Despre viața lui Mihai Eminescu

1. ION IONESCU-BUCOVU
între
2012
1

2. 2

3. Eminescu i noiș
La mijloc de iarnă, Eminescu cade în sufletele noastre ca un
blestem frumos. Academia Română i-a închinat în ziua lui de
na tere o mare sărbătoare: Ziua culturii române. Poate văș
întreba i de ce. Pentru că Eminescu e unic ca Dante, caț
Shakespeare, ca Petrarca, ca Ronsard, ca Goethe sau ca Byron.
i e unicul român romantic de talia marilor romantici caȘ
Lamartine, Vigny, Musset, Hugo, Heine, Novalis, Schiller, Byron,
Leopardi, Pu kin i Lermontov.ș ș
3

4. El a despăr it apele de uscat în literatura română. De la elț
încoace se scrie altfel poezia. A rupt lan ul ciunismelor iț ș
pumnismelor ardelene ti i a creat limba literară, altoind-o cuș ș
filonul ei cel mai sănătos, limba populară.
S-au scris i se vor mai scrie mii de pagini despre el cât vaș
trăi limba română. Via a lui, pu ină cât a fost, a fost aruncată peț ț
tarabă de diferi ii biografi, de la Octav Minar până la ultimulț
eminescolog, tălmăcind-o i răstălmăcind-o. Prinsă din vârtejulș
cotidianului, via a lui a căzut pradă vulgului i anecdoticului,ț ș
repovestită de contemporanii lui, prieteni sau neprieteni, iș
reluată în biografiile succesive care mai de care mai bizare.
Eminescu în primul rând a fost i el om ca to i oamenii. Aș ț
iubit i a urât. A avut i vulnerabilită i. Dar a avut ceva în plus.ș ș ț
A luat asupra lui tot blestemul na iei. A sim it ca nimeni altulț ț
pulsul timpului i a arătat încotro merge lumea. El este,,ș
descoperitorul lumii a a cum este” cu toate implica iile acesteiș ț
descoperiri. Aceasta este revela ia sa i este i revela ia noastrăț ș ș ț
când îl citim.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după
163 de ani. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-
au cunoscut să vorbească. De i mărturiile lor au pus pre maiș ț
mult pe cancanuri, sco ând în relief partea exotică a vie ii lui.ț ț
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o
efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o
bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe
carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi
îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a
îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul,
ciobanii, prisăcarii, ţapinarii.
Apoi la Cernăuţi a avut norocul să dea peste un om al lui
Dumnezeu care i-a îndrumat primii paşi spre o lectură solidă. E
vorba de Aron Pumnul, profesorul lui de limba romăna la care
stătea în gazdă. Aici l-a numit şi bibliotecar peste biblioteca
gimnaziştilor. Primele poezii ale înaintaşilor le-a citit şi răscitit
din ,,Lepturariul” lui Pumnul şi acum se îndrăgosteşte de poezie.
Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Eliade şi mai presus de toţi,
Alecsandri, sunt mentorii lui de la care va fura rime, ritmul, teme
şi le înnoieşte, trecându-le prin personalitatea lui. Ca dovadă că
după ce profesorul moare, Eminescu nu mai e interesat de
gimnaziu şi pleacă aiurea hoinărind cu trupa de actori prin ţară.
4

5. Acum înfloreşte erosul. Era la vârsta când iubirea dă în floare.
Iubirea şi aventura pun stăpânire pe el. Colindă ţara cu trupele de
actori, se emancipează, discută cu artiştii, devine chiar artist
în ,,Răzdvan si Vidra”, jucând rolul ciobanului.
Un rol de seamă în viaţa lui l-a jucat revista ,,Familia” a lui
Iosif Vulcan. Aici publică primele poezii, fiind elogiate de ziarist.
Apoi Viena, centru cultural al Imperiului Cezaro-Crăesc, îl
primeşte cu braţele deschise. Acum ia contact cu filozofia
timpului prin profesorii renumiţi ai Universităţii vieneze. Şi ceea
ce este hotărâtor pentru el, publicarea în revista ,,Convorbiri
literare” a primelor creaţii de valoare: ,,Venere şi Madonă” şi
,,Epigonii”. Iacob Negruzzi îl informează imediat pe Titu
Maiorescu despre frumoasele creaţii ale necunoscutului poet.
Un capitol aparte din viaţa lui este epoca veroniană, femeia
care-i captivează toate simţurile şi scrie cele mai frumoase poezii
de dragoste din literatura română.
De aici încolo incepe calvarul. Venind în ţară este supus
unor vicisitudini politicianiste. Mutându-se în Bucure ti de laș
Ia i, intră în vâltoarea politicianistă. Participă zilnic ca ziarist laș
Camere, fiind martor la toate luptele politice ale timpului. Dar
,,Timpul” devine tribuna lui de luptă împotriva tuturor
nenorocirilor care cuprinseseră această ţară. Articolele lui de
la ,,Timpul” încep să deranjeze atât pe ciocoii de la Junimea,
regalitatea, cât i stăpânirea austro-ungară care pune pe urmeleș
lui o sumedenie de spioni. De aceea to i care i-au lăudat poeziaț
lui în timpul vie ii, n-au zis un cuvânt despre activitatea luiț
jurnalistică.
Aşa zisele pete gri din viaţa lui au fost discutate şi
paradiscutate.
De la ,,Mai potoliţi-l pe Eminescu!” al lui Carp, intriga
nenorocită ţesută în jurul ziaristului Eminescu de slugile
Imperiului Austro-Ungar, făcându-l nebun, şi până la injecţiile
cu mercur care i-au distrus viaţa, Eminescu a trecut printr-un
hăţiş al vieţii greu de imaginat. Să fi fost societatea ,,Carpaţi”
cauza care cerea Ardealul, mobilizând mii de români? Sau
fulminantele lui articole din ,,Timpul” împotriva Imperiului? Să
fi acţionat unii dintre junimişti ca spioni ai imperiului? Sau
Maiorescu să fi jucat un rol dublu? Pe deoparte să-l ajute pe
Eminescu şi pe de altă parte sa-l incrimineze?Eu nu ştiu cum s-
au suprapus nişte coincidenţe peste viaţa lui. Cum se face că pe 8
5

6. iunie 83 e luat pe sus şi băgat în ospiciu şi imediat pe ziua de 28
iunie 1883 Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România,
Bismark ameninţă cu războiul, executând manevre militare în
Transilvania iar presa maghiară ameninţă cu anexarea Valahiei.
Medicul Ovidiu Vuia susţine că până în 1883 Eminescu a fost
psihic normal, nu a prezentat semne de lues ereditar, în 1872 a
avut o hepatită, mai târziu o enterocolită, urmată de o artrită, boli
care n-au avut nicio legătură cu infecţia luetică.
Încet-încet Eminescu î i dăduse seama că este părăsit deș
prieteni. Pe Maiorescu îl face smintit ( vezi celebra Ex. Min. Tit.
Maiorescu), junimi tii îl ocolesc, Slavici se depărtează i el subș ș
diferite pretexte, doctorul Bardeleban, medicul curant al regelui
i so ul lui Mite, ducea ve ti despre el nu tocmai potriviteș ț ș
reginei. De aici i furia lui Eminescu pentru rege. Semnalul esteș
dat de celebra ,,Mai potoli i-l pe Eminescu!” a lui Carp. Trebuiaț
cu tot dinadinsul înlăturat de la ziarul care devenise un poten ialț
pericol. i a a-zisa nebunie a lui a căzut ca o mană cerească .Ș ș
După 1883 viaţa lui pendulează între reverie şi durere.
Între 1883 i 1889 biografii lui scot în eviden ă mai multș ț
latura lui ,,bolnavă”.Dacă ne-am apleca cu mai multă aten ieț
asupra acestei perioade am constata că Eminescu a avut mai
multe clipe de luciditate decât de reverie. Cum se face că dus la
Viena cu escortă poli ienească la sanatoriul Oberdobling, fărăț
nici un tratament, în câteva zise î i revine i vorbe te cu doctoriiș ș ș
filozofie, despre vechimea limbii noastre, recită versuri, de
asemenea este invitat la masă, purtându-se ca un om normal.
Acela i lucru putem spune despre el i când este internat laș ș
Odesa. Aici se comportă normal, scrie scrisori în ară, vorbe teț ș
cu doctorii, este invitat la masă etc. El a continuat să scrie iș
poezie. Dar n-a mai avut lădoaiele lui să- i păstreze ciornele, sauș
caietele lui, hârtia scrisă, mototolită, fie s-a pierdut, fie a fost
aruncată la gunoi. Dar când vine în ară i i se administreazăț ș
injec iile cu mercur, cade în reverie, îmbolnăvindu-se mai rău.ț
Sau acele tratamente empirice cu apă i funii ude, ca pe timpulș
evului mediu. i mai rău, cum îl bagi între ni te nebuni clinici,Ș ș
unde este lovit de alt nebun, Petre Poenaru, cu o piatră zvârlită în
cap. Vă închipui i ce calvar?ț
Mai degrabă Eminescu a suferit o mare depresie sufletească,
văzându-se înlăturat de la Timpul, ziarul lui de suflet, unde i-aș
pus în joc toată pasiunea lui jurnalistică. Văzându-se fără un
6

7. venit care să-i asigure un trai normal, Eminescu, s-a înstrăinat, a
căzut într-o apatie iremediabilă. La toate acestea s-a adăugat iș
refuzul lui Maiorescu de a-i încuviin a căsătoria cu Veronicaț
Micle. Dacă această căsătorie avea loc, poate soarta lui era alta.
Eminescu este şi rămâne zeul tutelar al românilor.
Asemenea Luceafărului, el a apărut pe bolta literelor
româneşti la o răscruce de drumuri şi de timpuri. Totul se rezumă
la cuvântul modernizare. Modernizarea limbii, ieşirea ei din
ciunismul şi pumnismul timpului, aplecare spre producţiile
populare, spre limba poporului care se articulează cu limba
literară. Vine apoi Junimea care ridică limba din marasmul
producţiilor de duzină şi-i scoate la iveală pe Slavici, Caragiale,
Eminescu şi Creangă. Nu întâmplător unul e romancier, altul
dramaturg, altul poet şi ultimul povestitor. Patru genuri în care
literatura română excelează.
Complexitatea proteică în opera lui Eminescu te întâmpină
pretutindeni. El caută mereu ,, cuvântul ce exprimă adevărul” într-
o fugă melodică fără precedent. Ridică erosului cele mai frumoase
versuri din literatura română. Eminescu descopere lumea a a cumș
este, aceasta este revela ia noastră când îi citim opera. Fenomenulț
Eminescu a fost unic, de la el încoace poezia se scrie altfel. Ba
chiar putem să spunem că adevărata poezie începe cu Eminescu.
Ion Ionescu-Bucovu
7

8. iarnă orfică
(la 166 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu)
cu mantia-albă,
îmbrumată,
coboară Orfeu
peste plai,
el este pruncul
Limbii Române
şi se numeşte
Eminescu Mihai.
e iarnă pe dealuri
moldave,
zăpezi mari
cad în Ipoteşti,
acum se naşte
Emin din vise:
un Făt-Frumos
din poveşti.
când luna
în noapte-l văzu,
lebăda
se prefăcu-n sânge,
luceafărul
din ceruri căzu
plound
cu păsări flaminge.
la mijloc de iarnă
pe aripi de vânt,
trece peste
munţi,
dar şi peste plai,
trece
8

9. ca un Crai
Pruncuţul Mihai.
Muza Poeziei
iese din mormânt,
l-aude cântând
pe-un petic de Rai,
vrea să-l înzeiască,
să-l luceferească,
zidindu-l în timp
într-un nou Olimp.
vineri, 2 ianuarie 2015
9

10. Viţa lui Eminescu a fost o preocupare constantă a mea încăViţa lui Eminescu a fost o preocupare constantă a mea încă
din adolescenţă şi până la bătrâneţe... De aceea am adunat aicidin adolescenţă şi până la bătrâneţe... De aceea am adunat aici
tot ce am scris despre viaţa şi activitatea lui Mihai Eminesc,tot ce am scris despre viaţa şi activitatea lui Mihai Eminesc,
sperând că odată va vedea lumina tiparului..sperând că odată va vedea lumina tiparului..
Ion Ionescu-Bucovu 15 decembrie 2012
10

11. EMINESCU- OMUL
MOTO:
„Atâta să nu uitaţi:
„ că el a fost un om viu,/
viu,/
pipăibil cu mâna.//
Atâta să nu uitaţi:
/ că el a băut cu gura lui, – /
că avea piele/
îmbrăcată în ştofă. //
Atât să
nu uitaţi, – /
că ar fi putut să stea/
la masă cu noi,/
la masa cinei celei de taină//“
NICHITA STĂNESCU
Trebuie să-l coborâm pe Eminescu pe pământ de pe soclul creat de
critica literară de la Maiorescu i până azi i să-l privim ca om printreș ș
noi. Epitetele care s-au legat de el au fost multe de-a lungul timpului:
„luceafărul poeziei române ti”, „opera-simfonia eminesciană”, „omulș
deplin al culturii române ti”, „creatorul limbii române moderne”, „unș
miracol al culturii române ti” epitete abloane ca „poet specialist”,ș ș
„poet pesimist”, sau „ultimul romantic”, „unul din cele mai frumoase
talente” l-au îndepărtat pe Eminescu de sufletul nostru. Noi iubim
oamenii a a cum au fost ei cu bunele i cu relele vie ii. Întrebareaș ș ț
despre originalitatea i inventivitatea operei lui e o scornire a criticii i aș ș
esteticii căci geniul eminescian, ca orice geniu nu- i caută norme, operaș
lui „ de foc i aur” se impune ea însă i ca normă.ș ș
„O anatomie a elocvenţei (Ed. Minerva, 1994)” şi mai recentul
volum publicat de Scrisul Românesc, „Eminescu sau despre
convergenţă (2009)”, prin care autoarea relevă: „Eminescu aşteaptă să
beneficieze de o prestaţie interpretativă şi evaluativă corespunzătoare,
care să-l scoată pe de o parte din hagiografie şi pe de alta din
trivializarea conjuncturală, instalându-l (cu rezultate potenţial
surprinzătoare) acolo unde îi este locul: în contextul literar romantic şi
în funcţia sa culturală majoră, decisivă pentru orice literatură
11

12. europeană, aceea de Scriitor naţional. Un tratament istorico-literar
adecvat al lui Eminescu poate demonta multe dintre falsele polarităţi şi
dintre beligeranţele fastidioase alimentate de tratamentul său actual,
cel puţin lamentabil“.
A a dar să lăsăm opera i să ne îndreptăm spre omul Eminescu.ș ș
1. PĂRIN II DIN PĂRIN IȚ Ț
Stabilirea arborelui genealogic cu în irarea exactă a strămo ilorș ș
cu liniile directe i ramurile colaterale cu filia iile familiilor Iminovociș ț
i Iura cu a făcut-o prima dată Vasile Gherasim.ș ș El a cercetat timp de
trei zile codicele oficiului parohial în anul 1922 i ne-a lăsat primulș
arbore genealogic al poetului. Ne vom referi în relatarea de fa ă numaiț
la părin ii lui i la copiii lor.ț ș
Familia Eminovicilor a avut un destin tragic. Gheorghe Eminovici,
tatăl lui Eminescu, născut în 1812, în satul Căline ti i mort în 1884,ș ș
se desprinde de satul său natal şi urmează şcoala la Suceava. La
început intră cu bruma sa de cuno tin e pe care o acumulase în coalăș ț ș
în slujba unor proprietari din ara de Sus i se deprinde a fi ,,vechil”,Ț ș
12

13. un fel de administrator de mo ie. Un spirit cult, plin de vervă, vorbeşteș
nemţeşte, ruteneşte, româneşte şi idiş. Stă mai mult ca vechil în slujba
boierului Balş, ale cărui moşii erau întinse în Dumbrăveni, stăpânind
zece sate : Dumbrăveni, Vereşti, Văratic, Sălăgeni, Bursuceni,
Mândreşti, Hrişcani, Vlădeni, Brehuieşti, şi Sarafineşti. Socotindu-se
un bun administrator, îi cere boierului să-şi cumpere toate titlurile de
boierie de la sulger la căminar. El reu e te să fie în rând cu lumea prinș ș
anul 1840, la 28 de ani, căsătorindu-se cu Raluca (Rareşa, Ralu)
Iuraşcu din Joldeşti, fiica stolnicului Vasile Iuraşcu pretinzând o zestre
pe care tatăl ei cu greu a încropit-o.
Gheorghe Eminovici era plin de originalitate.
Într-un an, de ziua lui, făcuse o serbare mare la curtea dela Ipote ti.ș
Adusese lampioane de hârtie colorată de la
Cernăuţi. Apoi chivăre iș mă ti.ș Toată lumea în seara aceea s’a mascat
i a jucat în curte. Multă vremeș s’a povestit în judeţ de această petrecere.
Nicu Eminovici: „
Însemnări din viaţa mea”(Colecţia Maica Xenia Velizariu)
Pe când Eminescu era internat la Sanatorul Oberdoblind din
Viena, tatăl lui, Gheorghe Eminovici, la vârsta de 72 de ani, murea în
frig în odaia băieţilor din Ipoteşti pe o saltea de paie putrezită din
cauza incontenenţei urinare, după o lungă afecţiune „genitourinară”
(cancer la prostartă), sub îngrijirea lui Nicolae, care în ultimul timp
gestiona şi treburile moşiei. De altfel în 1883 Nicolae îi scria lui Mihai:
„Tatei i-i mai bine; mai mult smintit la minte, după tipicul său…” La
înmormântarea tatălui s-au găsit 600 de lei sub pernă, probabil pitiţi de
bătrân pentru cele trebuitoare la înmormântare.
Gheorghe Eminovici a avut o înmormântare săracă, avându-i la
cap doar pe Nicolae, şi Henrieta la care se adaugă şi fiul lui cel mai mic,
Matei, chemat cu telegramă. Şi Nicolae dădea semne de alienaţie
deoarece Gheorghe Eminovici în iunie 1883 îi scria lui Mihai, neştiind
că şi el dădea aceleaşi semne: „Mi s-a urât cu viaţa, fă ce faci şi vino de-l
ia, ca să-l duci în vreo casă de sănătate.”
Tatăl poetului fusese un om deştept şi dârz, care a luptat cu viaţa.
Fiu de ţărani, după spusa lui Matei, fiul lui, cu puţină învăţătură şi cu
un car de minte, îşi face ucenicia ca scriitoraş pe la diferiţi moşieri,
stabilindu-se la boierul Balş, urcând repede gradele sociale de la sulger
la căminar, sărind peste gradele de clucer, polcovnic, medelnicer,
stolnic şi paharnic, costându-l o căruţă de bani. Toată viaţa lui a fost un
13

14. idealist, înglotat în datorii, cumpărând pământ şi judecându-se pentru
te miri ce.
Iată ce scria poetul despre tatăl lui unui prieten, probabil prin
1871 sau 72:
„Nu ştii ce tată am. Sărac şi împovărat de o familie grea- e cu toate
acestea înzestrat c-o deşteptăciune atât de mare, încât ar putea servi de
protopop pentru acest viciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume.
Măritându-se sora mea, el i-a promis 2000 de galbeni (…) ceea ce nici nu
are, nici poate realiza (…) şi bătrânul meu e ca şi ruinat… Am fraţi mai
mari şi mai mici decât mine, fără posiţiune-n lume- şi asta nu din cauza
lor, ci numai din a deşertului, care voia a face din fiecare din ei om mare,
şi sfârşind prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiţi prin străinătate, fără
subzistenţă, în voia sorţii lor. O familie grea, îngreuiată încă prin
deşertăciunea îndărătnicului bătrân…”
Tânăra pereche dă naştere, după tradiţia timpului, la unsprezece
copii.
tatăl i mama poetuluiș
Filia ia Ralucăi, mama poetului, e dusă până la marele vornicț
Dumitra cu tefan.ș Ș
EMINESCU I DULCEA LUI MAMĂȘ
Se tie că Eminescu i-a iubit mama mai mult ca orice pe acestș ș
pământ. Ea a deschis ochii poetului în lume cu pove tile i eresurile peș ș
care i le spunea în scurta lui copilărie trăitoare la Ipote ti. Mama l-aș
învă at primele buchii ale căr ii, i-a transmis dragostea de natură, deț ț
folclor i de pământul natal.ș
Raluca Iura cu, numită a a înainte de căsătorie, se trăgea dintr-oș ș
familie cu filia ii în vechimea istorică a acelor inuturi, mergând până înț ț
vremea lui Gheorghe tefan, voivodul Moldovei. Tatăl ei, stolniculȘ
14

15. Iura cu, din Jolde ti avea o genealogie care se pierdea în vechimeaș ș
câtorva secole până pe la 1600. Vasile Iura cu, căsătorit cu Paraschivaș
Brihuescu-Don u, ărancă, fiica nelegitimă a Caterinei Brihuescu, făcutăț ț
cu Alexa Potloff, poreclit Don u, un refugiat rus, i-a întemeiat o mareț ș
familie, cum era tradi ia acelor timpuri, având nouă copii, Raluca fiindț
al aselea copil. ( De altfel i Raluca la rândul ei a născut 11 copii) Iată-iș ș
la rând în ordinea na teriiș : Maria (Marghioala), Iordachi, Costachi,
Fevronia, Safta, RALUCA, Ion, Olimpiada, i Sofia. So ia lui Vasileș ț
Iura cu s-a prăpădit în anul 1834 într-un accident stupid, descris chiarș
de soț : „ În anul 1834 Noiembrie în 27 zile mar i la 7 ciasuri s-au prăvălitț
trăsura i din acea struncinare la opt ciasuri din ziua aceea i-au dat iș ș ș
sufletul so ia me Parascheva cu care am vie uit peste 30 de ani.”ț ț
Căpitanul Matei Eminovici povestea despre mama sa : „Avea preten iiț
de noble ă fa ă de tata, zicând că Iurăsce tii, străbunii ei, au fost boieri deț ț ș
I-îia ordine. Tata n-o contrazicea, decât îi obiecta că, la drept vorbind, mai
nobil a fost Don u decât Iurăsce tii”ț ș Obâr ea răză ească veche se fixaseș ș
adânc în con tiin a poetului i chiar în preajma tulburărilor psihice dinș ț ș
vara anului 1883 reapar într-un proiect de epitaf pentru Raluca :„ În
acest morment odihnesc/ reme i ele repausatei/ erbei lui Dumnezeu/Raluș ț ș
Iura / fiica Stolnicului/Vasile Iura/ Boier de neam din Moldova/ din timpul
lui/ Alexandru Mu at/ cel bun/ so ia lui/ George cavaler de Eminovici/ș ț
castelan ereditar/ al regnului Poloniei”
Fra ii i surorile Ralucăi au avut soarta pe care le-a hărăzit-oț ș
Dumnezeu. Maria (Marghioala) s-a căsătorit cu stolnicul Mihalachi
Mavrodin, având pământuri la Mihăileni, Popeni, Fundeni, Ionă eni iș ș
endricei, ducându- i via a în interminabile procese de încălcare iȘ ș ț ș
arendă.
Al doilea copil al lui Iura cu a fost Iordachi,ș „năzdrăvan mare iș
cam plesnit cu leoca”, din care cauză tatăl ceru sihăstriei Secului
recluziunea fiului în această mânăstire, drept care fu arestat i condusș
pentru pocăin ă la Secu. A fost căsătorit i a murit de holeră.ț ș
Costache, al treilea fiu, a intrat în monahism cu numele de Calinic.
Calinic era dedat „patimii bahice în chilia lui”, cam ar ăgos, misogin iț ș
neîngrijit.
A patra fiică a fost Fevronia, femeie plină de ciudă enii, seț
călugărise la Agafton, poreclită „Iurăscioaia cea nebună” Venea deseori
pe la Ipote ti, îl iubia mult pe Eminescu care o vizita când era copil, darș
i mai târziu. De altfel la o ezătoare de tors lână în casa ei poetul aș ș
auzit povestea lui Călin din gura maicii Zenaida, pe care a prelucrat-o în
„Călin Nebunul” i „Călin (file din poveste) ”ș
15

16. A cincea fiică a lui Iura cu a fost Safta, căsătorită cu un băcăoan.ș
Spre bătrâne e a îmbrăcat i ea haina monahală, la Agaton, lângăț ș
Fevronia.
Al aptelea copil, Iachifit, ca laic, Iancu,ș „ se deda liba iilor,ț
consumând vina ul podgoriei ce stăpânea în jurul mânăstirii Socola, undeț
fusese hirotonisit arhimandrit, de i nu credea înș preo ie.”ț Arendase
pământ cu junimistul Mandrea i iubea vânătoarea, fuma mult, î i luaseș ș
i iitoare, dezaprobat de surori, pleca prin pădure i venea cu vânat.ș ț ș
Olimpiada, a opta fiică, s-a călugărit la schitul Oră eni, apoi aș
trecut la Agafton, ajungând stare ă.ț
Sofia, a noua fiică, călugărită i ea la Agafton în rând cu surorileș
mai mari a fost maică lucrătoare i donatoare la Agafton.ș
În 1814, surorile mamei lui Eminescu, Sofia, Fevronia şi Olimpiada
Iuraşcu, cea care, mai apoi, avea să fie şi stareţa mănăstirii, au sosit la
Agafton de la Schit Orăşeni, rămânând aici pentru tot restul vieţii.
Maicile care le-au prins în viaţă au povestit apoi generaţiilor ce le-au
urmat despre desele vizite pe care Mihai Eminescu le făcea mătuşilor, la
Agafton, tăind de-a dreptul dinspre Ipoteşti pădurea Baisei, ca să ajungă
la „mănăstirea din codri“. „Pentru Eminescu, Agaftonul a fost a doua
casă. Venea foarte des la mătuşile lui, chiar de când era copil. Apoi, când
deja devenise un poet cunoscut, maicile îi spuneau „domnul Eminescu“.
Aici, în mănăstire, era scutul lui de protecţie. Îi plăcea, se spune, să
străbată, singuratic, poienile pădurii din apropiere, să asculte sunetul
clopotelor şi toaca. De altfel codrii aceştia, ai Merei, cum li se spunea în
trecut, se regăsesc, vizual, în multe dintre poeziile sale“, povesteşte maica
Ambrozia. „Aici, în căsuţa de lângă biserica mare, a compus «Călin, file
de poveste». Cred că încă nu s-a cercetat îndeajuns legătura Eminescu -
Agafton“, consideră ieromonahul Siluan Antoci, preotul Mănăstirii
Agafton.
Raluca a fost al aselea copil. Ea s-a născut în 1816 în Jolde ti. tiaș ș Ș
carte de acasă, fa ă de fra ii săi Iorgu, Costache i Ion care studiaseră laț ț ș
Cernău i, fapt ce va influen a familia ca to i feciorii Ralucăi să fieț ț ț
coli i în acela i ora . Raluca a fost dotată la căsătorie cu o dietăș ț ș ș
consistentă, fapt ce a dat bază monetară lui Eminovoci ca el să- iș
construiască o imaginară bogă ie care nu se va realiza niciodată, trecândț
pământul i galbenii prin tot soiul de tranzac ii în care pierde banii i eș ț ș
privat de pământ, casă i de alte bunuri. La 21 septembrie 1873 ea trăiaș
sfâ ietoarea tragedie de a-l vedea pe Iorgu (Gheorghe), al treilea fecior,ș
venit în concediul de vară la Ipote ti prăbu indu-se. Ofi erul careș ș ț
studiase în Prusia i făcuse parte dintr-o delega ie militară la Berlinș ț
16

17. prin 1868-1869, se sinucide cu revolverul. Familia a lansat zvonul că a
căzut de pe cal i s-ar fi sfâr it de ftizie. La 1864 Raluca era văzută cuș ș
testemel pe cap, purtând o rochie moldovenească largă. Ea călătoarea
des la Cernău i cu daruri pentru Aglaia i era îngrijorată pentru Aglaiaț ș
i Henrieta care se îmbolnăviseră de tifos.ș La toate acestea se adaugă
necazul cu erban, de la care nu mai avea tiri, care murise la Viena.Ș ș
Mihai î i informa tatăl la Boto ani despre moartea fratelui cuș ș
rugămintea de a nu-i provoca mamei „o superare cumplită.”
Sfredelită de griji, trupul Ralucăi cedează în fa a nenumăratelorț
necazuri în anul 1876. Avea insomnii atroce i rebele, îngrijorată deș
dezastrul familiei. Cu un so ruinat materialice te, cu odraslele mor i deț ș ț
mici, sinuciga i, inadaptabili, risipi i în cele patru vânturi, cu feteleș ț
bolnăvicioase, Raluca s-a îmbolnăvit grav, măcinată de cancer. Văzându-
i sfâr itul, la începutul lui iunie 1876, inspirată de so , a chemat laș ș ț
Ipote ti un împuternicit al Tribunalului de Boto ani, pentru a- i faceș ș ș
testamentul care lăsa toată averea so ului. La 13 august 1876, „la ora 12ț
din zi” trupul ei a intrat în nefiin ă, de fa ă fiind căminarul, Henrieta iț ț ș
Nicolae. De la Cernău i fu chemată Agalia, de la Ia i, Mihai, i cadetulț ș ș
Matei. Mărturii târzii ni-l arată pe Eminescu cu chipul lui îndurerat la
ceasul înmormântării mamei cum însu i mărturise te liric într-un poemș ș
scris pentru Veronica în acest an fatidic. Poemul se nume teș „Pierdută
pentru mine, zâmbind prin lume treci !
„Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o
i totu i când pe dânsa cu ărână-a coperit-oȘ ș ț
Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă
i a fi vrut cu dânsa ca să mă puie-n groapă...Ș ș
Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă
i rătăcit la minte strigamȘ : unde e ti, mamăș ?
Priveam în fundul gropii i lacrimi curgeau râuș
Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu.”
Eminescu, când venea pe acasă, se ducea la movila de pământ din
cimitirul Ipote tilor, la bisericu a lor, i stătea tăcut în reculegere ore înș ț ș
ir, privind prelung, meditativ, parcă, umbra din care pornise i căreiaș ș
îi păstra o statornică mare recuno tin ă.ș ț
În noaptea de început a anului 1880 amintirea îl colindă în decorul
mormântului de la Ipote ti, cople it de salcâmi, presim indu- i propriaș ș ț ș
prăbu ireș :
„O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu măchemi ;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
17

18. Se scutură salcâmii de toamnă i de vânt...ș
Apropia ii poetului vorbesc despre un adevărat cult al poetului fa ăț ț
de mama sa. Caragiale „În Nirvana” ne poveste teș : „L-am întrebat
atunci pe Eminescu dacă mama lui trăie te. Mama murise, dar, după aerulș
posomărât cu care mi-a răspuns, am în eles că de moartea ei se legauț
ni te amintiri mai crude ca de o moarte normală, nu numai dureroase, darș
i neplăcute.”ș
Slavici la fel relatează : „Cu înduio are numai de mama lui l-amș
auzit vorbind”
Mite Kremnitz, de asemenea, în discu iile ei cu poetul îl provoca săț
vorbească despre familie :„ Încercam câte odată să-l aduc a-mi povesti
despre familia sa, dar nu se învoia ; părea o frunză desprinsă din ramura
pe care o purtase, de pomul care-o hrănise...” i numai arare dă iș ț : „îmi
povestea despre mama sa, de care adesea îi era dor.”
Căminarul Eminovici râvnea la ce văzuse la boierii la care slujise iș
voia ca asemenea condi ii să le creeze i băie ilor i fetelor lui. Omț ș ț ș
sever, voia ca feciorii lui să iasă oameni adevăra i, urmărindu-i iț ș
pedepsindu-i necru ător atunci când fugeau de la coli sau aveauț ș
rezultate slabe la învă ătură.ț
Pedepsele lui luau adesea forme aspre, îi dezbrăca de haine, îi lega
de pat, îi pedepsea cu hrana, cu biciul i mai ales cu violen e verbale.ș ț
Adesea intervenea Raluca luându-le apărarea. Atunci toate răută ile seț
vărsau asupra femeii.
Via a lui Eminescu nu poate să facă abstrac ie de înainta ii familieiț ț ș
pe linie maternă i chiar paternă. Bunicul lui din partea tatălui fuseseș
cântăre de biserică. Ereditatea i mediul sunt cei doi factori care punț ș
bazele dezvoltării unei personalită i. La Eminescu ereditatea pe linieț
maternă a fost cea care i-a trasat personalitatea. El i-a petrecutș
copilăria pe lângă biserică. Maică-sa, nefiind biserică în Ipote ti,ș
construie te propria biserică în curtea casei, biserică ce dăinuie te iș ș ș
astăzi. Religiozitatea bunicului Iura cu, a copiilor lui cu trei femei careș
au îmbrăcat haina monahală, a băie ilor care se dedau la „patimiț
bahice”, sau erau „plesni i cu leoca” închi i în ei i singuratici, auț ș ș
influen at i via a poetului. Copil fiind, Eminescu î i petrecea o mareț ș ț ș
parte din timp la bunicii din partea mamei, la Jolde ti, adus de Raluca,ș
sau la mătu ile lui de la Agafton. Aici i-a format primele no iunoiș ș ț
despre via ă, aici a pus ochii pe Biblie, aici a urmărit purtările mătu ilorț ș
i ale unchilor i a încercat să-i imite atât în cele bune cât i în cele rele.ș ș ș
Acum îndrăge te natura, crea ia populară, cimiliturile i proverbele ,ș ț ș
acum prinde gustul singurătă ii i tot acum prinde gustul băuturii i alț ș ș
18

19. fumatului. La 14 ani Eminescu bea vârtos vin i se-apucase de fumat. Cuș
o inteligen ă ie ită din comun care semăna cu a unchilor i a mătu elorț ș ș ș
din partea mamei, el era con tient încă de mic de faptul că via a lui va fiș ț
pusă sub semnul îndoielii. Eminescu era un om religios, educat încă de
mic de Raluca în frica de Dumnezeu. Prietenul său Slavici poveste te căș
„ Eu crescusem în biserică ; iară el (Eminescu) cuno tea, la vârsta de 20ș
de ani, nu numai învă ăturile cuprinse în Evanghelii, ci i pe cele ale luiț ș
Platon, pe cele ale lui Confucius, Zoroastru i Buddhaș ; iș punea
religiozitatea, ori icare ar fi ea, mai presus de toateș .” Această exigen ă aț
divinului, care este o căutare de adevăruri i valori absolute, a rămasș
imprimată ca o trăsătură asupra întregii sale opere. ” i de aceea nuȘ
ezităm să-l numim pe Eminescu un geniu religios” (Rosa Del Conte) De
altfel Eminescu va duce mereu dorul unei religiozită i de ton i gustț ș
patriarhal prin filonul tradi iei familiare i populare. El cuno tea Bibliaț ș ș
aproape pe de rost i în limbajul lui era simbolul cel mai solemn alș
Căr ii, întrucât are pecetea tradi iei, străbătând veacurile cu adevăruriț ț
de necontestat. A a se face că în poezia lui întânlim multe poeziiș
religioase. De altfel i boala lui care l-a obsedat toată via a, vine tot peș ț
linie maternă. El se considera un nefericit, un neadaptat care ducea mai
departe blestemul bunicilor i străbunicilor, revărsându-se asupraș
familiei i al lui.ș
Aşadar Stolnicul Vasile Iura cu, tatăl Ralucăi, avea o mo ioară înș ș
Jolde ti, se căsătore te cu Paraschiva Brihulescu Don u i au avut optș ș ț ș
copii, Raluca fiind al aselea copil. Ceilalţi copii au fostș : Marghioliţa
(Maria) născută în anul 1804, Iordache, născut în 1805, Costache ?,
Fevronia, născută în 1812, Iancu, născut în 1819, Safta născută în 1821
şi Olipiada, născută în 1824. Soţia lui, Paraschiva, moare în urma unui
accident stupid în anul 1834, decembrie, 27, răsturnându-se cu trăsura
când a trecut vadul Siretului, fiind plânsă atât de soţ, cât şi de aga
Grigore, ibovnicul ei. Pe trei din fete, ca să scape de ele, le-a
încredinţat mănăstirii Agafton ( e vorba de Frevonia, Safta, măritată
pentru un timp cu Dimitrie Velisar, s-a călugărit şi ea, urmată de
Xenia, fiica ei, Olimpiada, de 16 ani , a fost dusă tot la Agafton).
Eminescu, mai târziu, vizitând Agaftonul, văzând « cârduri de copile »
va zice, culegând vorbele de la mătuşi :
N-ar avea loc pe pământ,
Cine ne-a călugărit !
Aibă viţa racului
Şi pâinea săracului,
Că n-am fost de călugărie,
19

20. ci-am fost de căsătorie !
Şi băieţii au luat-o pe urma surorilor. Doi dintre ei s-au călugărit
(Costache şi Iancu). Iordache « era cam trăsnit cu leoca », fiind
pedepsit de taică-său cu închisoarea la mănăstirea Săcul, pentru
pocăinţă. Iancu « Era călugăr cam de formă, nu stetea la mânăstire, era
arendaş prin judeţul Iaşi… »
Tatăl Ralucăi, Vasile Iuraşcu, a murit, părăsit de copii, la Agafton
la 85 de ani în anul 1870, octombrie, 23. Fetele i-au întors spatele, cu
duşmănie, ca unui străin şi l-au lăsat să trăiască cei mai grei ani ai
vieţii, din mila străinilor. Era un fel de răzbunare pentru faptul că le
închisese viaţa în mânăstire.
Dacă este să dăm crezare unor cercetători ( Maiorescu, Slavici,
Caragiale, Kremnitz etc.), Vasile Iuraşcu a transmis urmaşilor lui, deci
şi Ralucăi, o boală pe care venerologia de atunci n-o putea vindeca.
Această moştenire ereditară va fi ca un blestem în familia Eminovicilor.
Deşi Raluca a murit de tânără de cancer, unii din copiii ei au fost
marcaţi de această boală.
Oricum membrii familiei ascund deliberat ravagiile bolii
nemiloase. Toate aceste dezastre vor fi fost cunoscute i de Mihai, iarș
fulgerul în elegerii a căzut când ravagiile bolii îl cuprind i pe el.ț ș
La început tânăra pereche, Gheorghieş şi Raluca, s-a stabişit în
Botoşani în casele de lângă Uspenia, după care s-a mutat la Ipoteşti în
anul 1848. Data însă este neclară, pentru că tocmai prin 1850 s-a
început construcţia casei din Ipoteşti, este posibil să fi stat în casa
veche. Matei, fratele lui, ne spune că « Tata, cum a luat Ipoteştii, a
dărâmat casa veche şi a făcut una nouă… » Casa cea nouă a fost
terminată după lichidarea datoriilor faţă de Eufrosina Petrino, după
ianuarie 1855, cu mari greutăţi materiale.
20

21. Bisericu a părin ilor lui Eminescuț ț
Bisericuţa văzută din alt unghi.
Imediat, la un an după căsătoria lor, în 1841 se naşte primul copil,
Şerban, la Botoşani, unde face şi şcoala primară la Pensionul lui
Ladislau Ferderber, unde lecţiile se predau în limba germană. De el î iș
leagă toate speran ele părin ii. Îşi contunua studiile la Ober-ț ț
Gymnasium din Cernăuţi, deschizând drumul celorlalţi fraţi care-l vor
continua. Din foile matricole reiese că băiatul, spre dezamăgirea
părin ilor, a fost un elev mediocru cu notări mijlocii, calificative rele,ț
21

22. promovări la limită şi repetenţii. Din clasa a VI-a( 1858-1859) dispare
din scriptele şcolii.
erbanȘ
La insistenţa familiei şi mai ales a tatălui care voia să facă din fiii
lui oameni de vază, termină liceul târâş-grăpiş şi-şi urmează studiile
medicale la Viena, urmând să se califice ca doctor, fapt care s-a iș
întâmplat. La insisten ele lui erban, părin ii îl rup i pe Eminescu înț Ș ț ș
1869 din via a de sufleor de la Teatrul Na ional din Bucure ti iț ț ș ș
pornesc cu el spre Viena, dând întâi prin Praga, înso i i fiind i deț ț ș
erban.Ș
Clopotni aț
Din păcate erban dă semne de alienaţie mintală, apoi seȘ
îmbolnăveşte de ftizie, este internat la Ospiciul Charite şi moare la 29
octombrie 1874 la vârsta de 33 de ani, înglodit în datorii. De altfel
moartea lui îl marcă si pe Eminescu care era student în acelaşi timp la
22

23. Viena şi, probabil, îl hotărăşte să părăsească Universitatea şi să vină
acasă.
Al doilea fiu, născut în 1843, Nicolae, despre care se ştiu mai puţine
lucruri, se sinucide în 1884 în împrejurări neelucidate. Iată cum îl
descrie fratele lui cel mai mare, Matei: ,, A studiat dreptul, era un
caracter blând, trăia pe lângă tata, era foarte bolnăvicios. S-a împu catș
în Ipote ti, curând după moartea tatei, din cauză de boală.”ș
Nicolae
Al treilea fiu, Iorgu (căruia toţi îi ziceau Gheorghe), după taică-
său, se naşte în anul 1844 şi moare în anul 1873, la vârsta de 29 de ani,
în urma unei misterioase răceli. Iată cum îl descrie Matei:,, Semăna la
fa ă cu mama, Era înalt, brun-alb, a fost trimis la Berlin caț
sublocotenent, ata at cu serviciul la o companie de infanterie. Dintr-oș
căzătură după cal la o manevră în Brandenburg, a zăcut doi ani i i s-aș
tras moartea.”
Iorgu
Al patrulea copil, Ruxandra, născută în 1845, moare imediat după
naştere.
Al cincelea fiu, Ilie se naşte în 1846 şi moare în anul 1863, la vârsta
de şaptispre zece ani. Studiază medicina în coala lui Davilla i moareș ș
de tifos.
Al şaselea copil, Maria ( Marghioli a), se naşte în anul 1848 şiț
moare la şapte ani în anul 1856.
23

24. Al şaptelea copil a fost Mihai Eminescu, născut la 15 ianuarie
1850. Dupa câte ştim şi el s-a îmbolnăvit la 33 de ani şi a murit la 39 de
ani de alienaţie mintală.
Al optulea copil a fost Aglaia care s-a născut în 1852 la Ipoteşti, la
doi ani după Eminescu. Şi-a petrecut copilăria la ţară în casa
căminarului. A învăţat germana şi franceza în casă cu o guvernantă
bătrână care venea o dată pe săptămână de la Botoşani la Ipoteşti.
Mamă-sa o trimite la Agafton pentru deprinderi austere, unde erau şi
cele trei surori ale ei, maica Olimpiada, maica Frevonia şi maica Sofia.
În anul 1870, aflându-se la Agafton, o întâlneşte Ioan Drogli din
Cernăuţi, profesor de pedagogie, care o cere în căsătorie. La 7 ianuarie
1871 s-au căsătorit în primăria Cucorănilor. Ioan Drogli, materialist, i-
a pretins căminarului ca zestre 2000 de galbeni, sumă ce l-a ruinat.
Biserca Uspenia unde a fost botezat
poetul
24

25. Aglaia
Aglaia era o femeie distinsă, cu ovalul feţei prelung, şatenă, înaltă,
zveltă, foarte elegantă. Avea talente de artistă, recita frumos,
implicându-se în activităţi culturale. A avut ca şi Eminescu o mare
pasiune pentru teatru.
Profesorul Drogli moare în 1887 şi Aglaia rămâne văduvă cu doi
băieţi: Gheorghe şi Ioan. La 5 februarie 1890 se recăsătoreşte cu
locotenentul austriac Heirich Gareissvon Dollitzstum, cu care trăieşte
zece ani. La bătrâneţe se urâţeşte, bântuită de boala Basedow, cu
pomeţii obrajilor proeminenţi, privirea înceţoşată, purtând haine
închise la gât pentru a-şi ascunde guşa. A murit pe 30 iulie 1900.
Al noulea copil a fost Henrieta, ,,nefericita copilă”- cum o numeşte
Eminescu. S-a născut în anul 1854 la Ipoteşti, din pacate oloagă din
naştere, lovita de apoplexie, îşi duce viaţa pe lângă părinţi, apoi tatăl îi
cumpăra o casă în Botoşani unde sta până la moarte. Ea a fost cea mai
25

26. apropiată de poet, l-a îngrijit atunci când a fost bolnav, dar a rămas
dezamăgită când Veronica Micle l-a rupt de lângă ea şi l-a dus în
Bucureşti în anul 1887
Henrieta
Al zecelea copil a fost Matei, născut la Ipoteşti. Cel mai mic dintre
fraţi a avut o longevitate care l-a întrecut pe Gheorghe Eminovici. S-a
născut la 20 noiembrie 1856 în Ipote ti, a copilărit în satul natal,ș
jucându-se cu Mihai, Aglaia şi Henrieta. Studiile le-a făcut la Botoşani,
în casele lui Hinek, avându-l ca învă ător pe popa Nădejde, după care aț
trecut la Pensionul Ladislav Ferderber, unde studiase i erban,ș Ș
Gheorghe, Nicu i Ilie. Nici el n-a strălucit la învăţătură. Se îndreaptăș
către Şcoala de ofiţeri din Iaşi, fiind înmatriculat la 20 octombrie 1872
ca soldat. Urcă repede în grad şi în 1876 absolvă şcoala cu tresa de
locotenent. A participat la Războiul de Independenţă în sudul Dunării,
fiind decorat de trei ori. Şi-a urmat garnizoana la Brăila,Mizil,
Râmnicu-Sărat şi Galaţi. A fost căsătorit în trei rânduri: în 1880 cu
profesoara de istorie Matilda Ilian de la Liceul din Brăila, cu care a
avut un copil; a doua căsătorie cu Ana Condeescu care i-a dăruit patru
copii, iar a treia căsnicie cu Silvia Maieru cu care a convieţuit până la
moarte.
Matei
De la Matei ne-au rămas foarte multe relatări despre Mihai şi
familie. A avut un fiu, tot colonel, ultimul lăstar al Eminovicilor, şi
anume , Ghorghe Eminovici, care si el la rândul lui a avut două fete. Pe
26

27. Gheorghe Eminovici l-am cunoscut personal când venea cu Augustin
Z.N. Pop la Şcoala Pedagogică din Câmpulung prin 1953-54 să ne
vorbească despre Eminescu şi Veronica Micle. Îşi aducea un pic cu
poetul, având obrajii proeminenţi şi ochii lui.
Ultimul vlăstar nefericit al familiei Eminovicilor a fost Vasile,
născut în anul 1858, care si el a murit de tânăr.
Astfel se termină tragedia unei familii în care a bântuit o boală
necruţătoare.
Din tragismul ei, Dumnezeu a vrut să ne lase pe cel mai mare poet
al românilor, Mihai Eminescu, care ne-a mângâiat cu verbul lui viaţa.
2. COPILĂRIA, ADOLESCEN A, ANII DE COALĂ iȚ Ș ș
profesorul ARON PUMNUL
Casa memorială Eminescu
Copilul Eminovici se na te la Boto ani la data de 15 ianuarie 1850ș ș
i este botezat la biserica Uspenia, de i tatăl lui, Gheorghe Eminovici,ș ș
ne dă o altă dată i anume „20 decembrie 1849 , la patru ceasuri iș ș
cincisprezece minute evropene ti”, dată pe care trebuie s-o credem,ș
27

28. fiind comunicată de un părinte care ne spune precis ora na terii iș ș
minutele când se întâmplă minunea. În iarna lui 1850 Gheorghe
Eminovici mai era încă în Boto ani cu familia.ș În 1851 Raluca se mută
cu copiii la Ipote ti, de i îi vine greu să se despartă de sora ei mai mareș ș
de la ora . Gheorghe Eminovici cumpărase casa din Ipote ti pentru aș ș
fi mai aproape de mo ia boierului Bal , dar i de mo ia lui dinș ș ș ș
Ipote ti i se mutase cu familia aici.ș ș
Ipote tii copilăriei lui Eminescu, la 8 km. de Boto ani, era un satș ș
mic, care intra în componen a comunei Cucorăni, jude ul Boto ani.ț ț ș
Gheorghe Eminovici stăpânea funciar în „cotună” cam o pătrime din
sat. Vatra satului, a ezată pe lunca Sâncnei, are la răsărit Dealulș
Crucii i la apus dealul Cotârga ilor i pădurea Goialov. Aici i-aș ș ș ș
petrecut Eminescu primii ani de via ă. Din deal casa boierna uluiț ș
Gheorghie domina tot satul. Locuitorii se ocupau cu agricultura, maiș
tot timpul erau pleca i la muncă. Ni-l închipuim pe Mihai un copilț
neastâmpărat care colinda tot satul, cutreierând pădurile, lacurile,
izvoarele, acel „rai din basme” care avea să-l cânte mai târziu în
poeziile lui. Copilăria este acel „eden pierdut” al fiecăruia dintre noi,
unde inocen a este la ea acasă.ț
Uli ele satului Ipote tiț ș
28

29. Este greu să ni-l imaginăm pe micul Eminovici fericit pe aceste
meleaguri. Copilăria lui a fost scurtă, n-a trăit în Ipoteşti decât câţiva
ani, plus vacanţele pe care le petrecea la părinţi.
Primele două clase primare le-a făcut la Boto ani, găzduit deș
mătu a lui, Maria Mavrodin. Alţi istorici literari susţin că cele douăș
clase le-ar fi făcut în particular acasă la Ipoteşti. Începând cu clasa a
treia, adică la vârsta de şapte ani, Gheorghe Eminovici îl duce la
Cernău i la Na ional-Hauptschuler. Să ne închipuim un copil de şapteț ț
ani rupt de la sânul părinţilor şi dus departe de familie. Încă de acum
Mihai devine o fire închisă, plăcându-i singurătatea. El umbla mai mult
singur. Iar vara dispărea de acasă zile la rând, ascultând vocea naturii,
ciripitul păsărilor, şoşotul izvoarelor, glasul pădurii. Rătăcea prin
pădurea din împrejurimi, urca creasta delului către Hrişcani,
crezându-se pe vârf de munte, iubea teiul cu mirosul lui care-l va
obseda toată viaţa. Despre şederea la izvor la umbra teiului înflorit,
însuşi poetul ne spune :
« Fiind băiet, păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam,
S-aud cum apa sună-ncetişor ;
Un freamăt lin trecea din ram în ram
29

30. Şi un miros venea adormitor…
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas. »
El trăia în lumea de fantasme ale copilăriei între vis şi realitate.
Din păcate este rupt din acest mediu şi dus la şcoală la Cernăuţi. La 16
august 1857 tatăl îi ia pe cei patru copii şi pe al cincelea, Mihai, « cu
statul crescător, părul negru, ochii negri, nasul potrivit, faţa smolită » îi
trece graniţa pe la Zastava Mihăileni şi-i duce la Cernăuţi.
EMINESCU LA CERNĂUŢI
Despre şederea lui Eminescu la Cernăuţi avem relatări de la
Teodor Ştefanelli, elev, prietenul lui Eminescu, Vasile Vîrcol, Ioan
Zbierea, fost professor al şcolii, Radu I. Zbierea şi alţii, relatări ce le
vom folosi în expunerea noastră.
După scurta copilărie petrecută la Botoşani şi Ipoteşti, Mihai
Eminescu la numai 7 ani fu luat de tatăl său şi dus la Cernăuţi la
şcoală. Vă puteţi închipui ce va fi fost în sufletul copilului când a aflat
că trebuie să plece de acasă, despărţit de fraţi, surori, de natura atât de
dragă lui, de copiii satului cu care se juca, şi mai ales de dulcea lui
mamă. Căminarul Gheorghe Eminovici trebuia să opteze pentru
singurul institute de la Botoşani, pensionul lui Ladislav Ferderber şi
şcoala primară Greco-orientală din Cernăuţi, aşa zisul Naţional-
Hauptschule. Cum tatăl avea ambiţie ca fiii lui să înveţe carte , a optat
pentru şcoala Greco-orientală din Cernăuţi.
. In august 1857, cerând paşaport pentru fiii săi, Eminovici trecea
printre ei şi pe Mihai, "in varsta de 7 ani", "părul negru, ochii negri,
nasul potrivit, faţa smolita". Gh. Eminovici avea planuri măreţe pentru
copiii săi şi preţuia pe nemţi cu deosebire. De aceea si-a dat pe toţi
băieţii la carte nemţească la Cernăuţi .
De altfel se zice că Gheorghe Eminovici în dragostea lui pentru
limba germană pe care o şi vorbea, ar fi ţinut şi în casă un profesor de
germană, pe un anume Scarlat Woiacek de Voinski de la care Mihai nu
se omorâse să înveţe prea mult.
Iata-l, aşadar, pe Eminescu într-un oraş care împăca aşa de bine
rusticitatea Moldovei de Sus cu aparenţa de civilizaţie occidentală a
Austriei meridionale. Văzându-se în acest oraş, se simţea ca şi acasă,
caci în împrejurimi mişunau satele româneşti, ai căror ţărani treceau
cu căruţa cu boi prin oraş, şi nu prea departe de Putna lui Ştefan cel
Mare şi de Călinesti, satul de naştere al părintelui său. Se întânlise şi
30

31. aici cu codrul drag lui şi cu râul. În jurul oraşului erau inălţimile
păduroase, dealurile inflorite dinspre Mănăstrisca, Clocucica si
Caliceanca, iar puţin mai încolo de dumbrava de la Horecea curgea
leneş Prutul. Linistea câmpenească a imprejurimilor, verdea si
mirositoarea umbră din Volksgarten, marile porţi de zid cu grăîdini
îndărat şi uliţele largi ca un drum de ţară în care un copac răsărea
deodata, împingeau satul până către inima târgului. Peste aceasta
patriarhalitate se asezase un burg de provincie austriacă, înăsprind
liniile.
Pe drum, lumea împestriţată a Bucovinei. Ţărani români, ruteni,
târgoveţi trec pe lângă evrei cu caftan si ungrofili austrieceşti. Pe lârgă
Hauptstrasse se opresc trei călăreţi în faţa unei cazarmi cu gherete
vărgate pentru sentinele, iar poştalionul aleargă răscolind colbul, tras
de patru perechi de cai, biciuiţi aprig de surugii. Acestă umbră din
tristeţea imensităţii provinciale cezaro-craiesti strica vioiciunea
verdelui peisaj cu care copilul Eminescu venise de acasă.
In această năvălire de zidărie germanică, bisericuţa de lemn, învelită
cu şindrilă, mai sta ca un semn al simplităţii pământului, până ce şi
aceea fu strămutată mai către margine, in Clocucica.
Elevul Mihai Eminovici fu înscris în clasa a treia la şcoala primară
cu pricina, primele două clase probabil că le făcuse la Botoşani sau în
particular. La început s-a deprins greu cu obiceiurile şcolare şi cu
disciplina cazonă, dar pe parcurs s-a apucat de carte serios.
Aci îşi petrece Eminescu aproape şapte ani din copilăria sa,
cunoscănd unul din aspectele asupririi culturale, care-l va marca toată
viaţa.Cele doua clase primare (a Ill-a si a IV-a), pe care suntem siguri
că le-a urmat acolo (1858–1859, 1859–1860), le-a trecut cu bine.
Director al scoalei era Wassilie Illasiewicz, catihet Porfir Dimitrovici,
iar învăţăori – in anul întâi, Ioan Litviniuc, şi într-al doilea, Ioan
Zybaczynski. Domnii invăţători, cu nume aşa de rebarbative, erau
mulţumiţi de băiat, mai ales că se dedase şi la limba germana.
In anul scolar 1858–1859 Eminescu se clasifică al 15-lea printre 72
de colegi. Elevul era silitor, avea purtări bune si aplecare la învăţătură,
socotea mulţumitor şi scria aşijdelea, nu era slab la religie, dar mai ales
era straşnic la limba romăna. Când după al doilea an de carte, in iulie
1860, venind vara, Mihai se găti să plece la Ipotesti să se bata cu
broaştele sau sa se suie pe şură, onorata direcţiune i-a dat certificat cu
Vorzug, adica bine, clasificându-l al 5-lea printre 82 de şcolari. Aici el a
indurate foamea şi frigul. Încă de acum şcoala nu i-a prea priit micului
Mihai, pentru că pe toamnă a fugit la Ipoteşti, dornic să guste din părul
31

32. atât de dulce al vecinului. L-au adus, fireste, inapoi, dupa ce Gh.
Eminovici i-a aplicat la spate usturătoarele sale metode pedagogice .In
toamna anului 1860, fu desigur tot Gh. Eminovici cel care aduse pe
baiat să-l inscrie la K.K. Ober-Gymnazium, in clasa întâi.
Şcoala era o lunga cutie cu etaj, un fel de ospiciu mohorat, formând
un istm de zidarie plană, neornamentată, în imensitatea unui scuar, ale
cărui limbi de verdeaţă se întindeau până lângă înaltul porton al
clădirii.
Profesorii şcolii cunoşteau bine pe Eminovici. Patru fraţi mai mari,
Serban, Niculae, Gheorghe şi Ilie, şezuseră pe bancile gimnaziului ani
de zile. Şerban urmase şase ani, lipsind unul, ca să repare efectele
repetenţiei şi, pe când Mihai isprăvea clasa a treia primară, sfârşea şi el
pe a şasea liceală. Niculae, deşi mai mic, era în aceeaşi generaţie
şcolară, dar urma şi clasa a Vll-a in anul scolar 1859-l860, cănd
Eminescu era in clasa a patra primară. Tot atunci sfârşea cu rău clasa
a Ill-a secundară Ilie. Şerban, Niculae şi Ilie nu mai figurează in
scriptele şcolii in anul când Mihai vine să se înscrie. Numai Gheorghe
(Iorgu) avea să mai urmeze pâna la Crăciun clasa a Vl-a, ca să se
retraga şi el. Aşadar, Eminescu era singurul Eminovici care frecventa
acum gimnaziul. Se poate însă ca ceilalţi fraţi să fi rămas în Cernăuţi,
aşa cum va face mai tarziu şi Mihai, spre a se pregăti în particular.
Când, directorul Stefan Wolff a văzut păşind in cancelarie şi pe Mihai,
a exclamat, mirat: "Şi acesta e tot un Eminovici!" .
După ce tată-său l-a înscris, a umblat desigur sa-l pună undeva "în
cost". Cât fusese în şcoala primară, Mihai şezuse la Aron Pumnul,
unde se aflau atunci (c. 1856–1858) si ceilalti fraţi . Profesorii aveau pe
acea vreme obiceiul să ţină copii in gazdă, pe plată sau în schimbul
unor mici servicii. Nu numai Pumnul, dar si părintele călugăr
Veniamin Iliut făcea la fel.
Acesta din urmă avea în gazdă, fără plată, vreo 27 de băieţi de
ţărani săraci, care dormeau pe jos într-o odaie şi o bucatarie, "ca
scrumbiile intr-un poloboc". Fiind cam bătăuşi, mai mari, fraţii nu se
înţelegeau bine cu Mihai, încât Eminovici l-a dus la alta gazdă, Nicolai
Tirtec, rutean, şi de meserie birjar. La inceput Tirtec şedea pe strada
Şcoalei nr. 799 (Schulgasse), după care s-a mutat in strada Sfintei
Treimi nr. 1. (Dreifaltigkeitsgasse). Colegii de pe atunci ai lui
Eminescu îşi mai aminteau de acestă locuinţă. Casa se afla peste drum
de bisericuţa de lemn Sf. Treime şi era a bisericii. Odăile acestea
slujiseră ca chilii pentru călugări. Tovaraşii de pensiune ai lui
Eminescu erau doi fraţi Ştefanovici, care locuiau într-o camera
32

33. deosebită, doi fraţi Daschevici, băieţi de popă, şi unul Ion Sahin. Odaia
in care şedea Mihai – nici vorbă împreună cu alţii – dădea în grădină şi
avea la fereastră gratii de fier. Lăsat aci de Gh. Eminovici, cu sfaturile
mamei , care îi dăduse un şal turcesc să nu răcească peste iarna,
Eminescu îşi începu activitatea de liceean. In clasă mai erau români (B.
Missir, viitor ministru, trei Manea, doi fraţi Goilav, Ilie Lutia s. a.), iar
în bancă şedea cu Arthur Hyneck din Botoşani, mai târziu doctor.
Micul Eminovici se înfăţişa colegilor săi ca un băieţel mărunt şi îndesat,
foarte curăţel, părul mare dat peste ceafă, fruntea lată şi ochii mari,
umerii obrajilor puţin ieşiţi în afară.
Cât despre şcoală, disciplina era foarte serioasă. Elevii n-aveau
voie să umble prin cafenele şi restaurante, să fumeze sau să poarte
bastonaşe şi erau pedepsiţi când nu mergeau la biserica. Profesorii erau
bine pregătiţi. Mişcările de la 1848 se sfârşiseră cu o serie de reforme
şi, Bucovina fiind socotită ca o margine de ţară, mulţi profesori distinşi
din Austria, fuseseră transferaţi la Cernauti.
Înscriindu-se la liceu, Gheorghe Eminovici a trebuit să-i caute iar
gazdă. Cât fuseseră şi fraţii lui la Cernăuţi, Mihai stătuse cu ei în gazdă
la Pumnul. Cine era acest Pumnul?
Peripeţiile venirii lui Aron Pumnul în Bucovina ne sunt cunoscute
din amintirile lui Iraclie Porumbescu, fiind primit cu o bucurie fără
margini de intelectualitate.
Rămâne un mister al adolescen ei lui Eminescu legătura poetuluiț
cu profesorul lui de limba română, Aron Pumnul, de la Cernău i. Laț
un moment dat în „conscrip ia” bisericii din Cernău i, Mihai apare caț ț
un „copil de suflet” al lui Pumnul. „Când Pumnul închide ochii,
T.V. tefanelli , venit de diminea ă la casa profesorului, îl află peȘ ț
Eminescu în lacrimi, scriind faimoasa poezie „La moartea( mormântul)
lui Aron Pumnul” (T.V. tefanelli) La moartea lui, în anul 1866,Ș
Eminescu la vârsta de 16 ani scrie cu o pasiune ie ită din comun o odăș
funebră dedicată profesorului, de fapt prima lui poezie publicată,
intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”
Aron Pumnul s-a născut în anul 1818 în satul Cuciulata, lângă
Făgăra . Fiind suferind încă de la vârsta de 6 ani, el a început coala laș ș
vârsta de 14 ani la coala Normală din Odorhei , continuând cuȘ
audierea cursului de filozofie al lui Simion Bărnu iu la Blaj, apoi laț
Cluj, după care este trimis la Viena cu al i elevi eminen i urmândț ț
cursurile teologice de 4 ani(1843-1846). În acest timp el se ocupă cu
studiul literaturii române, traduce din germană multe lucrări printre
care i „Despre Principatele Române”, lucrare arsă la Blaj în timpulș
33

34. Revolu iei. A participat la Revolu ia de la 1848 iar, după înfrângereaț ț
Revolu iei s-a refugiat în Bucovina de frica stăpânirii, a a cum deț ș
altfel au făcut mul i cărturari patrio i ai timpului. În Bucovina s-aț ț
bucurat de o primire deosebită, fiind mai întâi profesor „suplimentar”
(suplinitor) (1849), apoi titular (1850) la catedra de limba română, la
Liceul real din Cernău i. Pe lângă activitatea de profesor el desfă oarăț ș
i o activitate politică, „ comunicând discipolilor săi, odată cu tiin aș ș ș
limbii i literaturii române, i puternicul său patriotism”(Perpessicius)ș ș
Ca „om de bine” el „sprijină cererile de stipendii ale unor învă ăceiț
chiar când condi iile vie ii lasă de dorit.”ț ț
Trebuie să spunem că Aron Pumnul era adept al etimologismului,
expunând punctele sale de vedere în „Convorbiri între un tată i fiulș
lui asupra limbei i literelor române ti”. Eminescu s-a despăr it aiciș ș ț
de ideile lui, de i i-a luat apărarea în fa a lui Alecsandri, Tituș ț
Maiorecu i Dimitrie Petrino pentru ironiile la adresa lui privitoare laș
„ciunismele i pumnismele” din limbă.ș
Dar ceea ce este foarte important pentru poet, el alcătuie te iș ș
publică între anii 1862-1865 „patru tomuri în ase volume dinș
antologia de literatură română”, de fapt prima antologie de texte
române ti, sub titlul „Lepturariu românesc cules den scriptoriș
români” Acestă culegere de o bogă ie impresionantă ca număr deț
autori, de la origini până la clasicii zilei –Alecsandri i Alexandrescuș
iar sub raportul textelor, dintre cele mai substan iale, fiecare autorț
fiind precedat de o copioasă notă biografică, carte ce a adus mari
servicii învă ământului românesc al timpului i lui Eminescu.ț ș
i acum să revenim la legăturile lui Eminescu cu Aron Pumnul.Ș
Tatăl lui Eminescu, probabil prieten cu Aron Pumnul pe care-l
cuno tea prin intermediul fiilor lui mai mari care învă au tot aici, îlș ț
aduce pe copil în gazdă la profesor. Aron Pumnul a pus ochii pe el,
văzându-l pasionat de limba română i istorie. Ca elev privatist alș
liceului, Aron Pumnul îi încredin ează lui Eminescu Bibliotecaț
gimnazi tilor. Trebuie să spunem că „Lepturariul” său a apărut ca unș
moment crucial în via a poetului, pentru formarea personalită iiț ț
literare a lui. „La Cernău i Mihai trase la început la bunul Aronț
Pumnul, bolnav pe moarte acum, i se a eză acolo ca bibliotecar.ș ș
Pumnu avea case proprii, mai spre marginea ora ului. Într-o curte cuș
porti ă de lemn înecată în verdea ă, se aflau o casă mai mare cuț ț
cerdac, pe dreapta, unde locuia Pumnul i alta mai joasă, unde locuiauș
colarii inu i în gazdă i se adăpostea a a zisa bibliotecă aș ț ț ș ș
34

35. gimnazi tilor rămâni.”(Istoria literaturii române de Georgeș
Călinescu).
Acestă bibliotecă care se întindea pe câteva rafturi i dulapuri eraș
alcătuită din autori români, bro uri, foi răzle e, calendare la modă,ș ț
opuri istorice printre care Letopise ele lui Kogălniceanu, alte căr i deț ț
beletristică atât cât putuse să strângă profesorul din leafa lui i dinș
dona ii. Trebuie să spunem că biblioteca era aproape clandestină înț
casa lui Pumnul pentru că legile de atunci interziceau elevilor de a
între ine biblioteci, scăpând de sub controlul autorită ilor. Eminescuț ț
tia locul fiecărei căr i, o găsea pe dibuite, cum s-ar spune. Juneleș ț
bibliotecar î i ia rolul în serios i din pu inul lui face i dona iiș ș ț ș ț
bibliotecii trei căr i care-i poartă i semnătura.ț ș
Acum în casa lui Pumnul citeşte tot ce era de citit. Biblioteca
gimnaziştilor era bogată pentru acele timpuri. În afară de Lepturariu
se găseau opere de Asachi, C. Negruzzi, Iacob Negruzzi, Constantin
Morariu, Nicolae Ritter de Flondor, Eusebiu Popoviciu, Alexandru
Pelimon, C.D. Aricescu, Anton Pann, C. Stamati, Dimitrie
Bolintineanu, Eliade Rădulescu, Vasile Alecsandri etc.
Acum Eminescu cite te i scrie poezii, fără însă a le arătaș ș
colegilor. Dar murind Pumnul, Eminescu este profund impresionat iș
scrie poezia „La mormântul lui Pumnul” cu lacrimile în ochi. Aici el nu
este un începător, această poezie trădează o virtuozitate tehnică ce
presupune un exerci iu îndelungat. De altfel Popovici arată că poeziileț
”De-a avea…” i ”Din străinătate” publicate ulterior , fuseseră scriseș ș
înaintea acestei poezii. Poezia a apărut în bro ura „Lăcrimioareleș
învă ăceilor gimnazi ti din Cernău i la mormântul preaiubitului lorț ș ț
profesoriu Arune Pumnul” în anul 1866.
În această odă funerară cu elemente de elegie care aminte te deș
muzica sferelor, are un ton solemn, înalt, versul scurt, cu srofe cu o
simetrie perfectă, unde se pot identifica repeti ii, inversiuni, verbe laț
timpul prezent, la imperativ, pronume la persoana a doua, forma
scurtă, epitete, hiperbole etc, imagini vizuale olfactive i auditive, suntș
de re inut expresii poetice care-l anun ă pe marele poet: geniu, nalt iț ț ș
mare,îngerii, cununi mirositoare, lacrima duioasă, suspinele
armonioase, Eliseu etc.
35
In locul lui Pumnul, a venit de la o vreme Mihai Călinescu şi apoi
Ion Sbiera. Lewinski, de istorie, era un dascăl strălucit şi curând a şi
trecut la "Theresianum" din Viena . Neubauer, tot de istorie, era mai

36. Re ine aten ia începutul solemn al poeziei, armonia muzicală iț ț ș
tonul patetic:
”Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină;
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o geniu nalt i mare,ș
Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,
Te plânge-n tânguire i locul tău natal”ș
Trebuie să spunem că fără Aron Pumnul, Eminescu cu talentul lui,
ar fi întârziat mult cu debutul literar. Aron Pumnul l-a însufle it i i-aț ș
dat aripi către marea poezie prin lectura aprofundată a înainta ilor,ș
luând de la ei modelul rimei, unele figuri poetice i chiar teme literare.ș
După moartea profesorului, Eminescu exclamă, regretând:
„Pumnul nu mai este…” i părăse te gimnaziul pentru totdeauna.Ș ș
Aglaia: « Gimnaziul nu l-a terminat aicea din disperare că murise
Pumnul”.
Aron Pumnul
In locul lui Pumnul, a venit de la o vreme Mihai Călinescu şi apoi
Ion Sbiera. Lewinski, de istorie, era un dascăl strălucit şi curând a şi
trecut la "Theresianum" din Viena . Neubauer, tot de istorie, era mai
molatec, deşi sever, şi se arata bucuros să nu explice lectia; părintele
Kalinowski (Calinescu), catihet şi el, era tot aşa de îndârjit împotriva
celor ce nu veneau la biserică , Vyslouzil era cam nervos , pe altii,
Caspary, Limberger, Kraska, Kermavner, Hayduk, nu-i ştim decât cu
numele . Am comite o ingratitudine dacă am fura posteritaţii si pe
servitorul Onufri, iubit de copii, fiindca îi imprumuta cu bani ca sa-şi
cumpere mere si covrigi.
36

37. Spirit inegal, incapabil să se supuna unei discipline prea aspre,
Eminescu nu e in liceu un şcolar strălucit, sau mai bine zis nu e unul
din acei dintîi în clasa, care fac deliciile profesorilor şi sunt puşi
monitori. El are preferinţe la studiu, iubeşte lectura, nu insa şi şcoala.
Nu-i plăcea să-şi invete lecţiile şi de aceea lua note rele. De dragi ce-i
erau, uneori, ca să şi le pregatească, se suia pe casa.
In primul rând nu se împăca cu matematicile şi de aceea se invoise
cu Const. Stefanovici, care a şi devenit profesor de matematici, ca
acesta sa-i faca temele, iar el sa-i spuna povesti : "Eu ştiu chinul ce l-
am avut insumi – spunea mai tarziu poetul – cu matematicile în
copilărie din cauza modului rău în care mi se propunea, deşi in de altfel
eram unul din capetele cele mai deştepte. N-ajunsesem nici la vârsta de
douazeci de ani să ştiu tabla pitagoreica, tocmai pentru că [nu] se
pusese in joc judecata, ci memoria. Şi, deşi aveam o memorie
fenomenala, numere nu puteam invăţa deloc pe de rost, încât îmi
intrase-n cap ideea că matematicile sunt ştiintele cele mai grele de pe
faţa pământului." In afara de matematici, nici un alt studiu n-avea de
ce să displacă lui Eminescu, încât dacă la ştiinţele naturale avea abia
nota "satisfacator", iar profesorul de latineşte era de-a dreptul
nemulţumit, deşi aceste studii ii vor fi cu deosebire scumpe lui
Eminescu mai târziu, asta se datoreste, fără indoiala, zburdalniciei si
lipsei de simpatie pentru respectivii domni profesori.
In schimb, la limba română şi la istorie era tare. Fiindca n-aveau
cărţi, învăţau gramatica şi celelalte după dictat. Eminescu căpătase de
la Pumnul insemnările de lecţiuni si le imprumuta şi la colegi, cu
conditia de a nu îndoi şi murdari filele, dar temeiul cunoştintelor sale
era lectura. Lăsând in plata Domnului problemele de aritmetică, citea
pe infundate, inchis in casă, cărţi din biblioteca şcoalei, sau de la
Pumnul (unde îl aflai mai intotdeauna, duminicile si sărbătorile),
hrănindu-se cu compuneri romantico-fantastice ca Povestirile lui
Hofftnann, Bianca Capello si literatura romană câtă ii cădea in mâini.
Cât despre istorie, dulapurile cu cărţi ale lui Gh. Eminovici işi găsiseră
un nou cititor. Eminescu ştia de acasă slova chirilica, iar lecţiile nu şi le
invăta dupa manuale, ci de-a dreptul din cărţi mai vechi – negresit
cronici – pe care le avea de la Ipotesti sau din biblioteca lui Pumnul.
De pe acum istoria antică il atragea. Intr-o Istorie universală
(Weltgeschichte) de Weller, carte plină de atracţii, pe care o purta cu
sine şi la plimbare, şi intr-o Mitologie de G. Reinbeck (Mythologie fiir
37

38. Nichtstudierende), Eminescu găsea mai multe cunoştinte despre lumea
antica, despre babiloneni, asirieni, perşi, inzi, egipteni, greci, romani,
de câte putea afla la şcoala. Ajutându-l memoria, ştia aşa de bine la
istorie, încât profesorul, vorbind in clasa a Il-a B despre tinereţile
regelui Cyrus, spuse in chip de mustrare că în sectiunea A era un elev
Eminovici care îi bătea pe toţi. A pricinuit mirare mare in tot
gimnaziul faptul că Neubauer, profesorul de istorie, om foarte sever, i-a
dat cea mai bună notă, ceea ce până atunci nu se mai intâmplase . De
altfel, atât Pumnul, cât şi Lewinski, profesor şi el de istorie, il iubeau
mult.
Nici religia nu era pe placul micului Mihai. Părinţii lui, mai ales mama,
erau oameni bisericoşi şi în afara de aceasta, avea trei mătuşe în
călugărie şi doi unchi, precum şi o nepoată de soră. Cu toate acestea,
Mihai n-avea nici o tragere de inima pentru "exhortele" popii şi lipsea
de la ele des, ori se făcea nevăzut când erau mânaţi spre biserica, drept
care sfinţia-sa il "pârli",insemnandu-l la conduita cu vorbele:
"tadelnswerth wegen Versaumniss der Exor-ten", adica, mai pe
romaneste: "ticalos, fuge de la predică".
Incolo, Eminescu era foarte vioi si chiar vorbareţ dar pe dată ce
profesorul îi făcea vreo observaţie, se potolea numaidecât, păstrând cea
mai adâncă tăcere .Un zambet statornic in coltul gurii, care dispărea
numai când nu ştia lecţia, îi câstigase simpatiile colegilor, ceea ce nu
înlătura însă ighiontirile şi bătăile.
Mai draga decât şcoala îi era lui Eminescu joaca. Din strada
Cuciur-Mare, in dosul grădinii publice, se intindea un mare maidan
numit toloaca (Pulvertum), unde "studenţii", ucenicii şi calfele de
meseriaşi îşi făcusera loc pentru bătut mingea. Sub streaşina casei
unde locuia colegul Ştefanelli, peste drum de toloacă, băietii făcuseră
un depozit de beţe şi nuiele cu care alimentau pe studenţi pe dată ce
incepeau ostilitatile. Eminescu, focos goliard toată viaţa, era unul din
cei mai zelosi purtători de muniţii, şi n-a lipsit mult odata ca să fie
bătut măr de "duşmani”. Alte jocuri ale copiilor erau – cum se
intamplă – imitarea mijloacelor de locomotie inaintate, ca datul pe
gheata, iarna, joc la care Mihai căzu odata aşa de rău, incât leşină, sau
"de-a posta", pe care o văzusera pe uliţele Cernautilor. Doi baieţi erau
inaintaşi, doi rotaşi şi unul surugiu. Poştalionul, construit de băieţii in
gazdă la Burlă, tatal profesorului din Iasi, era din scânduri, cu oiste in
cruce si hamuri de sfoarî petrecute prin gura "cailor". Cursa pornea
pe Franzensgasse sau spre Dealul viilor (Weinberg). Mihai, care era
numai cal rotaş, vru intr-o zi să fie vizitiu in locul lui Şahin. Dar caii
38

39. fiind nărăvaşi, răsturnară la o intorsătură pe mândrul surugiu, care
poate se visa – dupa cartea de istorie – pe o quadriga romana,
zburdând pe hipodrom. Devenind mai mare, Eminescu dispreţui aceste
jocuri copilareşti şi incepu sa frecventeze pe ascuns redutele, adica
balurile mascate, şi in cele din urma teatrul.
Inchipuie-şi oricine ce infern trebuie să fi fost la gazda unde
şedeau atâţi copii! Îşi istoriseau isprăvile de peste zi şi-şi plănuiau unul
altuia farse peste noapte. Cum Eminescu avea obiceiul să stea acasă să
citeasca şi era bun povestitor, tovarăşii il puneau să le istoriseasca ce
citise sau basme, ceea ce el făcea mai de voie bună, mai de nevoie, căci
in caz de opunere era bătut cu pernele. Peste noapte se strecurau in
grădină si furau mere din pom sau, prinşi de Tirtec, il chemau urland
peste noapte ca din pivnita, ca sa se razbune: "pani Tirtec, pani
Tirtec!", pană ce-l scoteau buimacit din casa, apoi fugeau. Născociseră
o sperietoare lugubra, cu care vârau in toate spaimele mai ales pe
Eminescu, care era fricos din fire şi nu şedea bucuros singur. Fratii
Stefanovici, vrând să vândă cu orice chip lui Mihai o carte (Biblische
Geschichte Altes Testament) şi acesta refuzând, bâietii il îmbiara să
doarmă cu ei intr-o chilie, unde-i spuseră că s-ar fi spânzurat un
călugăr. Peste noapte, cu o sfoara legată din vreme, începură să zgâlţâie
geamul, in vreme ce unul, vorbind intr-o cofă goala, ca un strigoi,
zicea: "Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht Biblische
Geschichte?" (Eminovici, de ce nu cumperi cartea?). Apoi ii pusera
plapuma în cap şi-l loviră cu sfeşnicul, până ce acesta, tremurând de
spaima, făgădui. Eminescu, inspăimântat, se plânse lui Tirtec că odaia
e bântuită de stafii, şi birjarul se hotarî să nu doarma intr-o noapte,
spre a da de rost duhurilor necurate. Isi aprinse ciubucul cel lung şi se
puse să vegheze. Dar curând aţipi. Copiii pregătisera dinainte un
pepene găurit in chip de cap de mort, cu lumânare inauntru, şi un
cearceaf mare. Când sforăiturile bătrânului erau mai sonore, un
zornăit lugubru cutremura ferestrele deschise pe jumatate şi legate cu
sfoară şi o stafie albă cu ochi de foc şi dinţi clănţănitori, infăsurată in
giulgiuri fâlfâitoare, ieşi dintr-un scrin ce se afla in cameră. Tirtec sări
in picioare. Ca din depărtare, un glas inăbuşit (un băiat vorbea intr-un
pahar apăsat pe buze) se auzi zicând: "Tirtec, iapa-ţi piere-n grajd".
Ţinand ciubucul in mână, Tirtec dădu năvală afară cu ochii pustii să
vada ce-i, când dintr-un pom din grădină sări unul, care furase mere.
Cela zdup peste gard, Tirtec dupa el, până ce căzu in gura unor caini…
Acestea sunt numai unele din năzbâtiile copiilor de la gazda. Fratii
Stefanovici prindeau păsări, ciocănitori şi le ţineau in colivie. Eminescu
39

40. se cuibărise ca vulturul intr-un pom din gradină, iar toamna culegea
mere rămase din scuturăturaă. Pe pereţii "căsutei din grădină" făcuse
o "galerie de tablouri" cu ilustratiuni din jurnale, pentru vederea
careia trebuia sa se plateasca "intra-rea". Cu un coleg, probabil,
poreclit Armanul, cu care sta in odaia din pod, jucau teatru, si banuiala
este ca piesele reprezentate sunt Landhaus an der Heerstrasse si
Liebelei am Fenster, cea dintâi in chip sigur, cea de-a doua cu
probabilitate, de A. von Kotzebue. Când invâţau la ştiinţele naturale
despre maimute, se căţărau in nuc spre a le pricepe mai bine mişcările.
Prietenii il dădură să joace cărţi, chiar căţi pe bani: ferber cu santel
sifara. Mânaţi de unul Lozinschi, se duceau in beciul unui crâşmar din
Ulita Jidoveasca, cu firma "La cocoşul roşu", fiindcă Tirtec ii prinsese
acasă. Aci, intr-o hrubă fără ferestre, asezaţi pe un poloboc răsturnat,
jucau cărţi la lumina unei lumânări de seu infipte intr-un cartof mare.
Lozinschi, inţeles cu crâşmarul, le lua bani, straie, cărti vechi. Aici
pierdu Eminescu şalul turcesc pe care mamă-sa i-l dpăduse ca să nu
răcească.
Fiind mai delicat, se întelege că cele mai multe farse erau făcute pe
seama lui. De spaimă, Eminescu dădu in friguri. La acest neajuns se
mai adăuga şi mâncarea proasta. Tirtec era un speculant netrebnic.
Pentru ca să nu faca focul, ghemuise, iarna, pe toti copiii intr-o chilie,
iar seara nu le da de mâncare decat porumb fiert in lapte (159). De
aceea copiii, infometati, furau mere si faceau chisăliţă din poame . Unii
baieţi se şi mutaseră de la Tirtec (mai 1862), dar Eminescu nu putu
face acelaşi lucru pentru că, neplătindu-i-se costul, gazda il oprise
zalog. Nemaiputând răbda şi fiindu-i urâtă – credem – şi şcoala, unde
căpăta note rele (cl. a Il-a, 186l-l862), dupa ce in anul intâi, 1860-l861,
invăţase binişor , Mihai se hotari sa fugă din nou acasă. Obişnuit să
bată drumurile, o lua deci pe jos până la Mihăileni, pe unde, neavând
bilet de libera circulatie, trecea graniţa pitit in dosul unei harabale de
marfă. Apoi se aşternea drumului până la Ipotesti. Ajuns in sat i-a fost
frică să mearga de-a dreptul acasa, ci dadea târcoale unui păr din
ograda megiesului Isăcescu, pus tocmai pe o coastă, drept in faţa
conacului părintesc, păr din care mai furase fructe şi-n alte dăţi. Maica
Fevronia, care se afla la moşie, privind spre deal, zise mamei: "Ira! Ian
te uita, Raluca, cum samănă băietul cela cu Mihai." N-apucă să zică, si
iată şi o baba, Prodăneasa din sat, cu vestea ca e chiar Mihai. Au pus
pe un vizitiu, Vasile Rusu, să-l prindă. Vazandu-se incolţit, Mihai dădu
să fuga ţipând, dar fu luat pe sus şi dat in primire mamei, care il ţinu
pitit până seara, când, intorcandu-se Gh. Eminovici, ii spuse
40

41. intâmplarea pe ocolite. Tată-sau, supărat foc, i-a făcut o morala aspra
insoţită de bătaie, şi a incheiat cu necaz: "Atâta treabă am, Raluca, şi
acum trebuie să plec la Cernauţi, să duc pe tâlharul ista la şcoala". A
doua zi, "talharul" incerca iar să fugă, luand-o la deal, pe şoseaua
naţională ce duce la Botosani. Prinzand de veste, Eminovici trimise
după el oameni călări. "Haide indărăt, cuconaşule, – ii ziseră oamenii
când il prinseră – haide la boier acasa, să te dea tot la Cernauti, că nu-i
chip altfel." "La ce să mă dea la Cernauti – ţipa, zbătându-se Mihai –
că eu sunt învăţat şi fără Cernauţi." Dupa ce l-a ţinut o zi legat, in
opinteli, caci copilul striga: "De ce mă legi degeaba, căci eu ştiu să mă
dezleg", Eminovici l-a dus pe sus la Cernauti, unde directorul Wolff,
sătul de năzdrăvăniile Eminovicenilor, nu l-a primit incântat.
Rămânând repetent în anul şcolar următor, 1862–1863, Eminescu
frecventează tot clasa a Il-a. Acum nu mai locuia la Tirtec, ci la un
profesor de limba franceza, Victor Blanchin, in strada Domneasa-de-
Jos, 23, care ţinea cu chirie casele lui Samuil Morariu, mai apoi
mitropolit al Bucovinei. Se vede treaba că tată-său gândea că Mihai,
stând în casă cu un franţuz, s-ar fi deprins să vorbească, fără să vrea,
în aceasta limba. Blanchin era însă un betiv, venea acasă pe doua
cărări şi făcea gălăgie, certându-se mai mereu cu nevasta. Afară de
aceasta, odaia in care locuia Eminescu era nesănătoasă şi din această
cauză băiatul a căpătat o boala de urechi pe care o va continua la
Viena.
Incepând cu 16 aprilie 1863, data când cădea prima zi de scoală,
dupa vacanta Paştilor, Eminescu nu mai apare prin cataloage . Gh.
Eminovici se încredinţase, desigur, că nici lui Mihai nu-i pria şcoala
nemţeasca şi-l lăsase să se descurce singur, ca pregătit în particular.
41

42. Mormântul lui Aron Pumnul în Cernău iț
EMINESCU I TEATRULȘ
Dacă Eminescu nu ar fi fost un mare poet i un pasionat ziarist,ș
atunci categoric că ar fi rămas la prima lui dragoste, teatrul i ar fiș
devenit un mare actor. Spun acest lucru pentru că încă din copilărie
Eminescu a fost atras de mirajul scenei. Primii lui ani i-a petrecut la
Ipote ti i la Boto ani. Fiind „cel mai rău” dintre copiii căminarului,ș ș ș
Mihai s-a ascuns în singurătatea codrului i a naturii, s-a izolat prinș
peregrinări i joacă, menite să-i dea iluzia evadării din lumea reală, careș
nu-i era tocmai prielnică. A jucat la început pantomima, cea mai veche
formă de teatru:
„Copii eram noi amândoi,
Frate-meu i cu mine,ș
Din coji de nucă car cu boi
42

43. Făceam i înhămam la elș
Culbeci bătrâni cu coarne
…………………………
i frate-meu ca împăratȘ
Mi-a dat mie solie
Să merg la broa te suflecatș
Să-i chem în bătălie,
Să vedem cine-i mai tare.”
O altă lume i s-a deschis în fa a ochilor atunci când a început săț
înve e carte. Înscris la Cernău i în clasa a treia la gimnaziul greco-ț ț
catolic, după primele două învă ate acasă, el a avut posibilitatea săț
citească i să participe la spectacole de teatru.ș Mai întâi a găsit acasă o
vastă bibliotecă cu volume ca „Alzira” sau „Americanii” tragedie de
Voltaire, tradusă de Gr. Alexandrescu, „Antony”, dramă de Alexandre
Dumas, tradusă de Alexandru Hrisoverghi, cu precuvântarea lui
Costache Negruzzi, „Mizantropul” de Moliere i „Zaira” de Voltaire,ș
traduse de George Sion, piese de teatru citite, apropriindu-l de vasta
cultură teatrală.
La liceul german, trecut în septembrie 1860, a dus-o greu, mul iț
profesori erau „ ilu tri pedagogi, dar uitau să fie oameni” ceea ce l-aș
făcut pe Eminescu să urască coala. A găsit mângâiere în casa lui Aronș
Pumnul, profesorul lui de limba română, care l-a i găzduit, cu o bogatăș
bibliotecă a gimnazi tilor, care i-a fost ca o mană cerească, mai ales prinș
”Lepturariu”, făcând cuno tin ă cu aproape to i scriitorii no tri. Aici aș ț ț ș
dat i de profesorul de istorie Neubauer, un mare iubitor alș
dramaturgiei germane, care-l punea să povestească întâmplări din
mitologia greacă, războiul Troiei sau expedi ia argonau ilor. Neubauerț ț
era „teatralist”, îi îndemna pe copii să joace teatru. În „Suvenirile lui din
copilărie”, Eminescu i-a a ternut pe hârtie câteva gânduri din aceastăș ș
epocă: „La Dzierzek, în casa cu plopi. Grădina cu mere în care îmi
făcusem cuib ca vulturul i găseam mere toamna rămase dinș
scuturătură… Galeria cu tablouri. În căsu a din grădină lipisem peț
pere i chipuri rupte din jurnale… Teatru l-am jucat odată în odaia dinț
pod, în care edeam cu armanul, a doua oară în grădina Landhaus anș
der Heerstrasse- Libelei am Fenster, Grosspapa, bostanul găurit cu
lumânarea…” Piesele jucate erau ale lui August de Kotzebue, de care va
vorbi mai târziu ca ziarist dramatic. Farsa naivă îi bucura pe copii i-iș
scoteau din constrângerile cazone ale colii.ș Eminescu , probabil l-a
jucat pe cameristul Baltazar, eroul principal, din piesă. Constantin
43

44. Bărcănescu, tenor de mare faimă, î i aduce aminte despre Eminescu căș
avea „o voce mică, dar dulce i mlădioasă.ș Cuvintele erau spuse cu o
expresiune i cu un accent de care ar fi fost gelos cel mai mareș
cântăre ”.ț
Spuneam că o mare înrâurire asupra formării lui Eminescu a avut-o
biblioteca gimnazi tilor din casa lui Pumnul, de care s-a îngrijit oș
perioadă de timp. Acum a cunoscut comedioarele lui Vasile Alecsandri,
”Iorgu de la Sadagura”, „Creditorii”, „Zgârcitul risipitor”, „Rusaliile în
satul lui Cremene”, „Millo director sau Mania posturilor”etc.
Pe 16 aprilie 1863 Eminescu dispare din coală, unii eminescologiș
punând accent pe faptul că a murit Pumnul i Eminescu n-avea de ce săș
mai stea la coală. Adevărul este altul. După ce se vede respins cu oș
bursă de la liceul din Boto ani, apare o trupă de actori a lui Tardini-ș
Vlădicescu în Boto ani unde joacă câteva spectacole în sala de teatru,ș
„Teatru român”, instalată pe Calea Na ională. Presupunem că Eminescuț
a luat urma trupei în ora ul de unde fugise, adică Cernău i, cu acestăș ț
trupă, afirmând că vrea să urmeze cursurile colare ca „privatist”. Aiciș
Eminescu a fost nelipsit de la spectacole, fermecat de minunile care se
desfă urau pe scenă. El„ sta nemi cat, cu privirea a intită asupraș ș ț
actorilor, ca i când ar fi voit să soarbă toată ac iunea i frumoaseleș ț ș
melodii cântate de dân ii i se supăra grozav dacă careva din colegi îlș ș
stingherea prin întrebări sau observa ii”. Spectacolele s-au prezentatț
între 13 martie i 29 mai 1864, cu 33 de piese, după care trupa i-aș ș
continuat turneul la Bra ov, unde a jucat toată vara anului 1864. Ioanș
Zbierea, fostul lui profesor de limba română, ne poveste te că „ Teatrulș
l-a abătut pe Eminescu de la studiile gimnaziale, voia i el să fie actor, iș ș
actor dramatic! i a a a părăsit gimnaziul…”Ș ș
Prietenia lui Eminescu cu actorii pare să se înfiripat la Boto ani,ș
acum a încol it în mintea lui gândul să urmeze trupa. Mai întâi s-a lipitț
de trupă ca „admirator”. Obligat de tată, intră câtva timp ca „scriitoru
al cancelariei” din Boto ani, ca în martie 1865 să se alăture iar trupei deș
teatru. Trupa se afla în iunie 1865 la Bra ov i Eminescu făcea parte dinș ș
rândul actorilor. De data acesta nu mai era un simplu „admirator”, ci un
profesionist. El a ocupat cu ca suflerului i cu o memorie prodicioasă aș ș
învă at pe de rost pasaje întregi, pe care le recita pe scenă.ț
44

45. Revista Familia unde a debutat poetul
Au urmat apoi anii de peregrinare cu actorii din teatrul tefanieiȘ
Tardini, care au avut o mare însemnătate în via a poetului. Avea acumț
16 ani împlini i, noul drum ar fi vrut să însemne calea spre mai multăț
libertate pentru poet. Umblând prin ară, va avea prilejul să cunoascăț
pământul ării, tradi iile, crea ia populară, natura i oamenii. Întreț ț ț ș
timp suflerul devine i un mare poet, publicând primele poezii înș
„Familia”. Acum Eminescu era fericit. „ Ca un copil care a teaptă cevaș
nou i frumos - avea să-i scrie el Veronicăi Micle peste ani- a a i euș ș ș
a teptam numărul din „Familia”. Ceteam ca un actor pasionat rolul; miș
se părea că ceea ce compusesem din inspira ie era altceva… unde suntț
clipele de veselă i nobilă visare? ”ș
Trupa de teatru a tefaniei Tardini era compusă din 17 persoane,Ș
10 bărba i, 3 doamne i 4 domni oare. O trupă a a de mică avea nevoieț ș ș ș
de ajutor. Actorii făceau de toate, nu aveau o specializare, ei recitau,
cântau i jucau. Eminescu pare că le căzuse bine. Cu vocea lui putea săș
fie un bun actor, dar cu scrisul un excelent copist de roluri. Mite
Kremnitz avea să amintească cunoscu ilor că „ Abia un băie andru,ț ț
părăsi dar gimnaziul i colindă Ardealul, Muntenia i Moldova, cu aceaș ș
trupă de actori, în care era aici actor, aici poet dramatic, aici regizor, aici
sufler” Înfră it cu teatrul i cu poezia, a pornit să cutreiere ara, s-oț ș ț
cunoască.
După desfiin area trupei, Eminescu a fost nevoit să se despartă,ț
hoinarul i-a continuat drumul singur colindând prin Transilvania. Înș
1866 Eminescu se afla la Blaj, mica lui Romă, unde venise să- i sus inăș ț
examenele. Părul lui lung, „purtat ca al preo ilor orientali…” de care- iț ș
amintesc contemporanii, era pieptănătura actorilor, într-o vreme când
nu existau peruci i actorii puteau astfel să- i schimbe înfă i area, a aș ș ț ș ș
45

46. era Iorgu Caragiale, Mihai Pascaly i chiar tânărul Caragiale, în vremeaș
când studia arta dramatică i când a fost sufler.ș
În ianuarie 1867, Mihai Eminescu făcea parte din trupa de teatrua a
lui Iorgu Caragiale. Avem mărturia lui Caragiale care ne dă amănunte
pre ioase despre poet. Caragiale în vârstă de 15 ani, cu doi ani mai micț
decât poetul, venise proaspăt în Bucure ti i trăsese la unchiul său,ș ș
actorul Iorgu Caragiale. „ Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un
actor…Actorul îmi zise cu un fel de mândrie: „Am i eu un băiat înș
trupă care cite te mult, este foarte învă at, tie nem e te, are mareș ț ș ț ș
talent, face poezii, ne-a făcut câteva cuplete minunate... Eu cred că i-arț
face plăcere să-l cuno ti…” I-a povestit cum îl găsise la un hotel dinș
Giurgiu, slujind în curte i la grajd, culcat în fân i citind în gura mareș ș
pe Schiller. Actorul i-a propus să-l ia ca sufler cu apte galbeni pe lunăș
i Eminescu a primit cu bucurie.„Era o frumuse e- poveste te Caragialeș ț ș
când l-a văzut- o figură clasică, încadrată de ni te plete mari, negre, oș
frunte înaltă i senină, ni te ochi mari, - la aceste ferestre ale sufletuluiș ș
se vedea că cineva este înăuntru, un zâmbet blând i adâncș
melancolic…” Trupa ambulantă era a actorului Mihai Pascally, din care
făcuse parte i Caragiale ca al doilea sufler i copist de roluri.ș ș
Iorgu Caragiale
Iorgu Caragiale l-a tocmit ca sufler pe Eminescu i de atunci nu s-ș
au mai despăr it. Eminescu a redactat peti ia prin care trupa solicitaț ț
Ministrului sala Teatrului cel Mare pentru a da spectacole, „ spre a se
putea hrăni onorabil”, prin mijlocirea artei dramatice. Nemul umi i deț ț
orarul aprobat, Eminescu a continuat cu peti iile adresate Teatrului celț
Mare, cerând i duminici de reprezentare, dar fără rezultat. Repertoriulș
suflat de poet era divers, de la piese patriotice la drame i comedii. Deș
asemenea i copierea textelor pentru arti ti o făcea tot el. Tânărul deș ș
46

47. optsprezece ani năzuia să scrie i piese, precum „Ariel”, „Faust” „Unș
don Juan românesc” Evolski, un actor al timpului, spune despre poet:
„Adeseori, sufla din cu ca lui îmbrăcat în diferite costume specialeș
trupelor provinciale, compuse dintr-o haină Louis IV, pantalon bufan iț
Henric IV i chivără de carton aurit„ a la Misterele inchizi iilor”. Trupaș ț
având arti ti pu ini, adeseori îl foloseau i pe Eminescu ca actor .ș ț ș
„ Ochiul deprins al neutatului Pascally- zice Caragiale- l-a descoperit pe
Eminescu”.
Acum în culmea gloriei de „artist”, Eminescu face un turneu prin
ară cu societatea dramatică a arti tilor superiori. Trecerea frontierei s-ț ș
a făcut pe la Predeal. Primul ora care s-a bucurat de prezen a lor a fostș ț
Bra ovul. Trupa a stat aici o lună de zile între 16 mai i 16 iunie. Alș ș
doilea ora a fost Sibiul, unde actorii au rămas două săptămâni, caza i laș ț
hotelul „Bukarest”. Aici s-au remarcat cu piesa „Mihai Viteazul după
bătălia de la Călugăreni”. În ziua de17/29 iunie 1868 s-a dat la hotelul
„Împăratul romanilor” un banchet în onoarea actorilor, participând 150
de persoane. La Lugoj spectacolele au început pe 23 iulie i s-au bucuratș
de o mare aten ie din partea spectatorilor români. După Lugoj a urmatț
Timi oara, cu ultimul spectacol pe 3 august 1868, mul i spectatoriș ț
plângând cu lacrimi de bucurie la auzul limbii române ti. Ghinionul aș
fost că aici Matilda Pascally a născut un băiat i itinerariul trupei aș
suferit modificări. La Arad au ajuns pe 5 august i au fost aplauda i deș ț
ărani veni i din Zarand. Ghinionul i-a păscut în continuare deoarece s-ț ț
au îmbolnăvit actorii Pascally i Ioan Gestian i a trebuit ca spectacoleleș ș
să fie suspendate. La spectacole a asistat i Iosif Vulcan care dorea „s-ș
aud limba noastră dulce i sonoră răsunând pe scenă.”, dar să-lș
cunoască mai bine i pe Eminescu, cu care se mândrea la revistă.ș La
Gherla nu s-a jucat din cauza bolii actri ei Matildei Pascally, care s-aț
accentuat. La 31 august 1868 trupa a sosit la Oravi a, având un succesț
enorm, organzându-le o petrecere cu joc în sala Coroana. La 2
septembrie trupa a plecat spre Bazia , după care cu vaporul a ajuns laș
Giurgiu.
În timp ce trupa colinda prin Transilvanie, la Bucure ti seș
reorganiza Teatrul cel Mare, sub Mihail Kogălniceanu, în calitate de
membru în comitetul teatrelor. Pascally i-a dat lui Eminescu o scrisoare
de recomandare către Grigore Bengescu, directorul Teatrului cel Mare
pentru a fi primit în suljbă aici.
„ Domnul meu, Îmi iau libertatea să- i recomand pe aducătorulț
acestei epistole, om al literelor i bun român…..Este un străin dinș
Moldova, cu studiile terminate la Cernău i, foarte cult, foarte studios, cuț
47

48. cuno tin e minunate de literatură germană i română. Este sărac i peș ț ș ș
drumuri, l-am avut sufler la mine, pe lângă tiin ă este laborios, activ, iș ț ș
foarte cumsecade. Dacă vei putea acordă-i locul de al doilea sufler, cu
toate că poate fi foarte bun i pentru locul întâi, ai face un mare serviciu,ș
un mare bine…” Pe 29 septembrie 1868 Eminescu este angajat în calitate
de suflet II i copist cu o leafă de166,66 lei noi. Situa ia actorilor însă s-aș ț
înrăută it, a venit iarna cu frig, cu salarii neplătite la timp, cu greută iț ț
de tot felul i pe deasupra i cu cearta dintre Millo i Pascally.ș ș ș
Eminescu pleacă iar cu Pascally într-o nouă„excursiune artistică” la
Gala i, la Ia i, la Cernău i. La începutul lui august 1869 trupa s-a opritț ș ț
i la Boto ani. Acum se petrece o răscruce în via a lui Eminescu i i seș ș ț ș
spulberă pentru totdeauna ideea de a rămâne artist de teatru. „Părintele
lui- ne zice Caragiale în „Nirvana”- l-a găsit pe excentricul fugar i, cuș
mai binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă i d-acolo l-a trimis la Viena.”.ș
Supărat pe părin i, Eminescu îi replică lui tefan Cacoveanu:„Ce au cuț Ș
mine? Pâinea nu le-o mănânc, pragul nu li-l calc. Lese-mă să-mi merg
calea mea i să trăiesc din pu inul meu.” A a se face că Gheorgheș ț ș
Eminovici, tatăl lui, îl înso e te personal cu Raluca la Viena, spre a fiț ș
siguri că poetul o rupe cu actoria. Despăr irea de „ dragii lui pribegi”,ț
actorii, n-a fost desigur prea u oară. Lăsa în urmă o via ă libertină peș ț
care n-avea s-o mai găsească niciodată. „Comediantul”, un text
autobiografic, exprimă desnădejdea lui la despăr ire:ț
„ i tuit-a i comediantul,Ț ș ț
L-aplaudară i cu sudalme,ț
S-a sfâr it acum comedia,ș
Haida-de! Bate i din palme.”ț
Viena îi deschidea alte căi, centrul cultural al Europei, era ora ulș
cel mai cosmopolit de pe continent. Aici studen ii români îl primesc cuț
bra ele deschise .Aveau deschise u ile teatrelor i muzeelor, al opereiț ș ș
imperiale etc.
La Viena , problemele teatrului au continuat să-l preocupe în mod
deosebit. Imediat traduce lucrarea criticului i dramaturgului germanș
Heinrich Theodor Rotscher „Kunst der dramatischen Darstellung-Arta
Reprezenta iunii dramatice”, un fel de tratat modern al dramaturgiei.ț
Din Viena, Eminescu trimite „Familiei”, în toiul discu iilor despreț
teatrul românesc din Transilvania, articolul „ Teatrul românesc iș
repertoriul lui”, apărut în numărul din 18/30 ianuarie 1870, un fel de
profesiune de credin ă a tânărului Eminescu, care dovede te o vastăț ș
48

49. cultură teatrală, îmbăgă ită prin cercetarea bibliotecilor i prinț ș
urmărirea spectacolelor.
La Viena Eminescu mergea des la teatru. O spune unul dintre
colegii lui: „Întotdeauna mergeam la teatru i mai cu seamă laș
Burgtheater i la Opera Imperială, mai cu deosebire la operele clasice”.ș
Au fost la spectacolele cu „Fidelio” de Beethoven, la„Faust” de Gounod,
la concertele de la Muzikverein, vizitau galeriile de tablouri, expozi iile.ț
Ne reamintim că atunci când s-a întânlit cu Veronica Micle, prima
lui grijă a fost s-o introducă pe prietenă în tainele teatrului, căreia nici ei
nu-i era străin. i ea de la o vârstă foarte fragetă a jucat teatru, fiindȘ
reperată de un reprezentant al operei italiene, cu propunerea s-o
angajeze .Numai căsătoria cu Micle i-a încurcat i ele, dat toată via a aț ț
tânjit după teatru.
În anul 1870 teatrul vienez introdusese în repertoriu pe marii clasici,
organizând adevărate cicluri cu Shakespeare, cum era „Regele Lear”,
„Henric al –IV-lea”, „Antoniu i Cleopatra” etc. Mihai Eminescu începeș
să frecventeze i cercurile teatrale vieneze, cum era actri a de rang înaltș ț
Friederike Bognar, pe care o admira profund, sau Augusta Baudius,
artista cu„ cei mai frumo i ochi alba tri dinVviena” căreia i-a închinatș ș
i o poezie.ș
Ceasul lui Eminescu
N-au lipsit din preocupările lui nici încercările dramatice precum
„Emmi sau Amor pierdut-Via ă pierdută”, „Decebal”, „Mihai celț
Mare”, „Petru Rare ”, „Demon i înger”, „Alexandru-vodă”.ș ș
Admira ia lui cea mare a mers către Shakespeare, căruia i-a ridicatț
adevărate imnuri de slavă:
„Shakespeare! Adesea eu gândesc la tine,
Prieten blând al sufletului meu.
Izvorul plin al cuno tin ei taleș ț
Îmi vine-n gând să le repet mereu
…………………………………
Tu mi-ai deschis ochilor lumina,
M-ai învă at ce lucru să iubesc,ț
49

50. Gre ind ca tine chiar, iubesc gre ala.”ș ș
Mutându-se la Berlin, plănuie te drame originale i traduceri deș ș
piese cum ar fi „Văduva din Ephes”, „Torqato Tasso”etc.
Venind în ară, Eminescu devine cronicarul dramatic al „Curieruluiț
de Ia i” i, mai târziu, printre polemicile politice, scrie croniciș ș
dramatice la „Timpul”, participă la spectacole,pregăte teș
„Dodecameronul dramatic”cu subiecte din istoria Moldovei.
Eminescu lânga femeia iubită ieşind de la teatru, chiar cu un an
înainte de a-şi da obştescul sfârşit. Iar zeflemistul Caragiale în faţă
duelează cu actorul Ştefan Iulian, departe de fostul său prieten din
tinereţe.
Anul 1883 este anul fatidic pentru Eminescu când este fulgerat de
boală. Doar „Laios” este un fel de cântec de lebădă al acestei perioade.
Acum actorii vin în ajutorul poetului strângând fonduri pentru el. Într-o
fotografie recent descoperită, din anul 1888, vedem un Eminescu tras la
fa ă, cu o musta ă strachină, în costumul alb, lângă Veronica, ie ind deț ț ș
la teatru alături de al i arti ti i admiratori, i cu Caragiale i Vlahu ă.ț ș ș ș ș ț
50

51. Eminescu i-a început cariera cu teatru i a terminat-o tot cuș ș
teatru, prima lui dragoste.
EMINESCU STUDENT LA VIENA
Adunat de pe drumuri de familie i rupându-l de trupa de teatru aș
lui Mihai Pascali, Gheorghe Eminovici se hotără te să-l înscrie peș
rebelul fiu la o universitate vieneză. Cu Mihai au plecat spre Viena
Gheorghe Eminovici, Raluca, Aglaia i Matei. Trecând prin Praga, undeș
probabil a vrut să-l înscrie la Universitate, i lovindu-se de actul deș
coala pe care nu-l avea în ordine, după câteva zile de edere, iau trenulș ș
spre Viena.
Viena pe atunci era centrul cultural al Europei. Aici erau marile
teatre, universită i de prestigiu, opere, marile muzee etc.ț
Acum se hotără te soarta poetului. Două lucruri intervin în via aș ț
lui : studiile de filozofie care-i lărgesc orizontul poetic i vizita Veronicăiș
Micle la Viena. Poeziile lui trimise „Convorbirilor literare”
impresionează atât de mult pe junimi ti, încât ei le prezintă i lui Tituș ș
Maiorescu, care rămâne entuziasmat i încântat. La citirea poezieiș
„Veneră i madonă”, Veronica Micle este atrasă atât de mult deș
misteriosul poet, încât îi fură fotografia lui, proaspăt trimisă lui Miron
Pompiliu i o a ează ca talisman sub perna ei, jurând că trebuieș ș
neapărat să-l cunoască.
A a se face că vizita ei la Viena este un pretext pentru a-l cunoa teș ș
pe Eminescu la îndemnul lui Miron Pompiliu, secretarul Universită iiț
din Ia i, ve nic în casa lui Micle, rectorul.ș ș
Iată cum s-a întânlit Eminescu cu Veronica, într-o pagină de
roman scrisă de subsemnatul :
„ Ajunse acasă în amurg. Mam’zel Gretta, cu sim ul ei prusac de ordineț
desăvâr ită, făcuse o cură enie de zile mari: măturase, tersese praful,ș ț ș
aranjase căr ile i-i ordonase foile de pe masă, schimbase lenjeria,ț ș
strânsese hainele i le pusese la garderobă…Pe masă pusese o mică carafăș
cu un buchet de ghiocei proaspe i ca ni te ginga i clopo ei albi care-ț ș ș ț
a teptau fiorii vântului să sune.ș
-O fi cameră de burlac- se lăuda femeia- dar trebuie s-arate i eaș
civilizat căci duduia dacă vine, de mine râde, nu de dumneata!
Eminescu zâmbi, la urma urmei îi plăcu i lui ordinea, numai că-iș
amestecase căr ile i caietele încât îi trebuia o zi să i le adune i să leț ș ș ș
rânduiască după pofta inimii lui. Vinul îl muiase i-l prinsese oboseala,ș
51

52. voia să se odihnească un pic până vine duduia i se culcă pe margineaș
patului. Adormi repede cu chipul Elizei pe pleoape, visă că era cu ea la
plimbare prin pădurea Grinzingului, acolo era un teatru în aer liber, se
juca Electra, lume multă, tineri studen i i fete din împrejurimile Vieneiț ș
care priveau. Eroina, în toată măre ia ei, î i depăna diatribele fa ă deț ș ț
mama ei, Clitemnestra, în lamentările corului. Cori tii erau îmbrăca i înș ț
pelerine negre, se plimbau cu mari lumânări în mână, un fel de tor e careț
ardeau, i declamau tragicele lor previziuni…Apoi se schimbară planurile,ș
Electra era Eliza, fugise de lângă el pe scenă i- i striga cu disperareș ș
iubitul, pe un oarecare Walter de care-i povestise poetului că fusese primul
ei amorez. Era îmbrăcată într-o rochie albă, transparentă, ca balerinele de
la Teatrul Mic, formele marmoreene ale corpului i se ghiceau printre
fâlfâirile rochiei…Îngenunchiase între cori ti i- i striga bărbatul cuș ș ș
disperare. Ce voce, ce gra ie, ce talent de declama ie pe fondul unei muziciț ț
de Chopin! Poetul a întins mâinile spre ea , strigând înnebunit: <Eu sunt,
domni ă. Domnul Walter, eu sunt, crede-mă!>ț
În timp ce el striga a a în vis, mam’zel Gretta, disperată de-a bineleaș
de indolen a domnului student că doarme în asemenea clipe, intră înț
cameră i-l zgâl âi puternic:ș ț
-Domnule Eminescu, dumneata dormi i duduia a sosit!ș
-Care duduie?- se trezi el din visul lui, frecându-se la ochi.
-Mai i face pe naivul, sări ea ca arsă, duduia de la Ie i!…Auzi la el:ș ș
care duduie? i-i imită glasul lene i somnoros cu care-i răspunsese.ș ș ș
Î i aminti întradevăr de ora opt, privi la ceas, ce repede trecuseș
timpul cu visul lui; se sculă repede, î i scutură hainele, î i frecă ochii iș ș ș
ie i în hol unde mam’zel Gretta o tutuia pe necunoscută.ș
-Vaaai, domnule Eminescu, scuză-mă, credeam că i-a spus gazda căț
te-am căutat!
Era un glas de soprană, muzical, cald, tremolat, i o femeie straniuș
de frumoasă, un înger din fantasmele lui. Avea fa a blondă, părul blond,ț
rebel cu bucle aurii, bogate, care-i jucau pe frunte i pe la urechi; gurăș
mică senzuală cu obrajii proeminen i îmbujora i, ochii mari, alba tri, deț ț ș
un albastru cristalin, cu priviri ce scânteiau…Pe spate purta o mantie
albastră care-o aureola i-o făcea un personaj misterios de roman, oș
nimfă…
Unde mai văzuse el această fiin ă? Unde i se mai arătase lui acestț
chip? Poate-n închipuirea lui, poate-n visele lui, în bolnavele lui vise…
Gândul îi fugi aiurea la Ia i i la Putna; anul trecut fusese la Putnaș ș
la serbarea lui tefan cel Sfânt, înainte de asta dăduse pe la prietenul lui,Ș
Miron Pompiliu, pe la Ia i i plecaseră amândoi pe la rectorul Micle.ș ș
52