforăie, îl luase
somnul, din când în când se trezea şi iar începea : «
Doamneee, ce ţi-e şi cu omu-ăsta !Pe unde-l mai duce viaţa !
Băăă, înainte de luptă deşertaţi-vă, ai înţeles, soldat ?-striga un
caporal la noi- eu nici acu n-am înţeles, măi, Ionele, de ce se
restea ăla la noi şi ne spunea vorbele astea ! » ,,Păi dacă-ţi
intră vreun glonţ în burtă, iese mâncarea din tine
Durică…” « Bine,mă, Ionele, da’ noi nu vedeam mâncarea cu
zilele, n-avea ce să iasă din noi ! » şi :ha-ha-ha !-râdea tot el ca
prostu’ şi juca din picioare şi-şi freca mâinile şi sufla în ele. Se
întinsese pe paie, pusese raniţa sub cap şi ţinea puşca în braţe,
adormise aşa cu mantaua în cap…,,Dormi, camarad ?” « Nuuuu !-
bâiguia el-dar m-a moleşit focul-ăsta… » De fapt ne muiase
oasele şi ne cuprinsese o dulce toropeală…,,Nu trebuie să
adormim, măi Durică, ne prinde cineva sau îngheţăm naibii
aici…scăparăm noi de acolo din vâltoarea luptelor…din ce
regiment zici că vii tu ? de la partru Roşiori ?…” ,,am făcut
armata cu al lui Căcărează, tu-l ştii p-ăla ? şi cu Tudor al
Mastroachii…ăştia au fost decimaţi acolo…-ângâna Durică- eu am
scăpat ca prin urechile acului…eram plecat după haleală la o
hazaică, celovec este ?,nema celovec, hleba este ?, nema hleba,
iaiţe, moloco ? nema iaiţe, nema moloco, şi vine la mine cu nişte
boabe fierte, cucuruz, cuşite, cuşite,haraşo,haraşo !” S-a lăsat ger
aspru, camarad…Urla vântul prin turla bisericii…iarnă rusească,
camarad… ,,Uite, vine ,vine ,vine !”,-se sculă Durică la un
moment dat- da din mâini şi se freca la ochi…,,{sta a înnebunit !”-
mă gândii eu şi m-apucase o frică vecină cu moartea. ,,Cine vine,
mă, Durică ?”-âl întreb eu. ,,Cum cine vine, Isus Hristos, tu nu-l
vezi ? uite-l pe sus…” Mă uitai în sus şi -mi făcui semnul crucii :
,,Doamne, Doamne, iartă-ne, Doamne, că suntem şi-n sfânta
biserică !” ,,Ce-ai ,mă,- strgai eu la el, ai înnebunit ?” ,,Visam,
Ionele, visam că eram la |iganca, şi vin două camioane cu catuşele
pe ele şi-au început să tragă : paca, paca şi domnu’ Isus Hristos pe
deasupra…vedeam oameni cu ochii beliţi, se zvârcoleau în

35. 35PAGE 35
35
ghearele morţii, călcam pe ei şi fugeam…Mai bine rămâneam
acolo prizonier, nu ne omorau ei, tu nu vezi că iarna asta te
ucide ?”
Nişte păsări de noapte foşniră pe la streşinile bisericii…Privii
în jur, câteava grămezi de paie şi băligi de cai ; au băgat caii-n
biserică, păgânii ! ,,Cine ?”- întrebă Durică -probabil că eu
vorbisem tare şi m-auzise. ,,Ruşii, nemţii, dracu să-i ia !” Priveam
la sfinţi şi din când în când mai aruncam ghemotoace de paie-n
foc, flăcările făceau lumini şi umbre pe pereţi şi parcă însufleţeau
sfinţii ăia care ne priveau ca pe nişte intruşi…,,Băăă, Durică, iar ai
adormit, bă ? |i-am spus să n-adormi că ne găseşte moartea aici ?”
,,Îââââ-bâiguia Durică din mantaua lui-nu,nu…” ,,Unde
rămăsesem ?” ,,La boabele de porumb.” ,,Le-am ronţăit şi-am
plecat.” ,,Unde?” ,,La Rumânia ! Rumânia dalecoo !”- zice
rusoaica. În zare undeva se-auzi un cocoş cântând. Se luminează
de ziuă, trebuie să ne pregătim de plecare. Durică se înfundă mai
mult în paie să nu mai vadă şi să nu mai audă nimic. ,,Durică ăsta
doarme dus…” şi iar îi veni în minte rânjetul lui şi figura lui
speriată cu Hristosul acela al lui…şi ha,ha,ha,bă,Ionele,bă, tu eşti
neam de oltean ,bă…mă-ta aia cică era frumoasă al dracului.. şi
olteanu, de, de, de, se iubea cu ea…Oare cum o fi arătat maică-sa ?
Poză de la ea n-avea ! şi se văzu mic, îl ţinea Durănoaia în braţe,
plecau cu căruţa în Tudoria la loturi, la seceriş. Se sculase bătrâna
cu noaptea-n cap şi făcuse mămăligă, fiersese laptele de la oi şi-l
pusese-ntr-o tigvă, bătrânul înjugase boii, venise şi-l luase într-o
pătură şi-l aruncase în căruţă, Doamneee , ce frumoasă i se păruse
lui acea dimineaţă…cu puzderia aia de stele pe cer…cum se
stingeau încet câte una, câte una, ca nişte lumânări în care sufla
Dumnezeu…şi cum apărea din pământ roata soarelui şi se roşea
orizontul…şi căruţa paca-paca pe marginea pădurii…şi-apoi
cântecul păsărilor, trilurile lor în razele dimineţii…Când visezi, ai
vrea ca visul să dureze o viaţă, dar nu durează decât câteva clipe,
gândea el pentru că doar aţipise şi se şi trezise. Auzise un foşnet
sau i se păruse lui aşa ; din visul lui se desprinsese o pasăre mare,
un fel de vultur care se aşezase pe turla bisericii, îi auzise fâlfâitul

36. 36PAGE 36
36
aripilor şi-l speriase. ,,Heiii,camarad !- sare el la Durică- trezeşte-
te că trebuie să plecăm !” Viscolul, muşca din acoperiş, se-auzea
cum cădeau vârteje de zăpadă, zgâlţâind toată tăblăraia
bisericii…Se sculă în picioare şi-l zgâlţâi cât putu : ,, Măi omule,
s-a luminat, scoală-te, tu n-auzi ?” Durică n-auzea ! Când puse
mâna pe el sâ-l ridice, Durică se lăsă într-o parte ca o brezoaie
când îi faci vânt. Puşca se izbi de podea şi făcu un zgomot
infernal… ,,Doamneee, mă apucase un tremurat, ăsta a murit îmi
ziceam eu în gândul meu, e rece, a murit şi gata ! A murit, oameni
buni, a murit, săracuuu !” Îşi luă binişor raniţa de lângă el, puse
puşca pe umăr se-ntoarse către altar şi se-nchină : ,,Doamneee,
iartă-l, Doamneee !” Se trăgea încet către uşă cu spatele, o
deschise, uşa scârţâi prelung şi deodată se trezi în vâltoarea
viscolului… O luă la fugă prin nămeţi spre nişte grajduri părăsite
şi ieşi în şosea… Merse mult timp tăcut cu imaginea lui Durică în
ochi, îl obseda figura lui cu ochii ăia mari şi cu gura strâmbă, se
uita parcă la el, voia să-i spună ceva dar nu mai putea…
- Bagă, Ionele, femeia-n curte şi spune-i adevărul, ieşi Gigea
la el la poartă !. Bana ,când auzi aşa, se lovi cu palma peste faţă,
bănui că băiatul ei păţise ceva şi-ncepu să plângă. ,,Hai, ţaţă, colea
pe sală,- mai zise ea- să stăm şi noi de vorbă ca oameii.” şi-o
urcară pe femeie pe prispă. Ionel rămăsese mut, nu ştia ce să mai
facă, cum să înceapă. Dar nevastă-sa i-o luă înainte : ,,Uite, ţaţă,
aşa a fost, Ionel s-a întâlnit cu el, plecase cu el spre casă, dar
Dumnezeu n-a mai vrut cu el, pupal-aş, au înnoptat într-o biserică,
s-au culcat şi ei ca oamenii şi dimineaţa l-a găsit îngheţat…”
-şi n-ai putut, Ionele, maică,să mai tragi de el să-l dezgheţi?
-Ce să mai trag, ţaţă, că era mort…
La cuvântul « mort »,femeia trase un ,,aoleooo, băiatul
meuuu !”, care se auzi peste tot satul. ,,Auziţi,lumeeee- striga ea
cât putea- Duric-al meu a murit, lumeeee-mergea pe Linie şi se
jumulea şi-l striga pe Durică şi făcea o hărmălaie în tot satul cu
câinii târâşi după ea…,,Auziţi, lumeeee, a murit Duric-al meu,
pupa-l-ar maica de băiat, că numai eu ştiu cum l-am crescut,
lumeee…Că bărbatu mi-a murit tot în război la Mărăşeşti şi acu

37. 37PAGE 37
37
muri şi Durică, Doamneee, de ce eşti rău cu mine, Doamnee, de
mă laşi singură pe pământ, Doamneeee…”
-Ce e, ţaţă Bano ?- ieşi Lisăndriţa la gard, auzind hărmălaia
aia.
-Ce să fie, maicăăăă, a murit Duric-al meuuu, pupa-l-aş de
băiat să-l pupe maicaaa, că el era speranţa mea, Doamneee !
-Cine-ţi spuse, fa ? Poate o fi glumit cineva cu tine !- căută
Lisăndriţa s-o mai îmbuneze şi să-i distragă atenţia.
-Cine să-mi spuie, Ionel al lui Duran mi-a spus ! C-a venit din
război şi-a murit sub ochii lui…
Bana plângea şi se jumulea în văzul lumii, mergea grăbită,
lătrată de câini. Femeile ieşiseră pe după garduri şi o ascultau şi se
închinau şi blestemau războiul-ăsta care le omorâse bărbaţii.
-Stai, fa, de ne spune şi nouă ce şi cum s-a întâmplat !
-Mă duc, ţaţă Lisăndriţo, să-i fac şi eu rânduielile, că tot am
aşteptat să vie acasă şi el, săracu…Mă duc să-i pregătesc hainele şi
să-i fac pomană, barem cu atât să-l ajut şi eu…Că ce copil bun era,
Doamneee…

38. 38PAGE 38
38
8
upă ce veni de la biserică, cocoana Eliza Câmpineanu
intră în curtea castelului supărată, vasăzică Nicu ei se
confesa Linii, ea habar n-avea că băiatul ei are o fată la Bucureşti
pe care o iubeşte, o artistă…
-Bine, Nicule, mie de ce nu mi-ai spus de altista ta de la
Buculeşti ? De aia te-ai glăbit tu să intli în galda legală…Eu
volbisem cu Malghiloman să te mai lase câteva luni acasă, să te
mai odihneşti şi tu, mă mai ajutai şi pe mine la muncile câmpului,
că algaţii fulă ca-n codlu…
-Iar începi să mă plictiseşti cu dădăceala ta! Ai uitat că eu sunt
major şi fac ce vreau eu ? De ce să mai stau aici ? Să mă baţi totă
ziua la cap? Să-ţi dau socoteală de iubirile mele? Am o artistă la
Bucureşti, e o fată frumoasă, la momentul potrivit o să ţi-o prezint
şi ţie…
-şi, mă log, când va fi momentul ăla potlivit? Chial acu volbii
cu pleotul Gheolghe Popescu şi-mi spuse că fata lui, Adina,
telmină Nolmala peste un an, şi-al vlea s-o aducă învăţătoale
aici… ştii că fata asta al fi bună pentlu tine ? Mai gândeşte-te,
poate ţi-o veni mintea la cap ! ştii că mă scoţi din pepeni !
-Ca să nu te mai scot din pepeni , mâine voi pleca!- termină
Nicu şi trânti uşa, intrând în dormitor. Ca să uite toată povestea,
deschise aparatul de radio, se cânta un vals vienez, plimbă scala
peste tot, parcă nu era rozboi, pace şi linişte peste tot, muzică şi
muzică… Căută Londra, cu toate că nu putea să sufere acest post,
parcă toată rezistenţa Europei stătea în el, nemţii întâmpinau
greutăţi pe toate fronturile- anunţa un crainic cu vocea răguşită-
mint, îşi dădu el cu părerea, şi suci butonul pe alt program. Adormi
cu aparatul deschis…Fu o noapte agitată, cu vise urâte, se întorcea
şi pe o parte şi pe cealaltă şi nu putea închide ochii. Era parcă
într-un pustiu, nu se auzea nimic. Poate are dreptate mami, dacă
Valli îmi face figura ? Roiesc pe lângă ea fel de fel de fanţi… Nu
rămân eu cu buza umflată ? Mâine voi pleca, n-am de ce să mai
stau aici…Mă voi duce la ea acasă şi am s-o cer în căsătorie, am să
D

39. 39PAGE 39
39
vin cu ea la castel să i-o prezint şi lui mami…s-o pun în faţa
faptului îmlinit…
Ajunse în Bucureşti pe la ora două, oraşul forfotea de lume, de
la Gara de Nord luă o trăsură şi merse acasă la ea. Sună de câteva
ori dar rămase fără nici-un răspuns. « Nu e acasă- îşi zise el-
poate are spectacol la Odeon. » Mai privi încă odată în urmă,
storurile la ferestre erau trase, o luă pe jos spre teatru, teatrul era
încuiat la ora aceea, privi peste afişe, era un spectacol pe la ora opt
seara, dar nu juca ea… Se mai plimbă câtva timp prin faţa teatrului
şi o luă spre casă supărat. Urca pe la şcoala Superioară de Război
agale, cu nostalgia că terminase şi n-avea să-i mai deschidă uşile
niciodată. Dar nu mare-i fu mirarea când o văzu pe Valli în
compania unui ofiţer, un fost coleg de-al lui mai mare care
rămăsese în cadrul şcolii ca profesor de balistică.
-Valiii !- o srigă el cu un ton afectat.
Femeia privi în urmă să vadă cine o strigă şi rămase surprinsă
când îl văzu pe Nicu.
-Ce-i, dragă , cu tine, parcă plecasei la moşie? Scuză-mă
câteva clipe- îşi ceru ea voie însoţitorului- şi se trase mai la o parte
să vorbească cu Nicu.
-Te-am căutat acasă şi nu te-am găsit !- o luă Nicu la rost –
văd că ai găsit altă companie mai agreabilă !
-E un brăilean de-al nostru, mi-a adus veşti de-acasă !-
-Se vede ce veşti ţi-a adus, de-aia vă plimbaţi voi de braţ ca
doi îndrăgostiţi !
-Aaaa, ai ajuns să mă urmăreşti şi pe stradă, eşti bolnav de
gelozie, domnule Nicu, te rog scuteşte-mă de prezenţa ta, îi mai
zise ea, şi-i întoarse spatele, plecând la ofiţerul-profesor.
Nicu rămase singur în mijlocul trotuarului, vru să se întoarcă
să-i dea două palme dar se răzgândi şi o luă spre Cotroceni. Merse
aşa mult timp neştiind încotro s-o ia. Pentru ea rămăsese el în
Bucureşti în garda regală, pentru ea venise el în Bucureşti. Ce se
întâmplase cu ea ? De ce se răcise ea aşa de repede de el ? Vru să
intre la Palat dar se răzgândi, o luă spre casă. Ce-ar fi să se ducă la
ea şi să-i spună că pleacă pe front ? şi chiar va pleca dacă nu va

40. 40PAGE 40
40
mai fi nimic între ei ! Unde era patriotismul lui, cum de-l
îmbrobodise ea atât de mult ? Toţi colegii lui erau unde-i chema
Patria, numai el sta deoparte de dragul unei fuste ! Îi veniră în
minte frumoasele lor clipe de dragoste, cum plecau duminica la
şosea, cum se plimbau, cum stătea el cu capul în poala ei şi-şi
povesteau vrute şi nevrute, cum se sărutau şi-şi declarau dragoste
pe viaţă…Nu se poate ; se va duce acasă la ea să lămurească
lucrurile ! Trecu pe la gazdă şi se schimbă, vru să mănânce ceva
dar parcă intra totul cu noduri, privi la ceas,se făcuse seară, era
şase, toamna serile vin devreme, seri de toamnă, triste şi
mohorâte… şi iar o luă spre locuinţa ei, bătea uşor vântul, foşneau
plopii, norii se înfuriau şi se lăsau mai jos, lumea se mişca greu,
tramvaiele multicolore treceau în sus şi-n jos, gâfâind ca nişte
fiinţe obosite. Ajunse repede la poartă, privi spre ferastră, era
luminată, venise deci acasă…Îi stăruia în minte fraza aceea
nenorocită cu « te rog, scuteşte-mă, de prezenţa ta » Totuşi
îndrăzni, bătu la uşă şi intră. Valeria era singură, stătea într-un
capot şi citea trântită în pat:
-De ce-ai mai venit, îl întrebă ea tristă, de ce nu stai la locul
tău ? De ce nu mă laşi în pace ?
-Cum să te las în pace când te iubesc, Valli? Cum să te las în
pace când eu pentru tine am venit aici, pentru tine am rămas aici…
-Tu trebuie să înţelegi, Nicule, că dragostera noastră n-are
nici-un viitor, tu faci parte din altă lume, eu din alta…
-Cum adică ?- sări Nicu speriat- din ce lume fac eu parte şi din
ce lume faci tu ?
-E inutil, Nicule, să-ţi mai explic. Voiam să nu-ţi spun ,dar
trebuie să ştii şi tu: Mama ta mi-a trimis vorbă printr-un aghiotant
de la Palat să te las în pace ! Am rămas surprinsă cu ce ton a venit
tipul la mine şi m-a ironizat, mă privea de sus, de la înălţimea
gradului lui,şi mi-a interzis categoric să mai vorbesc cu tine ,,.Să-l
laşi în pace că-i distrugi cariera !”- mi-a zis. Noi artistele suntem
nişte alea… şi m-am hotărât să plec la Brăila, am acolo pe cineva
care mă va ajuta să supravieţuiesc, poate mă voi căsători acolo sau
nu mai ştiu ce voi face…

41. 41PAGE 41
41
-Nu se poate !- rămase Nicu consternat- nu se poate să-mi fi
făcut mie mama aşa ceva…Mai ales că-i spusesem că mă
căsătoresc cu tine şi chiar voiam să te prezint ei…
Nicu se apropie de ea şi-o cuprinse pe după gât, fata plângea,
o sărută pe obraji şi-ncepu s-o mângâie. Ea se desfăcu ca o floare
în faţa lui , aruncând capotul într-o parte, şi Nicu se tezi în faţa
unei minuni, i se păru de o frumuseţe stranie, o cuprinse în braţe
şi-o strânse puternic, fata se lăsă moale ca o pradă obosită,
răscolindu-i toate simţurile…Toată noaptea dormi în braţele ei,
fericit că iubita lui nu-l părăsise aşa cum credea el.
Aceasta fusese ultima lui întâlnire cu Valeria.

42. 42PAGE 42
42
9
atul îşi îngropa morţii imaginari sau pe cei reali,
plângându-i. Din când în când se mai întâmplâ să mai vină
şi câte un ostaş acasă şi atunci satul se strângea la el în curte să
mai afle câte ceva. Milea, şeful de post, aducea fel de fel de veşti,
dar mai ales aducea ordine care anunţau că soldatul cutare e dat
dispărut sau mort. Familia mortului sau a dispărutului îi făcea cele
lumeşti, comanda sicriu la tâmplar, punea în el boarfele
respectivului, îl chema pe Păsăroi sau pe Radu Belu cu goarna, îi
făcea pomană în regulă şi o înmormântare pe cinste. Adesea se
întâmpla ca mortul sau dispărutul înmormântat să vină acasă şi
să-şi găsească nevasta măritată cu altul. Aşa se întâmpă şi cu
Mielu, a cărui nevastă, deşi nu se măritase, după ce-i făcuse
înmormântarea, pusese ochi pe Niţu şi-l atrăsese în patul ei. De
fapt ieşise pe Linie tot Lisăndriţa cu nepotul ei de mână, căruia toţi
îi ziceau Ion al lui Mamaie, şi striga în gura mare :
-Făăă !,ia ieşiţi să vă spui una…
-Ce este, Lisăndriţo, săreau femeile pe ea, ce s-a mai
întâmplat ?
-Cum ce,faaa, tu n-ai auzit de Mielu ?
-Ce-a făcut?
-A venit din război,faaa!
-şi ?
-A prins-o pe-a lui cu Niţu în casă. A venit azi noapte din
război şi-a intrat şi el în casă ca omul şi-a dat de Niţu călare pe
nevastă-sa !
-şi ce i-a făcut,făăă?
-Ce să-i facă, o plimbă ursu prin sat- mai apucă femeia să mai
zică şi se auzi şi alaiul, parcă urca Golgota cu Mariţa goală-puşcă
în frunte, cu ruşinea dezvelită, legată cu mâinile la spate, mergea
cam la doi metri de soldat ; pe lângă ea, de o parte şi de alta a
drumului, lume cât vezi cu ochii şi copiii care se zgâiau la ruşinea
S

43. 43PAGE 43
43
ei şi-o scuipau muierile şi lătrau câinii şi ea mergea cu capul în jos
şi se smiorcăia:
-Hai, măi Mielule, iartă-mă, că mi-e şi mie ruşine…
-Să te culci cu Niţu nu ţi-a fost, fa, ruşine ?- o ameninţa Mielu
cu puşca îmbrăcat militar, cu un veston pe umeri, strigând cât
putea- spune ,ai, nu ţi-a fost ruşine, căţea ce eşti ! Uitaţi-vă, lume,
la căţea, credeam că viu şi eu acasă la nevastă şi când colo…
Alaiul cobora devale spre apa Bucovului. Venise şi tatăl
Mariţei şi se ruga de Mielu s-o ierte :
-Iart-o, Mielule, tată, iart-o că moare ca mă-sa de inimă !
-N-o iert, tată socrule, că e neam de curve, dacă nu murea
mă-sa, te băga şi pe tine-n pământ, ştii când ai prins-o cu alde ăla
de la Primărie-n cocina porcilor ?
După ce trecea alaiul se aşeza iară liniştea peste sat, dar nu
pentru mult timp. Lisăndriţa-şi făcea cruce şi se ruga la Dumnezeu
să ierte toată lumuliţa de pe pământ, că toţi greşim. Apoi apărea
Milea ,şeful de post, şi-l ruga pe Ion al lui Mamaie să spună o
poezie.
-Hai, măi, spune-i lui dom’ şef o poezie, lovite-ar norocu să te
lovească, te lăsară ai tăi pe capul meu. Ion al lui Mamaie lua o
poză marţială ca pe scenă şi începea :
-Păsărică, păsărea
N-ai văzut pe mama mea ?
-Am văzut-o la cişmea
Scotea apă şi plângea.
-De ce plângi,mămica mea ?
-Plâng de mine şi de voi,
C-a murit, tac-to-n război…
Ieşi, tăticule, din groapă,
De ne-ncalţă şi ne-mbracă
Că mămica e săracă
şi n-are ce să ne facă…

44. 44PAGE 44
44
-Bravooo!- striga şeful de Post, ia şi tu câţiva franci să-ţi iai
bomboane de la Zaharia !
-O mai spun şi pe-aia cu Moscova ?- se gudura Ion al lui
Mamaie pe lângă el şi începea fără ca să mai aştepte încuviinţarea :
Sapte mere-ntr-o basma,
ş-am plecat la Moscova…
-Las-o pe asta , n-o mai spune, s-ar putea să fim prieteni cu
ăştia, n-avem ce mai căuta la Moscova, acu poidom na
Berlin…poidom na Berlin…
-Chiar aşa să fie, Dom’ Sef?
-Aşa e, Leule, ce se-aude nu e de-a binelea, ruşii înaintează
mereu, au spart frontul la Stalingrad…
Apoi se-auzea glasul Ioanei peste sat :
-Mamicăăă, hai dracului acasă să mâncăm, că e gata
mămăligaaa !
-Mai du-te , fă, şi tu acasă,-o lua Leu la rost- stai toată ziua pe
Linie ochi beliţi- gură căscată, ca proasta ! N-auzi că te strigă fata
aia să mănânci ?
Lisăndriţa se scula de pe buza şanţului, lua bastonul lui
Dorescu-buf în mână, dibuia gardul cu palmele, că nu mai vedea
bine şi-o lua tip-til pe lângă ulucă spre casă. Păstra bastonul ca
pe un lucru sfânt, rămăsese de la bărbatul ei care murise în primul
război şi acum la bătrâneţe se sprijinea pe el. Leu-Paraleu,după ce
se depărta, întindea o puşcă imaginară, gărăia de câteva ori, gaa-
gaa-gaa, aluzie la culoarea tuciurie a femeii, şi slobozea
imaginarele cartuşe :
-Buuum,bummm,bummm !,s-a dus dracului- se bucura Leu-
am împuşcat-o ! Mâine nu mai vedem cioara-n drum…
Lisăndriţa se întorcea cu faţa spre el şi începea să-l blesteme:
-Dar-ar, Dumnezeu, gaicăăă, să nu mai vezi lumina zilei,
să-nfunzi puşcăriilii, să-ţi mănânce şerpii fuduliilii, să-ţi crească
coarne ca la drac, să te ţie mă-ta-n ţarc, să te ungă cu albuş de ouă,
ca s-ajungi la spitalu nouă, să-ţi piară scursura din boşogi, s-ajungi
ca ăia ologi, să te rogi la şapte icoane,ânchinat de şapte cocoane…

45. 45PAGE 45
45
-Hai,mamaie, acasă- îi zicea Ion, trăgând-o de fustă- nu vezi şi
matale că ăla este un prost ?
-Leu nu e prost, maică, îi răspundea Lisăndriţa, el râde de
toată lumea, dar lasă, că are Dumnezeu grijă şi de el ! S-a fofilat ,
al dracului de război, a rămas în sat să mârlească muierile şi să
râză de ele ! Huooo, se întorcea ea către el, du-te dracului acasă
c…mă-n gura ta de şarlatan ! Stai toată ziua în cârciumă la şoarece
şi râzi de bieţii oameni ! Lasă că te spun eu neveste-tii, ce-ai făcut,
mă alaltăeri noapte când te-ai culcat cu Ioana lui şoarece ? Ce crezi
tu că nu te cunoaşte lumea ?
-Hai, mamăăă, că s-a răcit dracului mămăliga aia !- striga fie-
sa după ea din uliţa învecinată. Lasă proştii satului să latre şi nu te
mai lua cu ei !
-Te prind eu şi pe tine, Ioană !- striga Leu după ea.
-şi ce-ai să-mi faci, măăă, amărâtule ? Ai să-mi mănânci c… !
Aia ia să-mi faci ! Tu crezi că eu sânt ca alea care crezi tu… ?”
Leu pleca bolborosind pe lângă gard spre cârciumă, învârtind
un ciomag între două degete :
-Lasă, Ioană, că te-aranjez eu şi pe tine !

46. 46PAGE 46
46
10
icu Câmpineanu veni acasă foarte supărat să se
războiască cu maică-sa, îi stricase toate planurile lui de
viitor. Găsi castelul pustiu, până când şi Lina plecase şi-o lăsase
baltă cu treburile . Două javre de câini îl luaseră la lătrat de la
poartă. Unde să fie mami acum ? Văzu prin parc un muncitor care
strângea frunzele veştede cu o greblă.
-Nea Dumitre, n-ai văzut-o dumneata pe mami ?
-Cum să n-o văd, coane Nicule, e pe câmp cu domnu’ inginer
hotarnic!
-Ce face ea pe câmp la ora asta?
-Păi dumneata nu ştii? A pus moşia-n vânzare; vinde şi
pădurea din Bobatea…Cumpără ţăranii la pământ…
Nu trecu mult şi apăru şi maică-sa cu trăsura, intră pe poarta
mare şi coborâ în faţa castelului. Era neagră de supărare…
-Să fie-ai dlacului de ţălani, vol să ia pământ şi pădule pe
degeaba !
-Ce s-a întâmplat,mami ?
-Nu-mi dau banii, vol toţi să ia pământ pe datolie…Eu am
nevoie de bani…
-Pe mine m-ai întrebat când te-ai apucat să vinzi moşia ? Nu
uita că e moşia lui tata, au muncit câteva generaţii să facă ce-i aici
şi tu îi dai cu piciorul ? şi ce te-ai apucat să-i transmiţi Valeriei să
mă lase-n pace, de ce te-amesteci în viaţa mea ? Eu ţi-am zis ţie
ceva când te plimbai cu Chiţu-n trăsură, sau umblai cu toţi argaţii
târâş ?
-Nu fi oblasnic, Nicule ! Eu sunt mama ta şi te log să mă
lespecţi, eu ştiu mult mai multe ca tine, am o viaţă înainte…
-Se vede ce viaţă ai tu ! Am venit să-ţi spun că plec pe front-
shimbă Nicu tonul- am fost la centrul de mobilizare şi m-am
înscris voluntar…
-şi pe mine cui mă laşi ?
N

47. 47PAGE 47
47
-Păi nu ziceai că pleci în Grecia la ai tăi ? Ca să-ţi fac pe plac
am să mă însor cu Adina lui popa Gheorge, să ai cu cine sta la
castel…
-şi clezi c-al fi lău? Adina e fată cunoscută din sat nu e ca alea
cale stau să te loadă, să-ţi toace banii plin localuri…
Cu Adina, Nicu se întâlnise în felul următor : Fata plecase la
oraş să dea un examen de corigenţă la franceză. Luase examenul
cu brio şi acum se plimba cu o colegă pe stradă. O salvase
verbul « li », mod, timp, număr, persoană, bravo,domnişoară, aşa
este când înveţi, coborau strada, vesele, zglobii, două domnişoare,
care râdeau nebuneşte. La un moment dat se terzeşte prinsă de
ochi pe la spate. « Ghici ,cine este ? »- aude ea o voce de bărbat,
cunoscută. « Nu ştiu ! »- răspunde ea şi întoarce capul să vadă
cine îşi permite aşa ceva,- ,, aaa, domnul ofiţer Nicu
Câmpineanu!”-, ,,da, da, chiar el în persoană ”, n-ar vrea
domnişoarele să-i ţină companie la Lido ?-şi stop, făcu el semn
unei maşini, direcţia Lido, şi se treziseră la masă în restaurant,
băură, mâncară, Nicu se cherchelise şi chemase orchestra la el să
le cânte. Băutura le furase şi pe fete, cântau şi ele un tango, ,,să mă
vadă Ilie”- îi şoptise ea colegei, Nicu fugise cu gândul departe, la
Brăila la Valeria, nu mai era în Bucureşti, orchestra trecu la
romanţe. Colega se scuză şi plecă şi Adina rămase singură cu
Nicu, dialogul nu se lega deloc, se făcuse ora patru sau cinci, se
ameţise şi ea, Nicu cerea coniac şi bea mereu…Romanţa vorbea
despre un ofiţer care pleacă pe front şi lasă iubita acasă,-,,n-ai vrea
ca acest cântec să fie adevărat ?”- întrebă el, Adina se făcea că nu
înţelege, ,,nu e rea fata asta, descoperise el, are farmecul ei,
frumuseţea ei”, i se părea un copil naiv faţă de Valeria…,,Eu vreau
să plec, domnule Nicu !”-se hotărâ ea văzând că Nicu o cam ia
razna, ,,merg şi eu , domnişoară !”,-i zise el - şi plecară spre parc
pe jos…Pe trotuar covor de frunze moarte, sus ,cer învolburat,
parcul părea o pădure părăsită, Nicu tăcea şi ea tăcea, fiecare cu
gândurile lui, toamna vremuia, pe deasupra ciori, cârduri întregi,
parcă n-ar fi fost oraş, parc-ar fi intrat în codrii Vlăsiei, se-auzea în
depărtare o muzică de jaz şi uruit de tramvai. ,,Vreai să-ţi spun

48. 48PAGE 48
48
ceva domnişoară ?”- rupsese Nicu tăcera; ,,ascult domnule
Nicu !”- îi răspunsese ea pe un ton solemn. ,,Te-am văzut cu Ilie
Georgescu, sunteţi prieteni, cumva?”- căzu întrbarea lui ca o
ghilotină. ,,Da, suntem, Ilie ţine mult la mine, a ieşit învăţător şi-a
fost repartizat prin Transilvania”. ,,şi eu am avut o prietenă,-i se
destăinui Nicu trist, era artistă la Odeon, dar s-a dus, a zburat ca o
pasăre de noapte…Mami ţine mult la tine, zice c-ar fi bine să ne
luăm…Eu şi aşa plec în război, ai rămâne cu ea acasă să-i ţii de
urât”. Adina tăcu, nu-i răspunse nimic. ,,A băut prea mult- gândi
ea- şi acum spune vrute şi nevrute… Ce-ar fi viaţa fără Ilie ?- se
întrebă ea- un calvar !”- se obişnuise atât de mult cu el încât alt
bărbat n-ar fi încăput în inima ei…
-Să ştii mami că nu glumesc,vreau să mă căsătoresc cu Adina!
Te fac pe tine peţitoare, vorbeşte cu părintele Gheorghe !
Pentru Eliza Câmpineanu parcă atunci răsărise soarele, odată
s-a înveselit, s-a îmbujorat la faţă şi a şi plecat la biserică să
vorbească cu popa.
-Pălinte, am o lugăminte male la dumneata!
Părintele Gheorghe rămăsese cu o sperietoare în inimă din din
timpul legionarilor. Îl găsiseră nişte copii legat fedeleş şi batjocorit
în spatele cârciumii lui şorice. Veniseră vreo şase golani din
Mişcare călări pe cai, îl pândiseră când ieşise de la biserică, i-au
băgat o cârpă în gură şi l-au dus în nişte bălării, i-au dat două zeci
şi cinci de curele la spate, l-au legat fedeleş, şi-au făcut nevoile pe
el şi au plecat. ,,Altă dată, când te vom ruga, să ne faci tedeumul
pentru martiri !”- a strigat la el Ilie al lui Tănase care era un
legionar înfocat. L-a recunoscut după glas. Cu două săptămâni
înainte venise la biserică cu cămaşa aia a lui verde,âmbăcat în nişte
pantaloni bufanţi şi încălţat cu cisme bilgher şi-l rugase pe popa să
facă o slujbă în cinstea camarazilor morţi. Părintele îl refuzase, îi
spusese că el nu face slujbe la cheremul oricui. Acei copii
alertaseră toată hora şi-au fugit toţi să vadă nenorocirea. L-au găsit
pe bietul preot aproape mort, l-au desfăcut şi l-au dus acasă pe
braţe. Pe marginea alaiului Ion Bratu, cu o biblie soioasă în mâini,
tremura de mânie şi cânta din versetele lui Solomon : ,,… când

49. 49PAGE 49
49
drepţii domnesc- îngâna el- se bucură şi poporul, şi când
stăpânesc cei fără de lege, poporul suspină… cutreieraţi uliţele
Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu
cumva veţi găsi vreun om, măcar unul, care păzeşte dreptatea şi
caută adevărul?…cum adică să te iert, Ierusalime, pentru
aceasta? …fiii tăi m-au părăsit şi se jură pe Dumnezei care n-au
fiinţă, eu i-am săturat iar ei au făcut desfrânare, ei sunt cai
îngrăşaţi şi fiecare din ei nechează după femeia aproapelui
său…M-aţi părăsit pe mine şi slujiţi Dumnezei străini, fugiţi, fiii
lui Veniamin, fugiţi din cetate, trâmbiţaţi cu trâmbiţa în Tecoa şi
daţi semne prin focuri la Bethacherem, că iată se iveşte la
miazănoapte o nenorocire care loveşte pe semenii noştri şi-i
sluţeşte şi-i urâţeşte să treacă la legea lor scârboasă şi ne omoară
credinţa şi pe popi şi ne siluiesc fecioarele şi ne batjocoresc
mamele…”
- Îţi ascult cu plăcere , cocoană, cuvântul, dar să nu fie de
rău…
-Cum să fie de lău, pălinte, vleau să-l însol pe Nicu meu şi ne-
am gândit la Adina dumitale…
-Eu n-am nici-o obiecţie ,cocoană, mă simt chiar măgulit , dar
să vedem ce zic copiii, şi-apoi fata mea mai are ceva timp până
termină, dacă domnu’Nicu o vrea aşa, de…şi-apoi nu-i sânge din
sângele meu, cine ştie ce sămânţă o fi şi mă face de ruşine…
-Nici-o glijă că e clescută bine, cu cledinţă -n Dumnezeu…
-şi-apoi, cocoană, noi am fost oameni săraci, n-avem cine ştie
ce avere să-i punem în căruţă ...
-Nu te-apucă nimeni de avele, nu vezi azi cum sunt timpulili,
legionalii stligă omu şi pogonu ial comuniştii ne bagă la
cohoz…Mai eşti sigul azi pe avele ? Tlăim timpuli glele, pălinte,
lăzboiul ăsta nu se ştie ce întolsătulă ia…
-Aşa este, cocoană, n-ai văzut ce-am păţit şi eu? şi-l ştiu cine
e, dar te pui cu nebunii…Nebunii te omoară…Omorâră ei pe
domnu’ Iorga, o somitate…Domnu’ Iorga care era fala ţării,
nenorociţii…

50. 50PAGE 50
50
Adina nu ajunsese bine acasă de la Bucureşti că o şi informă
pe maică-sa :
-Mamă Polixenio, îţi dau o veste bombă, m-am întâlnit cu
Nicu Câmpinencii şi ştii ce mi-a propus, aşa tam-nisam, să mă
căsătoresc cu el ! Polixenia rămase tablou:
-Păi vezi, maică, dacă nu m-asculţi, îţi spuneam eu s-o laşi mai
încet cu Ilie al Vădanei, că te faci de râs…Ce-ai da tu să ai norocul
ăsta, să intri-n castelul Câmpinencii…
-Nici nu mă gândesc !- i-o reteză fata- eu nu mă mărit cu
castele şi cu moşii, mie-mi trebuie un om cu care să mă înţeleg ! şi
la urma urmii eu nu sunt de măritat, mai am un an până termin
şcoala şi-apoi oi vedea eu…
-Prostă eşti ! Anul trece ca o clipă, acu vine primăvara şi-am
putea face nunta. Câmpineanca are putere, te-ar aduce învăţătoare
în sat, crezi c-ar fi de vise-rele?
Peste două zile Adina primi scrisoare de la Ilie. Dragă Adina,-
îi scria el-zilele molcome ale toamnei m-au băgat de vreme în
casă. M-am gândit că primul lucru bun pe care l-aş putea face ar
fi să-ţi scriu ţie. Aici la margine de lume încep să percep altfel
viaţa, simt că depărtarea ne leagă mai mult, ţi-am pus fotografia
ta pe masă şi mă uit la ea ca la o icoană. Imaginea ta îmi umple
sufletul de bucurie şi-mi aduce aminte de clipele frumoase
petrecute împreună astă-vară, mi-aminteşte de mirosul de aglice
din fânul cosit din care noi făcusem cuib al dragostei noastre.
Încolo nimic deosebit, toamnă banală cu ploi şi cu tristeţi şi cu
nişte plozi frumoşi care vin la şcoală. Spune-mi ce mai e prin satul
nostru, ce mai fac colegii , colegele, tare mi s-a făcut dor de voi.
Cu toate astea să ştii că tot mai bună-i lumea pe-aici, în Regat e
răutate mai multă, aici lumea trăieşte după alte legi, nu prea se
ştie de război şi de necazuri, ardelenii sunt blajini,cu mila lui
Dumnezeu în suflet, nişte oameni de aur...
Preotul Gheorghe venise acasă tare bucuros că Eliza
Câmpineanu i-a propus căsătoria fiului ei cu Adina, îi spusese şi
preotesei şi femeia se bucurase nespus de mult. Îi aruncase vestea
şi fetei şi Adina tocmai acum începu să ia lucrurile în serios, toată

51. 51PAGE 51
51
bucuria ei se transformase-n tristeţe. Era la cumpăna vieţii şi nu
ştia ce să facă şi încotro s-o ia. O minţi pe maică-sa că se duce pe
la o colegă la Bucureşti şi plecă spre Transilvania la Nicu. ,,Ce să-i
spun eu acum lui ?”- se întreba ea. Trenul mergea prin păduri
bătrâne, auzindu-i-se decât roţile cu zgomotul lor şi noaptea,
sfeşnic bun, care se sfătuia cu fata. O să-i spună adevărul că ai ei
vor s-o căsătorească cu Nicu Câmpineanu. ,,Bine, bine o s-o
întrebe Ilie, dar tu ce hotărâre vei lua ?” ,, Eu vreau să rămân cu
tine, Ilie !”- îi va răspunde ea. A mers toată noaptea şi-apoi trenul
a lăsat-o într-o gară pustie, nu tu căruţă, nu tu nimic. O vale
înconjurată de munţi şi ceaţă cât vezi cu ochii :
-Nu vă supăraţi, se adresă ea unei femei în vârstă,care apăruse
pe peron, vreu să merg şi eu la şomcuţa şi nu ştiu pe unde s-o iau !
-Tulaiii,Domneee,- slobozi femeia-io-te c-am găsit pe cine
trebuia, d-apăi ş-io merg acolo, drăguţă, ce ghine-mi pare că
merem împreună !
Îi plăcu aşa de mult vorba femeii încât o îndrăgi din prima
clipă.
-şi mă rog, ce cauţi, tălică, pe la noi, că după glas parcă n-ai fi
din partea locului ?
-Merg la o rudă care este învăţător acolo, minţi ea.
-O fi dascălul cel nou, fata mea! şi,mă rog, ce rudă eşti tălică
cu el, de te-apucă doru aşa mintenaş? Sau oi fi vre-o drăguţă ?-
bănui femeia.
-Nu chiar drăguţă, suntem un fel de prieteni, ne-avem dragi
demult şi mi s-a făcut dor de el !
-Dragostea, maică,-i ca boala, când te-apucă iei câmpii ! Că şi
eu om fost tinerică şi-am iubit un cocon din sat, dar…n-a fost să
hie…Uite, vezi tălică, drumul ista? O ţii drept- schimbă femeia
vorba- meri aşe pe marginea satului până dai de casa Oleanei, şi-
acolo strigi la poartă.
Gazda lui Ilie era la marginea satului, sub un dâmb de deal, o
casă bătrânească, şindriluită cu uluci de lemn, cu două odăi, pitită
după nişte paltini bătrâni. Ieşi o femeie bătrână la poartă şi-o

52. 52PAGE 52
52
înrtebă pe cine caută. Fata încurcată îi răspunse că pe noul
învăţător, Ilie Georgescu.
-Hai în casă, maica mea, că domnu’ânvăţător îi la şcală, vine
la prânz, când dă drumu’ la copii ! Tălică oi fi vreun neam de-al
lui ? Uite, asta e camera lui, aşteaptă-l aici până vine. Eu am să mă
duc la oi că le-avem tocmai în Delul Cucului.
-Bine ,tanti,- zise Adina- bucuroasă c-o scuteşte de alte
răspunsuri, aveţi toată-ncrederea !
În cameră era un pat tabliu,o laviţă, câteva tablouri pe pereţi,
lângă fereastră o măsuţă cu fotografia ei pusă în mijloc, lângă care
era o crizantemă, ruptă proaspăt din grădiniţă. Nu ştia ce să facă,
intrase în intimitatea unui bărbat şi se simţea jenată, vru să iasă
afară, dar era tare obosită, nu dormise toată noaptea. Se va culca şi
va dormi. şi visă un vis. Era cu Ilie la munte şi el s-a împiedicat şi
a căzut într-un hău. Ea îl striga cât putea : ,,Ilie, Ilieee !” Dar Ilie
n-a mai răspuns… A apărut în faţa ei un castelan din Evul Mediu,
era tot numai armuri ,şi a luat-o în braţe, s-a căţărat cu ea pe stânci
sure şi i-a arătat un castel, făcut numai din marmură şi oglinzi, în
faţa lor s-a deschis o alee, pe de o parte şi pe de alta străjuiau
numai statui antice, castelanul a mers cu ea pe această alee şi a
băgat-o în castel. ,,Aici e raiul tău”- a zis el şi a dispărut! Ea,
închisă în acest castel a început să srige : ,,Ilie,Ilieee !”- credea că
e răpită şi nu ştia cum să fugă şi pe unde s-o ia ; uşile şi ferestrele
erau ferecate, privi pe fereastră, în vale curgea un râu, sau era un
lac, pe care se plimbau bărci, un fel de gondolieri veneţieni, care
cântau canţonete, i se deschideau privelişti încântătoare, poduri de
marmoră, oglinda apei plină cu nuferi, statui şi lebede care plutea
printre nuferi. ,,Unde e Ilie ?”- întreba ea plângând. Auzi apoi paşi
uşori. Nu ştia dacă mai e vis sau realitate. Deschise ochii şi auzi
uşa scânţâind…
-Adinooo !, tu aici ?- căzu glasul lui Ilie peste visul ei.
-Doamneee, ce mult am dormit, zise ea, şi-i sări în braţele lui
ca un copil care se bucură de venirea părinţilor.